DE REFERINȚĂ

Europa este pe cale s devin o ă ăgigantic Andaluzieă29 martie 2012 • ORIANA FALLACI

Oriana Fallaci – Mânia și orgoliul, Ed. Corint, București, 2011, p. 117-124.

Cu adevărat mari calități, cu adevărat comori? De când dușmanii noștri ne-

au dăruit acel 11 septembrie, greierii nu mai obosesc să repete

că musulmanii sunt una, iar fundamentaliștii sau integraliștii musulmani alta. Că

și Coranul are multe versiuni, că trebuie citit cu multe interpretări, dar oricare dintre

versiuni și interpretări predică pacea, frăția și dreptatea.

[O spune și Bush. Pentru a-i ține cuminți pe cei cinci milioane de americani

arabo-musulmani, presupun. Pentru a-i face să povestească tot ce știu

despre eventuale rude sau amici devotați lui Osama bin Laden. Sărmanul

Bush.]Dar în numele logicii: Dacă acest Coran este atât de fratern și atât de pașnic,cum se face că Profetul era un războinic nemilos și deci un om cu totul altfel decât fratern și pașnic? Cum să considerăm faptul că el, personal, a condus

douăzeci și șapte bătălii, a tăiat personal gâtul a șapte sute de dușmani, a

incendiat personal trei orașe? Cum să considerăm faptul că pe adversarii

săi i-a lichidat ca un șef mafiot, că pe rivalii săi i-a eliminat cu o ferocitate

care te înfioară?

[Pentru a descoperi unde a ascuns aurul orașului cucerit Khaybar, într-o zi,

a poruncit să fie torturat până la moarte șeful de trib Kinana, iar oamenii

lui au aprins un foc pe pieptul acestuia. Apoi i-a fost adusă în pat văduva

acestuia de șaptespreceze ani: Safiyya.]Cum să considerăm faptul că tocmai Coranul predică fără încetare războiul sfânt, cănumește țările unde nu domnește Islamul „Dar al-Harb” [Casa Războiului, n.r.], adică pământul de cucerit? Cum să considerăm faptul

că pe nemusulmani îi numește câini necredincioși, că îi consideră inferiori, chiar dacă se convertesc, că departe de a recomanda o oarecare iertare, el

impune legea ochiului-pentru-ochi și a dintelui-pentru-dinte, că o

asemenea lege e considerată Sarea Vieții?

Cum să considerăm chadorul sau mai ales burca, veșmântul care le

acoperă pe femei din cap până-n picioare, inclusiv fața, așa că pentru a

vedea ceea ce există dincolo de acel giulgiu o nefericită trebuie să

privească printr-o foarte deasă rețea așezată la nivelul ochilor? Cum să

considerăm problema poligamiei, sau a celor patru soții (dar cu o dispensă

specială a Arhanghelului Gabriel, Profetul avea șaisprezece), sau a

haremurilor unde concubinele și sclavele trăiau ca prostituatele în

bordeluri?

Cum să considerăm problema adulterinelor lapidate ori decapitate sau

pedeapsa capitală pentru cei care consumau alcool? Cum să considerăm

legea referitoare la hoție, cărora Coranul le sugerează să li se taie mâna, la

primul furt stânga, la al doilea dreapta, la al treilea nu știu de ce, deși mi

se pare că la al treilea furt pedeapsa constă în a le străpunge pupilele cu

un fier înroșit?

Citez la întâmplare, având încredere în memoria mea. Desigur, Cartea

Sacră oferă exemple și mai grave. Dar acestea sunt suficiente și nu mi se

pare că ele exprimă pace și frăție, milă și dreptate. Nu mi se pare

nicidecum că exprimă inteligență. Și apropo de inteligență: este adevărat

că „baronii” moderni ai Stângii sau ceea ce ei numesc Stânga nici nu vor

să audă ce spun eu? Este adevărat că auzind aceste lucruri clocotesc de

mânie, țipă „Inacceptabil-inacceptabil!”? Poate s-au convertit cu toții la Islam și

în loc de Casele Poporului acum frecventează moscheile? Sau țipă așa

pentru a-i face plăcere papei, care asupra anumitor lucruri nu deschide

gura decât pentru a cere scuze celor care i-au furat Sfântul Mormânt?

Unchiul Bruno avea dreptate când spunea că Italia nu a avut Reforma, dar

este țara care a trăit cel mai intens Contrareforma.

Iată răspunsul meu la întrebarea ta despre Contrastul – dintre – cele două –

culturi. În lume este loc pentru toți. La ei acasă, toți oamenii fac ceea ce le

place. Și dacă în unele țări, femeile sunt atât de cretine, încât să accepte

chadorul sau burca, acel giulgiu cu o plasă deasă la nivelul ochilor, cu atât

mai rău pentru ele. Dacă sunt atât de tâmpite, încât să accepte să nu

meargă la școală, să nu meargă la doctor, să nu se lase fotografiate etc.,

la fel. Dacă sunt atât de neghioabe încât să se căsătoarească cu un

imbecil care vrea patru soții, plus un harem plin de concubine, idem. Dacă

bărbații lor sunt atât de idioți, încât să nu bea bere și vin, același lucru, nu

voi fi eu cea care să le-o interzic. Asta mai lipsea!

Eu am fost educată în conceptul de libertate, iar mama spunea: „Lumea e

frumoasă pentru că e diversă!”. Dar dacă pretind să-mi impună mie aceste

lucruri, la mine acasă…

O pretind. Osama bin Laden afirmă că întreaga planetă Terra trebuie să

devină musulmană, că trebuie să ne convertim în masă la Islam, că el ne

va converti cu binele și cu răul, că în asemenea scop ne masacrează și

continuă să ne masacreze. Și acest lucru nu poate să ne placă nici mie și

nici vouă, ipocriți apărători ai Islamului. Mie, personal, îmi vine cheful să

schimb rolurile și să-l omor eu pe el… Necazul e că problema nu se

rezolvă, nu se sfârșește cu moartea lui Osama bin Laden. Pentru că acum

sunt zeci de miii de Osama bin Laden, clonați precum oile din

laboratoarele noastre științifice.

Și nu mai sunt pitoreștii mauri care acum o mie trei sute de ani invadau

Spania și Portugalia, apoi Franța, Sicilia și Italia de Sud. Nu mai sunt bine

cunoscuții războinici, care, călărind cai pur-sânge sau cămile, omorând cu

iataganele sau cu lăncile, năvăleau în inima Europei, asediind Viena. Sunt

indivizi camuflați în profesioniști, în intelectuali, în burghezi, civili deci, în

aparență inofensivi, cei care constituie țesutul modern al războinicului

sfânt. Sunt oaspeții pe care îi învățăm cum se folosește un computer

sofisticat, cum te poți infiltra într-o rețea telefonică sau un complex

electronic, cum se gestionează o campanie financiară sau un site Internet.

Și, de asemenea, cum se exploatează lumea informației, a mass-media,

care, cu minciuni, manipulează creierul persoanelor de bună-credință.De fapt, cei mai inteligenți și mai antrenați nu stau în peșterile

Afganistanului sau în moscheile Pakistanului, ale Iranului sau Irakului, ale

Arabiei Saudite, ale Yemenului și așa mai departe. Nu stau în piețele din Jakarta și Nairobi. Stau la noi acasă, în Occident.

Poartă cravată, spun că respectă creștinismul și acceptă democrația, au

excelente raporturi cu partidele noastre politice. Cu sindicatele noastre,

primăriile noastre, posturile noastre de televiziune, ziarele noastre. Au

excelente relații și cu lumea noastră ecleziastică: cu parohii noștri, cu

episcopii noștri, cu cardinalii noștri. Cu alte cuvinte, își fac cuibul în

punctele vitale ale culturii noastre și ale existenței noastre cotidiene.

Trăiesc în inima unei societăți care îi găzduiește fără să discute deosebirile

dintre noi, îi acceptă fără să controleze intențiile lor rele și fără să

penalizeze acțiunile lor rele. O societate care îi protejează cu deschiderea

ei mentală, permisivitatea ei, principiile sale liberale, legile sale civilizate.

Legi care au abolit tortura și pedeapsa cu moartea. Care nu permit

arestarea dacă nu există indicii. Care nu permit începerea unui proces

dacă nu suntem apărați de un avocat. Care nu permit condamnarea dacă

vina nu a fost demonstrată. Legi, în sfârșit, care permit subterfugii de orice

tip. De exemplu, de a anula o condamnare și de a repune în libertate un

delincvent. Nu anumitor subterfugii se datoreză oare faptul că atâția fii ai

lui Allah intră în țara noastră, se stabilesc aici și tot aici se comportă ca

niște stăpâni?

În timpul unui sinod pe care Vaticanul l-a ținut la Smirna în 1999 pentru a

discuta relațiile dintre creștini și musulmani, un eminent musulman s-a adresat participanților catolici astfel:„Prin democrația voastră, vă vom invada. Prin religia voastră, vă vom domina.” (Informația e furnizată de

Eminența Sa Giuseppe Bernardini, arhiepiscopul diocezei locale.)Oh, da, dragul meu. Cruciada în sens invers, cruciada noilor mauri durează de mult timp. Este de acum încolo ireversibilă și pentru a înainta nu are nevoie de armate care să dărâme zidurile Constantinopolului cu lovituri de tun. Cu loviturile de tun în mila noastră, în slăbiciunea noastră, în orbirea noastră, în masochismul nostru, zidurile orașelor noastre au căzut deja: Europa este pe cale să devină o gigantică Andaluzie. De aceea noii

mauri cu cravată găsesc mereu tot mai mulți complici, fac tot mai mulți

prozeliți. De aceea se schimbă, pretind tot mai mult, obțin tot mai mult, fac tot mai mult pe stăpânii. Și dacă nu suntem atenți, dacă rămânem inerți,

vor găsi tot mai mulți complici. Se vor schimba, vor pretinde tot mai mult, vor obține tot mai mult, vor face tot mai mult pe stăpânii. Până când ne vor subjuga complet.Ergo, să tratezi cu ei este imposibil. Să le ceri rațiune este de neconceput. Să îi tratezi cu indulgență, toleranță sau speranță înseamnă sinucidere. Și cine crede contrariul își face iluzii.

Sursa