MINISTERUL LUCRĂRILOR OFICIUL NATIONAL DEPUBLICE ŞI AMENAJĂRII CADASTRU, GEODEZIE

TERITORIULUI şi CARTOGRAFIE

METODOLOGIEPRIVIND EXECUTAREA LUCRĂRILORDE INTRODUCERE A CADASTRULUI

IMOBILIAR ÎN LOCALITĂŢI

1997

3

CUPRINS

Cap. I Generalităţi...................................................................................................51.1. Cadrul legal....................................................................................................5

1.1.1. Cadastrul general...........................................................................:...51.1.2. Cadastml imobiliar............................................................................5

1.2. Scopul lucrărilor de cadastru imobiliar......................................................71.3. Corelarea lucrărilor cadastrului imobiliar cu cele ale cadastrului

general şi ale celorlalte cadastre de specialitate........................................81.4. Definirea conţinutului de informaţii specifice cadastrului imobiliar.......8

1.4.1. Definiţii................................................................................................81.4.2. Date şi informaţii specifice cadastrului imobiliar...........................12

Cap. II Documentare asupra lucrărilor şi materialelorexistente în zonă.........................................................................................15

Cap. III Recunoaşterea terenului.............................................................................17Cap. IV Proiectarea lucrărilor de cadastru imobiliar..........................................19Cap. V Delimitarea intravilanului localităţilor...................................................23Cap. VI Lucrări topografice în activitatea de cadastru imobiliar....................25

VI.1. Reţeaua planimetrică a localităţii...............................................................25VI.l.l.Triangulaţia.................:......................................................................25

Proiectarea lucrărilor........................................................................25Măsurarea bazelor sau a laturilor de plecare întriangulaţia localităţilor...................................................................27Executarea observaţiilor....................................................................27Calculul triangulaţiei.........................................................................29Determinarea altitudinilor punctelor de triangulaţie....................30

VI.1.2. Poligonometria....................................................................................30Plantarea reperelor poligonometrice................................................33Măsurarea lungimilor.......................................................................33Măsurarea unghiurilor......................................................................34Legarea reţelei poligonometrice de reţeaua de triangulaţie.........34

VI.2. Reţeaua altimetrică a localităţii................................................................36Proiectul reţelei de nivelment.........................................................37Executarea nivelmentului.................................................................37

VI.3. Ridicarea detaliilor........................................................................................ 43VI.3.1. Reţeaua de sprijin pentru ridicarea planimetrică..........................43VI.3.2.Reţeaua de sprijin pentru ridicarea altimetrică.............................47-VI.3.3. Măsurători topografice de detalii....................................................49

Cap.-VII Numerotarea cadastrală şi calculul suprafeţelor....................................51VIl.l. Numerotarea cadastrală..............................................................................51VII.2. Calculul suprafeţelor....................................................................................53

Cap. VIII Registrele cadastrale..................................................................................55Cap. IX Actualizarea lucrărilor................................................................................55

IX.1. Actualizarea lucrărilor de inventariere imobiliară.....................................55IX.2. Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale.......................................57

Cap. X . Verificarea, recepţia şi avizarea lucrărilor decadastru îmobiliar......................................................................................58

Cap. XI Măsuri de protecţia muncii......................................................................60

ANEXE..............................................................................................................................61

4

METODOLOGIE PRIVIND EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INTRODUCERE A

CADASTRULUI IMOBILIAR ÎN LOCALITĂŢI

Capitolul I: GENERALITĂŢI

1.1. Cadrul legal

1,1.1. Cadastrul general1. În conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 privind

cadastrul şi publicitatea imobiliară, "Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică,econpmică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării indiferent de destinaţia lor şi de proprietar".

"Cadastrul general se organizează la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, comună, oraş, municipiu, judeţ şi la nivelul întregii ţări".

1.1.2. Cadastrul imobiliar2. În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind

cadastrul şi publicitatea imobiliară:"Ministerele, alte instituţii centrale de stat, regiile autonome

şi alte persoane juridice organizează cadastrul de specialitate în domeniile..., imobiliar-edilitar, ...".În acest context Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului îi revine evident, sarcina organizării cadastrului imobiliar-edilitar care este propriu obiectului său de activitate.

În acelaşi articol din legea menţionată se mai precizează:"Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenţă şi

. inventariere sistematică a bunurilor imobile sub aspect tehnic

5

şi economic, cu respectarea normelor tehnice elaborate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezic şi Cartografie şi a datelor de bază din cadastrul general privind suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietami", de unde rezultă că lucrările cadastrului-imobiliar conţin elemente de bază ale cadastrului general.

3. În art.l din Legea nr. 7/1996 se arată că:"Entităţile" de bază ale cadastrului general sunt parcela,

construcţia, şi proprietarul.Prin "imobil" în sensul Legii nr. 7/1996 se înţelege parcela

de teren, cu sau fără construcţii.În art. 20 al legii menţionate se precizează: "Unul sau mai multe imobile alipite de pe teritoriul unei localităţi, aparţinând aceluiaşi proprietar, formează corpul de proprietate ce se înscrie în cartea funciară" şi într-un paragraf următor se arată "Mai multe corpuri de proprietate de pe teritoriul aceleaşi localităţi, aparţinând unui proprietar, formează partida sa cadastrală ce se înscrie în aceiaşi carte funciară".

4. Conform art. 11 din Legea nr. 7/1996, lucrările tehnicede cadastru constau în:

- marcarea pe teren, prin borne, a limitei intravilanuluilocalităţilor;

- pentru terenurile ocupate de construcţii, curţi, precum şipentru terenurile cu alte destinaţii, situate în intravilan,se vor specifica pe baza datelor furnizate de cadastrul despecialitate, categoriile de folosinţă a terenurilor, încadrareaacestora pe zone în cadrul localităţii, respectiv pe clase decalitate;

- delimitarea şi marcarea hotarelor administrative ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi limitele intravilanelor localităţilor. Delimitarea se face potrivit legii, decătre comisia stabilită în acest scop numită prin ordinulprefectului. Din comisie vor face parte primarul, secretarulconsiliului local, delegatul oficiului judeţean de cadastru,geodezie şi cartografie şi, după caz, delegatul direcţieigenerale de amenajarea teritoriului şi urbanism.

6

5. Conform art. 13 din Legea nr. 7/1996 "Actualizareacadastrelor de specialitate prevăzute de această lege se faceconform specificului fiecărui domeniu în parte".

6. Conform art. 14 din Legea nr. 7/1996, "Titularii cadastrelorde specialitate au obligaţia de a furniza Ministerului Finanţelorevidenţele necesare impunerii contribuabililor".

1.2. Scopul lucrărilor de cadastru imobiliar7. Constituirea bazelor de date pentru cadastrul imobiliar

şi gestiunea localităţilor.8. Culegerea unor date şi informaţii privind actualizarea date

lor tehnice, economice şi juridice preluate din cadastrul generalşi completarea lor în ceea ce priveşte:

- delimitarea conform Legii nr. 7/1996 a teritoriului ce urmeazăa fi cadastrat şi marcarea limitei intravilanului localităţilor;

- actualizarea sau întocmirea planului topografic sau cadastralcare va constitui suportul de bază al lucrărilor de cadastru;

- identificarea proprietarilor de terenuri şi ai corpurilor declădiri;

- completarea datelor conţinute în "Fişa bunului imobil" (anexa2), cu:- caracteristicile funcţionale ale clădirilor;- existenţa dotărilor edilitare la nivel de parcelă;- existenţa dotărilor edilitare şi tipul lor în interiorul

corpului de clădire;- alte solicitări ale beneficiarului care necesită lucrări de

teren sau înscrieri de date declarative.9. Culegerea unor date şi informaţii de detaliu privind

caracteristicile constructive ale clădirilor şi, la cerere, elementesuplimentare privind caracteristicile geotehnice ale terenului, înscopul evaluării pe criterii tehnice a terenurilor şi clădirilor,precum şi furnizarea unor informaţii necesare stabilirii preţuluiminim de concesionare al terenurilor în conformitate cu prevederile legale.

7

1.3. Corelarea lucrărilor cadastrului imobiliar cu cele ale ca-dastrului general şi ale celorlalte cadastre de specialitate

10. Datele şi informaţiile culese în lucrările de cadastruimobiliar au caracter tehnic, economic şi juridic, şi utilizeazăca elemente de bază datele cadastrului general privind parcela,construcţia şi proprietarul (respectiv suprafaţa, categoria defolosinţă şi proprietarul).

Se înţelege că datele şi informaţiile privind suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul unei parcele sunt cele existente în cadastrul general de unde trebuie preluate şi menţinute ca atare.

11. Dacă cu ocazia, lucrărilor care se efectuază pentrucadastrul imobiliar, se constată că datele preluate din cadastrulgeneral referitoare la suprafaţă, categorie de folosinţă sauproprietar nu sunt actuale sau sunt eronate, ele necorespunzândrealităţii din teren, acestea trebuie aduse la cunoştinţa oficiuluijudeţean de cadastru, geodezie şi cartografie care va hotărîconform instrucţiunilor proprii, datele şi informaţiile definitivecare se înregistrează în cadastrul imobiliar sau vor corecta înmod corespunzător aceste date în cadastrul general.

În această situaţie, datele şi informaţiile obţinute în urma lucrărilor de teren se vor înscrie în cadastrul imobiliar, însă cu caracter nedifinitiv, aşa cum prevede art. 61 din Legea nr. 7/1996, considerându-se pentru această zonă cadastrul general nedifinitivat.

12. Datele privind cadastrul imobiliar trebuie să reflectesituaţia fondului construit existent în limitele intravilanuluilocalităţii.

1.4. Definirea conţinutului de informaţii specifice cadastrului imobiliar

1.4.1. Definiţii13. Sectorul cadastral - reprezintă unitatea de suprafaţă limi

tată de elemente liniare stabile (şosele, străzi, ape, canale, căi

8

ferate etc.) în interiorul căruia se pot situa unul sau mai multe imobile.

14. Corpul de clădire - parte componentă a unei clădiri delimitată după următoarale criterii (vezi şi anexa 2):

1. sistemul arhitectonic şi constructiv determinat de faţadeşi materialele de construcţie a pereţilor exteriori;

1. intrarea separată în clădire;2. independenţa faţă de alte clădiri alăturate.În conformitate cu prevederile STAS 4908/79, se încadrează,

tratează şi numerotează cu denumirea de "CORP", clădirile de locuit, dependinţele (bucătării, spălătorii, garaje, depozite, ateliere, birouri, etc.), cu înălţimea la cornişă de minimum 2,30m, având fundaţii, pereţi de grosime normală, planşee, uşi, ferestre de dimensiuni normale, pardoseli, acoperişuri, etc.

15. Construcţii anexă - sunt cele realizate din cărămidă,paiantă, chirpici, bârne sau alte materiale rezultate din recuperări, cu pereţi subţiri, înălţimea la cornişă şi încăperi sub 2m,acoperiş simplu (de regulă din carton asfaltat), finisaje de slabăcalitate, etc.

În categoria "Construcţii anexe" se pot încadra:- magazii, grajduri, bucătării de vară. latrine, garaje impro

vizate, pivniţe situate în curte, construcţii din cărămidăcu şarpante din lemn şi învelitoare din carton asfaltat;

- magazii, grajduri, garaje cu pereţi din lemn sau scheletde rezistenţă din lemn cu umplutură de pământ;

- şoproane din scândură sau alte materiale;- pâtule cu pereţi din şipci sau din nuiele;- marchizele din scânduri sau tablă (se asimilează cu maga

ziile), etc.16. Pentru evitarea confuziilor de interpretare în descrierea

caracteristicilor constructive ale unei clădiri, se fac unele precizăriprivind compartimentările clădirilor, pe verticală:

Nivel (cat, palier) - este spaţiul dintr-o clădire cuprins între două planşee succesive. Se consideră nivel: subsolul, parterul, mezaninul, fiecare etaj şi mansarda.

9

Subsol - este nivelul care are peste jumătate din înălţimea liberă a încăperilor, sub nivelul terenului, înălţimea subsolului de la pardoseală până la elementele proeminente ale tavanului (grinzi, conducte), este de minimum 1.80 m. Subsolul poate fi locuibil, amenajat cu instalaţii (centrale termice) compartimentat în boxe, subsol tehnic, spălătorii, ateliere, etc.

Demisol - este nivelul care are cel mult jumătate din înălţimea liberă a încăperilor sub nivelul terenului, înălţimea demisolului de la pardoseală până la elementele proeminente ale tavanului (conducte, grinzi), este de minimum 1,80 m. De obicei subsolul şi demisolul se găsesc sub întreaga clădire sau sub cea mai mare parte a clădirii.

Parter - este nivelul ai cărui planşeu inferior se găseşte la nivelul solului, sau cu puţin deasupra acestuia (0,8 - 1,0 m): uneori parterul este situat la înălţime mai mare faţă de sol (1,5 -1,8 m).

Etaj - este orice nivel având în general aceeaşi distribuţie în plan, cuprins între parter şi mansardă, pod sau terasă, cu înălţimea liberă de minimum 1,8 m.

Mezanin - este nivelul intercalat între parter şi primul etaj, care se deosebeşte de celelalte etaje fie prin înălţimea liberă mai mică, fie prin lipsa balcoanelor sau a altor ieşinduri, ori prin destinaţie (spaţiu accesoriu pentru magazinele de la parter, depozite de mărfuri, ateliere, birouri, etc. Mezaninul se consideră etaj.

Mansardă - este nivelul construit în gabaritul acoperişului (sub învelitoarea acestuia). Mansarda primeşte lumina prin goluri numite lucarne. Are o parte din plafon orizontal, iar alta înclinată, urmând panta acoperişului. Serveşte pentru locuit (camere de serviciu), ca dependinţă, sau pentru exercitarea unor activităţi de lungă durată (spălătorie, uscătorie, ateliere, etc.). în general înălţimea liberă este mai mică, dar nu sub 1,80 m.

Pivniţă (beciul) - este construită din una sau mai multe încăperi situate sub cota zero a clădirii (pardoseala parterului), destinată păstrării unor materiale (lemn, cărbuni, etc.), sau a unor produse alimentare. De obicei, pivniţa nu este construită

sub toată întinderea clădirii, are pământ pe jos şi intrare din curte, sau prin deschideri improvizate (chepenguri).

17. Starea tehnică de întreţinere a unei construcţii poate fi: foarte bună, bună, mediocră (satisfăcătoare), rea, insalubră, ruină (a se vedea anexa 3 pct. 7).

Criteriile pentru aprecierea stării tehnice a unei clădiri sunt:Stare foarte bună - pentru clădirile realizate cu materiale

durabile (cărămidă, beton armat, sau metal) realizate în ultimii 20 ani, cu finisaje şi instalaţii complete; nu necesită reparaţii curente sau capitale la principalele elemente constructive.

Stare bună - pentru clădirile realizate din materiale dura-bile, cu planşeu din beton armat sau lemn, finisaje şi instalaţii complete, fără deteriorări ale structurii, necesitând unele lucrări de îmbunătăţire curentă în proporţie de 10% (din valoarea aces-teia), în această categorie se pot încadra unele clădiri cu planşeu din beton armat cu o vechime cuprinsă între 20-50 ani, precum şi cele cu planşeu din lemn indiferent de vechime.

Stare mediocră (satisfăcătoare) - pentru clădirile realizate din materiale durabile, cu instalaţii incomplete, care prezintă înce-puturi de deteriorări la structură şi finisaje, cu vechime de exploatare de peste 50 ani, precum şi celelalte clădiri cu finisaje îngrijite, instalaţii parţiale, cu aspect bun, din paiantă, sau cu planşee din lemn şi vechime inai mare de 20 ani. Construcţia necesită lucrări de întreţinere, reparaţii curente şi reparaţii capitale la elementele constructive în proporţie de 10-30% (din valoarea acesteia).

Stare rea - pentru clădiri realizate din materiale durabile sau nu, având deteriorări importante la structură şi finisaje, fundaţii şi ziduri fisurate sau crăpate, înclinate, tencuieli desprin-se, planşee crăpate sau încovoiate. Construcţia necesită lucrări de reparaţii curente şi reparaţii capitale în proporţie de 30-50% (din valoarea acesteia).

Stare insalubră - pentru clădirile care nu mai corespund folosinţei ca urmare a degradărilor şi care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea celor care o folosesc.

11

Stare de ruină - pentru clădirile a căror stare de degradare impune demolarea lor.

18. Anul construirii se stabileşte prin una din următoarelecăi: autorizaţia de construire, actul de proprietate, certificat dela circumscripţia financiară cu anul impunerii, mărturia scrisăa proprietarului, mărturii verbale ale chiriaşilor şi vecinilor.

Anul construirii se socoteşte de la data când clădirea are realizate fundaţia, pereţii şi acoperişul.

Pentru corpurile de clădire în care anumite încăperi au fost realizate la date diferite, se va menţiona anul construirii şi starea acestora pe porţiuni sau încăperi.

19. Structura de rezistenţă se stabileşte prin indici de cartare(a se vedea anexa 3 pct.l) astfel:

A. pentru clădirile de zidărie durabilă, structura de rezistenţădin beton armat sau metalică, şi planşee din beton armat;

B. pentru clădirile din zidărie portantă, fără structură derezistenţă şi planşee din beton armat, sau lemn;

C. pentru clădiri din lemn, având fundaţie din beton saupiatră;

D. pentru clădirile din paiantă, pământ sau din chirpici.Construcţiile anexe, stabile, din interiorul parcelei, izolate

sau alipite clădirilor de locuit, care nu pot servi drept locuinţă, se indică astfel:

m- pentru magazie din cărămidă, paiantă sau tablă, cu fun-daţie din beton;

gj- pentru garaj din zidărie sau tablă cu fundaţie din beton;gr- pentru grajd din zidărie;w- pentru latrine din zidărie.

1.4.2. Date şi informaţii specifice cadastrului imobiliar20. Documentul de bază "Fişa bunului imobil" (Anexa 2),

se va realiza prin culegerea datelor şi informaţiilor specificecadastrului imobiliar, corelate cu datele provenite din cadastrulgeneral, respectând codificarea şi precizarea ca datele constructivedespre corpul de clădire se referă la:

12

1- identificarea corpului de clădire;2- identificarea proprietarului/deţinătorului corpului de clădire;3- suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată;4- informaţii privind echiparea edilitară;5- date constructive despre clădiri şi anexe, (vezi şi Anexa 2):- Destinaţie - destinaţia iniţială a imobilului se consemnează

numai dacă diferă de folosinţa actuală predominantă, şi dacăpoate fi cunoscută.

- Folosinţă - folosinţa actuală predominantă se stabileşteestimativ, în funcţie de ponderea în suprafaţa desfăşurată acorpului de clădire a fiecărui tip de folosinţă (la suprafeţe egalese optează pentru una din folosinţe - de obicei cea superioarăcalitativ), la data cartării.

- Număr de nivele - numărul de nivele (regimul de înălţime)se stabileşte pentru clădirile cu mai multe nivele, şi se noteazăcu cifre (cu excepţia subsolului), scrise ca exponent al indiceluide cartare (în toate cazurile simbolurile A, B, C şi D reprezintăimplicit parterul). Pe teren nivelele se determină şi se delimiteazăprin măsurători pe exteriorul sau interiorul clădirilor, a contururilor parţiale rezultate din retragerile faţă de proiecţia orizontalăa parterului. Exemplu: o clădire de categoria A cu 5 nivele vafi notată A4.

- Număr de subsoluri - numărul de subsoluri se consemneazădacă nu au destinaţie tehnică (dotări cu instalaţii care deservescclădirea), şi dacă sunt locuibile. Se delimitează pe plan prinmăsurători şi se notează cu litera "s" înscrisă ca indice al indiceluide cartare. Dacă clădirea dispune de două sau mai multe subsoluri, ele se vor evidenţia prin indicii 2s sau ns. Se face precizarea că demisolul se asimilează ca subsol. Exemplu: .

- Structura - structura de rezistenţă se va indica conformAnexa 3.

- Fundaţia - fundaţia se consemnează în toate cazurile dupăcum urmează: beton (B), piloţi (P), radier (R), lemn (L), (a sevedea şi Anexa 3).

- Pereţii - pereţii construcţiei se vor indica în fişa bunuluiimobil astfel: cadre beton armat (CP), diafragmă mixtă (D), lemn

13

(L), paiantă şi chirpici (P), panouri mari (PM), zidărie portantă (ZP), altele (A), (a se vedea şi Anexa 3).

- Acoperişul - învelitoarea/acoperişul poate fi din: azbociment(AZ), bituminoase (B), olane (OL), sită (S), şindrilă (SD), ţiglă(T), tablă (TB), altele (A) (a se vedea Anexa 3).

- încălzirea - tipul de încălzire se consemnează pentru fiecarecorp de clădire în funcţie de combustibilul, sau sursa folosită:lemne, gaze, termoficare, păcură, energie electrică şi se noteazăconf. Anexei 3.

- Dotări edilitare - tipurile de dotări se consemnează de asemenea pentru fiecare corp de clădire: apă, canalizare, energie electrică, gaze, telefon (conf. Anexei 3).

- Starea construcţiei - starea construcţiei va fi notată conformart. 17 (a se vedea şi Anexa 3).

-Anul construirii- anul construirii va fi stabilit conform art. 18.-Tipul de proprietate - se stabileşte în raport cu titularul,dreptului de proprietate, pe baza documentului/înscrisului-pecare acesta îl posedă; pentru fiecare corp de clădire în parte.Datele cu privire la proprietari se referă la: _

-categoria proprietăţii; -modul de deţinere;

-numele proprietarului; - adresa;- codul persoanei, extras din actele de identitate (dacă există

consemnat), sau codul SIRUES, pentru persoane juridice;- cotă parte indiviză, etc.- Modul se administrare - se notează conform celor prevăzute

în Anexa 3 pct. 9.- Tip capacitate - capacitatea se defineşte în funcţie de categoria

în care se încadrează clădirile şi se va stabili prin preluareade informaţii din teren (astfel pentru categoria "locuinţe"- seidentifică numărul apartamentelor cu una sau mai multe camereşi se preia numărul de familii şi de persoane cu domiciliul stabil,pentru fiecare corp de clădire); pentru alte categorii de dotări,capacitatea se caracterizează prin număr de locuri (cămine, creşe,cinematografe, teatre, grădiniţe, hoteluri, stadioane, etc.), număr

14

de paturi (la spitale), etc. (vezi şi Anexa 4).- Număr de familii/Număr de persoane - se referă de familii

, cu domiciliul stabil şi de persoane care locuiesc în corpul de clădire.

- Zone protejate - sunt codificate în Anexa 5.- Zona seismică - încadrarea se face. pe şase zone A, B, C,

D, E si F, conform Normativului pentru proiectarea antiseismicăa construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şiindustriale P-100-92.

21. În conformitate cu prevederile art.46 din Legea nr.7/1996,în cazul proprietăţii imobiliare comune ori în indiviziune vorfi înscrişi în aceeaşi "Fişă a bunului imobil" toţi proprietarii.În ceea ce priveşte proprietatea indiviză se va indica cota fiecăruicoproprietar.

22. Potrivit art. 47 din Legea nr. 7/1996, dacă o construcţieface obiectul proprietăţii pe etaje sau pe apartamente se vaîntocmi câte o "Fişă a bunului imobil" colectivă pentru întreagaconstrucţie.

Capitolul II:DOCUMENTARE ASUPRA LUCRĂRILOR ŞI

MATERIALELOR EXISTENTE ÎN ZONĂ

23. Prin tema lucrării, elaborată de beneficiar, se va precizazona de lucru şi necesarul de lucrări privind cadastrul imobiliar.Solicitările beneficiarului trebuie sa conţină elementele menţionate la pct. 33.

24. Înainte de începerea lucrărilor este necesar a se solicitaşi obţine avizul Oficiului de Cadastru, Geodezie şi Cartografiejudeţean.

25. Executantul lucrării are obligaţia ca înaintea executăriianteproiectului/proiectului să parcurgă o etapă de documentareşi analiză a materialelor geodezice şi cartografice existente înzonă. De asemenea, trebuie cunoscut stadiul realizării cadastruluigeneral în zonă. În acest context, pentru zona ce urmează a

15

se cadastra, trebuie să se cunoască şi să se procure date şi materiale privind:

a) Reţeaua planimetrică şi altimetrică- inventare de coordonatate şi cote pentru punctele existen

te în zonă, din reţeaua planimetrică şi altimetrică destat, precum şi din reţelele de ridicare locală;

- descrieri topografice ale punctelor;- informaţii privind elipsoidul de referinţă, sistemul de

proiecţie, sistemul de referinţă pentru altimetrie, preciziade determinare a coordonatelor x, y şi z;

- schiţa conţinând zona de lucru la scară convenabilă privind dispunerea punctelor din reţeaua planimetrică şialtimetrică.

b) Materiale cartografice- situaţia planurilor topografice şi cadastrale şi a celorlalte

materiale cartografice existente în zonă în ceea ce priveşte: sistemul de proiecţie, scara, sistemele de referinţăpentru nivelment, etc., precum şi gradul de acoperirea zonei cu aceste planuri;

- planurile topografce ce urmează a fi utilizate în execuţialucrărilor de cadastru imobiliar;

- planurile cadastrale (cadastru general şi cadastru despecialitate) existente în zonă;

- diverse alte materiale cartografice (schiţe, planuri topografice şi cadastrale la diverse scări, hărţi la scara 1:25.000şi 1:50.000 etc.).

c) Lucrări de cadastru general sau de specialitate existenteîn zonă

- planurile cadastrale realizate cu ocazia introducerii sauîntreţinerii cadastrului general, conţinând delimitareateritoriului cadastrat, sectoarele, parcelele cu numerotarea cadastrală;

- registrele cadastrale;- copii după cartea funciară;- planurile cadastrale şi documentaţia aferentă pentru di

verse cadastre de specialitate existente în zona de cadastrat;

16

- documente privind delimitarea teritoriului cadastrat;- alte materiale şi informaţii ce se consideră necesare.

26. În cazul în care, datele şi materialele menţionate la pct.25,de mai sus, nu pot fi procurate, dar există informaţii despreele, se va întocmi o notă în care se vor preciza materialeleexistente, caracteristicile lor principale, precum si instituţia carele deţine.

Capitolul III: RECUNOAŞTEREA TERENULUI

27. Recunoaşterea terenului este o operaţie premergătoareexecutării proiectului definitiv al lucrărilor ca şi al execuţieiacestora şi are ca scop definitivarea proiectului.

28. Recunoaşterea se execută după un plan care va conţineobiectivele ce trebuiesc urmărite şi termenele de execuţie, înurma recunoaşterii trebuie să se obţină date şi informaţii exacteprivind:

a) Delimitarea zonei care face obiectul lucrărilor de cadastruimobiliar.

b) Marcarea pe planul topografic sau cadastral a zonelor încare sunt necesare lucrări masive, de ridicări topograficeca urmare a schimbărilor produse în teren, de la data-întocmirii planului.

c) Recunoaşterea punctelor din reţeaua de triangulaţie şi nivelment de stat, că şi a punctelor din reţeaua de ridicare.

d) Recunoaşterea limitelor sectoarelor cadastrale existente încadastrul general, pentru zona în care se va execută cadastrul imobiliar.

e) Recunoaşterea şi marcarea pe planul topografic sau cadastral a zonelor în care există lucrări de cadastru de specialitate (altele decât cele pentru cadastru imobiliar).

29. Zona care face obiectul temei de cadastru imobiliar seva delimita pe planul topografic sau cadastral care constituiebaza lucrărilor de cadastru imobiliar pe detalii fixe existente

17

în teren (aşa cum se arată în cap.V - Delimitarea teritoriului ce urmează a fi cadastrat).

În cazul în care zona conţine şi suprafeţe fără detalii marcate pe planul topografic sau cadastral, se vor alege puncte care urmează a fi materializate la teren, prin borne, cărora li se vor determina coordonatele x si y prin măsurători topografice.

Limita zonei de cadastrat se va marca pe planul topografic sau cadastral cu o linie de culoare verde, astfel încât să nu acopere detaliul propriu-zis.

Porţiunile care delimitează conturul zonei de cadastrat şi care sunt comune cu alte zone din cadastrul anterior executat vor fi evidenţiate pe plan. Vor fi recunoscute detaliile care urmează să delimiteze cele două lucrări şi care trebuie să fie comune ambelor lucrări (nu se vor admite suprapuneri sau goluri).

Trebuie acordată o mare atenţie ca limita intravilanului să corespundă cu exactitate cu cea existentă în cadastrul general. Neconcordanţele trebuie semnalate astfel ea în final să se poată face o justificare a suprafeţelor introduse în plus sau scoase în afara intravilanului faţă de cele din cadastrul general.

30. În cadrul acţiunii de recunoaştere a terenului este necesara se marca pe planul topografic sau cadastral, zonele în cares-au produs modificări mari ale aspectului topografic în zonade cadastrat. În acest sens:

- se va parcurge conturul sectoarelor urmărindu-se dacăacestea au aceeaşi configuraţie cu cea existentă pe planulcadastral. Zonele în care s-au produs schimbări de delimitare a conturului sectoarelor (apariţia de noi străzi sauuliţe, linii de cale ferată, canale de irigaţii ş.a.), vor ficonturate cu culoare roşie, menţionându-se într-o notă separată caracterul schimbărilor.

- se va observa interiorul sectoarelor comparativ cu planulcadastral, indicându-se zonele în care se impun ridicăritopografice masive în vederea actualizării planului cadastral.

31. Scopul recunoaşterii punctelor geodezice este stabilireadefinitivă a locului unde se vor construi semnalele geodezice,

18

precum şi obţinerea datelor asupra existenţei şi stării bornelor punctelor ce vor servi ca bază pentru dezvoltarea triangulaţiei şi nivelmentului.

În urma recunoaşterii se va prezenta harta sau schema cu punctele şi configuraţia geometrică a reţelelor de triangulaţie, denumirea sau numerotarea punctelor precum şi a reţelelor sau punctelor de nivelment existente în zonă.Proiectul definitiv al reţelelor va conţine locul şi denumirea

punctelor, direcţiile, care urmează a fi măsurate din fiecare punct, tipul de semnal proiectat, eventual bazele care ar urma să fie măsurate ca şi transmiterea nivelmentului în zonă ş.a. De asemenea se va întocmi o caracterizare a felului cum s-a executat recunoaşterea, în care se va arăta numărul de puncte recunoscute, timpul folosit pentru recunoaştere etc., propuneri în legătură " cu organizarea lucrărilor de construcţii de semnale şi observaţii.

Capitolul IV:PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE

CADASTRU IMOBILIAR

32; Proiectarea lucrărilor de cadastru imobiliar are la baza solicitările formulate de beneficiarul acestor lucrări.

33. Solicitările beneficiarului lucrărilor de introducere sau de actualizare a cadastrului imobiliar trebuie formulate cu clari-tate şi trebuie să conţină:

a. conturul zonei în care se solicită a se executa lucrări decadastru imobiliar;

b. sistemul de proiecţie şi de referinţă în care să se executelucrările de cadastru imobiliar;

c. planuri topografice sau cadastrale care urmează a constituibaza lucrărilor de cadastru imobiliar;

d. lista cu adresele imobilelor pentru pare se solicită inventarierea tehnică imobiliară;

e. eventualele racordări a lucrărilor de cadastru imobiliarcare se execută cu lucrări existente în zonă;

19

f. alte cerinţe ale beneficiarului referitoare la lucrările solicitate (redactare, multiplicare, etc.).

34. Executantul lucrărilor de cadastru imobiliar, în urma analizei solicitărilor beneficiarului, îşi face documentarea necesară (conform capitolului II-Documentare asupra lucrărilor şi materia-lelor existente, în zonă) stabilind în cadrul proiectului:

a. dacă zona indicată de beneficiar este bine conturată (pedetalii fixe) pe planurile topografice sau cadastrale carese vor utiliza în lucrările de cadastru imobiliar;

b. dacă există în zonă reţea geodezică planimetrică şi altime-trică conform solicitărilor beneficiarului;

c. dacă planurile topografice sau cadastrale indicate de beneficiar:- acoperă întreaga zona de cadastrat;- sunt în sistemul de proiecţie şi de referinţă indicat de

beneficiar;- sunt la scară convenabilă pentru execuţia lucrărilor de

cadastru imobiliar;- au o vechime convenabilă care să garanteze execuţia co

rectă a lucrărilor de cadastru imobiliar;- au o precizie şi un conţinut corespunzător lucrărilor de

cadastru imobiliar.d. dacă în zonă există introdus cadastru general şi în acest- caz:

- anul introducerii cadastrului general;- baza topografică pe care s-a executat cadastrul general

(sisteme de proiecţie, scara planurilor topografice şicadastrale) precum şi diferenţele între baza topograficăpe care s-a executat cadastrul general şi baza topograficăcare va fi folosită la introducerea cadastruluiimobiliar;

- zonele în care s-au produs modificări planimetrice masive(peste 30%) faţă de cadastrul general;

e. dacă în zonă există cadastru de specialitate pentru altedomenii (ape, silvic, căi ferate, ş.a.) şi dacă sunt date şiinformaţii care ar trebui preluate în lucrările care se execută.

20

35. Dacă zona indicată de beneficiar se poate contura peplanurile topografice sau cadastrale existente, executantul vamarca această zonă cu o linie având o grosime de 3-5 mm.

Linia se va trasa cu o culoare verde pal, în aşa fel încât să nu acopere detaliile de pe planul cadastral. Linia trebuie să fie evidentă.

Se va urmări dacă linia trasată spre a contura zona, se închide.36. În exteriorul zonei (conturată cu linia verde) se vor scrie

toate elementele de toponimie cât şi alte elemente care seconsideră folositoare.

Conturul zonei trebuie să fie delimitat pe detalii fixe, vizibile, care prezintă garanţii că vor putea fi identificate la teren (drumuri, căi ferate, ape, garduri, pe fundul curţilor, ş.a.).

În cazul când, în anumite zone nu se poate trasa o linie de contur a zonei pe detalii comune existente pe teren şi pe planul topografic sau cadastral, care urmează a constitui baza de lucru pentru cadastrul imobiliar, se vor proiecta puncte pe conturul zonei, care vor fi materializate pe teren cu borne şi care se vor ridica topografic, prin coordonate x si y, acestea constituind aliniamente care se vor uni cu linii drepte pentru a definitiva conturul zonei de cadastrat.

37. În cazul în care, în localitate nu există o bază geodezicăplanimetrică şi altimetrică corespunzătoare, se impune proiectarea unor lucrări pentru executarea unei osaturi de puncte planimetrice şi altimetrice, care să asigure executarea sau actualizareaplanurilor topografice sau cadastrale.- Proiectarea reţelei de ridicare se va face în conformitate cu instrucţiunile elaborate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.

38. Proiectarea reţelei de ridicare se va face în sistemul deproiecţie şi de referinţă de stat. În cazul în care beneficiarulsolicită un alt sistem de proiecţie sau de referinţă datele vorfi transcalculate în sistemul de proiecţie sau de referinţă solicitat.Trebuie ţinut cont că pentru a se putea confrunta suprafeţelerezultate în urma introducerii cadastrului imobiliar cu cele din

21

cadastrul general, acestea trebuie să fie executate în acelaşi sistem de proiecţie.

39. Planurile topografice sau cadastrale realizate sau actualizate, vor trebui să fie construite în aşa fel încât ele să fie însistemul de proiecţie şi de referinţă de stat, şi numai în cazurispeciale, cu aprobarea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezieşi Cartografie să fie transformate sau realizate în alte sistemede proiecţie şi referinţă.

40. În cazul în care, planurile topografice sau cadastrale,pe care urmează a se executa cadastrul imobiliar, nu sunt lascara solicitată, în zonă existând planuri la alte scări, se impunurmătoarele:

a. dacă planurile topografice sau cadastrale existente, suntla scară mai mare decât cele pe care urmează a se executalucrările de cadastru imobiliar:- se va face proiectarea trecerii planurilor topografice sau

cadastrale de la scara existentă, la cea necesară introducerii lucrărilor de cadastru imobiliar;

- trecerea la noua scară poate fi făcută prin metode analogice (reducere fotografică) sau prin digitizare asigurân-du-se precizia necesară;

b. în cazul în care, planurile topografice sau cadastrale existente, sunt la o scară mai mică decât cele pe care urmeazăa se executa lucrările de cadastru imobiliar:- se impune proiectarea şi executarea unui plan topografic

sau cadastral la scara solicitată;- în cazul în care nu există această posibilitate, se poate

accepta (cu aprobare specială), mărirea planului topograficsau cadastral de la scara existentă la scara solicitată,în următoarele condiţii:- nu se va accepta un coeficient de mărire "m" mai marede 2,5 ori (respectiv m = numitorul scării planuluitopografic existent/numitorul scării planului topograficsolicitat, să fie mai mic sau egal cu 2,5);

- mărirea se va face numai prin digitizarea planului exis-

22

tent şi redactarea lui la scara solicitată folosind coordo-natele punctelor digitizate x, y;

- se vor proiecta şi executa măsurători pe conturul sectoa-relor cadastrale: se vor ridica prin metode topografice toate punctele corespunzătoare schimbării de aliniamen-te pe conturul sectorului cadastral, pe limita gardurilor la stradă sau pe detaliile care fixează conturul sectorului cadastral, puncte care vor fi folosite în mod obligatoriu la redactarea noului plan.

41. Dacă planurile topografice sau cadastrale, pe care urmează a se executa cadastrul imobiliar, au o vechime mai marede 10 ani, se va proiecta o verificare a acestora. Verificarea seface atât în ceea ce priveşte conţinutul planurilor cât şi al preciziei.

În cadrul verificării, se va parcurge conturul sectoarelor şi se vor nota zonele care nu mai corespund realităţii de pe teren, în acelaşi fel se va parcurge trama stradală, căile ferate, apele, ş.a. care traversează sau conturează intravilanul, însemnându-se pe plan zonele în care există schimbări.

La birou, se vor proiecta lucrările de actualizare sau de refacere a planului topografic sau cadastral, în zonele care nu mai cores-pund realităţii din teren, censemnându-se:

- schiţa exactă cu zona din care să reiasă limitele pânăla care să se facă ridicarea;

- metodele folosite pentru integrarea zonei actualizate înplanurile topografice sau cadastrale existente.

Capitolul V:DELIMITAREA INTRAVILANULUI

LOCALITĂŢILOR

42. Delimitarea perimetrului intravilanului cuprinde operaţiile tehnice prin care se identifică, se determină (prin măsură-tori) se materializează pe teren şi se reprezintă pe planuriletopografice sau cadastrale, punctele şi limitele de hotar careînchid perimetrul intravilanului.

23.

43. Operaţiunea de delimitare a perimetrului intravilanuluilocalităţilor se face, potrivit legii, de către comisia stabilită înacest scop prin ordinul prefectului. Din comisie vor face parteprimarul, secretarul consiliului local, delegatul consiliuluijudeţean de cadastru, geodezie şi cartografie şi delegatul direcţieigenerale de amenajarea teritoriului şi urbanism (art.ll lit.e dinLegea nr. 7/1996).

44. Înaintea începerii lucrării de cadastru imobiliar, executan-tul va lua legătura cu primarul şi în baza delegaţiei solicităacestuia constituirea comisiei de delimitare a intravilanului.

45. Delimitarea intravilanului din cadrul teritoriului administrativ se face pe planul topo-cadastral, care trebuie să conţinătoate detaliile pe care se desfăşoară limita, iar în lipsa acestuia,prin parcurgerea şi identificarea directă, pe teren. Intravilanuleste acea parte a teritoriului unei unităţi administrativ-teritoriale.determinat potrivit legii, având funcţiunile prevăzute în planurilede urbanism şi amenajarea teritoriului.

După delimitarea intravilanului, se încheie un proces-verbal, în care se consemnează cu exactitate descrierea perimetrului. În cazul când, în extravilan a fost introdus cadastrul în anii anteriori, limita intravilanului localităţii trebuie să se încadreze perfect în zona considerată în afara localităţii şi să fie aceeaşi limită cu cea care a delimitat intravilanul în lucrările de cadastru din extravilan.

Modificările faţa de limita precedentă trebuie să fie bine justifi-cate, prin explicaţii clare privind suprafeţele, proprietarii, cate-goriile şi subcategoriile de folosinţă ale terenului, în vederea actualizării, după caz, a lucrării precedente.

46. Când limita intravilanului este constituită din firul uneiape curgătoare, căi ferate sau drumuri, se vor borna pe ambelepărţi numai punctele de intrare şi de ieşire a acestora din teritoriul ce se delimitează.

47. Acolo unde limitele intravilanului nu sunt constituite dindetalii naturale (talveguri, cumpene de apă, limite de păduri, etc.) sau artificiale (drumuri, căi ferate, limite de categorii de

24

folosinţă, canale, şanţuri, diguri, etc.), ci traversează suprafeţe întinse de teren este necesar ca aceste limite să fie materializate prin puncte bornate pe teren.

Capitolul VI:LUCRĂRI TOPOGRAFICE ÎN ACTIVITATEA DE

CADASTRU IMOBILIAR

VI. l. Reţeaua planimetrică a localităţii

48. Reţeaua planimetrică a unei localităţi conţine totalitateapunctelor geodezice existente, într-un sistem unitar, determinateprin triangulaţie, trilateraţie, poligonometrie, G.P.S., ca şi punctele de detaliu determinate prin ori ce metodă care asigurăprecizia de determinare impusă.

49. Sistemul de proiecţie de stat este proiecţia Stereografică1970.

50. Pentru localităţile aflate la distanţă de cercul de deforma-ţie nulă, în care deformaţiile depăşesc 5 cm/km, este obligatorieadoptarea unui sistem de proiecţie stereografic local.

Sistemul de proiecţie stereografic local va fi propriu şi unic pentru fiecare localitate, asigurându-se astfel reducerea deforma-ţiilor lungimilor şi suprafeţelor.

VI. 1.1 Triangulaţia51. Triangulaţia ca metodă de bază pentru reţeaua planime

trică poate fi dezvoltată prin:a) Reţele principale, care acoperă întregul teritoriu al locali-

tăţilor (inclusiv zonele de extindere) şi sunt formate din triunghiuri cât mai apropiate de cele echilaterale sau din patrulatere cu ambele diagonale observate sau poligoane cu puncte centrale. Unghiurile triunghiurilor vor fi mai mari de 40g, iar în patrulatere unghiurile formate de diago-

25

nale trebuie să nu fie mai mici de 20g. Eroarea medie pătratică de determinare a unei direcţii va fi de maximum 5cc, iar lungimea laturilor poate varia între 3 şi 7 km. b) Reţele secundare, care îndesesc pe cele principale, sunt formate din triunghiuri, poligoane sau puncte determinate prin intersecţii înainte, înapoi, sau combinate, sprijinite pe puncte de triangulaţie determinate anterior. Prevederile de la pct.a şi b se referă în special la localităţi de tip urban.52. Reţeaua planimetrică a unei localităţi se poate realiza

şi prin măsurători G.P.S., combinate cu reţele poligonometrice,executate cu staţii electronice totale.

Indiferent de metoda aleasă pentru realizarea reţelelor plani-metrice ale localităţilor, trebuie să se asigure în mod obligatoriu încadrarea acestora în sistemul reţelei geodezice de stat, prin cel puţin 3 puncte comune.

Proiectarea lucrărilor53. Reţelele de triangulaţie principale şi secundare se execută

pe baza unui proiect, iar pentru întocmirea proiectului se folosescurmătoarele materiale:

- hărţile sau planurile existente în zona respectivă;- toate datele referitoare la lucrările executate anterior în

zonă ca: triangulaţie, drumuiri poligonometrice, nivelment,scheme, date asupra bornării, cataloagele punctelor geodezice şi reperelor de nivelment, etc. ;

- date informative asupra condiţiilor fizico-geografice;- date informative de ordin economic ca: preţ, manoperă,

transport, etc.Proiectul trebuie să prezinte soluţia cea mai avantajoasă din

punct de vedere tehnic şi economic. După ce se proiectează reţea-ua principală şi se trasează pe hărţi sau planuri configuraţia ei, se proiectează triangulaţia secundară.

54. Prin proiect se va urmări ca:- punctele să fie dispuse în aşa fel ca folosirea lor pentru dezvoltarea şi îndesirea reţelei să fie cât mai convenabilă;

26

- pentru punctele amplasate pe construcţii se vor prevedeatransmiteri la sol, care se vor compensa riguros;

- să se folosească triangulaţia anterioară existentă, introdu-când-o în reţeaua proiectată;

- să se facă program, de observaţii cu numărul strict devize, eliminându-se cele de prisos;

- să se studieze ca procedeele şi metodele de calcul să fieuşurate prin proiectarea reţelelor.

Măsurarea bazelor şi a laturilor în triangulaţia localităţilor55. Lungimea laturilor de plecare sau a bazelor se măsoară

cu instrumente clasice sau electronice care să asigure măsurarealungimilor cu o eroare relativă ce nu trebuie să depăşeascăl :400.000 la măsurarea bazelor, în cazul când acestea se dezvoltă,şi 1:150.000 la măsurarea directă a laturilor.

Nu se admite efectuarea măsurătorilor cu instrumente clasice pe vânt puternic, ploaie, ceaţă, ninsoare sau când temperatura aerului este peste +35° sau sub -10°.

Lungimilor măsurate li se vor aplica corecţiile de etalonare, temperatură, reducere la orizont şi reducere la nivelul mării.

Executarea observaţiilor

56. Observaţiile azimutale şi zenitale se execută pe bazaproiectului reţelei de triangulaţie care a fost definitivat în urmarecunoaşterii în teren.

57. Observaţiile azimutale se execută când vizibilitatea esteoptimă şi atmosfera liniştită, dimineaţa până la ora 9 şi după-amiaza începând de la ora 16, întrerupându-se cu o jumătatede oră înaintea apusului soarelui. Pe timp noros, când condiţiilede observaţie sunt bune, măsurătorile pot fi executate în cursulîntregii zile.

58. În fiecare punct de triangulaţie se determină elementelede excentricitate.

59. Observaţiile azimutale se efectuează de regulă prin metoda turului de orizont. Numărul tururilor de orizont este de 6

pentru reţelele principale şi de 3 pentru cele secundare.

27

60. Când toleranţa de tur de orizont nu este respectată,măsurătoarea se repetă. Dacă pentru o direcţie valoarea colimaţieieste depăşită, direcţia respectivă se măsoară din nou cu aceeaşiorigine, iar dacă noua măsurătoare este înscrisă în toleranţe,măsurătoarea iniţială se anulează. Când valoarea unei direcţiidiferă cu o valoare care depăşeşte toleranţele aceleiaşi direcţiiobţinute din alte măsurători, măsurătoarea se repetă cu aceiaşiorigine pe care a avut-o prima măsurătoare.

61. Dacă două măsurători ale aceleiaşi direcţii au valori caredepăşesc, una toleranţele în plus şi alta în minus, se repetăamândouă măsurătorile cu aceiaşi origine şi dacă nici acestemăsurători nu satisfac toleranţele, se face o nouă măsurătoaremodificând originea.

62. Observaţiile dintr-un punct se refac dacă numărul observaţiilor greşite depăşeşte 1/3 din numărul total al măsurătorilor.Un tur de orizont nu va avea mai mult de 7 direcţii pentrupunctele reţelei principale şi 12 direcţii pentru reţelele secundare.Dacă numărul de vize este mai mare, acestea se vor împărţiîn grupe, fiecare grupă trebuind să aibă cel puţin două vizecomune cu cealaltă grupă.

63. În afara vizelor pentru determinare, turul de orizont seva orienta cu cel puţin trei vize spre puncte de ordin superior,sau de acelaşi ordin, calculate dintr-o triangulaţie mai veche,perfect vizibile şi cât mai depărtate. În orice caz aceste vizenu vor fi mai scurte decât vizele de determinare.

64. Vizele de determinare ale punctului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie sprijinite pe punctele vechi compensate anterior;- să fie uniform distribuite pe întregul tur de orizont;- să formeze unghiuri de 40G -160G;- să fie observate reciproc.

65. Pentru trecerea de la o origine la alta a turului de orizont

acestea se reiterează la intervalul unde n este numărul

reiteraţiilor.

28

66. Verificarea închiderii turului de orizont faţă de toleranţă,a variaţiei colimaţiei şi a diferenţelor dintre valorile aceloraşi direcţii determinate cu origini diferite se va face la faţa locului, după terminarea întregului program de observaţii.

67. Închiderea triunghiurilor în triangulaţia localităţilor seadmite în limita următoarelor valori:

- reţele principale, închiderea triunghiurilor 20cc;. - reţele secundare, închiderea triunghiurilor 30cc.

Calculul triangulaţiei68. Reţelele de triangulaţie principale şi secundare din locali

tăţi se compensează prin metode riguroase. Se recomandă pentru compensare, metoda măsurătorilor indirecte, prin variaţia coordo-

natelor, cu stabilirea ponderilor în funcţie de distanţa dintre puncte. Compensarea se poate realiza într-un plan de proiecţie local la nivelul mării, pe elipsoid sau în planul de proiecţie Stereografic 1970. Coordonatele definitive se vor trece în planul de proiecţie Stereografic 1970, indiferent de soluţia aleasă pentru compensare.

Pentru verificarea calităţii măsurătorilor şi a preciziei reţelei realizate, se vor calcula următorii parametrii de precizie:

- eroarea medie pătratică a unităţii de pondere, calculatăla rezolvarea ecuaţiilor normale şi calculată după compensare, din unităţile de corecţie;

- erorile medii pătratice ale coordonatelor punctelor noi;- mărimea elipselor de erori.69. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reţeaua

de triangulaţie-trilateraţie secundară sunt:- densitatea punctelor: 1-2 puncte/kmp;- laturi cuprinse între l şi -3 km- precizia de determinare a coordonatelor x, y să fie +/-5 cm.- materializarea punctelor cu borne sau pilaştri;

- semnalizarea punctelor la sol sau pe clădiri prin balize sau piramide;

- transmiterea la sol a punctelor de pe clădiri prin 3 puncte;- laturile sau bazele de plecare măsurate cu eroare relativă

29

de 1/400000; - observaţiile zenitale executate cu 3 serii.Determinarea altitudinilor punctelor de triangulaţie

70. Atunci când este cazul, şi mai ales în triangulaţia localităţilor rurale, calculul altitudinilor punctelor de triangulaţie seefectuează pe baza observaţiilor zenitale. Reţeaua de nivelmentgeodezic, pentru o localitate, trebuie să aibă laturile observatereciproc; diferenţa de nivel între două puncte rezultă din mediacelor două valori, prima obţinută cu distanţa zenitală directăşi a doua cu cea inversă. Ecartul maxim între diferenţele denivel calculate pe baza celor două unghiuri reciproce este de0,25 m.

71. Compensarea drumurilor de nivelment trigonometric seexecută în felul următor: se compară suma algebrică a diferenţeide nivel rezultată din măsurătoare cu cea rezultată din diferenţade nivel dintre cotele punctului iniţial şi cel final, sţabilindu-seeroarea de închidere. Eroarea de închidere nu trebuie să depăşească valoarea rezultată din relaţia: E = 0,25 unde: E esteeroarea de închidere, în metri, iar n - numărul staţiilor.

72. Diferenţele de nivel se corectează repartizându-se eroareade închidere proporţional cu lungimea laturilor. Aprecierea preciziei se face prin calculul erorii mediei pătrătice a determinăriialtitudinii în funcţie de metoda de compensare, în cazul determinării cotei prin metoda intersecţiei, altitudinea se calculeazădin media aritmetică a altitudinilor obţinute parţial, din 3 vize.Dacă una din altitudinile obţinute diferă cu mai mult de 0,25m faţă de media aritmetică, urmează să se verifice calculeleşi dacă se constată că direcţia este greşit observată, nu se iaîn consideraţie. La calculul altitudinilor punctelor de triangulaţiedeterminate prin nivelment trigonometric se va ţine seama deinfluenţa refracţiei atmosferice şi curbura pământului.

VI.1.2. Poligonometria

73. Reţelele poligonometrice se utilizează pentru asigurarea

30

densităţii de puncte şi pot înlocui triangulaţia în următoarelecazuri:- unde reţeaua poligonometrică este mai economică, realizân-

du-se într-un timp mai scurt;- unde vizibilitatea în tur de orizont este redusă; - unde atmosfera încărcată cu gaze împiedică realizarea

observaţiilor de triangulaţie în condiţii normale; - unde prin suprafaţa mică a localităţii executarea lucrărilor

de triangulaţie nu este eficientă din punct de vedere economic. Poligonometria se realizează sub formă de trasee izolate sau trasee cu puncte nodale ce se leagă de punctele de triangulaţie.

74. Reţelele poligonometrice se împart în:- reţele poligonometrice principale, care se sprijină direct

pe punctele de triangulaţie şi care au o formă aproximativrectilinie şi se desfăşoară de regulă pe arterele principaleale localităţilor;

- reţelele poligonometrice secundare care se sprijină fie pepuncte poligonometrice principale, fie pe puncte de triangulaţie.

75. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reţeauapoligonometrică principală:

- sistemul de proiecţie stereografic de stat (stereo 1970) saustereografic local;

- compensare riguroasă ca drumuiri cu puncte nodale saupoligoane închise;

- laturile drumuirilor se vor sprijini la plecare şi la sosirepe minimum două vize de orientare;

- densitatea punctelor: l punct la 10 ha. (laturi de 300-500m);- din 3 în 3 staţii şi în punctele nodale, materializarea se

va face prin borne, restul punctelor se vor marca prinpicheţi de fier;

- în punctele nodale materializarea se va face astfel încâtsă se asigure minimum 2 vize de orientare;

- se vor face observaţii zenitale cu două serii;- observaţiile azimutale se vor face cu patru serii;

31

- precizia de determinare a coordonatelor x, y: +/- 5 cm.- lungimea maximă a drumuirilor:

- în zona construită: 3-4 km.- în zona neconstruită: 4-8 km.

- eroarea limită la măsurarea lungimilor 1:20.000;- toleranţe admise la măsurarea unghiurilor:

- eroarea medie pătratică a unghiului măsurat = 8cc - diferenţa între valori succesive pe o direcţie = l0cc- închiderea în tur de orizont = 15cc- neînchiderile unghiulare pe trasee liniare sau în poligoane

= +/- 6cc√n unde n=numărul unghiurilor măsurate.

76. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reţeaua poligonometrică secundară:

- sistem de proiecţie stereografic de stat (stereo 1970) saustereografic local;

- să se sprijine pe punctele reţelei poligonometrice principalesau pe punctele reţelei de triangulaţie-trilateraţie;

- compensare riguroasă ca drumuiri sprijinite la ambelecapete sau ca drumuiri cu punct nodal;

- densitatea-punctelor: l pct. la 5 ha (laturi de 60-300 m.);- precizia de determinare a coordonatelor x, y: +/-10 cm.;- eroarea de închidere a diferenţelor de nivel: m = +/- 5mm

√L, pentru L în km.;- observaţii zenitale cu o serie;- observaţii azimutale cu două serii;- lungimea maximă a drumuirilor:

- în zona construită: 1,5 - 3 km.;- în zona neconstruită: 2 - 4 km.

- eroarea limită la măsurarea laturilor 1:10.000;- toleranţe admise la măsurarea unghiurilor:

- eroarea medie pătratică a unghiului măsurat m=12cc;- diferenţa între valori succesive pe o direcţie =16cc;- închiderea în tur de orizont = 20cc; - neînchiderile unghiulare pe trasee liniare = +/- 12cc √n .

32

77. Proiectul se întocmeşte pe planuri existente pe care în prealabil s-au trecut reţelele şi punctele existente. La întocmirea proiectului trebuie să se respecte următoarele: - laturile să fie plasate pe trasee cât mai favorabile lucrului şi aproximativ în linie dreaptă. Abaterea maximă a puncte lor de la linia dreaptă care uneşte punctele de triangulaţie sau punctele nodale pe care se sprijină traseul, nu trebuie să depăşească o treime din lungimea lui. Unghiurile care definesc deschiderea laturilor nu trebuie să fie mai mici de 150C şi mai mari de 250G;

- să se proiecteze laturi aproximativ egale şi de lungime maximă şi să fie pe cât posibil paralele cu faţadele construcţiilor.

- la 8-10 laturi să existe o orientare de sprijin; - la punctele unde legarea directă de triangulaţie nu este

posibilă se va alege ca punct iniţial un punct din transmi-terea la sol a punctului de triangulaţie.

Plantarea reperelor poligonometrice78. Punctele reţelei poligonometrice se materializează în teren

prin borne sau repere de sol care trebuie plantate în punctelenodale şi în punctele de frângere ale traseului poligonometric. Celelalte puncte ale traseelor de poligonometrie se materializează ca puncte ale sistemului de sprijin de ridicare.

La alegerea amplasamentelor pentru plantarea reperelor se va ţine seama de prevederile de sistematizare şi amenajarea teritoriului. Descrierea topografică a reperului se va face după plantare, reperându-se din 3-4 puncte fixe.

Măsurarea lungimilor79. La reţelele poligonometrice principale, măsurarea laturilor

se va face cu firul de invar, sau cu instrumente electronice.Laturile reţelelor poligonometrice secundare se măsoară cu

fire de oţel sau cu panglică de 50 m gradată la capete, iar în condiţiile de circulaţie intensă, la trecerea peste ape etc., laturile se măsoară pe cale paralactică folosind scheme care să asigure Precizia reţelei.

3 3

Pe magistrale şi bulevarde cu circulaţie intensă măsurarea laturilor drumuirilor principale se face prin metoda punctelor auxiliare laterale (intersecţii laterale), cu măsurarea bazei iniţiale şi finale, sau prin măsurători cu instrumente electronice.

Lungimile traseelor poligonometrice secundare se măsoară în ambele sensuri sau cu două panglici sau fire în acelaşi sens.

Măsurătorile pe teren se execută la fel ca la măsurarea bazelor pentru triangulaţie; corecţiile ce se aplică bazei măsurate sunt la fel ca la bazele pentru triangulaţie.

Diferenţele dintre rezultatele măsurătorilor laturilor traseului în sensul dus şi întors în traseele principale nu trebuie să depăşească 1:25000 din lungimea laturii măsurate.

Măsurarea unghiurilor80. Măsurarea unghiurilor se face cu teodolite cu cea mai

mică citire pe micrometrul optic cuprinsă între 2cc şi 10cc.În cazul punctelor nodale, când pentru orientare se vor viza

puncte ajutătoare şi numărul direcţiilor va fi mai mare de 2, se va folosi metoda turului de orizont. În acest caz, diferenţele între valorile deduse din reiteraţii pentru măsurătorile făcute cu teodolitul de 2cc nu trebuie să depăşească 16cc iar închiderea în tur de orizont să nu depăşească 15cc-20cc. Neînchiderile unghiulare în trasee separate sau în poligoane închise nu trebuie să depăşească 6cc unde n este numărul unghiurilor măsurate.

Legarea reţelei poligonometrice de reţeaua de triangulaţie81. Reţelele poligonometrice se sprijină la capete pe puncte

de triangulaţie şi pentru legare se măsoară unghiurile dintreprima şi ultima latură a traseului şi cel puţin două direcţiiale triangulaţiei de stat. Pentru mărirea preciziei de transmiterea orientărilor se recomandă ca punctele de frângere ale traseuluisă fie astfel alese, încât să poată fi transmisă orientarea la unul,două sau mai multe puncte de triangulaţie,

82. Evaluarea preciziei măsurătorilor de teren permite a severifica măsurarea corectă a unghiurilor şi distanţelor, precumşi a controla dacă observaţiile corespund preciziei cerute. Cunoaş-

34

terea preciziei este necesară la efectuarea calculelor de compen-sare, iar evaluarea preciziei valorilor definitive (compensate) ale diverselor elemente ale unui traseu poligonometric (orientări, coordonate etc.) poate fi făcută numai dacă se dispune de datele de pe teren.

Evaluarea preciziei constă din stabilirea neînchiderilor longitu-dinale şi transversale, stabilirea preciziei de măsurare a distan-ţelor pe baza diferenţelor dintre măsurătorile duble, stabilirea preciziei măsurătorilor liniare pe baza erorilor de neînchidere longitudinală, stabilirea preciziei măsurătorilor unghiulare pe baza erorilor de neînchidere unghiulară şi erorilor de neînchidere transversală.

Rezultatele calculelor definitive se vor înscrie într-un catalog de coordonate.

83. Documente ce se predau beneficiarului pentru reţeaua planimetrică a localităţii. Piese scrise:

- memoriul justificativ - date despre lucrare;- analiza situaţiei existente;- proiectul tehnic;

- inventarul punctelor geodezice ale reţelei planimetrice alocalităţii;- dosarul documentaţiei de teren;

- carnete cu observaţii şi măsurători liniare, paginate şi indexate sau după caz, pe diskete;

- foile cu elementele de centrare şi reducere;- dosarul calculelor de determinare a coordonatelor rectangu

lare ale reţelei planimetrice a localităţii;- racordarea grupelor de observaţii;- calculul corecţiilor de centrare şi reducere;- calculul coordonatelor;- evaluarea preciziei;- dosarul calculului altitudinilor punctelor reţelei planimetri

ce a localităţii;- proces verbal de verificare-recepţie a lucrărilor;- proces verbal de predare a punctelor geodezice;

35

Piese desenate:- fişe cu descrierile topografice ale punctelor reţelei planime-

trice;- proiectul reţelei planimetrice a localităţii (plan sc. 1:10.000-

1:25.000).

VI.2. Reţeaua altimetrică a localităţii84. Baza altimetrică a ridicărilor topografice în localităţi se

realizează prin reţele de nivelment care trebuie să asigure posibilitatea reprezentării reliefului pe planurile topografice şi aplicareaulterioară pe teren a diferitelor proiecte de construcţii (clădiri,instalaţii subterane, drumuri, poduri etc.). Această bază serealizează prin reţele de nivelment de stat de ordinul II, III şi IV.

85. Cotele punctelor reţelelor de nivelment se calculează însistemul Marea Neagră -1975.

86. Nivelmentul de ord. II se execută pe fiecare linie în sensdus şi întors cu o eroare maximă în valoare absolută de 5 mm

, unde L este perimetrul sau lungimea drumuirii în km.Reperele pentru acest nivelment trebuie să acopere în mod uniform întreaga suprafaţă a localităţii şi să fie astfel repartizateîncât distanţa dintre ele să nu depăşească 2 km, iar în afaraperimetrului localităţii 3 km.

87. Nivelmentul de ord. III se execută în sens dus şi întors,cu o precizie care să asigure obţinerea unor închideri în poligonsau drumuiri care nu trebuie să depăşească în valoare absolută10 mm , în care L este perimetrul poligonului sau lungimeadrumuirii în km. Reperele de perete sau la sol pentru acestnivelment trebuie să acopere în mod uniform suprafaţalocalităţilor şi să fie astfel repartizate încât distanţele între elesă nu depăşească 200 m pe magistrale în zonele centrale şiindustriale ale localităţii, 400 m în zonele în care se găsescîntre centru şi margine şi 800 m la marginea localităţilor sauîn zonele cu construcţii rare.

88. Nivelmentul de ord. IV se sprijină la ambele capete pe

36

puncte de nivelment de ordin superior şi se execută prin drumuiri într-un singur sens, cu o precizie care să asigure obţinerea unor închideri în drumuiri sau în poligoane care să nu depăşească în valoare absolută 20 mm unde L este lungimea drumuirii sau perimetrul poligonului în km.

89. Liniile de nivelment de toate ordinele se materializeazăpe teren prin repere care se numerotează. Se va urmări ca peaceeaşi linie sau în jurul unui punct nodal să nu existe reperecu acelaşi număr. Reperele nu se includ în măsurători decâtdupă o lună de la plantarea lor, iar pentru fiecare reper seîntocmeşte o descriere a poziţiei.

Proiectul reţelei de nivelment90. Proiectul reţelei de nivelment va arăta ce fel de lucrări

de nivelment urmează să se execute, traseul lor, volumul, numărul de repere, informaţii asupra datelor iniţiale, ordinea deexecuţie, indicaţii tehnice pentru executarea lucrărilor, instrumente şi metode de nivelment, indicaţii asupra modului de calculal rezultatelor nivelmentului precum şi toate elementele carejustifică soluţia propusă.

Liniile de nivelment, de orice ordin, care se execută în locali-tăţi, se proiectează în general pe străzi, cotându-se toate punctele geodezice de la sol. pe cât posibil punctele de poligonometrie.

Toate capetele liniilor de nivelment proiectate trebuie să fie legate de liniile de nivelment executate anterior, de ordin superior sau de acelaşi ordin.

Executarea nivelmentului91. Nivelmentul de ord. II se execută prin metoda coincidenţei

pe o singură pereche de broaşte sau ţăruşi în sens dus si întors.Drumuirile de nivelment dus şi întors pe secţiuni se execută

de regulă în jumătăţi diferite ale zilei; toamna şi pe timp noros se pot executa măsurători în tot cursul zilei. În tot timpul măsurătorilor se va folosi obligatoriu umbrela de protecţie.

Lungimea razei de vizare se admite între 50 şi 65 m. În caz că panta terenului este mai mare, distanţa poate fi redusă.

37

Raza de vizare trebuie să treacă la cel puţin 0,50 m deasupra solului. Când lungimea razei de vizare este de circa 30 m, se admite să treacă la 0,30 m deasupra solului. Observaţiile se vor executa în perioada de vizibilitate cu imagini clare, distincte şi calme, evitându-se efectuarea observaţiilor înainte de răsăritul sau apusul soarelui, pe vânt sau când imaginile prezintă miraj.

Distanţa de la instrument la mire trebuie să fie egală. Se admite o inegalitate până la l m. Cumularea acestor inegalităţi pe o secţiune să nu fie mai mare de 2 m.

Întreruperile nivelmentului se fac obligatoriu pe un reper permanent. Nu se admit întreruperi pe repere provizorii, în fiecare staţie se calculează diferenţa de nivel din observaţiile efectuate pe scara principală şi cea secundară. Nepotrivirea între aceste diferenţe de nivel nu trebuie să depăşească 0,7 mm. în caz că nepotrivirea este mai mare, toate observaţiile în staţia respectivă se refac.

După măsurarea unei secţiuni se calculează diferenţa de nivel între drumuirea de nivelment dus şi întors. Nepotrivirea între aceste două măsurători nu trebuie să depăşească 5 mm dacă numărul de staţii este de cel mult 15/km, şi 6 mm , când numărul de staţii este mai mare de 15/km.

Dacă nepotrivirile sunt mai mari decât cele arătate mai sus, se va repeta nivelmentul într-un singur sens. Dacă în urma acestei noi măsurători, rezultatele nu vor diferi cu mai mult de 7 mm , respectiv 9 mm de cele anterioare, atunci se va lua ca rezultat definitiv media dintre cele trei nivelmente. Dacă nepotrivirea depăşeşte toleranţele specificate, se va repeta operaţia în ambele sensuri. Aceleaşi toleranţe sunt valabile şi pentru drumuirile executate în cele două sensuri pentru un sector între două puncte diferite sau fundamentale.

În drumuirile de nivelment se includ, pe cât posibil punctele de triangulaţie, cât şi cele poligonometrice.

92. Nivelmentul de ord. III se execută prin metoda coinciden-ţei sau a firului nivelor, potrivit aparaturii utilizate, în dublu sens, dus şi întors. Diferenţa de nivel se calculează numai după citirile la firul nivelor.

38

Lungimea razei de vizare se admite între 60 şi 75 m.Dacă condiţiile atmosferice permit şi luneta are putere de

mărire de circa 35 X, se admite ca lungimea razei de vizaresă fie până la 100 m.

Distanţele de la instrument la mire trebuie să fie egale. Se admite o inegalitate până la 2 m, iar cumularea lor pe o secţiune nu trebuie să depăşească 5 m. Raza vizuală trebuie să treacă deasupra solului la 0,3 m.

Executarea observaţiilor se face în condiţii favorabile de vizibi-litate, cu imagini clare şi calme. Nu se fac observaţii apropiate de răsăritul şi apusul soarelui, iar în timpul observaţiilor instru-mentul va fi protejat de o umbrelă.

În timpul măsurătorilor, mirele se aşează pe broaşte sau pe ţăruşi metalici.

Întreruperile se fac numai pe repere stabile; este interzis a se face întreruperi pe repere provizorii.

Când se foloseşte metoda de observaţii prin coincidenţă, nepotrivirea între diferenţele de nivel de pe scara principală şi cea secundară nu trebuie să depăşească 1,5 mm.

Când observaţiile se fac la firul nivelor, nepotrivirea între diferenţele de nivel determinate pe partea neagră şi partea roşie a mirelor, nu trebuie să depăşească 3 mm. Dacă nepotrivirile depăşesc toleranţele de mai sus, observaţiile în staţie se refac.

Toleranţa admisă pe o secţiune sau pe un sector între cele două drumuiri dus şi întors nu trebuie să depăşească 10 mm

unde L este lungimea drumuirii în km. Dacă nepotrivirea depăşeşte această limită, se repetă nivelmentul într-un singur sens.

93. Nivelmentul de ord. IV se execută într-un singur sens. Citirile pe miră se fac la firul nivelor, pe ambele feţe ale mirei. Dacă mira are o singură faţă, pentru citirea a doua se modifică înălţimea aparatului cu cel puţin 10 cm. Lungimea de vizare se admite până la 100 m. Mirele se aşează pe broaşte de nivelment sau ţăruşi metalici, întreruperea observaţiilor se face pe repere permanente.

Nepotrivirile dintre diferenţele de nivel într-o staţie rezultate din citirile făcute la cele două înălţimi diferite ale aparatului

39

nu trebuie să depăşească 5 mm. Dacă această toleranţă nu este satisfăcută, observaţiile se refac.

94. Pe tot timpul observaţiilor de nivelment instrumentul trebuie ferit de acţiunea directă a razelor solare prin protejarea cu o umbrelă.

Nivela nu va fi folosită decât după aproximativ 45 min. de acomodare cu temperatura la umbră a aerului. Nivelmentul geometric de ord. IV se realizează cu o eroare care nu trebuie să depăşească 20 mm , unde L este lungimea drumuirii în km.

95. Calculele de compensare ale liniilor şi reţelelor de nivelment se împart în: linii şi reţele de nivel compensate provizoriu şi compensate definitiv.

Liniile de nivelment compensate provizoriu sunt cele a căror compensare este făcută prin metode simplificate, în scopul de a obţine cote de lucru, sau pe baza unor cote provizorii ale mărcilor şi reperelor de plecare, urmând ca ele să fie compensate definitiv.

Linii de nivelment compensate definitiv sunt acelea care sunt compensate prin metode riguroase.

Calculele de compensare a nivelmentului se fac în următoarele trei etape:

- calcule preliminarii care se referă la verificarea carnetelorde observaţii şi întocmirea situaţiei diferenţelor de nivel;

: calcule de compensare propriu-zise ale reţelelor de nivel-ment şi ale traverselor izolate;

- întocmirea cataloagelor.

dosarul calculelor de determinare a cotelor reperilor de nivelment:- gruparea observaţiilor în poligon şi racordările între

grupe:- calculul neînchiderilor în poligoane;- calculul cotelor;- evaluarea preciziei;- proces verbal de verificare - recepţie a lucrării;- proces verbal de predare a punctelor.

Piese desenate:- fişele cu descrierile topografice ale reperelor de nivel

ment;- proiectul reţelei de nivelment al localităţii (plan scara

1:10.000 - 1:25.000);- schiţa poligoanelor de nivelment cuprinzând diferenţele

de nivel, sensul de parcurgere şi neînchiderile în poligoane.

VI. 3. Ridicarea detaliilorVI.3.1. Reţeaua de sprijin pentru ridicarea planimetrică

98. În vederea ridicării detaliilor se realizează pe teren o bază de ridicare planimetrică care îndeseşte reţeaua de sprijin prin intersecţii şi drumuiri cu teodolitul sau staţii totale; materializarea punctelor bazei de ridicare se va face uniform în cuprinsul localităţii.

Drumuiri cu teodolitul. Drumuirile cu teodolitul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să se sprijine pe punctele de triangulaţie sau poligonome-trice;

- să parcurgă terenuri adecvate măsurătorilor (străzi, alei,şosele, drumuri pietruite, etc.).

- distanţele între vârfurile drumuirii să fie pe cât posibilegale;

- lungimea maximă a unei drumuiri nu trebuie să depăşească3 km pentru scara planului 1/2.000, 2 km pentru scara1/1.000 şi l km pentru scara 1/500;

43

- lungimea unei laturi de drumuire trebuie să fie în mediede 250 m pentru scara planului 1/2.000, 150 m pentruscara 1/1.000 şi 100 m pentru scara 1/500;

- materializarea în teren a punctelor de drumuire trebuiesă se facă cu picheţi metalici;

- laturile drumuirii trebuie să fie măsurate de două ori,în sens direct şi invers cu panglici de oţel sau cu instrumen-te electronice;

- distanţele măsurate se reduc la orizont când unghiul depantă este mai mare de lg.

Când pe aliniament sunt schimbări de pantă, pentru fiecare secţiune care are unghiul de pantă mai mare de 1g, se aplică corecţia de reducere la orizont.

Când diferenţa dintre temperatura de etalonare şi cea din timpul măsurătorii cu panglici de oţel depăşeşte 5°, se aplică corecţia de temperatură. În acest scop, în timpul măsurătorii trebuie făcute citiri pe termometru din oră în oră.

Toleranţa la măsurarea directă a distanţelor se calculează cu formula: T= +0 003 + D / 5000 şi este indicată în tabela l, în care T este toleran ţa în metri şi D este distanţa în metri.

Dacă laturile măsurate sunt sub 50m, atunci discordanţa maximă între sensul direct şi cel invers poate fi de 2 cm. Pentru distanţe măsurate în teren cu panta de 3g-10g, toleranţa se majorează cu 20%, pentru teren cu pante de. I0g-15g, se majorează cu 50%, iar pentru terenuri cu pante peste 15° se majorează cu 100%.

44

Măsurarea indirectă a distanţelor se face întotdeauna când se dispune de aparatură şi dispozitivele corespunzătoare cu condiţia ca precizia determinării distanţei să fie peste 1/2000.

Măsurarea distanţelor cu mira verticală pentru punctele radi-ate (pomi izolaţi, alei, parcări, guri de canal din interiorul locali-tăţilor, construcţii provizorii, contururi neclare, etc.) se face cu toleranţele indicate în tabela 2.

Măsurarea unghiurilor se execută cu aparate de 50cc-100cc. Centrarea aparatului deasupra punctului de staţie se face cu toleranţă de până la 3 mm.

În punctele de triangulaţie sau poligonometrie care servesc ca puncte de plecare, se vor măsura două unghiuri adiacente către punctele cunoscute. Când punctul iniţial, din care urmează să se desfăşoare drumuirea, este nestaţionabil, legarea drumuirii se va face obligatoriu dintr-un punct prin transmitere la sol. Valorile aceluiaşi unghi obţinut din două măsurători nu trebuie să difere cu mai mult de 5cc.

Toleranţa de închidere a orientărilor unei drumuiri pe punctelede sprijin, calculată cu formula T = 50cc unde n este numărul staţiilor, este cea arătată în tabela 3.

VI.3.2. Reţeaua de sprijin pentru ridicarea altimetrică

99. Nivelmentul geometric. Nivelmentul geometric al bazei de ridicare se efectuează pentru cotarea punctelor drumuirilor planimetrice, pentru trasarea curbelor de nivel şi pentru obţinerea cotelor la construcţiile de orice fel (colţuri de clădiri, soclul monumentelor, culeele şi pilele podurilor, capacele de orice fel, intersecţii de străzi etc.), precum şi punctele radiate tahimetric şi materializate. El se sprijină pe puncte ale nivelmentului geome-tric de ordin superior.

Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească nivelmentul geometric sunt cele echivalente nivelmentului de ordinul IV.

Compensarea drumuirilor se va face în modul următor:- dacă drumuirea de nivelment geometric se sprijină la capete

pe puncte de cote cunoscute, discordanţa se repartizează în mod egal la fiecare diferenţă de nivel; când nivelele

47

sunt toate de aceeaşi lungime, în mod proporţional cu lungimea nivelelor când acestea sunt neegale;

- cînd drumuirea se închide pe acelaşi punct, discordanţase repartizează ca mai sus;

- în cazul poligoanelor sau punctelor nodale, discordanţase repartizează în mod ponderat, proporţional cu numărulde nivele pe fiecare secţiune;

- în cazul când din vârful drumuirii s-au executat radieri,cotele punctelor radiate se vor măsura cu o toleranţă de

1,5 cm;- atunci când reţeaua de drumuiri poate fi conformată din poli

goane sau puncte nodale, compensarea se va face prin metodaaproximaţiilor succesive sau a înlocuirilor echivalente.

100. Nivelmentul trigonometric. Determinarea altitudinilor punctelor bazei de ridicare prin nivelment trigonometric trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- drumuirea de nivelment trebuie să se sprijine pe puncteale căror cote sunt determinate prin nivelment geometric;

- lungimea drumuirii să fie în medie de 2 km;- se execută atunci când echidistanţa curbelor de nivel nu

este mai mică de l m;- măsurarea unghiurilor verticale se efectuează în cele două

poziţii ale cercului vertical a cărui precizie trebuie să fiede lc;

- nivela cercului vertical trebuie să aibă ca valoare a diviziunii20cc până la 30cc;

- valoarea punctului 0 al cercului vertical în fiecare punctde staţie nu trebuie să fie mai mare ca dublul valorii diviziunii nivelei cercului;

- diferenţele de nivel între punctele bazei de ridicare şi vârfurile drumuirii trebuie obţinute de două ori, în sens directşi invers;

- discordanţa între diferenţa de nivel obţinută în sens direct şiinvers în lungul unei laturi nu trebuie să depăşească 0,004 Dunde D este lungimea laturii în sute de metri;

48

- discordanţa admisibilă în drumuirile şi poligoanele închisese determină după formula: 0,004 D unde D este lungimea

[d] medie a laturii exprimată în sute de metri, D = [d] /n unde [djeste lungimea, iar n este numărul laturilor drumuirii saupoligonului.Repartizarea discordanţei se face proporţional cu lungi-

mea laturilor.Pentru punctele cotate prin radieri, toleranţa este de ± 5

cm pentru punctele nematerializate şi de ± 4 cm pentru cele materializate.

VI.3.3 Măsurători topografice de detalii101. La baza lucrărilor de cadastru imobiliar stă planul topo-

grafic sau cadastral, la scară convenabilă care va fi echipat cu datele şi informaţiile specifice cadastrului imobiliar.

În general alegerea scării planului cadastral depinde de densi-tatea parcelelor din zona de cadastrat respectiv:

- scara 1:500 pentru o densitate de peste 50 parcele/ha (situaţie întâlnită de obicei în municipii);

- scara 1:1000 pentru o densitate de 30-50 parcele/ha (situaţieîntâlnită de obicei în unele municipii şi majoritatea oraşelor);

- scara 1:2000 pentru o densitate mai mică de 30 parcele/ha (situaţie întâlnită de obicei în oraşe mai mici şi înlocalităţi rurale).

Măsurătorile topografice de detaliu se execută prin:102. Metoda radierii. Ridicarea detaliilor prin metoda radierii

se execută măsurându-se unghiurile şi distanţele cu aceleaşitoleranţe ca şi la drumuiri. Lungimea distanţelor polare trebuiesă fie măsurate de 2 ori şi nu trebuie să depăşească 100 mpentru scara 1/2000, 50 m pentru scara 1/1000 şi 30 m pentruscara 1/500.

103. Metoda absciselor şi ordonatelor. Ridicarea detaliilor prinmetoda absciselor şi ordonatelor se execută măsurându-se distanţele cu toleranţele arătate în executarea drumuirilor. Lungimea

49

fiecărei ordonate nu va depăşi 1/3 din lungimea bazei de lucru,neputând depăşi 12 m pentru scara 1/2000 şi 8 m pentru scara1/1000 şi mai mari. Punctele picioarelor perpendicularelor mailungi se fixează ca intersecţii din mai multe puncte, iar lungimeavizelor nu trebuie să fie mai mare de 100 m pentru scara l/2000, 50 m pentru scara 1/1000 şi 30 m pentru scara 1/500.La ridicarea contururilor neclare lungimea perpendicularelor şia intersecţiilor se dublează. La ridicarea sinuozităţii contururilorse admite ca pe perpendiculara sprijinită pe latura drumuiriisă se construiască alte perpendiculare.

Liniile contururilor care nu sunt în linie dreaptă se ridică dacă rezalidurile depăşesc 0,5 m pentru scara 1/2000, 0,3 m pentru scara 1/1000 şi 0,2 pentru scara 1/500.

104. Metoda aliniamentelor. Metoda aliniamentelor se utilizea-ză pentru determinarea punctelor situate pe un aliniament (faţada construcţiilor aliniate, capete de alei în parcuri etc.). Distanţele pe aliniament se pot determina prin măsurare directă sau prin măsurare indirectă. Oricare ar fi procedeul de măsurare a distanţelor, se va măsura pentru control, lungimea întregului aliniament, suma distanţelor parţiale trebuind să corespundă lungimii totale.

105. Metoda intersecţiei de distanţe. Această metodă constă în determinarea poziţiei planimetrice a unui punct de detaliu prin intersectarea a minimum trei distanţe măsurate pe teren din puncte a căror poziţie în plan este cunoscută. Punctele de poziţie cunoscute se vor alege astfel încât să formeze cu punctul ce urmează a fi determinat unghiuri mai mari de 40G.

50

Capitolul VII:NUMEROTAREA CADASTRALĂ ŞI CALCULUL SUPRAFEŢELOR

VII.1. Numerotarea cadastrală106. În cadastrul imobiliar ca şi în cadastrul general numerota

rea cadastrală prezintă o mare importanţă. Cu ajutorul numerotării cadastrale se stabilesc coduri pentru toate suprafeţele(indiferent de mărime) care reprezintă individualizarea fiecăruielement de suprafaţă în populaţia de suprafeţe din zona decadastrat (şi în context pe suprafeţe mai mari până la nivelulţării) - codificarea suprafeţelor ca şi coduri pentru proprietariiacestor suprafeţe - partida cadastrală.

107. Numerotarea cadastrală are menirea de a asigura legătura dintre elementele referitoare la suprafaţă, categoriile de folosinţă, şi proprietar care se înscriu în registrele cadastrale.

108. Codificarea cadastrală începe cu particularizarea terito-riului în contextul general al teritoriilor ţării, prin atribuireacodului SIRUTA (din nomenclatorul general) al teritoriului ceurmează a fi cadastrat. În cazul în care codul SIRUTA se referăla suprafeţe mai mari decât cele ce urmează a fi cadastrate(codul SIRUTA- se referă la un oraş iar zona de cadastrat reprezintă o porţiune sau un sector) se vor atribui acestuia indicicorespunzători ataşaţi la codul SIRUTA.

109. Numerotarea sectoarelor cadastrale se face începând cunr. l din partea de NV a zonei de cadastrat şi se continuă însens convenabil din aproape în aproape, în ordinea normală anumerelor, astfel ca să formeze o înlănţuire convenabilă a tuturorsectoarelor în vederea unei uşoare căutări a acestora.

110. Parcelele care formează sectoarele cadastrale se numerotează începând cu nr. l în cadrul fiecărui sector, până la numerotarea tuturor parcelelor din sector. Exemplu: sectorul 3, parcela115 se evidenţiază pe planul cadastral astfel: 3.115.

In cazul proprietăţii pe etaje (blocuri de locuinţe, firme, etc.).

51.

suprafaţa de teren, aşa cum a fost determinată prin autorizaţia de construire, primeşte un număr cadastral, ca orice parcelă din cadrul sectorului cadastral.

111. Corpurile de clădire se numerotează începând cu nr.lprecedat de litera C, în cadrul fiecărei parcele. Exemplu CI,C2, etc.

112. În cazul apelor, canalelor, digurilor, căilor ferate, drumurilor clasificate, străzilor, uliţelor sau altor detalii liniare caremărginesc sectoarele, se vor atribui numere după cum urmează:

- detaliile liniare vor fi numerotate în cadrul sectorului respectiv, cu număr de parcelă. La segmentările produse laintersecţii cu alte elemente liniare, ele vor fi numerotateprintr-o secvenţă de numere dată în continuare;

- în cadrul localităţilor, bulevardele şi străzile principale vorprimi un singur număr de parcelă, sau sector, pe toatălungimea lor, iar străzile segmentate de acestea sau dealte detalii liniare mai importante (ape, căi ferate, etc.)vor primi de asemenea, număr de parcelă. La intersecţiastrăzilor, suprafaţa comună se atribuie străzii mai importante.

113. Ordinea de segmentare a detaliilor liniare este urmă-toarea:

- căile ferate sunt întretăiate de ape;- drumurile naţionale întretăiate de ape, şi căi ferate;- drumurile judeţene întretăiate de ape, căi ferate, drumuri

naţionale;- drumurile comunale întretăiate de ape, căi ferate, drumuri

naţionale, drumuri judeţene, străzi;- străzile se întretaie după importanţa lor.

114. Categoriile de folosinţă (subparcelele) a căror suprafaţăeste sub 150 mp nu se numerotează, acestea urmând să fieîncadrate la categoriile de folosinţă alăturate predominante.

115. Subparcelele se pun în evidenţă numai în Fişa bunuluiimobil şi se numerotează în cadrul parcelei astfel: 3.115/1, 3.115/

52

2 etc. în care prima cifra reprezintă numărul sectorului cadastral, a doua numărul parcelei iar a treia numărul subparcelei.

V.II.2. Calculul suprafeţelor

116.Calculul suprafeţelor se va executa prin metode careasigură precizia impusă de beneficiar pentru aceasta (procedeemecanice, grafice, sau numerice, inclusiv prin digitizare şi prelucrare automată cu ajutorul mijloacelor electronice).

117.Calculul suprafeţelor se face pe foi de plan topografic,atunci când se execută prin procedee mecanice sau grafice şipe unităţi de suprafaţă întregi, sectoare, parcele atunci cândse execută prin procedee numerice.

118.Trebuie înţeles că pentru a executa un calcul corectde suprafeţe, acestea trebuie ţinute sub un control strict şi înacest caz este necesar a se executa calculele de la general laparticular, respectiv:

a) se va calcula aria suprafeţei pentru întreaga zonă de cadas-trat şi se va vedea dacă aceasta corespunde exact cu aceeaa suprafeţei din cadastrul general, în cazul existenţei unordiscordanţe care se încadrează în toleranţele admiseaceasta se va compensa menţinând neschimbată suprafaţadin cadastrul general;

b) se va calcula aria suprafeţei sectoarelor, însumarea acestorarii trebuie să corespundă în limita toleranţelor cu ceacalculată anterior pentru întreaga zonă de cadastrat. Încazul unor neconcordanţe care se încadrează în toleranţeleadmise se va face compensarea acestora menţinând neschimbată suprafaţa zonei de cadastrat calculată conformpct. a de mai sus;

c) se va face calculul ariei parcelelor inclusiv a celor ce reprezintă detalii liniare (ape, căi ferate, drumuri,străzi, diguri,etc.) şi în acest caz dacă s-a făcut o împărţire pe sectoare,suma suprafeţelor parcelelor dintr-un sector, trebuie săcorespundă în toleranţă, cu aria calculată conform pct.b de mai sus. În acest caz, se va face compensarea

53

menţinând aria sectorului calculată şi compensată (cf. pct. b de mai sus.) neschimbată;

d) se calculează aria suprafeţei fiecărei subparcele din cadrulfiecărei parcele. In cazul când neînchiderile nu sunt întoleranţă se face compensarea suprafeţelor menţinândneschimbată suprafaţa parcelei, calculată aşa cum s-aarătat la pct. c de mai sus;

e) ariile suprafeţelor clădirilor, construcţiilor anexe, cât şialtor obiective se calculează pentru fiecare obiectiv în parte.Suprafeţele ocupate de construcţii vor fi determinate pebaza elementelor măsurate în teren sau - după caz - măsurate grafic pe plan fără a fi inclusă în parcela de curţiconstrucţii pe care este amplasată.

119. Suprafeţele rezultate din calcul se compensează dacăse încadrează în toleranţele admise (precizate în Anexa nr.7).Repartizarea corecţiei de închidere se face proporţional cu suprafaţa acesteia în raport cu suprafaţa totală care se menţine neschimbată.

120. În cazul detaliilor liniare reprezentate pe plan prin axullor, lungimea necesară calculului suprafeţelor se măsoară peplan cu rigla topografică. În cazul detaliilor sinuoase, liniasinuoasă se descompune în segmente de dreaptă, avându-se grijăcă săgeata formată între linia dreaptă şi curbă să nu fie măimare de 1,0 mm pe plan (la scara planului). Lăţimile mediiale detaliilor topogafice, reprezentate pe planul topografic prinaxul lor se măsoară la teren şi se înscriu pe plan pe fiecaredin aceste detalii (segmente de detalii).

Suprafaţa detaliilor topografice reprezentate pe plan prin axul lor, care formează limită de sector, se calculează în modul arătat mai sus, suprafaţa respectivă urmând a fi scăzută din suprafeţele sectoarelor vecine, proporţional cu lungimea pe care detaliul res-pectiv o are în cadrul fiecărui sector. La executarea acestor calcule se va face întotdeauna verificarea ca suma suprafeţelor ce se scad din sectoarele vecine să fie egală cu suprafaţa totală a acestui detaliu.

54

121. Formularistica de calcul ca şi fişele suprafeţelor penumere cadastrale vor fi cele emise de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie prin instrucţiunile de cadastrugeneral.

Capitolul VIII: REGISTRELE CADASTRALE

122. Registrele cadastrale reprezintă documentaţia de bazăa lucrărilor de cadastru la care se ataşează datele de bază dincadastrul imobiliar.

Conform art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară (aşa cum s-a arătat şi la pct.2 din prezenta metodologie), cadastrele de specialitate din care face parte şi cadastrul imobiliar, sunt subsisteme de evidenţă şi inventariere sistemetică a bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic, cu respectarea normelor tehnice elaborate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi a datelor de bază din cadastrul general privind suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul. În acest context, în cadastrul imobiliar va trebui respectată structura şi conţinutul documentaţiilor care vor fi elaborate pentru cadastrul general.

Capitolul IX: ACTUALIZAREA LUCRĂRILOR

IX. 1. Actualizarea lucrărilor de inventariere imobiliară123. Indiferent în ce scopuri sunt solicitate, lucrările de inven

tariere tehnică imobiliară trebuie să corespundă cu realitateadin teren, deci trebuie actualizate cu toate modificările interveniteatât din punct de vedere juridic cât şi tehnico-economic.

Actualizarea se face atunci când în zona inventariată s-au

55

produs extinderi de cartiere, deschideri, lărgiri sau alinieri de căi de comunicaţii, demolări parţiale sau pe zone mai mari. etc.

124. Actualizarea lucrărilor de inventariere tehnică imobiliară se execută în următoarele cazuri:

- când de la întocmirea iniţială, sau ultima actualizare autrecut mai mult de 6 ani;

- când actualizarea este cerută în mod expres de beneficiar,chiar în interval mai mic de 6 ani;

- ori de câte ori acţiunea de aducere la zi este bine motivată(completări cu unele date, refaceri în cazul apariţiei denoi acte normative privind activitatea de cadastru imobiliaretc.).

125. În cazul când actualizarea se face la un interval maimic de 6 ani, se vor identifica printr-o acţiune de confruntareşi se vor actualiza fişele bunului imobil, numai la acele imobilela care s-au produs schimbări evidente (demolări, adăugiri, construcţii noi, modificări la limite etc.).

126. După identificarea imobilului se execută următoareleoperaţiuni de teren în cadrul actualizării:

- verificarea proprietarului imobilului;- anul construirii corpului de clădire;- starea tehnică şi de întreţinere;- schimbările intervenite la corpurile de clădire şi la anexe,

precum şi la apariţia unor elemente noi;- confruntarea dotărilor edilitare cu realitatea;- se va verifica structura familiilor pe corpurile de clădiri.Elementele noi apărute se vor completa pe schiţă cu culoare

roşie, iar cele dispărute vor fi anulate prin "tăiere" cu douălinii roşii.

Modificările constatate vor fi consemnate, centralizat într-o"notă de constatări privind actualizarea fişei bunului imobil dinstrada... . nr....".

127. La birou, în cadrul actualizării, toate modificările consemnate cu ocazia actualizării la teren se vor introduce în documente, astfel:

56

- pe planul cadastral: clădirile şi construcţiile anexă, categoriile de folosinţă, căile de comunicaţie cu construcţiile aferente, apele cu construcţiile hidrotehnice aferente;

- pe planul clădirii: completarea desenului cu elementelenoi apărute sau lipsă, faţă de redactarea iniţială;

- desenarea anexelor pe destinaţii şi grupe de materiale;- pe fişa bunului imobil se va verifica corespondenţa deplină

cu elementele culese sau completate la teren, menţionân-du-se în partea de jos a fişei: "Actualizat.... data......".

IX.2. Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale128. Planurile topografice şi cadastrale trebuie ţinute la zi

cu toate modificările survenite pe teren, astfel ca acestea săcorespundă permanent cu realitatea din teren.

Actualizarea se face atunci când zona construită s-a extins, creându-se cartiere noi, când se deschid artere noi de circulaţie, când se lărgesc sau se aliniază arterele existente, când se fac demolări, precum şi în toate cazurile când pe planurile existente apar schimbări.

Actualizarea poate fi făcută cu o periodicitate de 6 ani sau prin evidenţă, imediat după ce s-a produs schimbarea.

129. În cazul actualizării periodice se revizuiesc planurilepentru întreg teritoriul cadastral, iar în cazul actualizării prinevidenţă se înregistrează numai schimbările produse.

Când se execută actualizarea periodică, în mod obligatoriu se caută toate punctele de triangulaţie şi de poligonometrie, mar-cându-se pe plan toate cele care au fost identificate.

130.Dacă prin confruntarea planului cu terenul se constatăschimbări importante (cvartale noi. extinderi de dimensiuni mari,etc.) se poate îndesi triangulaţia existentă şi crea noi traversede poligometrie şi nivelment, iar trecerea pe plan a schimbărilorproduse se face cu metodele de ridicare obişnuite.

131.Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale se efectuează în conformitate cu instrucţiunile Oficiului Naţional deCadastru, Geodezie şi Cartografie.

57

Capitalul X:VERIFICAREA, RECEPŢIA ŞI AVIZAREA

LUCRĂRILOR DE CADASTRU IMOBILIAR

132. Toate lucrările geodezice şi topografice executate învederea întocmirii planurilor cadastrale, se verifică prin grijabeneficiarului lucrărilor, atât la teren, cât şi la birou, pe toatăperioada desfăşurării lor.

Verifcarea pe teren se execută pentru a se constata dacă condiţiile tehnice referitoare la diferitele faze de lucrări au fost îndeplinite. Verificarea se execută pentru cel puţin 1-10% din lucrare, în funcţie de natura lucrărilor.

Verificarea la birou constă din sondaje a calculelor pentru reţeaua de triangulaţie şi reţeaua de ridicare.Constatările lucrărilor se înscriu în carnete de verificare, care se

anexează la dosarul lucrării. În carnet se înscriu valorile obţinute la verificare, cele rezultate din lucrare şi diferenţele în comparaţie cu toleranţele, precum şi indicaţiile tehnice nece-sare asigurării.

Dacă diferenţele constatate depăşesc toleranţele admisibile, lucrările greşite se refac pe cheltuiala executantului.

După terminarea lucrărilor de teren şi la birou şi după înlătu-rarea greşelilor semnalate cu ocazia verificărilor, dosarul lucrării se examinează de către beneficiar, care şi-1 însuşeşte.

133. Verificarea lucrărilor geodezice şi topografice executatepentru întocmirea planurilor cadastrale ale localităţilor, urmăreşte să constate dacă au fost respectate condiţiile tehnice prevăzute în prezenta metodologie.

134. Verificarea se execută într-un procent anumit, în funcţiede natura lucrărilor, astfel:

Reţele de sprijin:- 10% din totalul punctelor noi, în ceea ce priveşte condiţiile

de determinare, păstrare în timp şi dacă prin amplasarealor corespund ridicării detaliilor;

- 5% din totalul punctelor materializate la sol şi la subsol

58

- 5% din numărul punctelor noi determinate în ceea ce priveşte descrierile topografice, elementele de reperaj şi excen-trităţile;

- rezultatul calculelor tuturor punctelor, constatându-se dacăcoordonatele obţinute se înscriu în toleranţe.

135.Verificarea lucrărilor de nivelment şi poligonometrie seface după aceleaşi principii şi în aceeaşi proporţie, constatându-se dacă au fost respectate condiţiile tehnice prevăzute înprezenta metodologie.

136.Verificarea lucrărilor de ridicare a detaliilor:- 5% din totalul punctelor bornate la sol şi la subsol:- 5% din totalul punctelor care au descriere topografică,

reperaj şi măsurată excentricitatea;- 5% din punctele determinate prin intersecţie şi 3% din

staţiile de drumuire, prin observaţii de control;- vizele observate pentru 3% din numărul total al punctelor

radiate determinate prin coordonate;- distanţele măsurate pentru 3% din numărul punctelor

determinate prin coordonate polare, echerice sau pe aliniament;- recalcularea coordonatelor rectangulare şi a altitudinilor,

cu elementele din carnetele de observaţii din teren, pentru2% din numărul punctelor cu coordonate rectangulare şi1% din numărul punctelor de detaliu cotate;

- raportarea a 3% din numărul punctelor determinate princoordonate şi 2% din numărul punctelor determinate polar.

137. Verificarea lucrărilor de teren privind inventariereatehnică imobiliară are scopul de a constata dacă prescripţiilereferitoare la executarea lor au fost respectate.

Verificarea se execută prin sondaj în proporţie de max. 5% din lucrare si se referă la:

- desenarea schiţei bunului imobil, cu indicarea numerotăriicorpurilor de clădire şi anexelor;

- identificarea materialelor din care sunt realizate construcţiile;

- încadrarea construcţiilor în funcţie de starea tehnică deîntreţinere.

59

138. Verificarea lucrărilor de birou privind inventariereatehnică imobiliară se execută spre a se constata concordanţaîntre elementele şi informaţiile culese pe teren şi înscrierea lorîn documentele finale.

Verificarea se execută prin sondaj pentru max. 5% din lucrare şi constă în:

- controlul folosirii lucrărilor executate anterior;- confruntarea elementelor şi informaţiilor culese în teren

cu cele înscrise pe planuri şi în fişe;- redactarea planurilor şi conţinutul lor;- calculul ariei suprafeţelor construite şi a celor construite

desfăşurate;- înscrierea corectă şi clară a datelor în fişa bunului imobil.Rezultatele verificării se consemnează într-o notă de verificare,

întocmită de verificator, pentru întreaga lucrare şi va cuprinde:- procentul imobilelor verificate;- elementele majore urmărite;- constatări pozitive, negative;- corectarea lipsurilor;- calificativul propus.139.Recepţia şi avizarea lucrărilor de cadastru imobiliar se

realizează în conformitate cu prevederile Normelor Metodologiceelaborate şi aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi de către Ministerul Finanţelor.

140.Datele şi informaţiile din cadastrul imobiliar vor fistructurate şi predate beneficiarului şi pe suport magnetic, într-un format compatibil cu sisteme de gestiune de tip GIS.

Capitolul XI:

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII

141. Pe tot parcursul execuţiei lucrărilor de cadastru imobiliar,se vor respecta prevederile legale în vigoare, referitoare laprotecţia muncii, în lucrările geo-topografice şi de cadastru.

60

ANEXA nr.

l CARTAREA IMOBILIARĂ

Cartarea imobiliară este operaţiunea prin care se obţin date şi informaţii tehnico-economice despre fondul construit existent, cu referire la:

1. Caracteristicile constructive ale clădirilor, evidenţiate prinindici de cartare A,B,C,D, în care:A. Evidenţiază clădirile din zidărie durabilă, cu structura

de rezistenţă din beton armat sau metalică şi planşeedin beton armat;

B. Evidenţiază clădirile din zidărie portantă, fără structurăde rezistenţă cu planşee din beton armat;

C. Evidenţiază clădirile din lemn, având fundaţie din betonsau piatră;

D. Evidenţiază clădirile din paiantă1 pământ, chirpici.Indicii de cartare sunt însoţiţi deobicei de cifre, care arată

numărul de etaje (cifra de la exponent), şi subsolul, marcat prin litera s. De exemplu, un bloc de 8 etaje, parter şi subsol se marchează cu indicele A8. Se observă că deşi blocul are 10 niveluri (spaţii dintre două planşee succesive), nu sunt specificate explicit decât cele 8 etaje şi subsolul, parterul fiind reprezentat de sim-bolul indicelui de cartare.

Construcţiile anexe şi stabile se indică astfel:m. pentru magazie de cărămidă, paiantă sau tablă, cu fundaţie

din beton;gj. pentru garaj din zidărie, sau tablă - cu fundaţie din beton;gr. pentru grajd din zidărie, sau paiantă - cu fundaţie din beton;w. pentru closet din zidărie.Pentru clădirile cu altă folosinţă decât cea de locuinţă, se

va înscrie pe lângă indicele de structură şi înălţimea la cornişe şi folosinţa principală (hală de fabricaţie, atelier de producţie, magazii, şcoală etc.).

2. Starea clădirilor se apreciază astfel:- foarte buna (fb) sunt cele din beton armat sau cărămidă

61

cu planşee din beton, realizate în ultimii 20 de ani, cu finisaje complete şi îngrijite, precum şi cu tot confortul (lumina, apă, canal, instalaţii sanitare, încălzire centrală sau gaze etc)

- bună (b) sunt cele din prima categorie dar cu o vechimede peste 30-35 ani, precum şi unele clădiri cu planşeedin lemn cu o vechime mai mică de 20 ani, finisajeîngrijite şi tot confortul

- mediocră (m) sunt cele din categoriile precedente, careprezintă începuturi de deteriorări la structură şi finisajecu vechime de peste 60 ani, precum şi unele clădiridin paiantă cu finisaje îngrijite, confort parţial şi aspectaparent bun

- rea (r) sunt cele care prezintă deteriorări importantela structură şi finisaje, fundaţii sau ziduri crăpate,înclinate, tencuiala şi cărămida măcinate, planşee crăpate sau curbate, învelitoarea şi tâmplăria degradate;

- insalubră (i) sunt cele care nu mai corespund folosinţei,ca urmare a degradărilor şi care prezintă pericol pentruviaţa şi sănătatea celor ce o folosesc;

- ruină (r n) sunt cele degradate care se impun a fi demolate.

Reprezentarea pe plan a stării construcţiilor se face prin specificarea simbolurilor din paranteză, după indicele de cartare. Exemplu: As8fb.

3. Delimitarea corpurilor de clădire.Se consideră corpuri distincte:

- clădirile izolate din cadrul aceleaşi parcele;- clădirile izolate legate între ele prin arcade, balcoane

de serviciu, pasarele, portice etc.;- clădiri lipite care au sistem constructiv şi arhitectonic

diferit, cu intrări separate şi pereţi plini între ele, carele separă de la fundaţie până la acoperiş;

- clădiri alipite dar amplasate în parcele alăturate, cunumăr poştal propriu, chiar dacă au sistem constructivşi arhitectonic unitar (clădirile sistem duplex); dacă sunt

62

în aceeaşi parcelă se consideră un singur corp, chiar dacă nu comunică între ele;

- două sau mai multe clădiri alipite cu sistem constructivşi arhitectonic diferit, dar cu relaţii funcţionale (locuinţă+ dependinţe - respectiv baie, bucătărie, closet, magazieetc.), situate în aceeaşi parcelă constituie un singur corp;

- două sau mai multe clădiri alipite cu sistem constructivşi arhitectonic diferit, fără relaţii funcţionale + grajd),constituie corpuri distincte;

- blocurile din mai multe tronsoane, pot avea mai multecorpuri, formate dintr-un număr de tronsoane care auacelaşi număr poştal chiar dacă nu comunică între ele;

- tronsoanele decalate constituie fiecare un corp distinctchiar dacă sunt cuprinse în acelaş număr poştal cualte tronsoane;

- nu se consideră corpuri, construcţiile care au o suprafaţămai mică de 4 mp., şi înălţimea la cornişe mai micăde 2 m.

4. Ariile clădirilor se referă la:- aria construită la sol (Ac), care este practic aria

delimitată de fundaţia corpului de clădire;- aria construită desfăşurată (Aed) este suma ariilor nive

lelor (subsol locuibil, parter şi etaje).5. Numărul de familii şi persoane, se stabileşte pe corpuri

de clădire, pentru persoanele care au domiciliul stabil laadresa respectivă.

63

5.încălzire- lemn (L)- gaze (G)- termoficare (t)- produse petroliere (P)- electrice (E)

6. Dotări tehnice edilitare- alimentare cu apă (A)- canalizare (C)- termoficare (t)

- alimentare cu energie electrică (E)- reţea telefonică (T)

7. Starea construcţiei- foarte bună (F)- bună (B)- satisfăcătoare (S)- rea (R)- insalubră (I)- ruină (X)

8. Tip proprietate- proprietate publica a statului (N)- proprietate publică a unit. Adm. Terit. (L)- proprietate privată a statului (S)- proprietate privată a unit.adm.terit. (A)- proprietate privată part.(pers. fizică) (F)- proprietate privată a pers. juridice (J)

9. Mod de administrare- de stat (A)- asociaţie (C)- provizorie (F)- particulară (P)- cult religios (R)- mixtă (M)- străină (S)- concesionare (T)- cooperaţie (L)

66