Transgeneza

Transformarea genetică a plantelor, proces cunoscut şi sub numele de “transgeneză” reprezintă la ora actuală principalul instrument de cercetare din biologia plantelor dar şi un instrument important din punct de vedere practic pentru ameliorarea plantelor de cultură. Prin caracteristicile noi dobândite de plantele transgenice sunt raportate cu o frecvenţă foarte ridicată: rezistenţa la erbicide, la insecte, virusuri, obţinerea de plante cu sterilitate citoplasmatică masculină precum şi obţinerea de plante de interes în scop medical.

Transgeneza presupune parcurgerea a trei etape: - identificarea, izolarea şi clonarea „genelor de interes”; - transferul „genelor de interes” la plantele de cultură; - selecţia plantelor care exprimă la un nivel optim caracterul transferat şi testarea acestora în câmp pentru evaluarea stabilităţii expresiei transgenice în timp, în condiţii naturale.

Plantele modificate genetic sau plantele transgenice sunt plantele de cultură obişnuite, cărora prin intermediul unor tehnici moderne de inginerie genetică numite biotehnologii, li se transferă gene (şi prin urmare, caractere dorite) cu o uşurinţă mult superioară metodelor clasice de ameliorare. În ciuda dezbaterilor aprinse pe seama acestui subiect ce au avut loc în ţari ale Uniunii Europene, milioane de fermieri atât din ţările dezvoltate cât şi din ţările în curs de dezvoltare continuă să îşi extindă suprafeţele cultivate cu varietăţi transgenice, prin utilizarea acestora realizandu-se: 1.comabaterea mai eficientă a buruienilor şi dăunătorilor 2.reducerea input-urilor, respectiv a costurilor se producţie 3.reducerea globală a cantităţii de pesticide cu impact pozitiv asupra biodiversităţii, contribuind în acest fel la protecţia mediului 4.îmbunătățirea calităţii apelor freatice şi de suprafaţă, prin reducerea reziduurilor de pesticide.

Teoretic, OMG-urile sunt utile, mai ales în cercetarea din medicină sau pentru determinarea cantităţii de poluanţi din apă. În agricultură, prin ingineria genetică se pot crea specii de plante rezistente la condiţii improprii pentru planta originală. De exemplu, s-a realizat astfel soia care rezistă la ierbicide puternice, orez bogat în vitamina A sau ardei rezistenţi la un virus anume. Deasemenea, se pot modifica planetele tropicale pentru ca să reziste într-un climat mai rece.

OMG-urile ar putea rezolva problema foametei din Lumea a Treia, recoltele nu ar mai fi ameninţate de dăunători, nu ar mai avea nevoie de pesticide, iar agricultorii ar avea profituri mari.

De cealaltă parte, nu se ştie ce efect vor avea OMG-urile asupra sănătăţii oamenilor şi a ecosistemelor.

De exemplu, potrivit Greenpeace, porumbul modificat genetic ce se cultivă poartă gene de bacteriece îi permit să producă o substanţă insecticidă.

"Unele dintre pericolele acestor culturi pentru mediul înconjurător sunt creşterea folosirii substanţelor toxice în agricultură, contaminarea genetică, contaminarea solului, pierderea biodiversităţii, dezvoltarea rezistenţelor în insecte şi “ierburi rele” sau efectele nedorite în alte organisme. Efectele asupra ecosistemelor sunt ireversibile şi imprevizibile", spune Greenpeace.

"Riscurile sanitare ale graniţei largi a OMG-urilor prezente atât în alimentaţia noastră, cât şi în a animalelor, ale căror produsele consumăm, nu se evaluează corect, obţinerea unui astfel de rezultat continuând să fie necunoscută. Noi alergii, apariţia unor noi substanțe toxice şi efecte neaşteptate sunt unele dintre riscuri", mai transmite Greenpeace. Organizaţiile pentru protecţia mediului sunt toate împotriva cultivării organismelor modificate genetic.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.Au realizat elevele clasei a XII-a ,,Real”Tulbu Cristina și Holban DianaProfesor:Tarasiuc Maria