Otilia Cazimir - Lumini Si Umbre…

De azi încolo n- am sa- l mai iubesc…Dar cînd îi vad privirile pagîneSi zîmbetul copilaresc, Ma jur ca n- am sa-l mai iubesc- de mîine.

Pe zi ce trece- ti seman tot mai mult;Asa izvorul ce se- arunca- n balta, Se- nvaluie cu mîlul laolaltaSi- n loc sa- i spele apele verzui, îsi tulbura izvorul apa lui.

Ma iscodesti ca pasarea de prada, Ma urmaresti cu ochii reci si rai, Dar uiti ca daca- s urme pe zapada, Noroiul e lasat de pasii tai.

Mi- e fata împietrita ca o mascaSi- n ochi lumina- i gata sa se stîngaChiar diamantului ca sa sclipeascaÎi trebuie o raza s- o rasfrînga.….

Cînd voi pleca, ma vei uita usorSi stiu ca nici nu s- ar putea altfel:Abia o clipa valul calatorPastreaza chipul oglindit în el.…

Te vad mereu ca- n clipa de pe urma;Încremenit în capul scariiCu zîmbetul uitat în coltul guriiSi- n ochi, taisul crud al nepasarii.

Esti rau. Dar cînd aud c- o spune altulMa uit în jos si strîng din pumni si tac.Ca numai eu în toata lumea astaAm dreptul sa te cert si sa te- mpac.

Eu am sa plec cu sufletu- mpacatCa nu las nimanuia mostenireUn suflet greu de ura si iubireBanuitor si trist si- nfrigurat.

M- am resemnat; atît a fost sa fie.Ma uit cum cade soarele- n apusSi- astept raspunsuri care n- or sa vieLa întrebari pe care nu le- am pus.