Anul I Sifriiu, Duminecă, 9/21 Ianuarie 1894 Nr. 50

ir r \

\i~JL

FI

P re ţu l A bonam entului:Pe un a n .......................................................2 fl.Pe o jumătate de a n .................................... 1 „Abonamentele se fac la Institutul Tipografic în Sibiiu

şi la toate birourile filiale de abonament.

Apare in fiecare DuminecăINSERATE

se primesc In b i r ou l a d m l r t i s t r a ţ l u n l i (strada. Măcelarilor nr. 21).

de f garmond prima dată 7 cr., a doua oară G cr.,■ 'reia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr.

------ ca ------------------------------------

O P B IS E A

„Tribunei" şi a „Foii Poporului",Pusu-şi-au gând râu pe noi!Demult îşi sfarmă Ungurii capul,

că oare pe ce cale ş i sub ce cuvent ar putil ei pune capât „ TRIBUNEI", zia­rul ales a l inteligenţei noastre, şi „F O II P O P O R U L U I‘ care strădueşteJfcntru luminarea sătenilor, a opincarilor noş­tri, după, care atâta se bat ei ca sâ ni-’i amăgească, sâ-’i tragă pe partea lor.

Şi aflat-au peată în soare, nod în papură şi pricină de a opri aceste foi, care atâta le scot ochii.

D l E ugen Brote a scris în „ Tri­buna11 articlul dat ş i de noi în fruntea numârului 48 a l nostru, în care între altele spune că D -Sa este proprietarul „ Tribunei“ (căci a d-sale e tipografia care o scoate).

Ca o haită de lupi flămânzi din culcuşurile lor, au sânt cei din Cluj

si li-a fost lor af.zzr*% vorbă \ peaid în soare pe care atât de demult o

j căutau.) Procurorul din Cluj ’i-a făcut de­

loc dlui Brote proces, prin judecătoria cercualâ din Sibiiu, şi în 4/16 Decemvrie a fost pertractarea, în care s’a adus sentenţa în puterea căreia „ Tribuna“ şi „Foaia Poporului“ din acea s i înainte au fost oprite de a mai eşl, ear d l Brote osândit la 1000 fl. pedeapsă şi cheltuehle de proces (vre-o 200 fl)

Şi de ce accastă grea pedeapsă şi strajnică pornireP Pentrucă, zice sen­tenţa, d l Brote ar trebui sâ-’şi pună nu­mele pe aceste fo i ca »proprietar« — lucru ce dela nici un alt ziar din ţeară nu se mai cere — car fiindcă nu o face şi fiindcă d-sa petrece în tim pul de fa ţă în afară de hotarele ţerii noastre: nu se mai dă voe foilor d-sale de a mai apărea !

Lucrul e lămurit: Ungurii ne-au dat prin asta o nouă dovadă, cât de mult îi doare pe ei, că poporul român are aceste douâ foi, şi bărbaţi ca d l Brote care îşi jertfeşte averea şi ticneala vieţii pentru binele apăsatului nostru neam! şi ar dori ei ca pe atari băr­baţi pe toţi sâ ni-i nimicească; averea lor (prin atâtea şi atât de mari 'pedepse în bani) sâ o sdrobească, ca sâ nu mai aibă de tinde cheltui; ear foile noastre sâ le oprească, căci prea varsă lumină în popor, şi prea le ■ sunt pedecă în mârşava lor lucrar: de vânătoare de suflete, de ungurisare! " — ------

„ TR IBU N A " e ziarul care dă adevârul mai verde şi mai pe fa ţă , care spune mai fără frică lumii întregi toate ticăloşiile cu care Ungurii . se poartă fa ţă de noi; şi strigătul ei e auzit de­parte - departe peste hotarâle Impâră- tiei noastre! si scrisele ei în seamă luate sunt, şi veştile aduse de ea soco­tite şi desbătute de străinătate, osân- dindu-sâ barbaria ungurească, — şi

aceasta îi doare râu pe Unguri, ş i ar dori sâ-i pună pumnul în gură şi de aceea — au oprit-o dintr odată!

„F O A IA PO PO RU LU I“ e un mic isvoi râcoritor din care poporul de jos, săteanul, opincarul român, suge cu multă sete şi lăcomie; e o făclie carc începe a lumina întunerecul ce pluteşte de-asupra poporului nostru, ţinut cu sila atât de lungă vreme în acel înlu- nerec; e limpezitoarca tulburelui în care atât de bucuros ş i cu nădejde de isbândă pescucsc încă nesătuii noştri duşmani, car în limpede nu mai merge; e arma cinstită cu care în mână săteanul ro­mân isbeşte îndârât pe mişeii ce întind spre cl balţuri ca sâ-’l prindă şi sâ ’l smulgă din sinul nobilului nostru neam spre a-’l trece în taberele lor, — şi aceasta îi supâră grozav pe Unguri, îi doare râu, şi de aceea au venit sâ -i stingă acestei fo i vieaţa, şi — au oprit-o dintr odată 1

Domnul Brote înse îşi iubeşte cu mult mai mult neamul, ş i e cu mult mai mult gata de ori-ce jertfe pentru noi Românii acestei pa trii, decum vor f i crezut Ungurii!

A lăsa sâ înceteze aceste douâ f o i , a r f i aproape a-’l lăsa ear pe poporul român în vrerea sorţii, — drept aceea d-sa vâzend că numai aşa le va asigura vieaţa de-şi va trece tipografia pe un locuitor din ţeară , a făcut ş i această,

je r tfă : s’a lipsit de propria avere, pre

J R " J E & ^ .De

I o a n Moţa .— Sfîrşit. —

E alb de brumă câmp şi drum, Din văi es nori suri ca de fum, Şi ’n cer steluţele apun,

Căci se ivesc Luminătoare zorile, înmulcomind recorile,Trezind din visuri florile

Ce odichnesc...

Şi ’n gingaşul ei aşternut Frumoasa Fraga a avut Uu vis ca nici-când de plăcut

Şi de frumos:Că ea era umblând pe-un plaiu Mai mândru ca un colţ de raiu, Cu fel şi fel de flori de Maiu

Cu scump miros,

Şi ea cu florile vorbea Şi florile o ’nţelegea. . .Un vis frumos ca însăşi ea

Ce ’l-a visat!Şi zorile cum s’au ivit în aşternut a tresărit Şi la fereastră a grăbit

De s’a uitat

Cu lacomi ochi schînteietori De e grădina ei de flori Ca cea din visul drag din zo ri..

Dar’ ameţeliO au cuprins când ’şi-a vezut Grădina drum de cai bătut! Fiori tot trupul ’i-au trecut

Şi ferbinţeli!

Şi ’n grab’ vederii necrezCnd, Din ochi mari lacrimi picurând, Ea ese-afară tremurând

în capul gol

Şi ’n alb vestment, precum din pat în clipa asta s’a sculat, —Se vadă ce s’a întemplat

Cu-al ei oco l...

în tufă-ascuns sta Fagur-prinţ, Aprins de-o miie de dorinţi,Şi el ’şi-a mai eşit din minţi

Când a zărit Frumoasa fată ’n larg vestmânt, Uşor lipit pe ea de vent,Venind cu ochii în păment

Necontenit. . .

Şi-uitând că unde-’i şi ce vrea* înmărmurit privia la ea Cum tot mai mult s’apropia

Cu ochii plini De lacrimi, florile-’şi plângend, Desculţă ’ncet înaintând Nici bruşi în seamă ne-luând

Nici gropi, nici spini! —

Pag. 554 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 50

dând-o alhria, numai ca foile să poată eşi nainte I

Năcazul Ungurilor în faţa acestei noauă şi strălucite probe de neam, va

f i şi mai mare, căci dorinţa lor zădăr- nicitu-s’ a /

Foile acestea, de care atât de mult îi doare că le are poporul român şi inteligenţa lui, es mai departe, plinin- du-şi chemarea de luminătoare şi ţiitm /e în trezvie a mândriei noastre naţjS&ctlei

Săteni şi cărturari! Cu atat mai tare adunaţi-vă în ju ru l lor! m.

Procesul Memorandului.Trec peste noi zile furtunoase ca nici-când!Sâmbătă în 4/16 Decemvrie s’a petrecut

în Sibiiu catastrofa căreia jertfă ’i-a căzut „Tribuna" şi „Foaia P oporulu i"; ear’ în ziua următoare, Duminecă în 5/17 Decemvrie se inmanuau celor 25 membri ai comitetului par­tidului nostru naţional, hârtiile prin care sânt chemaţi a sta pe banca acusaţilor în Cluj, în faţa juzilor maghiari, la 2 3 I a n u a r i e 1 8 9 4 , pentru-că au cutezat a scrie şi răspândi „ M e m o r a n d u l" , acea carte neagră în care cuprinse sftnt prea dreptele noastre plângeri asupra nedreptăţirilor ce ni-se fee de stăpânii zilei, şi pe care deputaţia română a dus-o seo pue în mânile Maiestăţii Sale împăratului. Cei 25 de membri ai comitetului partidului sftnt împrăştiaţi printre Românii de pretutin­denea, şi depretutindenea adunaţi v©r fi la Cluj, şi aceşti scumpi şi bravi bărbaţi sftnt domnii:

Dr. Ioan R a ţ i u , advocat în Sibiiu.George P o p de B a s e ş t i . 'Eugen B r o te în Sibiiu.Dimitrie C o m şa , profesor în Sibiiu.Dr. D. P. B a r c i a n u , profesor în Sibiiu.Nicolae C r i s t e a , asesor consist. în Sibiiu.Septimiu A lb in i , în Seghedin (temniţă).Dionisie R o m a n , din Mediaş.Gavril L a z a r de Purcăreţi, protopop în

Careii-mari. ’Vasile I g n a t , advocat în Beiuş.Rubin P a t i ţ i a , advocat în Alba-Iulia.Basiliu R a ţ iu , vicar în Făgăraş.Gerasim D o m id e , preot în Rodna-veche.Alex. F i l i p , advocat în Abrud.Ioan N i c h i t a , advocat în Zelău.Drd. Aurel C. P o p o v ic i .

La tufa lui când a ajuns A scos, căci ’l-a vezut ascuns, Un ţipet lung, care-a pătruns

Tot în palat!E ar’ prinţu ’n fire-’şi revenind, Cu apă fata ei stropind,

Dr. Gavriil T r i p o n , advocat în Bistriţa.Dr. V. L u c a c iu , în temniţa din Budapesta.Iuliu C o r o ia n u , advocat în Cluj.

. Patriciu B a r b u , adv .' în Reghinul-săsesc. •Dr. T. M ih â ly , advocat în Dej.Aurel S u c iu , advocat în Arad.Mihail Ve l i c i , advocat în Chişineu.Dr. I. T. M e r a , medic In Şiria. _

, E ar’ pe Iftngă aceştia chemaţi mai sftntI domnii Nicolae Roman, în închisoarea din Seghedin.; Ioan Duma, preot în Săcal.; Ioan M u n te a n , funcţionar al băncii „Haţegana“ din H a ţe g .D io n is ie Roman, candidat de advocat în Mediaş. Romul de C r a i n i c , pro­topop în Dobra ca „ r e s p â n d i t o r i “ ai Me­morandului.

&

I.Un an de zile a fost ţinută ţeara

într’o nesfîrşită nedumerire, vestindu-se că se plănueşte aducerea legii despre căsă­toria civilă, lege care loveşte puternic în biserică şi o cutremură până în temelii dar’ sgudue totodată cu putere dărîmătoare şi moralitatea ţerii, precum a zguduit-o şi în urmă a sdruncinat-o în-toate ţerile unde introdusă a fost.

Până a nu cunoaşte deosebitele rîn- dueli ale acestei legi, ştiam şi simţam numai, că lin mare rău ne ameninţă, dar’ azi când avem naintea ochilor planul în­treg .cu toate amănuntele sale, groază ne umple inimile, şi ne înfiorăm de sfîrşitul la care de bună-seamă va ajunge mora­litatea ţerii, silit fiind poporul în cursul vremurilor jsiţ. se plece.- -acestei legi.

Txu-1 putem da cetitorilor noştri în întregul seu acest plan de lege pus pe masa verde, a dietei,'fiind prea lung pentru foaia noastră, vom da înse unii paragrafi ca apoi.sS putem fi mai bine înţeleşi în cele-ce le vom zice după aceea.

Vorbind despre „pedecile la căsă- torie“:

§ . 15. sună: „Nu se pot căsători:a) rudele în linie dreaptă (adecă

moş, tată, fiiu, nepot, strănepot etc.)

’ Grăbind cu toţi se vadă ce-’i?Prin trup ’i-au furnicat schîntei Când au vezut grădina, ei,

Un câmp pustiu!

b) fra ţi şi surori nici atunci când au comun (pe unul şi acelaşi) numai tată ori ş i numai mamă;

c) unu dintre căsătoriţi cu rudele din linie dreaptă a celuialalt dintre că­sătoriţi, nici chiar după spargerea că­sătoriei. . -

Eată dar’ un paragraf minunat! A- cestea sunt toate pedecele de înrudire la

. căsătorie.Canoanele bisericii noastre orientale,

precum şi a celei catolice, prescriu ca până la al şeptetea grad de înrudire căsătoria se fie împedecată.

Paragraful de mai sus dela al treilea grad încolo. îi dă voe să se închee.

Se luăm spre lămurire, o pildă. Un veduv are un fiiu, ear’ o văduvă are o fiică. Luându-se în căsătorie bătrânii, văduvul cu văduva, fiii lor ajung a fi un fel de fraţi vitregi, cari înse nu au nici tată, nici mamă comună.

După canoanele bisericilor noastre româneşti, cei doi fii ai familiei celei noue, stau abia în gradul al doilea de înrudire, şi ca atari nu se pot ma unul pe altul în căsătorie, fiindcă s’au luat pă­rinţii lor. Dar’ după paragraful de mai sus ei se pot, căci n’au nici tată nici mamă comună! .,

Ear’ această putinţă, este o păgână lovire în prescrisele şi înţelepte şi sfinte ale bisericii! Să pare câ în acest punct, ministrul ’şi-a luat de mustră legea jido­vească, căci numai la ei se mai iartă

Vorbind despre formele „încheierii căsătoriei14

§. 8 4 sună: „înainte de căsătorie se face vestirea. Aceasta o fac purtă­torii matriculelor (adecă ai protocoalelor născuţilor, cununaţilor şi morţilor, şi care vor fi date acuşi slujbaşilor civili, anume notarilor). Ear’ ap.oi

§ .3 9 rîndueşte : Vestirea căsătoriei se face prin afişare (punerea unei hârtii pe poartă ori pe părete, cum se publică

C’ajuns în;câm p la lărgăment,Fugea fugarul ca un vent,Cât da cu burta de păment

Lungindu-se! . . .; E ar’ al patului stăpân,

Sărmanul îm părat betrânŞi ’n braţe trupu-’i sprijinind,

A ’ncălecat! —

Sculând în alergatul lor Pe împeratul temetor,Şi-a curţii lui întreg popor

Cât era viu,

Şi ca voinic ficior străin Ţinend pe Fraga strîns la sin, încălecat pe-un cal hain

în salt silia Se sară zidul în Curend,Ci sus potcoava acăţând în zid, şi zidul flăcărând,

E l ear’ cădea!

Şi când pe-acl se fie p rin s: C’un salt puternic — a învins! Şi vesel prinţul din adins

Făcend atunci A sale braţe fetei brâu,Şi lăsând murgul lung în frâu, înspăimântau, fugând, şi rîu

Şi văi şi lunci!

Cu Doamna sa şi-ai sei, rămân Bocindu-se,

Că to t ce mai drag au avut,Pe Fraga, scumpa, o-au perdut! Văzduhul to t ei ’l-au umplut

De văicărări!Plângeau roabele după ea Se ’ţi-se rumpă inima; ,Şi plânsul lor se auzea

Mari depărtări!

* -

Pe când se ’ntind umbre ’n amurg Pe Fagur-prinţ, sudori se scurg Şi rîuri spume după murg

Curgend se ţin, —

Şi roabele încă durmiau Frumoase, albe, şi visau în paturi moi, şi nu ştiau

Că ce-a vezut Domniţa lor, şi ce-a păţit, — Ci strigăt când au auzit Trezite ’n spaimă au sărit

Din aşternut,

Nr. 50 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 555

bună-oară licitaţiile) la casa com unală în loc public, în tim p de 14 zile, ear în comune m a r i ş i m ici (pe sate), în t im p u l celor 14 z ile , s 6 va vesă ş i cu g r a iu l viu în două D um ineci

Şi aci stăm în faţa unui p a rag ra f şi mai m inunat, care este o adevărată, bătae de joc a sfinţeniei de până aci a căsă­toriei.

P ân ă acum vestirile se fac prin preot, persoană sfinţită, în biserică, loc sfinţit, cu evlavie, cu cinste, şi cu bună cuv iin ţă : chip vrednic de pasul căsătoriei.

De aci încolo, după noua lege, ves­tirea se va face nu mai m ult de o faţă, sfinţită, care îşi cinsteşte legea şi pe cre­dincioşii ei, şi care o face în faţa lo r în chip cât se poate de vrednic şi c instit, ca sfi n u -’i jignească nici câtuşi de pu ţin în scumpele lor sim ţăminte religioase, — ci se va face de un slujbaş civil, la noi to ţi U n g u r i stră in i de noi, care nu ne cunosc legea, şi chiar cunoscendu-o nu sunt aplicaţi a vorbi cu cinste despre dînsa şi despre credincioşii ei, — • şi sfi va face nu mai m ult în biserică unde toţi o ascultă cu linişte, şi bunăcuviinţă, ci la casa satului! E a r’ noi mai ştim şi aceea, că pe sate, mai ales în Dumi­neci se adună oamenii la prim ărie p en tru deslegare deosebitelor pricini m ărunte d in tre dînşii, peste sfiptfimână neavând tim p p en tru aceasta, şi sunt cei mai m ulţi năcăjiţi, înferbentaţi, şi apoi în fa ţa acestora sfi ’ţi-se facă vestirile! Mai închipuiţi-vfi pe deasupra pe dl notarăş, noul „p o p ă“ , niţel chefuit, şi poate şi cei adunaţi pe aci, şi astfel sfi-’mi vestească căsătoria mea, ori a d-tale , om cinstit, şi unul sfi facă o glum ă nesărată , altu l alta , pe so­coteala noastră , care n ’am dori se ne bat- jocurească nim eni pasul.

Unde mai e aci acea bunăcuviinţă şi cinste faţă cu pasul sfânt al căsătoriei, care până aci e ra ?

Cel-ce lucră la stîrp irea unui obiceiu reu din popor, un lucru lăudat de oameni

E ar’ când steluţe ’n cer resar,E, Fraga, scump mărgăritar,Durmind în palat de cleştar

în loc străin,

în moale pat întinsă drept;E ar’ lflngă ea, visând deştept,Stă Fagur-prinţ, şi ’n a lui piept

Furtuni se ’n şir! ..Şi beat a prins a-’i săruta Al ei sin ca de fulgi de nea Şi buzele ei roşii ca

Un trandafir!

La miez de noapte, obosit,Cu apă trează o-a stropit,Şi ’ntr’o clipita s’a trezit

Scumpul odor,Şi-cum pe Fagur ’l-a vezut Voinic aşa frumos făcut:Atât de tare ’i-a plăcut

Mândrul ficior,

şi plăcut lui Dumnezeu face ; d a r cel-ce lucră tocm ai la ruinarea bunelor ş i cu­vioaselor m oravuri, un c r im in a l este, f ie e l on-şi-cât de sus p u s /

Dar’ sfi mergem mai departe.§• 4 5 glăsueşte: „C ăsătoria treb u e

înoheiată naintea slu jbaşu lu i c iv i l! O căsătorie ce nu s’a încheiat naintea sluj­başului civil, după lege n u se priveşce ca căsătorie în nici o p r iv in ţă / “

§ . 4 6 . „Slu jbaşu l c iv il (noul ,,popă“) e s te : 1. P u rtă to ru l de niatriciilc, în cer­cul seu (care vor fi num iţi no tarii); 2. Â ntâiul slujbaş al cercului în cercul seu ; 8. Fisolgăbirfiul în cercul s e u ; 4 . Pentru un oraş cu m agistrat r e g u la t : prim arul acestu ia14.

§• 5 5 . „Căsătoria se face public, în localul oficios num it spre acest scop (de bună-seam ă cancelaria slnjbaşului la care mergi).

§. 5 6 . „Căsătoria se încheie astfel: P ărţile (mirii) m ărturisesc în f a ţa s lu j­başului c iv il ş i înaintea a lor doi m ar­tori, că vreau să sc căsătorească îm ­preună . D u p ă această m ărturisire , s lu j­başu l declară, în pu terea legii, părţile de căsătorie / “

Şi punct! A tâta e to a tă cununia! N u mai au lipsă aceşti paragrafi de

lăm uriri din partea noastră ; îi înţelege to t cetitorului, şi de bună-seam ă fiecare se cutrem ură de scârbă cetindu-’i !

A ceastă ceremonie proastă , de jos, rece şi lipsită de ori-ce plăcere, sS iee locul cununiilor noastre celor înălţătoare de inimi, aducătoare de veselie şi m ândrie?

B iată lege şi biet popor!P e cât cunoaştem noi pe cuviosul po­

por rom ân, el numai cu inim ă sfâşiată de durere şi scârbă pleca-se-va acestei legi, şi dacă voe ’i-s’ar da, cum se dă poporului în alte ţeri, că n u m a i de-a vrea sfi facă căsătoria civilă, de nu, n u : apoi sân tem siguri, că nici u n s in g u r sătean rom ân nu s ’ar lăpăda de datina şi fru­m oasă şi bună de până aci a căsătoriei,

Cât nu ştia de sine ce-i?Şi — cum avea ea obicei Acasă cu roabele ei, —

’l-s’a ’ncleştat De gftt, şi-a prins a-’l săruta,Şi tremurând Ia ea ’I strîngea,Cât ’i-a căzut alăturea

Ca leşinat! . . .*

La ziua cea de-a şeasa rînd Prin curte Prapur sta plângend Cu Doamna sa şi-ai sei, şi când

Mirat vezti Că întră ’n curtea Iui un sol,Străin la port, cu capul gol,Venind spre el în pas domol, —

Şi că ’ncepii

Se-’i spună ’n rost încetinel Ca împeratul-Nourel,Vecin spre Răsărit cu el,

Din dalb oraş,

— d ar’ de asta s’a tem ut şi m inistrul ungur, şi pen tru aceea a adus paragraful 4 5 , care îndatoreşte pe fiecare a o fa c e ; şi a mai adus şi un altu l, anume

§ . 1 4 5 care zice: „ P reo tu l.. . dacă va sluji la o Îm preunare bisericească, n a in te de ce logodnicii a r f i dovedit, că au încheiat căsătoria ân tâ iu . la s lu j­başul civil, să f ie pedepsit cu o gloabă d e p ă n ă la o m i le de coroane (5 0 0 fl ) ; în cas de repcţire, cu t e m n i ţă dela una la două lun i, ş i earăşi gloabă p â n ă lao m iie de coroane!1' — cacastfel scăpare sfi nu aibă creştinul.

A r fi încă mulţi paragrafi vrednici a-’i pune sub ochii cetitorilor noştri ca dovadă, că în tr ’adevfir ce m are prim ejdie am eninţă ţea ra noastră din partea acestei î tg i , ce ca m âne va fi trecu tă prin desba­terile dietei şi în tărită, — îngustim ea spa­ţiului ne sileşte însfi sfi nu m ai cităm. Stlnt prea destui şi cei pom eniţi!

E a r acum sfi privim niţfil lucrul de pe de lătu ri.

N ainte de toate s c o p u l acestei legi ese limpede Ia iveală : G u v e rn u l doreşte, să lovească cu braţ de f e r în legătura str în să ş i firească, d in tre p reo ţii noştri ş i popor, căci această legătură ţin e m ereu în trezvie şi cultivă neîncetat sim ţul de iubire şi alipire cătră legea şi lim ba s tră ­bună şi ca atare stă ca o m are stâncă în calea m aghiarisării. P rin legea de faţă guvernul voeşte să-’l aducă pe să tean mai des şi mai m ult în atingere cu slujbaşii de s tat, ca aceştia aşa sfi aibă mai des prilej a -’l dăscăli pe popor con tra contra conducătorilor sei fireşti şi adevfirat bi­nevoitori, şi a -’i toca m ereu şi m ereu laude despre Unguri, ca doară-doară îl împacă cu gândul că ângeri de bun i sun t ei, şi aşa sfi-’l p regătească mai cu reuşită, pen tru a - ’l ungurisa cu vrem ea şi pe el, adecă pe poporul nem aghiar!

P a rtea ântâie a scopului seu, adecă de a -’l aduce în mai deasă a tingere cu slujbaşii sei, ’şi-o ajunge m inistru l, —

’l-se închină, prin soroc,Cu sănetate şi noroc. —Şi-apoi ’i-a ’ntins solul pe loc

Un lung răvaş

Cu slovă dela fata lui,Vestindu-’i împăratului Câ om pe lume ca ea nu-i

De fericit!Şi ca so vină-’i roagă ea Părinţi şi neamuri câte-or vre La nunta ei ce-o va serba

Cu-al ei iubit.

Şi Prapur mult s’a bucurat;Cu mare-alaiu el a plecat;Şi ’n palat mândru ’i-a ailat

Că locuesc;Şi ’n strălucitul adăpostO veselie mare-a fost Cât n’am putere eu în rost

S’o povestesc!

Pag. 556 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 50

dar’ celei de a doua, de-a îndepărta po­porul de preoţi şi a-’l ungurisa, mai mult credem că o să-’i strice noua lege decât sfi-’i folosească, poate sfi aibă cu totul alt sfîrşit decât cel dorit de ministru, şi anume poate duce acolo, ca poporul sfi se îngreţoşeze şi mai mult de slujbaşii sei civil, ca până acum.

După toate socotelile, în urma acestei legi, vieaţa şi aşa destul de amară a po­porului, va fi şi mai amărîtă, şi mai stro­pită cu venin.

Căci tot lucrul este un adevărat scandal, o mare ticăloşie! Eată de ce:

Ministrul va da matriculele în mâ­nile slujbaşilor sei civili, anume a no­tarilor.

Notarii la noi sânt numai Unguri şi Jidani.

Căsătoria vei fi silit sfi o închei înaintea purtătorului de matricule.

Cui, astfel stând lucrul, nu ’l-se rfiscoală tot sângele în trup, când îşi aduce aminte, că eu şi dumneata şi cel de al treilea, creştini cu toţii, vom fi siliţi sfi mergem se ne împreune în căsă­torie ântâiu un Jidan, şi numai după aceea, de vom mai vrea, se mergem şi înaintea sfântului altar!

Mai multl Preoţii noştri se căsă­toresc şi ei. închipuiţi-vfi ce bine le va veni nou aleşilor preoţi creştini, care îşi aşteaptă numai sfinţirea, se meargă îna­intea Ungurului calvin ori înaintea Ji­dovului sfi-’l căsătorească!

Câtă batjocură în această lege!Din lăturea aceasta privită, legea nu

va fi supărăcioasă pentru Unguri, avend ei a merge tot în faţa Ungurilor ori cel puţin a fraţilor lor Jidovi, — dar’ pe noi Nemaghiarii ea ne loveşte în chip păgân în mândria noastră de Români, de popor cu lege şi datini deosebite de ale calvinilor şi Jidanilor, şi la care noi mult ţinem şi trebue se ţinem!

Ministrul la aceasta nu s’a gândit, ear’ de s’a gândit şi totuşi ’şi-a alcătuit

Măistorelul ruşinat.Anecdotă din popor.

DeS. lA u b a ş i A . I a n a .

Un biet măistorel sărăcie goala, şezend odată în amurg pe pragul lucrătoarei, cu lula ’n gură, îi dete ’n gând că doară vrednic este şi el se-’şi iee o calfă, căci nu mai putea birul lu­crul cu care-’l grămădiau oamenii. Şi dă atunci sfară ’n ţeară că-’i trebue o calfă şi că îl pri­meşte cu spelătură, mâncare şi cortel ca pe copilul seu.

Yorba maistorului străbătu şepte hotare, căci pe tot ciasul, pe tot minutul îi veniau calfe care de care mai lăudate. Lui numai unul îi trebuia, şi se mira bietul că de care se se prindă. Unul era uscăţiv, şi gândia măistorelul că e slab şi nu poate ţin& la lucru,' poate se fie betegos, se poate bolnăvi, poate se moară.

Altul era om mare, gras, roşcat la nas. Se gândi maistorul: să-’l iau pe ăsta, nu-i vorbă, e mare, tare, dar’ de n’ar fi aşa g ra s !

planul de lege aşa precum e, apoi a se- vîrşit prin aceasta o adevfirată şi neier­tată- fâră-de-lege faţă de simţfimintele noas­tre religioase şi de mândria noastră na­ţională !

Despre urmările ce le va trage după sine această lege asupra bisericii şi a mo­ralităţii publice în numfirul viitor, im.

Senatul Românieidespre

R o m â n i i A r d e l e n i ,îngrijirea fraţilor notri din Românii, şi du­

rerea lor pentru soartea noastră primejduită, creşte mereu. Până mai deunăzi semnele acestei îngrijiri, deşi multe şi călduroase, se arătau mai mult ca nişte porniri private. Se ţineau adecă adunări, în care se povestiau suferinţele noastre şi se osândiau fap­tele selbatece ale Ungurilor; se adunau bani pentru ajutorarea celor păgubiţi de cetele lor uebune, spărgă­toare de case; se puneau în mişcare cete de studenţi, cutreerând ţeara şi spunend peste to t locul trişta noastră poveste; ear’ foile toate, fiecare pentru sine, îşi arată iubirea şi durerea pentru noi, şi scârba lor faţă cu Unguri.

Acum a mers lucrul mai departe.Cei mai de frunte deputaţi au luat asupra-le

sarcina de a aduce vorba şi a discuta în însăşi dieta ţerii despre soartea noastră de ne mai suferit, ca, dacă în urma semnelor de neplăcere date pe căile de mai sus, auzitu-s’a despre noi şi durerile noastre în străinătate, cu atât mai vîrtos acum, în urma desbaterii în chiar dieta ţerii, departe şi adune se străbată resunetul vocii lor şi a strigătului nostru de durere, ca se ştie toată lumea că cine sunt Ungurii, şi siliţi se fie azi-mâne a ne face destul dreptelor noastre cereri.

Discuţia asupra noastră s’a deschis în senatul ţerii (adunarea bătrânilor) prin domnul D im it r ie Sturdzu, fost ministru în vremea resboiului cu Turcii în 1878, căpetenia unui mare partid, om iubit de multă lume. Nu putem da întreg discursul, fiind foarte lung. Vom scoate înse din el părţile mai însemnate pentru noi (traducendu-le în sti! popular).

Dl D i m i t r i e S tu r d z a zice: „Tăria regatului român are doue tem elii: „ În tâ ia este, că pămentul României este îndesat lo- * cuit de Români. în regat s Cin tem o gintă neamestecată. A doua temelie, pe care se razimă tăria noastră este, că, afară de grani­ţele ţerii,- regatul este încunjurat de Români. Aceasta este un mare lucru, mai ântâiu pentru regat, căci nu apasă neamuri cu totul străine nouă în chip nemijlocit asupra noastră, se înmoaie întrucâtva pornirile în contra noastră a neamurilor străine. în al doilea rînd, Ro­mânii în afară de regat se încheagă mai

Tot am auzit, că oamenii graşi sftnt şi cam leneşi. Aşa va fi şi ă s ta ! î l iau, mâncă cât n’are altul. S’o pune dimineaţa se se scoale domneşte, va pofti se se culce şi după prânz, şi mai ştiu eu ce va pofti ? Mai are şi nasul roşu şi cocoşat, care.p3re-că arată că-i şi cam beutor. îm i voiu căuta unul nici prea gras, nici prea slab, Că doară nu înzadar s’a vestit numele meu atâta lume.

Şi a mai aşteptat; şi în urmă ’i-se îm­plini pofta inimii, căci căpfită un Yoinic tocmai după dragă voea sa.

Se puseră pe muncă pe întrecute. Toate erau bune şi frumoase şi măistorelul mulţumit nu ştia pe unde umblă de bucurie. Se întâmplă

.înse a 2-a zi după-ce veni calfa, înainte de prânz rse capete maistorul nişte oaspeţi pe neaşteptate. O se-’i aşeze la masă şi se în­ţelege după obiceiul maistoresc o se şeazâ alăturea şi calfa cu ei. Biata maistoriţa spuse bărbatului că e puţină mâncarea ce o au, Însfi ca se scape de belea, se facă calfei, la mân­care, semn se nu-’şi scoată prea mult, ca *e ajungă pentru oaspeţi. Maistorul se învoi.

tare; ear’ cu cât aceştia vor fi mai închegaţi regatul e mai asigurat, căci n im eni.nu-’l va pute ataca. Cu alte cuvinte, pentru regat de acolo vine pericol, unde vieaţa naţională a Ro­mânilor din afară de regat e pusă în primejdie.

■„Lucru e lesne de înţeles. închipuiţi-yg, că milionul din Basarabia s’ar rusifica, că jumfitatea de milion din Bucovina s’ar polonisa, că 3 milioane din Ungaria s’ar maghiarisa, şi că milionul din Peninsula-Balcanică s’ar gre- cisa sau s’ar slavisa, şi că ar române Români numai cele 6 milioane din re g a t; oare atunci, atunci— ce a r fi pentru regat? slăbire sau Întărire ? Nimeni nu va putfi respunde întărire, ci va zice — slăbire.

„Este dar’ o trebuinţă mare pentru noi, ca sfi nu se peardă nici un Român.

„Dacă este de mare preţ pentru regatul României, ca sânt Români de ju r împrejur în afară din regat, aceasta este de mare preţ şi pentru statele vecine noue, unde aceşti Ro­mâni locuesc. Cu cât aceste state ţin la ne- atîrnare şi la vieaţa lor, cu atâta le e mai de lipsă Românimea ce ei o au. Zic aceasta despre Ungaria, despre care voiu vorbi îndată mai pe larg.; dar’ zic aceasta şi pentru Bul­garia şi pentru Serbia: terilor acestora le e de folos ca s i nu apese asupra Românilor. Se vedem tnse cum stăm cu Românii din Ungaria.

„Acolo s’a încins o luptă mare şi o mare duşmănie între doufi popoare, a căror vieţuire eu o cred strîns legată împreună.

„Când ne întrebăm, cum s’a încins această luptă aflăm că causa ei adeverată este că M a g h ia r i i f i i n d s tă p îx n i d e f a p t a i p u t e r i i d e s ta t, voesc se m a g h i a r i - se ze p e t t o m ă n i , a d e c ă se-’i d e s n a - ţ io n a lis e z c , se -’i d e s fi in ţe ze .

nN u dela Români a început lupta, n u Românii se încăpăţinează în ea ş i n u Ro­m ânii doresc se o urmeze.

„Şi această luptă e înfiorătoare, căci acei care au provocat-o nu se sfiesc sfi o ducă chiar la a b s u r d (ceva prost de to t) ! Oare nu este absurd faptul ca atunci când câţiva cetăţeni fac o publicaţiune, care se crede a fi rea, se o socotim chiar de trădătoare de ţeară, şi când guvernul îi duce dinaintea judecătorilor şi judecătorii îi osândesc la închisoare: nu este absurd ca atunci se mai ridici şi poporaţiunea cea neştiutoare, ca altora, care n’au fost osân­diţi, să le dărîme casele, se le nimicească avutul, sc-'i silească s l ese din locuinţa unde s ’au aşezat ş i să pribegească airea / Nu e

Maistoriţa aduce pe masă şi când ajunge la scos, maistorul calcă pe sub masă pe picior pe calfă ca semn se nu-’şi prea scoată. Calfa crezând că dragostea maistorului faţă cu el e mare şi că acela doreşte ea el se se sature, apucă de ’mbucă şi ţup- cu taerul de nou la blid se mai scoată. Maistorul vezându-’l, negru de năcaz îl mai calcă odată mai aspru, calfa îşi caută de gură şi căra de gândiai că se potoape!

Bietul măistorel cu maistoriţa au perit, negri de năcaz şi de ruşine, se uitau unul la altul neavend ce face. Cuprins de spaimă bietul maistor vezând că şi al doilea taer este la calfă pe sfîrşite şi că abia gâfăe, ca nu cumva se mai scoată şi ■ a treia-oară, de nou îl calcă pe picior şi-’l şi boldeşte se nu mai scoată. Biata calfă, sătul dobă şi ne mai pu­tând, zice: „Lasă-me, maistore, că acuma sfi mo tot boldeşti, dracu mai poate mânca, că pare-că o se-’mi plesnească doagele".

M a id a n , 1893.

Nr. 50 F O A I A P O P O R U L U I Pag. :>:> 7

absurd că, pe. când cei osândiţi politiceşte, _fără a f i făcut vre-o faptă de nesupunere, gem In închisori, chinuiţi ca în veacul de mijloc: pe atunci cei care dăritnă casele celor nevinovaţi şi le nimicesc avutul şi liniştita petrecere, aceia se şeasă nesupiraţi, ba să fie chiar lăudaţi de fapta lor barbară ? Aceasta nu e absurditate politică? Dar’ absurditatea nu are nici-odată învingerea şi am credinţa că şi în Ungaria nu va pută dura. Eu cred, că e bine, că e folositor pentru noi şi pentru Maghiari, pentru noi şi pentru Europa, pentru noi înşine din regat, se cercetăm niţel însuşi modul acestei lupte, pe care o numesc absurdă şi vătămătoare. — Vorbind apoi despre numărul popoarelor dela noi, şi arătând cum Ungurii sUnt abia a treia parte a locuitorilor ţerii noastre laolaltă socotiţi, zice dl Sturdza mai departe: Nici a treia parte a poporaţiunii întregei Ungariei, vrea să desfiinţeze fiinţa celoralalte covîrşitoare trei părţi. Eată lup ta! Unde e dreptatea? Unde e înţelepciunea? Unde e putinţa? Ori-ce om cu minte sănătoasă şi bun simţ poate da răspuns.

„Dacă Românit din ■ Ungaria ar tăce şi s ’ar supune, ce ar dovedi aceasta f Că ei -simt slabi, moi şi fără vieaţă. Dar’ acest rău nu s’ar resfrînge şi asupra noastră, celor din regat? Nu ne-ar socoti Maghiarii mai ântâiu, ear’ mai târziu şi alţii, că şi noi s(intern aci în regat, moi şi fără vieaţă ? Şi aceasta n’ar da naştere chiar în noi la o lipsă de încre­dere, căci nu va f i de glumă eănd trei mili­oane de Rontăni, jumetatea populaţiunii de astăzi a regatului, va f i maghiarisată.

„Putem noi sta nepăsători, lucrurile stând astfel precum le-am descris ? Eu cred, că nu. Şi spune că datorinţa guvernului din ţeară ar fi a păşi la mijloc şi a face împăciuire cinstită Intre Români şi Unguri. împăciuire înse, al cărei ţel se nu fie se îngenuncheze pe Români Maghiarilor, ci se aducă pe Maghiari la cre­dinţă, că e bine se fie drepţi cu poporul.

„Nu trebue se ne temem, să vorbim de causa Românilor din Ungaria, nu trebue să ne temem, pentru-că dacă ne-am teme şi am tăce în parlamentul român, ce ar mai însemna Ro­mânia? Avem interese (treburi) care trebue să fie apărate, căci ori ele vor fi apărate şi vom trăi, ori nu vor fi apărate şi vom perl. Şi când vorbesc de perire, vorbesc de acest regat, fără să trăească şi ceialalţi Români. Când Românii, care sânt în afară de regat, vor fi desfiiinţaţi şi sdrobiţi, va suna şi ciasul nostru foarte curend.

*

Singurul şi unicul scop al mişcării ro- . măneşti de peste Carpaţi este mimai — se nu fie maghiarisaţi, se remână Romani. Şi-’mi închipuesc că dacă ei ar afla această chezeşie în altele, unirea Transilvaniei cu Ungaria, nu va forma o greutate de împăciuire dintre Ma­ghiari şi Români.

Cerinţele lor se întrunesc în puţine şi simple cuvinte: — aplicarea nefăţărită şt dreaptă a unei legi a Ungariei — a legii na­ţionalităţilor, astăzi silnic călcată în picioare în privinţa Românilor.

Românii din Ungaria cer încetarea tu­turor legilor celor deosebite, rămăşiţe din tim­pul aşa numitului absolutism austriac, care se aplică şi astăzi nu tuturor cetăţenilor Ungariei ci numai în contra Românilor.

In Ungaria este o lege electorală, în Transilvania altă lege electorală; în Ungariao lege de presă, în Transilvania alta. Pe când Maghiarii z ic : — una se fie Transilvania cu Ungaria ca stat, pentru a apăsa pe Ro­mâni, ei despart Transilvania de Ungaria. Aceasta este o absurditate, • nedreptate]

Ilomâniii din Ungaria mai zic: — dacă Maghiarii vor să facă grădini de copii (kisde- dovuri), în care copiii de 3 şi 4 ani ai Ma­ghiarilor să înveţe so vorbească bine limba maghiară: să le facă; dar st* nu se răpească părinţilor români copiii de j şi de 4 ani, ca si-'i silească s i uite limba mamei lor, şi si înveţe limba maghiară I

Aceasta este o barbarie asiatică, ne­vrednică de un popor european. E drept ca să înceteze.

Oare mai departe Românii din Ungaria nu sftnt în drept să ceară, ca prigonirile so înceteze în contra Românilor? în regatul Un­gariei, cu toate libertăţile nu poate un Român să se ducă la Regele şi împăratul seu să-’i dee o cerere în scris, şi tipărirea unei ase­menea cereri se pune sub pîră ca înaltă tra- dare (vindere). Dacă ar f i avut Ungaria pe­deapsa cu moarte pentru înaltă tradare, poate- că ’ i -a r / / ş l s p â n z u r a t pe cei cu Me­morandul.

Vine Î11 urmă cererea: — cinstirea bi­sericii şi şcoalei române. Cetiţi desbaterile în dieta Ungariei, şi veţi gândi că vo aflaţi în Siberia (loc de osândă grea în Ţcara-Ru- sesseă.) Ţelul este să desfiinţeze şcoalele ro­mâneşti, plătite nu de guvernul Ungariei, ci numai de punga Românilor.

Trebue mai ales ca noi să zicem cu­vântul nostru, pentru-ca împăcarea dintre Ro­mâni şi Maghiari să nu fie numai o prcfacere.

Clar şi lămurit s i ştie Maghiarii că pe Români nu-’i pot maghiansa, nici de-adreptul nici mijlocit, nici prin chinuiri, nici prin amăgiri !

Cum, domnilor? Maghiarii cred că atunci când ei ar fi vre-odată în primejdie, noi, aceşti din România, se sărim în ajutorul lor, după- cum ne spune mintea sănătoasă şi politica să­nătoasă? Căci dacă statul ungar, în care lo- cuesc Români e atacat, cum se nu serim se apărăm şi pe Maghiari şi pe Români? Dar" cum am pu ti sări în ajutor, când Maghiarii busdugănesc pe Români, strivesc, pe Români, şi caută se desfiinţeze popoml ro7tiânesc ? S i facem ca Maghiarii s i înţeleagă odată, că dacă ei voesc astăzi desfiinţarea poporului român, mâne ei însi vor fi desfiinţaţi de alţiil

Gu ce-'şi bat capul!în anul 1896 se va sărba în ţeara noas- .

tră împlinirea alor o miie de ani (mileniu) de când Ungurii au venit aici. Atunci voesc ei se facă o paradă mare şi se gătesc de pe acum. Dar’ apoi ştiu bine pintenaţii că ne­maghiarii vor sta reci la o parte ; că fiind zi de lucru, vor lucra; nu se vor bucura de bu­curia lor, dimpotrivă vor jeli în acea zi, pentru-că au ajuns nenorocirea să le pice pe cap acest popor îngâmfat, lacom şi tiran.

Dar’ ca se nu ne lase voe nici măcar a plânge când noi vrem (cum am face în ziua sărbătorii lor) şi de a ne bucura şi prăsnul numai când n o i avem de ce ne bucura: ântâiul ministru Wekerle a pus pe masa verde a dietei un plan de lege privitor la sărbarea mileniului lor.

în plan se zice că simţimentul public al în tr e g e i ţ e r i pofteşte s i se sirbese acea în­tâmplare istorică când Ungurii au cuprins această ţeară şi au făcut stat în Europa.

Neadevăr grosolan grăeşte dl Wekerle când zice aceasta. Poate-că Ungurii întregei ţeri, adecă a treia parte a locuitorilor ei, dar’ noi nemaghiarii nu avem de ce pofti serbarea, pentru-că venirea Ungurilor nu ni-a adus nouă nici o fericire, decât amar şi nevoi, ţi

pentru-că şi cu această sărbare mari cheltueli şi fără folos, risipă peste risipă, se pricinueşte ţerii şi prin urmare şi nouă.

Se zice în plan că mileniul se va serba cu a ti t mai bine, cu cAt desvoltarea culturală şi economică a ţerii vor sta pe o treaptă mai înaltă. Şi guvernul dorind ca pe atunci ţeara să poată arăta isb&nzi cât mai mari, cere, ca pentru înaintarea învăţământului poporal, si mai ridice pănă atunci (1890) încă 4 0 0 scoale poporale noue! (Fireşte ungureşti, pe bani adunaţi mai ales dela nemaghiari, şi cu scop de a ungurisa!); se se zidească un m u z e u indsutrial şi o şcoală industrială (fireşte maghiară) apoi un m m şt' m a r e p a la t pentru seama Curiei regeşti, pentru tabla regească şi procuratura din Pesta! mai de­parte d o u ă p o d u r i n o u e peste J )u n ă r e !

Ţine-te, ţeară, de plată!Ear’ în ziua „a mareu porunceşte mi­

nistru între alte năzdrăvănii, că: s& se fa c ă Ut u r g i i d e m u l ţu m ită î n toa te b ise ­r ic i le c o n fe s iu n ilo r d i n ţe a r a !

Minunat! Rugăciune de silă! Se mul­ţumeşti lui Dumnezeu că cel mai neindurat duşman ’ţi-a pus piciorul pe grum azi!

Dacă preoţii noştri siliţi vor fi să meargă îu acea zi la biserică, nu ne vine se credem că vor avă cui ceti evangelia. E ar’ de vom auzi că aşa a fost, nu ne vom mira de loc, nici vom osândi pe credincioşi pentru „nee- vlaviau lor din aceea zi!

Suta de procese.Î 11 num erul 48 al foii noastre am

adus după o foaie ungurească, vestea des­p re porn irea proceselor de presă co n tra celor-ce au scris adrese de alip ire, ca în- curagiare la adresa osândiţilor pen tru „Re­plică •*, şi am spus că aceste procese se urcă cu num ărul la o sută. Şi acum se adevereşte ştirea zi de zi.

*

L a 8 /2 0 Decemvrie domnul Andreiu Balteş răspunzător pen tru redacţia „ Tri­b u n e i,pe tim pul publicării acelor adrese, a fost chem at la judele de instrucţie (cer­cetare) din Sibiiu, spre a ’i-se îm părtăşi că „T ribunei-1 ’i-s’a făcut proces p en tru adresa din num ărul 2 0 4 al ei, subscrisă de domnii învăţători din B orgo-Prund : llie Bozga, Eliseiu Dan, Pavel Beşia şi Iacob Onea, ear’ m inistrul de instrucţie C sâky a şi ridicat din posturile lo r pe aceşti învăţători.

*

L a 1 5 /2 7 Decemvrie a fost domnul Andreiu Balteş de nou cliem et la acelaşi ju d e , îm părtăşindu-’i-se că proces ’i-s’a făcut „T rib u n e i14 şi pentru adresa de alipire din num ărul 2 1 4 al ei, d a ta tă d in S â n - g e o r g i u l - r o m â n şi subsem nată de dom nii: Solomon Halită, p ro fe so r; Dr. A ndreiu Monda; Erem ie Şorohetea, înv. p en s io n a t; Silviu Sohorca, p reo t ro m â n ; O ctaviu Utalea, stud. în d re p tu r i ; Ş tefan Utalca. în v . ; M ihaiu Domide, înv. p e n s .; Ioan Marcu,' înv.

în proces sftnt traş i num iţii domni ca a u t o r i ; dl Balteş ca red ac to r şi dl Eugen Brote ca p roprie tar al foii. D rag le mai e de dl B ro te ! E a r ’ îi vor croio pedeapsă în bani. V or cu ori-ce p re ţ să -’l sărăcească.

*

M âne-poimâne vor urm a şi celelalte procese, şi Ungurii vor doved\ mai m ult lumii de câtă ticăloşie sftnt ei harnici.

Pag. 558 F O A I A P O P O R U L U I ______________________ N r. 50

R Î S ,Ear’ scopul acestei prigoniri se vede şi el foarte uşor: Voesc adecă, Ungurii st» înfrice pe poporul dela ţeară şi pe cărturarii lui, preoţi, învăţători, studenţi şi alţii, ca să nu mai îndrăsnească a tri­mite astfel de adrese de alipire cătră lup­tătorii naţionali, adrese în urma cărora aceşti luptători prind şi mai inult curagiu; vor să-’i înfrice şi să-’i facă poate să se lapede chiar de acei luptători şi de cele scrise lor; şi mai ales vor să-’i înspăi- mente ca să nu mai scrie pe viitor când cu procesul Memorandului spre pildă, căci prea îi doare pe ei acest semn de alipire al poporului, şi prea ajută aceasta causei noiistre în faţa străinătăţii!

Fraţii noştri dela ţeară însă, cărtu­rari şi ţerani cu carte, să nu se înspăi­mânte, să ţie sus şi tare la cele scrise, şi să dee şi pe viitor astfel de probe, în ciu^a Ungurilor şi spre binele causei, ca să se vadă că e acest popor un popor de eroi, care pentru ceea-ce a lui este, merge bucuros şi în faţa asprilor juzi unguri, şi şi în temniţă, dacă cere tre­buinţa !

0 frumoasă sărbătoare,Cetitorii noştri îşi vor aduce aminte că

astă-vară, la marea conferenţa naţională, se atîrnaseră în sala adunării trei steaguri, unul roşu, altul galben şi altul venet (albastru). Dar’ ca aceste steaguri se nu înfăţişeze laolaltă în sală frumosul tricolor naţional românesc, doue din ele, la porunca poliţiei au fost scoase din sală şi atîrnate afară la uşe.

Aceste două steaguri (roşu şi albastru), ca unele ce şi ele au suferit prigoană ungu­rească, au fost luate de tinerii ce veniseră din România, şi duse ca semn de scumpă aducere aminte dela acea conferenţa şi dela noi asu­priţii lor fraţi. întreagă luarea în seamă a stea­gurilor şi ducerea lor, s’a făcut cu mare paradă.

Cel roşu s’a dat Ldgei din Iaşi, cel al­bastru celei din Bucureşti.

La 5 Decemvrie n. Liga din Iaşi ’şi-a sfinţit în chip sărbătoresc steagul ei. Anume în biserica cea mare, episcopul Iaşilor încuti- giurat de o mulţime de preoţi au slujit slujbă d-zeească, când la 1 oară d. a. tinerimea dela şcoalele înalte, ■ şi elevii tuturor şcoalelor au întrat în biserică cu steagul în frunte. Ar- chiereul a rostit cu, voce puternică şi evla­vioasă o rugăciune deosebită, zicend: „Doamne Dumnezeule! fă se se împlinească gândurile ce si. întrupează în acext steag !

După eşirea din biserică a pornit o ploaie măruntă şi caldă, ca-şi-cum D-zeu ’şi-ar fi vărsa, darul seu asupra lui, ca mănoasă să • fie lupta ee se va purta sub e l ! Pe strade musica cânta „Deşteaptă-te Române!11 dela biserică până la universitate, unde a fost depus steagul.

S’a ţinut frumoase şi calde vorbiri la darea lui în seamă universităţii, ear’ încheierea a făcut-o dl Ar. Densuşan, profesor, care a vorbit frumos, sfîrşind cu vorbele: „Românii nu vor se spargă alt'a neamuri, dar’ nici I1U v o r su fer i ca a lţ ii se sp a rg ă neamul ro­m â n esc !0

Ear’ după aceasta studenţii universitari au trimis de loc d-şoarei Felicia Raţiu, fiica dlui Dr. Raţiu, în Sibiiu, ca mulţumită la adresa fetelor române din Sibiiu, care au făcut şi au pus steagul acela la conferenţă, urmă­toarea telegramă:

„D om nişoarei F e lic ia R a ţiu ,„str. Măcelarilor 5.

„ Sibiiu.„Pentrn fetele române din Sibiiu, steagul

„roşu, oferit conferenţei naţionale şi încre­d in ţat nouă, s’a sfinţit astăzi în catedrala me­tropolitană din Iaşi, s’a depus cu mare ce­rem onie în sala universităţii.

„Rămânem recunoscători pe vecie. S5 „trăiţi. Idealul naţional să-’l vedeţi realisat“.

Telegrama e subscrisă de un mare număr de studente şi studenţi.

C R O N IC A .D r . L u c a c iu — l ib e r ! Vineri în

2p Dec. n. s’a telegrafat din Pesta îmbucu- rătoarea veste, că pe temeiul unui paragraf din legea pentru osândiţi, care prescrie câ celor pedepsiţi cu mai mult ca un an, s l li-se poată ierta a patra parte a pedepsei, — dl Dr. V. Lucaciu a fost pus pe picior liber, iertându-i-se doul luni ce mai avea. D-sa se află acum în un spital dm Festa ca si-şi vindece deplin boala de ochi de care a fost atacat în temniţă. Ne bucurăm din i7iimă de slobozire şi-’i dorim grabnică rensăneto- şare aprigului nostru luptător!

*

D e c la ra ţ ie . Dl Nicolau Onciul, în­văţător în Uzdin ne scrie, că d-sa e bănuit acolo a fi trimiţătorul ştirii pe temeiul căreia s’a scris articolul » O veste slabă« din Nr. 48 al foii noastre . în faţa acestei bănueli de­clarăm, că articolul e scris de redacţie şi pe temeiul unei ştiri venite n u dela dl N. Onciul, ci dela alt bărbat de încredere.

*Din Nir-Abrani ni-se telegrafează,

că fişpanul comitatului Sabolciu a dat poruncă solgăbirăului, ca pe învăţătorul V a n c u din Nir-Adon cu g e n d a r m i i se-’l a lu n g e d i n S a b o lc iu ! — Pentru-ce? Pentru-că e Român şi ţine a fi Român. Ticăloşii!

*D in S âncr& i ni-se scrie, că fiind se

fie . acolo în 16 Dec. alegere de jude comunal, şi aflându-se „Măria-Sa11 fisolgăbireul în aceea zi la Ghiriş lângă Sâncrai, a trimis după cei din Sâncrai să vină acolo ca acolo se ţină alegerea. Mare Domn ! Se ostenească un sat ca să odichnească el! Dar’ Sâncrăenii n’au ascultat, ci la sfatul preotului D. Petricaş, au trimis vorbă, că dacă vrea alegere, se pof­tească D-sa Ia ei în comună! Bine au făcut!Şi solgăbireul silit a fost se meargă!

*D in Geo&giul-de-sus ni-se scrie, că

judele comunal de acolo, J i d o v , necinsteşte în chip revoltător Duminecile creştinilor. Aşa în 5/17 Decemvrie, zi de Duminecă fiind, el ţinea licitaţie pentru bani de dare, deşi co­muna e curat românească! Românii de acolo ar face bine să-’i ceară Jidovului cinstirea Duminecii lor şi să nu mai sufere această batjo­cură necreştină!

*

F a p t ă de l a u d ă . Dl P. Jujan, înv. în Vica, în numele comitetului parochial de acolo, mulţumeşte dlui Ambrosie Iacob din Bră- dăţel, pentru creştineasca faptă, că a dăruit bisericii din Vica o evanghelie cu litere latine, legată frumos, în preţ de 26 fl. ■

*

M u l ţu m i tă se aduce acelor binevoitori, care la nunta miresei Eudochie Cosmuţa din Prelucă, au adunat pe seama familiei Di~ului Lucaciu 7 (şepte) fiorini, pe care familia ’i-a primit cu mulţumită.

Procesul nostru. în adausul ală­turat la acest numSr, publicăm procesul foii noastre, pertractat Vineri în 23 Decem­vrie nou, proces al cărui cap St a fost osân­direa domnului Ioan Russu-Şirianul la patru luni închisoare de stat şi 100 fl. pedeapsă în bani; a domnului Ioan Popa Necşa la două luni închisoare; şi a „Foii Poporului14 la plătirea alor 500 fl.! — Nouă glorie un­gurească ! — Atragem îndeosebi luarea aminte a cetitorilor asupra strălucitei vorbiri de apă­rare a domnului Russu Şi rianul!

- Slujnica: am auzit doamnă, cd ’ţi-ar lipsi o slujnică,. aş veni bucuros la D-ta.

Doamna: Bine, dar’ eu îţi dau numai 2 fl. la lună. .

Slujnica: Viu şi aşa, măcar unde sunt am, mai mult.

Doamna: Atunci dar’ de ce vii?Slujnica: Pentru că acolo drăguţul

meu în toată ziua me supară cu vorba, că: auzi: tu dragă, da ce stăpână fru­moasă ai!

*

Domnul N. are bunul obiceiu a lua împrumut cât de des, dar’ a nu mai plăti nimic înapoi. Intr’o zi întâlneşte pe unul din prietenii sei, şi după-ce î î dă bineţele obicinuite, zice:

— Împrumutd-m8 cu cinci zloţi, prie­tene, până ’ntr’o zi.

— JEar’ ? Mai bine ţi-’i dăruesc decât s& ’ţi-’i împrumut.

— Auzi la el! şi pentru-ce?— Pentru-că tu nici-când nu mai

înapoezi datoria, şi apoi n’aş vrea să ne facem duşmani pentru cinci zloţi numai. . . (

— A! Atunci fii bun dă-’mi douăzeci!

Doamna Z. face zi de zi primblare dela 2—â ciasuri. în o zi a rămas acasă toată după-ameaza cu o fetiţă de 8 şi una de vre-o şese ani.

— lan’ spune, mămucă, întreabă cea mai mare, la ce cias a venit pe lume soru-mea M iţi?

— La trei după ameazi.— După amiaz ? Dar’ atunci erai

la plimbare! . . .

— Ce vrei tu, Niţule, se fii ?— Soldat!— Soldat? Dar' poţi fi împuşcat

de inimic.— Atunci mai bine să fiu inimic!

*

— Ce se me fac, vecine ? Doctorul mă opreşte să beau rachiu, vin şi să fumez.

— Ce se faci? Du-te la alt doctori*

— De ce beai atâta, fertate ?,s- — Beau şi eu, ce să fac? casă-m i

înec năcazurile.—. Şi isbuteşti?— ,Aş! nu merge; degeaba! Toate

ştiu să înoate al dracului!*

TJn văr întreabă pe verişoara sa frumuşică:

— Crezi în visuri, verişoară dragă ?'— Cred; de ce?— Apoi uite, azi-noapte am visafr

că te-am sărutat. . .— A fi, a fi; dar’ ştii că se în­

tâmplă totdeauna chiar contrarul dela ce visezi! •

— Aşa? Atunci dar’ trebue să m& săruţi tu pe mine. . . .

Nr. 50 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 571

Călindarul septemânii.Zilele Călindarul vechiu Călind, nou Soarele

Dum. în. Nasc 1. Christ. gl. 7, sft. 10. res. ap.

Dum. 26 (f) Sob. Pr.Nstsc. 7 Isidor 8 5 4 8Luni 27 (+) Ap. şi Ar.Stef. 8 Severin S 5 4 9Marţi 28 20 mii de Mucenici 9 Iulian 8 4 4 10Mere. 29 Pruncii ucişi de Irod 10 Pav. pust. 8 4 4 12Joi 30 S. Muc. Anisia 11 Higin 8 3 4 14Vineri 31 Cuv. Melania 12 Ernest 8 3 416Sâmb. 1 (f) Tăier. îm p S V. 13 Ilarie 8 2 4 17în abşenţa dlui l o a u I l u s s u Ş i r i a n u l pentru

redacţiune responsabil: G eo rge M o ld o v a n .

M e d i c r o m â n i n S i b i . i u .

Dr. Ilie Beuo rd in e a ză între 11— 1 2 .o a re a. merid.

Strada Măcelarilor nr. 43.[2855] 1—2

se vindecă .p rin Antibetin, în treb u in ţa t cu resu lta t s tră luc it în o mulţime de caşuri. N enum ărate m ulţum ite p rim ite dela cei vindecaţi se tr im it franco la cerere. F iind . fâ ră ori-ce gust, se poate da pătim aşului ■de beţie şi fâră ştirea lui. 1 dosă costă 2 fi. 2 0 c r . , 1 d o s ă d u p l ă p en tru morbul învechit, 4 fl. 4-0 c r . trim iţen- du-se sum a din urm a şi se trim ite franco în toate ţerile. Se capătă la f a r m a c i a „La V u i t u r “, L o g o j r nr. 308, B ă n a t . , [2229 j 12-20

Nr. 1194/1893. [2964] 1—2

- Publicafiun@ ;'P ă ş u n i t <1 e o i excelent peste.9 1

iarnă peste 100 jugere se exarendează m o m en tan , f

Inform aţiuni în B iatei, p. u. M ediaş. O f i c i u l co m u n a l : .

• Hemens.

m

i1<i$i<<t1i1111i

Cele mai bune şi mai încercate

MAŞINI DE CUSUT1

din

cele mai vestite fabrici (lin ţ e a r a.si din s t r ă i n ă t a t e 1

recomandă singura representanţă a lui

eşţgstJ H 0 I §>

[2731] 8—3

Strada Urezului 9. SIBIIU. Strada Urezului 9.

Deposit de accesorii, ace etc., clctpct toate sistemele.

Atelier propriu de reparaturig a r a n t ă p e m a i m u l ţ i a n i , p r e ţ u r i m o d e r a t e .

L iste de preţuri se dau gratuit şi franco.

&

I\I

II

x x x x x x x x x x x x r x x x x x x x x x x x x x x x x r iîntreprinderea de înmormântări şi transport de morţi

W Si

Piaţa-mică nr.4. — Strada Pempfiinger nr. 10

ce există de un sir

îndelungat

de ani în piaţa de

aici

se recom andă că prim eşte efectuirea de înmormântări şi transporturi de morţi garan tând pen tru serviciu prom pt şi solid cu preţuri reduse şi a trage în acelaşi tim p aten ţiunea publicului asupra depositului seu bogat aso rta t de cununi şi pangliee. . ' [2678] 4—4

VOOCKXXXXXXXXXXXXEXXXXXXXXXXXXXXXXV

I M c f l f l l i t uCes. şi reg. privii.

Prima fabrică de casse ardelenească.1 Existând de 12 ani, p r e m ia tă eu mai m u lte distineţiuni a lui

' A . G e z a O s z y ,Quergasse Nr. 39, S I B I I T T , Hechtgasse. Nr. 40.

recomandă

Cassele şi cassetele sale de fler pentru păstrat bani, cărţisi docum enteI

W sigure contra focului şi spargeriide c o n s t r u c ţ i e proprie a ei şi putând fi d e s c h i s e numai de c u m p ă r ă t o r u l î n s u ş i . D iferite forme şi m ărim i,

cu [> re ţu r i m a i i e f t i n e , decât asem enea produse din alte fabrici.

C A S S E L E fi3i6] 48—sunt expuse vederii cercetătorilor în localul fabricii.

§1®“ P r e t u r i c u r e n t e i l u s t r a t e s e t r i m i t l a c e r e r e g-rat i s ş i f r a n c o . "S&a

Pag. 572 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 50

I ! 1H 1U «este unicul în stare s6 trimită cu rambursa poştală următoarele mărfuri, cu preţ foarte ieftin

s s t> 50 cruceri flecare bucată.

L A C O R O A N A

U N G A R / ! .

| | i 1 Cârpă de lână pentru dame, foarte elegantă _____________ şi călduroasă 50 cr.______________

1 l'ăreclie de mănuşi de ia rn ă pentru domni______________şi dame 50 cr._______________

1 păreche de cercei de a rg in t cu petri albastre sau roşii 50 cr.

1 şurţ fin pentru dame,50 cr.

din Voii franţuzesc

1 caretă pentru dame, practic pentru lucruri de gmână 50 cr.

1 lanţ de orologiu fin aurit sau argintat 50 cr.

1 briceag ta re cu 3 limbi 50 cr.

1 păreelie de foarfeci cualitate fine __________ . 50 cr.______________

2 cravate de m ătasă coloare modernă 50 cr. _____________

1 casetă pen tru ţinnrea zăliarului, de lemn cu lăcat 50 cr.

3 ceşci de Micado din metal neruinabil 50 cr.

1 recuisit pen tru scris potrivit la ori-ce masă de scris 50 cr.

1 am nar de buzunar cu fitil 50 cr.

1 care tă cu 50 de plicuri şi 50 coaie de hârtie de _______scris 50 cr. _________

1 casetă de fer tu rn a t â la Wertheim _________________ 50 cr.________________1 cursă' pen tru şoareci, prinde 20 deodată

50 cr.1 pungă de pele

50 cr.6 bucăţi săpun de ,glicerin , parfumate

50 cr.1 acăţăto r am erican p en tru haine, cu. cârlig

de aramă 50 cr.1 paner toarte practic de Majolika

50 cr.

1 sticluţă de tin c tu ră de «n r cu care se poate __________ auri ori-ce 50 cr._____1 instrum ent ita lian acordează melodios

50 cr1 harmonică de g u ră cu care pot juca uşor

_______________ 50 cr._______________ ’1 p ipă bună cu ţev e foarte durabilă

50* cr.1 perie de liaine 50 cr.

1 perie de cap 50 cr.3 bucăţi diferite obiecte de joc

50 cr.1 scatulă cu 144 pene de scris de oţel prima

cualitate 50 cr.1 lă ca t p en tru perdele

50 cr.1 perie de m usteţi cu oglindă şi pepten

50 cr.1 tig a re tă din spumă de mare

50 cr.

orin sau 2 coroane ouca1 orologiu

de bronce ce merge re­gulat, cu garantă

1 fl.Cuşmă de ia rn ă

din peluş de Fersia, cn vată călduroasă

1 fl.1 cămaşe bărbătească, foarte fin gătită, albă ori

colorată1 11.

1 lan ţ de orologiu din aur artificial cu acătătoare

1 fl.

1 pălărie bărbat, dinpâslă moale foarte tiitoare

1 fl. '

1 cămaşe femeiască din şifon ori in cu biodării

1 fl.

1 p ăr. ismene bărbat, din pânză de casă bine lucrate

1 fl.

1 corsetă dc noapte din sifon cu brodărie fină

1 fl. ■

1 ineldin aur-doucle cu petri

1 fl.

4 cravate bărbăteştifiecare în altă formă şi

coloare, foarte fine - 1 fl.

6 p ăr. ciorapi bărbăt. într’o coloare ori cu vergi

frumoase 1 fl.

1 păreche ismene fem din sifon, cu brodărie fină

. 1 fl.

1. medalion din aur artificial, cu petri

1 fl.

1 păreche mănuşi călduroase pentru iarnă,

din lână 1 fl.

3 păreche ciorapi fem. într’o coloare sau cu vergi

frumoase 1 fl.

1 sucnă■ călduroasă, cu brodure

1 fl.

1 b ră ţa r dela exposiţia din Paris

l ' f l .

1 jache tă de lână pentru dame si bărbaţi

1 fl. .

1 corsetă cn irasată , fason parisian, foarte du­

rabilă 1 fl.

3 şo rţu ri de casă, mostre frumoase şi moderne, ve­

ritabil de spelat 1 fl.

1 medalion de inim ă din argint veritabil, probat

1 fl.

1 păreche pantalon i de lână (sistem .Jăger) pentru

domni1 fl.

12 batiste, cu margini colorate, chivite

1 fl

1 şorţ de lis ter, calitate bună, care, chivit,

’/* de mare 1 fl.

1 jachetă de dame din creton francez lucrată

1 fl.

1 haină de ia rn ă gata pentru copii dela 1—3 ani

1 fl.

o faţă de m asă bună damast alb ori colorată

1 fl.

6 serviette pe deplin de mari, albe ori colorate

1 fl.

1 pipă din spumă de mare artificială

1 fl.

1 sp iţ de ţigară spumă de mare veritabilă cu

chichlibar1 fl.

1 lămpaş cu o lumină intensivă

1 fl.

1 şa tu lă de cusut do me­tasă cu scule de cusut

1 fl.

6 linguri de supă din argint de Phonix veritabil

- 1 fl.

6 furculiţe franc, din argint de Phonix veritabil

. 1 fl.

o ţiitoare de ză lia r splendid argintărită si fină

1 fl.

t m oară de cafea cea mai bună construcţie, du­

rabilă 1 fl.

1 covor de pat din stofă de jute desin frumos

1 fl.

1 cearceafa de tot mare si gata

1 fl. ’

6 m erindare de in, mari şi tari

1 fl.

6 şte rgare, calitate bună, baro, «hivite

1 fL -

1 năfram ă de m etasă 1 cot de mare şi în ori­

ce coloare 1 fl.

1 pipă pentru burghezi, spumă de mare artificială

cu vergea cu tot 1 fl.

1 album pentru fotografii, foarte fin

1 fl.

3 cuţite de masă din argint de Phonix veritabil

1 fl.

6 tase de cafea calitate bună neperitoare

1 fl.N um ai fJ. 5 75

costă o bucată întreagă de 30 coţi, de pânză de casă excelentă, trainică, so­

lidă, de calitate Iată

N um ai f l . 6.25costă o bucată întreagă de 30 coţi de haine de pat din Sternberg, prima cali­tate, bună de spelat în toate colorile,

foarte trainică.

3 batiste de metasă de Lyon,

mai multe colori 1 fl

1 eventail cu zugrăvire artistică,

foarte frumos 1 fl.

1 năfram ă m are căldwroasă pentru dame,

,li de mare 1 fl.

1 a p a ra t de foc, aprinde însuşi cu iuţeala fulgerului

i fl.

1 briciag cu 4 tăişuri, cu aparat pentru scoterea dopurilor

1 fl.12 lin g u riţe de cafea din argint de Phonix ve­

ritabil1 fl.

îm p era tu l şi îm p e ră te asa 2 frumoase

figuri de decoratiune 1 fl.

portm oneu tot din pele cu încheietoare

1 11.

1 portmoneu pentru baai şi documente

1 fl.

1 crucifix din metal topit, nu se poate

sparge 1 fl.

1 oglindă de păre te 3 cm. de mare, în cadru

de nuc1 fl.

1 lingu ră m are de supă din argint de Phonix ve­

ritabil 1 fl.

2 feşnice de salon argintărite fin, formă fru­

moasă1 fl.

3 b roşuri de dam e în mostre deosebite

. 1 fl.

1 briciu, tăiş englez veritabil, foarte

ascutit1 fl.

N um ai fi. 5.50costă o bucată întreagă 30 coţi, prim a ca lita te oxferd, în toate colorile, sc^i trainic, pentru cămăşi şi rufe de casă.

N u m ai f l . 5.50costă o bucată întreagă 30 coţi, calitate excelentă pentru cămăşi Scliiffon, fină ca cea din in, foarte bună şi trainică.

1 păreche pantaloni de ia rn ă pentru bărbaţi, I făcut elegant în toată mărimea 2 fl. | 2 fiorini fiecare bucată.

1 serviciu din porcelan de cafea pentru 6 per­soane, 15 bucăţi, 2 fl.

1 jachetă pentru domni si dame în ori-ce mărime. 12 fl. I

1 pelerină de ia rn ă din lână 9/4 mare, groasă călduroasă 2 fl.

6 m etri de covoare,, sortă bună, cu bordură co- I lorată 2 fl. |

3 bucăţi cămăşi de dam e din schiffon fin şi cu ’ ’ brodărie 2 fl.

1 stam pilă de cauciuc cu ori-ce nume, dimpreună cu coloare 2 fl.

1 covor pentru aşternut, înaintea patului, fru- § mos lucrat 2 fl. i

| 1 orologiu de p ă re te cu deşteptător i fl.1 lan t de arg in t, pentru domni sau dame 2 fl

1 lan ternă m agică pom poasă cu figuri mari şi cu instrucţiune 2 fl.

1 Perdea modernă pentru ferestri de jute sau § dantele 2 aripi complete 2 fl. f

I 1 b ră ta r de a rg in t, veritabil cu apendice 1 ' 2 fI-1 1 la nomă, excelentă şi bună, lucrată în coloare 1 vânătă şi roşie 2 fl.

1 tacâm de m asă pentru 6 persoane, 1 pânzătură, 1 6 serviete fine 2 fl. ţ1 1 oglindă cu ram ă de au r 55 cm. mare, fru- 1

1 moaşă, format mare 2 fl. jI 1 cuşmă fină p en tru domni 2 fl.1 1 muff pen tru dam e prima calitate 2 fl.

1 bucată pânză garn. 4/4 lată 7—8 metri lungă, 1 deasă 2 fl. |

1 O um brelă de m ătasă A ustria , cu lemn durabil 1 1 fin 2 fl. j

1 1 cămăşe de flanel p en tru domni în toate co- 1 lorile, foarte călduroasă 2 fl.

3 bucăţi cămăşi de oxford pentru lucrători foarte 1 trainic lucrată 2 fl. |

1 1 giamantan. cu lăcat cu îmbrăcăminte bună de 1 pele 2 fl. |

1 1 batistă de Lyon rentabilă de mătasă, mare, în 1 ori-ce coloare 2 fl.

1 blusă de dame modernă din satin fin, mustra cea mai nouă 2 fl.

I 1 p ipă de spumă veritabilă de mare cu vîrf ar­ii gintat cu 2 fl. |

1 1 păreche de leşnice de salon Alpacca, fason 1 mare, elegant 2 fl.

fejirI

schimba, sau banii se trimit înapoi prin firma:

[2307] 4- Wiener Kronen-Bazar FEKETE in WIEN V., Rîidigergasse Nr. 1113.Proprietarul şi editorul Institutului Tipografic Ioan P o p a Ne«şn.

Nr. 50 A d«os la „FOAIA POPORULUI» nr. £50 Pag. 5.09

ECO N O M U Lredactat de 0. GOHŞi.

Se remânem la cele bune ale noastre!Y.

Cumpătul în beutură.Românii su n t dela fire oameni chib­

zu iţi şi aşa nu prea alunecă la fapte fără ro s t; d a r’ ei sân t totodată şi cum pătaţi în toate pornirile şi lucrările lor. E a r ’ unde vedem pe Români trecând m arginile cumpătului, acolo nu firea lor înăscută îi duce, ci obiceiul rău.

P ână la anul 1848 , când cu revo­luţia, ori şi cine avea drept să facă cu căldăruşa rachiu de bucate, de prune, de drojdii şi de trevere (trivere, tru jn ic , mon­turi) ; ea r’ pentru vinul agonisit cu m are trudă n ’avea să plătească taxele, care le plăteşte astăzi.

Şi cu toate aceste, nici poveste să se bee atunci a tâ ta beutură câta se bea in zilele noastre , m ăcar că a r fi pu tu t să bea şi mai mult, pentru-că beuturile erau mai pe nimica. Feria de beutură atunci nu era aşa de scumpă ca astăzi litra sau cupa.

E m ult tim p, de când oamenii în­trebuin ţează şi alte beuturi afară de apă, m ăcar că a r p u tea tră i cât de m ult şi fără de vin, bere sau rachiu. E a r ’, dacă n ’am bea de loc alte beuturi, din apă încolo, oare nu n e-ar fi mai b in e? Şi câte rele şi păcate n ’ar p eri mai ales d in tre oamenii, care în stare de beţie se aruncă în b ra ţe le diavolului?

Nici boul, nici calul, nici cânele şi nici chiar rîm ătoru l nu beau decât num ai apă. Singur omul fumează tu tunu l cel veninos şi se u ită în sticlă până nu mai ştie de el şi cade sub masă! Sărm ane om! Tu ajungi de m ulte ori a fi mai ticălos şi decât cel mai de jo s dobitoc. E a r ’ la această s ta re de ticăloşie te duce ne- cum pătul şi rău l învăţ.

Şi cui strici tu , Române, p rin aceasta ? Ţ ie însuţi: sănătă ţii tale, sufletului tău , copiiilor tăi şi naţiei tale. Şi pe cine în- g raşi în necum petul tău ? M ai totdeuna pe duşmanul tău cel mai mare, pe J id a n u l ; pe acel Jidan , care a aruncat tăciunele urei şi vrajbei în tre naţiile din această ţeară

nenorocită.Aproape fiecare sat îşi are în p a tria

noastră Jidanul seu, care în tre altele ţine cârcim ă (birt), şi care ştie să scoată şi cel din urm ă ban din punga sau şerparul

Rom ânului.Cârcîm a a ajuns locul de adunare

pentru oamenii din comună şi o m are parte din aceştia mai bucuros se duc în ea decât la biserică, pe care unii nu o

cercetează, cu anii.^ Aşa am ajuns de departe, încât

omul, care nu cercetează biserica, de loc

nu e despreţuit, nici rîs şi nici b a tjo c u r it; pe când cel-ce nu se abate mai adeseori pe la cârcimă, adese ajunge pe gura sa tu lu i. .

Această stare de.lucruri ne dovedeşte din destul stricarea bunelor noastre obi­ceiuri de dem ult şi apucarea pe căi rele şi primejdioase, care au să ne ducă la perire.

Sfânta biserică, casa lui D um nezeu, ar trebui să fie plină de creştin i în toate duminecile şi sărbătorile, a tâ t dim ineaţa cât şi după am eazi; ea r’ în casa cârclmei şi mai cu seamă îu a Jidanului n ’a r trebui să petreacă ni ine Dumineca şi sărbătoarea.

Dacă cineva chiar vrea se bea ceva, aducă-’şi acasă. Aici e scu tit de a bea prea mult şi n ’are prilej de a se apuca de certe, de Înjurături, de bătăi şi de multe ori şi de alte fapte mai rele, ră- mânendu-’i to todată şi banii agonisiţi în crunte sudori.

Dela cârcimă se porneşte răutatea. Din cârcimă îşi ia început şi necumpătul şi cele mai m ari nenorociri. M ulţi stlnt, care singuri numai nu beau, ea r’ când se văd odată încunjuraţi de tovarăşi „cu puteri u n ite" , să vedeţi numai, fac ispravă m inunată!

Aici mai cu seamă se pune teineiu şi jocului de cărţi, care a sărăcit şi a pus capul la destui. De aici se porneşte traiu l rău în tre bărbat şi femee. Poate chiar pen tru aceasta au luat învăţ şi femeile din unele părţi a se duce cu bărbaţii la cârcim ă şi a bea pe întrecute.

Destul că cârcîma, pe care am putea-o numi cu to t dreptul cuibul, în care se clocesc duşm anii de m oarte ai omului, cuibul dracului, această cârcimă esre în zilele noastre de mulţi mai bine văzută decât biserica.

Acum, dacă vom merge to t aşa şi de aici încolo, mai bucuros pe calea cârcîmei şi a necumpătului decât pe calea bisericii şi a înfrenării, va fi pace de bine şi a tâ t noi câ t şi urm ătorii noştri vom ajunge să ne blăstemăm zilele, în care ne-am născut.

Când am pută socoti ce ne răpeşte nouă cârcîma şi necumpătul, poate ne-am mai şi opri în mersul nebunesc spre perire. A ceasta însă e foarte grea de calculat. D ar’ ajunge să ştim şi num ai a tâ ta , că zeci de fiorini se duc din fiecare casă pe beutură în to t anul, mii de fiorini din fiecare sat şi milioane m iille dela to ţi Rom ânii.

De aceea noi dăm îndărăt în avere şi străinii, mai cu seamă Jidanii, care pregătesc rachiul şi ţin arânzile şi cârcîmele se îmbogăţesc văzând cu ochii, scoţând în m ulte locuri pe economi din casele şi moşiile lor şi chiar şi pe baronii şi grofii

necumpătaţi.P rin urm are, să ne căutăm petreceri

mai bune şi mai alese cum stlnt cele ce ni-se îmbie în cârcim e! Apoi să fim cum­pătaţi în beutură. Pentru-că, precum omul ştie să fie cu m ăsură la m âncare, to t aşa

se poate deda a fi cu m ăsură şi la beutură. E a r’ aceasta să poate mai uşor, lncunju- rând cu ori-ce preţ casa cârclmei şi mai cu seamă pe a Jidanului.

Oamenii nu câştigă to ţi deopotriră. Unii câştigă cu miile, alţii cu sutele şi ea r’ alţii numai cu zecii de fiorini. Şi precum le e câştigul aşa le sunt şi chel­tuelile. Totdeauna cei cu venite mai m ari pot să cheltueascu mai mult decât cei cu venite mai puţine. Aşa a fost de când e lumea şi aşa este astăzi şi aşa va fi şi în viitor.

Cuminte sunt însă numai acei oameni, care se întind numai pe cât îi ajunge straiul, adecă care -îşi întocmesc cheltue­lile după câştig, potrivind astfel, ca to t­deuna să le rămână câte un prisos cât de mic. Oamenii, care lucră aşa se nu­mesc p ă s t r ă t o r i (cruţători, grijitori).

E ste apoi alt soiu de oameni, care prea cruţă, care îşi trag dela gura lor şi a copiilor, pentru-ca să facă avere, pu­nând bau lângă ban. Aceşti V oameni se numesc s g â r c i ţ i.

In sfîrşit, sunt şi alţi oameni, care cheltuesc mai m ult decât câştigă şi aceştia se numesc r i s i p i t o r i .

A ţină cumpăna şi aici, ca în toate lucrurile din lume, este cea mai m are în­ţelepciune. A şadar’ numai omul păstră­to r este în ţelept. E ar’ sgârcitul şi risi­p itorul, unul ca şi altul, sunt oameni apucaţi pe căi rătăcite şi păcătoase.

Românii, din firea lor, nu putem zice, că a r fi oameni risipitori şi nici sgârciţi. Dim potrivă ’i-am putea numi cu drept cuvent păstrători, une-ori până aproape de sgârcenie. Dela o vreme în­coace însă, vedem, cum ici colea începe a se furişa risipa şi p rin tre oamenii noş­tri ; şi risipa nu-’i duce la nici un bine.

Să vedem acum unde se a ra tă risipa în tre noi şi cum o primim cu b raţe le deschise, fără de a avă cea mai m ică te ­mere de ea.

Acolo, unde omul îşi poate face în ­suşi unele lucruri de trebu in ţă şi totuşi le cum pără de-a gata, risipa a început a se încuiba, după-cum s’a a ră ta t vorbind în „E conom ul" de cum părarea bum ba­cului, joljului şi altor ţesături, care le po t găti femeile noastre însele, din cânepă, in şi lână.

Unde se vede mare aplecare spre lux, deasem enea s’a fâcut pornirea spre risipă.

Unde oamenii mai bucuros cercetează cârcimă decât biserica, risipa este un oaspe de to a te zilele.

Unde poporul a început a-’şi petrece serile lungi de iarnă jucându-se în cărţi, în loc de a-’şi petro.ee ca mai demult spunând poveşti, sau fiindcă acum ştiu mulţi ceti, huninându-so unii pe alţii cu

Pag. 560 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 50

înrăţături bune şi folositoare din cărţi şi gazete. Pentru-că, să nu uite oamenii noştri şi mai ales ecoonomii, că' ei în vreme de vre-o 5 luni nu câştigă aproape nimica. Prin urmare ar trebui sS-'şi măr­ginească şi trebuinţele; ear’ petrecerile să ’şi-le întocmească de aşa ca să nu-’i coste bani, ci să câştige şi în vremea iernei, dacă nu bani, măcar învăţătură şi înţelepciune mai multă, ceea-ce se poate foarte uşor.

Nu sunt aceste vorbe, cum se zice de clacă, ci sânt vorbe, care am dori să afle răsunet în inimile tuturor Românilor şi menite să-’i abată din căile rătăcite.

Oamenii risipitori totdeauna o sfir- şesc rău. Dela o vreme ei sânt siliţi să se îngloade în datorii, de care nu se mai pot mântui. Astfel ajung la sărăcie şi ticăloşie, de rîsul şi batjocura lumei, ear’ copiii lor de chiu şi vai.

Se nu lăsăm aşadar’ risipa în mij­locul nostru; să nu-’i dăm intrare sub acoperişul caselor noastre şi chiar şi pe cei, de care ea s’a legat, să ne dăm toată silinţa pentru a-’i desbăera de ea.

Cel-ce face astfel de lucruri, mântueşte suflete de moarte şi-’şi .va câştiga iertare de păcate.

Risipa se începe dela crucer. Ear’ cel grijitor „leagă crucer ul pe 10 locuri".

Să punem preţ pe fiecare crucer şi să-’l folosim numai unde avem lipsă ne­apărată de el.

Se dedăm şi copiii de mici a fi cru- ţători. Se nu-’i lăsăm, cum se poate vedea acum în toate părţile, ca să se în­deletnicească cu tăbacul şi alte apucături rele, care din cea mai fragedă pruncie îi dedă la risipă.

- Ce obiceiu poate fi mai rău decât văzend cum copilul de 6— 7 ani fură oul proaspăt şi-’l duce pentru ţigară la bol- taşul din sat! Un asemenea copil numai risipitor poate deveni şi prin urmare om stricat,. sufleteşte şi trupeşte.

Dacă am fi în stare să socotim cât scoate risipa din casele noastre, ne-am îngreţoşa şi înspăimânta, şi n’am mai umbla înadins să ne întâlnim cu ea,

De-ar munci omul ori-cât de mult, nefiind el şi cruţător, bine nu o să-’i meargă în lume. Pilde avem nenumărate, în toate zilele. Deci se ne ferim de ri­sipă mai tare ca de foc! }.

Leac contra durerii de dinţi-Se ia piper pisat, se pune într’o

bucăţică de pânză, se moaie în spirt şi se aplică pe partea gingeilor, în care se simte durerea. Dacă dinţii sunt găunoşi se ia cu ceva subţire „acid muriatic“ şi se pune o picătură în dintele stricat. Durerea se domoleşte şi, repeţind aceasta de mai multe ori, se omoară nervul, care el pricinueşte durerea, fiind însuşi bolnav.

Retezaţi strugureii şi agrişii peste iarnă, î

între greşelile păgubitoare, de care se fac vinovaţi ţăranii noştri, se număra datina ruginită de a lăsa strugureii (coa­căza, rozinchinii) şi agrişii (acrişii, bor- bonarii) în grija sorţii. In adevăr, cei mai mulţi din ţăranii şi cărturarii noştri săteşti nu ştiu decât să culeagă de-a-gata fructele acestor tufe. Foarte rar ni-a fost dat să vedem pe unul sau pe altul retezând sau rărind crengile de prisos, cură- ţind în regulă cuiburile de omide (molii), în- grăşând pământul din apropiere cu gunoiu putrăd şi înlăturând buruenile, melcii şi celelalte animale stricăcioase. Hotărît însă că, supuşi fiind la îngrijirile atinse aci în treacăt, atât strugureii cât şi agrişii isbutesc şi produc roade neasămănat mai mari şi mai bogate ca de obiceiu.

Despre cum ar trebui prăsite şi cul­tivate tufele de strugurei şi agrişi, vom vorbi altădată mai pe larg. Rămâne dar’ să mărginim expunerea de faţă asupra unei lucrări neapărate, care ar trebui săvîr- şită acum peste iarnă. Vorba este de crengile netrebnice şi prin urmare de pri­sos, pe care le vedem ciontându-se pri­măvara, adese pe când foile au apucat să odrăslească. în deosebire de meri, peri şi ceialalţi pomi, tufele de strugurei şi agrişi încep să înverziascâ pe dată-ce tim­pul s’a domolit. Chiar şi până a nu se fi dus neaua (zăpada), rădăcinile acestor tufe absorb din păment materii nutritoare. Deodată cu îmblânzirea frigului, mugurii (bobocii) se desfac în pripă şi dau naştere la foi, care şi ele se desvoaltă în pripă. Drept aceea, dacă este să întimpinăm scurgerea şi cu ea perderea sucului nutritor (mâzgăi), nu rămâne decât să îndeplinim retezatul şi înlăturarea crengilor de prisos cât mai din vreme, aşadar’ toamna sau în cursul iernii, când economii şi aşa • nu sunt prea ocupaţi. Ranele căşunate se tămăduesc dela o vreme aşa că în primăvară sucul n’are pe unde să se reverse.

Tărîţa de stejar contra filoxerei-Un domn din Essek (Croaţia) a pu­

blicat deunăzi într’o foaie ungurească de pădurăriţ („Erdeszeti lapok“) o scrisoare, din care scoatem următoarele:

Fie-mi îngăduit să-’ţi atrag, dle re­dactor, luarea aminte asupra unui mate­rial, a cărei întrebuinţare contra filoxerei este deplin întemeiată. Vorba este de tărîţa (făina) de lemn, care se produce în mari cătăţimi, mai ales când cu tăia­tul lemnelor în joagăre. Cea mai bună este tărîţa de stejar, pe semne, fiindcă argăseala (tanina) ce cuprinde nimiceşte filoxera, pe lungă că îngraşe pămentul dintre rădăcini. Preotul Antonie Bogetici din Cserevincs în ' Sirmia este, care a fă­cut această descoperire. Filoxera pustiise viile acestei comune, aşa că locuitorii mai s&-

raci luară lumea ’n cap, neavând cu ce să-’şi agonisească viţe americane altoite pentru înfiinţarea din nou a viilor nimi­cite. Când cu reînfiinţarea viiei sale, preotul amintit nu s’a servit nici el de viţe americane, ci de viţele îndatinate (in­digene), aplicând însă tărîţă de lemn drept scut. Tot atunci, înainte cu 10 ani, alţi patru vieri întrebuinţară viţe îndatinate, pe care filoxera le-a pustiit Într’aceea cu desevîrşire, din contră, viia preotului Bo­getici, ajutată de tărîţa de lemn, a rămas frumoasă şi propăşeşte.

După spusele preotului Bogetici, pur- cederea este următoarea : Se înlătură pă­mântul mai de-asupra aşa, ca în jurul tru- pinii să se formeze o groapă, în care se presară 5— 6 litre tărîţă de lemn. După apăsarea. tărîţii cu piciorul sau cu mânile, pământul scos se aşează earăşi la loc. Această gunoire se repeţeşte la început an de an, ear’ mai târziu la câte trei ani. Câteva viţe, pe care Bogetici înadins nu le înzestrase cu tărîţă de lemn, s’au prăpădit.

La noi îu Croaţia şi Slavonia, aşa se zice în scrisoare, s’a încuibat credinţa, că tărîţa de lemn este singurul scut ni­merit contra filoxerii aşa, că astăzi frun­taşii viierilor încă nu îngraşe viile lor decât cu tărîţă de lemn.

între viierii români se află sute şi mii, cărora filoxera le-a pustiit viile sau ame­ninţă a le pustii. Vor lucra deci înţe- lepţeşte cercându-’şi norocul cu tărîţă de stejar, care şi aşa se poate agonisi şi aplica fără multă trudă şi spese.

Despre dâlac.Dălacul, aşa scrie „Gazeta Ţera-

nilor“, e o inflamaţie (aprindere) a splinii.Vitele molipite pătimesc de friguri

puternice şi în deosebite părţi ale tru­pului se fac inflamaţii de natura brâncii, inflamaţii, care se întind, sunt de coloare roşie, închisă-albastră şi la pipăit se simt când calde, când reci, şi chiar bolboro­sesc. Une-ori se arată şi beşici, de unde curg lichide, care creapă pielea. Vitele atinse de acest fel de dălac mor în 2— 3 zile. Inflamaţia splinii este o aşa zisă boală de otrăvire a sângelui, o boală pri­mejdioasă pentru om. Vom putea începe vindecarea la această boală, lăsând vitei sânge mult şi apoi bubele se sparg şi se spală cu oţăt şi „apă de clor" sau oleiu de terebentină (terpentină).

,P e urmă se dă salitră şi „acid sul­furic “ (vitriol) cu apă. De altcum păţăniile au dovedit, că puţine vite isbutesc a fi vindecate. Dacă inflamaţia splinii e în­soţită de friguri, ajutorul vine prea târ­ziu, deoare-ce boala înaintează repede. Nu trebue atunci decât să lăsălh sânge mult, să facem injecţii cu „acid sulfuric" şi apă şi să/punem îmblojeli reci pe tot trupul.

Nr. 50 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 5G1

■Despre vîrsta bovinelor.în n r. 3 4 al „E conom ulu i‘ vorbi­

sem despre cunoaşterea YÎrstei la cai, ară­tând to todată mai pe larg, care dinţi cum se num esc, cum sflnt întocm iţi şi apoi când se întem plâ eşirea d in ţilor, schim barea, ş tergerea şi c. 1. P en tru de a Întimpina repeţirea, ru g im pe cetitorii noştri sS cetească din nou expunerile de a tu n c i; căci num ai astfel vor înţelege, despre, ce este vorba aici.

S6 trecem acum la adecă.Cu num irea de bovine (vite) se ln-

sam nă taurii, boii, vacile şi bivolii.Bovinele au câte 8 dinţi tă ie to ri în

falca din jos şi câte 24 m ăsele, în to tal32 d in ţi; colţii lipsesc.

C unoaşterea vîrstei la bovine se în­tem eiază mai ales pe schimbarea tăietorilor.

Cu 1 % ani se schimbă de obiceiu lopeţile de lapte şi cu 2 ani lopeţile s ta ­tornice ajung m ărim ea cuvenită.

Cu 2 V» ani se schimbă dinţii m ij­locii, aflători lungă lopeţi şi cu 3 ani apar înlocuiţi prin mijlociii statornici în­deplin desvoltaţi.

C u 'f 3 1/ 4— 3 1/ 2 ani se schimbă a doua păreche de mijlocii şi cu 4 ani ap ar înlocuiţi p rin d in ţi statornici, care încep a se şterge.

D upă 4 1/*— 4 % ani se schimbă tăie­to rii m arginaşi şi cu 5 ani m ărginaşii statornici încep şi ei a se toci.

D in al 5 an încolo aflarea vîrstei este din ce în ce mai anevoioasă şi mai puţin sigură.

Ciorba de grâu pentru copiii slăbuţi.P e seama copiilor slăbuţi se reco­

m andă un fel de ciorbă (zamă), care se găteşte a şa : !;

Se aleg grăunţe frumoase de grâu, se uscă pe cuptor, fără a le p ră ji, şi se macină în tr ’o m orişcă de cafea. A ceastă faină tărîţoasă se opăreşte cu apă fer­binte, adăogând câteva picături de m ust de smeură. F iindcă se înăcreşte repede, ciorba de grâu trebue gătită zi de zi. L a 1 litră de apă se vine aproape 1 decilitră de grâu. Dacă copilul mâncă cu poftă se va a d ă o g a la 2 p ărţi de ciorbă1 parte de lapte fert.

Stîrpirea păduchilor la vite." De cu prim ăvară cum şi a ltedăţi,

m ulte v ite se molipsesc de păduchi (hîră), care se sporesc aşa zicend în nesfîrşit şi căşunează slăbirea grabnică şi une-ori dă- răpănarea v itelor. Cea mai eftină şi n i­m erită lecuire este ungerea cu alifie gă­tită din sSu şi floare (praf) de pucioasă. U ngerea se repe ţeşte câteva zile în fie­care dim ineaţă. Câteva oare după ungere, alifia se spală cu săpun şi leşie nu toc­

mai tare .

Spălatul mânuşilor.L a spălatul mânuşilor de piele

( ng lacă“) se aplică de obiceiu r b e n z in l“ , care produce un miros foarte greu. M ult mai potrivit este spălatul cu lapte ferbinte, în care s’a fost disolvat (topit) săpun, adăogând după aceea câteva picături de spirt de ţipirig (sahniac) şi gălbinuş de ou bătu t în formă de n eau ă ; la */„ litră de lapte ajunge un gălbinuş. Mânuşile se trag pe mână şi se freacă cu un petec moale de lână. Ele se pun la um bră ca să se uşte. Uscate fiind la soare, ele se înăspresc.

Contra sgîrâiturilor de pisici.Copiii adesra se întâm plă să fie

sgîriaţi de pisici (mâţe). Aceste sgîrăi- turi pot deveni primejdioase. Asemenea sgîrâituri se v indecă 'm ai în grabă spă­late fiind cu ceaiu de rom oniţă şi de mac, ear’ după-ce le-am şters, le ungem cu puţin colodion.

Vindecarea arsurilor de fosfor.Când cu aprinderea lem nuşelor, nu­

mite şi chibrituri, cătrăniţe, aprin joare şi c. 1., adese se întâmplă, că fosforul (că- tranul) pricinueşte arsuri cumplite, mai ales dacă s’a brodit să sară în cutare rană. Cel mai sigur leac e se ţinem arsura în apă călduţă. în care s’a fost top it (di- solvat) „sodă14 multă.

Ştiri economice.Comitetul central al „Reuniunii

române de agricultură de aici“ a ţinut în 30 Nov. a. c. n. o şedinţă, în care s’a luat la cunoştiinţă raportul secretarului despre ţinerea întrunirei agricole din 23 Octomvrie în comuna Roşia. întrunirea a fost una din cele mai mănoase; căci aici s’a pus temelia pentru înfiinţarea unei „tovărăşii agricole" şi a unei „casse săteşti de împrumut11 după sis­temul „Reiffeisen“ ; mai departe, s’au primit între membrii ordinari ai Reuniunii cu taxa anuală de 2 fl. următorii: Ioan Cica, Simeon Ganea, Nicolae Ţiban, Achim Coldea, Dan Olariu, Ioan Micu, Romul Poşa, Toma Ale­xandru, Ioan Brâncoveanu, economi şi Ioan Olariu, înveţător, toţi din R oşia; apoi Chirion Munteanu, înveţător şi Ioan Caliman, înveţător pensionat, amendoi din Cornăţel. Se trimite la recercarea ministrului u. de agricultură pentru guvernul din Serbia un exemplar din statutele Reuniunii tipărite în româneşte. S’a luat la cunoştinţă, că cassarul Reuniunei a ridicat ajutorul de 100 fl. ce s’a fost votat de comi- siunea economică comitatensă pentru acope­rirea în parte a speselor avute cu exposiţia de vite din Pianul-român.

După-ce nici până acum n’au sosit pas- poartele (ţîdulile) pentru vitele de rasa „Pinz­gau11 vendute, comitetul se roagă de dl comite- suprem se mijlocească trimiterea lor. Broşura lui Fekete Lajos, consilier r. u. silvanal şi profesor de academie, „Despre somenarea şi sădirea pădurilor" s’a predat dlui Onoriu Tilea spre studiare şi raportare. S’i luat la cuno­ştinţă, că cassarul a plătit cu 60 fl. 70 cr.

seminţele (57*/, chlgr. seminţe de trifoiu, 201/, chlgr. seminţe de napi şi 5 chlgr. se­minţe de luţernă) Împărţite In cinste In 1893 Intre membrii Reuniunii din Avrig, Sibiiu, Sibiel, SCliste, Ilimbav, Nocrich, Gurarîului, Roşia, Poiana, Orlat, Sadu, Tilişca, Galeş, Lancrăm, Apoldul-mic şi mare, Pianul-romăn, Sisciori şi Rodu. Deasemenea s’a luat la cu­noştinţă raportul dlui Sabin P. Harcianu din Răşinari, că a sămănat în 2 Maiu a. c. cucu­ruzul polonez ce ’l-a fost primit dela comitet. Cucuruzul a fost pus In cuiburi la o depărtare de 60 cm. Din causa răcelii, cucuruzul a re- sărit numai după 2 săptămâni. KI a fost să­pat de 2 ori şi s’a copt cam târziu, tot din causa răcelii, abia la începutul lui Septemvrie. Recoalta a fost mulţumitoare, cu toate aceste Inse acest cucuruz stă îndărătul cucuruzului nostru. Încercările făcute la fenalele de munte, deasemenea n’au isbutit. Dl liarcianu va face încercări cu acest cucuruz şi In anul viitor. Comitetul se adresează la ministerul r. u. de agricultură pentru a-’i trimite In primăvara viitoare seminţe şi sade de viţă americană cum şi 2000 meri pădureţi, 1000 peri, 500 cireşi, 500 nuci, 500 pruni şi 100 gutui, care cei dintâiu se se altoiască la timpul seu, şi so se dăruească membrilor Reuniunii. în urmă comi­tetul hotăreşte, că cocoşul şi găina, prăsite de dl Al. Lebu din găinile, ce i s’au fost dat de comitet în primăvara a. c., se se dee spre mai departe prăsire dlui I. de Preda.

Foloasele rundunelelor. învăţatul francez Florent Prevost a cercetat stomacul (rînza) a 16 rflndunele (rftndunici), pe care le-a fost prins una câte una în timpuri deo-sebite. La 15 Aprilie 422 fluturi, muşte ş. c.

„ 19 y> 649 n n 77» 27 71 361 77 n 77» 1 Maiu 704 » n îl» 4 n 660 n 77 7)» 18 7? 686 n n »„ 29 n 300 » 77 »» 3 Iunie 420 n 77 77» 14 77 244 n n r»„ 28 r> 420 T) îj »„ 11 Iulie 420 » » 7»„ 20 75 501 77 n 77„ 24 n 500 > 77 71n 0 August 742 77 » 77» 19 n 600 n n r>„ 29 n 384 77 77 }7

7927 77 n 77Cele 16 rflndunele au stirpit deci în tot

atâtea zile nu mai puţin de 7927 insecte aşa, că pe 1 zi s’ar veni 495 insecte do fiecare rflndunea. Vrednic de amintire este faptul, că afară de insectele moarte nu s’au găsit în stomac nici măcar un grăunte de semenţă, nici urme de poame, struguri sau alte plante.

Din vieaţa persană. De curend un cutremur de păment a dărîmat oraşul Kuchan, în Persia. Douăsprezece mii de oameni morţi, 50 de mii de capete de vite perdute: o ne­norocire uriaşe şi în prevedere foamete, boale şi frigul iernii. La mijlocul drumului între Ispahan şi Teheran, între capitala străveche şi cea nouă, se ridica cetatea Kuchan. Aci se născi'i Zobeida, copila cea frumoasă, de care se îndrăgi Ilarun-al-Rascid şi fu Sultana fa­vorită. Aci era un turn înalt de 50 dc m etri; şi aci se ţeseau acele minunate mătăsuri, a căror taină nici-odată n’o va afla nici un lu­crător european şi tot ad se lucrau acele vaso zugrăvite cu flori şi animale, care păreau fă­

Pag. 562 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 50

cute spre a împodobi mesele zeilor (idolilor). Casa în care se născii femeia, care plăcii lui Harun-cel-Mare, este astăzi o grămadă de dă- rîmături, turnul cel înalt s’a prăbuşit şi ţesă- toriile nu vor mai fabrica nimic. Locuitorii din Kuchan aveau trecere de maeştri vestiţi şi de aceea Domnitorul lor Ii scutise de ser­viciul militar. Câţiva soldaţi mai puţini şi câţiva maeştri mai mulţi nu stricau nici în Persia-

Se zice, că Domnitorul lor, Nasreddin, e foarte îndurerat de această nenorocire şi că, în speranţă de a uita, el va pleca în curend se facă o călătorie în Europa.

îndată-ce el a auzit de această întâm­plare, a alergat Ia faţa locului şi a împărţit bani şi ajutoare.

Băi în Marea-moartă. Marea-moartă din Palestina era până, acuma între toate mă­rile lumii singură, care nu era folosită pentru a face într’însâ băi de mare. Foile engleze istorisesc acum următoarele: Un American a dobândit dela guvernul turcesc încuviinţarea, de a folosi Marea-moartă şi împrejurimile ei. Acest întreprinzetor e hotărît a statorl o co­municaţie cu Ierusalimul, a clădi hoteluri şi case de concert, cu parcuri frumoase, şi a Inaugura o navigaţiune pe mare cu vapoare. Acest întreprinzetor mai voeşte se producă la ţermii Mării-moarte pucioasă şi' asfalt şi în sfîrşit voeşte se ridice o fabrică pentru a pro­duce sare. La aceasta mai adaogă:n o mică ştire despre doi munţi vulcanici, care sunt de venzare, adecă munţii Stroccur şi Gepir în Islanda, care sunt proprietatea amintitului în­treprinzetor, care face cunoscut prin gazete, că cei doi munţi vulcanici se vend pentru 1500 fl.

U n s a t o v re e sc . Ziarul ovreesc din Constanţinopol „ T ie m p o “ spune, că la gra­niţa turco-persiană este un sat ovreesc până acum cu totul necunoscut. Satul se numeşte Bar-Tannura şi are mai bine de 100 de case. în apropierea satului se află o peşteră vestită, cunoscută sub numele de „Peştera proro- cului Ilie“.

După tradiţiunea locală, strămoşii aces­tor locuitori ovrei s’au aşezat acolo după re ­întoarcerea din robia babiloniană. Se nu se crează înse, că aceşti săteni ovrei ar fi agri­cultori : jumetate dintr’îrişii sftnt mici negus­tori şi jumetate meseriaşi.

Cu tot numerul mic al locuitorilor lui, satul Bar-Tannura are doue şcoli cu 150 de şcolari. Obiectul de studiu de căpetenie în aceste şcoli e Biblia.

S ta r e a a g r ic o lă î n ţ e a r a n o a s tr ă . După ştirile întrate la ministerul ung. de agricultură, starea semănaturilor şi lucrărilor agricole a fost la sfîrşitul lui Noemvrie n. astfel:

în urma lungilor ploi. tomnatice, lucră­rile agricole şi îndeosebi aratul şi sămânatul au mers în regulă şi holdele au înaintat şi s’au întărit aşa, încât gerul ce ar fi urinând nu le mai poate căşuna stricăciune. Grâul, secara şi orzul au pătimit încâtva din causa vermilor. Mult mai tare a pătimit pe alo­curea rapiţa. în deobşte vorbind, starea hol­delor este îndestulitoare, . Pe alocurea sftnt adăpostite prin un strat groscior de neaua (zăpadă). Id-colea economii duc lipsă de nu­treţ. Vitele petrec parte mare în grajduri şi

, pe alocurea pasc holdele.

Cutremure de păment vestite, E ată cutremurele de pământ cele mai vestite din Europa:

în Aprilie 468, sub domnia lui ChildericI., oraşul Viena a fost dărîmat de un mare cutremur. în 24 Octomvrie 842: cutremur de pământ în timp de şepte zile în tot Nordul Franciei. La 18 Octomvrie 1354: dărîmarea oraşului Bale, trei sute de persoane omorîte.

în vara anului 1467: risipirea oraşului francez Soissons. în Iulie 1564: distrugerea a şepte oraşe din Provence. La 1 Noemvrie 1755: vestitul şi grozavul cutremur de pământ din Lisabona, capitala Portugaliei, 30.000 de morţi. La 8 Decemvrie 1769, anul naşterii lui Napoleon, ca şi cum ar fi fost o presimţire, a fost un cutremur, care a dărîmat o mare parte din oraşul francez Bedarrides. în Octom­vrie 1772: dărîmarea totală a orăşelului Arudy. La 20 Martie 1812 dărîmarea oraşului Beau- mont. La 24 Februarie 1818: dărîmarea oraşului francez Vence.

în sfîrşit acum doi ani, au fost cutremu­rul din insula Ischia,. din golful de Neapole şi din insula Chio din Archipelag.

V e n ite le c ă i l o r f e r a t e ro m â n e . Ve­niturile tuturor liniilor ferate române pe luna Octomvrie 1893, în asemănare cu veniturile din Octomvrie anul trecut, sunt*:

.1892. 1893Călători . . .1348588 .75 . 1564385.93 lei Bagâge . ' . . i0476.33 52848.51 „ Mărf. de mare

iuţală . . . 130320.15 156064 93 „ Mărf. de micăiuţ. 2779997.93 2824804.67 „

Total . , . . 4299483.16 . 4508093.91 lei.

M ă ta s a a r t i f i c i a lă . Cu cât mergem pe calea propăşirei, ne apropiem din ce în ce de visul vestitului învăţat francez Eeaumur (ceteşte: Reoinlr). Acest vis constă în a se fabrica mătasa şi se se poată vinde pe un preţ eftin. Doctorul Lehner a descoperit un mijloc, prin care se poate fabrica un fel de mătasă măe.ştrită, care se nu se deose­bească prin nimic de mătasa adevărată. Vorba este de un fel de guma, care se se poată desface în fire, şi care se se pună în tr’un recipient plin cu un lichid. Din acest recipient sftnt trase, de doue roate, care se învîrtesc cu o iuţeală mare, fire de mătasă, care apoi se pot ţese. Composiţia gumei înse, descoperitorul nu voeşte se o dee în vileag, ci o ţine taină.

U n t e s t a m e n t c i u d a t . De curând a m urit la Paris o femee de obârşie rusească, care a lăsat averea sa de 5 milioane aceluia, care va locul timp de un an într’o capelă zidită deasupra mormântului seu. După-cum spun foile parisiene, sosesc mereu scrisori dela oameni, care doresc se câştige cele 5 milioane de franci. Cel mai mare numer de candidaţi este din Austro-Ungaria.

Câne scump. Ziarele spun, că cutare cal minunat s’ar fi vendut cu preţul de 300.000 fl. şi că cutare marcă poştală s’a fost plătit cu nu mai puţin de 1200 fl. înşine am avut prilej se vedem vânzendu-se un cal cu 16.000 fl. Ce se zicem înse auzind, că un câne s’a fost vendut acum doi ani cu preţul uriaş de 39.000 fl.! Vorba este de Englezul Green, care a dat aceasta sumă pentru un câne bernhardin cu numele „Sir Bedioereu. Acest câne este 89 centim. înalt şi cântăreşte 100 chilograme.

Crăciunul şi repausul de Dumi­neca. Din causa sărbătorilor catolice şi pro­testante, ministerul ung. a îngăduit, ca la 24 şi 31 Decemvrie căi. nou a. c. lucrările in­dustriale şi comerciale de ori-ce soiu să se poată îndeplini.

întocmirea t r u p u l u i omenesc.Trupul omenesc, zice un învăţat ameri­can, cuprinde 105 oase şi 500 m uşchi; sân­gele unui om mare cântăreşte 15 chilograme. Inima bate de 70 ori în tr’o minută, de 4200 ori într’o oară şi de 35,792.000 ori într’un a n ; fiecare bătae împinge 44 grame de sânge, 122 chilog. pe oară şi 58Va măji pe zi. în curs de 3 minute tot sângele trece prin inimă. Plumânile cuprind vre-o 5 litre de aer; într’o oară tragem în plumâni aer de 1200 ori, în­trebuinţând 300 litre în acelaşi timp.

U n o m f i e r t î n unt-de-Iemn. în tr’o fabrică de luminări din Battersea, un ucenic, anume Bird, fusese însărcinat se supravegheze un căzan, în care se afla unt-de-Iemn în fer­bere. în tr’o clipită, băiatul, care se urcase pe marginea căzanului, ca se puie la loc nişte curele, îşi perdîi cumpătul.

Uu ţipăt sfâşietor!El căztL în cazanul cu unt-de-lemnul

clocotind. Tovarăşii lui Bird îi săriră în ajutor şi-’l scoaseră cu cârlige de fer. D ar’ nu mai era nimic de făcut. Nenorocitul e ra ars cu totul. Carnea de pe densul cădea în bncăţele. După câteva clipite muri în dureri grozave.

Din traista eu poveţele.întrebarea 6 o. Vă rog se’mi împărtăşiţi,,

unde şi dela cine aş pută cumpăra lucruri de casă, de tot felul ? C'onst. Pătruţ.

R e s p u n s . La întrebarea astfel pusă,; nu ştim ce să respundem, neştiind înţelesul cuvintelor „lucruri de casă". Dacă vorba este de scrinuri, mese, jilţuri, cuiere sau alte mo­bile, atunci cearcă în tr’un oraş mai mare din apropiere şi uşor vei afla ce cauţi.

întrebarea 6 i. De unde şi cu ce p re ţ aş pută cumpăra un butoiu (putină) de hirinci ? Unde şi cui aş putea vinde lâna, de care stîngem noi cojocarii făcând pieptare?

G. Pop, cojocar.

R ă s p u n s . Hirinci bune în butoaie poţi căpăta prin marele neguţător de aici I. B. Misselbacher, care le aduce cu vagonul şi le împarte, cu preţuri mici, Ia neguţătorii mai mici din Ardeal. Ni-s’a spus că chiar şi comandând la Hamburg sau Fiume, n’ai căpăta hirinci mai ieftine.

Dacă ai lână în cătăţimi mai mari, adresează-te la C. Scherer şi fii, fabricanţi de postav, în Sibiiu, sau la cutare postăvar mare din Arad, ear’ dacă ai puţinică la pos­tăvarii din apropiere.

Posta redacţiei.Dlui G. Pctrican, econom în F, în cele mai

multe locuri bucatele se vend cu hectolitru şi nu cu chilogramul. Aşa fiind, nu ne remâne decât sfi aretăm preţurile ce ni-se împărtăşesc. De altcum se spune totodată, din care bucate cât trage o hectol. Soco­teala e deci uşoară. Ce vei fi voind se zici despre gă­tirea cutărei maşini nu putem şti. Scrie mai des­luşit şi apoi bucuros. Am dispus trimiterea numerilor reclamaţi. Aretarea cam pripită despre scăderile acelei comune nu o putem publica.