OMUL DE ZAPADAUn om de zăpadă,Lăcrimează-n stradă,E strâmb…, a șchiopătat…Stă să cadă !Jos e baltă, e lac…Din piept îi iese un oftat !Primăvara a venit,Are sufletul… rănit,Iarna rece a plecat,L-a părăsit !Un suflet pierdut, uitat,Plânge… singur, supărat !Căciula i-a căzut pe frunte,Picioarele-i atârnă scurte,Visele, s-au năruit…Pierdute !Apa curge, îi năucit,O mână s-a prăvălit !Ochiul negru din tăciune,Iată… lin se descompune,Aoleu ! Îmi cade… nasulȘi-un cărbune !Nu vreau… nu este cazul,Mă topesc… ! Cade obrazul !Soarele arde mai tare…!Omul de zăpadă…, moare… !Demn, cu ochi blajini… se stingeÎn picioare !Suflet stins încet ce plânge,În căldura ce-l atinge… !Muiat în lacrimile amare,Primăvara caldă-l …doare,Durerea cruntă n-o să treacăȘi… moare !Jos apare o băltoacă,Unde … broaștele se joacă… !