ONODIDIS RADIX

Proveniență: Ononis spinosa L.

Fam: FabaceaeDenumiri populare:

osul iepurelui, sudoarea calului

Produsul este format din rădăcinile speciei Ononis spinosa L., familia Fabaceae, denumit popular osul iepurelui, sudoarea calului.

Specia este un subarbust spinos, cu tulipina de 30-80 cm înălțime, lignificată la bază, ramnificată, prevazută cu frunze trifoliate. Florile, de tip papilonaceu, sunt dispuse spre vârful tulpinii, la baza unor bractei și sunt de culoare roz. Fructul este o păstaie.

Rădăcinile de osul iupurelui se recoltează toamna sau primăvara și se usucă. Se prezintă sub forma unor bucăți cilindrice, ușor comprimate și răsucite, cu suprafața străbătută se stiuri longitudinale, lungi de 20-30 cm, groase de 0,5-2 cm.

Culoarea este brun-cenușie la exterior, galben-cenușie la interior; au un miros slab, necaracteristic. Gustul este la început dulceag, apoi amar, astrigent.

Specia, originară din Europa, vestul Asiei și Africa de Nord, este exportată astăzi de tările din Europa de Sud-Est.

Compoziția chimicăRădăcinile de osul iepurelui conțin izoflavonoizide, triterpene, steroli

(sitosterol), precum și ulei volatil.Studii mai recente au arătat că acțiunea diuretică a acestui produs vegetal este

strâns legată de prezența saponinelor. Se pare că existența saponinelor în rădăcinile de osul iepurelui este în strânsă legătură cu solul pe care cresc plantele.

Acțiune și întrebuințăriRădăcina de osul iepurelui se utilizează ca remediu diuretic în afecțiuni

inflamatorii ale tractului urinar, în prevenirea formării calculilor renali, sau eliminarea celor deja existenți, ca saluretic.

Studii farmacologice repetate, efectuate pe animale de experiență, au confirmat acțiunea diuretică a acestui produs vegetal, datorată sinergismului de acțiune a saponozidelor, flavonoidelor, terpenelor și fracțiunii volatile. S-a constatat că administrarea unor infuzii realizate din produs vegetal cu un conținut ridicat în saponine induce o creștere a diurezei cu 20% față de normal. Aceasta impune deci un control al produsului vegetal în vederea utilizării doar a speciilor care conțin saponozide, stiut fiind faptul că în funcție de condițiile climatice unele exemplare pot să nu conțină astfel de componente.

Studii recente au demonstrat că și modul de extracție a materialului vegetal este important pentru intensiutatea efectului diuretic. În cazul ăn care se prepară o infuzie, o mare parte din componentele volatile ale produsului vegetal se păstrează, iar efectul diuretic este mai intens; la realizarea decoctului, datorită fierberii, uleiul volatil se pierde, și în mod paradoxal, din produs se va co-extrage, pe lângă saponine și izoflavonoide despre care nu se ște dacă și nici cum contribuie la exprimarea acțiunii diuretice, dar și o altă fracțiune volatilă, încă neprecizată chimic, greu solubilă în apă, și care dezvoltă efect antidiuretic.

La administrarea prelungită a infuziei preparate din osul iepurelui trebuie avut în vedere faptul că în timp, efectul diuretic scade ca intensitate.

Medicina tradițională indică această rădăcină drept diuretic, precum și în tratamentul anumitor afecțiuni reumatice, gută și dermatite cronice.

Un efect diuretic mai slab a fost descris și pentru partea aeriană a acestei specii.Un ceai din această rădăcină se realizează pornind de la 2-2,5 g produs vegetal

mărunțit peste care se aduce o cană de apă la fierbere, se lasă în repaus 20-30 min după care se strecoară. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi, între mese.

Trebuie menționat că acest ceai se va bea numai 4-5 zile, deoarece efectul scade în timp. După o pauză de 8-10 zile se poate relua tratamentul cu bune rezultate.

Produsul vegetal mărunțit intră în alcătuirea unor ceaiuri diuretice. Se găsește și în drajeuri.