Orbita

3
Orbită (astronomie) Orbita unui corp ceresc este traiectoria urmată de acel corp prin spațiul cosmic, în jurul unui alt corp sub efectul gravitației. De regulă, termenul orbită se utilizează numai în cazul în care corpul se rotește în jurul unui corp mai masiv sau ansamblu de corpuri și atracția gravitațională a acestora face ca această traiectorie să fie o curbă închisă ori hiperbolică. Un exemplu clasic este cel al Sistemului Solar, în care Pământul, celelalte planete, asteroizii și cometele sunt pe orbită în jurul Soarelui. Tot așa, planetele pot poseda sateliți naturali pe orbită. În zilele noastre, se află pe or- bită, în jurul Pământului mulți sateliți artificiali. Cele trei legi ale lui Kepler permit determinarea, prin cal- cul a mișcării orbitale. Orbita Lunii în jurul Pământului 1 Etimologie și sens matematic Cuvântul românesc orbită are etimologie binară: latină orbita,-ae și franceză orbite. [1] La rândul său, acest cuvânt francez este un împrumut savant din limba latină, orbita, -ae [2] „linie circulară”, „urma lăsată de roți pe un drum” [3][4][5] , derivat al cuvântului orbis, -is, „obiect de formă sferică, circulară”, „cerc”, „mișcare circulară”, „mișcare a aștrilor”. [3][4] Inițial termenul orbite era utilizat în matematici pentru a desemna punctele parcurse pe o traiectorie, adică pe o curbă parametrată. Diferența dintre „orbită” și „tra- iectorie” consistă în faptul că traiectoria exprimă evolu- ția punctului, în timp ce orbita este un concept „static”. Astfel pentru o traiectorie f : t 7M (t) , orbita este mulțimea {M (t)|t R} . Prin urmare o orbită poate avea orice formă potrivit di- namicii sistemului studiat, dar cu timpul folosirea terme- nului s-a restrâns la orbitele închise în astronomie și în astronautică. 2 Forma orbitei Considerăm în continuare cazul unui sistem format din două corpuri. În acest caz, traiectoria fiecăruia dintre cor- puri, considerată în sistemul de referință în care centrul de masă al sistemului este fix, poate fi: un cerc cu centrul în centrul de masă al sistemului; o elipsă cu unul dintre focare în centrul de masă al sistemului; o parabolă cu focarul în centrul de masă al sistemu- lui; una dintre ramurile unei hiperbole cu un focar în centrul de masă. Într-o primă aproximație, traiectoria unui corp într-un sistem de mai multe corpuri dintre care unul îl influen- țează mult mai puternic decât celelalte este similară cu cazul unui sistem de două corpuri. Ca urmare, traiecto- ria unei planete în jurul Soarelui sau a unui satelit natural în jurul planetei este un cerc, o elipsă, o parabolă sau o hiperbolă. Deoarece termenul de orbită se utilizează de regulă doar pentru orbite închise și deoarece orbita circulară este un caz particular de orbită eliptică, prin orbită se înțelege de cele mai multe ori orbită eliptică 3 Elementele orbitei Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropi- at față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrul său de atracție, care este in general centrul de masă al sistemului. Punctul cel mai apropiat este denumit peri- apsis sau pericentru iar punctul cel mai îndepărtat este apoapsis, apocentru sau apapsis. O linie dreaptă trasă prin periapsis și apoapsis este linia apsidelor. Pentru anumite obiecte astronomice există denumiri spe- cifice pentru periapsis și apoapsis, formate din prefixul peri, respectiv apo și următoarele sufixe: 1

description

orbita

Transcript of Orbita

Page 1: Orbita

Orbită (astronomie)

Orbita unui corp ceresc este traiectoria urmată de acelcorp prin spațiul cosmic, în jurul unui alt corp sub efectulgravitației. De regulă, termenul orbită se utilizează numaiîn cazul în care corpul se rotește în jurul unui corp maimasiv sau ansamblu de corpuri și atracția gravitațională aacestora face ca această traiectorie să fie o curbă închisăori hiperbolică.Un exemplu clasic este cel al Sistemului Solar, în carePământul, celelalte planete, asteroizii și cometele sunt peorbită în jurul Soarelui. Tot așa, planetele pot posedasateliți naturali pe orbită. În zilele noastre, se află pe or-bită, în jurul Pământului mulți sateliți artificiali.Cele trei legi ale lui Kepler permit determinarea, prin cal-cul a mișcării orbitale.

Orbita Lunii în jurul Pământului

1 Etimologie și sens matematic

Cuvântul românesc orbită are etimologie binară: latinăorbita, -ae și franceză orbite.[1]La rândul său, acest cuvântfrancez este un împrumut savant din limba latină, orbita,-ae[2] „linie circulară”, „urma lăsată de roți pe un drum”[3][4][5], derivat al cuvântului orbis, -is, „obiect de formăsferică, circulară”, „cerc”, „mișcare circulară”, „mișcarea aștrilor”.[3][4]

Inițial termenul orbite era utilizat în matematici pentrua desemna punctele parcurse pe o traiectorie, adică peo curbă parametrată. Diferența dintre „orbită” și „tra-iectorie” consistă în faptul că traiectoria exprimă evolu-ția punctului, în timp ce orbita este un concept „static”.Astfel pentru o traiectorie f : t 7→ M(t) , orbita estemulțimea {M(t)|t ∈ R} .

Prin urmare o orbită poate avea orice formă potrivit di-namicii sistemului studiat, dar cu timpul folosirea terme-nului s-a restrâns la orbitele închise în astronomie și înastronautică.

2 Forma orbitei

Considerăm în continuare cazul unui sistem format dindouă corpuri. În acest caz, traiectoria fiecăruia dintre cor-puri, considerată în sistemul de referință în care centrulde masă al sistemului este fix, poate fi:

• un cerc cu centrul în centrul de masă al sistemului;• o elipsă cu unul dintre focare în centrul de masă alsistemului;

• o parabolă cu focarul în centrul de masă al sistemu-lui;

• una dintre ramurile unei hiperbole cu un focar încentrul de masă.

Într-o primă aproximație, traiectoria unui corp într-unsistem de mai multe corpuri dintre care unul îl influen-țează mult mai puternic decât celelalte este similară cucazul unui sistem de două corpuri. Ca urmare, traiecto-ria unei planete în jurul Soarelui sau a unui satelit naturalîn jurul planetei este un cerc, o elipsă, o parabolă sau ohiperbolă.Deoarece termenul de orbită se utilizează de regulă doarpentru orbite închise și deoarece orbita circulară este uncaz particular de orbită eliptică, prin orbită se înțelege decele mai multe ori orbită eliptică

3 Elementele orbitei

Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropi-at față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrulsău de atracție, care este in general centrul de masă alsistemului. Punctul cel mai apropiat este denumit peri-apsis sau pericentru iar punctul cel mai îndepărtat esteapoapsis, apocentru sau apapsis.O linie dreaptă trasă prin periapsis și apoapsis este liniaapsidelor.Pentru anumite obiecte astronomice există denumiri spe-cifice pentru periapsis și apoapsis, formate din prefixulperi, respectiv apo și următoarele sufixe:

1

Page 2: Orbita

2 6 VEZI ȘI

3.1 Cazuri particulare

Cei mai utilizați termeni sunt perigeu si apogeu, care sereferă la orbitele din jurul Pământului și respectiv afeliuși periheliu, care se referă la orbitele din jurul Soarelui.

4 Referințe[1] Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Vic-

toria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române(2007)

[2] Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveaudictionnaire étymologique et historique (1977)

[3] Dicționar latin-romîn (1962)

[4] Gheorghe Guțu, Dicționar latin - român (1983)

[5] Dictionnaire Gaffiot latin-français (1934) (consultat la 2august 2015)

[6] „Apollo 15 Mission Report”. Glossary. http://history.nasa.gov/alsj/a15/a15mr-f.htm. Accesat la 16 octombrie2009.

[7] Folosit de scriitorul și astrofizicianul Geoffrey A. Landisînainte ca termenul alternativ - perinigricon să apară înliteratura științifică în anul 2002

[8] R. Schodel, T. Ott, R. Genzel, R. Hofmann, M. Lehnert,A. Eckart, N. Mouawad, T. Alexander, M.J. Reid, R.Lenzen, M. Hartung, F. Lacombe, D. Rouan, E. Gen-dron, G. Rousset, A.-M. Lagrange, W. Brandner, N.Ageorges, C. Lidman, A.F.M. Moorwood, J. Spyromi-lio, N. Hubin, and K.M. Menten, “Closest Star Seen Or-biting the Supermassive Black Hole at the Centre of theMilky Way,” Nature 419, 694–696 (17 October 2002),doi:10.1038/nature01121.

5 Bibliografie• Dicționar latin-romîn, Colectivul de elaborare: Ro-dica Ocheșanu, Liliana Macarie, Sorin Stati, N. Ște-fănescu, Editura Științifică, București - 1962

• Gheorghe Guțu, Dicționar latin - român, Editu-ra Științifică și Enciclopedică, București, în 1983(1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Edițiaa doua a apărut la Editura Humanitas, București.ISBN 9732809337

• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, No-uveau dictionnaire étymologique et historique par...,quatrième édition revue et corrigée, Librairie Laro-usse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X

• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu,Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al lim-bii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațio-nal, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7

• Abell; Morrison; Wolff (1987). Exploration of theUniverse (ed. fifth). Saunders College Publishing

• Linton, Christopher (2004). From Eudoxus to Ein-stein. Cambridge: University Press. ISBN 0-521-82750-7

• Swetz, Frank; et al. (1997). Learn from the Mas-ters!. Mathematical Association of America. ISBN0-88385-703-0

• Andrea Milani and Giovanni F. Gronchi. Theory ofOrbit Determination (Cambridge University Press;378 pages; 2010). Discusses new algorithms for de-termining the orbits of both natural and artificial ce-lestial bodies.

6 Vezi și• Orbita Pământului

• Orbita joasă a Pământului

• Transfer orbital Hohmann

• Orbiter

Page 3: Orbita

3

7 Text and image sources, contributors, and licenses

7.1 Text• Orbită (astronomie) Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Orbit%C4%83_(astronomie)?oldid=10008485 Contribuitori: Mishuletz, Strai-nubot, Pixi, BlueMonday, JAnDbot, Urzică, VolkovBot, Lucian GAVRILA, Gikü, Rlupsa, Nicolae Coman, PixelBot, Luckas-bot, ArkBot,Xqbot, Simonap~rowiki, KamikazeBot, TjBot, EmausBot, BAICAN XXX, ZéroBot, JackieBot, WikitanvirBot, FoxBot, MerlIwBot, Va-gobot, Pafsanias, McZusatz, Addbot, XXN-bot, Luminitamihalcean, Jobava-ro și Anonim: 4

7.2 Images• Fișier:Apsis_a.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ca/Apsis_a.png Licență: Public domain Contribuitori:Transferred from ro.wikipedia to Commons by Gikü using CommonsHelper. Artist original: Gastedu at română Wikipedia

• Fișier:Celestia.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/83/Celestia.png Licență: GPL Contribuitori: ? Artist ori-ginal: ?

• Fișier:NGC7293_(2004).jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b1/NGC7293_%282004%29.jpg Licență:Public domain Contribuitori: Image, complementary information Artist original: The HST data are from proposal 9700. Processedimages may be obtained from the Helix MAST web site. The Hubble Helix Team includes M. Meixner, H.E. Bond, G. Chapman(STScI), Y.-H. Chu (U. Illinois, Urbana-Champaign), P. Cox (Institut d'Astrophysique Spatiale, France), W. Crothers, L.M. Frattare,R.Gilliland (STScI), M. Guerrero R. Gruendl (U. Illinois, Urbana-Champaign), F. Hamilton, (STScI), R.Hook (STScI/ESO), P. Huggins(New York Univ.), I. Jordan, C.D. Keyes, A. Koekemoer (STScI), K.Kwitter (Williams College), Z.G. Levay, P.R. McCullough, M.Mutchler, K. Noll (STScI), C.R. O'Dell (Vanderbilt University), N. Panagia, M. Reinhart, M. Robberto, K. Sahu, D. Soderblom,L. Stanghellini, C. Tyler, J. Valenti, A. Welty, R. Williams (STScI). The CTIO data were taken by C.R. O'Dell (Vanderbilt Univer-sity) and L.M. Frattare (STScI). The science team includes C.R. O'Dell (Vanderbilt University), P.R. McCullough and M. Meixner (STScI).

Credit: NASA, ESA, and C.R. O'Dell (Vanderbilt University)

News Release Number: STScI-2004-32

7.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0