Omul de zapadaNasu-i de ardeiOchi-s de carbune, Matura sub brat Ii sta de minuneI-am pus oala in capIn loc de palarieCat va sta in gerFrig nu o sa-i fie!

Omul de zapada Dintr-un bulgare de nea Am facut un om sadeaI-am pus nas si-o gura micaSi l-am botezat Naica.

Primavara, soarele i-a topit picioarele Din Naica ne-a ramas o tigaie si un nas.

2. In gradina, langa strada,Sade omul de zapada,L-am facut cu mana mea,Din covorul alb de nea.

Chiar de ninge, chiar de-i ger,Eu ma joc frumos cu el.Insa cand afara-i soare,E topit de suparare.

             De Rusalim Mureşan 

Ţanţoş stă-n ogradă,

Parcă-i o minune,

Omul de zăpadă

Cu ochi de cărbune. 

Dintr-un morcov nasul,

Cuşma-i o tigaie,

Şi-n jur, la tot pasul,

Mare hărmălaie. 

Omul de zăpadă

Parcă se gândeşte:

„Când o să mă vadă

Soarele păleşte!”

Soarele, molcomul,

Îi zâmbi oleacă

Si pe dată omul

Se făcu… băltoacă!  

   OMUL DE ZĂPADĂ

               De Mălina Cajal 

Parcă e o mare

Albă-nfăşurare

Ce trece de zare. 

Norii grei de nea

Tot mai curg agale

Roiuri de petale. 

Bucuria mea

Când omătul cade

Izvorând cascade. 

Azi din bulgăraşi

Am clădit uriaş,

Omul de zăpadă

Ce-l vezi şi din stradă.

  OMUL DE ZĂPADĂ

Sprijinit într-un toiag, Stă-n ogradă un moşneag. Poartă-n cap o oală veche Răsturnată pe-o ureche.  Ochii negri şi lucioşi, Sunt cărbuni din vatră scoşi. Nu-i lipseşte nici lulea, Parcă pufăie din ea.  

Iar pe piept, perechi, perechi, Are moşul nasturi vechi. Şi mai are un nas roş Ca o creastă de cocoş.  

OMUL DE ZAPADĂ   În gradină, lângă stradă,  Şade omul de zăpadă.  L-am făcut cu mâna mea  Din covorul alb de nea.

 Chiar de ninge, chiar de-i ger,  Eu mă jos frumos cu el.  Însă, când afara-i soare,  E topit de supărare.  

    OMUL DE OMĂT

Eu sunt omul de omăt, Singur nu mai vreau să fiu. N-am cu cine să mă joc Şi pe alţi copii, nu-i ştiu.

 Ce frumos v-aţi îmbrăcat! E cumva vreo sărbătoare? Mult mă bucur c-am aflat! Poate că-mi va da şi mie Un fular şi-o pălărie;

 Fiindcă, astea sunt cam vechi, Suflă vântul prin urechi... Şi, d-aceea am răcit. Vorbesc gros şi răguşit.   

    OMUL DE ZĂPADĂ 

Au făcut un om de zăpadă

Şi-ntr-atât l-au dichisit,

Că nu vor să-l lase-n stradă

Singurel şi părăsit. 

- Un prieten, de, nu strică.

Hai cu noi, la noapte-i frig;

O să stai la căldurică

Şi-o să bei ceai cu covrig.  

El, cu ochii de tăciune,

Cată lung şi-i vine greu:

- Rostul meu, de-acum, le spune,

E să stau aici mereu.

Mi-ar plăcea, de bună seamă,

Şi cu drag v-aş însoţi,

Însă tare mi-este teamă

Că de drag…eu m-aş topi!  

            SANIA

                   De V. Carianopol 

Am o sanie ca fulgul,

O dau jos din pod acum.

I-a venit iar, astăzi timpul.

Haide, sanie la drum! 

Te-am lăsat un an în pace

De te-ai odihnit mereu,

Fii acum din nou părtaşe,

Soră pentru jocul meu. 

Ninge iarăşi peste ţară,

Dealul este alunecos,

Hai să ne jucăm cu iarna,

Cât e bine şi frumos. 

Când voi fi odată mare,

Am să-ţi mulţumesc din drum,

Pentru jocul meu de astăzi,

Pentru clipele de-acum.  

    SĂNIOARA 

Am o sănioară,

Mă poartă mereu

Din zori până-n seară,

După placul meu. 

Dar când se grăbeşte,

Ţanţoş stă-n ogradă

Parcă-i o minune

Omul de zăpadă

Cu ochi de cărbune.

Dintr-un morcov, nasul

Cuşma, o tigaie

Şi-n jur la tot pasul

Mare hărmălaie.

Omul de zăpadă

Parcă se gândeşte:

Când o să mă vadă

Soarele, păleşte!

Soarele molcomul

Îi zâmbi oleacă

Şi pe dată omul

Se făcu băltoacă.