C u r k r u î

n d v m t is t

ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A. Z, %. DIN

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

ANUL XLVI

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1968

CURIERUL ADVENTIST

ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A.Z.S.

DIN

REPUBILCA SOCIALISTA ROMÂNIA

C U P R I N S

Piatră de hotar .

D in viaţa bisericii

Convieţuire armonioasă

Rugăciune (versuri)

Im presii d in România .

Lucrarea de m ijloc ire .

Isus şi eu ( im n) .

Isus şi cererile noastre

Dragostea lu i Dumnezeu

H aru l Meu .

Îngerii — oaspeţi cereşti

Isaia 58

Sus pe cerul înstelat (imn)

M ie lu l lu i Dumnezeu .

Viaţa cumpătată (versuri)

B iru irea păcatului

Muntele Sinai

B ilan ţ (versuri) .

Im nu l Betleemului (versuri)

T. , \ icul eseu

D. Popa

A. Constantinescu

Ţapu Ion

Jeremia Florea

C. Adv.

V. Florescu

V. Şchiopoaia

V. D. Cojea

D. I. Bădescu

V. Moldovan

V. Florescu

C. Geantă

V. Laszlo

I. Geantă

C. Adv.

A . V.

G. Nell

Ciorba Iosif

CURIERUL ADVENTIST

Organ al C u ltu lu i Creştin Adventis t de Ziua a Şaptea d in Republica Socialistă România. Apare la două lun i sub conducerea unu i comitet.

Redacţia şi adm in is tra ţia : Bucureşti, Str. Lab ir in t 116

Redactor :

DUMITRU POPA

PI A T R A DEH O TAR

I ^ ) in zilele m ari ce se înscriu * pe calendarul istoriei noa­stre, sărbătoarea z ile i de 30 de­cembrie apare în tr-o lum ină a- parte, cu to tu l proprie ei.

D in chiar începutul f i in ţe i ei, această zi a cuprins în sine ho- tărîre, vigoare cît şi siguranţa v i ito ru lu i.

Ca un rezultat firesc al v re ­m u r i lo r noi care se deschideau, a fost necesar a se aşeza această piatră de hotar, ziua de 30 de­cembrie, în anul 1947, de a se statornici în mod precis şi ho- tă r i t s fîrş itu l unu i veac şi înce­pu tu l a ltu ia în strălucirea nă­zuinţe lor de mai bine şi p ro ­gres.

Şi aşezarea acestei pietre de hotar s-a dovedit în cursul an i­lo r a f i fost făcută în mod te­meinic, f i in d bine în fip tă in glie, contopindu-se în tru to tu l cu ea şi în ea, această sărbă­toare de 3U decembrie devenind proprie ei.

Ne găsim astăzi la a 21-a săr­bătorire a acestei ziie şi p r iv im p lin i de feric ire spre rezulta­tele m inunate care au decurs din fapta istorică a anulu i 1947 cină poporul romanesc, con­ştient ca în toate vrem urile de rostu l şi ro lu l său la această poartă de lume, şi-a spus cu hotărîre cuvm tu l şi şi-a deter­m ina t cu o nouă ocazie drum ul pe care a porn it. Şi astfel în analele istoriei acestui pămînt al nostru şi pentru totdeauna nu ­mai al nostru, s-a înscris cu l i ­tere de aur încă o hotărîre de a dovedi lu m ii vigoare m u l­tip lă, fo rţa de neînvins şi capa­citatea poporu lu i românesc.

Aşezată această zi la sfîrşit de an, 30 decembrie vine de f ie ­care dată să dovedească mereu

şi mereu că ceea ce s-a săvîrşit cu ani în urmă a fost bine gîn- dit şi făcut.

In încheiere de bilanţ, an cu an i se adaugă acestei zile cu­nun i de izbînzi atinse de m u l­ţimea oamenilor m uncii de pe pămîntul nostru în fe lurite le şi m ultip le le domenii de activitate.

O urm ărire atentă a re la tă r i­lor cu p r iv ire la tot ce se în- tîm plă continuu în ţara noastră, va dovedi cu prisosinţă o tenace şi continuă înaintare, o deter­m inare ca fiece încheiere de b ilanţ în această zi de sărbă­toare de 30 decembrie să în ­semne un pas pus pe o nouă culme.

Şi ne va f i de folos fiecăruia dintre noi să u rm ărim toate acestea căci ne vo r aduce sigu­ranţa zile i de mîine p lină de prosperare şi ne vo r face să ne dăm seama că nu în van s-au făcut aiîtea sacrific ii pentru statornicirea acestor zile.

Astfe l, în anul ce s-a înche­iat, în tr-o singură zi s-au p ro ­dus şi au in t ra t în c ircu itu l eco­nomic peste 76.000 k w h 'd e energie electrică, peste 13.000 tone de oţel, aproape 9.500 tone de laminate, peste 55.000 tone de cărbune, 70 tractoare, aproa­pe 1.700.000 mp. ţesături, yO de autocamioane, 200.000 perechi de încălţăminte. în 27 zile rea­lizăm acum, în al treilea an al cinc ina lu lu i întreaga producţie industria lă a anu lu i 1938.

Şi nu este nevoie decît ca în mersul nostru p r in oraş, fiecare acolo unde se află, să p r iv im în ju ru l nostru şi vom găsi atît de m ulte ocazii grăitoare în ce priveşte în făp tu ir i le de peste an. Nu arareori se în tîm plă ca locuri unde n-am mai fost nu de m u lt, să nu le mai cunoa­

ştem, datorită celor ce au ră ­sărit ca din pămînt acolo.

Pe to t în tinsu l ţă r i i se con­struieşte şi se înfrumuseţează fiece colţ, îşi rid ică siluetele înaltele coşuri ce vestesc încă de departe o nouă fabrică sau u z in ă ; ia r poduri şi viaducte noi leagă mal de mal şi m un ţi şi dealuri între ei un ind laolaltă întreaga ţară cu d rum uri noi pe care aleargă d in ce în ce tot mai m ulte automobile şi maşini de cale ferată ce poartă înscrise însemnele fab r ic ilo r şi uzinelor româneşti.

A n u l 1968 aduce ca dar ace­stei sărbători, a tît de m ultip le realizări încît te u imeşti şi pe bună dreptate te în treb i cum de s-au p u tu t atinge acestea !

A portu l adus de fiecare cetă­ţean în parte, la locul său de muncă, în domenii fe lu r ite , a alcătu it fo rţa ce a susţinut elanul în tregu lu i an şi transpu­nerea în fapt a năzuinţelor de mai bine.

Şi-a înscris acest an în cro­nica sa şi strîngerea laolaltă a întregei su flări d in cuprinsul hotarelor româneşti în tr -u n sin­gur şi pute rn ic F ron t al U n ită ­

ţ i i Naţionale, pzcetluită p r in sărbătorirea a 50 ani de la u n i­rea A rdea lu lu i cu România.

Porn im în anul cel nou cu avîn tu l ce n i- l dă rezultatele frumoase ale strădaniilo r fiecă­ru ia de pe această m inunată glie românească cu perspectiva unu i a lt 30 decembrie şi mai strălucitor.

T. N1CULESCU

N O IE M B R IE — D E C E M B R IE 1968 in

ţ \ ăspunzînd unei in v i ta ţ i i pri- l \ m ite d in partea fra ţ i lo r

de la D iviziunea Sud-Europea­nă, o delegaţie a Com itetulu i U niun ii de Conferinţe A.Z.S. d in România, în persoana f ra ­ţ i lo r : I. Tachici,- preşedinte al U niunii, D. Popa, secretarul Uniunii, C. Alexe, Consilier- Economic şi A . Constantine seu, preşedinte al Conferinţei S i­b iu , a lua t parte la lucrările Com ite tu lu i Cvadrienal al D i ­

v iz iun ii, luc răr i ce au avut loc în tre 2— 8 decembrie 1968, la Berna, Elveţia.

Şi ocazia aceasta de a lua le­

gătura cu frăţietatea adventă a p r i le ju i t m ulte şi rodnice oca- z iun i de a cunoaşte pe oameni, de a le cunoaşte fe lu l de a gîn- di şi modul de a lucra. Tot cu această ocazie, s-a sărbătorit pa­truzeci de ani de la în fiin ţarea acestei organizaţii a Bisericii

DIN VIAŢA

BISERICIIB E R N A -D E C E M B R IE 1963

Advente în Europa şi de ase­menea, inaugurarea oficială a noulu i şi m odernulu i sediu al D iv iz iun i i Sud Europene.

Şi de data aceasta, am re- in t î ln i t p rie ten i vechi şi am le ­gat prie ten ii noi, tot a t it de a- propiate şi sincere ca oricare prietenie adevărată. Un num ăr

destul de mare de delegaţi au salutat prezenţa delegaţiei ro ­mâne la aceste lucrări, arătînd

un deosebit interes faţă de or­ganizaţia B iseric ii Adventiste

d in România. A ic i am în t î ln it pe delegaţii Conferinţei Gene­rale în persoana f ra ţ i lo r R. S. Watts şi W. E. Phillips. De ase­menea delegaţi d in Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, Franţa, Belgia, Grecia, Ita lia, Austria, Madagascar, Insulele Mauric iu, Izrael, Spania, Portugalia, A -

fr ica de Nord, Mozambic, E l­veţia, Oceanul Indian, Angola,

A frica Ecuatorială, care au în ­treg it acea diversitate despre care adesea aminteşte serva D om nului că trebuie să acţio­neze în unitate. Problemele puse în discuţie subliniază preocu­parea generală a adventiştilor

de a pregăti o biserică în toată demnitatea şi curăţia ei, pentru a ajunge a f i acele elemente catalizatoare a tot ceea ce este bun, drept şi sfînt şi a rămine

în cadrul m andatu lu i d iv in p r i ­m it cum şi cererea stăruitoare după puterea regeneratoare a D uhu lu i Sfînt, izvor al puterii, tărie i şi credincioşiei.

Cînd în seara zile i de v ine ri 6 decembrie, fr . I. Tachici, a sa­lu tat în numele delegaţiei noas­tre şi al întregei fră ţ ie tă ţi d in ţara noastră pe delegaţi, cînd în scurt a prezentat viaţa noastră bisericească, rea lită ţile existen­te în ţara noastră, p rinc ip ii le ce guvernează societatea noas­tră, lucrarea şi speranţa adventă

a fră ţ ie tă ţ i i d in România şi sa­lu tu l f ie rb in te al f ra ţ i lo r din

cele 512 comunită ţi d in ţară, o

deosebită atenţie şi interes s-a observat între delegaţi, interes care a crescut pe măsură ce ne cunoşteam mai bine. P re tu t in ­deni, Dumnezeu îşi continuă o- pera de pacificare a in im ii ome­neşti, înnobilind-o şi pregătin ­d-o in t r -u n r i tm susţinut pen­tru veşnicie.

2 C V R IE R U L A D V E N T IS T

Încheierea lucrăr ilo r a con­semnat bucuria în t î ln ir i i , rezul­

tatele e fo r tu r i lo r şi datoria p la ­n tă r i lo r înţelepte care să dea un g ir veşnic bisericii şi luc răr ii ei. în adevăr este bine să locuiască f ra ţ i i împreună, să facă schim­

buri de idei pentru unitatea f ră ­

ţească şi bucuria păcii noastre.

Încărcaţi de salutul tu tu ro r

celor prezenţi, ne-am despărţit

cu regretu l t im pu lu i ce zboară

aşa de repede şi cu neputinţa

cunoaşterii reciproce mai p ro ­

funde, mai intime. Salutările

pline de iub ire şi căldură a

tu tu ror, ne-au apăsat in im ile

cu o povară plăcută şi v ita lizan-

tă, pe care o depunem acum şi

o tr im item tu tu ror, fragmentată

în m ic i dar puternice particule

de energie spirituală, care să

elibereze acele energii nestăvi­

lite, menite să spargă barierele

convenţionalismului şi ale fo r ­

m alismulu i şi să ne proiecteze în eternitate.

Ca semn al sentimentelor de­osebite de care ne bucurăm, delegaţiei noastre i s-a făcut un program de a v iz ita cîteva din ins t itu ţ i i le adventiste şi unele locuri d in ţara gazdă, Elveţia.

Astfel, pe ziua de 12 decem­brie am v iz ita t Geneva, deci Pa­latul N aţiun ilor, locul strădani­i lo r omeneşti pentru o lume fără ameninţarea m orţii, aici unde bărbaţi de seamă ai ţă r i i

noastre şi-au r id ica t glasul în apărarea d rep tu r ilo r şi a l ibe r­

tă ţ i lo r umane. Poposind în să­lile de şedinţe, parcă se des­prindea din am intirea trecu tu lu i istoric — vocea patetică a i lus ­

tru lu i om de stat român N. T i-

tulescu, care şi-a rid icat glasul în numele d rep tu lu i uman la viaţă şi fericire.

Sabatul de la 14 decembrie 1968, l-am petrecut la Sanato­

r iu l Adventis t de la Lignisre, Gland, o institu ţie medicală, dietetică şi de fizioterapie, aşe­zată în mod pitoresc pe m alu l lacu lu i Geneva, între Lausanne

şi Geneva. Sanatoriul este situat în tr -un frumos parc, cu m u lţ i pomi, cu grădin i frumoase şi cu pa jiş ti plăcute ce se în tind pînă pe m alu l lacului. Clinica „La Ligniere“ este specializată în tratarea bolilo r digestive, a f ica tu lu i, r in ich ilo r, in im ii şi a sistemului c irculatoriu. Cunoş­team cîte ceva din cele auzite şi citite despre această institu ţie medicală, dar acum am văzut lucrarea deosebită şi cu bune re­zultate ce f ra ţ i i noştri o fac aici. Fr. S. Meyer d irectorul Sanato­

r iu lu i, împreună cu medicul şef

fr . F. W. Brennwald, ne-au a-

rătat o deosebită atenţie în tot t im pu l şederii noastre aici.

Comunitatea A.Z.S. „G land “ a consacrat o seară delegaţiei

Foto : D. P.Participanţii la Comitetul Cvadrienal aî Diviziunii Sucl-Europene — Berna.

Decembrie 1968

N O IE M B R IE —D E C E M B R IE 1968a

Bucureşti), ne-a oprit îndelung Ungă ea, p l in i de o legitimă şi îndreptăţită emoţie. A po i Foru l Roman, A rcu l de T r iu m f al lu i Titus, r id ica t la anul 81 d. Hr. ca să imortalizeze b iru in ţa asu­pra Iude ilo r, care aşa cum ştim, pe la anul 70 d. H r. distruge Ierusalimul, pentru care d iv inu l

F iu al lu i Dumnezeu, Domnul Isus Hristos plînse îndurerat. A rcu l lu i Constantin, r id ica t de Senatul Roman pe la 315 d. Hr.

pentru a comemora b iru in ţa lu i

Constantin asupra lu i Maxenţiu şi care însemna capul terminus al renum ite i „V ia Sacra“ . Tot aici se află m ăreţul ed ific iu al „Co liseum ulu i“ . Înă lţa t la anul 80 d. Hr., unu l d intre cele mai

grandioase monumente ale Ro­mei antice, de către Vespasian şi inaugurat de f iu l său Titus— lung de 156 m., cu o circon- fe rin ţă de 527 m. Acest amfitea­t ru e lip tic avea o capacitate de 50.000 de locuri. A ic i ca şi în „C irco Massimo“ adesea la „ U l ­t ima Preghiera“ erau înălţate u lt im ele rugăciuni ale celor ce aveau să fie m artir iza ţi. În ch i­soarea M am ert in i i şi Catacom­bele de. pe Via Ap ia Antica, sînt locuri de adîncă şi pioasă meditaţie. Palatu l Vaticanulu i cu muzeul lu i demonstrează profunzimea geniu lu i artistic uman.

Foto : A. C.

La Sem inarul A.Z.Ş. din F lorenja

noastre, manifestînd o deosebită

simpatie pentru lucrarea d in ţara noastră, poate şi datorită

fa p tu lu i că, cu m u lţ i ani în urmă, f r . P. P. Paulin i a fost preşedintele acelei Conferinţe în perioada cînd dînsul lucra în Elveţia.

Tot aici, la Gland funcţionea­ză o fabrică de alimente „P H A G “ , fabrică de produse a- l imentare higienice şi de regim.

A m abil pînă la pedanterie, f r . W. Clemencon, conduce cu m ultă competenţă această in ­stituţie, a căror produse sînt tot mai cerute pe piaţa celor cinci continente.

La plecare f ra ţ i i de aici au transmis un cordial şi frăţesc salut fră ţ ie tă ţi i advente d in ţara noastră.

Părăsind ţara care a găzduit Congresul, ne-am îndreptat spre patrie, oprindu-ne pentru cîteva zile în cîteva oraşe ita liene principale.

La Roma, paşii ne-au îndrep­ta t în tî i spre vestigiile istorice, care au un putern ic răsunet în in im ile noastre. „F o ru l lu i Tra- ian“ construit de Îm păra tu l U l- piu Traian, cu „Columna lu i Tra ian“ , care redă scene din războaiele cu Dacii (a cărei co­pie se află acum şi la noi în

Sabatul de la 21 decembrie l-am petrecut la Seminarul A.Z.S. d in Florenţa. A ic i am în-

t î ln i t g ra i românesc. La Semi­

narul d in Florenţa lucrează ca profesor şi preceptor fr . Romeo

Copitz, născut şi t ră i t pe valea

Prahovei. Fam ilia şcolară ne-a

făcut o p r im ire ce va rămîne totdeauna o plăcută amintire.

Florenţa lu i Dante şi M ichelan- gelo, a lu i Savonarola şi Me­dicii, ne-a deschis larg porţile muzeelor şi a to t ceea ce se poate vedea. Lorenzo Medici „ I I M agnifico“ a încura ja t arta, ia r arta p r in t i tanu l ge-

m -

nial Michelangelo l-a răs­

p lă tit imorta liz îndu-l. După

ce am admirat uimitoarea

dantelărie in p iatră a Do­

m u lu i d in M ilano şi renu­

m ita Scala d in M ilano ca şi

Canalele p line de tainele trecu­

tu lu i veneţian, palatul Dogilor,

vestitele bazaruri şi biserica San

Marco d in Veneţia, ne-am apro­

p iat de Bucureşti, oprindu-ne

pentru o scurtă vizită de

curtoazie la Belgrad, unde am

în t î ln i t pe f ra ţ i i noştri, cu care

am avut o plăcută şi sinceră în ­

trevedere şi care ne-au rugat

să transmitem salutul frăţesc

şi prietenesc al f ra ţ i lo r noştri

Jugoslavi.

Acasă, am poposit cu bucu­

ria în t î ln ir i i cu frăţietatea noas­

tră Adventă. Ne-au impresionat

profund prestig iu l ţă r i i noastre,

stima şi atenţia ce se acordă

po lit ic ii sănătoase a ţă r i i noas­

tre. Este m inunat să reprezinţi

o astfel de patrie. Pe drept cu-

v în t spunea poetul „De-aceea

şi românul de-al tău drag nu

mai poate“ .

Sîntem m u lţu m ito r i pentru

l ibertă ţile de care ne bucurăm

şi dorim să contr ibu im şi noi la

prestigiul patr ie i noastre, Repu­

blica Socialistă România.

D, POPA

Aspecte din sală

C U R IE R U L A D V E N T IS T

co AN RV!

MO

E NT \

u1

OA

R SE •w

A

/ n rugăciunea Domnească, Dumnezeu nu ne perm ite să

ne adresăm L u i cu cuvintele— Tatăl meu —, ci ne obligă să-I spunem „Ta tă l nostru“ . P rin această învăţătură El u r ­măreşte să ne elibereze de ego­ismul nostru, de separatismul nostru, pentru a ne da posibi­litatea să descoperim în a lţ i i pe f r a ţ i i noştri. Astfe l, rugăciunea aceasta ne este scumpă mai ales datorită t i t lu lu i e i : „T a ­tăl nostru“ . Noi iub im această rugăciune pentru că ea este u n i­versală, răspîndită pe toată faţa pămîntulu i, fără să ţ ină seama de graniţele statelor sau fro n ­tierele eclesiastice, reclamînd fră ţ ia între oameni.

Iu b im această rugăciune, pen­tru că proclamă măreţele idea­lu r i de fratern ita te , egalitate, dreptate, pentru că pretinde în mod egal, pentru to ţi o am en ii: pîinea, pacea, reconcilierea, l i ­bertatea. Înainte ca acestea să devină slogane ale popoarelor, ele au fost şi vor rămîne, p r in -

„ Ia tă ce p lăcu t şi ce dulce este să locuiască f r a ţ i i îm preună” Ps. 133,1

** *

c ip i i cereşti, p r inc ip i i de con­v ieţu ire frăţească.

In tr -o lume frăm în ta tă — ce ruşine, ce anomalie — chiar f ra ­ţ i i creştini sînt r iva li. Soldaţii romani, la p ic io ru l c rucii de pe Golgota, nu şi-au permis să rupă cămaşa fă ră cusătură a lu i Hristos, ci au tras la s o r ţ i ; urmaşii Săi — va i — s-au în ­cumetat să o sfîşie, repunînd între oameni barierele de des­părţire pe care Hristos le des­fiinţase.

Rugăciunea aceasta condamnă ura de rasă, ea ne somează a m ărturis i că to ţ i oamenii au aceeaşi demnitate şi că n im eni nu trebuie d ispreţuit, ignorat, deoarece „E l a făcut ca to ţi oamenii, ieşiţi d in tr -u nu l sin­gur, să locuiască pe toată faţa p ă m în tu lu i ; le-a aşezat anumite vrem i şi a pus anumite hotare locuinţe i lo r “ . Fapte 17,26.

Tatăl nostru aşa ne tratează, şi ne inv ită să facem la fel. Dar egoismul om ulu i şterge d in in im i această înţelegere, con­trastu l f i in d cu a tît mai izb ito r cînd auzim despre acele tăbliţe cu inscrip ţia „num a i pentru a lb i“ . Rămîi u lu i t şi pe bună dreptate te în treb i dacă este adevărat că s-au scris cărţi cu următoarele te m e : „N egru ca animal“ — „Apărarea biblică a sclaviei“ sau, produsul a lte i per­soane eclesiastice : „Negustoria cu sclavii negri de pe coasta aficană, este în concordanţă cu princ ip ii le um an ită ţi i şi cu le­gile re lig ie i descoperite“ . Şi a- ceasta să se f i susţinut în nu ­mele lu i Dumnezeu, Tată al nostru al tu tu ro r oamenilor ?! Da, a fost posibil, după cum to t a tît de posibil a fost să ju ­stifice că Dumnezeu le-a ţ in u t partea, ca un general să rostea­scă rugăciunea „Ta tă l nostru“ , pe o grămadă de cadavre car­bonizate în urm a unu i bombar-

N O IE M B R IE — D E C E M B R IE 196S a

dament cu napalm, pe ruinele incandescente ale Seulului.

Cît de groaznică este înşelă­ciunea rău lu i. E l poate f i p re ­venit, poate f i stăpînit şi în- f r în t dacă luăm seama la aver- tizmente. „N u - i aşa ? Dacă faci bine, vei f i bine p r im i t ; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă ; dorinţa lu i se ţine după tine, dar tu să-l stăpîneşti“ . Geneza 4,7. Doi fra ţ i, avînd acelaşi tată, h ră n iţ i d in acelaşi lapte, bucurîndu-se de aceeaşi ocrotire şi educaţie, constituiau bucuria p ă r in ţ i lo r văzîndu-i tră ind în bună înţelegere. Ce plăcut şi ce dulce este să tră ­iască f ra ţ i i împreună. Dar ce tragedie, Cain omoară pe fratele său Abel. Tocmai pe fratele său ? Da, pentru că a îngăduit ca egoismul, inv id ia gelozia ura, să stăpînească pe tronu l in im ii sale.

Câine, „unde este fratele tău Abel ?“ E l a răspuns: „N u ştiu “ , „S în t eu păzitorul fra te ­lu i meu“ ? Gen. 4,9. Câine, cum poţi tu să dai un asemenea răs­puns ? Tu recunoşti că ai un frate. Fratele tău mai m ic p r i ­vea cu încredere la tine. El avea nevoie de protecţia ta. Ocupaţiile voastre erau di­ferite , dar tocmai d in a- ceastă cauză interesul vos­tru era ca ven itu rile voas­tre să devină bunuri co­mune. Acest suport m utual era u t i l pentru voi amîndoi. Vo i a- veaţi nevoie de un a ju to r reci­proc. „Ş i Dumnezeu a zis : Ce ai făcut ? Glasul sîngelui fra te ­lu i tău strigă d in pămînt la M ine“ . Sîngele lu i Abel, cerea răzbunare. Dar Tatăl nostru vrea să ne apropie de Acela căruia n u - I este ruşine să ne nu ­mească fra ţ i, de „M ij lo c ito ru l legămîntulu i celui nou şi de sîngele s trop iri i, care vorbeşte mai bine decît sîngele lu i Abe l“ . Ebrei 2,11 ; 12,24.

„Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască f ra ţ i i îm pre­ună". Ei au nevoie de un a ju tor reciproc, deoarece „acela care lasă pe a ltu l să facă rău l este tot a tît de v inovat ca şi acela care-l face“ . Ind iferenţa şi ne­păsarea zic : „Ce, sînt eu păzi­to ru l fra te lu i meu ?“ Dar Tatăl nostru ne întreabă : „Ce-a i fă ­cut ? Unde este fratele tău“ ? Este de asemenea reproşul Dom­

a - .. —

n u lu i Hristos, pe care-i în t i ln im în p ilda samariteanului, făcut către cei care, sub masca re l i ­giei, acopereau d ifer ite nedrep­tă ţi condamnabile. Preotu l şi lev itu l care au trecut nepăsă­to ri pe lingă cel răn it de moarte, nu se deosebesc prea m u lt de cei care l-au atacat. U n ii l-au făcut să moară, ce ila lţ i l-au lă ­sat să moară. D iferenţa n u - i prea mare.

RUGĂCIUNED in c u v în tu -Ţ i strop de rouă D in cerescul T ău a ltar,Fă să curgă peste m ine A l ie r tă r i i Ta le har.

F i i -m i o Doamne scut, povaţă, P r in c u v în tu l T ău cel s f î n t ; la -m ă pe-ale Tale braţe Căci de nu, p ie rd u t eu sînt.

F i i -m i lu m in ă pe cărare C ind m i-e d ru m u -n tu n e c o s ; Scapă-mi su f le t de pierzare, Scumpul meu Isus Hristos.

D oam ne-n t inde - ţ i a Ta m ină Peste m in e -n orice zi,Să ascult de Legea bună.De păcat a m ă păzi.

S a lva to ru l meu cel mare,Las’ s-alerg la s înu l Tău . . .C ind a jung în s tr îm to ra re F i i tu adăpostu l meu.

ŢAPU ION

Astfel a i lus tra t Domnul H r i ­stos natura adevăratei re lig ii. El a demonstrat că aproapele nostru nu reprezintă num ai a- numite persoane aparţin înd b i­sericii sau credinţei noastre. Aproapele nostru este orice su­f le t care este proprietatea lu i Dumnezeu. Preotul şi le v itu l cu­noşteau aceasta, dar educaţi în şcoala b igotism ulu i naţional, ei deveniseră egoişti, m ărg in iţ i şi exclusivişti. Istoria aceasta nu

vrem să se mai repete. Ci „ u r ­m ăr iţ i ce este bine, înaintea tu tu ro r oamenilor. Dacă este cu putin ţă, în truc ît atîrnă de voi, t ră iţ i în pace cu to ţi oamenii“ . Rom. 12,17.18.

Biserica noastră salută cu bucurie hotărîrea cu p r iv ire la în fiin ţarea Consilii lo r oamenilor m uncii ai na ţiona lită ţi lo r conlo­cuitoare. Aceasta este o dovadă grăitoare că p rinc ip ii le călău­zitoare ale statu lu i nostru ridică pe o treaptă superioară, proble­mele a tît de agitate în alte părţi ale planetei noastre • demnita­tea omulu i, respectul reciproc, convieţuirea armonioasă a naţio­na lită ţ ilo r conlocuitoare.

Crearea acestui cadru propice cimentării fră ţ ie i naţiona lită ţi­lor conlocuitoare, pentru a-şi aduce contribuţia la în florirea m ultila tera lă a bunei stări în scumpa noastră patrie, România, este dovada continuării l ibertă ­ţ i lo r garantate în ţara noastră, im p lic i t şi fap tu l că fiecare ce­tăţean poate să slujească lu i Dumnezeu în limba maternă în Biserica aparţinătoare.

Biserica noastră Adventistă de Ziua a Şaptea, în special comu­n ităţile d in cuprinsul Conferin ­ţelor C lu j şi Sibiu, beneficiind de prevederile constituţionale in tr-o comunitate frăţească, cre­dincioşii de naţiona lită ţi d ife ­r ite : români, maghiari, ger­mani, s irb i şi altele, form au un tot un itar, m ina ţ i de aceleaşi idealuri, fiecare păstrîndu-şi ca­racteristicile naţiona lită ţi lo r res­pective. Această m inunată rea­lita te ne obligă la recunoştinţă pentru conducerea ţă r i i şi să strîngem legăturile frăţeşti, să f im şi noi un factor pozitiv, în tru realizarea acestei apropieri între naţionalită ţile conlocui­toare. Să form ăm ca şi culorile

curcubeului, care se unesc spre a marca o extraordinară unitate în diversitate, un tot stră luci­to r şi armonios, o frumoasă u- nitate indestructibilă.

In im ile noastre să vibreze acea simfonie a u n ir i i frăţeşti, chintezenţa Evangheliei păcii, dezideratul D om nulu i Hristos şi al Tată lu i nostru.

A. CONSTANTINESCU

CURIERUL A D V E N T IS T

IMPRESII D IN

CĂLĂTORIA IN ROMÂNAD upă opt zile de plăcută că­

lătorie cu vaporu l Am ster­dam pe Oceanul A tlantic , în d i­mineaţa z ile i de 8 iu lie 1968, am ancorat la Rotterdam, unu l d in cele mai de seamă p o r tu r i ale Olandei. Doar cincisprezece m i­nute cu trenu l de aici şi ne a- f lăm la Haga, capitala ţă r i i şi locul unde se află maiestuosul palat al păcii.

D in Olanda ne îndreptăm spre Germania occidentală unde p r in ­tre altele v iz ităm oraşe ca Ham- burg, Worms, Dachau şi M iin - chen, etc. Dachau, cam la 15 km nord de M iinchen a fost unu l d in prea m ulte le lagăre de concentrare unde acum un sfert de veac neomenia omulu i faţă de aproapele său şi-a ajuns culmea.

M u n ţ i i A lp i i-am trecut p r in pitoreasca Austrie, iar de aici am in t ra t în Ungaria pe la orăşelul Heiligenkreuz, deoare­ce pe aici trece d rum u l care duce la Budapesta, capitala Ungariei.

Ceva mai bine ca două cea­suri cu maşina în spre răsărit de Budapesta şi ajungem la Borş, oraş de fron tieră între Ungaria şi România. Soţia mea, Helma, stă la volan şi conduce maşina, iar eu sînt ocupat cu pregătirea h îr t i i lo r şi documen­te lor de vamă pentru noi cît şi pentru maşină. Deodată obser­văm scris cu litere m ari în l im ­ba noastră natală : „B IN E A T I V E N IT ÎN R O M Â N IA “ . A u to r i ­tă ţile de vamă nu se putea să fie mai amabile şi gata să ne dea ajutoarele necesare pentru a ne putea continua vo ia ju l în România. Schimbul de bani, hărţi şi gh idurile necesare ne-au fost puse la dispoziţie în mod gra tu it la O fic iu l Naţional de Turism.

După m u lţ i ani de zile în străinătate ne-am s im ţit bine să respirăm din nou aerul

N O IE M B R IE — D E C E M B R IE 1968

României, să ne împărtăşim de fructele ei delicioase şi să ne bucurăm de nease­m uita ospitalitate a tu tu ro r, a rudelor pe care am venit să le v iz ităm cît şi a f ra ţ i lo r şi surorilor noastre în Hristos pe care i-am în t î ln i t pretutindeni. Aceasta a început cu Oradea şi s-a term inat to t aici, deoarece v iz ita noastră în România a în ­ceput aici şi după mai bine de şase săptămîni s-a term inat tot aici. A m fost p lăcut surprinşi de calitatea d ru m u ri lo r p r in România, care nu mai sînt cum erau acum 30 de ani în urmă cînd am plecat d in ţară. In cea mai mare parte ele sînt asfaltate şi bine îngr ijite . Num ai cei care conduc maşini vo r înţelege de cîtă valoare sînt d rum urile bune pentru călătorul al cărui t im p este m ărg in it şi programat. Cînd eram copil, cu căruţa cu cai, pe drumurue cele vechi, ne trebuia o z i şi o noapte pentru a par­curge d rum ul de la Pojorîta la Suceava. Acum cu maşina, pe drum u l nou, l-am parcurs în aprox im ativ două ceasuri. Un a lt lucru care ne-a impresionat şi care a fost unic în toată că­lătoria noastră d in vara aceas­ta, a fost fap tu l că în tre Oradea şi C lu j harnicile noastre ţărănci se întreceau unele pe altele în lu c ru r i de mînă artistic exe­cutate, pe care le ofereau călă­torilor.

In cursul v iz ite i noastre în Ro­mânia am trecut m u n ţ i i Car- paţi p r in t re i lo c u r i : Cheile Bicazului, O ituz şi Predeal. A~ ceste trecători oferă că lătorulu i frum useţi naturale care pot sta a lă tu ri de oricare altele d in lume. Un a lt luc ru pe care nu vo im să-l u ităm sînt satele Ro­mâniei care nu mai sînt cum erau altădată : noroioase şi de­zorganizate. Acum aproape toate se bucură de lum ină electrică. De asemenea în oraşe, blocurile

îşi rid ică spre soare mîndrele lo r feţe colorate în pastel. O- radea, P iatra Neamţ, Suceava, Braşovul şi mai ales Bucureştii şi Constanţa, sînt doar cîteva

din multe le oraşe care pot f i trecute în această categorie. Fără îndoială că toate aceste îm bunătă ţir i şi în frum useţări au necesitat p lănuire, bun gust şi sacrificiu d in partea în tregulu i popor al acestei ţă r i frumoase şi bogate.

Fără să anunţăm pe nimeni în cursul şederii noastre în Ro­mânia, am v iz ita t nouă Comu­n ită ţ i de seamă ale A dven tiş t i ­lo r de ziua a Şaptea. Fără deo­sebire, în toate acestea, iubirea, evlavia şi ospitalitatea fra ţ i lo r şi surorilo r noastre de credinţă au fost spontane. Totala consa­crare şi partic ipare a tu tu ro r la serviciile divine, după părerea noastră au fost excepţional de exemplare. In această p r iv in ţă am putea spune despre credin­cioşii d in România ceea ce evan­ghelistu l Luca a scris în tr-o altă eră despre cei d in Berea : „E i fac parte d in ceata nob il i lo r lu i D u m n e z e u F ie ca credinţa lor

să sporească pînă la sfîrşît. In - tî ln îrea cu iu b i ţ i i colegi, rude, prieteni şi f ra ţ i în Hristos va rămînea neuitată în memoria noastră.

Acum cînd călătoria este te r­

m inată şi sîntem d in nou acasă, putem zice că Domnul a fost foarte bun faţă de noi. Româ­nia în mod deosebit ne-a tra tat foarte bine, lucru pentru care sîntem nespus de m u lţum ito ri.

Pastor JER E M IA FLOREA Flint, America

------------------ -------------------□

/ ndrep tă ţ irea nu aduce doar fo ­loasele cuprinse în v ia ţa, moartea

şi înv ie rea lu i H r is tos c i şi m i j - locitoarea Sa lucrare d in sanctuaru l ceresc. Hris tos n u este doar M în tu i - to ru l şi Răscum pără to ru l nostru ci este şi M i j lo c i to ru l în tre Dumnezeu

şi noi. Adesea n o i v o rb im despre Hristos, Dumnezeu-om, în ţe legînd

că E l s-a făcu t om în carne şi sînge, supus isp ite i, d u re r i i , foamei, f r ig u ­lu i şi su fe r ind asemenea n o u ă ; dar ca Dumnezeu E l a fost fă ră de pă­cat, d iv in , a to tîn ţe lept, a to tputern ic .

El a fost d in veşnic ie F iu l şi luă

f i rea şi carnea omenească pe n tru a putea experim enta to t ce avea o-

menescul d rep t moştenire, a fa ră de cedarea în fa ţa păcatu lu i, spre a

putea f i „ u n m are p reot m ilos şi v redn ic de încredere, ca să facă ispăşire pe n tru păcatele norodu lu i. Şi p r in fa p tu l că El însuşi a fost

is p i t i t în ceea ce a suferit , poate să v in ă în a ju to ru l celor ce sînt isp i­t i ţ i " . Ebr. 2,17.18.

„C ăc i cunoaşteţi h a ru l D o m nu lu i nostru Isus Hristos. El, măcar că

era bogat, S-a făcu t sărac pen tru noi, pen tru ca p r in sărăcia L u i , vo i

să vă îm bogă ţ i ţ i " . 2 Cor. 8,9.„Să aveţi în v o i g îndu l acesta,

care era şi fn Hris tos Isus : El, m ă ­

car că avea c h ip u l lu i Dumnezeu, to tuş i n -a crezut ca un lu c ru de apucat să f ie deopotr ivă cu Dum ne­zeu, c i S-a dezbrăcat pe Sine în ­

suşi şi a lua t u n ch ip de rob, fă- cindu-Se asemenea oamenilor. La

în fă ţişare a fos t găsit ca un om, S-a sm erit şi S-a făcu ascu ltă tor pînă la moarte, şi încă moarte de cruce".

F il ip . 2, 5—8.

Toate acestea le săvirş i Hristos spre a putea salva pe cei care aveau să creadă în El. El luă asupră-şi

osînda păca tu lu i, şi p r in v ia ţa şi moartea Sa pregă ti o cale de m în-

tu ire pe n tru cel credincios. După ce p r im i pe Hr is tos ca M în tu i to r al om u lu i, T a tă l u rm ă să privească pe om la fe l cum p rivea pe Hristos, u n icu l său Fiu.

U n m i j lo c i to r este cineva care

in te rv in e in t re doi, un îm păc iu ito r

care săvîrşeşte lucrarea de s fă tu ito r fa ţă de p ă r ţ i le înstră inate. F i in d sincer fa ţă de amîndouă şi do rind ca pă rţ i le despărţ ite să se reunească,

m ij lo c i to ru l face to t ce-i stă în pu ­tere spre a în fă p tu i împăcarea in tre cei doi, aşa înc î t ei să a jungă p r ie ­teni. In rugăciunea Sa raporta tă în Evanghelia după loan, Hris tos p le ­dează pen tru u rm a ş i i Săi cum n u ­m ai iub irea in f in i t ă poate pleda.

LUCRAREA

DE

MIJLOCIRE

A LUI HRISTOS

„Nespus de preţioase au fost pen­t r u ucen ic i i Săi acele u l t im e m o­mente petrecute cu iu b i tu l lo r î n ­văţă tor. Asemenea u n u i consacrat

mare p reo t E l îş i descărca acum povara su f le tu lu i Său, T a tă lu i Său, în tr -o rugăciune pe n tru biserica Sa

cum n -a m a i fost nic icând auzită de îngeri. Rugăciunea Sa era p ro ­

fu ndă şi dep lină, în t insă cît pă- m în tu l şi p înă-n înă lţ im ea ceru lu i.

Cu b ra ţu l Său omenesc E l cuprinde pe cop i i i l u i A d a m în t r -o îm b ră ţ i ­şare s t r în s ă ; şi cu pu te rn icu l Său b ra ţ d iv in E l p r inde t ro n u l Celu i I n f in i t , în fe lu l acesta u n in d pă- m în tu l cu ceru l şi o m u l m ă rg in it

cu Dumnezeul n e m ă rg in i t " .Lucrarea lu i Hris tos de săvîrşire

a îm păcăr i i în tre Dumnezeu şi păcă­

tos nu înseamnă că Dumnezeu este

ne ie rtă to r şi neînduplecat să acorde

ier tare şi să arate m i lă fa ţă de cei care au păcătu it. D in ch ia r început, Dumnezeu a fost un Dumnezeu al i u b i r i i şi al m ile i. Caracteru l Său este în fă ţ işa t în ch ip lă m u r i t şi cre­

d incios de Moise : „D o m n u l S-a po- gorît în t r -u n nor, a s tă tu t acolo

l ingă el, şi a ros t i t Num ele D om nu ­lu i. Şi D om nu l a trecu t pe d ina in tea lu i, şi a s t r ig a t : „ 'D o m n u l, Dum ne­

zeul este un Dumnezeu p l in de

îndurare şi m i los t iv , încet la m înie, p l in de bunătate şi credincioşie, care

îş i ţ ine dragostea pînă în m i i de neamuri, ia r tă fărădelegea, răzv ră t i ­rea şi păcatu l, da r nu socoteşte pe

cel v in o va t d rep t nev inova t“ . Exod 34, 5— 7.

C U R IE R U L A D V E N T IS T

/ s u s ş i e u

VFIorescu. Aranj. V. FI ore seu

4 ~ tK — ?— » K b 1 ~« , _ £ . 2 * h

I

/ . . P V :.»

- teni n rins în p un i, .nesp

l= ^ t i

------* *oi vorb la - nul us de

— im, tu :cl ce e - ri

* P -

= = 3- Cr- re- c‘

*

b z î dm.SC

3 /

JDe mî-nă Si eu*de-? fre-cw va

y ;: x -

priL-tU

f

4

nsi, cu gle nci, din n£ : .ne-ce

i - su-n vo- io- - g u - r ă oe

iz, cercări, is -

4 #

(jAiJ ţ i' m> g f ^ ± :

s'i - e , kI-sus si eu ,{'re - me, , pârtas -fiu pi - te , ̂ Iar eu’ Si-IsusW ■

■ 0 :- > - . ± = 3y b l; ¥ -I

mn e - d e s - Dar-titi um - bfămr^ De m i - n a dg mîn - dru piai ee - res&. , si eadea- r a - m î - ne - vom u - n iti. T re -c u t va

^ ■- '1 ' ^ r \ -+=■i

5F = ^ = -»7- :r == ^ =

N O IE M B R IE — D E C E M B R IE 1968

Totdeauna Dumnezeu a fost bun,d rep t şi îndură to r. îm belşugata Sa

îndu ra re f u a ră ta tă c înd ie r tă lu i A d a m marea lu i ne legiuire, şi în

loc să-l nimicească, r în d u i o cale de scăpare. După căderea lu i A dam ,

a fost făcu t cunoscut p la n u l că F iu l lu i Dumnezeu va p u r ta osînda pen­

t r u păcat. P en tru ca dreptatea să dăinuie, nu putea f i abrogată Legea

lu i Dumnezeu, care este însăşi te ­m e l ia a u to r i tă ţ i i Sale. T ro n u l lu i

Dumnezeu este s ta to rn ic i t pe drep ­tate. „D rep ta tea şi judecata sînt te­

m e l ia scaunulu i Său de dom nie". Ps. 97,2.

Legea m ora lă , dată în cele zece porunc i e xp r im ă ce socoteşte D u m ­

nezeu d rep t cuven ită regu lă de conduită. Ascid tarea desăvîrşită de

această lege desăvîrş ită este n e p r i ­hănire. Hris tos, F iu l lu i Dumnezeu,

luă asupra-Si răspunderea pe n tru toate păcatele ce lor ce u rm a u să-L primească d rep t M în tu i to r a l lo r şi

să creadă în E l ca F iu a l lu i D u m ­nezeu. E l merse şi m a i departe, şi

de bunăvoie se aşeză în s itua ţ ia om u lu i, spre a putea în t îm p in a pe

v ră jm aş şi toate isp ite le căreia î i

este m oşten ito r t r u p u l omenesc şi astfel să ştie ce înseamnă a t r ă i în t r u p şi să îndure ispite le cărora este

supus omul.„P e n tru F iu l lu i Dumnezeu a r f i

fost u m i l in ţă aproape fă ră m a rg in i dacă ar f i lua t corp omenesc ch ia r

şi a tunc i cînd A d a m se a f la inocent în Eden. D ar Isus a p r im i t acest corp a tunc i cînd neam ul omenesc era s lăb it de p a tru m i i de a n i de păcat. Ca oricare u rm aş al lu i A dam a p r im i t u rm ă r i le lu c ră r i i m are i legi a ered ită ţ i i . Care erau u rm ă r i le

acestea, se poate vedea d in v ia ţa

străm oşilo r Săi pămînteşti. E l a ve­n i t cu o eredita te ca aceasta, ca să îm pa r tă cu no i g r i j i le şi ispitele , şi să ne dea p i ld ă de o v ia ţă l ips ită de păcat. I n lumea în care Sa­tana pre tindea stăpînirea, Dum ne ­zeu a îngădu it F iu lu i Său să v in ă ca un p runc slab, supus s lăb ic iun i­lo r omeneşti. E l I -a îngădu it să dea

p iep t cu p r im e jd i i le la fe l ca o r i ­

care sufle t omenesc, să ducă lup ta v ie ţ i i cum trebu ie să o ducă orice

v lăs ta r omenesc, cu r iscu l de a da greş şi a p ierde v ia ţa veşnică".

Dacă Hris tos nu ar f i experim en­

tat ispite le cărora sîntem supuşi

noi, E l n -a r f i p u tu t f i „ u n mare

preot m ilos şi v redn ic de încredere“

deoarece nu ar f i fost în stare să

aibă îm preună s im ţ ire şi m i lă pen­

t r u nedesăvîrş iri le noastre. A pos to lu l

Pavel p rez in tă c la r aceasta : „A s t ­fe l, f i in d că avem u n M are Pr.eot însemnat, care a s trăbă tu t cerur i le

— pe Isus, F iu l lu i Dumnezeu — să răm înem ta r i în m ă r tu r is ire a noastră. Căci n -avem un M are Preot,

care să n -a ibă m i lă de s lăb ic iun ile no a s tre ; c i u n u l care în toate lu ­

c ru r i le a fost is p i t i t ca şi noi, dar fă ră păcat. Să ne aprop iem d a r cu

dep lină încredere de scaunul ha ru ­

lu i, ca să căpătăm îndura re şi să

găsim har, p e n tru ca să f im a ju ta ţ i la v rem e de nevo ie“ . Ebre i 4, 14—16.

Hris tos p u r tă pe cruce păcatele în trege i om en ir i. C înd păcătosul p r i ­

meşte pe Hristos, M în tu i to ru l face ca ispăşirea săvîrş ită pe cruce să se

aplice ce lu i pocăit. C înd m u r i H r is ­tos, se săvîrşi, dep l ină ispăşire, care

nu este anu la tă p r in lucrarea Sa de m are preot. Fiece creştin poate p r i ­m i b inefaceri le acestei ispăş ir i d in

sanctuaru l ceresc, unde Hris tos s lu ­jeşte în favoarea celor a i Săi. N i se

spune că H r is tos p rez in tă sîngele Său în favoarea păca tu lu i şi cre­

d inc iosu l primeşte ie r ta re f i in d că Dumnezeu primeşte sîngele lu i H r is ­tos d rep t ispăşire pen tru păcat

şi v ia ţa desăvîrş ită a lu i H r is tos în locu l v ie ţ i i păcătoase a ce lu i pocăit.

I n sine, je r t f i r e a d in vechime, a

v ie ţ i i an imale , n u aducea ispăşire pen tru p ă c a t ; c i ea p re f ig u ra v ă r ­sarea sîngelui F iu lu i lu i Dumnezeu

pe Golgota. „D a r Hr is tos a ve n i t ca

M are Preot a l lu c ru r i lo r v i i toa re , a t recu t p r in co r tu l acela m a i mare şi m ai desăvîrşit , care nu este făcut

de m î in i , adică nu este d in z id irea aceasta; şi a in t ra t , odată pen tru totdeauna, în L o c u l prea sfîn t, nu

cu sînge de ţa p i şi de v i ţe i , c i cu însuşi sîngele Său, după ce a căpă­

ta t o răscum părare veşnică. Căci dacă sîngele ta u r i lo r şi a l ţa p i lo r şi cenuşa une i vaci, s trop ită peste cei în t in a ţ i , î i sf in ţeşte şi le aduce

cură ţ irea t ru p u lu i , cu c ît m a i m u l t sîngele lu i Hristos, care, p r in D u­

h u l cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi je r t f ă fă ră pată lu i Dum ne ­

zeu, vă va cu ră ţ i cugetu l vostru de fap te le moarte, ca să s lu j i ţ i Dum ne ­

zeu lu i ce lu i v iu ! Şi tocmai de aceea este E l m i j lo c i to ru l u n u i legămînt

nou, pen tru ca, p r in moartea L u i pen tru răscumpărarea d in abater ile fă p tu ite subt legăm în tu l d in ţ i i , cei ce au fost chemaţi, să capete veşni­

ca moştenire, care le-a fost făgă­du ită " . E bre i 9, 11— 15.

Cred inc ioş ii l u i Dumnezeu au un

M are Preot care trăieşte în vecie şi

care stă la d reapta lu i Dumnezeu m ij lo c in d pe n tru ei. H ris tos nu u r ­mează n ic ic înd să se m a i aducă pe

Sine je r t fă pen tru păcat. Je rt fa a- dusă odată pe S ina i a satis făctit

cerin ţe le L e g i i lu i Dumnezeu, şi a îm p l in i t pe de p l in cerinţe le de d rep ­tate şi judecată. De aci îna in te El urmează a t ră i pe vecie ca Profet, Preot şi Rege. î n to t cu rsu l d ispen- sa ţ iu n i i creştine Hris tos a fost m i j ­

lo c ito ru l în t re Dumnezeu şi om gata a m i j lo c i în favoarea tu tu ro r celor care î l vo r p r im i ca M în tu i to ru l şi marele lo r preot.

„C ăc i Hr is tos n-a in t ra t în t r -u n

locaş de înch inare făcu t de m înă omenească, după ch ipu l adevăra tu lu i

locaş de înch inare , c i a in t ra t ch ia r în cer, ca să Se înfăţişeze acum,

pentru noi, îna in tea lu i Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de m a i m u lte o r i je r t fă pe Sine însuşi, ca marele preot, care in t ră în fiecare an în

locul prea s f în t cu un sînge, care nu este a l l u i ; f i in d că a tunc i a r f i t reb u i t să pătimească de m a i m u lte o r i de la întemeierea l u m i i ; pe cînd acum, la s f î rş i tu l veacuri lo r , S-a a ră ta t o s ingură dată, ca să

şteargă păca tu l p r in je r t fa Sa. Şi, după cum oam en ilo r le este r în d u i t să moară o s ingură dată, ia r după

aceea v ine judecata, to t aşa H ris tos

după ce S-a adus je r t fă o singură dată, ca să poarte păcatele m ulto ra , Se va arăta a doua oară, nu în ve­derea păca tu lu i, ca să aducă m în -

tu irea celor ce-L aşteptă". Ebr. 9, 24—25.

Sub preoţia aaronică, pe n tru să- v îrş irea lu c ră r i i cerută de se rv ic iu l z iln ic , era nevoie ca m a i m u l ţ i p re ­

o ţ i să slujească în acelaşi t im p. f i e ­

care îşi avea sarcina lu i, f iecare comp'eta pe celă la lt, însă n ic i unu l

nu putea în d e p l in i toată lucrarea preoţie i. De asemenea era o grupă de a ju toare coordonatoare, fiecare cu însă rc ină r i le ei precise. F iecăru i

m em bru a l p reo ţ ie i i se cerea să-şi îndeplinească lucrarea înc red in ţa tă

lu i. însă în preoţia lu i Hris tos nu este decît o je r t fă , un preot, un m i j ­locitor. El nu are succesor. T o ţ i p reo ţ i i aleşi îna in te de H ris tos s lu ­

j i r ă p o t r iv i t consacrăr ii şi desto in i­c ie i l o r ; însă Hris tos este preot desăvîrşit. E l a fost chemat de D um ­

nezeu şi făcu t p reot nu p o t r iv i t unei porunc i m ărg in ite ci p o t r iv i t po­ru n c i i une i v ie ţ i fă ră sfârşit.

Sub legea lev it ică je r t fa pen tru păcat era o f ic ia tă p o t r iv i t ce r in ­

ţe lo r legii. C înd u rm a să f ie o fe r i t sîngele, în jungh ie rea m ie lu lu i era

E C U R IE R U L A D V E N T IS T

num a i o parte d in ceremonia care

făcea l ib e r pe cel care păcătuise. După ce an im a lu l era în ju n g h ia t de cel pocăit , preotxd lua sîngele de la v ic t im a sîngerindă şi o f ic ia cu el

p o t r iv i t p revederi lo r legii. Dacă sîn-

gele ar f i fost doar r is ip i t , el nu ar fi săvîrş it lucrarea de ispăşire.

De aceea, lucrarea lu i H ris tos spre

salvare, nu s-a încheiat pe c ru c e ;

acolo E l şi-a vărsat p re ţ iosu l Său sînge, care îm p l in i în t ru to tu l osînda pen tru păcat, şi după înv ie rea Sa El

Se în fă ţişă lu i Dumnezeu pen tru a f i acceptată şi încuv i in ţa tă . A cum şi aceasta pînă la încheierea t im p u lu i de probă, El slu jeşte în sanctuaru l

ceresc ca mare preot, în fă ţ iş înd sîn­gele Său vărsat pe Golgota în fa ­voarea f iecă ru i păcătos pocăit care v ine la E l în numele Său. As t fe l

în cursu l veacu r i lo r cei răscumpă­ra ţ i sînt m în tu i ţ i u n u l cîte u n u l

p r in m i j lo c ire a lu i H r is tos în favoa­rea lor, o fe r indu -Ş i sîngele drept

ispăşire pen tru toate păcatele m ă r ­tu r is i te . Hris tos este m i j lo c i to ru l , cel care in te rv ine , marele preot, pen tru fiecare su f le t credincios care caută înd rep tă ţ irea p r in credinţă.

Sîngele cel vărsat al lu i H ris tos p ro ­cură ispăşirea pen tru păcat, însă

s lu j i rea acestui sînge în favoarea f iecăru ia în parte este ce î l face

eficace pen tru f iecare sufle t încre ­zător şi pocăit.

Ven irea lu i H ris tos de p r im a dată îm p l in i făgădu in ţa edenică a semin­

ţe i fe m e ii la t im p u l şi în fe lu l r în - d u i t de Dumnezeu. D ar de cînd a lua t f i in ţă păcatul, H ris tos a fost con tinuu singura nădejde şi M în tu i- to r a cred inc iosu lu i. E l este preotu l, je r t fa şi m i j lo c i to ru l tu tu ro r celor care la u rm ă vo r f i m în tu i ţ i .

C înd adevărata je r t fă pen tru pă ­cat a fost adusă pe cruce, Hristos era a tî t preot c it şi m ie l. E l Se o fe r i d rep t je r t fă pen tru păcat pen­t ru lume. A cum , ca m are preot, El înfăţişează p ro p r iu l său sînge în fa ­voarea păcătosului pocăit. „T a tă l Mă

iubeşte, pen tru că Î m i dau v ia ţa, ca ia răşi s-o iau. N im e n i nu m i-o ia cu

sila, ci o dau Eu de la M ine. A m putere s-o dau, şi am putere s-o iau

ia r ă ş i ; aceasta este porunca, pe care am p r im i t -o de la Tată l M eu", loan 10,17.18.

„D u pă cum M are le Preot lăsa la o parte s tră luc itoarea lu i ha ină pon­t i f ica lă şi s lu jea în îm brăcăm in tea

de pînză albă ca a p reo tu lu i obiş ­

nu it , aşa şi H ris tos a h ia t în fă ţ i ­şarea de serv, şi a adus sacri f ic iu ,

E l f i in d preotu l, E l f i in d şi v ic t im a ".

N O IE M B R IE —D E C E M B R IE 1968

„A s t fe l ( in lo a n 17) cu vorbe po ­t r iv i te pen tru U n u l care avea putere dumnezeiască, H r is tos a p redat bise­r ica Sa în m î in i le Tată lu i. Ca un Mare Preot consacrat E l a m i j lo c i t

pen tru cred inc ioş ii Săi. Ca un păs­

to r credincios E l a adunat tu rm a Sa sub um bra C e lu i A to tpu te rn ic ,

în adăpostu l p u te rn ic şi sigur. L u i I i m a i răm lnea cea d in u rm ă bă­

tă lie cu Satana, şi a mers să o în - t îm p ine" .

„P ică tu r i le de sînge ale agoniei

care curgeau de pe t îm p le le L u i răn ite pe fa ţa şi pe barba Lu i, erau

asigurarea u n g e r i i L u i cu ‘u le iu l bucurie i ‘ ca A rh ie re u a l nos tru “ .

Tată l, F iu l şi S p i r i tu l S f în t sînt

deopotr ivă in te resa ţ i în salvarea ce­lu i păcătos. „F i in d c ă a t î t de m u l t

a iu b i t Dumnezeu lumea, că a dat pe s ingu ru l L u i F iu , pen tru ca o r i ­

c ine crede în El, să nu piară, c i să aibă v ia ţa veşnică". lo a n 3,16. F iu l

luă în stăpîn ire partea om u lu i, de

bună voie, lu în d asupră-Şi na tu ra om u lu i. E l puse de o parte slava pe care o avu la T a tă l spre a pu ­

tea în t îm p in a isp ite le t ru p u lu i pe te renu l v ră jm a ş id u i şi astfel să do- bîndească experien ţa îm preune i s im ţ i r i cu omenirea. I n fe lu l acesta

dovedi m a i mare îndura re fa ţă de

cel s lab şi căzut, şi să Se ofere pe Sine d rep t izvo r a l n e p r ih ă n ir i i pentru cred inc iosu l care-şi dovedea

cred in ţa în numele Său. S p ir i tu l

S fîn t luă parte la acest p la n de m în tu ire to t a tî t de dep l in ca şi

T ată l şi F iu l . S p i r i tu l S fîn t convinge

de păcat, conduce pe c ineva să se pocăiască şi să primească pe H r is ­tos d rep t M în tu i to ru l său personal, învaţă aceea ce a învă ţa t H ris tos şi

ne aminteşte orice făgădu in ţă şi precept. E l devine a ju to ru l c red in ­

ciosulu i. El, de asemenea se roa ­gă pen tru no i ca să f im în tocm ai

cum doreşte Dumnezeu. Dum ne ­zeirea in cele t re i persoane : Tată l,

F i id şi S p i r i tu l Sfîn t, stă astfel u n ită în lucrarea de salvare a cre­d inc ioş ilor.

N i i a rămas de făcu t n im ic d in ce

ar f i p u tu t face Dumnezeirea pen­

t ru ca păcătosul să f ie m în tu it .

Fiecare a îm p l in i t o parte în în ­

d rep tă ţ irea care este o ferită . Tată l

este Cel ce în d re p tă ţeş te ; Hris tos

este Cel răs t ign it , a căru i v ia ţă şi

moarte îm p l in i cerin ţe le L e g i i căl­cate ; şi S p i r i tu l S f în t conduce la

pocăinţă şi slu jeşte d rep t m îng îie to r

şi a ju to r f ie că ru i credincios a l lu i

Dumnezeu.

F iu l lu i Dumnezeu veni, t r ă i pe

păm în t ca Dumnezeu-om, îş i dădu

v ia ţa pen tru nelegiuire, o je r t fă

fă ră de păcat, fu în v ia t d in tre cei

m orţ i , şi se în ă l ţă în slavă unde

şade la dreapta lu i Dumnezeu ca

m ij lo c i to ru l , a p ă ră to ru l şi marele

nostru preot. I n decursul nesfârşi­

te lo r veacuri E l va f i adorat şi ve­

nerat de în treg un iversu l.

„N u m a i p r in cred in ţa in numele

l u i Hris tos poate f i m în tu i t cineva.

El este căpetenia n o i i c re a ţ iu n t El

este calea, adevăru l şi v ia ţa. E l este

Emanuel, 'Dumnezeu cu noi'. Cu-

v în tu l cel veşnic se făcu t ru p şi

locu i p r in t re noi, şi no i am p r im i t

d in p l ină ta tea L u i . E l este u rz i to -

n d şi desăvîrş ito ru l c red in ţe i

noastre. 'T u tu ro r celor ce L -a u p r i ­

m it , adică celor ce cred in Numele

L u i , le-a dat d re p tu l să se facă copii

ai lu i Dumnezeu'".

S p i r i tu l S f în t este care convinge

de păcat şi num a i sîngele lu i H r is ­

tos vărsat pe Golgota poate face

ispăşire pen tru păcat. H ris tos este

m ij lo c i to ru l , şi E l n ic iodată nu in -

cred in ţă a ltcu iva lucrarea de m i j lo ­

cire. C înd u l t im u l su f le t ce se po-

căieşte îş i va f i m ă r tu r is i t păcatele

şi lucrarea de ispăşire se va f i în ­

cheiat pe n tru totdeauna, a tunc i

Hristos îşi va te rm ina lucrarea d in

locu l prea s f în t d in sanctuaru l ce­

resc, şi se va d e c re ta : „C ine este

nedrept, să f ie nedrept şi m a i de­

parte ; cine este în t ina t , să se în ­

tineze şi m a i departe ; cine este fă ră

prihană să trăiască şi m a i departe

fă ră prihană. Şi cine este sfîn t, să

se sfinţească şi m a i departe". Apoc.

22 ,11.

Nu există decît o s ingură cale de

a scăpa de răspunderea pen tru ceea

ce s-a fă p tu i t în trup , şi anume

p r im in d pe Hris tos d rep t m i j lo c i to r

personal, şi p re t inz înd p r in cre­

d in ţă toate făgăduin ţe le în numele

l u i Hristos. A tu n c i neprihăn irea lu i

Hristos devine m an t ia cu care sîn-

tem îm brăca ţ i cînd in t ră m la os­

păţu l de nun ţă a l M ire lu i .

C. A D V .

ISUS= = = Şl CERERILE NOASTRE

/T f ră lrea şi experien ţa noastră cu -*■ Isus t rebu ie să f ie de aşa na ­tu ră In c it să dea naştere la o cît m ai in t im ă apropiere în tre no i si El, Isus, deşi locu ind acum în în ă l ţ im i de cer, to tuş i cont inuă a rămîne Fratele si P r ie tenu l f iecăru ia d in tre cred inc ioş ii Săi. u n A ju to r s igur în orice nevoie, ga*a a răspunde cerer i­lo r ce I le adresăm în credinţă.

S f i n ţ i S c - iv fu ră abundă în exem ­ple core dovedesc cît de a rabn ic a fost Isus să răspundă chem ăr i lo r de a aduce vindecare, aHnore ş i bucu­r ie o r iunde si o r i^ în d în toate z i­lele şed°r i i S ” le pe pământ.

L a cazul cu soacra lu i S im on care zăcea în pat prindă de f r îa u r i , a fost de a juns să i se spună despre a- censtă durere şi El. să aducă de în - da+ă v indecarea şi să redea fe r ic irea în acea casă.

F i in ţa omenească f i in d sociabilă s’m te n °vo ia co m u n iu n i i în treo la ltă . Si cînd in im a este anăsată, păşim o l in iş t i re cînd sch im băm cîteva cu­v in * e cu persoane care au aceleaşi gîndn.ri ca şi noi. D a r de m u l te o r i nu năşim pe cel care să ne în ţe lea­gă în to tu l pădurile noastre. Rămâne însă d rep t cel m a i bun Pr ie ten care ne poate în feleae şi care să s im tă cu noi, Isus Hristos. E l ne-a dat această asigurare, adăugind însă : „V o i n n te ţ i p r ie te n i i M e i dacă fa ­ceţi to t ce vă poruncesc Eu". Ioan 15,14.

Isus nu ne înţelege n ic ioda tă gre­şit. De aceea pu tem spune L u i to ­tu l , asa cum, ades°a c în tă m : ,.Ştergeti fa ţa plînsă, căci ţ i-e de a- juns. In im ă străpungă, v ino la Isus! S-mine-1 L u i to t d o ru l , su fe r in ţa ta, Căci M în tu i to ru l Te va v indeca".

Ia tă de a°.em” nea cazul petrecut la nun ta d in C ana■ Gali lee i unde fusese chema* si Isus îm vreună cu ucen ic i i Lu i. C înd s-a is p ră v i t v in u l doar cîteva cuv in te l - a adresat ma­ma L u i . z ic înd : ,.Nu m a i au v in “ , şi îndată d o r in ţa si cererea a fost satis făcută pe de p l in spre îm bucu- ra'-ea celor de la nuntă.

Cu o a ltă ocazie, c 'nd o gloată m are de aproape c inc i m i i de sufle ­te em u fă ră p'Hne, A nd re i, frate le lu i S im on Petru, i-a zis lu i Isus : „Este a ic i un băieţel, care are cinci pr in i de orz şi do i peşti“ ; da r ne­c red in ţa adăugă: ,,Dar ce sînt acestea la a t î ţ ia " ? Şi cu această ocazie D om nu l Isus, cu puterea Sa nem ăr­g in i t de m ar e, a să tu ra t acea m u l ţ i ­me, ba au m a i s tr îns şi douăspre­zece coşuri p l ine cu fă ră m itu r i le care m a i rămăseseră d in cele c inc i p î in i de O ’-z.

„Toate lu c ru r i le sînt cu pu t in ţă ce lu i ce crede". Ma^cu 9,23.

A ltăda tă , cînd P e tr i i în graba v o r ­b i r i i s^le. s e o f e r i să rtlătească da­

rea la T em p lu pen tru E l şi Isus, nu

avu decît să se adreseze lu i Isus

spre a ieşi d in im pasu l în care se

vîrîse s ingur. Isus, după d iscuţ ia cu Petru cu p r iv i re la dare, l i spuse :

„D a r ca să n u - i facem să păcătuias-

că, du-te la mare, aruncă und iţa , şi trage a fară peştele care va ven i î n t î i ; deschide-i gura, şi ve i aăsi în ea o rub lă , pe care ia-o şi dă-le-o pen tru M ine şi pen tru t ine ". Mat. 17.27.

Iarăşi, duvă o z i obositoare, Isus zise ucen ic i lo r • ,.Să trecem în par­

tea cea7aUă“ ; şi îm preună cu ei se

sui în corabie ş i p o rn iră către ţ in u ­tu l Gad.arenilor. F i in d obosit, Isus adorm i de îndată. însă nu apucară

să se depărteze b ine de m a l şi se s t î rn i o fu r tu n ă cu v a lu r i năprazn i- ce. Barca era leaănată pe creasta v a lu r i lo r însvumate şi ucen ic i i erau

înspăimântaţi. V ăz înd că încercări le cu p ro p r i i le lo r puter i, nu izbuteau să scape corab ia de a se răsturna, ucen ic i i se înd rep ta ră spre Isus să-l spună nevoia lor, z i ^ î n d u - l : „ î n - văţă+orule, n u -Ţ i pasă că p ie r im “ ? El S-a sculat, a certa t v în tu l , şi a zis m ă r i i : „ T a c i ! Fără gură ! V în ­

tu l a stat şi s-a făcu t o l in iş te mare". Pe m area v ie ţ i i tale, vo r

ven i to t fe lu l de f u r t u n i ; spune-le tu i Isus, cu s iguranţă E l te va a- ju ta .

în t r -o noapte ucen ic i i p lecară la

pescuit. Cu toate că erau pescari încercaţi, ia tă că d im inea ţa î i întim,- p ină la în toarcere ei av înd corabia goală. D a r pe ţă rm era Isus, care cunoscîndu-le t ru d a fă ră de folos d in

noaptea trecută. Se sui în corabia lu i S imon căru ia î i spuse : „D e pă r ­tează-o la adine, şi a runca ţ i-vă m re j i le pen tru pescuire". S imon l i is to r is i insuccesul, to tuş i ţ in u să a- dauge : „D ar, la cu v în tu l Tău, vo i arunca m re je le " . Şi cît de m in u n a t fu r e z u l ta tu l ! Luca 5,1-7.

în t r -u n a d in zile, pe cînd Isus se găsea în Capernaum, u n sutaş d in partea locu lu i, care avea acasă un serv care se ch inu ia în t r -o boală grea, se aprop ie de Isus ş i - I spuse : „Doamne, se rvu l m eu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cum p li t " . De abia s fîrş i sutaşul cuv in te le că Isus î i şi răspunse : „ A m să v in şi să-l tămăduiesc1. D ar sutaşul, p l in de încredere în puterea lu i Isus, a­

dăugă de îndată : „Spune n u m a i un cuvîn t, şi se rvu l m eu va f i tă m ă ­

d u i t " , şi ch ia r în ceasul acela servid s-a tăm ădu it . Mat. 8,5-13.

în v ă ţa ţ i de aci, să aduceţi îna ­in tea D o m nu lu i Isus toate dorin ţe le

voastre. „Spune n u m a i u n c u v în t “ a zis sutaşul lu i I s u s ; faceţ i şi

vo i la fel. Să aduceţi îna in tea Dom ­n u lu i nevo ile ce lo r d in casă.

Odată, pe cînd Isus se găsea în m ij lo c u l m u l ţ im i i , cineva căzînd în

genunch i îna in tea lu i Isus, î i spu­se : „Doam ne a i m i lă de f iu l meu

căci este luna tic , şi pătimeşte rău : de m u lte o r i cade în foc, şi de m u l ­

te o r i cade în apă". Şi gata de a as­cu lta ruga făcută, Isus l-a tă m ă d u it „ c h ia r în ceasul acela". Mat. 17,14 — 18.

Ia tă şi cazul f i ic e i lu i Ia i r . Pă­

r i n ţ i i în d u re ra ţ i spun lu i Isus păsul lor, rug în d u -L să-Şi pună m î in i le peste ea ca să se facă sănătoasă şi să trăiască. D o m nu l Isus a in t ra t în casă, i -a scos a fară pe to ţ i, a lua t cu E l pe ta tă l copilei, pe m am a ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, a apucat copila de m în ă , . şi i-a zis : „T a l i ta

cumi, care t î lm ă c i t însem nează : Fetiţo, scoală-te, î ţ i zic. înda tă fe ­t i ţa s-a sculat, şi a început să umble, căci era de 12 ani. E i au rămas înc rem en iţ i" . M arcu 5,21-23, 39-42.

Cu c ît eşti m a i deschis îna intea lu i Isus, cu a t î t şi in im a lu i Isus

este m a i înduioşată pen tru tine. Spune lu i Isus toate nevoile tale

corporale şi sp ir i tua le . Spune L u i toată v ina , g r i j i le şi du re r i le tale. N u scuza n ic i un păcat. Lasă ca in i ­m a lu i Isus să te lum ineze şi s Î7 i -

gele L u i să te curăţească pe deplin.

Aduce ţi îna in tea lu i Isus, d o r in ­ţele, bucuri i le , g r i j i le , în t r is tă r i le şi tem eri le voastre. Povara voastră

n u - I va face g reută ţi, şi n ic i în ­

g r i j i re a de v o i n u -L va obosi. Cel care num ără p e r i i capu lu i vostru, nu răm îne in d i fe re n t fa tă de t re ­bu in ţe le c red inc ioş ilo r Săi. Vedeţi

şi credeţi că Isus este foarte m i ­los şi îndură to r. In im a L u i iub itoare este adînc m işcată de suferin ţe le noastre şi de s tr igă tu l nostru de durere.

V. SCHIOPOAIA

12C U R IE R U L A D V E N T IS T

DRAGOSTEA

lui

/ n capito lu l 15 d in Evanghelia după Luca sînt prezentate

pildele cu oaia rătăcită, banul p ierdut şi f iu l r is ip ito r. Toate acestea privesc o proprietate sau o fam ilie, d in care s-au desprins c ît im i în procente d ife ­rite, dar, deopotrivă apreciate.

Ilustrarea dragostei cereşti e pe baza omenescului: „Care om d intre vo i“ , „sau care femeie“ , nu caută ce a pierdut. Păstorul „lasă pe cele 99 pe izlaz şi se duce după oaia p ierdută“ , fe ­meia „aprinde o lumină, mătură casa şi caută cu băgare de sea- mă“ banid p ierdut, şi tată l aş­teaptă şi iese în întîmpinarea f iu lu i plecat în străini.

Pentru starea noastră e m u lt mîngîietor gîndul că m în tu iţ i i din casa lu i Dumnezeu sînt re ­prezentaţi p r in p ie rdu ţii găsiţi, p rin pribegii în torşi la dragostea Tatălu i lor.

încurajatoare devine conştien- ţa că oricine este căutat este şi aşteptat.

Aprecierea acestor pilde de către noi, e p o tr iv it poziţiei în care ne a flăm — a celu i ce a pierdut, ori a aceluia ce e p ier­dut.

Ne revine să căutăm şi să aşteptăm în nădejde, ori, să ne lăsăm găsiţi şi să ne întoarcem in bucuria Tatălu i nostru cu de­p lina siguranţă a p r im ir i i noastre.

Putem f i conştienţi că, fără să vrem, ne-am rătăcit, ca oaia. Putem să nu ne dăm seama de aceasta, ca banul. Putem căuta înstrăinarea în mod conştient şi să f im conştienţi de această în ­făptu ire a ei.

Ne putem rătăci în afara staulu lu i, o r i în casă — din vina altora, sau ne putem îndepărta vo it de restricţiile binefăcătoare

Ind ife ren t de modul conştienţ sau inconştient al înstră inării noastre, p ilda ne prezintă pe Tatăl ceresc în ro lu l celui ce caută şi găseşte, aşteaptă şi nu în zadar.

Moneda p ierdută de femeie era rodul muncii, ce ea nu voia să se piardă.

In măsura în care pildele cu oaia şi banul ilustrează pierde­rea nedorită şi căutarea pînă ce se găseşte, p ilda cu f iu l r is ip i­to r prezintă căutarea p ierzării şi tăria aşteptării în dragostea ce nu poate u rm a în căile p ie r­zării pe cel p ierdut, dar î l smul­ge d in ele, p r in cuprinsul aces­te i m inunate iub ir i.

Tatăl n-a împiedicat alegerea f iu lu i p r in n ic i un fe l de con- strîngere. I-a dat, cînd nu era drept să primească, mai m u lt decît i se cuvinea. Odată înde­părtat, nu i-a s tîn jen it cu n im ic desfăşurarea alegerii ce făcuse— sclavia păcatului, în aparen­ţa l ibertă ţii.

întoarcerea f iu lu i necesita o schimbare a p roprie i sale a t i­tud in i, o prefacere interioară pe care numai el o putea declanşa— p r in aceeaşi libertate a vo­in ţe i p r in care se înstrăinase.

Tatăl aştepta aceasta. în a- şteptarea sa era acum la lucru dragostea de m ai înainte. Aştep­tarea luc ră r i i dragostei era tot ce-i mai rămăsese ca parte.

F iu l trebuia să schimbe falsa p riv ire a rostu lu i v ie ţ i i cu o- crotirea r îndu ie li lo r respinse. Tatăl nu putea face aceasta în locul lui.

F iu l trebuia să schimbe l i ­bertatea t ră i r i i în rîvn ite le des­fătări, cu restr ic ţi ile binefacerii părinteşti. Tatăl nu putea face aceasta în locul lui.

Nu d in greşeală nimerise a- cest f iu în cursa amară a des­fătărilor. Aparenţa rău lu i, falsa independenţă, î l derutase, şi el trebuia să le recunoască. A le ­gerea sa viitoare trebuia să dea sens invers o rien tării m in ţ i i sale şi tatăl nu voia să in te r ­vină, pentru a nu stîn jeni to­tala libertate a alegerii. P r in aceasta, in im a sa de tată era strînsă de durere şi speranţă.

Oaia d in p ildă aleargă în ne­ştire, şi zbierînd semnala pre ­zenţa sa. Banul p ierdut nu se opunea găsirii sale. F iu l p ie rdut se ascundea, în mod voit, de ocrotirea tatălui. Orice in te r ­venţie în v iaţa sa, o considera amestec în dreptu l de a hotărî singur destinul său. Pentru a- ceea nu era căutat şi se aştepta ca singur să-şi revină, singur să se regăseacă. Tatăl nu putea decît să aştepte rodirea dragostei cu care î l tratase pînă la p le ­carea lu i.

Fiecare sufle t rătăcit, repetă în pribegia sa acelaşi proces sufletesc, cu sfîrş it asemănător, sau d iferit . Pentru Tatăl ceresc şi pentru p ă r in ţ i i sp ir itua li, a- ceeaşi in im ă aşteptătoare, sfî- şiată de temeri şi susţinută de nădejdi.

Acest f iu r is ip ito r a vigoarei sale trupeşti, a rezervelor sale sufleteşti şi spirituale, a pornit pe căile greşite ne determinat de condiţiunile casei sale pă­r in teşti, ci, pen tru că a văzut cele ce sînt cum nu sînt şi cele ce nu sînt, ca şi cum ar fi.

U rm ările re le i sale alegeri le-a cunoscut în consecinţe, dar nu ele l-au redresat. D im po­tr ivă, l-a r f i zdrobit.

Nu o pricepere alta, ci aceeaşi p rin care s-a amăgit, dar a ltfel orientată, l-a a ju ta t să vadă cele ce sînt cum sînt şi cele ce nu sînt, cum nu sînt.

Şi toate acestea, datorită lu ­c ră r ii iu b ir i i pe care o cunos­cuse în comportarea ta tă lu i faţă de el. Starea în care ajunsese, nu l-a împiedicat să aibă cer­titudinea că întorcîndu-se aşa cum era, va f i p r im it. Izvoru l nădejdii sale se găsea în dra ­gostea pe care o cunoscuse.

Acum, în puterea slăbită a

acestui f iu pierdut, salvatoare a fost o dragoste sfidată în tre ­cut. Am in t irea acesteia, i-a zdrobit vechea independenţă e- goistă şi î l a jută nu numai să dorească poziţia pierdută, d a r să şi facă calea întoarsă în sta­re umilă, în vinovăţie recuno­scută : „A m păcătuit îm potriva cerulu i şi îm potr iva ta ; nu mai sînt vrednic să mă chem f iu l tău . . . “

Continuare la pag. 18

N O IE M B R IE — D E C E M B R IE 1968 13

„HARUL MEUIŢI ESTE DE AJUNS“

nevoie să m ă laud, măcar că u este de folos. V o i ven i to tuş i

la veden ii le şi descoperir i le D om ­nu lu i. Cunosc un om în Hris tos, care acum patrusprezece ani, a fost ră ­p i t p ină la a l tre i lea cer (dacă a fost in t ru p nu ş t i u ; dacă a fost fă ră t rup , nu şt iu : D o m nu l ştie). Şi şt iu că om ul acesta (dacă a fost în t ru p sau fă ră t rup , nu ştiu ; D om ­n u l ştie), a fost ră p i t în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care n u - i este îngădu it u n u i om să le rostească. Cu un astfel de om m ă vo i lă u d a ; dar în t ru c î t mă priveşte pe m ine însum i, nu mă vo i lăuda decît cu s lăb ic iun ile mele. C h ia r dacă aş vrea să mă laud, n-aş f i nebun, căci aş spune ade­v ă ru l ; dar mă feresc, ca să nu aibă n im en i despre m ine o părere m ai îna ltă decît se vede în m ine, sau ce aude de la m ine. Şi ca să nu mă u m f lu de m înd r ie , d in p r ic ina stră ­lu c i r i i acestor descoperir i, m i-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, să nu m ă îngîm f. De t re i o r i am ruga t pe D om nu l să m i - l ia. Şi E l m i-a z i s ; ,H a ru l M eu î ţ i este de a ju n s ; căci puterea Mea în s lăb ic iune este fă ­cută desăvîrş ită1. Deci, m ă vo i lăuda m u l t m a i bucuros cu s lăb ic iun ile mele. pentru, ca puterea lu i H ris tos să răm înă în m ine" . 2 Cor. 12, 1—9.

Declara ţia A p o s to lu lu i Pavel esteo descoperire senzaţională.El spune că a fost ră p i t în a l tre i lea cer şi în ra i sau paradis. Dar ce a înţeles Pavel p r in paradis ?

M în tu i to ru l Isus Hris tos a spus t î lh a ru lu i de pe cruce : , A devă r zic ţ ie a s tă z i : tu ve i f i cu M ine în Pa­rad is". Luca 23, 43. .Negreşit că nu poate să f ie vo rba de un aH loc, decît de reaiunea reşedinţe i lu i Dumnezeu, d in ce ru r i le cerur i lo r , în care, M în tu i to ru l Isus Hris tos nu Se suise ch ia r în aceeaşi zi, căci îv/'ă «’< înviase d in m or ţ i , şi deci n ic i t î lh a ru l de pe cruce nu l -a p u tu t urm a. Cu un cuvîn t. s f în tu l Aposto l trebu ie să f i fost în apro­pierea lu i Dumnezeu, si acolo i-a fost acordat p r iv i le g iu l să arunce doar o p r iv ire . E l a fost ră p i t şi r id ica t în cerur i, unde a văzut şi auzit lu c ru r i pe care nu le poate vo"b i. şi p robab i l că n ic i nu găsea adevăratele cuv in te p r in care să le poată exprim a.

Dară l-am în treba pe A posto lu l Pavel cum a ajuns la această ex­perienţă, ne-ar răspunde : „ N ic i eu nu şt iu cum am a juns“ ! Deci, el singur declară că n u ştie, dacă a fost în t ru p sau fă ră t rup , în acea lume dumnezeiască. Şi dacă l-am î n t r e b a : C înd a a vu t loc această îm pre ju ra re fe r ic i tă , el ne-ar răs­punde : „E ra îna in te cu patruspre ­

zece a n i de scrierea epistole i, la scurt t im p după convert irea mea în fa ţa Dam ascu lu i" . Presupunem că a- ceasta s-a în t im p la t cînd Pavel s-a dus în A rab ia , unde a petrecut destul de m u l t t im p în post şi r u ­găciune către Dumnezeu, cerînd lă ­m u r i r i cu p r iv i re la schimbarea cred in ţe i sale. A tu n c i , Dumnezeu i-a acordat asemenea v iz iu n i şi desco­p e r ir i , ca să im p r im e de la bun început c red in ţe i sale o ce rt i tud ine de nezdrunc inat, care să-l înso­ţească pe toată du ra ta v ie ţ i i . Aşa se exp lică dec la ra ţ i i le sale d in epistola către Galateni, c înd zice :

„F ra ţ i lo r , vă m ărturisesc că E- vanghe lia p ropovădu ită de m ine, nu este de obîrşie omenească; pen tru că n -am p r im it -o , n ic i n -am în vă ­ţa t-o de la v reu n om, ci p r in des­coperirea lu i Isus Hris tos. D ar cînd Dumnezeu — care m -a pus deoparte d in pîntecele m a ic i i mele, şi m -a chemat p r in h a r id Său, a găsit cu cale să descopere în m ine pe F iu l Său, ca să-L vestesc în tre neamuri, îndată n -am în t re b a t pe n ic i un om, n ic i nu m -am su it la Ie rusa­l im la cei ce au fost apostoli îna in te de m in e , ci m -a m dus în Arab ia . A vo i. m -am în to rs înapo i la Damasc. Duvă t re i ani. m -a m suit la Ie ru ­sa lim să fac cunoştin tă cu C h ifa si am rămas la el cincisprezece zile". Gal. 1,11.12.15—18. I n s i tua ţ ia a- ceasta, poate că ve ţ i î n t r e b a : „N u cumva Pavel este un om m inune ? Nu cumva e l este o excepţie sau un gen{u re l ig ios ? A u m a i fost oare şi a l ţ i oameni, care să facă aseme­nea experienţe“ ?

La. aceste în t re b ă r i se poate răs­punde în fe lu l u rm ă to r : A posto lu l Pavel nu a fost un om m inune, nu a fost un om excepţiona l şi nu a fost n ic i un geniu rel iaios. ci el a fost un vas ales de Dom nu l, aşa cum. reiese d in descoperirea pe care i-a dat-o D om nu l lu i A n o n ia : „D a r D om nu l i-a zis : ,Du-te căci el este u n vas pe care l -a m ales, ca să ducă Numele M eu îna in tea neam urilo r, îna intea îm p ă ra ţ i lo r şi îna intea f i i l o r l u i Iz'-aeV1. Acesta a fost p ro ­cedeul lu i Dumnezeu cu to t i aleşii Săi d in toate t im p u r i le cînd i-a chemat să facă p r in ei o lucrare specială. Dumnezeu le-a deschis ce­ru r i le si le-a acordat o p r iv i re în sala t ro n u lu i de sus, să vodă pe D om nul stînd pe scaunul Său de domnie. Iun. 6,1—3.

Desto in ic ia acestui apostol se în ­temeia pe c red in ţa sa tare şi ne­c l in t i tă în Dumnezeu si în F iu l Său Isus Hristos. care l-a chemat la ap o s tn l ie : „A v e m încrederea a- ceast.a tare în Dumnezeii, p r in Hristos. N u că n o i p r ’n no i înşine sîntem în stare să g înd im ceva ca

ven ind de la noi. Desto in ic ia noastră d 'm p o tr ivă , v ine de la Dumnezeu, ca'-e ne-a şi făcu t în stare să f im s lu j i to r i a i u n u i legăm în t nou, nu al slovei, c i a l P u h u b ' i ; c” ci, slova omoară, da r D u hu l dă v ia tă ". 2 Cor. 3,4. ,.P in h a ru l l u i Dumnezeu stnt ce s~nt, şi ha ru l L u i fa tă de m ine n-a fo * t z a d a rn ic ; ba încă am. lu ­c ra t m a i m u Jt d-'cH t o t i : to tuş i nu eu, c i h a ru l l u i Dumnezeu, care este în m ine". 1 Cor. 15,10. Aceasta este m ărtu r is irea personală a aposta­tu lu i .

î n a fară de aceste vase alese, că­rora Dumnezeu l i S-a de-coneri t în toată m ă-e t in Sa, există în -ă m u l ţ i tem ă to r i de Dumnezeu care au avut parte de asemenea expeHente m i ­nunate cu puterea lu i Dumnezeu şi acestea s 'n t pent~u ei un izvo r m i ­nunat de bucurie şi de încredere în El. C red in ţa lo r este în tă r i tă p rin asemenea experienţe, şi ei nu se c la ­t in ă asa de uşor cînd v in peste ei cercări şi n -eutăţi. Dumnezeu a p u r ­ta t de g r i jă , ca a t ' t la in ^e n u t^ l cred in ţe i lor, c i t şi în decursul a n i ­lo r de credinţă, să fa ră asemenea experienţe care să le fie n is ‘ e a- m in t i r i pu tern ice de fe lu l m inuna t cum an fost e l ibe ra ţ i d ° sui^ slăpî- nirea Satanei şi aduşi in B iser'ca l u i Hris tos. care ră^e^te poruncile lu i Dumnezeu si c red in ţa lu i Isus Hristos. Apoc. 14,12.

Dar să ne punem leg it im a în t re ­bare : De ce oare nu isto-iseste a- postolul Pavel v-ea bucuros aseme­nea experienţe ? De ce a t re b u i t el să tacă t im p de patrusprezece an i ? S' acum, ohia că face această des­tă in u ire contra v o ’n te i sale, si nu ­m a i pen tru că Comunita tea d in C o- in t l-a provocat la aceasta. Ne in terz ice B ib l ia să v o rb im despre asem°nea. v ' 'd ° n i i şi descoperir i dumnezeieşti ?

Ş tim că a tunc i c~nd D o m nu l Isus S-a S"him hnt Irt fa tă pe m unte le cel. s fîn t. cînd le-a a -ă ta t acolo pe Moise si ne Vie, si cînd ei au a^z it glasul T a tă lu i d in ce ru r i z in n d • ..Acesta este F in i Meu prea iub it , în cnre Jmi năşesc p'ncerea Mea : d° FI să ascu lta ţ i“ ţ El le-a po ru n ­c it celor t re i ucenic i care erau cti El să nu sriună n !m ăn u i d ° vedenia aceasta pînă ce F iu l o m u lu i nu va înv ia d 'n m orţ i.

în rril'-ie noastre, dacă D o m nu l ne învredniceşte să avem parte de descoperir i care ne zidesc în c-ed in - ţă, am putea şi no i să le f'-cem cunoscut. însă s-a constatat că nu prea este bine °ă des tă inu im altora unele desropo-i r i de la D e m nu l care ne privesc nu m a i pe no i personal, pentru ca puterea acestor descope­r i r i să răm înă în noi. Stă scris : . Dumnezeu vorbeşte în ă. cînd în- t r -u n fe l cm d 'n t r -a l tu l . da r om ul nu ia seama. E l vorbeşte p r in v i ­suri. p r in veden i i do noapte. c*nd. oamenii sînt r u 'u n d a ţ i in t r - u n somn adînc d n d d - r m în. p a tu l lor. A- tunc i El le dă înşti in ţăr i, si le în ­t ipăreşte în vă ţă tu r i le L u i , ca să abată pe om. do l ' i rău si S'î ferească d° m înd r ie . ca să-i pă­zească su f le tu l de aroapă. şi v ia ta do lo v i tu r i le răH - ’i “ . Iov 33, 14— 18. Desigur, aposto lu l Pavel are drep ­

FT C U R IE R U L A D V E N T IS T

tate, şi la fe l ş i Iov, în măsura in ccre ei ne avertizează să f im p ru ­den ţi cu toa+e descoperir i le p r im ite de la Dumnezeu.

tn destăinuirea acestor experienţe şi descoperir i se a f lă unele p r im e jd i i pe care t re ^ w e să le ev ităm . Se prea poate în t îm p la , ca ace;a care nu pot prezenta asemenea în t îm - p lă r i, să se descurajeze la aurirea lor, şi să z'că : „ N o i nu n n te m aşa de bine văzu ţ i la D om nu l, ca cei­la l ţ i , care au parte de asemenea experienţe de c re d n tă " . Este o p r im e jd ie şi pen tru acei credincioşi care au parte de ele, ca ei să cadă în i^p 'ta în ă l ţă r i i de sine şi să p r i ­vească de sus p° cei care nu sînt fa vo r iza ţ i cu astfe l de descoperir i, şi în fe lu l acesta să cadă în ră tă ­cire, crezînd că ei s înt s igu r i de m în tu ire , căci a l t fe l Dumnezeu nu le -a r f i făcut as°m nn ' 'a reve la t iun i, ca să a*bă o pregustare a m ăre ţe i v ie ţ i v ii toare . Aceasta este o mare paaubă. C redinc iosu l va f i m în tu i t p r in cred in ţa în Isus H i ' to s , p r in h a ru l l u i Dumnezeu, fă ră m er ite personale, şi n ic i ch ia r pe tem e iu l acestor descope r ir i A °em °nea vede­n i i si descoperir i s înt d a ru r i ale lu i Dumnezeu p.°ntru care a r t reb u i să f im v r o fund m u l tu m i to r i şi recu­noscători l u i Dumnezeu, care a b i ­nevo it să ne facă varte de aseme­nea în ş t i in ţă r i . S c r ip tu ra spune : „A s t fe l , dar, c 'ne crede că stă în pic ioare, s* ia am inte să nu cadă".I Cor. 10,12.

A p o i încă, t rebu ie să lu ă m am inte ca nu c "m v a ceea co no i n u m im descoperire de la Dumnezeu, de fa p t să nu f ie o p lăsm uire a m in ţ i i noastre.

Să ascultăm m a i departe : aposto­lu l Pave l ne istoriseşte o a doua întâmplare d in v ia ta sa, p r in care doreşte să se apropie în mod ome­nesc de noi. E l zice : „M i-a fost pus un tepuş în carne, un sol a l Sa­tanei. ca să m ă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă în ^ im f" . Se pre­supune că A pos to lu l Pavel avea o su fe r in ţă în t rup , care- l ch inu ia şi- l um i lea peste măsură. E l nu ne spune de ce na tu ră era această su­fe r in ţă . E l zice : „De t re i o r i am r u ­gat pe D om nu l să m i - l ia. Şi El m i-a z i s : ‘H a ru l meu. î t i este de ajuns, căci puterea Mea în s lăb i­ciune este făcută desăvîrş ită“ .

Să ne g in d im acum p u ţ in la si­tua ţ ia acestui mare s lu j i to r a l lu i Hristos. Acest mare apostol, care a făcu t aşa de m u l t pen tru Dom nul, şi care şi-a dat v ia ţa ca o je r t fă de băutură pen tru Hristos, şi care se putea la,uda cu asemenea descoperir i de la Dumnezeu, cu toate acestea a t reb u it să poarte o cruce aşa de grea. Cum să înţeleagă el asemenea su fe r in ţă ? în n ic i un caz nu i-a fost asa de uşor. D ar el a în t re b a t pe Dom nul, dacă este vo ia L u i, ca el să f ie lo v i t şi c h in u i t de solu l Sata­ne i ? E l ca apostol şi-o f i z i s : „Doamne, oare nu pot să-T i slujesc m ni bine, cînd s 'n t sănătos şi fă ră această su fe r in ţă “ ? A b ia dună ani de zile după ce a p r im i t răspun­sul : ,.H'’ r u l M eu î ţ i este de a juns", el a l u - t această cruce ca d in m ina D om nu lu i. D in acea clipă, crucea

aceasta a fost pe jum ăta te grea. E l singur spune : „E u şt iu de ce t re ­buie să po rt în carne acest ţepuş, ca să nu mă îng îm f. Dumnezeu are t reb u in ţă de u n s lu j i to r u m i l i t , care are cu ra ju l să-L slu jească în toate s itua ţ i i le v ie ţ i i şi de aceea mă pre ­găteşte pen tru această s lu jbă".

Este bine de ş t iu t că suferin ţe le corporale fac parte d in p ianu l lu i Dumnezeu pen tru desăvîrşirea ca­rac te re lo r noastre. Despre M în tu i - to ru l Isus HHstos se spune că a fost făcut desăvîrs it p r in suferin ţă şi S-a făcu t pe n tru no i u rz i to ru l unei n v n tu i r i veşnice. Ebre i 5.7-9. I a r aposto lu l P e tru ne spune : „ A s t ­fe l dar, f i in d că H ris tos a p ă t im it în trup . în a rm a t i -v ă si vo i cu ace­laşi fe l de qîndire. Căci Cel ce a p ă t im i t în t rup , a s fîrş i t-o cu pă­c a t u l 1 Petru 4, 1.

Cei credincioşi, care au p r im i t pe Hristos ca M 'n tu i to r personal al lo r , s-au pocăit de toate păcatele lor. si şi-au spă la t ha inele în sîngele M ’e lu lu i, care au p r im i t ie r ta re de păcatele lo r şi s-au botezat în N u ­mele T a tă 'u i , a l F iu lu i şi a l S fîn- t u lu i Duh, nu t rebu ie să se teamă că nu vo r f i m în tu i t i , ch ia r dacă sufere de aceste bo l i îngrozitoare de moarte. N um ele lo r S’ n t scrise în cartea v ie ţ i i M ie luşehdu i si ei vo r avea parte de in t ra re în îm pă ră ţ ia l u i Dumnezeu. E i trebu ie să-şi a- mintească de făaădu in ţe le lu i D u m ­nezeu scrise în C u v în tu l Său : „Po t să se m ute m u n ţ i i , pot să se cla tine dealur i le , d a r dragostea Mea nu se va m uta de la t ine şi leqăm în tu l M eu de pace nu se va c lătina, zice Dom nul, care are m i lă de t ine". Isa. 54,10 Cred inc ioş ii care adorm în D o m nu l s înt n u m i ţ i de C uv în tu l S c r ip tu r i i că sîn t f e r i c i ţ i : „Ş i am auzit u n glas d in cer, care zicea ; S c r ie : Ferice de acum de m or ţ i i , care m or în D o m n u l“ ! ,Da. zice D u h u l ; ei se v o r o d ih n i de ostene­l i le lor, căci fap te le lo r î i u rm ea­ză ‘ ! Apoc. 14,13. Aceşti credincioşi care adorm în D o m nu l v o r avea parte de întâia înv ie re a d re p ţ i lo r : „F e r ic i r i şi s f in ţ i sînt cei ce au parte de in t î ia înv ie re ! A supra lo r a doua moarte n-are n ic i o pute ­re ; ci v o r f i p reo ţ i a i lu i Dum ne­zeu şi a i lu i H ristos. si vo r îm pă ra ­ţ i cu E l o m ie de an i". Apoc. 20,6.

Făgăduinţele lu i Dumnezeu sînt sigure şi adevărate : „C urcubeu l în j u r u l t r o n u lu i este o asigurare că Dumnezeu este credincios ; că în El nu există schimbare, n ic i um b ră de mutare. N o i am păcă tu it îm po tr iva L u i şi sîntem nev redn ic i de favoarea L u i ; da r E l însuşi a pus pe buzele noastre ruaăciunea aceea a t î t de m inuna tă : ’P en tru Numele Tău, nu nesocoti, nu nec ins t i scaunul Tău de domnie a l s lave i Tale ! N u u ita , nu rupe leaăm în tu l Tău cu no i ' Ier. 14.21. E l şi-a da t cu v în tu l că va asculta s t r iaă tu l nostru, cînd ven im la El, m ă r tu r is ind u -n e nevredn ic ia şi păcatele noastre. Onoarea t ro n u ­lu i Său stă pen+ru îm p l in i re a Cu- vîn+nlu i Său fa tă de noi".

„ N u trebu ie să ne temem că El nu va îm pH n i făqădu in ţe le Sale. FI este adevăru l cel veşnic. N ic iodată nu va schimba legăm în tu l pe care

l-a făcu t cu cei ce-L iubesc. Făqă­du in ţe le făcute B ise r ic i i Sale stau nec l in t i te pen tru totdeauna. E l o va r id ica la o cu ră ţ ire veşnică, făcînd d m ea o bucurie pen tru m u lte gene­

ra ţ i i " .Decretu l lu i Dumnezeu d in veş­

nic ie prevede v ia ţă veşnică pentru to ţ i aceia care cred în F iu l Său ş i-L primesc ca M î n t u i t o r : „Ş i ş t iu că porunca L u i este v ia ţă veşnică. De aceea lu c ru r i le pe care le spun, le sp im cum M i le-a spus Tată l" . „F i indcă a tî t de m u l t a iu b i t D u m ­nezeu lumea, că a da t pe s innuru l

Lu i Fiu, pen tru ca oric ine crede în El să nu piară, c i s î aibă v ia ţă veşnică". Ioan 12.50 ; 3.16.

Astfe l, efectele decre tu lu i cel veş­n ic al l u i Dumnezeu şi ale h a ru ­lu i Său pen tru oraţierea o m u lu i de v in ovă ţ ia păca tu lu i adamic. n u pot să f ie lov ite cu n u l i ta te de n im ic d in partea a rh iv ră jm aşu^u i D iavo ­lu l. atâta t im p cît cel credincios ră- mîne s ta to rn ic în c red in ţa sa, în le­aăm în tu l pe care l-a încheiat. cu Dumnezeu Tată l, F iu l şi D u h u l S f î n t : „C ine va r id ica p îră îm p o t r i ­va a leş ilo r lu i Dumnezeu ? Dum ne­zeu este Ace la care-i socoteste în ­d re p tă ţ i ţ i ! C ine -i va osîndi ? H r is ­tos a m u r i t ! Ba m a i m u l t , E l a şi înv ia t , s+ă la dreapta lu i Dum ne ­zeu şi m ij loceşte pen tru n o i ! Căci sînt b ine înc red in ţa t, că n ic i m oar­tea. n ic i v ia ta , n ic i înqer i i , nu vor f i în stare să ne despartă de d ra ­gostea lu i Dumnezeu, care este în Hristos Isus, D om nu l nostru “ . „ î n El, Dumnezeu ne-a ales îna in te de în temeierea lu m i i , ca să f im s f in ţ i , şi fă ră p r ihană îna in tea L u i, după ce în dragostea L u i . ne-a r în d u i t m ai îna in te să f im în f ia ţ i p r in Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slanei h a ru lu i Său. pe care n i l -a dat în Prea Iu b i tu l Lu i. î n E l avem răscumr>ă~area, p r in sînaele L u i ie rtarea păcatelor, după bonătvle h a ru lu i Său". Rom. 8,33. 34.38.39: Efes. 1.4-7.

Dacă şi no i vom înţeleo.e făgădu­in ţe le lu i Dumnezeu în fe lu l aces­ta, a tunc i putem să înţe leaem si bu ­cu r i i le nesfîrş ite ale psa lm is tu lu i David , care zicea : „ Dacă Te am pe Tine, nu m a i în treb n im ic , n ic i de cer şi n ic i de pămînt. Şi ch ia r dacă m i s-ar top i t r u p u l şi su f le tu l, to ­tuşi, T u eşti to tdeauna mîngîierea in im i i mele Dumnezeule, şi partea mea de moşten ire". Ps. 73,25.26.

N im e n i n -a r t reb u i să t rem ure sau să se înfioreze, s tînd sub o în ­doia lă continuă şi semănînd d ru m u l

său cu tâ n g u ir i ; c i to ţ i ar t reb u i să privească către Dumnezeu şi să vadă

bunătatea L u i, şi să se bucure de iub irea L u i . Concentrează toate pu ­terile ta le spre a p r i v i în sus ş i nu în jos spre g reu tă ţ i le ta le ; şi a tunci nic iodată nu te ve i descuraja pe cale.

„ H a ru l M eu î ţ i este de a ju n s ; căci puterea Mea în s lăbic iune este

făcută desăvîrş ită1. 2 Cor. 12,9.

D. I. BĂDESCU

RTN O IE M B R IE — D E C E M B R IE 1968 S13 1

ÎNGERII

OASPEŢI CEREŞTI

B ib lia este o carte a îngerilor. De la început şi pînă la

sfîrşit, Cartea Sacra străluceşte de binefăcătoarea lor s lujire. în vreme ce p ro fe tu l şi văzătorul aşternea adevărul pe pergament sau sul, îngerii priveau peste um erii lo r şi urmăreau cu p lă ­cere soliile scrise. Da, înainte de a f i avut loc creaţiunea, şi duvă ce se încheie m întuirea, î i găsim continuu dînd la o parte perdelele ceru lu i şi venind şi plecînd pe lucitoarele a r ip i de lumină.

Neobosiţi ca şi stelele şi proaspeţi ca roua d im ine ţii, ei vizitează cele mai îndepărtate hotare ale creaţiunii. Cu ochi pătrunzători ei privesc m inun ile cu to tu l nevăzute şi necunoscute de om. D in căminul lor m u lt îndepărtat ei v in să rid ice pe cel căzut şi să îmbărbăteze pe cel singuratic şi în tr istat. Aceşti cleri ai cerului, strălucind de o frumuseţe maiestoasă, p l in i de învăţăminte d in legătura lo r cu Dumnezeu, sînt neobosiţi în slu­jirea lo r p lină de iubire. Ei aduc ape înviorătoare d in r îu r i le Pa­rad isu lu i şi revarsă viaţă în ne­numărate suflete rănite.

N um ăru l lo r este a tît de mare încît aritmetica pămînteană nu-l poate socoti. Îngerii încon­joară tronu l în num ăr de „zece m ii de ori zece m ii şi m ii de m ii “ , „o oştire nenumărată“ . Cineva descurajat şi înspăimîn- tat d in zilele lu i Elisei, văzu un munte p lin de îngeri şi care, şi s-a îmbărbătat. Un cuvînt din partea Domnului Isus ar f i pu ­tu t face ca mai m u lt de două­sprezece leg iuni de f i in ţe înar- m,ate din cetăţile ceru lu i să vină lingă iub itu l lor Conducă­tor Isus.

D in negura veşniciei Tatăl şi F iu l statorniciră p lanul m în tu - i r i i cînd între cei doi avu loc „s fa tu l păcii“ . Isus Se oferi de

bună voie să moară pentru cel vinovat. A tun c i îngerii se pros­ternară la picioarele Căpeteniei lor şi se o feriră să devină ei je r t fă pentru cel pierdut. Insă viaţa unu i înger nu putea p lă ti îngrozitoarea datorie. Num ai un Creator putea f i M în tu ito r. Cînd fu prezentat p lanul îna­intea îngerilor, o negrăită bucu­r ie um p lu cerul. Ei erau fe r i ­ciţi. P r in curţile cereşti răsu­nară primele acorduri ale cînte- cu lu i care urm a să se audă peste cîm piile B e tle e m u lu i: „S lavă lu i Dumnezeu în locu­r i le prea înalte, şi pace pe pă- m în t între oamenii p lăcuţi L u i“ . Căci marea oştire de în ­geri u rm a să aibă o parte în lucrarea de m întu ire.

Scriind despre acest plan, Pe­tru spune : „ In care luc ru r i chiar îngerii doresc să privea- scă“ . 1 Petru 1,12. Textu l gre­cesc spune „se apleacă asupra“ ca şi heruv im u l asupra m ilosti- v ito ru lu i de deasupra ch ivotu ­lu i. Pavel spune : „A m ajuns o privelişte (un teatru) pentru lu ­me, îngeri şi oameni“ .

Cînd păm întu l ieşi la început din m îin ile P lăm ădito ru lu i său, el era frumos, mai presus de descris. Înge ri i î l priveau cu plăcere şi se bucurau de lucră­r ile m inunate ale lu i Dumne­zeu. Peste nou creata lume, aşa cum se înfăţişa mîndră şi nepă­tată de păcat, sub zîmbetul lu i Dumnezeu şi scăldată în lum ina cerului, cînd „stelele d im ine ţii izbucneau în c în tă ri de bucurie, şi to ţi f i i i lu i Dumnezeu scoteau strigăte de veselie“ . Iov 38,7.

In îndepărtata bătălie a ce­ru lu i, cînd M ihael s-a lup ta t cu balaurul, înger s-a lup ta t cu în ­ger, binele îm potr iva rău lu i. Cu săbii făur ite în cer, dotate cu putere şi de neasemuit mai ascuţite decît oţelul de Damasc sau lama de Toledo, Luc ife r şi

oştirea lu i fu ră înv inş i şi azvîr- l i ţ i dincolo de parapetele ceru­lui.

Cînd căzu omul în Eden, tot cerul se um p lu de m îhnire. Nu exista n ic i o cale omenească de scăpare pentru Adam şi E v a ; ei erau so rt iţ i nenorocirii şi m orţii. Înge ri i îşi încetară cîn- tecele şi îşi puseră harfele deo parte. Era o amară tînguire. Insă îngerii urmau să fie sp ir i­tele slu jitoare care să păzească pe supuşii haru lu i de puterea îngerilor răi.

Cu ochi neobosiţi şi un in ­teres sfîn t ei u rm ăriră desfă­şurarea evenimentelor în nou alcătuita lume. Acest „manual al un ive rsu lu i“ era cercetat cu sîrguinţă. Ei văzură pe p r im u l copil născut în lume, şi p r iv iră pe mamă cu cîtă iub ire î l strîn- gea la sînul ei, nădăjduind că ar putea f i el sămînţa făgăduită. Cu o durere negrăită ei văzură cum chiar acest copil, Cain, u- cise pe fratele său pe cînd se găseau singuri.

H e ruv im i cu sabie învăpă­iată păziră poarta de răsărit a Paradisului lu i Dumnezeu. În ­gerul Dom nulu i lov i pe p r im u l născut d in fiece casă egipteană pe a cărui uşiori nu se vedea stropirea cu sînge. Cu sabia scoasă un înger opri pe ne lum i­natu l p ro fet d in d rum u l său de a blestema pe Izrael. Un a ltu l ucise şaptezeci de m ii d intre aleşii lu i David, îngrozind un imperiu mîndru.

Fiinţe cereşti dădură m ărtu ­r ie despre credinţa lu i Abraam şi supunerea lu i Isaac pe m un ­tele Moria. Sacrif ic iu l nu avea in vedere doar pe patr iarh şi nic i num ai generaţiile u rm ă­toare. El urmărea instru irea

Cont inuare la pag. 18

C U R IE R U L A D V E N T IS T

r aN O IE M B R IE —D E C E M B R IE 1968 LUI

U rm are de la pag. 16

tu tu ro r f i in ţe lo r nevinovate ale cerului. Acum nu m ai era atît de greu pentru îngeri să cu­prindă taina iu b ir i i m în tu i- t oare.

Îngerii pot f i a tît de alină- ţo r i ca şi briza v e r i i sau tot atît de aspri ca şi v i fo ru l iernii. Ei pot opri cele patru v în tu r i de pe pămînt sau să arunce pe Satana în prăpastia fără fund

l pentru o mie de ani. E i au pu ­tu t trage cu iu l de osie de la carele lu i Faron şi să azvîrle pe v i te j i i lu i în Marea Roşie sau să conducă neînvăţatele vaci ale f i l is ten ilo r peste dealuri şi văi şi să aducă carul ce purta ch ivotu l sacru în siguranţă în Izrael pînă în ogorul d in Bet- Semeş.

Aceşti soli cereşti purtară pe s fin ţi pe palmele lor, ca nu cumva picioarele să l i se lo­vească de vreo piatră. Ei ve- gheară asupra p runcu lu i din coşuleţul de papură de pe r îu l N il şi conduse pe f iica lu i Fa­raon pînă la mal.

„Îna in tea îngerilor este bucu­rie atunci cînd se pocăieşte un p ă c ă to s c ă c i ei l-au a ju ta t să se pocăiască. Pentru îngeri un suflet este nespus de preţios, de­oarece cîndva el va putea purta o cunună înstelată, va ţine o ramură de f in ic în semn de b iru in ţă şi va cînta cîntarea experienţei pe care n ic i îngerii n-o vor putea cînta niciodată.

E i sînt „ to ţ i duhuri s lujitoare trim ise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni m în- tu irea“ . Ebrei 1,14. E i aleargă cu a rip i iu ţ i ca să împlinească voia lu i Dumnezeu, şi pot f i oaspeţi neaşteptaţi'1. E i veniră la losua pe cîmpul de luptă, la I l ie pe cînd dormea şi la Cor- neliu pe cînd se ruga. O stea alcătuită d in îngeri s tră lucitori călăuzi pe magi la Pruncul d in staulul d in Betleem.

Ei r is ip iră visul m înd ru lu i împărat al Bab ilonu lu i şi fă ­cură pe soţia lu i P ila t să sufere „m u lt în vis d in p ric ina “ lu i Hristos, pe care soţul ei nu izbuti să-L achite. Ei vorb iră cu voce tare în grai pămîntean şi şoptiră unei tinere iudaice despre Copilu l Sfînt. Ei sînt ta r i

în putere, bogaţi în cunoştinţă, în număr nesfîrşit. E i aduc o linişte sfîntă în multe in im i tulburate.

Ei au mers cu credincioşii în templu, s-au arătat pe culm ile singuratice şi pe uda covertă a corăbiei bătută de vînt, pe ma­re, în aglomeraţia străzilor, pe şosele cum şi în aria iebusi- tu lu i.

E i veniră cu solii a t i t de cu­rate ca şi p icu ru l de rouă pe crin. Ei însănătoşează pe cre­dincioşii lu i Dumnezeu. Ei au m inat fiarele sălbatice d in ju n ­glă în corabia lu i Noe. Ei şop­tesc cuvinte de pace şi iertare celui pocăit şi făcură pe stră­je r i i romani să cadă ca m orţi înaintea desferecatului m ormînt al M în tu ito ru lu i.

Înge ri i au fost cu Hristos în tot t im pu l s lu j i r i i Sale pe pă­mînt. La început un înger rosti încrem enitu lu i I o s i f : „ l i ve i pune numele Isus“ . Corul ce­resc intonă un im n de slavă la naşterea Sa în iesle ş i- I s lu j i în pustia is p i t i r i i şi în Ghetse- mani, în vreme ce sudoare in - sîngerată î i pătă sfînta Sa frunte . E i l i păziră m orm în tu l în frumoasa grădină, se găsiră în m orm în tu l gol, şi ă n d El plecă de pe Muntele Măslin ilor, ei spuseră ucenicilor L u i să-L aştepte că va reveni.

Cînd Isus va veni pen tru a doua oară în p lină maiestate, întreg cerul va f i go lit de în-

U rm are de la pag. 13

N-a apucat să-şi term ine gîn- d u l : „ . . . fă -m ă ca pe unul din argaţii t ă i . . . “ , pentru că tatăl s-a grăbit să-l ierte şi să-l p r i ­mească, restabil indu-i calitatea de fiu .

Legea dreptă ţii ce-şi aplica f iu l , tatăl o schimbă cu aceea a îndurării.

P r in ce tată m inunat ne re ­prezintă M în tu ito ru l pe Tatăl Său şi Tatăl nostru !.

M inunată dragoste !„D om nu l m i se arată de de­

parte : Te iubesc cu o iub ire veşnică, de aceea î ţ i păstrez bunătatea Mea“ . Ier. 31,3.

„F iu l om u lu i a ven it să mîn- tuiască ce era p ie rdu t“ . Mat. 18, 11.

Nu fără un oarecare sens al adevărului, M în tu ito ru l eraacu-

geri. Căci „F iu l om ulu i va veni în slava Sa, cu to ţi s f in ţ i i în ­g e r i . A tunc i „E l va tr im ite pe ingerii Săi cu tr îm b iţă răsună­toare, şi vor aduna pe aleşii L u i din cele patru v în tu r i, de la o margine a cerurilo r pînă la cea­la l t ă . Mat. 25,31 ; 24,31.

Cînd u lt im a tr îm b iţă va suna, şi glasul Celui A to tputern ic va striga : „T rez iţ i-vă ! îngerii ve­ghetori se vor îndrepta spre lo ­caşurile celor neprihăn iţi şi des­ferecatele m orm inte ale copiilor lu i Dumnezeu. Cînd morm intele se deschid larg, îngerii păzitori care au dăinu it a lă turi de s fin ţ i vor f i p r im i i care să le strîngă mina şi să-i salute. Apoi, îm ­preună cu nep rihăn iţ i i în viaţă ei sînt răp iţ i şi adunaţi să în- tîmpine pe Domnul în văzduh.

Aceşti soli ai lu i Dumnezeu săvîrşind o lucrare tainică, sînt to t a tît de t ine r i acum ca şi cînd au fost creaţi pentru prim a dată şi sînt mai iu ţ i decît ra ­zele zorilo r d im ine ţii. P ro fe tu l de pe Chebar spune că aceste „ fă p tu r i v i i cînd alergau şi se întoarceau, erau ca fu lge ru l Ezech. 1,14. Gabriel veni d in ţara slavei la vechiul Babilon pe cînd Daniel înălţa o scurtă rugăciune. Înge ri i pot călători pe arip ile fu r tu n i i şi să ţină pas cu cele mai iu ţ i trenuri. Pre­zenţa lo r ne va în tă ri, puterea lo r ne va ocroti şi in f luen ţa lor ne va conduce la M în tu ito ru l.

V. M O LD O V A N

zat că primeşte pe păcătoşi, punîndu-le în faţă nu ce făcu­seră, ori ce trebuiau să f i făcut, ci, lucrarea m erite lor Sale, pu ­terea haru lu i ce iartă, curăţă şi împuterniceşte pentru o nouă viaţă.

M întu irea nu e urmarea cău­tă r i i lu i Dumnezeu de către noi, ci a fa p tu lu i că Dumnezeu ne caută.

Un cuvînt insp ira t zice : „S u ­f le t abătut, prinde curaj, chiar dacă ai păcătuit. Nu num ai că Isus e dispus să te ierte, dar te şi caută ş i-ţ i iese înainte. Pe sufletu l lov it, răn it şi gata să piară, Hristos î l cuprinde în braţele iu b ir i i Sale“ .

Dumnezeu nu iubeşte pe pă­cătos pentru că s-a pocăit, ci, ca să se pocăiască.

Dumnezeească iub ire !V. D. COJEA

C U R IE R U L A D V E N T IS T

ISAIA ss7 saia, evanghelis tu l V e ch iu lu i Tes­

tament, asemenea lu i Pavel, p r in excelenţă apostol a l N o u lu i Testa­ment, a fost preocupat în mod î n ­deaproape de transpunerea în v ia ţa cred inc ioş ilo r v re m i i lu i a tu tu ro r p r in c ip i i lo r de cred in ţă , şi ca s f in ­ţ i rea să fie o rea lita te exp rim a tă c la r şi v ă d i t în um b la rea lo r în m ij lo cu l oamenilor.

Pen tru acest evanghelist a l ve­ch im ii , Isus Hr is tos era o rea lita te vie, con t inuu prezentă, deşi Isa ia a t r ă i t cu vreo 800 de an i îna in te de Golgota.

Ca şi în toate epistolele aposto­lu lu i Pavel, la fe l şi Isaia a fost preocupat de a t ransm ite c red in ­c ioş ilo r adevăra tu l sens a l s e rv i r i i lo r lu i Dumnezeu, l ip s i t de orice searbădă pretenţie , de orice m antie frumoasă, acoperitoare însă de s tî l- c i r i ale adevăra tu lu i fe l de t ră ire cu Dumnezeu. De asemenea Isaia s-a r id ic a t cu toată puterea şi au to ­r i ta tea îm p o tr iv a o r ică ru i fo rm a ­lism , com bă tîndu -l în în treaga sa carte.

C ap ito lu l 58 d in cartea p ro fe tu - lu i-evanghe lis t Isaia, m a i cu deose­b ire decît o ricare a l tu l rezumă în cele patrusprezece versete ale lu i, ce înseamnă v ia ţă de credinţă, ce înseamnă s f in ţ ire , demascînd orice fă ţă rn ic ie , fo rm a l ism şi fariseism.

Isaia îşi începe tra ta rea subiectu­lu i d in acest cap ito l cu o precizare

clară cu i se adresa, z ic î n d : „vesteşte poporu lu i M eu ne leg iu r i le lu i, ca­sei l u i Iacob păcatele ei“ , anume ce­lo r a căror p re te n ţ i i de m oşten ito r i ai făgădu in ţe lo r l u i Dumnezeu, erau nespus de m ar i. Acestora, care se numeau îndeaproape credinc ioş i a i lu i Dumnezeu, u rm aş i a i d rep t cre­d inc iosu lu i Iacob, Dumnezeu însăr­c ina pe p ro fe tu l Isa ia să le spună cla r şi pe fa ţă adevărata stare, să le arate „ne le g iu ir i le şi păcatele ca astfe l ei să primească răspuns la n e dum erir i le lor.

Isa ia u rm ărea să arate cred inc io ­ş i lo r v re m i i l u i ş i ne a ra tă şi nouă, cît de fă ră rost este îm p l in i re a ch ia r cu cea m a i m are r iguroz ita te a uno r fo rm e rel ig ioase îmbrăcate p înă şi cu pompa ş i fa s tu l celei m a i m a r i cuvioş ii, a cele i m a i meticuloase şi m u lt răsunătoare p re te n ţ i i de ev lav ie şi păzire a p r in c ip i i lo r , dacă însă sîn t l ips ite de lu m in a lu i H ris tos care să strălucească p r in ele.

I n vremea lu i Isaia, fă ţă rn ic ia cu­prinsese v ia ţa rel ig ioasă a m ulto ra . E i gîndeau că p r in îndep l in irea anu ­m i to r fo rm e se făceau bine p lăcu ţ i lu i Dumnezeu. M in ţ i le lo r nu pu ­teau pricepe că Dumnezeu este ne­p r ih ă n ire şi că E l p re t inde n e p r i ­hăn ire d in partea cred inc ioş ilo r Săi. Ei socoteau că p r inde rea de fo rm e le re l ig ie i le dădea l ibe rta tea să apese pe sărac şi n e vo iaş ; ca şi cum fo r ­m a l ism u l era de m a i mare im p o r ­

tan ţă în och ii l u i Dumnezeu decît oprirea de la săvîrş irea ne leg iu ir i i .

P ract ic i le rel ig ioase deveniseră o m antie acoperitoare a apăsări i celu i slab, a j e f u i r i i văduve lo r ş i o r fa n i ­lo r, şi a to t fe lu l de co rup ţi i , în ­şe lă to r i i şi nedrep tă ţ i. A d e vă ra tu l scop a l re l ig ie i, evanghe lis tu l Isaia î l p rez in tă p r in dezlegarea la n ţu r i ­lo r rău tă ţ i i , deznodarea le gă tu r i lo r rob ie i, darea d ru m u a celor asu­p r i ţ i , şi ruperea o r ică ru i fe l de jug.

O cercetare s inceră a lă u n t ru lu i v ie ţ i i noastre de c red in ţă ne va a- ră ta poate că încă ju g u l păca tu lu i apasă greu asupra noastră, ju g de care Isus v rea să ne libereze. Şi apoi, poate că p r in fe lu l nos tru de a ne duce c red in ţa am în ro b i t pe un a l tu l în t r -o înch is tare rece ţ i r ig idă, fo rm a lis tă ş i p re t insă de evlavie,

da r care i-a stîlcit înţelegerea ade­văra te i s e rv i r i lu i Dumnezeu în bucurie şi fe r ic i re . P ro fe tu l Isaia ne s p u n e : „d ă d ru m u l celor asupri ţ i , şi rupe orice fe l de ju g fă u r i t după a ta găsire cu cale şi a runca t apoi pe grum azu l u n u ia sau a ltu ia " .

M a i este încă şi ju g u l zgîrceniei, ce n i se spune să-l sfărîmăm.

„P r iveş te asupra is to r ie i v ie ţ i i ta le trecute. Pe c i ţ i a i b inecuv în ta t p r in m ij loace le ta le ? Cîte in im i ai fe r ic i t p r in dă rn ic i i le ta le ? Te rog citeşte ca p ito lu l 58 d in Isaia. A i dezlegat la n ţu r i le ră u tă ţ i i ? A i cău­ta t să în lă tu r i poveri le grele, spre a putea cel apăsat să meargă l ibe r, ai s fă r îm a t orice ju g ? A i îm p ă r ţ i t pîinea cu cel f lă m în d ? A i acoperit pe cel gol ? Dacă te -a i îm bogă ţ i t în aceste fap te bune, p o ţ i p re t inde fă ­găduin ţe le d in versetele 8 şi 9.

„ în s ă tu nu eşti î n d r i t u i t la aceste făgădu ite b inecuv în tă r i. N u te -a i de­

p r ins cu această lucrare. P riveşte a- supra v ie ţ i i ta le trecute, şi ia

am inte cît de l ips ită este ea de fapte

SUS PE CERUL ÎNSTELAT

C.Geantă C.Geantă

ZY

F re -m ă - tîn d o stea ră -sa - r e , Printre ste - le-i floa - re. Cu a - r f pi scînte ~ ie - to a - r e ; Ce să fie oa — re?Se dps- prinde o fîn - ta - re, Bu - c u - r i - e ma - re:

&

£* f r V ' --d - e ~

Dom-nul mult d o - r i t . şi-ai lu - mi - nii f i i . Pa - ce pe pa-mîntî

Stea-ua ce n ea ra să r i t Este Grup de fn -g e r i zeci de m i i . . . Soli i

vă , sJa-vă: C e -J u i SfTnt, Pace.

N O IE M B R IE — D E C E M B R IE 1868 19

bune, nob ile şi generoase. A i ros­t i t adevăru l cu gura, însă n u l -a i t ră i t . V ia ţa ta nu s-a în ă lţa t ş i s f in ­ţ i t , c i s-a caracter iza t p r in egoism şi zgîrcenie. Ţ i - a i s lu j i t cu cred in- cioşie eul. Este prea sosită acum vremea ca să-ţ i sch im b i umblarea, şi să depui toată s trădu in ţa a do- b înd i comoara cerească".

Postu l şi rugăciunea nu v o r să- v îrş i n im ic cîtă vrem e in im a este îns tră ina tă de Dumnezeu p r in t r -u n rău fe l de purtare . N u în je l i re inac t ivă se m anifes tă adevăra tu l sp i­r i t a l devo ţiun i i , ci el se arată în supunerea eu lu i personal la o vo ită serv ire lu i Dumnezeu şi p r in a f i de folos semenilor.

„C re d in ţa şi iu b ire a sînt a u ru l în ­cercat în foc. D ar la m u l ţ i c reştin i a u ru l şi-a p ie rd u t s tră luc irea şi co­m oara cea scumpă a fos t p ierdută . În d re p tă ţ i re a de la Hris tos este pen tru ei ca un vesm în t nepurta t, ca o f în t în ă neatinsă".

„D um nezeu nu Se poate apropia de c red inc ioş ii Săi cîtă v rem e ei se ocupă cu op rim area semenilor lo r".

C uv in te le rostite de Dumnezeu p r in p ro fe tu l Isa ia se adresează cre­d inc ioş i lo r care fac m are caz de p re ten ţ i i le lor, care obişnuiesc să se roage şi care s im t plăcere în cele re l ig ioase ; to tuş i se observă o lipsă. „ E i îş i dau seama că rugăc iun i le lo r nu primesc ră s p u n s : s trădu in ţe le lo r p l ine de r îv n ă nu sînt luate în seamă de Cer, ş i cu m u l tă a r ­doare se în treabă de ce nu le răs­punde Dom nu l. Aceasta nu e d in p r ic ina une i nepăsări d in partea lu i Dumnezeu. V in a este la ei. I n vreme ce p re t in d evlavia, ei n u a- duc roade spre slava lu i D um ne­zeu ; fapte le lo r nu sînt ceea ce ar t reb u i să fie. E i trăiesc n e g i i j în d da to r i i le pozit ive. Fără de îm p l in i ­rea acestora, Dumnezeu nu poate să răspundă la rugăc iun i le lo r p o t r iv i t slavei Sale“ .

Să nu p ie rdem cîtuşi de p u ţ in d in vedere că p ro fe tu l Isaia se adre­sa a tunc i şi se adresează şi acum cred inc ioş ilo r a l căror lă u n tru su­fle tesc s-ar putea ' să f ie a l tu l decît cel ce-l a ra tă în făţişarea şi um b la rea exterioară. V iz ib i l , i u ­d e i i z i le lo r lu i Isa ia ,„p re t indeau că urmează pe D om nu l, însă în lă u n t ru l lo r erau departe de El. E i se ţineau de fo rm e le ex terioare ale re l ig ie i, însă n eg l i jau p r in c ip i i le de temelie ale ei. Se rugau şi posteau, ţ ineau Sabatul, ţ ineau să rbă to r i le s finte, îşi aduceau d a ru r i le la Tem plu , şi luau parte la a dună r i solemne, în vreme ce erau p r in ş i în to t fe lu l de nele­g iu ir i . E i p re t indeau a iu b i lum ina , însă alegeau să trăiască în în tuner ic . E i p ierdeau to t ce le oferea lumea dar şi ce le oferea cerul. E i cuge­tau să se bucure de p r iv i le g i i le as­c u l tă r i i însă nu erau dispuşi a-i p u r ta răspunderile .

„A d e v ă ra ta re l ig ie este practică. Negreşit , ea cup rinde r i t u r i şi cere­m o n i i ale b iseric i i, însă v ia ţa t ră i tă îna in tea semenilo r este ce dezvăluie prezenta sau lipsa adevărate i re ­l ig i i . Evanghelia p rac t ică este s in ­g u ru l fe l d.e re l ig ie recunoscută la bara de judecată a lu i Dumnezeu".

N u n u m ă ru l cel mare a l rugăc iu ­n i lo r este ce pr im eşte Dumnezeu ci săvîrş irea b ine lu i, îm p l in i re a a ce este drept, şi la t im p u l cuvenit. î n ­seamnă a f i m a i p u ţ in preocupat de eu, şi m a i b inevo ito r .

„ A da im pres ia că credinţa, r e l i ­gia noastră, nu este o putere d om i­natoare în v ia ţa noastră, înseamnă a dezonora foa rte m u l t pe Dum ne­zeu".

Şi ia tă că de abia după ce evan­ghe lis tu l V e c h iu lu i Testament, Isaia, analizează ce înseamnă v ia ţă de c re ­d in ţă bine p r im i tă îna in tea lu i D u m ­nezeu, în încheiere aminteşte şi despre Sabat.

De cele m a i m u lte ori, cap ito lu l 58 d in cartea p ro fe tu lu i Isa ia este rezum at doar la versetele 13 şi 14 care vorbesc despre Sabat, ca şi cum n u m a i aceste două ar fo rm a în ­treg cap ito lu l şi ca şi cum acesta ar f i ob iec tu l p r in c ip a l t ra ta t de acest capito l. Nu, ci Isa ia se ocupă aci de în treaga comporta re a cred inc iosu­lu i, a că ru i v ia ţă nu o vede izolată, rup tă de lume, c i ca o grăd ină bine udată, „ ro d n ică şi de fo los", p l ină de lu m in a m in u n a t co lorată a z o r i ­lo r în ră s ă r i tu l lor, aducătoare de pace, bucurie , ş i t ră i tă în f r u m u ­seţea n e p r ih ă n ir i i .

C red inc ioş ii de pe vremea p ro ­fe tu lu i Isaia, fă u r in d u -ş i un fe l al lo r de t ră ire a re l ig ie i îm povăra tă de fo rm e da r l ip s i tă de înm iresm a- rea v ie ţ i i , nu puteau p r inde în ţe le ­su l s p ir i tu a l n ic i al postu lu i şi n ic i a l Sabatu lu i.

Sabatu l ajunsese u n icu l obiect al re l ig ie i lor, însă l ip s i t de în ţe lesu l şi ros tu l lu i în a l t sp ir i tu a l ş i u m ­b r in d ch ia r în t re g u l se rv ic iu al Sanctuaru lu i, deci pe Hr is tos pe ca- re -L reprezenta.

Păzirea fo rm a lă , legalistă a Saba­tu lu i , era p e n tru cei de a tunc i to t ce însemna rel ig ie .

C ît de p l ine de înţeles apar c u v in ­tele lu i Dumnezeu adresate c red in ­c ioş ilo r p r in p ro fe tu l I s a ia : „S t r ig ă în gura mare, n u te o p r i ! In a l ţă - ţ i glasul ca o t r îm b iţă , şi vesteşte po­po ru lu i M eu n e le g iu ir i le lu i, casei lu i Iacob păcatele e i " ! Isa. 58,1.

C ap ito lu l 58 a l c ă r ţ i i p ro fe tu lu i- evanghelist Isa ia este un rech iz i to r iu al v ie ţ i i noastre de credinţă.

P r im e jd ia ce ne paşte pe fiecare d in t re no i este de a cădea în acelaşi

fo rm a lism , de a face d in Sabat sîm- burele în t re g i i noastre credinţe, p ie r- zînd d in vedere d in el pe Hristos, desfătarea, pacea, od ihna şi m în tu i- rea adusă de E l şi contemplarea lu c ră r i lo r c rea ţ iu n i i ca o dovadă a m are i L u i p u te r i de a m în tu i.

Sabatu l n u este r u p t de celela lte porunc i ale Decalogulu i, ba se spune cu d rep t cu v în t că este o agra fă de a u r ; aşa că în tre Sabat şi cele la lte porunc i este o in terdependenţă to ­tală.

Ţ in in d seama de această in te rde ­pendenţă, m în tu ire a pe care ne-o oferă Hris tos p r in je r t fa Sa şi care este pos ib i lă n u m a i în acest chip, inc lude s f in ţ irea v ie ţ i i p r in păzirea tu tu ro r po runc i lo r , căci ch ia r ş i des­pre Sine Isus spunea că Legea este în fu n d u l i n im i i Sale.

„C red inc ioasa păzire a Sabatu lu i este dovada d in partea cred inc ioş i­lo r că ei recunosc pe Dumnezeu drep t C reator şi M in tu i to r a l lo r şi că e i sînt d ispuşi a -L a s c u l ta ; dar pen tru a s f in ţ i Sabatul, şi oamen ii trebu ie să f ie s f in ţ i . P r in cred in ţă ei trebu ie să a jungă părtaş i la drep ­tatea lu i H ristos. C înd i s-a dat lu i Iz rae l p o ru n c a : „ A d u - ţ i am in te de ziua Sabatu lu i, ca să o s f in ţeş t i" , D om nu l a m a i spus ş i : „S ă -m i f i ţ i nişte oameni s f in ţ i “ . Exod 20,8; 22,31.

Şi p r in aceea ce no i c o n tr ib u im la b inele şi fe r ic i rea a lto ra se în ­toarce spre p ro p r iu l nos tru bine. Fer ic irea noastră este strîns legată de aceea a semenilo r noştr i.

Sabatu l t rebu ie să f ie o în cu nu ­nare a s f in ţ i r i i noastre şi a s lă v i r i i şi c in s t i r i i l u i Dumnezeu d in to t cursu l celor şase z ile d ina in tea Sa­ba tu lu i. Ş i tocm a i lu c ru l acesta vrea să ne înveţe p ro fe tu l Isa ia în cap i­to lu l 58. P r iv in d înapo i asupra fe ­lu lu i de v ie ţu ire şi com po rtă r i i , a f e lu lu i de a f i şi a - ţ i în d e p l in i o b l i ­ga ţ i i le ce-ţ i re v in m cămin, la Lo­cu l de muncă, în m i j lo c u l societăţi i ceas cu ceas, z i de zi, dacă toate acestea v o r f i în adevăr bune, p lă ­cute îna in tea oam en ilo r ş i îna in tea lu i Dumnezeu, Sabatu l va putea f i o desfătare. I n sine însăşi această z i nu are o s f in ţ i re p rop r ie a sa, cum nu este n ic i o cale de m în tu ire , el f i in d u n semn a l s f in ţ i r i i noastre.

S f in ţ ire a S aba tu lu i ne este a ră ­ta tă de p ro fe t ca un rezu lta t, ca un f in a l ce încununează s f in ţ irea v ie ­ţ u i r i i noastre. Astfe l, creşterea z i de z i d in desăvîrşire în desăvîrşire, d in har în ha r în um b la rea noastră în credinţă, popasurile d in Sabat în Sabat să alcătuiască bucuria v ie ­

ţ u i r i i cu adevărat în lu m in a de la

Dumnezeu p înă la măsura p l in ă tă ­ţ i i în Hristos, a t ing înd la s f î rş i t de

cale a cred in ţe i, cu lmea s tră luc ită

şi fe r ic i tă a m în tu i r i i , pos ib i l i ta tea p r im i r i i cu n u n i i n e p r ih ă n i r i i pe care

Hristos o va da f iecă ru ia a că ru i

via ţă de c red in ţă va f i fos t cu ade­vă ra t o lu m in ă în m i j lo c u l c red in ­cioşilor.

V. FLO RE SCU

20C U R IE R U L A D V E N T IS T

lată

MIELUL

D UM N

lui EU

/ m bulz indu-se pe m a lu r i le Io rd a ­n u lu i, o m u l ţ im e amestecată p r i ­

vea la scena ce l i se în fă ţişa : cer­tă re ţ i s tr îngă to r i de b iru r i , t ru faş i şi m în d r i farise i, aspri pescari şi bine d isc ip l in a ţ i ostaşi rom an i, lo ­ca ln ic i a i ce tă ţ i i şi ag r icu lto r i , ga- l i leen i şi iudei, cu to ţ i i înghesuin- du-se şi făc îndu-ş i loc cu coatele in încercarea de a vedea şi auzi pe pro fe t id loan, îm brăca t în t r -u n veş- m în t aspru, care le mişca in im i le a tît de puternic.

loan Botezătoru l, p red ica to ru l ne­p r ih ă n i r i i şi a l pocă inţe i stătea în nămolosul r îu Io rdan , a fund înd unu l cîte u n u l pe cei pocă iţ i în apă şi r id ic în d u - i ia răş i în s im bolică spă­lare a păcatu lu i. Pe feţele ascultă­to r i lo r lu i se vedeau lupte s p ir i ­tua le a tunc i cînd ei f ie că p r im eau m ustră r i le lu i, f ie că îm p ie t r in d u -ş i in im a căutau să se împotr ivească chem ărilo r lu i la o v ie ţu ire în ne­p r ihă n ire şi s f in ţ i re , Pe feţele celor care păşeau a fară d in apa botezulu i străluceau h o tă r îr i le cele noi.

Deodată, la m arg inea apei r îu 'u i se o p r i un bărbat a tî t de deosebit de res tu l m u l ţ im i i de ascu ltă tor i p 2

care loan o ţ in tu in în încremenire. Pe fa ţa lu i nu sălăşluia n ic i o do­vadă de lup tă sp ir i tua lă . D in och ii lu i strălucea pacea şi purita tea. A t i ­tud inea sa era caracterizată de l i ­nişte si demnitate. Fata lu i nu era brăzdată de n ic i o dunaă a decă­de r i i sau s tr icăc iun ii. Şi to tuş i ia tă - l că c.?re botezul — botezul pocăinţei, loan fu surpr ins. D in tontă predica lu i despre v ia tă s f 'n tă , d in tr-oda tă , la vederea acestui ch iv . el îs i dădu seama că el însuşi era păcătos, şi că el, loan Botezătoru l era cel care

trebu ia să f ie botezat, de acest nou ven it , a t î t de v ă d i t fă ră de păcat.

însă bă rba tu l acesta stărui. Şi loan î l boteză.

D in nou la m arg inea apei, acesta îngenv.nche spre ruaăciune. Şi deo­dată avu loc o m inune. O izbuc­n ire de lu m in ă d in cer s tră luc i în j u r u l ce lu i îngenunch ia t, şi un glas de sus v e s t i : „Acesta este F iu l M eu prea iu b i t , în care îm i găsesc plăcerea'. M at. 3,17.

î n c l ipa aceea S p ir i tu l lu i D u m ­nezeu lu m in ă m in tea p ro fe tu lu i şi el se convinse că în fa ţa l u i stătea M în tu i to ru l lum i i . A c i era co n f i r ­marea în trege i l u i p red icări. A c i se găsea Mesia spre care arătaseră to ţ i p ro fe ţ i i d in vechime. In im a î i era p l ină de bucurie .

A doua zi, lo a n Botezătoru l revă- zîndu-L , î l prezentă p r in cuv in te le : „ Ia tă , M ie lu l lu i Dumnezeu, care r i ­dică păcatid lu m i i “ / loan 1 29.

S im b o lu l m i e l u ş i în legătură cu păcatu l şi m în tu ire a nu era ceva nou pen tru Iu d e i i care a lcă tu iau m ulţ im e a ce stătea în acea z i în Palestina, în fa ta lu i loan. Fără îndo ia lă fiecare d in cei de fa tă luase parte la serv ic i i le T e m p lu lu i d in Ierusalim . Cu p ro p r i i lo r ochi ei

văzuseră m ie i şi ţap i j e r t f i ţ i pe a l ­ta ru l ce se găsea în curtea sacră. Şi se poate că m u l ţ i d in tre ei ch iar şi aduseseră un ied sau u n m ie l îna in tea p re o tu lu i d rep t je r t fă pen­t ru v reu n păcat ce-l vo r f i săvîrşit. Insă ei aproape pie rduseră cu to- t id d in vedere înţe lesul sp ir i tu a l al je r t fe lo r . Cei m a i m u l ţ i d in tre ei nu vedeau în m ie lu l j e r t f i t n im ic m ai m u l t decît p la ta păcatu lu i, o pla tă ce-i costase o m u l ţ im e de s ic i i d in ban i i c îş t iga ţi cu m u l tă trudă.

S im bo lu l m în tu i r i i , u n m ie l j u n ­ghiat, p r in care Dumnezeu in te n ţ io ­nase să-i înveţe iub irea şi în d u ra ­rea Sa, fusese a t î t de denatura t în c ' t el nu m a i reprezenta n ic i un adevăr sfînt. Ş i cînd M în tu i to ru l lu m i i Se găsi în fa ţa lo r ei n u -L pu tu ră recunoaşte.

Şi la fe l şi astăzi deseori c reş t in i i denaturează s im bo lu r i le m în tu i r i i pină ce glasid lu i Dumnezeu nu m a i poate f i auz it vo rb in d p r in ele.

C înd Io ' in Botezătoru l ară tă spre Isus d in Nazaret şi exc lamă : „ Ia tă M ie lu l lu i Dumnezeu, care r id ică păcatu l lu m i i " ( loan 1,29), el făcu aplica ţie s im b o lu r i lo r V e c h iu lu i Te­stament care ocupară a tenţ ia cre­ş t in i lo r de a tunc i şi p înă azi. E x-

N O IE M B R IE —D E C E M B R IE 196821

prim area sa ne duce m in ţ i le înapoi p r in secole pînă la p o rţ i le Edenulu i, căci acolo, Dumnezeu însuşi în d ru m ă pe p r im u l om să aducă je r t fă d in tu rm e le sale pe un a lta r, spre a demonstra rea lita tea cred in ţe i sale în Răscumpără to ru l ce avea să vină.

Acest M în tu i to r fusese făgădu it lu i A d a m şi Eva cu ocazia p r im e i con­v o rb i r i pe care Dumnezeu o avu cu ei după ce mîncaseră d in pom ul o p r i t şi-şi p ie rdu ră d rep tu l la m i ­n u n a tu l lo r căm in d in Eden. După ce-i în trebă de ce au călcat expresa Sa poruncă, şi ascultă scuzele lor, în p r im u l r în d Dumnezeu blestemă pe şarpe — unealta, şi de a tunc i mereu, s im bo lu l lu i Satana, arh ia - ’m ăg ito ru l şi r ă z v ră t i tu l căzut d in cer. In acest blestem se găseşte in ­d irec t făgădu in ţa u n u i M în tu i to r .

„F i in d că a i făcu t lu c ru l acesta, blestemat eşti în tre toate v ite le şi în tre toate f ia re le de pe c îm p ; în toate zile le v ie ţ i i ta le să te t îrăş t i pe pîntece, şi să m ăn înc i ţărînă. Vră jm ăşie vo i pune în t re t ine şi femeie, în tre sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta î ţ i va zdrob i capul, şi tu î i ve i zd rob i că lc î iu l“ . Gen. 3,14.15.

A s tfe l deci, m a i îna in te de a f i ros t i t osînda asupra perechii v in o ­vate. Dumnezeu făgădu i lu i Adam şi Eva că în t r -o z i vo r f i şterse u rm ă r i le păca tu lu i lor. Căci doar după ce ros t i acest blestem asupra şarpelui. E l zise ; ,.Căci ţă rînă eşti, şi în ţă rînă te ve i în toarce“ .

P la n u l în vederea m în tu i r i i d in păcat nu a fost rezu lta tu l u n u i gînd ve n i t u l te r io r lu i Dumnezeu, în g ra ­bă pregătindu-Se să facă fa ţă s i­tua ţie i . E l crease pe om cu puterea alegerii, căci nu m a i în fe lu l acesta se putea dezvolta caracterul. I n în ­săşi na tu ra fă p tu i r i i omeneşti exis tă puterea a legeri i de a asculta sau nu de Dumnezeu, după cum vrea. Un Dumnezeu atotî-ntelept şi veşnic ştia că ar putea izbucn i neasculta­rea : şi ch ia r îna in te de p lămădirea lu m i i E l pregăti m i j lo c u l de în- drevta'-e.

A pos to lu l Petru ne. sp u n e : „Căci ş t i ţ i că nu cu lu c ru r i p ieritoare , cu a ra in t sau cu au r a ţ i fos t răscum­p ă ra ţ i ... c i cu sângele scump al lu i Hnstos, M ie lu l fă ră cusur şi fă ră _ prihană. El a fost cunoscut m ai îna in te de întemeierea lu m i i , şi a fost ară ta t la s f î rş i tu l v re m u r i lo r pe n tru no i". 1 P e tru 1,12—20.

Şi Pavel atrăaea a tenţ ia Efeseni- lo r cu v r iv i re la res ta to rn ic irea în neprihăn ire a credinc iosulu i.

„B inecuv în ta t să f ie Dumnezeu, T ată l D o m nu lu i nostru Isus Hristos. care ne-a binecuvântat cu to t fe lu l de b inecuv în tă r i duhovniceşti. în lo­cu r i le cereşti, în Hris tos. I n El, Dumnezeu ne-a ales îna in te de în ­temeierea lu m i i , ca să f im s f in ţ i şi fă ră p r ihană îna in tea L u i , în d ra ­gostea L u i" . Efes. 1,3.4.

A t î t de rea l a fost acest p lan şi atU de precis a in t ra t în acţiune în c l ipa în care a fost cerut de păcatu l l u i A dam , înc î t ve d rep t cuv în t se putea spune că Hris tos a fost ,.M ie ­lu l în ju n g h ia t de la întemeierea lu m i i" .

I n această p r im ă făgădu in ţă fă ­cută p ă r in ţ i lo r ne a m u lu i nostru era cuprins în treg p la n u l de m în tu ire . D in sămînţa feme ii, u rm a să v ină un om — un m em b ru a l fa m i l ie i omeneşti — care să poată răscum ­păra stăpînirea pe care o r is ip ise păcatu l lu i A dam . A t î t de bine cu- prinseră p r im i i noş tr i p ă r in ţ i în ­semnătatea p la n u lu i lu i Dumnezeu— bine înţeles p r in înd rum area d i ­v ină — in c i t naşterea p r im u lu i co­p i l în lum e aduse de pe buzele fe ­r ic i te i mame s t r ig ă tu l : „ A m căpă­ta t un om, cu a ju to ru l D o m nu lu i sau l i te ra l t radus : „ A m căpătat un om, D om nu l" . însă Ca in nu era fă ­gădu itu l M în tu i to r , lu c ru ce iu b i to r i i p ă r in ţ i î l constatară prea curînd.

Îna in tea p o r ţ i lo r Pa rad isu lu i stră­ju i te de h e ru v im i, A d a m şi f i i i lu i aduseră je r t fe le pe care le prescr i- sese Dumnezeu. S im bo lu l M în tu i - to ru lu i , O m u l care u rm a să v ină, era un m ie l. Ju n g h ia t ch ia r de m îna păcătosului, m ie l id era je r t f i t pe a l ­ta r ca un act de cred in ţă în M în - t u i to ru l ce u rm a să v ină. C înd pă­cătosul pocăit vedea cum v ic t im a sîngerîndă, u n a n im a l nevinovat, era m is tu i tă de f lăcă r i , el îşi rea m in t i că păcatu l său făcu necesară m oar ­tea însă c red in ţa lu i era îndrep ta tă îna in te spre Cel ce t rebu ia să moară în locu l lu i.

P la n u l lu i Dum nezeu pen tru răs­cumpărarea d in ru in a păcatu lu i, a tît de s im p lu e x p r im a t la început, t rep ­tat, t rep ta t s-a dezvo lta t p r in desco­p e r i r i succesive. L u i A b ra a m i-a fost descoperită m a i pe dep lin ideea de

V I A T A C U M P Ă T A T ĂS-au în treba t a t i ţ ia Ia r azi m ă-n treb şi eu :Ce este oare v ia ţa,Ce-o s im t în p ie p tu l meu ?

Ea este ca un abur Ce sa ltă-n sus mereu D in vasul f i i n ţ e i noastre Creat de Dumnezeu.

Ia r c înd l ic h id u l v ie ţ i i D in vas s-a isp răv it ,A tu n c i şi v ia ţa noastră S-a stins şi am m u r i t .

Nu pune ţ i foc prea mare Sub vasul ce pu rta ţ i ,Şi ch ia r în t re b u r i bune Vedeţi, f i ţ i c u m p ă ta ţ i !

D a r n ic i nu s t inge ţi va tra P r in lene. Ţ ine -ap rins E lanu l m un c i i sfinte,Ş i ţe lu l l -a i atins.

I. GEANTA

f iu . Isaac, f i u l făgăduin ţe i, lu m ina v ie ţ i i u n u i tată bă trîn , fu cerut de Dumnezeu d rep t je r t fă ca o cercare a cred in ţe i lu i A b ra a m în făgădu in ­ţele D om nu lu i. Dacă păcătosid ar vrea să cunoască ch in u r i le sufle­teşti ale lu i Dumnezeu d in p r ic ina aba te r i lo r c red inc ioş ilo r Săi cum şi p re ţu l pe care Ceru l î l avu de p lă t i t spre a cumpăra m în tu irea , să m ear­gă tre i zile îngrozitoare cu Ab raam şi Isaac pe d ru m u l spre M or ia . î n înch ipu ire că sufere înspă im în tă to ru l ch in a l u n u i ta tă care-şi ducea pe s ingu ru l său f iu să-l în jungh ie cu p ropr ia sa m ină. Să se luv te cu în ­do ie li le care to r tu ra ră cred in ţa aces­tu i bă tr în v a t r ia rh cînd se gînă.ea că toate făgădu in ţe le lu i Dumnezeu fă ­cute lu i şi pos te r i tă ţ i i sale se în ­t ruch ipau în acest s ingur f iu pe care acum i se spunea să-l omoare.

Cînd în cele d in u rm ă cred in ţa l u i A b raam fu încercată îndeajuns, da, a tunc i cînd el dovedi că este gata să ascidte cu oric.e preţ, D um ­nezeu se în g r i j i de o je r t fă în locul f i u lu i făgădu in ţe i. î n berbecele prins î n t r -u n tu f iş , pă rin te le c red inc ioş ilo r văzu p r in c red in ţă pe F iu l l u i D u m ­nezeu care avea să-Şî dea v ia ţa ie n t ru păcatele lum ii . Dumnezeu avea să Se îngrijească personal de un m ie l pen tru arderea de tot. Dar în acea înspăim în tă toare c l ipă cînd M ie l id lu i Dumnezeu u rm a să fie în jungh ia t , n ic i o voce nu p u tu să f ie auzită d in în tunec im e spunînd : „De a juns". F iu l lu i A b ra a m fu sal­vat, însă F iu l O m u lu i t reb u i să moară.

F iecăru ia d in t re pa tr ia rh i, p l in de îndurare, Dumnezeu dădu cîte o nouă descoperire a p la n u lu i Său. Pentru Iacob, M în tu i to ru l este o scară ce leagă pă m în t şi cer. făcînd d in fiece loc „casa lu i Dumnezeu", „voa r ta ce ru lu i" . Tot p e n t r u Iacob. M în tu i to ru l este îngerul. D om nu lu i, care r id ică păcatu l şi schimbă f irea şi numele.

P en tru eb re ii r o b i ţ i sub apără­toarea dom inare a de^notic i lo r Fa­raon i egir>1eni. C.el Făpadv it este un sa lvator d in sclavie şi apăsare. Pen­t ru ei E l m ai este Rege şi Ocrot ito r , L e a iu i to r şi Judecător.

însă con tinuu , în to t decursul v re ­m u r i lo r pa tr ia rha le M ân tu ito ru l ce avea să v in ă — M ie lu l lu i D u m ­nezeu — este s im boliza t p r in t r -u n m ie l şi p re înch ipu it în fiece ardere de to t de pe a lta r, s ingu ru l fe l de înch inare r în d u i t pen tru acele v re ­m u r i d in început. A rest s im bol, dat lu i Adam şi Evei duvă cădere, fu transm is d in ta tă în f iu p r in toate veacurile d ina in tea po topu lu i, trecut peste acea p ierzanie de către fa m i l ia lu i Noe, şi cont inua tă în l in ie ne­în tre ru p tă pînă la A b ra a m şi u r ­m aşi i lu i. P r in ei el a fost păstrat pînă ce Dumnezeu s ta to rn ic i u n m a i dezvoltat sistem de înch inare , cînd se găsiră în fa ţa v î r fu r i lo r maie- stoase ale S ina iu lu i.

I n s im bo lu r i le se rv ic iu lu i sanctua­r u lu i — a n im a lu l de je r t fă , preoţi i , sărb” to~il.e si zVele sf 'nte, ba ch ia r şi c lăd irea însăşi — Dumnezeu în ­făţişă, p r in c ip i i le m în tu ir i i .

y. L A S Z L O

22C U R IE R U L A D V E N T IS T

BIRUIREA PĂCATULUI

J ndreptăţireci aduce cu sine m ulte b inecuvîn tă r i. Ea începe cu lu ­

crarea naşter i i d in nou, săvîrş ită în in im a de carne p r in puterea S p ir i ­t u lu i S j î n t ; şi care, dă inu ind , este u rm ată de o v ia ţă s f in ţ i tă . De fapt, s f in ţ irea este o cont inuă stare de înd rep tă ţ ire . N ou l Testament înva ţă lă m u r i t că a tunc i cînd cineva este înd rep tă ţ i t , el este m o r t fa ţă de pă­cat. N i se dă lă m u r i tu l î n d e m n : „T o t aşa şi voi, socotiţ i-vă m o r ţ i fa ţă de păcat, şi v i i pen tru Dum~ nezeu, în Isus Hristos, D om nu l nostru. Deci, păca tu l să nu m a i domnească în t r u p u l vostru m u r i ­tor, şi să nu m a i ascu lta ţi de pof­tele l u i “ . Rom. 6,11.12. „Ce vom zice dar ? Să păcă tu im mereu, ca să se înmulţească h a ru l ? N ic idecum ! Noi, care am m u r i t fa ţă de păcat, cum să m a i t ră im în păcat"? Rom. 6,1.2.

D in aceste texte b ib lice cum şi d in m u lte a lte le în vă ţăm că naşterea d in nou aduce începutu l unei v ie ţ i noi. Fiecare credincios este a tît răs t ign it cît şi în v ia t îm preună cu Hristos, şi p r in aceasta el face ex­

perienţa une i n o i naşteri. De aci îna in te E l nu trăieşte s ingur, ci Hristos trăieşte în el. Pavel spunea: „ A m fost răs t ig n it îm preună cu Hristos, şi t ră ie s c . . . dar nu m ai t răiesc eu, c i H ris tos trăieşte în mine. Şi v ia ţa , pe care o trăiesc acum în trup , o trăiesc în cred in ţa in F iu l lu i Dumnezeu, care m-a iu b i t şi S-a dat pe Sine însuşi pen­t r u m ine “ . Gal. 2,20. „Ş t im bine că o m u l nostru cel vech i a fost răs t ig ­n i t îm preună cu El, pen tru ca t r u ­p u l păca tu lu i să f ie dezbrăcat de puterea lu i, în aşa fe l ca să nu m ai f im rob i a i p ă c a tu lu i ; căci cine a m u r i t , de drept, este izb ă v it de pă­cat". Rom. 6,6.7.

Această răs t ign ire este m oartea pe care o experim en tăm în Hris tos. Noi ne-am angaja t a f i ai lu i Dum ne­zeu p r in c red in ţă şi u m b lăm după m în tu irea r în d u i tă pen tru to ţ i cei care se pocăiesc şi primesc pe H r is ­tos d rep t M în tu i to r a l lor. S p ir i tu l S fîn t a luc ra t asupra in im i i , astfel înc ît cred inc iosu l doreşte a înceta să m a i păcătuiască şi caută a de­

veni părtaş de f i re dumnezeiască. P r in credinţă, nu p r in v reu n m er i t d in partea sa, se caută ie r ta rea de la Dom nu l. I n fe lu l acesta el îşi propune să moară fa ţă de păcat. Aceasta înseamnă lucrarea S p ir i tu ­lu i S fîn t în in im ă, pe care o în ­noieşte în Hris tos Isus. I n ch ipu l acesta f i rea de carne, cu s im ţu r i le ei trupeş t i şi p lăceri le ei, nu va m a i avea stăpînire, ci în su f le t va în ­cepe o v ia ţă nouă. Această sch im ­bare a in im i i şi g în d i r i i este n um ită naştere d in nou. Ea m a i este num ită şi răstign ire, care inc lude moarte. Acestea trebu ie totdeauna să meargă îm preună, căci una nu poate exis ta fă ră cealaltă.

M oartea pe care o experim en ­tează cel pocăit cînd îşi predă lu i Dumnezeu in im a de carne, este o moarte fa ţă de păcat. Legea lu i Dumnezeu este scrisă pe tab le le de carne ale in im i i sale noi. Păcatele lu i au fost spălate în sîngele lu i Hristos, şi de aci îna in te el este o făp tu ră nouă. Toate cele vech i au t recut şi to t id a devenit nou.

Ceea ce moare este in im a f i ­rească, um b la rea care este „ v ră jm ă ­şie îm p o tr iv a lu i Dumnezeu, căci, ea n u se supune Leg i i lu i Dumnezeu, şi n ic i nu poate să se supună". Rom. 8,7. „Ş i dacă Hris tos este în noi, t ru p u l nostru, da, este supus m orţ i i , d in p r ic in a p ă c a tu lu i ; dar duhu l nostru este v iu , d in p r ic ina n e p r i ­h ă n ir i i " . Rom. 8,10. As tfe l deci este răs t ign ită in im a firească, de carne şi ia loc v ia ţa cea nouă în credinţă. Această v ia ţă nouă se doreşte a f i p o t r iv i t vo in ţe i lu i Dumnezeu. A - ceasta înţelegea Pavel cînd s c r ia : „Ş i să-L cunosc pe E l şi puterea în v ie r i i L u i şi părtăşia su fe r in ţe lo r

Lu i, şi să m ă fac asemenea cu moartea L u i" . F i l ip . 3,10.

Fiecare creştin cu adevărat con­v e r t i t are această do r in ţă exp rim a tă de Pavel.

Moartea fa ţă de păcat nu este o moarte f iz ică, ci este o schimbare a in im i i , o răs t ign ire a cărn ii , astfel încît v ia ţa pe care o t ră im după ■moartea fa ţă de păcat şi fa ţă de carne este o v ia ţă nouă, în t ru to tu l ascultătoare de Legea lu i Dum ne­zeu. P r in moartea fa ţă de păcat, noi a jungem părtaş i a i făgădu in ţe lo r no u lu i legămînt. S-a început o v ia ţă nouă. Aceasta înseamnă creştere şi îna in ta re spre p l ină ta tea în Hris tos care de aci îna in te urmează a ne f i ţ in ta de căpetenie şi d o r in ţa su­premă.

„P la n u l în d re p tă ţ i r i i p r in c redinţă conduce la păzirea Legii. Păcătosul vede ră u l că lcă r i i Legii. E l vede respectul pe care Dumnezeu l-a a ră ­ta t fa ţă de Lege. E l îşi predă in im a lu i Dumnezeu şi se supune ascul­tă r i i de Legea Sa“ .

M oartea fa ţă de păcat este s imbo­lizată p r in r îndu irea dumnezeiască a botezidui. N u există asemănare m o r ţ i i p r in s tropire, pe care u n i i o aşează în locu l r în d u ie l i i cu fundă r i i ; dar cînd u rm ă m r îndu ia la cea sta­to rn ic i tă şi exem p li f ica tă de Ioan, Hristos şi ucenic i, avem o lă m u ­r i tă asemănare cu moartea şi în ­vierea. „N u ş t i ţ i că to ţ i c î ţ i am fost botezaţi în Isus Hris tos, am fost

N O IE M B R IE —D E C E M B R IE 1968

botezaţi în moartea Lui ? N o i deci, p r in botezul în moartea L u i , am fost îng ropa ţ i îm preună cu El, pen­t ru ca, după cum Hris tos a înv ia t d in m o rţ i , p r in slava T a tă lu i, to t aşa şi no i să t ră im o v ia ţă nouă. In adevăr, dacă ne-am făcu t una cu El, p r in t r -o moarte asemănătoare cu a L u i, vom i i una cu E l şi p r in t r -o înv ie re asemănătoare cu a L u i" . Rom. 6,3—5.

S tu d i in d cu atenţie aceste texte bib lice, d in d f iecă re i p ro p o z iţ i i de­p l in a ei greutate, n im ic nu poate reieşi m a i lă m u r i t decît ja p tu l că to te z u l este un s im bol a l m o r ţ i i pe care o m u r im cînd facem experienţa l u c ră r i i naşter i i d in nou. N u este însăşi moartea, ci u n s im bol al ei. P r in r înd u ia la botezulu i no i ară tăm că am m ă r tu r is i t pe Hristos.

D upă cum H ris tos m u r i cînd a fost n s t ig n i t , şi a fost îngropat în m o rm in tu l cel nou a l lu i los if , la fe l cel pocăit moare fa ţă de păcat, şi este îngropat p r in botez cu D om ­n u l său. Ş i după cum Hris tos se r id ică b i ru i to r d in m o rm în t , la fe l şi c reş t inu l se r id ică spre a um b la în înnoirea v ie ţ i i .

E l fusese m o r t în fă răde leg i şi păcate neavînd n ic i o pos ib i l i ta te să se elibereze de osînda care-l u r ­mărea, deoarece Legea se rostea îm po tr iva lu i. Legea a fost în d ru ­m ă to ru l care-l m îna la Hristos pen­t r u ie rtare şi cură ţire . A cum , f i in d răs t ign it cu H ris tos şi îngropa t cu El, el şi înv iază d in m o r ţ i cu El. D ato r i tă acestei experienţe, ţ in te le lu i, p la n u r i le lu i în v ia ţă , perspecti­vele lu i, năzu inţe le lu i, au su fe r i t o mare schimbare. E l s-a r id ica t să um b le în „ înn o ire de v ia ţă “ şi de aci îna in te vechile lu i ob ice iu r i rele urmează a f i socotite ca nemai a- v în d s tăpîn ire asupra lu i. „T o ţ i care a ţ i fost botezaţi pe n tru Hristos, v -a ţ i îm brăca t cu Hris tos Gal. 3,27.

S u f le tu l care a fost îngropat cu D o m nu l său p r in botez, s-a îm b ră ­cat cu Hristos. Cu alte cuvinte, acum el trăieşte în t ru p v ia ţa pe care Hris tos a t ră i t -o pe păm în t, şi de aci încolo el se socoteşte m ort fa ţă de păcat.

„T o t aşa şi v o i înşivă, socotiţ i-vă m o r ţ i fa ţă de păcat, şi v i i pen tru Dumnezeu în Isus Hristos, D om nu l nostru ". Rom. 6,11. A c i avem un p r iv i le g iu ascuns sub fo rm a une i porunci, anume, să ne recunoaştem, să ne socotim m o r ţ i fa ţă de păcat. Negreşit, n ic ic înd nu vom g înd i să d o r im a păcă tu i şi a nu asculta de Legea lu i Dumnezeu. A i putea spu­ne : „C u m se poate ca un creştin să dorească a nu asculta de Legea lu i Dumnezeu“ ? C înd cineva do­reşte m u l t să săvîrşească aceea ce Legea opreşte, şi îngăduie ca aceas­tă dorin ţă , o ricare a r f i ea, să crească şi să se dezvolte p înă ce f i rea de carne îş i are c u v in tu l şi fapta, negreşit că o asemenea pe r­soană nu se socoteşte m oartă fa ţă de păcat.

Deosebirea în tre cel f iresc şi cel cu adevărat creştin este că cel d in t î i nu-ş i va îngădu i să moară fa ţă de pofte, în vrem e ce creşt inu l se so­

coteşte m o r t fa ţă de păcat. V n creş­t in dovedeşte o mare putere cînd poate spune d in in im ă : „S în t m o r t fa ţă de acest obice i ră u “ . C îndva se poate ca el să f i fo los it b ă u tu r i a lcoo l ice ; se poate să f i fo los it t u ­tu n u l ; se poate să f i fost un de­căzut sau u n adu lter , un m incinos sau un lacom după c îş t ig ; însă acum el se socoteşte m o r t fa ţă de acel obicei că ru ia cîndva nu i se putea îm p o tr iv i .

B ib l ia nu spune că un vechi o b i­cei, pe care-l îndrăg isem cînd t r ă i ­sem p o t r iv i t c ă rn i i nu va pre t inde o repetare a ceea ce de m i i de o r i am repetat pe c ind t ră ia m în păcat. Insă c in d sm tem în d re p tă ţ i ţ i , noi m u r im fa ţă de acel obicei, şi p r in Hristos cerem b iru in ţa . Ne socotim m o r ţ i fa ţă de el. C înd luăm această hotărîre, avem b iru in ţa . Satana pu tu să se aprop ie de Hristos, însă în F iu l O m u lu i el nu avu n im ic p r in care putea să ş i-L p re t indă d rep t al său. Hr is tos în t îm p in ă fiece isp ită cu un verset d in Scrip tură , spum nd: „Este scris : ,Să nu fa c i ' “ . L a fe l u rm aş i i lu i H r is tos trebu ie să în- t îm p ine pe Satana cu : „Este scris : Să nu fa c i“ .C reştinu l se sileşte în orice mom ent a-şi păstra t r u p u l supus vo ie i Lui Dumnezeu. Pavel era foarte - m u l t preocupat de această prob lem ă cînd îş i scrise episto la către f r a ţ i i d in Roma. E i erau în c o n ju ra ţ i de păcat sub fo rm e le cele m a i izb itoare. El v o rb i cu putere îm p o tr iv a in g a d u ir i i păca tu lu i să domnească în t ru p u r i le noastre şi să a ibă s tăpm ire asupră- ne. „Deci, păca tu l să nu m a i aom- nească în t r u p u l vostru m u r i to r , şi să nu m a i ascu lta ţi de pofte le lui... Căci păcatu l nu va m a i s tăpm i asu­p ra voastră". Rom. 6, 12—14.

Pavel nu făcu n ic i o îngădu in ţă fa ţă de neascultare sau abatere de la v ia ţa lu i H ris tos. Cînd p r im im naşterea d in nou, m u r im fa ţă de păcat, şi de aci îna in te urmează a t r ă i p o t r iv i t S p ir i tu lu i . „Dacă H r is ­tos este în noi, t r u p u l nostru, da, este supus m o r ţ i i , d in p r ic ina păca­tu lu i , da r d u h u l nostru este v iu , d in p r ic ina n e p r i h ă n i r i i R o m . 8. 10. „C e i ce sînt a i lu i H ris tos Isus, şi-au răs t ign it f i re a pămmtească îm ­preună cu p a t im i le şi pofte le ei“ . Gal. 5,24.

Răst ign ind pofte le f i r i i pămînteşti, cel în d re p tă ţ i t este de partea lu i Dumnezeu şi este sincer şi ascultă ­to r fa ţă de El. C înd v reun gînd ce tinde spre păcat pă trunde în m inte , el î l spulberă. Oricare ar f i sugestia care m înă la săvîrşirea rău lu i, cel în d re p tă ţ i t o azvîr le d in

cugete şi găseşte plăcere în Dom nul. M in te a lu i este rezemată pe D om nu l şi z i şi noapte E l cugetă la Legea Sa. E l doreşte ca puterea lu i D u m ­nezeu să-i stăpînească v ia ţa , astfe l înc ît el să-L onoreze p r in cuv în t şi faptă. T o ţ i c reş t in i i ş t iu d in expe­r ien ţă că în m om en tu l în care-şi încetează legă tura cu D om nu l sînt supuşi re înno ite lo r a tacur i ale lu i Satana. Puterea care-o păzeşte de cerinţe le f i r i i păm în teşt i este în t ru to tu l de la Dumnezeu, p r in d ă in u i ­rea lăun tr ică a S p i r i tu lu i Sfînt.

„Să nu m a i d a ţ i în s iăpîn irea pă ­

ca tu lu i m ădulare le voastre, ca nişte

unelte ale n e le g iu i r i i ; ci da ţ i-vă pe vo i înş ivă lu i Dumnezeu, ca v i i , d in m o r ţ i cum e r a ţ i ; şi da ţ i l u i D um ne­zeu m ădulare le voastre, ca pe nişte unelte ale n e p r ih ă n ir i i . Căci pă­catu l nu va m a i s tăpîn i asupra voastră, pe n tru că nu s în te ţi sub Lege, c i sub h a r “ . Rom. 6, 13.14. Această poruncă este ho tărî tă şi l im ­pede. După ce am făcu t experienţa naş te r i i d in nou, m ădulare le t r u ­p u lu i nostru nu m a i t rebu ie să s lu ­jească păcatu lu i. C i trebu ie ca să luăm fiece m ădu la r a l t r u p u lu i nos­t ru care atî ta vrem e a s lu j i t păca­

tu lu i şi să-l aducem a s lu j i D om ­nu lu i. Puterea păca tu lu i a fost zd ro ­b ită p r in puterea lu i Dumnezeu în S p ir i tu l S fîn t, şi de aci încolo noi

s lu j im D o m nu lu i cu aceleaşi m ădu ­lare pe care le-am fo los it în s lu jba p ă c a tu lu i ; şi p r in p rop r ie alegere

şi d o r in ţă am devenit s lu j i to r i ai D o m nu lu i în toate lu c ru r i le în m ă ­

sura în care E l ne-a descoperit voia Sa.

„D a r m u l ţu m ir i f ie aduse lu i

Dumnezeu, pen tru că, după ce aţi fost rob i a i păca tu lu i, a ţ i ascultat acum d in in im ă de d re p ta ru l în ­v ă ţă tu r i i , pe care a ţ i p r im it -o . Şi

p r in ch ia r fa p tu l că a ţ i fos t iz b ă v i ţ i de subt păcat, v -a ţ i făcu t ro b i ai

n e p r ih ă n ir i i " . Aceasta este v ia ţa cea nouă pe care cu to ţ i i t rebu ie s-o

t r ă im în um b la rea noastră creştină. F i in d m o r ţ i fa ţă de păcat, no i nu m ai s lu j im p ă c a tu lu i ; f i i n d v i i pen ­t r u Dumnezeu, no i u m b lă m pe ca­lea Sa, fă ră de v ină, şi căutăm să-I

aducem cinste în to t ce facem. C îndva ne-am supus p a t im i lo r noastre. U n i i au păcă tu it m a i m u l t decît a l ţ i i , însă cu to ţ i i au călcat Legea lu i Dum nzeu şi se găsesc sub osîndă. De aceea to ţ i, p r im in d în ­

dreptă ţirea, u m b lă m nu p o t r iv i t f i r i i pămînteşti, c i p o t r iv i t duhovnices­cu lu i Isus Hristos. Cînd s lu jeam păcatu lu i, e ram l ip s i ţ i de n ep r ihă ­n ire ; d a r acum, avînd o in im ă

nouă, S p ir i tu l S f în t locu ind în noi,

„oda tă ce am fost izb ă v i ţ i de păcat, şi ne-am făcu t rob i a i l u i Dum ne ­

zeu, avem ca rod sf in ţ irea , ia r ca

s f î r ş i t : v ia ţa veşnică '. Rom. 6,22.A s tfe l creş t inu l se socoteşte în

adevăr m o r t fa ţă de păcat, însă v iu fa ţă de Isus Hristos, D om nu l

nostru. Ce m inuna tă schimbare în faptele şi do r in ţe le l u i ! În treaga lu i

do r in ţă este de a f i cura t şi a ascul­ta pe Domnul.

C. ADV.

24C U R IE R U L A D V E N T IS T

D E S P R E

M U N T E L E SIN Al„Poruncile Domnului sînt curate

şi luminează ochii" Ps. 19, 8.

x is tă t re i v î r fu r i în m u n ţ i i Hore- bu lu i, considerate ca f i in d Si-

nai. Ace la care acum este n u m it M un te le lu i Moise, este, după toate

p robab i l i tă ţ i le , M un te le Legii. El este în a l t de 2244 m. La poalele lu i se a f lă acum m înăs t irea Caterina,

c lăd ită la anu l 527 d. H r. de îm ­p ă ra tu l Jus t in ian. De aci pornesc

3000 trepe p înă la capela lu i l l ie , spre v î r fu l m u n te lu i — ţ in ta pere­

g r in u lu i . Aco lo se a f lă o bisericuţă, care te îm bie la rugăciune, da r şi o moschee, unde şi azi bedu in i i îşi

aduc je r t fe le de animale.

Tunete şi fu lgere s-au r id ic a t a- tunc i c ind Moise s-a u rca t pe m unte , şi iz ra e l i ţ i i care se a f lau jos, s-au

speriat. M un te le fumega şi D um ne ­zeu a v o rb i t cu Moise. Ce convor­b ire serioasă ! Dumnezeu i-a dat cele zece porunci, nu num a i pen tru Izrael, c i şi pen tru a l ţ i i şi pen tru toate t im pu r i le . Ele sînt b inecuvîn-

tă r i le S in a iu lu i pe n tru to ţ i ca re -L recunosc. „Fe r ice de cei ce păzesc porunc ile L u i, ca re -L caută d in toată in im a lor. Deschide-m i och ii să văd lu c ră r i le m inuna te ale Leg i i Tale". Ps. 119,2.18.

„M o ise este acela care in aduna­rea iz ra e l i ţ i lo r d in pustie, cu înge­r u l care i-a v o rb i t pe m unte le S ina i şi cu p ă r in ţ i i noştr i, a p r im i t cu­v in te v i i , ca să n i le dea nouă".

D a r de ce, se în treabă un i i , nu m ai pu tem şi noi, ca străm oşii noş­

t r i d in t im p u r i le vechi, să vo rb im pe înţeles cu Dumnezeu şi să facem

în fe lu l acesta cunoştin ţă cu voia Sa ? De ce nu se produc şi astăzi

asemenea semne şi m in u n i pen tru în tă r irea cu v in te lo r Sale ? Şi de ce

nu ne în t îm p in ă şi pe noi, v iz ib i l ,

îngeri, ca să ne întărească credinţa.

In tr -adevă r , Dumnezeu a t re b u i t să vorbească p r in semne şi m in u n i şi

să poruncească p r in în g e r i i Săi, căci iz ra e l i ţ i i t ră ia u a tu n c i în m are ne- cunoştinţă, în tu ne r ic şi supers t iţ i i . Nouă însă ne-au fost descoperite

p r in Isus şi Evanghe lia Sa, bogate cunoştinţe despre cunoaşterea de

Dumnezeu şi a h a ru lu i dumnezeesc.

Ebre i 1,1.In tr -adevă r , şi acum putem vo rb i

cu Dumnezeu, ş i anume p r in rugă ­ciune ; no i p u tem s im ţ i în in im i le

noastre g lasul Său şi să s im ţ im a-

propierea Sa. Prea p u ţ in ne g in d im la atotprezenţa ş i a to tcunoştin ţa lu i Dumnezeu, şi că E l cunoaşte toate g în du r i le noastre.

M a i presus de toate, Dumnezeu ne

vorbeşte p r in conştiin ţă. E l ne aduce am inte de po runc i le Sale şi ne face în stare să le păzim. N o i t ră im în aşezămîntu l cel nou, şi cu no i se

în t îm p lă ceea ce a fost p ro fe t iza t p r in Ie rem ia : „ C i ia tă legăm în tu l pe care-l vo i face cu casa lu i Izrael, după zile le a c e l e a z i c e D o m n u l : „ V o i pune Legea Mea în lă u n t ru l lo r şi o vo i scrie în in im a lor, şi Eu v o i f i D um nezeu l lor, ia r ei v o r f i

poporu l M eu“ . Ier. 31,33. P en tru Izrael, legea a fos t dată ca un î n ­d ru m ă to r spre Hristos, da r nu p u ­tea să m in tu iască. De aceea D u m ­nezeu a t r im is pe F iu l Său în lume, pen tru ca to ţ i cei care vo r crede

in El, să nu se p iardă, ci să aibă v ia ţa veşnică.

D o m nu l Isus a ve n it ca un îm p l i ­n i to r a l Legii, a l celor zece po runc i

sfin te, ca în fe lu l acesta să înde­părteze de la no i b lestemul, vestin-

du-ne l iberarea noastră, p r in fe r i ­c ita Evanghelie care ne-a adus-o. Rom. 3,23; 8,3.

Da, „ fă ră îndoială , m are este ta ina e v la v ie i . . . Cel ce a fost a ră ­

ta t în trup , a fost doved it n e p r i ­

h ă n i t în D uhu l, a fost văzut de în ­geri, a fost p ropăvădu it p r in t re nea­

m ur i , a fost crezut în lume, a fost

în ă lţa t în s lavă". 1 T im . 3,16.

Unde a f lu -a mea cred in ţă ?Pe S ina iu l fum egînd ?Văd în m ine neputin ţă ,Să-mplinesc a l Său C u v în t !Văd sa lvare-n ră n i deschise,

Ce-a p u r ta t Isus a l meu !E l în t ru p u l Său primise,

Să mă scape de-orice greu !

A. V.

B I L A N Ţ

Ia tă că pe nes im ţite Cu paşi repezi se strecoară I n neantu l veşnic ie i In c -u n a n ; a c ita oară ?

Ne-a p u r ta t pe-a lu i aripă, Cu a t im p u lu i măsură Bucu r îndu -ne o c lipă De izb înz i şi de natură .

A n i i trec, p recum grăb ite R îu r i le -ş i duc spre mare Apele ne is tov ite Tot m ereu — fără-ncetare.

E i se duc p u r t în d înscrise î n spre zăr i le a lbastre Toate ţ in te le atinse, T oa te -n fr inge r i le noastre.

P r i le j nou de analize,De b i la n ţ şi m e d i t a ţ i i ;Pauză în tre reprize P entru sfat şi observaţii.

C ău tă r i spre ţ in te -na lte , R ugăc iun i şi consacrare ; Facă D om nu l să ne salte Pe no i cu lm i pe fiecare.

G. NELL