OMILII DUHOVNICE{TI...Sfântului Macarie cel Mare i se atribuie 50 de Omilii, a c\ror profunzime...

$: OMILII DUHOVNICE{TI...Sfântului Macarie cel Mare i se atribuie 50 de Omilii, a c\ror profunzime ascetic\ [i mistic\ le singularizeaz\ în peisajul vast al literaturii duhovnice[ti,$

OMILII DUHOVNICE{TI

.

SFÂNTUL MACARIE CEL MARE

OMILII DUHOVNICE{TI

CARTE TIP|RIT| CU BINECUVÂNTAREAPREAFERICITULUI P|RINTE

D A N I E LPATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Traducere din limba greac\ vechede Preotul Profesor Dr. CONSTANTIN CORNI}ESCU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC {I DE MISIUNE ORTODOX|

BUCURE{TI - 2020

Traducerea a fost realizat\ dup\ textul grec publicat `n PatrologiaGraeca, vol. 34.

Coperta: Florin Leonte

Ilustra]ia copertei: Sfântul Macarie cel Mare. (Icoan\)

© Editura IBMO, 2020, pentru prezenta versiune (edi]ie digital\)ISBN 978-973-616-601-3 (pdf)[email protected]

CUVÂNT ÎNAINTE

Omiliile duhovnice[ti ale Sfântului Macarie cel Mareconstituie una dintre operele patristice care a cunoscut oimens\ popularitate în rândul cititorilor din toate spa]iilecre[tine, mai ales monahi [i monahii, dornici s\ p\trund\mai adânc în spiritualitatea ascetic-filocalic\ [i, dup\ o ex-presie din paginile acestei c\r]i, „s\ î[i aprind\ inima de lafocul Duhului Sfânt”. Sfântul Macarie cel Mare (295-392) s-an\scut în Egipt din p\rin]i drep]i [i credincio[i, fiind cunos-cut [i ca Macarie Egipteanul. A fost unul dintre P\rin]ii pus-tiei egiptene cu cea mai mare autoritate spiritual\, fiind uce-nic al Sfântului Antonie cel Mare [i unul dintre întemeietoriimonahismului cre[tin. Sfântul Macarie s-a stabilit, pe la anul330, în pustia sketic\ – Sketia fiind, începând cu secolul alIV-lea, unul din cele trei mari centre monastice ortodoxe dinEgipt al\turi de Nitria [i Chiliile. Printre primii P\rin]i stabili]iaici s-au num\rat avva Ammoi, p\rintele duhovnicesc al luiIoan Colov, avva Isidor preotul, avva Pafnutie, care l-a primitpe Sfântul Ioan Casian din Sci]ia Mic\ (Dobrogea) când aces-ta a vizitat Sketia, avva Arsenie cel Mare, avva Pimen, pre-cum [i al]i renumi]i P\rin]i de ale c\ror nume se leag\ pe-rioada de aur a vie]ii anahoretice cre[tine. Biserica Ortodox\îl pomene[te pe Sfântul Macarie cel Mare, numit [i Egip-teanul sau Pustnicul (†392), în ziua de 19 ianuarie, al\turi deun alt mare monah al pustiului, Sfântul Macarie Alexandrinul(†395).

Sfântului Macarie cel Mare i se atribuie 50 de Omilii, ac\ror profunzime ascetic\ [i mistic\ le singularizeaz\ înpeisajul vast al literaturii duhovnice[ti, dar [i alte scrieri,epistole, apoftegme [i rug\ciuni. Însemn\tatea pedagogic\în plan duhovnicesc a Omiliilor macariene a fost una uria[\

de-a lungul timpului, aceste texte constituindu-se într-unadev\rat ghid spiritual pentru cei angaja]i în lupta pentrumântuire [i des\vâr[ire prin parcurgerea c\ii de la chipul laasem\narea cu Dumnezeu. Scriere de o mare frumuse]e [icu un dens con]inut teologic, Omiliile duhovnice[ti ale Sfân-tului Macarie cel Mare [i-au câ[tigat în timp un loc de cinstebinemeritat în evlavia cre[tinilor, atât r\s\riteni, cât [i apuseni.

Una dintre temele fundamentale ale Omiliilor macarieneo constituie înv\]\tura despre om, surprins în taina sa adânc\,de fiin]\ creat\ dup\ chipul [i asem\narea lui Dumnezeu,chemat\ la des\vâr[ire prin opera r\scump\r\toare a Mân-tuitorului Iisus Hristos. Din textele Omiliilor se revars\ ge-neros descrieri profunde [i imagini de o rar\ adâncime teo-logic\, care înf\]i[eaz\ m\re]ia omului [i pozi]ia sa central\în Crea]ia lui Dumnezeu. Sfântul Macarie relev\ demnitateaomului, coroan\ [i con[tiin]\ a întregii Crea]ii, invocând tex-tul antropologic major din cartea Facerii 1, 26: „Când auzivorbindu-se despre demnitatea sufletului, ce valoare are fireacea ra]ional\, nu în]elegi c\ Dumnezeu n-a vorbit despreîngeri, ci despre natura omeneasc\, atunci când a zis: «S\-lfacem dup\ chipul [i asem\narea Noastr\». Tu nu în]elegi c\cerul [i p\mântul vor trece, dar c\ tu e[ti chemat s\ fii nemu-ritor, s\ fii fiu (al lui Dumnezeu), frate [i mireas\ a Împ\ratu-lui?” (Omilia 16, 13).

O alt\ tem\ definitorie a Omiliilor duhovnice[ti ale Sfân-tului Macarie cel Mare este aceea a inimii, în]eleas\ nu doarca organ fizic care „st\pâne[te [i domne[te peste tot trupul”(Omilia 15, 20), ci privit\ în adâncul sensului ei spiritual decentru moral al fiin]ei omene[ti [i posibil sediu al experien]eimistice, al întâlnirii cu Dumnezeu. Spiritualitatea inimii dez-voltat\ de Sfântul Macarie în Omiliile sale este întemeiat\,desigur, pe cea mai curat\ înv\]\tur\ biblic\, atât vetero-testamentar\, cât [i noutestamentar\. Centru al persoaneifiind, de[i „un vas mic”, „inima cuprinde multe lucruri: în ea

CUVÂNT ~NAINTE6

sânt balauri, lei, fiare veninoase, drumuri rele [i gloduroase[i toate comorile r\ut\]ii, dar tot în ea se afl\ Dumnezeu,îngerii, via]a, împ\r\]ia, lumina, apostolii, comorile harului [itoate celelalte” (Omilia 43, 7); în viziunea Sfântului Macarie,inima este „palatul lui Hristos”: „S\ presupunem c\ exist\ unpalat impun\tor, c\ acesta se pustie[te [i se umple de mor]i[i de mult miros urât; la fel este [i inima, palatul lui Hristos:geme de mare necur\]ie [i de mul]imea duhurilor necurate.Se cuvine, deci, ca acesta s\ fie reconstruit [i reînnoit, iarc\m\rile sale preg\tite. Pentru c\ împ\ratul Hristos vineacolo, împreun\ cu îngerii [i cu duhurile cele sfinte, s\ Seodihneasc\, s\ locuiasc\, s\ umble [i s\ a[eze împ\r\]ia Sa”(Omilia 15, 33).

Trupul omenesc, în]eles ca hain\ a sufletului [i ca templual lui Dumnezeu, constituie o alt\ tem\ important\ din cu-prinsul Omiliilor Sfântului Macarie. Sensul existen]ial al trupu-lui [i al întregii constitu]ii fizice a omului este deslu[it tot încheia antropologic\ a Revela]iei biblice: "Dumnezeu, creândtrupul, nu i-a dat [i însu[irea s\ aib\ de la sine hrana, b\u-tura, îmbr\c\mintea [i înc\l]\mintea, ci a hot\rât s\ primeas-c\ toate cele necesare vie]ii din afara lui, trupul fiind f\cutgol [i f\r\ posibilitatea de a tr\i f\r\ ajutorul celor din afar\"(Omilia 1, 10). Leg\tura între suflet [i trup, alt\ tem\ duhov-niceasc\ a Omiliilor, dar [i necesara rela]ie între sufletul ome-nesc [i Dumnezeu, este de asemenea eviden]iat\: „Trupuleste o asem\nare a sufletului, iar sufletul este chip al Du-hului. {i dup\ cum trupul f\r\ suflet este mort, [i nu poates\ fac\ nimic, tot a[a [i sufletul lipsit de sufletul ceresc, adic\lipsit de Duhul cel dumnezeiesc, este mort pentru Împ\r\]iacerurilor [i incapabil s\ s\vâr[easc\ vreunul din lucrurile luiDumnezeu” (Omilia 30, 3). Sufletul omenesc „poart\ înve-li[ul trupului întocmai ca pe o hain\ frumoas\” (Omilia 4, 3),iar natura lui fin\, de o subtil\ materialitate „str\bate ochiulcu care vede, urechea cu care aude, limba cu care vorbe[te,

CUVÂNT ~NAINTE 7

mâna [i, într-un cuvânt, tot trupul. {i cuprinzând sufletultoate m\dularele trupului, se amestec\ cu ele [i s\vâr[e[teprin ele toate faptele vie]ii” (Omilia 4, 9). Împotriva oric\reiforme de gnosticism dematerializant, înv\]\tura duhovniceas-c\ a Sfântului Macarie cel Mare atrage aten]ia asupra rolului[i importan]ei fundamentale a trupului creat de Dumnezeu:„Dup\ cum Dumnezeu a creat cerul [i p\mântul pentru caomul s\-l locuiasc\, tot a[a a creat trupul [i sufletul omuluica s\ fie locuin]a Sa, ca s\ locuiasc\ [i s\ se odihneasc\ întrup ca în propria-i cas\” (Omilia 49, 4). Trupul este în]elesa[adar în spirit paulinic, ca „templu al Duhului Sfânt” (1 Cor.6,19), dar [i ca biruitor al urm\rilor c\derii ontologice în p\-cat, întrucât va învia, iar „la înviere, trupurile înviate, cu o alt\îmbr\c\minte (cu o îmbr\c\minte dumnezeiasc\) vor fi aco-perite [i cu o hran\ cereasc\ se vor hr\ni” (Omilia 12,14).

Acestea sunt doar câteva dintre temele principale aleOmiliilor duhovnice[ti, lucrare de importan]\ capital\ pentruvia]a spiritual\. Starea primordial\ a omului, c\derea în p\-cat [i urm\rile ei, restaurarea omului prin Mântuitorul IisusHristos [i lupta pentru dobândirea st\rii de des\vâr[ire, con-stituie [i ele teme esen]iale asupra c\rora a z\bovit SfântulMacarie cel Mare. De aceea, Omiliile duhovnice[ti continu\s\ fie pentru to]i cei care caut\ Împ\r\]ia lui Dumnezeu oc\l\uz\ sigur\, întemeiat\ pe Sfânta Scriptur\ [i pe expe-rien]a Sfin]ilor nevoitori.

Binecuvânt\m cu mult\ bucurie tip\rirea acestei noi edi]iia Omiliilor duhovnice[ti ale Sfântului Macarie cel Mare laEditura Institutului Biblic [i de Misiune Ortodox\, spre slavalui Dumnezeu [i spre c\l\uzirea sufleteasc\ a cititorilor dor-nici de lumin\ sfânt\ [i de mântuire.

† D A N I E LPATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

CUVÂNT ~NAINTE8

OMILIA I

Tâlcuire alegoric\ a vedeniei `nf\]i[ate de proorocul Iezechiel

1. Profetul Iezechiel a avut o vedenie dumnezeiasc\ [istr\lucit\, plin\ de taine de negr\it pe care a [i descris-o. Av\zut pe o câmpie un car de Heruvimi [i patru fiin]e duhov-nice[ti; fiecare dintre acestea avea câte patru fe]e: una deleu, alta de vultur, alta de vi]el [i alta de om, iar fiecare fa]\avea aripi ca s\ nu i se disting\ nici partea de dinainte, nicipartea de dinapoi. Spatele [i pântecele lor erau pline de ochi[i nu era niciun loc pe care s\ nu fie ochi. ~n jurul fiec\rei fe]eerau câte trei ro]i, iar `n ro]i era duh. Apoi a v\zut ceva ase-m\n\tor cu un om (care se odihnea peste ele), iar a[ternu-tul picioarelor lui, ceva asemenea unui safir. Carul purta peHeruvimi, iar viet\]ile (acelea purtau) pe St\pânul care leconducea. Orice loc c\tre care ar fi vrut s\ mearg\, spre fa]\era. (Apoi) a v\zut sub Heruvimi ceva ca o mân\ de om,care `i sprijinea [i `i purta (cf. Iez. 1, 1 [. u.).

2. Lucrul pe care l-a v\zut profetul `n extaz era real [iadev\rat. El `ns\ altceva ar\ta; pre`nchipuia un fapt tainic [idivin, o tain\, cu adev\rat ascuns\ de neamuri; care (tain\)se va descoperi `n vremurile cele de pe urm\, la ar\tarea luiHristos. (Proorocul) a contemplat taina sufletului care, pri-mind pe Domnul, se va face tron al slavei Lui. Pentru c\ su-fletul, care se `nvrednice[te, mul]umit\ Duhului, care {i-lpreg\te[te Sie[i scaun [i l\ca[, s\ se `mp\rt\[easc\ de lumi-na Lui [i s\ se `mbrace cu frumuse]ea slavei celei de negr\it,devine `n `ntregime lumin\, `n `ntregime fa]\, `n `ntregime

ochi. Nu este nicio parte din el care s\ nu fie plin\ de ochiicei duhovnice[ti [i lumino[i; altfel spus, n-are `ntru el nimic`ntunecat, ci este peste tot duh [i lumin\. Atunci când vine[i se a[az\ peste el frumuse]ea cea negr\it\ [i slava luminiilui Hristos, peste tot este plin de ochi, peste tot este numaifa]\, [i nu este nicio parte care s\ fie `n spate.

Dup\ cum soarele n-are nicio parte dosnic\ sau infe-rioar\, ci `n `ntregime este sc\ldat `n lumin\, dup\ cum lumi-na focului este peste tot la fel, neavând `n ea (vreun elementcare s\ fie) primul sau ultimul, mai mare sau mai mic, tot a[a[i sufletul – care a fost luminat `n chip des\vâr[it de frumu-se]ea cea de negr\it a slavei luminii fe]ei lui Hristos, care aintrat `n comuniune cu Duhul Sfânt `n chip des\vâr[it [i s-a`nvrednicit a se face l\ca[ [i tron al lui Dumnezeu – se face `n`ntregime ochi, lumin\, fa]\, slav\ [i duh. A[a `l face Hristos,cel care `l sf\tuie[te, `l sus]ine [i `l poart\, `l `mpodobe[te [i`l `nfrumuse]eaz\ cu frumuse]e duhovniceasc\. S-a zis: „Omân\ de om era sub Heruvimi” (Iez. 1, 8; 10, 8), pentru c\Acela care este purtat de suflet, Acela [i conduce sufletul.

3. Cele patru viet\]i care tr\geau carul pre`nchipuiau fa-cult\]ile conduc\toare ale sufletului. C\ dup\ cum vulturuldomne[te peste p\s\ri, leul peste animalele s\lbatice, taurulpeste animalele domestice, iar omul peste (toate) cele create,tot a[a [i facult\]ile conduc\toare ale sufletului (domnescpeste instincte), m\ refer la voin]\, la con[tiin]\, la minte [ila puterea de a iubi. Prin mijlocirea acestora este cârmuitcarul sufletului [i `ntru acestea Se odihne[te Dumnezeu.

(Privit\) din alt punct de vedere, (vedenia lui Iezechiel)se refer\ la Biserica cea cereasc\ a sfin]ilor. C\ `n vedeniefiin]ele erau impun\toare [i pline de ochi, dar nimeni nuputea cunoa[te nici taina, nici num\rul ochilor lor, pentru c\nim\nui nu i s-a dat cunoa[terea lor; [i dup\ cum (`n via]a

SFÂNTUL MACARIE CEL MARE10

de toate zilele) tuturor oamenilor li s-a dat s\ priveasc\ [i s\admire stelele cerului, `ns\ nim\nui nu i s-a dat s\ cunoasc\num\rul lor, tot a[a este [i cu Biserica cea cereasc\ a sfin]ilor:tuturor celor ce voiesc s\ se osteneasc\ li s-a dat putin]a s\intre [i s\ se desf\teze `n ea, `ns\ numai lui Dumnezeu `i esterezervat faptul de a cunoa[te [i [ti num\rul sfin]ilor. Dup\cum `n vedenie St\pânul, Cel ce [ade deasupra tuturor, estedus [i purtat de car [i de tronul fiin]elor celor cu ochi mul]i,(tot a[a [i Hristos este dus [i purtat de fiecare suflet), care is-a f\cut tron [i scaun, care devine ochi [i lumin\, pentru c\El `l umbre[te, `l cârmuie[te cu frâiele Duhului [i `l conduceprecum [tie.

{i dup\ cum fiin]ele cele duhovnice[ti nu mergeau acolounde voiau, ci trebuiau s\ urmeze voin]a [i inten]iile Celui ce[edea deasupra lor [i le conducea, tot a[a [i acum, (sufleteleascult\ de) Cel ce le poart\, le conduce [i le pov\]uie[te cuDuhul S\u [i nu merg `n ceruri când vor, ci numai atunci cândtrupul este pustiit, El mân\ [i pov\]uie[te sufletul spre ceruri.Atunci când vrea vine `n trup [i `n cugete; când vrea, (vine)chiar [i la marginile p\mântului [i `i descoper\ taine. O, Tu,buna, folositoarea, singura [i adev\rata c\l\uz\! (Cât pri-ve[te trupurile), acestea se vor `nvrednici la `nviere (de ace-ea[i slav\) cu care este acum, mai `nainte pream\rit sufletul,fiind unit cu Duhul.

4. Domnul `nsu[i a spus c\ sufletele celor drep]i setransform\ `n lumin\ cereasc\, atunci când a zis ApostolilorS\i: „Voi sunte]i lumina lumii” (Matei 5, 14). Transformându-i`n lumin\, El a rânduit ca lumea s\ fie luminat\ de ei. Pentruc\ a zis: „Aprinzând (oamenii) lumina, nu o pun sub obroc,ci `n sfe[nic, [i lumineaz\ tuturor celor din cas\. A[a s\ lumi-neze lumina voastr\ `naintea oamenilor” (Matei 5, 15-16).(Prin aceste cuvinte), El vrea s\ spun\: Nu ascunde]i darul pe

OMILIA I 11

care l-a]i primit de la Mine, ci da]i-l tuturor celor ce voiesc(s\-l aib\). {i iar\[i: „Ochiul este lumina trupului. Dac\ ochiult\u este bun, tot trupul t\u va fi plin de lumin\, dar dac\ochiul t\u este r\u, tot trupul t\u va fi plin de `ntuneric. Deci,dac\ lumina care este `ntru tine, este `ntuneric, cât de mareva fi (atunci) `ntunericul!” (Matei 6, 22-23).

Prin urmare, a[a cum ochii sunt lumina trupului, [i atuncicând ochii sunt s\n\to[i tot trupul este plin de lumin\, iaratunci când cade ceva `n ei [i se `ntunec\, tot trupul se `ntu-nec\, a[a au fost pu[i [i Apostolii s\ fie ochii [i lumina a toat\lumea. De aceea le-a zis Domnul: Dac\ voi, care sunte]i lu-mina lumii, ve]i fi statornici [i nu v\ ve]i cl\tina, iat\, tot trupullumii va fi luminat. Iar dac\ voi, care sunte]i lumina, v\ ve]i`ntuneca, cât de mare va fi atunci `ntunericul, care este lu-mea! Deci, lumin\ f\cându-se Apostolii, lumin\ au transmiscelor ce au crezut, luminând inimile acestora cu lumina ceacereasc\ a Duhului, de care [i ei au fost lumina]i.

5. {i sare fiind ei, au s\rat [i au dres tot sufletul care cre-de, cu sarea Duhului Sfânt. Pentru c\ le-a zis Domnul: „Voisunte]i sarea p\mântului” (Matei 5, 13), numind p\mântulsufletele oamenilor. ~ntr-adev\r, ei au pus `n sufletele oame-nilor sarea cea cereasc\ a Duhului, vindecându-le de toat\stric\ciunea [i de mirosul cel greu. Pentru c\ dup\ cum car-nea neavând sare, putreze[te [i miroase greu – de aceea to]ise `ndep\rteaz\ de ea din cauza mirosului ei cel greu [i nu-mai viermii se târ\sc spre ea, se cuib\resc `n ea [i o m\-nânc\; iar când vine sarea, viermii sunt omorâ]i [i dispar, iarmirosul cel greu `nceteaz\, pentru c\ sarea, prin natura ei,distruge viermii [i face s\ dispar\ mirosul cel greu –, tota[a orice suflet care nu este s\rat cu Duhul Sfânt [i nu se`mp\rt\[e[te de sarea cea cereasc\, adic\ de puterea lui


Dumnezeu, putreze[te [i se umple de miros greu, (prove-nind) de la gândurile cele rele, `ncât se `ndep\rteaz\ de la elfa]a lui Dumnezeu, din cauza mirosului celui urât al cugete-lor celor de[arte ale `ntunericului [i al patimilor ce s\l\[luiesc`n el. Viermii cei r\i [i cumpli]i, care nu sunt altceva decâtduhurile celui-viclean [i puterile `ntunericului, se târ\sc, `[ifac cuib, mi[un\ `n el, `l m\nânc\ [i `l distrug. Pentru c\ zice(Psalmistul): „S-au `mpu]it [i au putrezit r\nile mele” (Ps. 37,5). Dar dac\ (un astfel de suflet) alearg\ c\tre Dumnezeu,dac\ crede [i cere sarea vie]ii, adic\ pe Duhul cel bun [i deoameni iubitor, venind sarea cea cereasc\ nimice[te viermiicei cumpli]i, face s\ dispar\ mirosul cel greu [i-l cur\]e[te peacesta cu lucrarea puterii Sale. F\cându-se iar\[i s\n\tos [inev\t\mat de sarea cea adev\rat\, este repus `n slujba St\-pânului celui ceresc. Iat\ de ce Dumnezeu a poruncit ̀ n Lege,folosindu-se de (aceast\) imagine, ca toat\ jertfa cu sare s\se s\reze.

6. (~n Lege se spune c\ animalul) trebuie s\ fie mai `ntâijunghiat de preot [i ucis, apoi (trebuie) s\ fie t\iat `n buc\]i[i s\rat, iar dup\ aceea s\ fie pus pe foc. Pentru c\ dac\ preo-tul nu junghie [i nu ucide `n prealabil oaia, aceasta nu ses\reaz\, nici nu se aduce ca ardere de tot St\pânului.

Tot a[a trebuie s\ se `ntâmple [i cu sufletul nostru cândse apropie de Hristos, Arhiereul cel adev\rat. Trebuie s\ fiejunghiat de El [i trebuie s\ moar\ fa]\ de cugetul [i de via]acea foarte rea `n care a tr\it, adic\ s\ ias\ din el p\catul [ir\utatea patimilor, `ntocmai cum iese sufletul (din animaluljunghiat). C\ dup\ cum trupul, atunci când sufletul `l p\r\-se[te, moare, nu mai tr\ie[te via]a de mai `nainte, nici nuaude [i nici nu umbl\, tot a[a se `ntâmpl\ cu via]a (cuiva)atunci când Hristos, Arhiereul ceresc, prin harul puterii Sale,

OMILIA I 13

o junghie [i o face s\ moar\ fa]\ de lume: (un astfel de om)moare fa]\ de via]a cea rea `n care a tr\it, nu mai aude, numai vorbe[te, nici nu mai vie]uie[te `n `ntunericul p\catului.Pentru c\ datorit\ harului, r\utatea patimilor se dep\rteaz\de tine, `ntocmai cum iese sufletul din trup. De aceea, Apos-tolul exclam\, zicând: „Pentru mine lumea a fost r\stignit\,[i eu pentru lume” (Gal. 6, 14).

Sufletul care tr\ie[te `nc\ `n lume [i `n `ntunericul p\ca-tului [i nu este ucis (de Hristos), care are `nc\ `n el duhul r\u-t\]ii, adic\ lucrarea `ntunericului patimilor [i a p\catului, [ieste purtat de acesta, nu apar]ine trupului luminii, ci estetrup al `ntunericului [i este `nc\ de partea `ntunericului. Dup\cum cei ce au un suflet de lumin\, adic\ au puterea DuhuluiSfânt, sunt de partea luminii.

7. Dar m\ va `ntreba cineva: „Cum po]i s\ spui c\ sufle-tul este trup al `ntunericului, atunci când nu este creat deacesta? (Te rog) s\ fii atent [i s\ `n]elegi ce-]i spun: ~mbr\c\-mintea pe care o por]i tu, altul a f\cut-o, iar tu o `mbraci;a[ijderea [i casa: altul a zidit-o, iar tu locuie[ti `n ea. Tot a[a,când Adam a c\lcat porunca lui Dumnezeu [i a ascultat de[arpele cel viclean, s-a vândut pe sine diavolului, iar cel-vi-clean s-a `mbr\cat cu sufletul, cu aceast\ creatur\ str\lucit\pe care Dumnezeu o f\cuse dup\ chipul S\u. Spune Apos-tolul `n acest sens: „Fiul lui Dumnezeu a dezbr\cat `ncep\to-riile [i puterile, biruind asupra lor prin cruce” (Col. 2, 15).

De altfel, pentru aceasta a venit Domnul, ca s\-i alungepe ace[tia [i s\-{i ia `napoi propria cas\ [i templu, adic\ peom. Deci, din aceast\ cauz\ se nume[te sufletul trup al `ntu-nericului r\ut\]ii, cât timp este al `ntunericului [i este prizo-nierul lui, dup\ cum spune [i Pavel, care-l nume[te trup alp\catului [i trup al mor]ii. „Ca s\ se nimiceasc\ trupul p\ca-tului” (Rom. 6, 6). {i iar\[i: „Cine m\ va izb\vi de trupul


mor]ii acesteia?” (Rom. 7, 24). A[ijderea [i sufletul care acrezut `n Dumnezeu [i a fost izb\vit de p\cat [i a murit fa]\de via]a dus\ `n `ntuneric [i a primit lumina Duhului Sfânt,`ntocmai ca pe o alt\ via]\, petrece dincolo, [i dincolo este]inut captiv de lumina Dumnezeirii. Sufletul nu este nici denatura Dumnezeirii, nici de natura `ntunericului r\ut\]ii, totu[iel este o creatur\ spiritual\, mare [i minunat\, o frumoas\asem\nare [i chip al lui Dumnezeu. ~ns\ din cauza c\lc\riiporuncii, a intrat `n el r\utatea patimilor `ntunericului.

8. Sufletul se amestec\ cu acela cu care se une[te prinvoin]\. Deci, fie c\ (având cugetul lui Dumnezeu), are `n ellumina lui Dumnezeu, [i s\vâr[ind toate virtu]ile, devine el`nsu[i lumin\ [i odihn\; fie c\, (având cugetul celui-r\u), are`ntru el `ntunericul p\catului [i este vrednic de osând\. Deaceea, se cuvine ca sufletul care voie[te s\ tr\iasc\ `n odih-na [i lumina cea ve[nic\ a lui Dumnezeu s\ vin\ – a[a cums-a spus mai `nainte – la Hristos, adev\ratul Arhiereu, s\ fiejertfit [i s\ moar\ fa]\ de via]a mai de dinainte, a `ntune-ricului r\ut\]ii, [i s\ se mute la un alt mod de via]\, (la ovia]\) dumnezeiasc\. C\ dup\ cum, murind cineva `n cetate,n-aude nici glasul, nici graiurile, nici tumultul celor de acolo,ci, de `ndat\ ce a murit, este dus `n alt loc, unde nu mai suntvocile, nici strig\tele cet\]ii aceleia, tot a[a [i sufletul, cândeste jertfit [i moare fa]\ de cetatea r\ut\]ii [i a patimilor, `ncare [i tr\ie[te, nu mai aude `n sine glasul cugetelor `ntune-ricului, nu mai aude graiul [i strig\tul gândului celui de[ert[i zarva duhurilor `ntunericului, ci se mut\ `ntr-o cetate plin\de bun\t\]i [i pace, `n cetatea luminii Dumnezeirii, [i acolovie]uie[te, ascult\, petrece, gr\ie[te, gânde[te [i s\vâr[e[telucruri duhovnice[ti [i vrednice de Dumnezeu.

9. S\ ne rug\m, deci, [i noi s\ fim jertfi]i prin puterea Lui[i s\ murim fa]\ de veacul r\ut\]ii [i al `ntunericului. S\ fie

OMILIA I 15

nimicit `n noi duhul p\catului, s\ `mbr\c\m [i s\ primim su-fletul Duhului celui ceresc, s\ fim muta]i din r\utatea `ntune-ricului la lumina lui Hristos [i s\ ne odihnim (`ntru El), `ntruvia]\, `n veci. Dup\ cum `n stadion, alergând carele, cel ceapuc\ `nainte, ]ine, `mpiedic\ [i opre[te pe ceilal]i ca s\ nu-l`ntreac\ [i s\-l `nving\, tot a[a alearg\ `n om cugetele (celebune) ale sufletului [i (cele rele) ale p\catului. Dac\ se `ntâm-pl\ ca gândul (cel r\u) al p\catului s\ apuce `nainte, atunciacesta `mpiedic\, ]ine [i opre[te sufletul s\ se apropie deDumnezeu [i s\ ob]in\ biruin]a. Dar când Domnul `nsu[iconduce cu `n]elepciunea Sa (carul) sufletului, El `nvinge tot-deauna, [i `ndreapt\ sufletul spre cugetele cele cere[ti [idumnezeie[ti. (Am putea spune c\) nici m\car nu ajunge s\lupte `mpotriva r\ut\]ii, c\ Domn [i St\pân fiind, purureabiruie[te. Iat\ de ce [i Heruvimii nu se duc acolo unde vo-iesc, ci merg acolo unde `i `ndrum\ El. Pentru c\ zice (proo-rocul): „O mân\ ca de om era sub ei” (Iez. 1, 8; 10, 8).Sufletele cele sfinte sunt purtate [i pov\]uite de Duhul luiHristos, Care ]ine frâiele ([i conduce) acolo unde voie[te El:uneori c\tre cuget\ri cere[ti, alteori c\tre cele trupe[ti, dup\cum voie[te El, iar sufletele ~i slujesc acolo unde voie[te El.C\ dup\ cum aripile p\s\rilor ]in loc de picioare, tot a[a [ilumina cea cereasc\ a Duhului `naripeaz\ cugetele cele buneale sufletului [i le conduce dup\ cum [tie El.

10. Deci, când auzi acestea, cerceteaz\-te ([i vezi) de ai(aceste bunuri) cu adev\rat `n sufletul t\u. Pentru c\ acesteanu sunt ni[te simple vorbe, ci adev\ruri reale, care exist\ `nsuflet. Iar de nu le ai [i e[ti lipsit de astfel de bunuri duhovni-ce[ti, atunci se cuvine s\ fii mereu trist [i `ndurerat. Pentruc\ e[ti ca un r\nit [i ca un mort pentru ~mp\r\]ia (cerurilor).Se cuvine s\ chemi mereu numele Domnului [i s\ te rogi cucredin]\, ca s\ te `nvrednice[ti (a dobândi) via]a cea adev\-


rat\. Dumnezeu, creând trupul, nu i-a dat [i `nsu[irea s\ aib\de la sine hrana, b\utura, `mbr\c\mintea [i `nc\l]\mintea, cia hot\rât s\ primeasc\ toate cele necesare vie]ii din afara lui,trupul fiind f\cut gol [i f\r\ putin]a de a tr\i f\r\ ajutorul celordin afar\, (adic\) al mânc\rii, b\uturii [i `mbr\c\mintei; atuncicând nu le prime[te pe acestea, sl\be[te [i moare; tot a[a(stau lucrurile) [i cu sufletul: neavând lumina dumnezeiasc\,el, care a fost creat dup\ chipul lui Dumnezeu, (piere). Pen-tru c\ a[a a binevoit [i rânduit Dumnezeu, ca sufletul s\ aib\via]\ ve[nic\ nu prin firea sa, ci de la Dumnezeire, de la DuhulS\u. Din lumina (Duhului) `i vin lui mâncarea [i b\utura ceaduhovniceasc\ [i `mbr\c\mintea cea cereasc\, care-i aduc su-fletului via]a cea adev\rat\.

11. Deci, dup\ cum via]a trupului – a[a cum s-a spus mai`nainte – nu este de la trup, ci din afara lui, adic\ din (roada)p\mântului, iar f\r\ de cele ce sunt `n afara lui este imposibiltrupului a vie]ui, tot a[a este [i cu sufletul: dac\ nu se na[te`nc\ de acum pentru patria aceea a celor vii, dac\ nu se hr\-ne[te (cu bunurile) de acolo, dac\ nu spore[te duhovnice[te`n Domnul, dac\ nu se `mbrac\ cu ve[mântul divin, de o fru-muse]e cereasc\ [i de nedescris, f\r\ acea hran\ `i este im-posibil, ca de la sine s\ tr\iasc\ `n desf\tare [i odihn\. Pentruc\ firea cea dumnezeiasc\ are pâinea vie]ii, adic\ pe Acelacare a zis: „Eu sunt pâinea vie]ii” (Ioan 6, 35) [i „apa ceavie” (Ioan 6, 10) [i „vinul care `nvesele[te inima omului”(Ps. 104, 15) [i „untdelemnul bucuriei” (Ps. 45, 8) [i hranacea de toate felurile a Duhului celui ceresc [i `mbr\c\min-tea cea cereasc\ a luminii, care sunt de la Dumnezeu. De laacestea vine via]a cea ve[nic\ a sufletului. Vai de trupul carer\mâne la (cele oferite de) propria-i fire, pentru c\ se dete-rioreaz\ [i moare! Vai de sufletul care r\mâne la (cele oferite)de propria-i fire, care se `ncrede doar `n faptele sale [i nu se

OMILIA I 17

2 – Omilii

`mp\rt\[e[te de duhul cel dumnezeiesc, pentru c\ nu se`nvrednice[te (a dobândi) via]a cea ve[nic\ a Dumnezeirii, [imoare. C\ dup\ cum atunci când cineva este bolnav, trupulnu poate s\ primeasc\ hran\, iar prietenii, rudele [i to]icei dragi lui sunt cuprin[i de dezn\dejde [i plâng; tot a[adeplânge Dumnezeu [i sfin]ii `ngeri pe acele suflete care nusunt hr\nite, cu hrana cea cereasc\ a Duhului [i nu tr\iesc`ntru nestric\ciune. Repet: Cele ce spun nu sunt simple cu-vinte, ci (se refer\ la) realit\]i ale vie]ii spirituale, la lucruriadev\rate, care ]in de suflet.

12. Deci, dac\ te-ai f\cut tron al lui Dumnezeu, dac\ teconduce St\pânul cel ceresc, dac\ sufletul t\u a devenit `n`ntregime ochi duhovnicesc [i lumin\, dac\ te-ai hr\nit cuacea hran\ a Duhului, dac\ ai fost ad\pat din apa cea vie,dac\ ai `mbr\cat hainele luminii celei de negr\it, dac\ omult\u cel dinl\untru le-a dobândit pe toate acestea din bel[ug,iat\ ai dobândit `nc\ de acum via]a cea ve[nic\; iat\ c\ deacum sufletul t\u se odihne[te `mpreun\ cu Domnul; iat\ aiprimit toate acestea de la Domnul ca s\ tr\ie[ti via]a ceaadev\rat\. Iar dac\ nu, s\-]i par\ r\u de s\r\cia ta [i s\ terogi Domnului ziua [i noaptea, pentru c\ ai ajuns la s\r\ciacea cumplit\ a p\catului.

O, de-ar suferi cineva pentru s\r\cia lui, de n-ar tr\i `nnep\sare ca [i cei `mbuiba]i! Pentru c\ acela care este mâh-nit, care caut\ pe Domnul [i I se roag\ ne`ncetat, acela do-bânde[te degrab\ izb\virea [i bog\]ia cea cereasc\, a[a cumDomnul a spus (`n pilda) cu judec\torul cel nedrept [i cu (fe-meia cea) v\duv\: „Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptateale[ilor S\i care strig\ c\tre El ziua [i noaptea [i pentru careEl rabd\ `ndelung?” (Luca 18, 7). Da, v\ spun: Dumnezeu le vaface numaidecât dreptate. Lui I se cuvine m\rirea [i puterea`n veci.


OMILIA A II-A

Despre `mp\r\]ia `ntunericului, adic\ a p\catului, [i c\ numai Dumnezeu poate s\ `ndep\rteze p\catul de la noi

[i s\ ne izb\veasc\ din robia st\pânitorului celui viclean

1. ~mp\r\]ia `ntunericului, st\pânitorul cel viclean a robitpe om de la `nceput; (robindu-l), i-a `mbr\cat [i `nf\[urat su-fletul cu puterea `ntunericului. Dup\ cum un om, ajungândrege, este `mbr\cat cu ve[minte rege[ti [i din cap pân\ `npicioare este `mpodobit cu podoabe rege[ti, tot a[a [i st\pâ-nitorul cel viclean a `mbr\cat sufletul [i toat\ fiin]a lui cu p\-catul, l-a pâng\rit [i l-a f\cut `n `ntregime rob `mp\r\]iei sale.Nu i-a l\sat niciun m\dular liber, nici cugetele, nici mintea,nici trupul, ci l-a `mbr\cat pe el cu porfira `ntunericului. {idup\ cum trupul nu doar `n parte sau printr-un m\dular, ci`n `ntregime p\time[te, tot a[a [i sufletul, `n totalitatea luia p\timit patimile r\ut\]ii [i ale p\catului. Pentru c\ `mbr\-când cel-viclean sufletul – m\dularul [i partea cea mai depre] – `n r\utate, adic\ `n p\cat, [i trupul s-a f\cut p\timitor[i stric\cios.

2. Atunci când Apostolul spune: „Dezbr\ca]i-v\ de omulcel vechi” (Efes. 6, 22), el se refer\ la om `n `ntregimea lui,având pe lâng\ ochii s\i al]i ochi, pe lâng\ cap alt cap, pelâng\ urechi alte urechi, pe lâng\ mâini alte mâini, pe lâng\picioare alte picioare. Pentru c\ pe tot omul – trup [i suflet –l-a surpat [i l-a `ntinat cel-viclean; pe omul cel de demultl-a `mbr\cat cu un altul, cu un om vechi, `ntinat [i necurat,du[man al lui Dumnezeu [i nesupus legilor Lui. (L-a `mbr\-cat) cu p\catul, pentru ca omul s\ nu mai vad\ precum secuvine, ci s\ vad\ [i s\ aud\ r\u; s\ aib\ picioare grabnice

spre a face r\u; mâini care s\ lucreze nelegiuirea, [i inim\care s\ cugete la cele viclene. S\ rug\m, deci, [i noi peDumnezeu s\ ne dezbrace de omul cel vechi, pentru c\numai El poate s\ `ndep\rteze p\catul de la noi. Pentru c\sunt puternici cei ce ne-au robit [i ne ]in `n `mp\r\]ia lor.

Atunci când este vreme cu soare [i cu vânt, soarele `[iare corpul [i natura lui, iar vântul `[i are corpul [i naturalui, dar nimeni nu poate s\ le despart\ afar\ numai deDumnezeu, Care poate s\ opreasc\ vântul s\ nu mai sufle;tot a[a [i p\catul se amestec\ cu sufletul, de[i fiecare `[ip\streaz\ natura sa.

3. Deci, este cu neputin]\ s\ despar]i sufletul de p\catdac\ Dumnezeu nu opre[te [i nu face s\ `nceteze acest vântr\u, care s\l\[luie[te `n suflet [i `n trup. Iat\ (o alt\ asem\-nare): Dup\ cum cineva, v\zând o pas\re zburând, vrea [i els\ zboare, `ns\ neavând aripi `i este cu neputin]\ s\ fac\acest lucru, tot a[a-i [i cu omul; el are voin]\ s\ fie curat, f\r\prihan\, ne`ntinat, f\r\ r\utate [i s\ fie pururea cu Dumnezeu,dar nu are puterea s\ `mplineasc\ acest lucru. Desigur, elvrea s\ zboare `n v\zduhul cel dumnezeiesc [i `n libertateaDuhului Sfânt, dar de nu prime[te aripile (Duhului), nu poate(face acest lucru). S\ rug\m, deci, pe Dumnezeu s\ ne dea„aripile de porumbel” (Ps. 54, 7) ale Duhului Sfânt, ca s\zbur\m [i s\ ne odihnim la El, s\ `ndep\rteze [i s\ `ncetezedin sufletul [i din trupul nostru vântul cel r\u care s\l\[-luie[te `n m\dularele sufletului [i ale trupului nostru, (adic\)p\catul. Pentru c\ numai El poate s\ fac\ aceasta. Oare nus-a zis: „Iat\ Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic\ p\catullumii” (Ioan 1, 29)? El singur S-a milostivit de oamenii carecred `n El, i-a izb\vit de p\cat, iar celor ce pururea a[teapt\,n\d\jduiesc [i ~l caut\ ne`ncetat, le d\ mântuirea cea maipresus de cuvânt.


4. Dup\ cum `ntr-o noapte `ntunecoas\ [i posomorât\,un vânt s\lbatic suflând, toate plantele [i sem\n\turile lemi[c\, la zguduie [i le agit\, tot a[a [i omul, c\zând sub st\-pânirea nop]ii, a `ntunericului [i a diavolului, [i aflându-se `nnoapte [i `n `ntuneric, atunci când sufl\ vântul cel cumplit alp\catului se clatin\, este zguduit [i agitat; toat\ firea, cuge-tele, mintea [i toate m\dularele trupului `i sunt zguduite, [inu este niciun m\dular al sufletului sau al trupului slobod [ineatins de p\catul care s\l\[luie[te `ntru el. Tot a[a se `n-tâmpl\ [i cu lumina [i cu vântul cel dumnezeiesc al Duhului:sufl\ [i r\core[te sufletele care tr\iesc `n lumina cea dum-nezeiasc\, str\bate toat\ fiin]a sufletului, cugetele, toat\ exis-ten]a, `nsufle]ind [i odihnind toate m\dularele trupului cuodihna cea dumnezeiasc\ [i de negr\it. Acest lucru l-a spus[i Apostolul: „Noi nu suntem fii ai `ntunericului [i ai nop]ii.C\ voi to]i sunte]i fii ai luminii [i fii ai zilei” (1 Tes. 5, 5). {idup\ cum `n vremea r\t\cirii, omul cel vechi se dezbrac\ deomul cel des\vâr[it [i se `mbrac\ cu ve[mântul `mp\r\]iei`ntunericului, cu def\imarea, cu necredin]a, cu obr\znicia, cugândul m\ririi de[arte, cu mândria, cu iubirea de argin]i [i cucelelalte ve[minte zdren]\roase, murdare [i `ntinate ale `m-p\r\]iei `ntunericului, tot a[a [i acum: to]i aceia care s-audezbr\cat de omul cel vechi [i p\mântesc [i de ve[mintele`mp\r\]iei `ntunericului [i s-au `mbr\cat `n omul cel nou [iceresc, `n Iisus Hristos, (au dobândit), pe lâng\ ochii lor, al]iochi, pe lâng\ urechile lor, alte urechi, pe lâng\ capul lor,alt cap, a[a `ncât tot (omul) s\ fie curat, ca unul ce poart\chipul ceresc.

5. {i i-a `mbr\cat Domnul cu ve[mântul luminii celeinegr\ite, cu credin]a, cu n\dejdea, cu iubirea, cu bucuria, cupacea, cu bun\voin]a, cu bun\tatea [i cu toate celelalte ve[-minte dumnezeie[ti [i de via]\ d\t\toare ale luminii, vie]ii [i

OMILIA A II-A 21

odihnei celei de negr\it. Pentru c\, dup\ cum Dumnezeueste iubire, [i bucurie, [i bun\voin]\, [i bun\tate, tot a[a de-vine [i omul cel nou dup\ har. {i dup\ cum `mp\r\]ia `ntu-nericului [i p\catul stau ascunse `n suflet, pân\ `n ziua `nvierii,când chiar [i trupul celor p\c\to[i se va acoperi de `ntune-ricul care acum este ascuns `n suflet, tot a[a [i `mp\r\]ialuminii [i chipul cel ceresc al lui Iisus Hristos lumineaz\ sufle-tul `n chip tainic [i domne[te `n sufletul sfin]ilor. Ascuns deochii oamenilor, Hristos este v\zut cu adev\rat doar de ochiisufletului, pân\ `n ziua `nvierii, când [i trupul se va acoperi[i se va preasl\vi cu lumina Duhului, (lumin\) care `nc\ deacum se afl\ `n sufletul omului, pentru ca [i trupul s\ dom-neasc\ cu sufletul, (cu sufletul) care de acum a intrat `n ~m-p\r\]ia lui Hristos, se odihne[te [i este luminat cu lumina ceave[nic\. Slav\ `ndur\rilor [i milostivirii Lui, c\ miluie[te perobii S\i, `i lumineaz\ [i-i izb\ve[te din `mp\r\]ia `ntunericu-lui, d\ruindu-le lor lumina [i ~mp\r\]ia Sa! Lui I se cuvinem\rirea [i puterea `n veci. Amin.

OMILIA A III-A

Datori sunt fra]ii s\ vie]uiasc\ `n sinceritate, `n lips\ de r\utate, `n iubire [i pace, [i s\ duc\ lupt\

[i r\zboi cu cugetele cele dinl\untru

1. Datori sunt fra]ii s\ arate mult\ dragoste unii fa]\ deal]ii. Fie c\ se roag\, fie c\ citesc Scripturile, fie c\ fac unlucru oarecare, se cuvine s\ aib\ ca temelie (a rela]iilor din-tre ei) iubirea. Numai a[a poate s\ existe armonie `n preocu-p\rile lor, numai a[a cei ce se roag\ [i cei ce citesc, [i to]i


`mpreun\, pot s\ se foloseasc\ reciproc. C\, de ce s-a scris:„Fac\-se voia Ta, precum `n cer, a[a [i pe p\mânt” (Matei6, 10), dac\ nu ca fra]ii s\ fie `ntre ei asemenea `ngerilor dincer, care tr\iesc laolalt\ `n armonie, pace [i iubire [i nu cu-nosc mândria [i invidia, ci-[i arat\ reciproc iubire sincer\. S\presupunem c\ treizeci de oameni vie]uiesc `n acela[i loc; einu pot (to]i) s\ privegheze toat\ ziua [i toat\ noaptea. Deaceea, dup\ ce se `ndeletnicesc [ase ceasuri cu rug\ciunea,unii dintre ei vor s\ citeasc\, al]ii voiesc s\ slujeasc\, iar al]iis\ fac\ un lucru oarecare.

2. Datori sunt, deci, fra]ii, dac\ fac un lucru oarecare, s\arate iubire [i bun\voin]\ unii fa]\ de al]ii. Cel ce lucreaz\a[a s\ spun\ despre cel ce se roag\: „Comoara pe care o arefratele meu, fiindc\ este comun\, este [i a mea”. Cel ce seroag\, a[a s\ spun\ despre cel ce cite[te: „Folosul pe care `lare acela din citire este [i folosul meu”. Iar cel ce lucreaz\a[a s\ spun\: „Slujba pe care o fac eu aduce folos tuturor”.Pentru c\, dup\ cum m\dularele trupului, de[i sunt multe,(totu[i) unul este trupul, iar ele se ajut\ reciproc, atunci cândfiecare s\vâr[e[te lucrul s\u – astfel, ochiul vede pentrutot trupul, mâna lucreaz\ pentru toate m\dularele, piciorulpoart\ toate p\r]ile trupului, [i fiecare m\dular sufer\ pentrucelelalte –, tot a[a s\ fie [i `ntre fra]i. Cel ce se roag\ s\ nujudece pe cel ce lucreaz\ pentru c\ nu se roag\; cel celucreaz\ s\ nu judece pe cel ce se roag\, zicând c\ acela st\,iar el lucreaz\; iar cel ce sluje[te s\ nu judece pe al]ii. Deci,fiecare, de face ceva, spre slava lui Dumnezeu s-o fac\. Celce cite[te s\ arate iubire [i bun\voin]\ fa]\ de cel ce seroag\, cugetând `ntru sine c\ [i pentru el se roag\; iar cel cese roag\ s\ gândeasc\ despre cel ce lucreaz\ c\ fapta luispre folosul tuturor se face.

OMILIA A III-A 23

3. ~n felul acesta, `n]elegerea [i armonia ì ]in strân[i lao-lalt\ `ntru leg\tura p\cii, ì fac s\ vie]uiasc\ `n cucernicie [i s\fie binepl\cu]i lui Dumnezeu.

Lucrul cel mai important dintre toate este, desigur, st\-ruin]a la vremea cuvenit\ `n rug\ciune. Pe lâng\ aceasta, (lafel de important este faptul) ca fiecare s\ aib\ `n sufletul s\ucomoara, [i `n cugetul s\u via]a, adic\ pe Domnul. Fie c\lucreaz\, fie c\ se roag\, fie c\ cite[te, fiecare s\ aib\ acelcâ[tig care nu piere, adic\ pe Duhul Sfânt.

Sunt unii care spun c\ Domnul cere de la oameni doars\ arate roade v\zute, [i c\ pe cele ascunse (ale lor) El `nsu[ile `ndreapt\. Dar lucrurile nu stau chiar a[a, ci, dup\ cumomul este dator s\ duc\ lupt\ cu sine `n afar\, tot a[a estedator s\ duc\ r\zboi [i lupt\ (`nl\untrul s\u), cu gândurile.

Domnul a[teapt\ de la tine s\ te mânii `mpotriva ta`ns\]i, s\ te lup]i cu mintea ta, s\ nu cazi la `nvoial\, nici s\te complaci `n gândurile cele rele.

4. ~ntr-adev\r, numai puterea dumnezeiasc\ poate dez-r\d\cina p\catul [i relele care `l urmeaz\, pe când omului ìeste cu neputin]\ s\ dezr\d\cineze p\catul cu puterile sale.Datoria omului este s\ se opun\, s\ se lupte [i s\ se bat\(cu p\catul), `ns\ singurul care-l poate dezr\d\cina esteDumnezeu. Pentru c\ dac\ omul ar fi putut face aceasta, cenevoie mai era de venirea Domnului? C\ dup\ cum nu estecu putin]\ ca ochiul s\ vad\ f\r\ lumin\, s\ vorbeasc\ cine-va f\r\ limb\, s\ aud\ f\r\ urechi, s\ mearg\ f\r\ picioare [is\ lucreze f\r\ mâini, tot a[a nu este cu putin]\ s\ se mân-tuiasc\ cineva f\r\ Hristos, nici s\ intre `n ~mp\r\]ia cerurilor.Dac\ zice cineva: A[a cum poate vedea oricine, nu desfrâ-nez, nu stric casele oamenilor, nu sunt iubitor de argin]i, prinurmare sunt drept, se `n[al\, socotind c\ a s\vâr[it tot (ceeace este de trebuin]\ pentru mântuire). Pentru c\ nu sunt doar


trei fe]e ale p\catului `mpotriva c\rora s\ se asigure cineva,ci nenum\rate. Ce sunt `ngâmfarea, obr\znicia, necredin]a,ura, invidia, vicle[ugul [i pref\c\toria? Oare nu trebuie s\ telup]i [i `mpotriva acestora [i s\ te r\zboie[ti cu gândurilecele ascunse? Dup\ cum atunci când (`]i) intr\ un ho] `n cas\,te nec\je[ti [i nu po]i fi f\r\ grij\, ci `ncepi a te lupta cu el, `llove[ti, [i te love[te, tot a[a trebuie s\ fac\ [i sufletul: s\ se`mpotriveasc\, s\ se lupte [i s\ r\spund\ la lovituri.

5. Astfel, voin]a care rezist\ (celui-r\u), care sufer\ du-rere [i necaz, `ncepe a se face tot mai tare, cade, se ridic\,apoi din nou p\catul arunc\ sufletul `n (alte) zece, dou\zecide lupte, `l `ngenuncheaz\ [i-l pune la p\mânt, `ns\ `n unadin ele sufletul tot biruie.

Dac\ sufletul rabd\ (atacurile) [i nu se mole[e[te, sfâr-[e[te prin a deveni mai tare, prin a distinge (mai bine `ntrebine [i r\u) [i prin a repurta biruin]\ asupra p\catului. De alt-fel, cercetând bine lucrurile, p\catul `l munce[te pe om pân\când acesta devine „b\rbat des\vâr[it” (Efes. 4, 9) [i `nvinge`n mod des\vâr[it moartea. Pentru c\ s-a scris: „Du[manulcel de pe urm\ care va fi nimicit este moartea” (1 Cor. 15, 26).{i a[a devine el mai bun [i biruitor al diavolului. Iar dac\,precum am zis mai `nainte, va spune cineva: nu desfrânez,nu stric casele oamenilor, nu sunt iubitor de argin]i, `miajunge – (un om ca acesta) s-a `mpotrivit doar la trei fe]e alep\catului, dar nu [i la celelalte dou\zeci de fe]e, câte arep\catul; (a[a c\ de acestea) a fost `nvins. Se cuvine, deci, ca`mpotriva tuturor s\ se lupte. Pentru c\ mintea este, precumam zis mai `nainte, un adversar pe m\sura p\catului, (`nstare) s\ se opun\ [i s\ resping\ cugetele (cele rele).

6. Dac\ spui c\ puterea cea potrivnic\ este mai tare [ic\ r\utarea st\pâne[te omul `ntru totul, (spui indirect) c\Dumnezeu a fost nedrept atunci când a osândit omenirea

OMILIA A III-A 25

pentru c\ s-a supus lui satana, odat\ ce satana este mai tare(decât omul) [i-l supune cu o putere silnic\. ~n al doilea rând,`l faci pe satana mai mare [i mai puternic decât sufletul. As-cult\: Dac\ s-ar `ntâmpla ca un b\rbat tân\r s\ se lupte cuun copil, [i copilul ar fi biruit (de b\rbatul cel tân\r), n-ar finedrept s\ fie certat copilul c\ a fost biruit? De aceea, spu-nem c\ mintea este `n stare s\ reziste, c\ are tot atâta pu-tere ca [i p\catul, [i c\ sufletul, atunci când cere, prime[teajutor [i sprijin (de sus) [i biruie[te. Deci lupta [i r\zboiul sedau `ntre puteri egale. (Pentru aceea) s\ sl\vim pe Tat\l, peFiul [i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A IV-A

Se cuvine cre[tinilor s\ str\bat\ cu luare-aminte [i grij\ drumul din stadionul acestei lumi, ca s\

dobândeasc\ de la Dumnezeu [i de la `ngeri laude cere[ti

1. Cei ce vor s\ duc\ via]\ cre[tin\ dup\ toat\ rânduialasunt datori s\ se `ngrijeasc\, `nainte de toate, de facultateajudec\]ii [i a discern\mântului, care se afl\ `n suflet. Pentruc\ ajungând s\ discernem cu exactitate `ntre bine [i r\u, [is\ deosebim totdeauna pe cele care, `mpotriva firii, p\trund`n firea noastr\ cea curat\, vie]uim drept [i f\r\ prihan\.Folosindu-ne de puterea judec\]ii `ntocmai ca de ni[te ochi,s\ nu ne l\s\m am\gi]i de [optirile celui-r\u. Atunci vom fisocoti]i vrednici s\ primim harul dumnezeiesc [i s\ ne facemvrednici de Domnul. S\ lu\m un exemplu din lumea v\zut\,pentru c\ este asem\nare `ntre trup [i suflet, `ntre lucruriletrupului [i cele ale sufletului, `ntre cele v\zute [i cele nev\zute.


2. Trupul are pov\]uitor ochiul, [i dac\ acesta vede (bine)`l conduce pe drumul cel bun. S\ presupunem c\ cineva str\-bate ni[te locuri stufoase [i n\p\dite de spini [i mla[tini.Printre ele se `nal]\ limbi de foc, s\bii `nfipte (cu t\i[ul `nsus), se deschid pr\p\stii [i se afl\ mult\ ap\. Cel care estesprinten [i atent, [i are ochiul pov\]uitor, trece cu mare grij\prin acele locuri rele, ferindu-[i din toate p\r]ile haina, cumâinile [i cu picioarele, ca s\ nu fie rupt\ de tufe [i de spini,s\ nu fie murd\rit\ de noroi, nici t\iat\ de sabie. Acela[i ochi– care este lumina trupului – `l p\ze[te pe acesta ca s\ nu sepr\bu[easc\ `n pr\p\stii, s\ nu fie `nghi]it de ape, sau s\ fiev\t\mat de vreun r\u. Prin urmare, cel ce trece astfel delocuri repede [i cu grij\, ]inându-[i strâns ve[mântul, fiindc\l\uzit de ochiul s\u pe drumul cel bun, se p\ze[te pe sinenev\t\mat [i-[i p\streaz\ haina nerupt\ [i nears\. Iar dac\prin acelea[i locuri trece un alt om, neatent, (cu pas) mola-tec [i lene[, fluturându-[i haina `ncoace [i `ncolo, fie c\ o sfâ-[ie pe aceasta prin tufe [i prin m\r\cini, fie c\ o arde – pen-tru c\ n-o ]ine strâns lâng\ el –, fie c\ o taie `n s\biile care `isunt `nfipte `n preajm\, fie c\ o murd\re[te `n noroi, `ntr-uncuvânt, `[i stric\ numaidecât haina cea nou\ [i frumoas\ dinpricina negrijii, a moliciunii [i a lenei sale. Iar dac\, `n con-tinuare nu este atent ([i nu d\ ascultare) ochiului, el `nsu[icade `n pr\pastie ori `n ape [i se `neac\.

3. ~n acela[i chip (trebuie) s\ se poarte [i sufletul, carepoart\ `nveli[ul trupului `ntocmai ca pe o hain\ frumoas\.Folosindu-se de puterea judec\]ii, care conduce atât sufle-tul, cât [i trupul, s\ treac\ printre tufele [i spinii acestei vie]i,prin noroi, prin foc [i peste pr\p\stii, adic\ printre poftele,dezmierd\rile [i necuviin]ele acestui veac. Este dator ca, depretutindeni, cu b\rb\]ie, sârguin]\ [i luare-aminte s\ se p\-zeasc\ [i s\ se fereasc\ pe sine `nsu[i [i haina trupului, ca nu

OMILIA A IV-A 27

cumva s\ se sfâ[ie de tufele [i m\r\cinii lumii acesteia – adic\de grijile, preocup\rile, `ndeletnicirile p\mânte[ti –, [i de foculpoftei s\ nu fie ars\. Sufletul astfel `mbr\cat, abate ochiul cas\ nu vad\ pe cele rele, `ntoarce urechea ca s\ nu aud\ cle-vetirea, fere[te limba ca s\ nu gr\iasc\ cele de[arte, opre[temâinile [i picioarele de la s\vâr[irea faptelor rele. El dispunede voin]\ pentru a `ntoarce [i a `mpiedica m\dularele trupu-lui de priveli[tele cele rele, de la auzirea cuvintelor celornecuviincioase [i de la `ndeletnicirile lume[ti [i viclene.

4. (~n acela[i timp) sufletul se fere[te pe sine de vis\rilecele rele, `[i p\ze[te inima [i `mpiedic\ cugetul s\ h\l\du-iasc\ prin lume. Nevoindu-se [i sârguindu-se, [i oprind dintoate p\r]ile [i cu luare-aminte m\dularele trupului de la r\u-t\]i, sufletul p\ze[te nespintecat\, nears\, ne`ntinat\ [i bun\haina trupului [i se p\ze[te [i pe sine prin puterea de a cu-noa[te, de a `n]elege [i de a discerne, [i mai ales datorit\puterii lui Dumnezeu. Deci, `ndep\rtându-se pe cât poate deorice poft\ lumeasc\ [i ajutat fiind [i de Domnul, este p\zitcu adev\rat de relele pe care le-am pomenit. Pentru c\atunci când Domnul vede pe cineva ferindu-se cu zel dedesf\t\rile vie]ii, de grijile materiale, de leg\turile p\mân-te[ti [i de cugetele cele zadarnice, `i d\ harul S\u, care p\-ze[te nev\t\mat acest suflet, `ncât el str\bate cu bine acestveac al r\ut\]ii. {i astfel (acest suflet) dobânde[te laudele luiDumnezeu [i ale `ngerilor, pentru c\ a p\strat bine haina su-fletului [i pe sine `nsu[i, respingând, pe cât i-a fost cu putin]\,orice poft\ a acestei lumi, c\, ajutat fiind de Dumnezeu, astr\b\tut cu bine calea din stadionul lumii acesteia.

5. Iar dac\ cineva se complace `n via]a aceasta `n trân-d\vie [i `n nep\sare, [i `n chip voit nu se fere[te de oricepoft\ lumeasc\ [i nu caut\ cu tot sufletul numai pe Domnul,unul ca acesta se `ncurc\ `n spinii [i `n tufele lumii acesteia,


iar haina cea trupeasc\ o arde cu focul poftelor [i o `ntineaz\cu noroiul dezmierd\rilor. Un astfel de suflet va fi f\r\ `ndr\z-neal\ `n ziua judec\]ii, pentru c\ n-a putut s\-[i p\strezene`ntinat\ haina sa, ci a stricat-o cu am\girile veacului aces-tuia. Din aceast\ pricin\ va fi `ndep\rtat dintre (fiii) ~mp\-r\]iei. Pentru c\, ce (altceva) va face Dumnezeu celui care, `nchip voit, se ded\ lumii, se las\ `n[elat de dezmierd\rile ei

Domnul, care se fere[te de poftele trupe[ti [i de obiceiurilede mai `nainte, care tinde totdeauna c\tre Domnul, care seleap\d\ de sine [i numai pe Domnul ~l caut\. (Numai) peacela `l ]ine, care se p\ze[te pretutindeni de cursele [i la-]urile lumii materiale, care „cu fric\ [i cu cutremur `[i lucrea-z\ mântuirea” (Filip. 1, 12), care trece cu toat\ luarea-aminteprin cursele, la]urile [i poftele acestui veac, care caut\ aju-torul Domnului [i n\d\jduie[te s\ fie mântuit prin mila [iharul S\u.

6. Se spune c\ cele cinci fecioare `n]elepte, r\mânândtreze [i st\ruind `n lucrul cel str\in de firea lor (cea ome-neasc\), luând untdelemn `n candelele inimilor lor, adic\ ha-rul cel de sus al Duhului, au putut veni `ntru `ntâmpinareaMirelui `n c\mara cea cereasc\. Celelalte `ns\, f\r\ de mintefiind [i r\mânând la firea lor, n-au privegheat [i nu s-ausârguit s\ primeasc\ untdelemnul bucuriei `n candelele lor,pentru c\ erau `nc\ `n trup, [i oarecum au adormit din negli-jen]\, din mole[eal\, din trând\vie, din ne[tiin]\, sau pentruc\ au socotit c\ a[a este drept (s\ fac\). De aceea au [i fostscoase afar\ de la c\mara ~mp\r\]iei, ca unele care n-au pu-tut s\ plac\ Mirelui ceresc. C\ `nl\n]uite fiind de lume [i deiubirea fa]\ de cele p\mânte[ti, n-au ar\tat toat\ dragostea[i dorin]a lor fa]\ de Mirele ceresc, nici n-au adus cu ele unt-delemn. Pentru c\ sufletele care caut\ sfin]enia Duhului – acel

OMILIA A IV-A 29

[i r\t\ce[te `n vis\ri lume[ti . (Numai) pe acela `l va ajuta

lucru str\in de firea (lor) – se leag\ cu toat\ dragostea lor deDomnul; `ntru El umbl\, Lui i se roag\, la El se gândesc, petoate celelalte trecându-le cu vederea. De aceea (unele caacestea) se `nvrednicesc a primi untdelemnul harului ceresc[i pot vie]ui f\r\ prihan\ [i s\ plac\ `n chip des\vâr[it Mireluiceresc. Iar sufletele care r\mân la firea lor, se târ\sc cu cuge-tul pe p\mânt, [i pe p\mânt le petrece mintea. Acestea seam\gesc socotind c\ sunt ale Mirelui [i c\ se (pot) `mpodobicu faptele trupului. (Unele ca acestea) `ns\ nu s-au n\scut dela Duhul [i n-au primit untdelemnul bucuriei.

7. Dac\ cele cinci sim]uri ale sufletului primesc darul celde sus [i sfin]enia Duhului, sunt cu adev\rat fecioare `n]e-lepte, pentru c\ au primit `n]elepciunea cea de sus, care vinede la har. Iar dac\ r\mân la firea lor, se arat\ nes\buite [i fiiceale lumii acesteia, pentru c\ nu s-au dezbr\cat de duhullumii, chiar dac\ vor s\ par\ prin vorbe [i prin `nf\]i[are c\sunt miresele Mirelui. C\ dup\ cum sufletele care sunt cutotul alipite de Domnul, c\tre El le este cugetul, Lui I seroag\, `ntru poruncile Lui umbl\ [i numai pe Domnul ~l iu-besc, tot a[a se `ntâmpl\ [i cu sufletele care iubesc lumea [ivor s\ tr\iasc\ din plin via]a de pe p\mânt: la aceasta le estemintea [i dup\ legile ei se poart\; ele nici nu pot fi `ntoarsede Duhul c\tre gândul cel bun. De aceea, trebuie ca acellucru str\in de firea noastr\ – adic\ harul cel ceresc – s\ seuneasc\ [i s\ se contopeasc\ cu firea noastr\, pentru ca s\putem intra cu Domnul `n c\mara de nunt\ cea cereasc\ [is\ dobândim mântuirea ve[nic\.

8. ~n urma neascult\rii primului om, a intrat `n noi cevastr\in de firea noastr\, (a intrat) r\utatea patimilor, care prinmulta `ndeletnicire cu ea [i obi[nuin]\ ne-a devenit a douafire. Se cuvine, deci, ca iar\[i s-o `ndep\rt\m, cu ajutorul da-rului Duhului, al acelui element str\in de firea noastr\ –, [i s\


fim readu[i la cur\]ia cea dintâi. Dar dac\ nu ne vom `mp\r-t\[i de iubirea Duhului din cer (st\ruind) `n mult\ rug\ciune,`n cerere, `n credin]\ [i `n dispre]uirea lumii acesteia, dac\nu ne vom alipi de iubire, care este Domnul, [i nu ne vomsfin]i de Duhul iubirii, dac\ nu vom st\rui pân\ la sfâr[it `ntrutoate poruncile Lui, nu vom putea dobândi ~mp\r\]ia ceacereasc\.

9. Un cuvânt tainic [i adânc vreau s\ v\ spun – dup\ pu-terea care mi s-a dat –, de aceea v\ rog s\ fi]i cu luare-aminte.Dumnezeu cel nem\rginit, nep\truns cu mintea [i necreat,pentru bun\tatea Sa cea nem\rginit\ [i mai presus de cu-vânt, S-a f\cut trup, S-a mic[orat – s\ zic a[a – din slava Luicea nep\truns\, pentru ca s\ se poat\ uni cu creaturile Salecele v\zute, adic\ cu sufletele sfin]ilor [i ale `ngerilor, ca aces-tea s\ se poat\ `mp\rt\[i de via]a Dumnezeirii. Pentru c\fiecare, dup\ firea sa, este trup: `ngerul, sufletul [i demonul.Acestea, de[i fine prin firea [i alc\tuirea lor, sunt totu[i tru-puri, (trupuri) fine, dup\ cum trupul (nostru cel v\zut) estevârtos. A[a se face c\ sufletul, fin fiind, str\bate ochiul cucare vede, urechea cu care aude, limba cu care vorbe[te,mâna [i, `ntr-un cuvânt, tot trupul. {i cuprinzând sufletultoate m\dularele trupului, se amestec\ cu ele [i s\vâr[e[teprin ele toate faptele vie]ii.

10. ~n acela[i timp [i Dumnezeu, Cel nem\rginit [i necu-prins, ar\tând iubire (fa]\ de oameni), S-a mic[orat pe Sine[i coborându-Se din slava Sa cea de negr\it, a `mbr\cat m\-dularele trupului acestuia. Deci, ar\tând blânde]e [i iubirefa]\ de oameni, Se `ntrupeaz\, Se amestec\ [i cuprinde su-fletele cele binepl\cute, sfinte [i credincioase, cu care devine„un duh”, a[a cum spune (Apostolul) Pavel (1 Cor. 6, 17).Domnul (se amestec\), s\ zic a[a, cu sufletul, ipostasul cuipostasul, pentru ca sufletul s\ poat\ fi mereu tân\r, s\ tr\iasc\

OMILIA A IV-A 31

via]a cea nemuritoare [i s\ se fac\ p\rta[ de slava ceave[nic\, cea vrednic\ de El [i binepl\cut\ Lui. Pentru c\ dac\El a adus la existen]\ din nefiin]\ aceast\ lume v\zut\, atâtde diferit\ [i de variat\ – care mai `nainte nu era –, numaivoind, (dac\) a f\cut numaidecât, dintru nefiin]\, lucruri den-se [i tari – adic\ mun]i, copaci; vezi, doar, care este alc\tuireafirii –, iar la mijloc (a pus) apele, din care a poruncit s\ senasc\ (pe[ti [i) p\s\ri; (El a creat, de asemenea) [i elementemai fine, ca focul [i vânturile, ([i altele) care nu pot fi v\zutedin cauza fine]ei lor.

11. O, cât de nem\rginit\ [i de negr\it este `n]elep-ciunea lui Dumnezeu, Care a creat din nimic atât elementelecele dense, cât [i pe cele fine [i le-a f\cut s\ existe prin voiaSa! Cu cât mai mult El ~nsu[i – Care este precum vrea [i ceeace vrea – Se schimb\ [i Se mic[oreaz\ ar\tând mil\ [ibun\tate, mai presus de orice cuvânt. Prin urmare, `ntrupân-du-Se, Se aseam\n\ sufletelor celor sfinte, vrednice [i cre-dincioase, pentru ca s\ fie v\zut de ele, El, Cel nev\zut, s\ ~isimt\ dulcea]a, iar sufletul s\ se desf\teze direct de bun\-tatea [i de Lumina cea negr\it\. Când voie[te, devine foc,care mistuie toat\ patima cea rea, care s-a strecurat `n su-flet; pentru c\ s-a zis: „Dumnezeul nostru este foc mistui-tor” (Deut. 4, 24; Evr. 12, 29). Când voie[te, devine odihn\adânc\ [i de negr\it, pentru ca sufletul s\ se odihneasc\`n odihna dumnezeiasc\, iar când (iar\[i) voie[te, devinebucurie [i pace care `nc\lze[te [i ocrote[te sufletele.

12. Iar dac\ voie[te s\ Se asemene uneia dintre creaturi– pentru bucuria [i desf\tarea creaturilor ra]ionale –, (adic\)s\ devin\ cetatea luminii, Ierusalimul, sau muntele ceresc, Elpoate tot ceea ce voie[te, dup\ cum s-a spus: „V-a]i apro-piat de muntele Sion [i de cetatea lui Dumnezeu celui viu,de Ierusalimul cel ceresc” (Evr. 12, 22). Este u[or pentru El s\


ia toate formele pe care le voie[te, de dragul sufletelor vred-nice [i credincioase Lui. Este nevoie doar s\ se nevoiasc\cineva s\ fie iubit [i s\-I plac\ Lui, ca s\ cunoasc\ direct bu-nurile cele cere[ti, s\ se desf\teze cu o desf\tare de negr\it,(s\ dobândeasc\) bog\]ia cea nem\rginit\ a Dumnezeirii,acele bunuri „pe care ochiul nu le-a v\zut [i urechea nu le-aauzit [i la inima omului nu s-au suit” (2 Cor. 2, 9), adic\ peDuhul Sfânt, Care este odihn\, veselie, desf\tare [i via]\ve[nic\ pentru sufletele vrednice. Domnul Se `ntrupeaz\, deasemenea, `n mâncare [i `n b\utur\, a[a cum s-a scris `nEvanghelie: „Cel ce m\nânc\ pâinea aceasta va tr\i `n veac”(Ioan 6, 51) –, ca s\ sature [i s\ umple sufletul de bucuria ceaduhovniceasc\ [i de negr\it. Pentru c\ zice: „Eu sunt pâineavie]ii” (Ioan 6, 51). De asemenea, El (Se preschimb\) [i `nunda b\uturii celei cere[ti, a[a cum a zis: „cel ce va bea dinapa pe care i-o voi da Eu (nu va mai `nseta `n veac pentru c\apa pe care i-o voi da Eu) se va face `n el izvor de ap\curg\toare spre via]\ ve[nic\” (Ioan 4, 14). Sau dup\ cumzice (Apostolul): „{i to]i din aceea[i b\utur\ ne-am ad\pat”(1 Cor. 10, 4).

13. Fiec\ruia dintre P\rin]ii cei sfin]i S-a ar\tat dup\ cuma voit [i dup\ cum le era de folos; altfel S-a ar\tat lui Avraam,altfel lui Isaac, altfel lui Iacob, altfel lui Noe, altfel lui Daniel,altfel lui David, altfel lui Solomon, altfel lui Isaia, altfel fiec\-ruia dintre sfin]ii prooroci, altfel lui Ilie [i altfel lui Moise. (Maimult decât atât), eu socotesc c\ Moise, pe când se afla `nmunte, `n vremea postului celor patruzeci de zile, a mers tottimpul de s-a desf\tat din masa cea duhovniceasc\. Fiec\ruiadintre sfin]i s-a ar\tat dup\ cum a voit, pentru a le da odih-n\, a-i mântui [i a-i aduce la cunoa[terea lui Dumnezeu.Pentru c\ toate câte voie[te poate s\ le fac\, [i – dup\ cumvrea – Se mic[oreaz\, Se `ntrupeaz\, Se transform\, este

OMILIA A IV-A 33

3 – Omilii

v\zut `ntru slava Sa cea neapropiat\ de cei care-L iubesc, Searat\, – din multa [i negr\ita Lui iubire – celor vrednici, dup\a Lui putere. Pentru c\ sufletul care s-a `nvrednicit prin mul-t\ dorire, prin credin]\, n\dejde [i iubire s\ primeasc\ aceaputere de sus, (adic\) iubirea cea cereasc\ a Duhului [i foculcel ceresc al vie]ii celei nemuritoare, este cu adev\rat dezle-gat de dragostea cea lumeasc\ [i se elibereaz\ de orice le-g\tur\ a r\ut\]ii.

14. Dup\ cum fierul sau plumbul, aurul sau argintul,atunci când este pus `n foc se tope[te [i din tare devinemoale, iar dac\ st\ mai mult timp `n foc se tope[te [i-[i pier-de duritatea sa natural\, din cauza ac]iunii c\ldurii focului,tot a[a (se `ntâmpl\) [i cu sufletul care se leap\d\ de lume[i dore[te numai pe Domnul, care-L caut\ cu mult\ râvn\,osteneal\ [i lupt\, [i arat\ `n El credin]\ [i n\dejde neclintit\,care prime[te acel foc ceresc al Dumnezeirii [i al dragosteiDuhului; (un astfel de suflet) se desc\tu[eaz\ cu adev\rat deiubirea lumii, se elibereaz\ de r\utatea patimilor, se leap\d\de toate, `[i schimb\ firea cea `nvârto[at\ de p\cat, pe toatele socote[te de prisos [i numai c\tre Mirele cel ceresc pecare L-a primit (prive[te), odihnindu-se `n iubirea Lui ceafierbinte [i de negr\it.

15. ~]i spun `ns\ ]ie c\ (un astfel de suflet) chiar [i pe fra]iicei prea iubi]i (de el), pe care-i are `naintea ochilor, dac\-l`mpiedic\ de la acea dragoste, ì `ndep\rteaz\, s\ zic a[a, dela sine. C\ `ntru aceasta const\ via]a [i odihna Lui, `n comu-niunea tainic\ [i de negr\it cu ~mp\ratul ceresc. (~ntr-adev\r),dragostea (izvorât\ din) comuniunea trupeasc\ desparte (peom) de tat\, de mam\ [i de fra]i, to]i ace[tia se fac ca [istr\ini pentru cugetul lui, iar dac\ ì iube[te, ca pe ni[testr\ini ì iube[te. Toat\ dragostea lui c\tre so]ia lui se `n-dreapt\, dup\ cum zice (Apostolul): „De aceea va l\sa omul


pe tat\l [i pe mama sa [i se va uni cu so]ia sa [i vor fi amân-doi un singur trup” (Efes. 5, 31; Matei 19, 5). Or, dac\ dra-gostea cea trupeasc\ dezleag\ oricare alt\ dragoste, cu atâtmai mult aceia care s-au `nvrednicit s\ se `mp\rt\[easc\ cuadev\rat de Duhul cel Sfânt, ceresc [i iubit, se vor dezlegade orice dragoste lumeasc\. Cople[i]i de dorin]a cereasc\de a se uni cu El, toate celelalte li se vor p\rea de prisos. Deaceea, pe El ~l doresc, la El se gândesc, dup\ poruncile Luitr\iesc, cu El se `ntre]in mereu cugetele lor, st\pâni]i de odragoste dumnezeiasc\ [i cereasc\ [i de un dor duhovnicesc.

16. Drept aceea, iubi]i fra]i, pentru c\ astfel de bunuri nestau `nainte [i pentru c\ astfel de f\g\duin]e ne-au fost f\cu-te de c\tre Domnul, s\ `ndep\rt\m de la noi toate piedicile[i s\ lep\d\m toat\ dragostea cea lumeasc\ [i numai c\treacel bun s\ `ndrept\m c\utarea [i dorin]a noastr\, ca s\ pu-tem dobândi acea negr\it\ iubire a Duhului, spre care feri-citul Pavel ne-a `ndemnat a ne osârdui, zicând: „C\uta]i dra-gostea” (1 Cor. 14, 1). ~n felul acesta vom putea schimba `n-vârto[area (inimii) noastre [i ne vom `nvrednici s\ st\mde-a dreapta Celui Prea`nalt, s\ ne apropiem de lini[tea [iodihna cea duhovniceasc\, cople[i]i de dragostea Duhuluicelui dumnezeiesc. Pentru c\ Domnul, iubind mult pe oa-meni, Se milostive[te atunci când ne `ntoarcem cu totul la El[i ne eliber\m de toate (puterile) cele potrivnice. C\ de[i noi– din pricina multei noastre ne[tiin]e, a prunciei [i a deprin-derii cu r\utatea – ne `ndep\rt\m de via]\, ne punem multepiedici [i nu vrem s\ ne poc\im cu adev\rat, El Se milos-tive[te de noi, fiind `ndelung-r\bd\tor, atunci când ne `n-toarcem, [i venind El, [i omul nostru cel l\untric `l lumin\m,ca s\ nu se ru[ineze fe]ele noastre `n ziua judec\]ii.

17. Iar dac\ acest lucru ni se pare greu (de `mplinit) – dinpricina exerci]iului aspru al virtu]ii sau mai degrab\ din

OMILIA A IV-A 35

pricina insufl\rii, ori a sfatului celui-potrivnic –, iat\, El Se `n-dur\ [i a[teapt\ `ndelung `ntoarcerea noastr\; p\c\tuind, Elne sufer\ [i a[teapt\ s\ ne poc\im; c\zând iar\[i, nu Se ru-[ineaz\ ca iar\[i s\ ne primeasc\, dup\ cum a spus Proo-rocul: „Oare acela care cade nu se mai scoal\, iar cel ce seabate nu se mai `ntoarce?” (Ier. 8, 4). Se cuvine doar ca nois\ avem cugetul curat [i s\ ne `ntoarcem – `ndat\ [i pentrutotdeauna – [i s\ cerem ajutorul Lui; pentru c\ El este gatas\ ne mântuiasc\. El a[teapt\ avântul arz\tor al voin]ei noas-tre `ndreptate c\tre El – atât cât ne este cu putin]\ –, bunacredin]\ [i osârdia (ce depinde de) voin]a noastr\. ~ndrep-tarea `ns\, toat\, El o s\vâr[e[te `ntru noi.

S\ ne sârguim, deci, fra]ilor, ca (unii ce suntem) fii ai luiDumnezeu, s\ ne dezbr\c\m de toat\ deprinderea cea rea,de nep\sare [i trând\vie [i s\ fim gata [i vrednici a-L urma;s\ nu amân\m (acest lucru) de la o zi la alta, fura]i de r\u-tate. C\ nu [tim când va avea loc ie[irea noastr\ din trup.

Mari [i nespuse sunt f\g\duin]ele cre[tinilor! Pentru c\slava [i frumuse]ea [i pl\cerea celor v\zute nu pre]uiesc câtcredin]a [i vrednicia unui suflet.

18. Cum, deci, s\ nu d\m ascultare `ntru totul acestor`ndemnuri [i f\g\duin]e ale Domnului [i s\ nu venim la El, s\nu renun]\m, a[a cum ni se spune `n Evanghelie, la toate, [ichiar la via]a noastr\ [i numai pe El s\-L iubim, [i pe nimenialtul `n afar\ de El?

S\ lu\m aminte, apoi, la toate (câte a f\cut pentru noi) [icât\ cinste ni s-a dat! Câte orânduieli ale Domnului au avutloc `nc\ de pe vremea P\rin]ilor [i a Proorocilor! Câte f\g\-duin]e nu ni s-au f\cut! Câte `ndemnuri! Cât\ mil\ a ar\tatDomnul fa]\ de noi de la `nceput! ~n cele din urm\, {i-aar\tat nespusa Sa milostivire fa]\ de noi prin venirea [i prin


r\stignirea Sa, prin care ne-a mutat pe noi, cei care ne-am`ntors (de la purtarea cea p\c\toas\), la via]\.

Dar noi nu ne dep\rt\m de (sfatul) voii noastre, de iubi-rea lumii, de deprinderile [i de obiceiurile cele rele [i ne ar\-t\m pu]in credincio[i sau mai degrab\ necredincio[i.

Cu toate acestea, iat\, El Se milostive[te de noi, ne p\-ze[te, ne ocrote[te `n chip nev\zut [i nu ne las\ pân\ lasfâr[it, dup\ p\catele noastre, prad\ r\ut\]ii, nici s\ ne pier-dem `n am\girile lumii, ci arat\ `ndelung\ r\bdare [i ne a[-teapt\ s\ ne `ntoarcem la El.

19. Dar m\ tem ca nu cumva s\ se `mplineasc\ cu noi,cei care avem cuget def\im\tor [i umbl\m `n deprinderi rele,cuvântul Apostolului, care zice: „Oare dispre]uie[ti tu bog\-]ia bun\t\]ii Lui [i a `ng\duin]ei [i a `ndelungii lui r\bd\ri,ne[tiind c\ bun\tatea lui Dumnezeu te `ndeamn\ la poc\-in]\?” (Rom. 2, 4). Pentru c\ dac\ noi, (profitând) de `ndu-rarea, bun\tatea [i r\bdarea Lui, ad\ug\m [i mai multe p\-cate, ne vom agonisi osând\ [i mai mare – din pricina negli-jen]ei [i a dispre]ului nostru –, [i se va `mplini cu noi cuvân-tul: „Dar dup\ `nvârto[area ta [i dup\ inima ta cea nepoc\it\`]i aduni mânie pentru ziua mâniei [i a ar\t\rii dreptei ju-dec\]i a lui Dumnezeu” (Rom. 2, 5). Mult\ bun\tate [i `ndu-rare de nespus arat\ Dumnezeu fa]\ de neamul omenesc!~ns\ pentru a putea dobândi mântuirea, trebuie s\ vrem s\ne poc\im [i s\ ne sârguim a ne `ntoarce la El.

20. Iar dac\ vrei s\ cuno[ti `ndelunga-r\bdare a luiDumnezeu [i bun\tatea Lui cea mult\, s\ afl\m (acest lucru)din (Sfintele) Scripturi de Dumnezeu insuflate. Prive[te la(poporul) Israel, din care (se trag) P\rin]ii, c\rora li s-au f\cutf\g\duin]ele – din care (Se trage) Hristos dup\ trup – c\rora(li S-au `ncredin]at) cultul [i Leg\mântul: câte p\cate n-aus\vâr[it! De câte ori nu s-au ab\tut! El `ns\ nu i-a p\r\sit

OMILIA A IV-A 37

pentru totdeauna, ci le-a trimis spre folosul lor, la vremeacuvenit\, pedepse – vrând s\ `nmoaie `nvârto[area inimii lorprin necazuri –, (iar când ei) s-au `ntors, i-a mângâiat [i le-atrimis prooroci. De câte ori n-au p\c\tuit [i nu s-au poticnit,iar El i-a r\bdat, [i când s-au `ntors, i-a primit cu bucurie! {iiar\[i ab\tându-se ei, nu i-a l\sat, ci i-a chemat la poc\in]\prin prooroci. (Deci), de multe ori ab\tându-se, (apoi) `ntor-cându-se, (de multe ori) i-a r\bdat cu bun\voin]\ [i i-a pri-mit cu iubire, pân\ când, `n cele din urm\, `n mare gre[al\au c\zut, punându-[i mâinile pe ~nsu[i St\pânul, pe Care ~la[teptau, a[a cum se spusese de P\rin]i [i Prooroci, ca izb\-vitor, mântuitor, `mp\rat [i prooroc. C\ venind, ei nu L-auprimit, ci dimpotriv\, I-au f\cut multe lucruri necinstitoare,iar `n cele din urm\ L-au osândit cu moarte pe cruce. Dars\vâr[ind ei o gre[al\ atât de mare [i dec\zând atât de mult,au pus vârf p\catelor lor. De aceea, au fost p\r\si]i de DuhulSfânt, atunci când catapeteasma templului s-a sfâ[iat (cf.Matei 27, 51). Apoi templul lor s-a n\ruit, a fost dat neamu-rilor [i pustiit, dup\ cum Domnul spusese: „Nu va r\mânepiatr\ pe piatr\ care s\ nu se risipeasc\” (Matei 24, 2). ~n celedin urm\, au fost da]i pe mâna neamurilor, au fost risipi]i petot p\mântul de c\tre cei ce i-au robit [i nu li s-a mai `ng\-duit s\ se `ntoarc\ la locurile lor.

21. Tot a[a [i acum, (la fel se poart\ Dumnezeu) cu fie-care dintre noi: De[i vede cât gre[e[te fiecare, fiind bun [imilostiv, rabd\ `ndelung [i a[teapt\ `n lini[te (s\ ne poc\im).Iar când cineva se poc\ie[te [i se hot\r\[te s\ nu mai gre-[easc\, `l prime[te (pe acesta) cu mult\ dragoste [i bucurie.Pentru c\ se spune: „Bucurie se face `n cer pentru un p\c\-tos care se poc\ie[te” (Luca 15, 10). {i iar\[i: „Nu este voiaTat\lui Meu ca s\ piar\ vreunul dintr-ace[tia mici” (Matei 18,14). Iar dac\ cineva – de[i Dumnezeu `i arat\ atâta bun\tate


[i `ndelung\-r\bdare – nu porne[te la `ndep\rtarea treptat\a p\catelor, a celor ascunse [i a celor v\zute, ci prive[te [ist\ lini[tit, ca [i când Dumnezeu ar trebui s\ se poc\iasc\;– [i ar\tând mult dispre] (fa]\ de bun\tatea dumnezeiasc\) –adaug\ p\cate peste p\cate, nep\sare peste nep\sare, gre-[eli peste gre[eli, umple m\sura p\catelor –, ̀ n cele din urm\va ajunge `ntr-o stare de nelegiuire atât de mare, `ncât nu seva mai putea ridica [i, dat pe mâna celui-r\u, se va pierde.

22. A[a s-a `ntâmplat cu (locuitorii) Sodomei. Ace[tia aus\vâr[it multe p\cate [i nu s-au `ntors (de la calea lor). ~ncele din urm\, au purtat gând r\u `ngerilor, vrând s\ s\vâr-[easc\ cu ei fapte nefire[ti. ~ntrucât nu s-au poc\it, au fostpierdu]i; umplând [i `ntrecând m\sura p\catelor, judecatadumnezeiasc\ i-a dat prad\ focului. A[a s-a `ntâmplat [i pevremea lui Noe: multe rele s\vâr[ind (cei din vremea lui) [inepoc\indu-se, `n cele din urm\, la atât de mari p\cate auajuns, c\ tot p\mântul a fost nimicit (din pricina lor). La fels-a `ntâmplat [i cu egiptenii. Ace[tia au p\c\tuit [i multenelegiuiri au s\vâr[it `mpotriva poporului lui Dumnezeu, `ns\Dumnezeu S-a milostivit [i n-a trimis peste ei pedepse atâtde mari, care s\-i nimiceasc\. Pentru `ntoarcerea, cumin]irea[i poc\in]a lor, i-a biciuit cu acele pl\gi mici, dar a `ndurat`ndelung [i a a[teptat s\ se poc\iasc\. (~ntâi), dup\ ce aus\vâr[it multe nelegiuiri `mpotriva poporului lui Dumnezeu,s-au poc\it, dar dup\ aceea, iar\[i au c\zut `n vechea necre-din]\ [i au chinuit amarnic pe poporul lui Dumnezeu. Maitârziu, când Dumnezeu, s\vâr[ind multe minuni, a scos pepoporul S\u din Egipt prin Moise, ei au s\vâr[it o mare gre-[al\, c\ au urm\rit pe acest popor. De aceea, `n cele din urm\,judecata dumnezeiasc\ i-a osândit [i i-a pierdut, `necându-i`n ape, pentru c\ nu i-a mai socotit vrednici s\ tr\iasc\.

OMILIA A IV-A 39

23. La fel (s-a `ntâmplat), precum s-a zis mai `nainte, [icu (poporul) Israel. Acesta a s\vâr[it multe p\cate [i gre[ale:pe proorocii lui Dumnezeu i-a ucis [i multe alte rele au f\cut,`ns\ Dumnezeu a r\bdat (de fiecare dat\) [i a a[teptat s\ sepoc\iasc\. Dar `n cele din urm\ au c\zut sub un p\cat atâtde mare, c\ zdrobindu-se, nu s-au mai ridicat. Au (`ndr\znits\-[i) ridice mâinile `mpotriva St\pânului. De aceea, `n celedin urm\, au fost p\r\si]i [i lep\da]i (de la fa]a lui Dumnezeu)[i s-a luat de la ei proorocia, preo]ia [i cultul [i s-au dat nea-murilor celor ce au crezut, precum a zis Domnul: „Se va luade la voi ~mp\r\]ia [i se va da poporului care face roadele ei”(Matei 21, 43). Dac\ pân\ atunci Dumnezeu i-a suferit [i,milostivindu-Se de ei, nu i-a p\r\sit, când au `mplinit m\surap\catelor [i le-au pus vârf, ridicându-[i mâinile `mpotrivaSt\pânului, atunci, `n sfâr[it, au fost p\r\si]i de Dumnezeu.

24. Iubi]ilor, v-am `nf\]i[at (toate) acestea pe larg, pentrua `nv\]a din paginile Scripturii c\ trebuie s\ ne `ntoarcem câtmai degrab\ de la deprinderile cele rele [i s\ ne sârguim (aurma) pe Domnul. El este bun, a[teapt\ `ntoarcerea noastr\[i poc\indu-ne ne prime[te cu mult\ bucurie. (Am spus toateacestea), ca nu cumva s\ creasc\ zi de zi r\utatea noastr\ [igre[alele noastre s\ se `nmul]easc\, (iar `n cele din urm\) s\vin\ asupra noastr\ mânia lui Dumnezeu.

S\ ne sârguim, deci, s\ venim la El cu inima deschis\,f\r\ a ne pierde n\dejdea `n mântuire. Pentru c\ [i aceastaeste (o uneltire) a celui-viclean [i r\u: acesta aminte[te dep\catele de mai `nainte, pentru a duce pe om la dezn\dejde,lâncezeal\ [i nep\sare, ca nu cumva acesta, `ntorcându-se [ivenind la Domnul, s\ dobândeasc\ mântuirea – dat fiind c\Domnul arat\ atâta bun\tate neamului omenesc.

25. Iar dac\ ni se pare lucru greu, (ba poate) chiar cuneputin]\ a ne `ndep\rta de la multele noastre p\cate de


care am fost cuprin[i – fapt care, precum am zis, este o unel-tire a celui-r\u [i o piedic\ (`n calea) mântuirii noastre –, s\ne aducem aminte c\ Domnul, venind (`n lume), a f\cut, `ntrubun\tatea Sa, pe cei orbi s\ vad\, a vindecat pe cei sl\b\nogi,a t\m\duit toat\ boala (din popor), a `nviat pe cei mor]i, caredeja intraser\ `n putreziciune [i descompunere, a f\cut pesurzi s\ aud\, a scos o legiune de demoni dintr-un om [i l-af\cut bine pe acesta, pe care `l cuprinsese o atât de marenebunie. Deci, cu cât mai vârtos Domnul Se va apleca c\tresufletul care se `ntoarce spre El [i-I cere mila [i ajutorul S\u,`l va aduce la bucuria nep\timirii, la starea (de-a `mplini)toat\ virtutea [i la `nnoirea min]ii; `l va aduce de la orbirea [isurzenia necredin]ei, a ne[tiin]ei [i a netemerii (de Dumnezeu)la cumin]enia virtu]ii [i la cur\]ia inimii. C\ El a f\cut [i trupul,[i sufletul. {i dup\ cum, venind pe p\mânt, a dat cu bel[ug[i bun\tate vindecare [i ajutor – ca un bun [i singur doctor –celor ce se apropiau de El [i-I cereau (aceasta), la fel (va face[i cu bunurile) cele duhovnice[ti.

26. C\ dac\ de trupurile care mor [i se risipesc, atât demult S-a milostivit, [i fiec\ruia i-a `mplinit cererea, pe dat\ [icu bun\tate, cu cât mai vârtos Se va milostivi [i va vindecanumaidecât sufletul cel nemuritor, care nu se stric\, nici nuse descompune, dar care este cuprins de boala necuno[-tin]ei, a r\ut\]ii, a necredin]ei, a netemerii (de Dumnezeu) [ide celelalte fe]e ale p\catului; care se apropie de El, ~i cereajutorul, prive[te spre `ndurarea Lui, dorind s\ primeasc\ dela El harul Duhului, pentru a se r\scump\ra [i mântui [i pen-tru a sc\pa de toat\ r\utatea [i de toat\ patima, precum El`nsu[i a spus: „Cu cât mai mult Tat\l cel ceresc va face drep-tate celor ce strig\ c\tre El ziua [i noaptea?” (Luca 18, 7). {iadaug\, zicând: „V\ spun vou\ c\ le va face dreptate cu-rând” (Luca 18, 8). Iar `n alt loc adaug\: „Cere]i [i vi se va da

OMILIA A IV-A 41

vou\, c\ oricine cere va primi [i cel ce caut\ afl\, iar celuice bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8). Apoi, continuând,adaug\: „Cu cât mai mult Tat\l vostru cel ceresc va da peDuhul Sfânt celor ce ~l cer de la El” (Luca 11, 13). „Aminzic vou\, chiar dac\ nu i-ar da pentru c\ ì este prieten, pen-tru `ndr\zneala lui `ns\ sculându-se, ì va da cât ì trebuie”(Luca 11, 8).

27. Deci, prin toate acestea ne-a `ndemnat s\ cerem dela El f\r\ sfial\ [i ne`ncetat darul harului S\u. Pentru c\ El avenit pentru ca pe cei p\c\to[i s\-i `ntoarc\ la El [i s\ vin-dece pe cei ce cred `ntr-~nsul. (Se cuvine), dar, ca noi s\ nedep\rt\m de deprinderile cele rele pe cât ne este cu putin]\;s\ urâm lucrurile cele de[arte [i `n[el\ciunile lumii, s\ ne`ntoarcem de la cugetele cele viclene [i s\ ne alipim totdea-una [i pe cât ne este cu putin]\ de El. Iar El este gata s\ nedea ajutorul Lui. Este milostiv [i d\t\tor de via]\, vindec\dureri care nu se vindec\ [i d\ mântuire celor ce-L cheam\[i se `ntorc la El; celor care, de bun\ voie [i pe cât le este cuputin]\, se leap\d\ de toat\ dragostea lumeasc\ [i-[i abatcugetul de la cele p\mânte[ti, celor care se alipesc de El cudor fierbinte. Dar numai sufletul care pe toate le socote[tede prisos, care nu-[i g\se[te odihna `ntru nimic din cele lu-me[ti, care a[teapt\ s\ guste [i s\ se odihneasc\ `n lini[teabun\t\]ii Sale, numai acela se `nvrednice[te de ajutorul S\u.Sufletul care arat\ o astfel de credin]\ dobânde[te darul ce-resc; dorin]a lui ì este `mplinit\ cu prisosin]\, prin har; el slu-je[te `mp\cat [i de bun\ voie Duhului Sfânt, spore[te zilnic`n bine, st\ruie pe calea drept\]ii, r\mâne ne`nduplecat [if\r\ nicio leg\tur\ cu cel-r\u, [i nu `ntristeaz\ cu nimic harul.(Un astfel de suflet) se `nvrednice[te de mântuirea ve[nic\,`mpreun\ cu to]i sfin]ii, al c\ror tovar\[, so] [i urm\tor s-af\cut `n lume, Amin.


OMILIA A V-A

Mare deosebire este `ntre cre[tini [i oamenii lumii acesteia.Pentru c\ oamenii lumii acesteia sunt lega]i cu inima [i cu mintea`n lan]uri p\mânte[ti; pe când cre[tinii doresc din toat\ inima

s\ plac\ Tat\lui celui ceresc [i numai pe El ~l au `naintea ochilor.

1. Alta este lumea cre[tinilor, mintea, vorba, fapta [i felullor de via]\, [i alta este fapta oamenilor din lumea aceasta,mintea, vorba [i felul lor de via]\. Altceva sunt aceia, [i alt-ceva sunt ace[tia, [i mare este deosebirea `ntre unii [i al]ii.Pentru c\ locuitorii p\mântului [i fiii veacului acestuia seaseam\n\ grâului pus `n ciur; ei sunt cernu]i de cugetelecele nestatornice ale lumii acesteia, (se afl\ `n necontenitulvârtej al lucrurilor celor lume[ti, al poftelor [i al `ncâlcitelorgriji p\mânte[ti).

Diavolul scutur\ [i cerne sufletele lor prin ciur, adic\ prinlucrurile cele p\mânte[ti. Tot neamul cel p\c\tos al oameni-lor, de la c\derea lui Adam, cel care a c\lcat porunca, se afl\sub st\pânirea (acestuia), a `ncep\torului r\ut\]ii.

Deci, primind acesta st\pânire asupra tuturor fiilor aces-tui veac, ì zbucium\ [i-i cerne `n sita lumii cu cugete necon-tenite de `n[el\ciune [i r\t\cire.

2. C\ dup\ cum grâul este izbit `n ciur de c\tre acela care`l cerne [i este agitat [i `ntors necontenit, tot a[a [i `ncep\-torul r\ut\]ii, (cel care) st\pâne[te pe to]i oamenii cu lucru-rile cele p\mânte[ti, ì zbucium\ prin acestea, ì face s\ sepoticneasc\ prin gândurile cele de[arte, prin poftele celeurâte [i prin lucrurile cele p\mânte[ti [i lume[ti, robind,zbuciumând [i am\gind ne`ncetat tot neamul cel p\c\tos allui Adam, precum mai dinainte a spus Domnul Apostolilor,vorbind despre ridicarea celui-r\u `mpotriva lor. „V-a cerut

Meu, ca s\ nu se piard\ credin]a voastr\” (cf. Luca 22, 31-32).Iar cuvântul de osândire pe care Creatorul l-a rostit `mpo-triva lui Cain: „Gemând, tremurând [i cl\tinându-te vei fi pep\mânt” (Fac. 4, 12), se refer\ `n chip tainic – ca tip [i icoan\ –la to]i cei p\c\to[i. Pentru c\ `nc\lcând Adam porunca luiDumnezeu, tot neamul lui a devenit p\c\tos [i are `ntru as-cuns, (`n sufletul s\u), imaginea (lui Cain), care este tulburat,se clatin\ de fric\ [i de groaz\ [i de tot felul de pofte [i dedezmierd\ri cu care st\pânul lumii acesteia zbuciuma tot su-fletul care nu s-a n\scut de la Dumnezeu. Dup\ cum grâuleste ne`ncetat agitat `n ciur, tot a[a sunt agitate [i cugeteleoamenilor, `n diferite chipuri, cu am\girile trec\toare aletrupului, cu fric\ [i cu tulburare.

3. Dar [i Domnul, mustrând pe cei care urmau am\gi-rile [i voia celui-viclean, le spunea c\ poart\ (`n sufletul lor)chipul r\ut\]ii lui Cain, zicând: „Voi vre]i s\ face]i pofteletat\lui vostru. Acela a fost uciga[ al oamenilor de la `nceput[i nu a umblat `ntru adev\r” (Ioan 8, 44). Prin urmare, totneamul cel p\c\tos al lui Adam poart\ ascuns\ `n sine aceaosând\ (a lui Cain), acel: gemând [i tremurând s\ fi]i cernu]ide Satana `n câmpul p\mântului. C\ dup\ cum de la un sin-gur Adam s-a r\spândit pe p\mânt tot neamul oamenilor,tot a[a o singur\ r\utate a patimilor a intrat `n ei, dând pu-tin]a `ncep\torului r\ut\]ii s\-i cearn\ pe to]i prin gândurinestatornice, lume[ti, zadarnice [i tulbur\toare. {i dup\ cumun vânt poate s\ mi[te [i s\ agite toate plantele [i sem\n\-turile, sau dup\ cum un `ntuneric al nop]ii peste toat\ lumease a[terne, tot a[a [i st\pânul r\ut\]ii, care este un fel de `n-tuneric ra]ional, (aduc\tor de) r\utate [i moarte, [i un fel devânt ascuns [i s\lbatic, r\v\[e[te neamul oamenilor de pep\mânt, `nv\luie pe oameni `n gânduri nestatornice, le am\-


satana s\ v\ cearn\ ca pe grâu; dar Eu M-am rugat Tat\lui

ge[te inima cu poftele lumii [i umple de `ntunericul ne[tiin-]ei, de orbire [i uitare tot sufletul care nu s-a n\scut de sus,iar cu cugetul [i cu mintea nu s-a mutat `n cel\lalt veac, dup\cum s-a scris: „Cât despre noi, cetatea noastr\ este `n ceruri”(Filip. 3, 20).

4. Cre[tinii adev\ra]i se deosebesc de to]i ceilal]i oa-meni. Deosebirea dintre ei [i ceilal]i oameni este mare, pre-cum am spus [i mai `nainte, [i st\ `n faptul c\ (cre[tinii) aumintea [i cugetul totdeauna la cele cere[ti [i la bunurile celeve[nice, la apropierea [i `mp\rt\[irea de Duhul Sfânt; st\ `nfaptul c\ s-au n\scut de sus, de la Dumnezeu, [i s-au `nvred-nicit s\ devin\ `n fapt [i adev\r fii ai lui Dumnezeu; st\ `n fap-tul c\ au ajuns la o stare de t\rie, de netulburare [i odihn\,prin multe osteneli [i nevoin]e (depuse) vreme `ndelungat\;(st\) `n faptul c\ nu mai sunt zbuciuma]i [i da]i prin ciurulcugetelor celor nestatornice [i zadarnice. Prin aceasta suntmai mari [i mai buni decât lumea, prin faptul c\ mintea [icugetul sufletului lor sunt `n pacea lui Hristos [i se afl\ `niubirea Duhului, precum [i Domnul, vorbind despre unii caace[tia, a zis c\ au trecut din moarte la via]\. Prin urmare,deosebirea dintre cre[tini ([i ceilal]i oameni) nu st\ `n ]inut\sau `n forme exterioare, a[a cum socotesc mul]i. (Se afl\ [i`ntre ei unii care) sunt asemenea lumii prin mintea [i cuge-tul lor, au (momente de) cl\tinare, de nestatornicie `n gân-dire, de necredin]\, de confuzie, de tulburare [i de temere,precum au to]i oamenii; (de[i) atât prin ]inut\, cât [i prin fap-tele lor, ei se deosebesc (de lume) –, sunt lega]i cu leg\turip\mânte[ti, pentru c\ nu au `nc\ `n inima lor odihna cea dela Dumnezeu [i pacea cea cereasc\ a Duhului, pentru c\ n-aucerut-o, necrezându-se vrednici s-o cear\ de la Dumnezeu.

5. Deci, prin `nnoirea min]ii, prin pacea cugetelor, priniubirea de Domnul [i dragostea cea cereasc\ se deosebe[te

OMILIA A V-A 45

f\ptura cea nou\ a cre[tinilor de to]i oamenii lumii. De aceeaa avut loc venirea Domnului, ca s\ `nvredniceasc\ pe cei cecred cu adev\rat `n El de aceste bunuri duhovnice[ti. C\ sla-va cre[tinilor [i frumuse]ea [i bog\]ia cea cereasc\ sunt denedescris [i se agonisesc cu osteneal\, cu sudori, cu `ncer-c\ri [i cu multe lupte; dar toat\ (`ndreptarea) se datore[teharului lui Dumnezeu.

To]i oamenii doresc s\ vad\ pe `mp\ratul cel p\mântesc,[i oricine vine `n ora[ul `mp\ratului dore[te cel pu]in s\ vad\frumuse]ea lui: elegan]a hainelor, luciul porfirei, sclipirea fe-luritelor m\rg\ritare, str\lucirea coroanei, prestan]a demni-tarilor care `l `nso]esc; – numai cei duhovnice[ti dispre]uiesctoate acestea, pentru c\ ei sunt ispiti]i de alt\ slav\, de slavacea cereasc\ [i netrupeasc\; ace[tia sunt r\ni]i de o alt\ fru-muse]e, de o frumuse]e de nedescris, pentru c\ s-au f\cutp\rta[i ai unei alte bog\]ii, tr\iesc dup\ omul cel l\untric [ise `mp\rt\[esc din alt Duh. Deci, de vreme ce oamenii lumiiacesteia – cei ce au duhul lumii –, doresc mult m\car s\ vad\pe `mp\ratul cel p\mântesc cu toat\ podoaba [i slava sa,pentru c\, pe cât este cineva mai str\lucitor, prin aspectuls\u exterior, decât to]i oamenii, pe atât este mai sl\vit, [i to]idoresc cel pu]in s\-l vad\, [i fiecare zice `ntru sine: „O, demi-ar fi dat [i mie cineva slava, podoaba [i frumuse]ea (lui)!”;[i-l ferice[te pe acela care este asemenea lui, f\cut dinp\mânt, supus acelora[i patimi [i muritor, pentru frumuse]ea[i slava lui cea trec\toare.

6. Deci, (zic), dac\ oamenii cei trupe[ti `ntr-atât doresc(s\ vad\) slava `mp\ratului p\mântesc, cu cât mai mult aceia`n care Duhul Sfânt a pus o pic\tur\ din via]a Dumnezeirii [ile-a r\nit inima cu dragostea dumnezeiasc\ pentru Hristos,~mp\ratul cel ceresc, sunt atra[i de acea frumuse]e [i slav\de negr\it, de podoaba cea nestric\cioas\ [i de bog\]ia cea


de nedescris a lui Hristos, adev\ratul [i ve[nicul ~mp\rat,sunt robi]i de dragostea Lui [i doresc s\ dobândeasc\ acelebunuri de nedescris la care privesc prin mijlocirea Duhului.Din aceast\ pricin\, ei dispre]uiesc toate frumuse]ile de pep\mânt: podoabele, slava, cinstea [i bog\]ia `mp\ra]ilor [i aprin]ilor, pentru c\ au fost r\ni]i de frumuse]ea dumneze-iasc\ [i via]a nemuririi cere[ti a fost picurat\ `n sufletele lor.De aceea doresc ei cu mult\ ardoare acea dragoste a ~mp\-ratului ceresc [i numai pe El ~l au `naintea ochilor; de dragulLui se dezleag\ de toat\ dragostea lumii [i arunc\ orice le-g\tur\ p\mânteasc\, pentru ca s\ poat\ avea totdeaunanumai acea dragoste `ntru inimile lor [i s\ nu-L amestece cunimic altceva.

Dar foarte pu]ini sunt aceia care adaug\ sfâr[it bun unuibun `nceput, cei care duc necl\tina]i drumul pân\ la cap\t,care au dragoste numai c\tre Dumnezeu [i de toate celelaltese dezbrac\. ~ntr-adev\r, mul]i se lupt\ [i mul]i se `mp\rt\-[esc de harul ceresc [i se r\nesc de dragostea cea cereasc\,`ns\ nesuportând luptele, asalturile, durerile [i ispitele zilnice(venite din partea) celui-r\u [i boldul diferitelor pofte lume[ti– faptul c\ fiecare iube[te ceva din aceast\ lume [i nu sepoate dezlega `ntru totul de iubirea lui –, se afund\ `n abisullumii, din cauza lipsei de b\rb\]ie, a trând\viei, la[it\]ii saudin cauza iubirii unui lucru p\mântesc. Se cuvine, deci, caacela care voie[te s\ duc\ o via]\ bun\ pân\ la sfâr[it, s\ nupun\ al\turi [i s\ nu amestece iubirea fa]\ de cele cere[ti cuo alt\ iubire, ca nu cumva s\-l `mpiedice (s\ se dedice) celorcere[ti, s\ se `ntoarc\ la cele de mai `nainte [i `n cele dinurm\ s\-[i piard\ via]a. C\ dup\ cum mari [i de negr\it suntf\g\duin]ele lui Dumnezeu, tot a[a este nevoie de (mult\)credin]\ [i n\dejde, de (multe) lupte, dureri [i `ncerc\ri. Pen-tru c\ nu sunt un lucru mic bunurile pe care omul n\d\jdu-

OMILIA A V-A 47

ie[te s\ le dobândeasc\ `n ~mp\r\]ia cerurilor. Vrei, deci, s\`mp\r\]e[ti cu Hristos `n veac, dar nu vrei s\ iei asupr\-]i [is\ duci de bun\ voie, pân\ la moarte, luptele, greut\]ile [iispitele din vremea scurt\ a acestei vie]i? Ce spune Hristos?„Dac\ vrea cineva s\ vin\ dup\ Mine, s\ se lepede de sine,s\-[i ia crucea `n fiecare zi [i – cu bucurie – s\-Mi urmeze Mie”(Luca 9, 23). {i iar\[i: „Dac\ cineva nu ur\[te pe tat\l s\u [ipe mam\, pe femeie, pe copii, pe fra]i, pe surori [i chiar su-fletul s\u, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14, 26). Cei maimul]i dintre oameni voiesc s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia (ceru-rilor) [i s\ mo[teneasc\ via]a ve[nic\, dar urmeaz\ `nclin\-rilor voin]ei lor [i nu renun]\ la ele, sem\nând de[ert\ciuni.Vor s\ mo[teneasc\ via]a ve[nic\ f\r\ s\ se lepede de sine,lucru care este cu neputin]\.

Adev\rat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin via]\nev\t\ma]i, care, potrivit poruncii Domnului, se leap\d\ detoate poftele lumii, de pl\cerile, grijile [i leg\turile ei, carenumai pe El ~l au `naintea ochilor, care doresc s\ `mplineasc\poruncile Lui, care nu-[i `ng\duie s\ pun\ al\turi de acea iu-bire ceva din poftele sau dorin]ele acestui veac, aceia dobân-desc ~mp\r\]ia lui Dumnezeu. Dintr-un singur exemplu `n]e-lege toate acestea: fiecare [tie c\ uneori este nepotrivit ceeace voie[te s\ fac\, `ns\ pl\cându-i acel lucru, nu renun]\, [ieste `nvins de el. R\zboiul se d\ mai `ntâi `nl\untru, `n inim\;(acolo) este lupta [i r\zboiul, (acolo) este cump\na care `n-clin\ fie c\tre iubirea lui Dumnezeu, (fie c\tre) iubirea lumii.Acolo discerne fiecare [i de acolo porne[te (hot\rârea s\vin\ sau nu) la lupta cu fratele s\u, zicând `ntru sine: S\ zic?S\ vorbesc? S\ nu vorbesc? (Acolo, `nl\untru, omul) `[i adu-ce aminte de Dumnezeu, dar fiind ]inut de propria mândrie,nu se leap\d\ de sine. {i dac\ iubirea lumii atârn\ mai greu[i `nclin\ c\tre ea balan]a inimii, iute ajunge cuvântul cel r\u


pân\ la buze. Cugetul preocupat de propria-i mândrie n\s-coce[te s\ge]i pe care le trimite, prin limb\, sub form\ decuvinte necuviincioase, `mpotriva aproapelui. ~nte]ind s\ge-]ile cuvintelor necuviincioase, uneori se ajunge la vân\t\i [ir\ni, ba uneori, m\dularele trupurilor luptându-se `ntre ele,`[i pricinuiesc unii altora moartea. ~n felul acesta, pofta cearea cu moarte se sfâr[e[te. Iat\, deci, de unde a `nceput [iunde s-a sfâr[it iubirea de slava cea lumeasc\, când cântarula `nclinat c\tre propria voin]\. Toate acele necuviin]e se `n-tâmpl\ când (omul) nu se leap\d\ de sine [i iube[te ceva dinaceast\ lume.

A[a ia na[tere, crede-m\, orice p\cat [i fapt\ rea: r\u-tatea ademene[te [i `ndeamn\ voin]a spre poftele cele lu-me[ti, spre `n[el\ciunea [i pl\cerea trupeasc\. ~n felul aces-ta se s\vâr[e[te orice lucru r\u: desfrânarea [i furtul, l\comia[i be]ia, iubirea de argin]i [i slava de[art\, pizma [i pofta dest\pânire, [i orice fapt\ a r\ut\]ii. Uneori se s\vâr[esc faptecare par spre lauda [i slava oamenilor, dar care `naintea luiDumnezeu sunt asemenea faptelor nedrepte, furtului [i ce-lorlalte p\cate. Zice (Psalmistul): „Dumnezeu a risipit oaselecelor ce plac oamenilor” (Ps. 52, 7), pentru c\ cel-vicleanvrea s\ aib\ câ[tig prin (faptele) care par a fi bune [i `n di-ferite feluri `n[al\ cu poftele lume[ti.

~ndeosebi iubirea fa]\ de cele p\mânte[ti [i trupe[ti estefolosit\ de cel-r\u [i i se face omului lan], leg\tur\ [i povar\grea, care-l afund\ [i-l `neac\ `n veacul r\ut\]ii, ne`ng\duin-du-i s\ se ridice [i s\ se `nal]e c\tre Dumnezeu. Orice ar iubicineva din lumea aceasta, `i `ngreuiaz\ mintea, i-o st\pâ-ne[te [i nu-i `ng\duie s\ se ridice. ~n acest cântar [i `n aceas-t\ balan]\ este atârnat [i `ncercat tot neamul omenesc, adic\al cre[tinilor, fie c\ locuiesc `n cet\]i, `n mun]i, `n chilii, la ]ar\sau `n locuri pustii. Fiind atras de bun\voie de ceva, omul se

OMILIA A V-A 49

4 – Omilii

leag\ cu iubirea de acel lucru [i nu o mai arat\ `ntreag\ luiDumnezeu. Astfel, unul iube[te averile, dac\ le are; altul (iu-be[te) aurul [i argintul; altul (iube[te) `n]elepciunea lumeas-c\, pentru a fi sl\vit de oameni; altul (iube[te) puterea dest\pânire; altul (iube[te) slava [i onorurile oamenilor; altul(iube[te) mânia [i violen]a – o iube[te pentru c\ u[or ì cadeprad\ –; altul (iube[te) pizma; altul se trufe[te [i este cuprinsde mole[eal\ ziua `ntreag\; altul este am\git de planuri nebu-ne[ti; altuia ì place s\ fie socotit dasc\l [i s\ fie l\udat deoameni; altuia ì place s\ tr\iasc\ `n nep\sare [i trând\vie;altuia s\ se `mbrace `n zdren]e, iar altuia s\ se dedice grijilorp\mânte[ti; `n sfâr[it, altul iube[te somnul, gluma [i vorbelemurdare. {i a[a, fiind cineva prins cu un lan] mare sau micde lume, este st\pânit de ea [i nu-i `ng\duie s\ se ridice.Pentru c\ patima pe care cineva o iube[te [i `mpotriva c\reianu lupt\ cu b\rb\]ie `l st\pâne[te, `l `ngreuiaz\ [i i se face luipiedic\ [i lan], ca s\ nu-[i poat\ ridica mintea c\tre Dumnezeu,s\-I plac\ Lui, [i numai Lui slujind, s\ dobândeasc\ via]ave[nic\, `n ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu).

Pe când sufletul care este atras [i iube[te cu adev\rat peDomnul, se leag\ de El cu toat\ puterea [i prime[te de laEl ajutorul harului. Se leap\d\ de sine [i nu d\ ascultare sfa-tului min]ii sale – pentru c\ ([tie c\) `n acesta se strecoar\, `nchip viclean, sfatul celui-r\u, care ne pânde[te [i ne am\-ge[te –, ci mai degrab\ se las\ `n seama cuvântului Dom-nului, se dezleag\, pe cât ì este cu putin]\, de orice lan]v\zut, [i se pred\ Domnului. (~ntr-adev\r, numai a[a f\când)poate s\ treac\ u[or peste luptele, necazurile [i durerile(care i se ridic\ `n cale).

Lucrul pe care-l iube[te cineva, acela fie c\-l ajut\, fie c\-l`ngreuiaz\. Dac\ iube[te cineva ceva din (aceast\) lume, acellucru devine pentru el lan] [i povar\ care `l trage `n jos, care


nu-i `ng\duie s\ se `nal]e c\tre Dumnezeu. Dac\ `ns\ iube[tecineva pe Domnul [i poruncile Lui, este ajutat de El. Toateporuncile Domnului devin u[oare dac\-[i p\streaz\ `ntreag\iubirea fa]\ de El. ~mpov\rarea i se face spre binele lui. Maimult decât atât, El u[ureaz\ [i alin\ orice necaz [i `ntristare.Puterea dumnezeiasc\ zdrobe[te puterile r\ut\]ii, care puncurse sufletului [i-l `nl\n]uiesc cu leg\turile feluritelor pofte`n abisul acestei lumi. {i a[a se elibereaz\ de ele, prin cre-din]\, st\ruin]\ mult\ [i cu ajutorul Celui de sus, pe Care-Liube[te. (A[a) se `nvrednice[te el (s\ mo[teneasc\) ~mp\-r\]ia cea cereasc\, pe care a iubit-o cu adev\rat, [i, ajutat deDomnul, dobânde[te via]a ve[nic\.

Ca s\ ar\t\m cu exemple aievea c\ mul]i se pierd dinpricina voin]ei lor, se scufund\ `n mare, sau sunt du[i `nrobie, s\ presupunem c\ o cas\ este cuprins\ de foc; cel cevrea s\ se salveze, v\zând pârjolul, fuge gol (cum e), [i gân-dindu-se doar la via]a sa, las\ totul [i scap\. Altul `ns\, vrânds\ ia ceva din cas\, vase ori alte lucruri, intr\ `n ea [i, pe cândface aceasta, casa este cuprins\ de foc, iar el este prins `n\-untru [i arde `mpreun\ cu ea. Vezi cum, iubind cineva ceva,cu propria-i voin]\ a fost pierdut `n foc? La fel se `ntâmpl\[i pe mare, atunci când, iscându-se furtun\, (oamenii) nau-fragiaz\; unul, dezbr\cându-se [i aruncându-se gol `n ap\– vrând s\ se salveze doar pe sine –, este luat de valuri [i pur-tat deasupra lor, [i pentru c\ nimic nu-l `mpiedic\, poate s\str\bat\ marea cea amar\, ca s\-[i scape via]a. Altul `ns\,vrând s\ salveze [i ceva din ve[mintele sale – crezând c\poate s\ `noate [i s\ ias\ cu ele –, lucrurile pe care le ia `l`ngreuneaz\, `l afund\ `n mare [i se pierde acesta, neputân-du-[i salva via]a din pricina unui câ[tig ne`nsemnat. Vezicum ([i acesta) `[i pierde via]a cu propria-i voin]\? (S\ d\mun alt exemplu): S\ presupunem c\ se aude de invazia celor

OMILIA A V-A 51

de alt neam. Unul, `ndat\ ce aude aceasta, fuge numaidecât;fuge dezbr\cat, f\r\ s\-[i ia hainele. Altul `ns\ nu d\ crezare(ve[tii) c\ vin du[manii, sau vrând s\ ia ceva din lucrurile sale`ntârzie s\ fug\. N\v\lind du[manii, `l prind, `l duc rob `n ]aralor [i acolo este silit s\ le slujeasc\. Vezi c\ [i acesta a ajuns`n robie cu voia sa, din pricina z\bavei, a lipsei de b\rb\]ie[i a iubirii fa]\ de unele lucruri?

Tot a[a se `ntâmpl\ [i cu cei care nu urmeaz\ poruncilorDomnului, nu se leap\d\ de sine [i nu iubesc mai presus deorice pe Domnul, ci de bun\ voie se las\ `nc\tu[a]i cu leg\-turi p\mânte[ti. Când izbucne[te focul cel ve[nic, (`n loc s\-i)g\seasc\ prizonieri ai virtu]ilor, (`i afl\) mai degrab\ `nc\tu-[a]i de dragostea fa]\ de lume. (De aceea), ei se afund\ `nmarea cea amar\ a r\ut\]ii [i sunt lua]i `n robie de cei de altneam, adic\ de duhurile r\ut\]ii, [i se pierd. Iar dac\ vrei s\cuno[ti din Scripturile de Dumnezeu insuflate, adev\rata iu-bire fa]\ de Domnul, gânde[te-te la Iov. Acesta s-a dezbr\-cat, s\ zic a[a, de toate cele ce avea: de copii, averi, slugi [ide toate celelalte, a fugit [i s-a salvat. {i sco]ându-[i haina,i-a aruncat-o lui Satan, f\r\ s\ blesteme cu cuvântul sau cuinima, f\r\ s\ ajung\ pe buzele sale vreun cuvânt `mpotrivaDomnului, ci binecuvântând pe Domnul, zice: „Domnul adat, Domnul a luat; cum a pl\cut Domnului, a[a s-a `ntâm-plat; fie numele Domnului binecuvântat” (Iov 1, 21). De[isocotea c\ are multe lucruri, fiind `ncercat de Domnul, i s-aar\tat c\ nimic nu are `n afar\ de Dumnezeu. La fel s-a `n-tâmplat [i cu Avraam: poruncindu-i Domnul s\ ias\ din p\-mântul, din familia [i din casa tat\lui s\u, s-a dezbr\cat, s\zic a[a, de toate: de patrie, p\mânt, rude, p\rin]i, [i a urmatcuvântul Domnului. Apoi au venit peste el multe `ncerc\ri [iispite: i s-a luat so]ia [i a suferit multe nedrept\]i pe cândpetrecea `n ]ar\ str\in\, dar `n toate momentele a ar\tat c\


iube[te pe Dumnezeu mai presus de orice. ~n cele din urm\,dobândind fiu, a[a cum i s-a f\g\duit, la adânci b\trâne]i,[i cerându-i-se s\-l aduc\ jertf\, numaidecât s-a dezbr\cat[i lep\dat de sine. Vrând s\ aduc\ (jertf\) pe fiul s\u celunul-n\scut, a ar\tat c\ nimic altceva nu iube[te mai multdecât pe Dumnezeu. Pentru c\ dac\ pe acela l-ar fi dat cupl\cere, cu cât mai mult, dac\ i s-ar fi poruncit s\ `mpart\bunurile sale s\racilor, ar fi fost gata s\ `mplineasc\ porunca.

Vezi care este adev\rata iubire fa]\ de Domnul, (ce iz-vor\[te) din voin]a (liber\)? Tot a[a [i cei care voiesc s\ de-vin\ mo[tenitori (ai bunurilor cere[ti) se cuvine s\ nu iu-beasc\ nimic (mai presus) de Dumnezeu, pentru ca, atuncicând sunt pu[i la `ncercare, s\ fie tari [i s\-[i p\streze iubi-rea des\vâr[it\ fa]\ de Domnul. Unii ca ace[tia, iubind peDumnezeu mai presus de orice [i dezlegându-se de iubireaoric\rui lucru din lumea (aceasta), vor putea duce lupta pân\la cap\t. ~ns\ sunt foarte pu]ini aceia care au o astfel deiubire, care se leap\d\ de toate pl\cerile din lume [i care`ndur\ cu b\rb\]ie atacurile [i ispitele celui-r\u. ~ntr-adev\r,mul]i (`ncercând) s\ traverseze fluvii, sunt lua]i de ape; darsunt [i unii care str\bat fluviile tulburi ale poftelor de multefeluri din lumea aceasta [i ale ispitelor (venite) din partea du-hurilor celor rele. Multe cor\bii sunt acoperite de valuri [i secufund\ `n mare, dar sunt ([i unele) care, plutind peste va-luri, str\bat marea [i ajung la limanul cel lini[tit. De aceea,este nevoie totdeauna de mult\ credin]\, `ndelung\-r\b-dare, lupt\, r\bdare, chinuri, de foame [i sete dup\ bine, deiste]ime, curaj, discern\mânt [i judecat\. Cei mai mul]i din-tre oameni voiesc s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia (cerurilor) f\r\lupt\, osteneli [i sudoare; `ns\ acest lucru este cu neputin]\.Este tot a[a cum se `ntâmpl\ `n via]a de toate zilele, când oa-menii merg la cel avut s\ lucreze vara (la câmp) sau altceva

OMILIA A V-A 53

s\ fac\, pentru a-[i agonisi cele de trebuin]\ pentru trai; darunii fiind lene[i, nu lucreaz\ dup\ cum trebuie [i cât trebuie,[i cu toate acestea voiesc s\ primeasc\ plata `ntocmai caaceia care s-au trudit din greu, ca [i când [i-au f\cut lucrullor. Citind Scripturile, (vedem) c\ un drept a binepl\cut luiDumnezeu, c\ unul s-a f\cut prieten al S\u [i vorbea cuDumnezeu, c\ to]i P\rin]ii s-au f\cut prieteni [i mo[tenitoriai lui Dumnezeu fiindc\ au `ndurat atâtea necazuri pentruDumnezeu, fiindc\ au ar\tat curaj [i s-au luptat (`mpotrivacelui-r\u). De aceea `i fericim. Dar noi voim s\ dobândim da-ruri [i vrednicii deopotriv\ cu ale lor, dorim s\ primim aceleharuri minunate, `ns\ trecem cu vederea ostenelile [i lup-tele, necazurile [i suferin]ele lor; dorim fierbinte s\ dobândimcinstirile [i r\splata pe care le-au primit ei de la Dumnezeu,dar nu voim s\ lu\m asupra noastr\ ostenelile, luptele [i ne-cazurile lor!

~]i spun: orice om – chiar [i desfrânatele, vame[ii [i oa-menii cei nedrep]i – vrea [i dore[te s\ dobândeasc\ u[or,f\r\ osteneli [i lupte ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu); `ns\ (tocmai)pentru aceasta sunt ispitele, `ncerc\rile cele multe, neca-zurile, luptele [i sudorile, ca s\ se v\deasc\ cine iube[te cuadev\rat, din tot sufletul [i cu toat\ puterea sa, pân\ la moar-te, numai pe Domnul, [i cine iube[te pe altcineva al\turi deEl. Pe drept, deci, intr\ `n ~mp\r\]ia cerurilor aceia care, po-trivit cuvântului Domnului, se leap\d\ de sine [i iubesc peDomnul mai mult decât propria lor via]\; pe drept sunt r\s-pl\ti]i cu daruri cere[ti pentru marea lor iubire. ~n necazuri [isuferin]e, `n r\bdare [i credin]\ stau ascunse f\g\duin]ele,slava [i câ[tigul bunurilor cere[ti – dup\ cum `n s\mân]aaruncat\ sub brazd\ (se ascunde) rodul, (dup\ cum) `n plan-ta ce r\sare `ntre spini sau `n loc mocirlos (se ascunde) co-pacul. (Va veni vremea) când acestea `[i vor ar\ta haina lor


frumoas\ [i str\lucitoare, feluritele lor roade, dup\ cum spu-ne Apostolul: „Prin multe necazuri vom intra `n ~mp\r\]iacerurilor” (Fapte 14, 21). {i Domnul (zice): „~ntru r\bdareavoastr\ ve]i mântui sufletele voastre” (Luca 21, 19). Sau: „~nlume necazuri ve]i avea” (Ioan 14, 33). Prin urmare, pentru aputea sc\pa de poftele cele p\mânte[ti, de la]urile [i curse-le pl\cerilor, de furtunile lumii, este nevoie de osteneal\, der\bdare, de st\pânire de sine, de mult\ luare-aminte [i derug\ciune c\tre Domnul. S\ fugim de atacurile duhurilor vi-clene [i s\ lu\m aminte la privegherea, credin]a [i n\dejdeape care le-au avut sfin]ii, cu care au dobândit `nc\ de aici, `nsufletele lor, comoara cea cereasc\, adic\ puterea Duhului.Aceasta este arvuna ~mp\r\]iei. Fericitul Apostol Pavel, vor-bind despre aceast\ comoar\ cereasc\, adic\ despre harulDuhului, dup\ ce arat\ mul]imea necazurilor (care-i a[teapt\pe cei ale[i), arat\ [i folosul pe care fiecare `l poate trage dinacestea. Iat\ ce spune c\ vor dobândi (ace[tia): „C\ci [tim c\dac\ acest cort, locuin]a noastr\ p\mânteasc\, se va strica,avem zidire de la Dumnezeu, cas\ nef\cut\ de mân\, ve[-nic\, `n ceruri” (2 Cor. 5, 1).

7. Dator este, deci, fiecare s\ se lupte [i s\ se sârguiasc\a lucra virtu]ile [i s\ cread\, pentru ca de aici s\ dobân-deasc\ aceast\ cas\. C\ dac\ se va pr\bu[i casa trupului nos-tru (trupul), nu avem alt\ cas\ `n care s\ se `ntoarc\ sufletulnostru.

C\ zicând: „Dac\ vom fi g\si]i `mbr\ca]i, [i nu goi” (2 Cor.5, 4), Apostolul se refer\ (prin cuvântul gol) la comuniunea[i p\rt\[ia cu Duhul Sfânt, `ntru care numai sufletul cel cre-dincios se poate odihni. De aceea, cei cu adev\rat cre[tinisunt curajo[i [i se bucur\ când ies din trup, pentru c\ au aceacas\ nef\cut\ de mân\, care (nu este altceva decât) putereaDuhului care locuie[te `n ei. Deci, chiar dac\ se va pr\bu[i

OMILIA A V-A 55

casa trupului (trupul), ei nu se tem, pentru c\ au casa ceacereasc\ a Duhului [i slava cea nestric\cioas\, care `n ziua`nvierii va zidi [i va sl\vi casa trupului, dup\ cum zice Apos-tolul: „Cel ce a `nviat pe Hristos din mor]i va face vii [i tru-purile noastre cele muritoare, prin Duhul Lui care locuie[te`n noi” (Rom. 8, 11). {i iar\[i: „Pentru ca [i via]a lui Iisus s\se arate `n trupul nostru cel muritor” (2 Cor. 4, 10), „pentru ca[i ceea ce este muritor s\ fie `nghi]it de via]\” (2 Cor. 5, 5).

8. S\ ne nevoim, deci, prin credin]\ [i prin via]\ virtu-oas\ s\ câ[tig\m de aici acea `mbr\c\minte, pentru ca nucumva, `mbr\ca]i fiind `n trup, s\ ne afl\m (totu[i) goi, lipsin-du-ne (acea putere) care s\ sl\veasc\, `n ziua aceea, trupulnostru. Pentru c\, pe cât fiecare s-a `nvrednicit, prin credin]\[i prin sârguin]\, a se face p\rta[ al Duhului Sfânt, pe atât [itrupul s\u se va sl\vi `n ziua aceea. De aceea comorile pecare acum (`n aceast\ via]\) le-a adunat `nl\untrul sufletuluis\u, atunci se vor descoperi [i se vor ar\ta `n afara trupului.Dup\ cum copacii – atunci când trece iarna [i o putere nev\-zut\ (venit\) de la soare [i vânturi `i mângâie – odr\slesc [iscot dinl\untrul lor, ca pe un ve[mânt, frunze, flori [i roade,[i tot `n acela[i timp r\sar din sânurile p\mântului iarba [i flo-rile, de acoper\ [i `mbrac\ p\mântul, [i crinii despre careDomnul a zis: „c\ nici Solomon, `n toat\ m\rirea lui, nu s-a`mbr\cat ca unul dintre ace[tia” (Matei 6, 29); [i toate aces-tea sunt pilde, figuri [i imagini ale cre[tinilor din (clipa) ̀ nvierii.

9. La fel se `ntâmpl\ [i cu sufletele tuturor celor ce iubescpe Dumnezeu, adic\ cu adev\ra]ii cre[tini. (Pentru ace[tia`ns\), luna cea dintâi, Xanthicus (luna `nfloririi), cea numit\aprilie, este ziua `nvierii; atunci, `mpins\ de puterea Soareluidrept\]ii, iese dinl\untru slava Duhului Sfânt care acoper\ [i`mbrac\ trupurile sfin]ilor, (se arat\) acea slav\ pe care ei auavut-o ascuns\ `n suflete. C\ ceea ce are cineva (ascuns `n


suflet) acum, aceea se va ar\ta atunci `n afara trupului. Apri-lie, zic, este cea dintâi dintre lunile anului, aceasta aducebucurie la toat\ zidirea; aceasta `mbrac\ copacii goi [i des-chide p\mântul, aceasta vesele[te toate vie]uitoarele.

Xanthicus, prima (lun\) a cre[tinilor, este vremea `nvierii,atunci când se vor preasl\vi trupurile lor prin lumina ceanegr\it\ care de acum se afl\ `ntru ei, adic\ prin puterea Du-hului, care le va fi atunci `mbr\c\minte, mâncare, b\utur\,bucurie, veselie, pace, ve[mânt [i via]\ ve[nic\. C\ Duhulcel dumnezeiesc, pe care de acum s-au `nvrednicit a-L primi`ntru ei, va fi atunci frumuse]ea [i str\lucirea (lor) cereasc\.

10. Deci, cât de trebuincios este ca fiecare dintre noi s\cread\, s\ se nevoiasc\, s\ se sârguiasc\ a duce via]\ virtu-oas\ [i s\ arate mult\ n\dejde [i r\bdare, pentru a ne `n-vrednici s\ primim (`nc\ de) acum `n suflet puterea [i slavaDuhului Sfânt, ca atunci când trupurile se vor dezlega s\avem (`n noi) pe Acela care ne va `mbr\ca [i ne va face vii!C\ zice (Apostolul): „De vom fi g\si]i `mbr\ca]i, iar nu goi”(2 Cor. 5, 3); [i: „Va face vii trupurile voastre muritoare prinDuhul S\u care locuie[te `n noi” (Rom. 8, 11). Fericitul Moise,având pe chipul s\u slava Duhului, s-a ar\tat simbol (al slaveitrupurilor de la `nviere). {i dac\ chipul s\u era (atât de sl\vit),`ncât niciunul dintre oameni nu putea s\-l priveasc\, cât desl\vite vor fi trupurile drep]ilor la `nviere? (Slava de la `nviereeste) slava pe care sufletele sfin]ilor [i ale credincio[ilor s-au`nvrednicit s-o aib\ `nc\ de acum `n omul lor cel l\untric.

Se zice: „Iar noi to]i privind ca `n oglind\, cu fa]a desco-perit\, slava Domnului, ne prefacem `n acela[i chip, din slav\`n slav\” (2 Cor. 3, 18); [i iar\[i: „Patruzeci de zile [i patru-zeci de nop]i n-a mâncat pâine [i ap\ n-a b\ut”, precum s-ascris (Ie[. 34, 28). Dar ar fi fost cu neputin]\ ca trupul s\u s\vie]uiasc\ atâta vreme f\r\ pâine dac\ n-ar fi primit o alt\

OMILIA A V-A 57

hran\, (o hran\) duhovniceasc\, pe care `nc\ de acum su-fletele sfin]ilor o primesc `n chip nev\zut de la Duhul.

11. Deci, Fericitul Moise `n dou\ chipuri a ar\tat ce slav\a luminii [i ce desf\tare spiritual\ a Duhului vor avea cre[tiniicei adev\ra]i la `nviere. De aceast\ slav\ cre[tinii se `nvred-nicesc `nc\ de acum `n chip tainic, `ns\ atunci (la `nviere) seva ar\ta pe trupul lor. C\ slava pe care `nc\ de acum o au ceisfin]i `n sufletele lor – precum s-a zis mai `nainte –, acea(slav\) va acoperi [i va `mbr\ca trupurile cele goale [i le var\pi la ceruri, iar de aici `ncolo ne vom odihni cu Domnul `nveci, `n ~mp\r\]ia (Sa), cu trupul [i cu sufletul.

Zidindu-l pe Adam, Dumnezeu nu i-a f\cut aripi trupe[ti,ca p\s\rilor, pentru c\ i-a preg\tit aripile Duhului, adic\ acelearipi pe care i le va da lui la `nviere, ca s\-l `nal]e [i s\-l duc\acolo unde vrea Duhul. Astfel de aripi se `nvrednicesc s\ aib\sufletele drep]ilor `nc\ de acum, atunci când zboar\ cu gân-dul la cele cere[ti. C\ alta este lumea cre[tinilor, alta estemasa, altele sunt ve[mintele, alta desf\tarea, alta `mp\rt\-[irea [i altul cugetul. De aceea, ei [i sunt mai buni decât to]ioamenii. Puterea pe care s-au `nvrednicit s-o primeasc\ `nc\de acum de la Duhul Sfânt se afl\ `nl\untru, `n sufletele lor,`ns\ la `nviere [i trupurile se vor `nvrednici de acele bunuriale Duhului [i vor fi `mbr\cate cu acea slav\ pe care sufleteleo experiaz\ `nc\ de pe acum.

12. Deci, dator este fiecare dintre noi s\ se nevoiasc\, s\se trudeasc\ [i s\ se sârguiasc\ `n (a s\vâr[i) toate virtu]ile,s\ cread\ [i s\ cear\ de la Domnul ca `nc\ de pe acum omul(nostru) cel l\untric s\ se fac\ p\rta[ la slava aceea [i sufle-tul s\ se `mp\rt\[easc\ de acea sfin]enie a Duhului, ca fiindcur\]i]i de noroiul r\ut\]ii, s\ avem [i la `nviere acea (pu-tere), care va `mbr\ca trupurile noastre `nviate, va acoperiurâciunea [i ne va odihni `n ~mp\r\]ia cerurilor. C\ Hristos Se


va pogor` din ceruri [i va `nvia toate semin]iile lui Adam, pecei din veac adormi]i, dup\ (cum gr\iesc) Sfintele Scripturi.{i `i va desp\r]i `n dou\ cete; `ns\ pe cei ce au semnul Lui,adic\ pecetea Duhului, pe ace[tia ca pe ai S\i strigându-i, `iva pune de-a dreapta Sa. „Pentru c\ –zice – oile Mele ascult\glasul Meu” (Ioan 10, 27); [i „cunosc pe ale Mele [i suntcunoscut de ale Mele” (Ioan 10, 14).

Atunci trupurile acestora se vor `mbr\ca cu slav\ dum-nezeiasc\, dup\ faptele lor, [i se vor umple de slava Duhului,pe care (sfin]ii) o au `nc\ de acum `n sufletele lor. {i astfel sl\-vi]i cu lumina cea dumnezeiasc\ [i „la ceruri r\pi]i `ntru `n-tâmpinarea Domnului `n v\zduh”, a[a cum s-a scris, „vom fipururea cu Domnul” (1 Tes. 4, 17), `mp\r\]ind cu El `n veci,la nesfâr[it. Amin.

OMILIA A VI-A

Cei ce voiesc s\ plac\ lui Dumnezeu sunt datori s\-[i fac\rug\ciunile lor `n pace, `n lini[te, cu blânde]e [i `n]elepciune,

pentru ca nu cumva, slujindu-se de ]ipete, s\-i sminteasc\ pe to]i.Omilia cuprinde dou\ aspecte: a) Dac\ tronurile [i cununile sunt

creaturi; b) Despre cele dou\sprezece tronuri ale lui Israel.

1. Cei ce se apropie de Domnul sunt datori s\-[i fac\rug\ciunile lor `n lini[te, `n pace [i cu mult\ rânduial\; s\ seapropie de Domnul cu inim\ frânt\ [i cu cugete (curate), iarnu cu strig\te necuviincioase, care isc\ tulburare.

Se `ntâmpl\ ca, având cineva o ran\, aceasta s\-i fie ars\sau s\ i se taie, dar el s\ rabde cu b\rb\]ie durerea care i seface, f\r\ s\ ]ipe [i f\r\ s\ se tânguiasc\, ci st\pânindu-se;

OMILIA A VI-A 59

al]ii `ns\, având aceea[i durere, pe când li se arde sau li setaie (rana), scot ]ipete necuviincioase. {i totu[i aceea[i estedurerea [i a celui care strig\, [i a celui care nu strig\; [i a ce-lui ce se tulbur\, [i a celui care nu se tulbur\. Sunt unii care,având `ntristare [i durere, le `ndur\ cu b\rb\]ie, f\r\ s\ setânguie, st\pânindu-[i mintea [i cugetele, dar sunt al]ii care,având aceea[i `ntristare, nu o `ndur\ cu r\bdare, [i f\cându-[irug\ciunile cu zgomot [i tulburare, smintesc pe cei care ̀ i aud.~n sfâr[it, sunt al]ii care nu au nicio durere, `ns\ `n chip f\]ar-nic sau din lips\ de bun\ cre[tere scot ]ipete necuviincioase,ca [i cum `n felul acesta ar putea s\ plac\ lui Dumnezeu.

2. Nu se cade ca robul lui Dumnezeu s\ arate tulburare,ci blânde]e [i `n]elepciune, precum a zis proorocul: „Sprecine voi privi, dac\ nu spre cel blând [i lini[tit, spre cel ce seteme de cuvintele Mele?” (Isaia 66, 2). Afl\m c\ pe vremealui Moise [i Ilie, vederilor de care au avut parte le-au premerssemne puternice, [i trâmbi]e, [i minuni ale m\re]iei dum-nezeie[ti, dar prezen]a Domnului s-a ar\tat `n pace, `n lini[te[i mângâiere. C\ zice: „Iat\, s-a iscat un blând susur de vânt,[i `n el era Domnul” (1 Regi 19, 12). Se arat\ deci, (din aces-tea), c\ odihna Domnului st\ `n pace [i `n lini[te.

Pe temelia pe care o pune un om [i pe lucrul `nceput, vast\rui pân\ la sfâr[it: dac\ a `nceput s\-[i fac\ rug\ciunea cuglas tare [i tulburare, va ]ine acest obicei pân\ la sfâr[it. ~ns\pentru c\ Domnul este iubitor de oameni, se `ntâmpl\ ca [iacestuia s\-i dea ajutor. Unora ca ace[tia El le trimite harulS\u, dar ei se folosesc pân\ la sfâr[it de acest obicei. ~ns\fapta lor este fapt\ a celor lipsi]i de bun\ cuviin]\, pentru c\pe al]ii `i smintesc, [i pe ei se tulbur\ `n rug\ciune.

3. ~ns\ adev\rata temelie a rug\ciunii aceasta este: stru-nirea cugetelor [i s\vâr[irea rug\ciunii `n lini[te [i pace, a[a`ncât nimeni din cei din afar\ s\ nu se sminteasc\. (Cel ce ia


aminte la acestea), de va primi harul lui Dumnezeu [i se vades\vâr[i ̀ n lini[te pân\ la sfâr[it, va zidi [i pe mul]i al]ii. „Pen-tru c\ Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al p\cii” (1 Cor.14, 33). Cei care ]ip\ [i strig\ se aseam\n\ comandan]ilor depe vapoare; ei nu pot s\ se roage oriunde, nici `n biserici,nici `n sate, dup\ dorin]a lor, ci numai `n locuri pustii; pecând cei care se roag\ `n lini[te pe to]i ì zidesc, `n orice loc.

Se cuvine, deci, ca toat\ lupta omului s\ se dea fa]\ decugete; s\ taie (omul) p\durea gândurilor rele care `l `ncon-joar\ [i s\ se sileasc\ pe sine spre `mplinirea poruncilor luiDumnezeu; s\ nu se lase `n voia cugetelor, ci adunându-ledin r\t\cirea lor, s\ le deosebeasc\ pe cele fire[ti de celerele. Pentru c\ sufletul care se afl\ sub p\cat se aseam\n\unei p\duri mari pe un munte, sau p\puri[ului dintr-un râu,sau unui tufi[ de m\r\cini [i ciulini. Cei care vor s\ treac\prin astfel de locuri, cu mâinile `[i fac loc cu for]a, [i cu trud\trec prin tufi[ul care ì `nconjoar\. La fel `nconjoar\ sufletulp\durea gândurilor puterii celei potrivnice. Deci, e nevoiede mult\ sârguin]\ [i luare-aminte pentru (a putea) cineva s\vad\ cugetele str\ine ale puterii celei potrivnice.

4. Se `ntâmpl\ c\ unul, `ncrezându-se `n puterile sale,socote[te c\ poate s\ doboare [i mun]ii care `l `nconjoar\.Altul `ns\ este lini[tit [i las\ mintea s\ st\pâneasc\, iar lucrullui `l face mai u[or decât acela. La fel se `ntâmpl\ [i `n rug\-ciune: sunt unii care se slujesc de strig\te ne`ng\duite, ca [icând s-ar `ncrede `n puterea trupului; ace[tia neluând `n sea-m\ furti[agurile cugetelor, socotesc c\ pot s\vâr[i lucrul celdes\vâr[it cu propria lor putere. Dar sunt al]ii care iau amin-te la cugete [i duc lupt\ (`n primul rând) cu ele. Ace[tia suntcei care, ar\tând apoi pricepere [i `n]elepciune, pot s\ `n-drepte [i s\ lepede cugetele care ì n\p\desc [i s\ umbledup\ voia Domnului.

OMILIA A VI-A 61

Afl\m din epistolele Apostolului (Pavel) c\ socote[te maimare pe acela care zide[te pe altul. Pentru c\ zice: „Cel cegr\ie[te `n limbi, pe sine se zide[te; pe când cel ce prooro-ce[te, zide[te Biserica; cel ce prooroce[te este mai maredecât cel ce gr\ie[te `n limbi” (1 Cor. 14, 4-5). De aceea, fie-care s\ aleag\ a zidi pe al]ii, [i a[a se va `nvrednici de ~m-p\r\]ia cerurilor.

5. ~ntrebare: Unii zic c\ tronurile [i cununile sunt creaturi,iar nu duhuri; cum trebuie s\ `n]elegem (aceasta)?

R\spuns: Tronul Dumnezeirii este mintea, iar tronul min]iisunt Dumnezeirea [i Duhul. De aceea se spune c\ satana [iputerile [i `ncep\toriile `ntunericului s-au s\l\[luit, de la c\l-carea poruncii, `n inima [i `n mintea [i `n trupul lui Adam, cape propriul lor tron. (Pentru a le izgoni din inima [i din trupulomului) a venit Domnul [i a luat trup din Fecioara; – c\ dac\ar fi vrut s\ Se arate doar ca Dumnezeu, cine ar fi putut s\`ndure (lumina [i cuvântul Lui)? (A luat trup), ca prin mijlo-cirea lui s\ le vorbeasc\ oamenilor. (Venind `n trup), Domnula surpat duhurile r\ut\]ii care se s\l\[luiser\ `n trup, de petronurile gândurilor [i ale cugetelor, a cur\]it con[tiin]a [i af\cut tron al S\u mintea, cugetele [i trupul.

6. Ce `nseamn\ (cuvântul) pe care l-a spus: „Vor [edea pedou\sprezece tronuri, judecând cele dou\sprezece semin]iiale lui Israel” (Matei 19, 28)? Afl\m (din Sfânta Scriptur\ c\un lucru minunat) s-a f\cut pe p\mânt dup\ ce Domnul S-a`n\l]at la ceruri. El a trimis pe Duhul Cel Mângâietor peste ceidoisprezece Apostoli [i venind puterea cea sfânt\ s-a s\l\[-luit `ntru ei [i a stat pe tronul cugetelor lor. Iar pentru c\ ceice erau de fa]\ socoteau c\ ei sunt be]i, a `nceput Petru s\-imustre pentru cele ce f\cuser\ lui Iisus, zicând: A]i r\stignit,spânzurându-L pe lemn pe un b\rbat puternic `n semne [i `ncuvânt (cf. Fapte 2, 22). {i iat\, acum El face lucruri minu-nate: deschide mormintele, `nviaz\ pe cei mor]i ([i trimite


pe Duhul). Pentru c\ s-a scris: „~n vremurile de pe urm\, voiturna din Duhul Meu peste tot trupul, [i fiii [i fiicele voastrevor prooroci” (Ioil 2, 28; Fapte 2, 17). {i ascultând cuvântullui Petru, mul]i s-au poc\it [i s-au f\cut neam nou, ales al luiDumnezeu.

7. Vezi cum s-a ar\tat `nceputul judec\]ii? Atunci ar\-tându-se o lume nou\, atunci s-a dat (Apostolilor) putereade a [edea (pe tronuri), ca s\ judece (lumea) la Parusia Dom-nului, atunci când va avea loc `nvierea mor]ilor; dar ei o ju-dec\ `nc\ de acum, pentru c\ Duhul Sfânt [ade pe tronulgândurilor lor.

Cât prive[te cununile pe care le vor primi cre[tinii `n lu-mea cealalt\, acestea nu sunt lucruri create. Cei care zic (c\sunt create) r\u fac. Pe acestea le arat\ Duhul luând chip (delimbi de foc). C\ iat\ ce zice Apostolul Pavel despre Ierusa-limul cel ceresc? (Zice) c\ „este mama noastr\”, a tuturorcelor care avem acela[i cuget.

Iar cât prive[te `mbr\c\mintea pe care o vor purta cre[-tinii este limpede c\ Duhul `nsu[i `i va `mbr\ca pe ei `n nu-mele Tat\lui [i al Fiului [i al Sfântului Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A VII-A

Despre bun\tatea lui Hristos fa]\ de oameni. Omilia cuprinde `ntreb\ri [i r\spunsuri.

1. S\ presupunem c\ cineva intr\ `n case `mp\r\te[ti [iprive[te acolo la tablouri [i podoabe; vede `ntr-o parte adu-nate comori, [i `n alt\ parte alte (lucruri minunate); st\ lamas\ cu `mp\ratul, i se pun `nainte bucate [i b\uturi foartegustoase [i este cople[it de priveli[ti [i de frumuse]i; dup\

OMILIA A VII-A 63

aceea este scos de acolo [i dus `ntr-un loc (urât) [i r\u miro-sitor. S\ presupunem (apoi) c\ o fat\ foarte frumoas\, mai`n]eleapt\ [i mai bogat\ decât toate (celelalte), ia un b\rbats\rac, umil, urât [i `mbr\cat `n haine zdren]\roase; `l dez-brac\ de hainele cele murdare [i `l `mbrac\ `n haine `mp\r\-te[ti, `i pune coroan\ pe cap [i `i devine lui so]ie. S\ pre-supunem (c\, v\zând cele `ntâmplate), `ncepe acel s\rac a seteme [i zice: (Oare) mie, (om) nenorocit, s\rac [i umil, mis-a dat o astfel de so]ie? Tot a[a a f\cut [i Dumnezeu cuomul cel nenorocit [i umil. I-a dat s\ guste din (bun\t\]ile)altui veac, dintr-o hran\ aleas\, i-a ar\tat m\riri [i frumuse]i`mp\r\te[ti de negr\it [i cere[ti, pentru ca, punând fa]\ `nfa]\ bunurile cele duhovnice[ti cu cele ale veacului acestuia,pe toate acestea (de aici) s\ le lepede, fie c\ vede pe `m-p\rat, fie pe cei puternici, fie pe cei `n]elep]i, [i s\ priveasc\(numai) c\tre comoara cea cereasc\. Pentru c\, de vreme ceDumnezeu este iubire, (cre[tinul) a primit focul cel ceresc [idumnezeiesc al lui Hristos; `ntru aceasta s-a bucurat [i s-aodihnit [i de acesta este legat.

2. ~ntrebare: Dac\ sunt `mpreun\, satana [i Dumnezeu,fie `n v\zduh, fie `n oameni, (se vat\m\ cumva slava luiDumnezeu)?

R\spuns: Dac\ soarele acesta, care este o creatur\, str\-lucind peste locuri murdare, nu se vat\m\, cu cât mai multDumnezeu, (Creatorul tuturor), deodat\ cu satana existând,nu Se `ntineaz\, nici nu Se spurc\. ~ns\ cel-r\u s-a `ntunecat[i a fost orbit [i nu poate s\ vad\ cur\]ia [i subtilitatea luiDumnezeu. Cel care zice c\ satana are un loc al lui, [iDumnezeu un loc al Lui, acela limiteaz\ (pe Dumnezeu)pân\ la locul unde locuie[te cel-r\u. Atunci cum spunem c\(Dumnezeu) cel bun este f\r\ margini, necuprins [i c\ toatesunt `ntru El [i (`n acela[i timp) c\ nu se `ntineaz\ Cel bun


de cel-r\u? Dar nu cumva [i cerul, soarele [i mun]ii, de vre-me ce au fost f\cu]i [i sunt `n Dumnezeu, sunt [i acesteaDumnezeu? (Nicidecum). Creaturile (r\mân) `n rânduiala `ncare au fost a[ezate, iar Dumnezeu, Cel care le-a zidit, exist\deodat\ cu ele.

3. ~ntrebare: De vreme ce (autorul) p\catului se transfor-m\ `n `nger al luminii, [i (lucrarea lui) este asemenea (celei)a harului, cum poate distinge omul cursele diavolului; cumva primi el [i va deosebi (`nrâuririle) harului?

R\spuns: (Urm\rile) harului sunt bucuria, pacea, iubirea[i adev\rul. Adev\rul `nsu[i sile[te pe om s\ caute adev\rul.Pe când ar\t\rile p\catului sunt pricinuitoare de tulburare [inu aduc bucurie [i dragoste de Dumnezeu. L\ptuca s\lbatic\seam\n\ cu cea cultivat\, `ns\ una este amar\, alta este dulce.~n harul `nsu[i exist\ (elemente) asem\n\toare (cu cele) aleadev\rului, dar (harul) este esen]a `ns\[i a adev\rului. Ase-menea sunt aura soarelui [i discul `nsu[i, `ns\ altfel luce[teaura, [i altfel lumina din disc. ~ntr-o cas\ arde o f\clie; altfelapare lumina ei care se r\spânde[te pretutindeni, [i altfelapare lumina care se afl\ `n f\clia `ns\[i, (care este) mai lumi-noas\ [i mai str\lucitoare. La fel sunt [i unele (lucr\ri) ale ha-rului; când omul le vede de departe, ì par ca ni[te vedenii [ise bucur\ de ele, dar când intr\ `n el puterea lui Dumnezeu[i ì cuprinde m\dularele [i inima [i ì robe[te mintea cuiubirea lui Dumnezeu, omul devine altul. Când au pus mânape Petru [i l-au aruncat `n temni]\ – pe când era el `nchis, – avenit un `nger, i-a rupt lan]urile [i l-a scos afar\, iar el, fiindca `n extaz, socotea c\ este vedenie.

4. ~ntrebare: Cum cad cei care se afl\ sub `nrâurirea haru-lui lui Dumnezeu?

R\spuns: Cugetele cele curate prin `ns\[i firea lor alu-nec\ [i cad. Pentru c\ `ncepe (omul cel drept) a se `n\l]a, a

OMILIA A VII-A 65

5 – Omilii

osândi [i a zice (altuia): E[ti un p\c\tos, pe când pe sine sesocote[te drept. Nu [tii ce zice Pavel? „Mi s-a dat un ghim-pe `n trup, un `nger al satanei, s\ m\ p\lmuiasc\, ca s\ num\ trufesc” (2 Cor. 12, 7). Pentru c\ [i natura cea curat\ are`n sine (pornirea) spre mândrie.

5. ~ntrebare: Poate s\-[i contemple cineva sufletul pro-priu prin mijlocirea luminii (dumnezeie[ti)? Aceasta, pentruc\ unii resping revela]ia [i spun c\ vederea se face `ntru cu-noa[tere [i sim]ire.

R\spuns: Exist\ o sim]ire, exist\ o vedere [i exist\ o lu-minare. Cel ce are luminarea este mai presus de cel ce aresim]irea. Pentru c\ mintea acestuia, (fiind luminat\), a primito parte (un dar) mai mare decât cel ce are sim]irea, [i a aflat`n sine o adeverire a vederilor sale.

Altceva `ns\ este revela]ia, când sufletului i se descoper\lucruri mari [i taine ale lui Dumnezeu.

6. ~ntrebare: Vede, oare, cineva sufletul prin descoperire[i lumin\ dumnezeiasc\?

R\spuns: Precum ochii ace[tia (trupe[ti) v\d soarele, lafel [i cei lumina]i (de Duhul) v\d chipul sufletului; (nu to]i),ci pu]ini cre[tini v\d aceasta.

7. ~ntrebare: Oare sufletul are form\?R\spuns: (Sufletul) are chip [i form\ asem\n\toare `nge-

rului. C\ dup\ cum `ngerii au chip [i form\ [i dup\ cum omulcel din afar\ are chip, la fel [i omul cel dinl\untru are chipasemenea `ngerului [i form\ asemenea omului celui din afar\.

8. ~ntrebare: Oare altceva este mintea, [i altceva estesufletul?

R\spuns: Dup\ cum m\dularele trupului, de[i sunt multe,alc\tuiesc un singur om, la fel [i m\dularele sufletului, de[isunt multe: minte, con[tiin]\, voin]\, cugete care acuz\ [icugete care ap\r\, toate `ns\ se cuprind `ntr-un tot: sunt m\-


dulare ale sufletului, iar omul cel dinl\untru nu este decât unsingur suflet. {i dup\ cum ochii cei din afar\ v\d de departem\r\cinii, pr\p\stiile [i gropile, tot a[a [i mintea, dac\ estetreaz\, vede mai dinainte me[te[ugirile [i cursele puterii du[-mane [i, ca ochi al sufletului, `l p\ze[te pe acesta (s\ nu cad\`n ele). S\ `n\l]\m, deci, m\rire Tat\lui [i Fiului [i SfântuluiDuh, `n vecii vecilor. Amin.

OMILIA A VIII-A

Despre cele ce se `ntâmpl\ cre[tinilor la rug\ciune, despre treptele des\vâr[irii [i dac\ cre[tinii pot

s\ ajung\ la m\sura des\vâr[irii.

1. Intr\ cineva (`n Biseric\) s\-[i plece genunchii (la rug\-ciune); inima i se umple de putere dumnezeiasc\, iar sufle-tul i se bucur\ `n Domnul, (ca mireasa) de mire, dup\ cuvân-tul proorocului Isaia, care zice: „~n ce chip se vesele[te mi-rele de mireas\, a[a se va bucura Domnul de tine” (Isaia62, 5). Cineva lucreaz\ (toat\) ziua, dar dedic\ un ceas rug\-ciunii. Atunci, `n rug\ciune, omul s\u cel dinl\untru este r\pit[i (purtat) `n adâncul cel nem\rginit al celuilalt veac, (se `m-p\rt\[e[te) de o mare pl\cere, `ncât mintea lui, r\pit\ acolo,devine str\in\ (de lumea aceasta). ~n vremea aceea uit\ cu-getele cele p\mânte[ti, pentru c\ mintea i se umple [i esterobit\ de lucrurile cele dumnezeie[ti [i cere[ti, de lucrurinem\rginite [i de nep\truns, de lucruri minunate, pe caregura omeneasc\ nu le poate rosti. (~n clipa aceea, pe bun\dreptate, poate), rugându-se, s\ zic\: „O, de s-ar duce [i su-fletul odat\ cu rug\ciunea!”.

OMILIA A VIII-A 67

2. ~ntrebare: P\trunde, oare, totdeauna cineva `n acelelucruri?

R\spuns: Harul se afl\ ne`ncetat `n om. Prinde r\d\cinidin tinere]e, se amestec\ cu el ca un aluat [i devine o partefireasc\ a lui, devine o singur\ fiin]\ cu el. Se manifest\ `nom `n multe chipuri, precum voie[te, spre folosul acestuia.

(St\ `n firea lucrurilor) ca focul uneori s\ se `nvolbureze [is\ creasc\, alteori s\ sl\beasc\ [i s\ se domoleasc\; lumina,de asemenea, uneori s\ str\luceasc\ mai cu putere, alteoris\ se mic[oreze [i s\ p\leasc\; la fel se `ntâmpl\ [i cu aceast\f\clie (a harului): odat\ aprins\, lumineaz\ totdeauna, `ns\când este `nviorat\ de iubirea lui Dumnezeu, atunci devinemai str\lucitoare, apoi, dup\ rânduiala dumnezeiasc\, luminaiar\[i se `mpu]ineaz\, de[i continu\ s\ pâlpâie.

3. (St\ruind `n rug\ciune), unora li s-a ar\tat semnul crucii`n chip luminos [i s-a `nfipt `n omul lor cel l\untric. (Se spune)c\ odat\, (st\ruind) `n rug\ciune, un om a avut o vedenie: seafla `n altar, `n biseric\, [i i s-au pus `nainte trei pâini, careerau ca fr\mântate cu untdelemn. Pe cât mânca din ele, peatât cre[teau [i se m\reau. Alt\dat\, se f\cea c\ este `m-br\cat cu o hain\ luminoas\, cum nu se g\se[te pe p\mânt`n veacul acesta [i nu poate fi f\cut\ de mâini omene[ti. ~nce chip Domnul, suindu-se pe munte, `mpreun\ cu Ioan [i cuPetru, [i-a schimbat ve[mintele [i le-a f\cut s\ str\luceasc\,la fel era [i `mbr\c\mintea aceea. Iar omul acela, dezbr\-cat (de hainele fire[ti [i `mbr\cat `n lumin\), s-a minunat [is-a uimit.

Alt\ dat\, lumina care str\luce[te `n inim\ descoper\o alt\ lumin\, mai l\untric\, mai tainic\ [i mai adânc\. ~naceast\ lumin\, `n aceast\ contemplare (plin\ de dulcea]\)afundându-se omul, nu mai este st\pân pe sine, devine ca unstr\in pentru lumea aceasta; (iar aceasta) din pricina iubirii [i


a pl\cerii care-l cople[te[te, din pricina tainelor celor ascun-se (care i se descoper\). ~n acel timp, omul acela, eliberat depovara celor trec\toare, ajunge la m\sura des\vâr[irii, curat[i liber de p\cat.

Dar dup\ aceea, harul se arat\ mai pu]in, [i vine v\lulputerii vr\jma[e. (Harul) str\luce[te doar `n parte, iar (omul)se afl\ pe o treapt\ mai joas\ de des\vâr[ire.

4. S\ zicem c\ trebuie s\ urce cineva dou\sprezecetrepte ca s\ ajung\ la des\vâr[ire. Uneori reu[e[te s\ ajung\la acea `n\l]ime a des\vâr[irii, dar alteori harul se `mpu]inea-z\, iar acesta coboar\ o treapt\ [i st\ pe a unsprezecea.

Unul `ns\ a primit bel[ug de har, (r\mâne) `n el totdeau-na, ziua [i noaptea, ajunge la m\sura des\vâr[irii [i devineliber (de cele p\mânte[ti) [i curat, totdeauna `nl\n]uit (decele cere[ti) [i str\in (de cele p\mânte[ti). Dac\ un astfel deom ar avea mereu `naintea ochilor acele lucruri minunatecare i s-au ar\tat [i pe care le-a experiat, n-ar mai putea s\ia asupra sa nici sarcina cuvântului, n-ar primi s\ aud\ sau s\se `ngrijeasc\ de ceva, de el sau de ziua de mâine, ci numaiar sta `ntr-un col], str\in (de cele p\mânte[ti) [i `mb\tat (debucurie). De aceea nu i s-a dat m\sura des\vâr[irii, ca s\poat\ s\ se `ngrijeasc\ de fra]i [i s\ slujeasc\ cuvântul. To-tu[i, peretele cel din mijloc, (care `l `mpiedica s\ ajung\ lades\vâr[ire), a fost d\râmat, iar moartea a fost biruit\.

5. Astfel stau lucrurile: Dup\ cum o negur\, o cea]\, selas\ [i acoper\ o f\clie, care continu\ s\ ard\ [i s\ lumineze,la fel se a[az\ deasupra acelei lumini (a harului) v\lul (`ntu-nericului p\catului). De aceea m\rturise[te (cel de sub har)c\ nu este des\vâr[it, nici liber cu totul de p\cat. Am puteazice (c\ prin venirea harului) peretele cel din mijloc (care sepunea `naintea des\vâr[irii) s-a surpat [i s-a sf\râmat; dar(am putea zice) c\ nu este cu totul [i pentru totdeauna sf\-

OMILIA A VIII-A 69

râmat. Sunt, `ntr-adev\r, clipe când (harul) se aprinde maimult, când mângâie [i odihne[te, dar sunt [i clipe când semic[oreaz\ [i p\le[te, precum voie[te, `n folosul omului. Aajuns, oare, cineva `n lumea aceasta la m\sura des\vâr[irii?A gustat [i a experiat (fericirea) celuilalt veac? Eu `nc\ n-amv\zut pe nimeni s\ fie cre[tin des\vâr[it [i liber (de p\cat).Chiar dac\ cineva se odihne[te `n har, p\trunde tainele [i (sedesf\teaz\) de multa dulcea]\ a harului, p\catul r\mâne `nc\`n el. Unii, pentru c\ au fost d\rui]i cu bel[ug de har [i delumin\, socotesc c\ sunt liberi [i des\vâr[i]i, `ns\, din lips\de experien]\, gre[esc. Pentru c\ (zic eu, de[i) au putereaharului, nu sunt `nc\ pe deplini slobozi. {i eu am ajuns, `nanumite clipe la m\sura (celei mai mari libert\]i cu putin]\)[i [tiu c\ nu exist\ om des\vâr[it.

6. ~ntrebare: Spune-ne nou\, tu pe care treapt\ (a des\-vâr[irii) te afli (acum)?

R\spuns: Dup\ (ce s-a ar\tat `n lume) semnul crucii, ha-rul `n a[a fel lucreaz\ [i aduce pace `n toate m\dularele [i `ninima (omului), `ncât sufletul, cople[it de bucurie, se arat\ caun copil lipsit de r\utate, care nu mai osânde[te (pe nimeni),fie acesta grec sau iudeu, p\c\tos sau doritor de desf\t\rilume[ti. Omul s\u l\untric prive[te cu ochi curat (la to]i), sebucur\ de toat\ lumea [i vrea s\-i slujeasc\ [i s\-i iubeasc$pe to]i), [i pe greci, [i pe iudei. (Un astfel de om), ca unfiu de `mp\rat, `[i pune `ncrederea `n Fiul lui Dumnezeu ca`ntr-un p\rinte, i se deschid u[ile [i intr\ `n multe c\m\ri; [icu cât intr\ (`n ele), cu atât i se deschid altele: dintr-o sut\,`n alte sute de c\m\ri, [i se (tot) `mbog\]e[te. {i cu cât se`mbog\]e[te, pe atât alte lucruri noi [i minunate i se arat\. {ii se `ncredin]eaz\, ca unui fiu [i mo[tenitor, lucruri ce nu potfi `n]elese de firea omeneasc\, [i de gura [i limba (omeneas-c$ nu se pot rosti. Slav\ lui Dumnezeu. Amin.


OMILIA A IX-A

F\g\duin]ele [i proorociile lui Dumnezeu se `mplinesc dup\ multe [i felurite `ncerc\ri. Numai de la Dumnezeu

s\ a[tept\m izb\vire de ispitele celui-viclean.

1. Lucrarea duhovniceasc\ a harului lui Dumnezeu careare loc `n suflet se face cu mult\ r\bdare, cu `n]elepciune [isub obl\duirea tainic\ a min]ii. Dup\ ce omul s-a luptat vre-me `ndelungat\, dup\ ce voia lui liber\, supus\ la mult\ `n-cercare, s-a ar\tat binepl\cut\ Duhului (Sfânt), dup\ ce a ar\-tat r\bdare `n `ncercare, lucrarea harului se arat\ des\vâr[it\`ntru el. C\ este a[a, vom proba cu `ntâmpl\ri istorisite `nScripturile de Dumnezeu insuflate.

2. Cele ce spun eu asemenea sunt cu cele `ntâmplate pevremea lui Iosif. Cât timp [i câ]i ani au trebuit s\ treac\ pân\s\ se s\vâr[easc\ voia lui Dumnezeu cea pentru el [i pân\ s\i se `mplineasc\ vedeniile! La câte osteneli, necazuri [i strâm-tor\ri n-a fost supus! Dar pe toate `ndurându-le cu b\rb\]ie[i ar\tându-se rob `ncercat [i credincios al lui Dumnezeu, `ncele din urm\ a ajuns conduc\tor al Egiptului [i a dat hran\neamului s\u. Atunci proorocia (privitoare la) lucruri nev\-zute s-a `mplinit, ca [i voia lui Dumnezeu, care a fost vestit\cu mul]i (ani `nainte).

3. La fel sunt cele ce se spun despre David. Dumnezeul-a uns pe el `mp\rat prin proorocul Samuel. Dar dup\ ce afost uns, (a trebuit) s\ fug\ (de la ai lui), pentru c\ `l urm\-rea Saul, ca s\-l ucid\. {i ce s-a `ntâmplat cu ungerea luiDumnezeu [i cu f\g\duin]a Lui, care trebuia numaidecât s\se `mplineasc\? Pentru c\ `ndat\ ce a fost uns a [i ajuns lagrea strâmtorare: (a trebuit) s\ r\t\ceasc\ prin pustiet\]i,s\ fie lipsit pân\ [i de pâine [i s\ fug\ la p\gâni din pricina

cursei pe care i-o `ntindea Saul. De câte necazuri nu a fostcuprins acela pe care l-a uns `mp\rat Dumnezeu! Dar de[i afost `ndelung `ncercat [i strâmtorat [i ispitit, el s-a `ncrezut`n Dumnezeu [i gândea: Ceea ce a f\cut Dumnezeu cu mineprin ungerea proorocului [i ceea ce a zis c\ se va `ntâmplacu mine, negre[it se va `ntâmpla. {i (`ntr-adev\r), dup\ ce aar\tat mult\ r\bdare, `n cele din urm\ s-a `mplinit voia luiDumnezeu, [i David a domnit, dup\ multe `ncerc\ri. Atuncis-a v\dit cuvântul lui Dumnezeu, iar ungerea care s-a f\cutprin proorocul s-a ar\tat sigur\ [i adev\rat\.

4. La fel sunt cele (ce se spun) despre Moise. Mai dina-inte cunoscându-l [i mai dinainte socotindu-l s\ fie conduc\-tor [i izb\vitor al poporului, Dumnezeu a rânduit ca (mai `ntâi)s\ fie fiu al fiicei lui Faraon, s\ creasc\ `n bog\]ie `mp\r\-teasc\, `n m\rire [i `n dezmierd\ri, [i s\ fie instruit `n toat\`n]elepciunea egiptenilor. Dar când s-a f\cut b\rbat [i a cres-cut `n credin]\, a lep\dat pe toate acelea, (a lep\dat) pl\ce-rea cea trec\toare a p\catului [i a ales, a[a cum spune Apos-tolul, necazurile [i oc\rile lui Hristos (Evr. 11, 25). {i fugind`n Egipt, cât\ vreme n-a petrecut p\scând oile, el, fiul `mp\-ratului, care fusese crescut `ntru atâta pl\cere [i `ndestulare`mp\r\teasc\! ~ns\ r\bdând multele `ncerc\ri (la care a fostsupus) [i ar\tându-se `ndelung-r\bd\tor, (rob) `ncercat [i cre-dincios lui Dumnezeu, `n cele din urm\ a ajuns izb\vitorul,conduc\torul [i `mp\ratul lui Israel, [i a fost numit dumnezeual lui Faraon de c\tre (`nsu[i) Dumnezeu. Pentru c\ prin el abiciuit Egiptul, prin el i-a ar\tat lui Faraon lucruri mari [i mi-nunate, iar `n cele din urm\ (prin el) i-a `necat pe egipteni `nmare. Iat\, deci, dup\ cât\ vreme, dup\ câte `ncerc\ri [istrâmtor\ri s-au `mplinit voia [i planul lui Dumnezeu!

5. La fel s-a `ntâmplat [i pe vremea lui Avraam. Cu câ]iani `nainte nu i-a f\g\duit Dumnezeu c\-i va d\rui un fiu, [i


cu toate acestea nu i l-a d\ruit `ndat\! {i câte `ncerc\ri [i is-pite n-au venit `n acei ani peste el! El `ns\ a `ndurat cu mult\r\bdare cele ce veneau peste el, fiind `ncredin]at c\ nu minteCel ce a f\g\duit [i c\ ~[i va `mplini cuvântul. {i a[a crezând,a dobândit f\g\duin]a.

6. La fel s-a `ntâmplat [i cu Noe. Acesta a primit porunc\de la Dumnezeu `n al cincisutelea an (al vie]ii sale) s\ con-struiasc\ corabia, pentru c\ (Dumnezeu) `i vestise c\ va tri-mite potop peste lume, cum a [i f\cut `n anul al [asesutelea;[i o sut\ de ani a a[teptat f\r\ s\ se `ntrebe dac\ Dumnezeuva face sau nu cele ce spusese. Pentru c\ era `ncredin]at c\toate câte a spus Dumnezeu negre[it se vor `mplini. Respec-tând, deci, cu str\[nicie porunca [i aflându-se (tare atuncicând a fost) `ncercat `n credin]\ [i r\bdare, s-a mântuit el [i(toat\) casa lui.

7. Am adus aceste m\rturii din (Sfintele) Scripturi, pen-tru a ar\ta c\ lucrarea harului lui Dumnezeu `n om [i darulDuhului Sfânt, pe care se `nvrednice[te a-l primi sufletul celcredincios, se face cu mare lupt\ [i cu `ndelung\-r\bdare,prin `ncerc\ri [i ispite, c\ libertatea voin]ei (omene[ti) este`ncercat\ prin multe strâmtor\ri. Atunci când (un astfel deom) prin nimic nu `ntristeaz\ pe Duhul, ci dimpotriv\ este `nacord cu El prin `mplinirea poruncilor, cu ajutorul harului,atunci se `nvrednice[te s\ dobândeasc\ libertatea fa]\ de pa-timi [i `nfierea Duhului, care `nfiere `n tain\ se arat\, bog\]iacea duhovniceasc\ [i `n]elepciunea care nu este din lumeaaceasta, de care se fac p\rta[i cei ce sunt cre[tini cu adev\rat.De aceea, ei se deosebesc `ntru totul de to]i oamenii care auduhul lumii acesteia, (de a[a-zi[ii) `n]elep]i [i pricepu]i.

8. Un astfel de om „pe to]i `i judec\” (1 Cor. 2, 15), dup\cum este scris. El cunoa[te pe fiecare de ce duh insuflat vor-be[te, pe care (adev\ruri) se `ntemeiaz\ [i pe ce trepte (ale

OMILIA A IX-A 73

des\vâr[irii) se afl\, `ns\ pe el niciunul dintre oamenii careau duhul lumii nu poate s\-l cunoasc\ [i s\-l judece, afar\numai de acela care are Duhul cel ceresc al Dumnezeirii.(Acela) `l cunoa[te ca pe unul ce este asemenea lui, dup\cum spune Apostolul: „Cele duhovnice[ti prin cele duhov-nice[ti se l\muresc. Omul cel firesc nu prime[te pe cele aleDuhului lui Dumnezeu, pentru c\ acestea sunt pentru elnebunie (...) Omul cel duhovnicesc pe toate le judec\, `ns\pe el nimeni nu-l judec\” (1 Cor. 2, 14-15). Un astfel de omleap\d\ [i dispre]uie[te lucrurile care sunt (iubite [i) sl\vite`n lumea aceasta, ca bog\]ia, desf\tarea, pl\cerea, ba chiar[i cunoa[terea.

9. C\ dup\ cum cel care este cuprins de fierbin]eal\ [iarde, dispre]uie[te [i leap\d\ orice hran\ [i b\utur\, fie eaoricât de pl\cut\ – pentru c\ fierbin]eala `l arde [i `l mun-ce[te –, la fel sunt [i aceia care ard de dorul cel ceresc, curat[i sfânt al Duhului, c\rora le-a fost r\nit sufletul de iubirea luiDumnezeu [i de focul cel ceresc [i dumnezeiesc, (foc pecare) Domnul (`nsu[i) a venit s\-l semene pe p\mânt – [i vreanumaidecât s\ se aprind\ –; (de acest foc) fiind foarte multaprin[i [i arzând de dorul cel ceresc dup\ Hristos, precums-a zis mai `nainte, ace[tia, (repet), din pricina focului iubiriilui Hristos, care-i cuprinde, `i aprinde, `i arde [i-i face s\ cau-te pe Dumnezeu [i bunurile cele cere[ti, leap\d\ [i dispre-]uiesc acele lucruri care sunt (socotite) de cinste [i sl\vite `nlumea aceasta. De aceast\ dragoste (aprinzându-se cineva),nimic din cele cere[ti, din cele p\mânte[ti sau de sub p\-mânt nu-l poate desp\r]i (de Hristos). C\ spune Apostolul:„Cine ne va desp\r]i pe noi de dragostea lui Hristos?” (Rom.8, 35 [i celelalte).

10. Este cu neputin]\ s\-[i dobândeasc\ cineva sufletul[i dragostea cea cereasc\ a Duhului dac\ nu se `nstr\ineaz\


de toate lucrurile acestui veac, dac\ mintea lui nu se elibe-reaz\ de toate ispitele lume[ti [i p\mânte[ti, pentru ca s\ sepoat\ dedica unui singur ]el, c\utarea dragostei lui Hristos.(Se cuvine ca acela care vrea s\ dobândeasc\ mântuirea) s\arate toat\ grija, toat\ preocuparea [i toat\ osteneala pen-tru cercetarea esen]ei celei spirituale a sufletului [i pentru`mpodobirea lui cu virtu]i, cu podoaba cea cereasc\ a Duhu-lui, cu cur\]ia [i cu sfin]enia lui Hristos. (Se cuvine) ca unulca acesta s\ renun]e la toate [i s\ `ndep\rteze (din calea lui)toate piedicile materiale [i p\mânte[ti; s\ nu-l preocupe nicichiar iubirea cea trupeasc\ de p\rin]i [i de rude. S\ nu `ng\-duie min]ii sale s\ se preocupe [i s\ se fr\mânte cu nimicaltceva, ca de pild\: cu (gândul) puterii, al m\ririi, al onoru-rilor, al prieteniilor trupe[ti, sau cu alte griji p\mânte[ti, cimintea lui s\ fie preocupat\ `n `ntregime de cercetarea esen-]ei spirituale a sufletului [i s\ a[tepte cu deplin\ r\bdare ve-nirea Duhului, c\ zice Domnul: „~ntru r\bdarea voastr\ ve]idobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19). {i iar\[i: „C\uta]i(mai `ntâi) ~mp\r\]ia lui Dumnezeu [i toate celelalte se vorad\uga vou\” (Matei 6, 33).

11. Este cu putin]\ ca acela care a[a se nevoie[te [i caretotdeauna ia aminte la sine – fie (c\ face) ascultare, fie oricealt\ lucrare binepl\cut\ lui Dumnezeu – s\ se poat\ feri de`ntunericul duhurilor celor viclene. Pentru c\ mintea care nu`nceteaz\ s\ se cerceteze pe sine [i s\ caute pe Domnulpoate s\ câ[tige sufletul, pentru c\ se d\ cu (toat\) t\riaroab\ Domnului [i se alipe[te numai de El. Pentru c\ s-a zis:„Noi robim tot gândul spre ascultarea lui Hristos” (2 Cor.10, 5). Iar când prin astfel de lupte, prin astfel de dorin]\[i c\utare, mintea se `nvrednice[te s\ se fac\ – prin har –un duh cu Domnul Hristos, (atunci Domnul), odihnindu-Se`n vasul sufletului, (face sufletul) gata spre tot lucrul bun,

OMILIA A IX-A 75

s\ nu `ntristeze Duhul Domnului prin voirile sale, prin `nde-letnicirile lumii acesteia, prin pofta de slav\ [i dorin]a dest\pânire, prin mândrie [i pofte trupe[ti, [i prin leg\turile [iamestecul cu oamenii cei r\i.

12. Este lucru pl\cut când (sufletul) se consacr\ `ntru totulDomnului [i numai de El se alipe[te; când se `ndeletnice[tef\r\ `ncetare cu (`mplinirea) poruncilor Sale [i când cinste[tedup\ vrednicie pe Duhul lui Hristos, (Duh) Care `l cerceteaz\[i `l adumbre[te. (Un astfel de suflet) se `nvrednice[te s\se fac\ un duh cu Domnul [i o amestec\tur\, precum ziceApostolul: „Cel ce se alipe[te de Domnul, un duh este cu El”(1 Cor. 6, 17). Iar dac\ cineva se las\ pe sine (prad\) grijilor,(iubirii) de m\rire [i de st\pânire, onorurilor de la oameni, [ipe toate acestea le caut\; dac\ sufletul s\u este fr\mântat [iamestecat cu gânduri p\mânte[ti sau `nl\n]uit de vreunlucru din lumea aceasta; (dac\) un astfel de suflet ar dori s\se lepede, s\ scape [i s\ fug\ de `ntunericul `n care este]inut, nu mai poate (acest lucru), pentru c\ iube[te [i facevoia `ntunericului [i nu ur\[te cu des\vâr[ire lucr\rile r\ut\]ii.

13. S\ ne preg\tim, deci, s\ venim c\tre Domnul cu totcugetul [i cu toat\ voin]a noastr\ [i s\ ne facem urm\toriai lui Hristos, s\vâr[ind voia Lui [i aducându-ne aminte(mereu) de toate poruncile Lui, ca s\ le facem pe ele. {i dez-legându-ne noi de iubirea lumii, numai c\tre El s\ ne `ndrep-t\m sufletele noastre; grija, preocuparea [i c\utarea min]iinoastre numai la El s\ o avem. Iar dac\ cu trupul ne `ndelet-nicim mai pu]in cu cercetarea poruncilor [i cu ascultarea fa]\de Dumnezeu, cu mintea s\ nu ne dep\rt\m de iubirea, do-rul [i c\utarea Domnului. Pentru ca, nevoindu-ne cu un ast-fel de cuget, cu gând curat umblând pe calea drept\]ii [i tot-deauna la noi `n[ine luând aminte, s\ dobândim f\g\duin]aDuhului S\u, s\ ne izb\vim prin har de pierzania `ntunericu-


lui patimilor, de care e muncit sufletul, s\ ne facem vrednicide ~mp\r\]ia cea ve[nic\ [i s\ ne `nvrednicim a ne desf\ta cuHristos `n veci, sl\vind pe Tat\l, pe Fiul [i pe Sfântul Duh, `nveci. Amin.

OMILIA A X-A

Darurile harului dumnezeiesc se p\streaz\ [i se `nmul]esc prinsmerenie [i osârdie, [i se pierd prin mândrie [i trând\vie.

1. Sufletele cele iubitoare de adev\r [i de Dumnezeu,care cu mult\ n\dejde [i credin]\ doresc s\ se `mbrace cuHristos, n-au trebuin]\ s\ fie `ndemnate de al]ii s\ doreasc\cerul [i s\ iubeasc\ pe Domnul.

Se `ntâmpl\ uneori s\ se `mpu]ineze (zelul lor), `ns\ având(mereu privirea) pironit\ asupra crucii lui Hristos, asupra Mi-relui celui ceresc, totdeauna au sim]irea sporirii duhovni-ce[ti. R\nite de dorul cerului [i fl\mânzind dup\ dreptateavirtu]ilor, ele doresc cu nesa] luminarea Duhului. Iar dac\ se`nvrednicesc a cunoa[te, prin credin]\, tainele cele dumneze-ie[ti [i dac\ se `mp\rt\[esc de darul cel ceresc al veseliei,nu-[i pun `ncrederea `n ele [i nu cred c\ ([i) sunt ceva; ci,(dimpotriv\), cu cât se `nvrednicesc de darurile cele duhov-nice[ti, cu atât mai mult doresc cerul [i `l caut\ cu osteneal\.Cu cât au `n ele sim]irea duhovnice[tii sporiri, cu atât mai mult`nfometeaz\ [i `nseteaz\ dup\ `mp\rt\[irea [i cre[terea (lor)`n har. {i cu cât se `mbog\]esc duhovnice[te, cu atât se so-cotesc mai s\race [i tânjesc dup\ darul cel duhovnicesc, dup\Mirele cel ceresc. C\ spune Scriptura: „Cei ce M\ m\nânc\

OMILIA A X-A 77

vor fl\mânzi `nc\ (mai mult), iar cei ce M\ beau vor `nseta`nc\ (mai mult)” (~n]. Sir. 24, 23).

2. Astfel de suflete, care iubesc cu (atâta) ̀ nfocare [i nesa]pe Domnul, sunt vrednice de via]a cea ve[nic\. De aceea se[i `nvrednicesc a se izb\vi de patimi [i a se face p\rta[e, prinhar, la comuniunea tainic\ [i de negr\it a Duhului Sfânt [i laluminarea (Lui). Sunt `ns\ altele, f\r\ curaj [i trândave, carenu caut\ `nc\ de aici, de când sunt `nc\ `n trup, s\ dobân-deasc\ prin st\ruin]\ [i r\bdare sfin]enia inimii, nu `n parte,ci `n chip des\vâr[it, suflete care nu n\d\jduiesc cu toat\puterea lor s\ se `mp\rt\[easc\ de des\vâr[irea Duhului celuimângâietor [i s\ fie izb\vite prin Duhul de r\utatea patimilor.(~n sfâr[it sunt altele) care, dup\ ce s-au `nvrednicit s\ pri-measc\ harul dumnezeiesc, se las\ (prad\) lipsei de grij\ [inep\s\rii, [i iar\[i sunt furate de r\utate.

3. Pentru c\ primind harul Duhului [i având mângâiereaharului, (care aduce) odihn\ [i dulcea]\ duhovniceasc\, ele`[i pun n\dejdea `n acestea, se mândresc [i ajung del\s\-toare. Nu au inim\ zdrobit\, nici nu-[i smeresc cugetul, (elecare) n-au ajuns la m\sura des\vâr[it\ a nep\timirii, care nus-au umplut prin osârdie [i credin]\ cu bel[ug de har, carese mul]umesc s\ se odihneasc\ [i s\ r\mân\ la o pu]in\ mân-gâiere a harului; astfel de suflete sporesc mai degrab\ `n tru-fie, decât `n smerenie. {i din pricina neglijen]ei, dispre]ului[i a trufiei lor de[arte pierd [i harul de care s-au `nvrednicit.

4. Sufletul cu adev\rat iubitor de Dumnezeu [i de Hristos,chiar dac\ ar s\vâr[i mii de fapte bune, se poart\ ca [i cândnimic n-ar fi f\cut, din pricina dorului s\u nepotolit dup\Domnul. Chiar dac\ (un astfel de om) [i-ar istovi trupul `nposturi [i privegheri, se arat\ ca [i cum `nc\ n-a `nceput s\se osteneasc\ cu virtu]ile. Chiar dac\ s-ar `nvrednici s\ do-


bândeasc\ felurite daruri ale Duhului [i s\ i se descopere tai-nele cere[ti, se arat\ ca [i când n-a dobândit nimic, din pri-cina iubirii sale nem\surate [i nepotolite fa]\ de Domnul. Ba,dimpotriv\, `n toate zilele fl\mânzind [i `nsetând `n credin]\[i dragoste [i st\ruind `n rug\ciune, are un dor nepotolitdup\ tainele harului [i dup\ starea de virtute. Este r\nit dedragostea Duhului ceresc; prin har se treze[te pururea `n elun dor aprins fa]\ de Mirele cel ceresc [i dore[te s\ se `n-vredniceasc\ deplin de comuniunea tainic\ [i de negr\it cuEl, `ntru sfin]enia Duhului. Cu fa]a sufletului descoperit\ [iprivind fa]\ (c\tre fa]\) pe Mirele cel ceresc, (aflat) `ntr-o lu-min\ duhovniceasc\ [i de negr\it, se contope[te cu El princredin]\. Asem\nându-se lui `ntru moarte, (sufletul) a[teapt\mereu, cu mult dor, moartea pentru Hristos, (a[teapt\) cucredin]\ puternic\ s\ primeasc\ de la Domnul izb\virea de-s\vâr[it\ de p\cat [i de `ntunericul patimilor. Pentru ca a[a,cur\]it de Duhul [i sfin]indu-[i trupul [i sufletul, s\ se `nvred-niceasc\ a deveni vas ales pentru primirea Mirelui celui ce-resc [i s\la[ al lui Hristos, ~mp\ratul cel ceresc [i adev\rat.Atunci se face vrednic de via]a cea cereasc\, (dac\) s-a f\cut`nc\ de aici s\la[ al Duhului Sfânt.

5. La aceste trepte (ale des\vâr[irii) sufletul nu poate s\ajung\ deodat\ [i f\r\ ispit\. El ajunge la cre[terea [i des\-vâr[irea duhovniceasc\ – pân\ la m\sura des\vâr[it\ a nep\-timirii – prin multe osteneli [i lupte, prin ̀ ncerc\ri [i nevoin]e,ar\tând zel vreme de mul]i ani. Supus fiind, (deci), de c\trecel-r\u la tot felul de ispite [i r\bdându-le pe acestea cuosârdie [i b\rb\]ie, se `nvrednice[te (a dobândi) cinstirilecele mari, darurile cele duhovnice[ti [i bog\]ia cea cereasc\;se `nvrednice[te a se face mo[tenitor al ~mp\r\]iei celei ce-re[ti, `ntru Hristos Iisus, Domnul nostru, C\ruia se cuvine sla-va [i puterea `n veci. Amin.

OMILIA A X-A 79

OMILIA A XI-A

Puterea Duhului Sfânt este ca focul `n inima omului. De ce arenevoie omul pentru a deosebi cugetele care se nasc `n inim\.Despre [arpele cel mort, `nfipt de Moise `n vârful lemnului, care era o pre`nchipuire a lui Hristos. Omilia mai cuprinde

[i dou\ convorbiri: una a lui Hristos cu Satana, (duhul) cel r\u, alta a Lui cu cei p\c\to[i.

1. Focul cel ceresc al Dumnezeirii, pe care cre[tinii `l pri-mesc `n acest veac `nl\untrul inimii lor, acela care lucreaz\`nl\untrul inimii lor, iese din ele atunci când trupurile se des-fac `n cele din care au fost f\cute. Dar (la momentul potrivitvine) iar\[i, strânge la un loc m\dularele cele `mpr\[tiate [ile `nviaz\. C\ dup\ cum focul cel din Ierusalim – cel ce ardeape altar, care `n vremea robiei a fost ascuns `ntr-o groap\, [i,dup\ ce s-a f\cut pace [i s-au `ntors (`n patrie) cei robi]i,acela[i, ca re`nnoit, ardea ca de obicei –, tot a[a se `ntâmpl\acum cu trupul, care, dup\ ce s-a descompus [i s-a pre-schimbat `n tin\, venind focul cel ceresc, `l re`nnoie[te [i-l`nviaz\. Pentru c\ focul care locuie[te acum `nl\untrul inimii,atunci se arat\ `n afar\ [i lucreaz\ `nvierea trupurilor.

2. Pe vremea lui Nabucodonosor, focul cel din cuptor nuera dumnezeiesc, ci creat. ~ns\ cei trei tineri, care erau `nfocul cel v\zut pentru (credin]a) lor dreapt\, aveau `n inimilelor focul cel dumnezeiesc [i ceresc, care lucra `nl\untrul lor,`n cugetele lor. Acel foc s-a ar\tat `n afara lor. A stat `n mijlo-cul lor [i a oprit focul cel v\zut, ca s\ nu ard\ sau s\ vat\me`n vreun fel pe cei drep]i. Un lucru asem\n\tor s-a `ntâmplatcu israeli]ii `n vremea (r\t\cirii lor prin pustie). Pentru c\ min-tea [i voia lor era s\ se dep\rteze de Dumnezeul cel viu [is\ se `ntoarc\ la cinstirea zeilor, Aaron a fost nevoit s\ le

spun\ s\ aduc\ (la el) vasele (lor) cele de aur [i podoabele,din care, punându-le `n foc, le-a f\cut un idol, imitând oare-cum focul (cel v\zut) de gândul lor.

Atunci s-a `ntâmplat un lucru minunat: ei hot\râser\ `nascuns, `n cugetele lor, s\ slujeasc\ idolilor, [i iat\, focul (celv\zut) le-a f\cut idol din vasele puse `n el, iar ei s-au `nchi-nat pe fa]\ idolilor.

Deci, dup\ cum cei (trei) tineri, gândind lucruri drepte,au primit `ntru ei focul lui Dumnezeu [i s-au `nchinat Domnu-lui cu adev\rat, la fel se `ntâmpl\ acum cu sufletele celecredincioase: ele primesc `n acest veac, `ntru ascuns, acel focdumnezeiesc [i ceresc. Acest foc pl\smuie[te `n adâncul loro icoan\ cereasc\.

3. Deci, dup\ cum focul acela a preschimbat vasele celede aur `n idol, tot a[a [i Domnul, privind la alegerea sufle-telor bune [i credincioase, modeleaz\ `n ele `nc\ de acum oicoan\ dup\ gândul lor. La `nviere, (puterea dumnezeiasc\din suflet) se va manifesta `n afara lui [i va preasl\vi [i trupul,atât pe din\untru, cât [i pe dinafar\. Dar, dup\ cum trupurileunora, supuse stric\ciunii, sunt pân\ la sfâr[itul veacurilormoarte [i putrezite, tot a[a [i cugetele lor sunt stricate de sa-tana, lipsite de via]\ [i `ngropate `n noroi [i p\mânt. Pentruc\ sufletul lor s-a pierdut. Prin urmare, dup\ cum israeli]ii,punând vasele lor `n foc, (din ele) s-a f\cut un idol, tot a[aacum, (`n aceast\ via]\), omul i-a dat (pricinuitorului) r\ut\]iicugetele sale cele curate [i bune, iar acesta le-a `ngropat `nnoroiul p\catului, [i au devenit (pentru om) un idol. Cum, deci,le mai poate (singur) afla, deosebi [i scoate din focul r\ut\]ii?Pentru aceasta are nevoie de f\clia dumnezeiasc\, de DuhulSfânt, pentru a pune rânduial\ `n casa sa cea `ntunecat\; arenevoie de lumina Soarelui drept\]ii, care r\sare `n inim\ [i olumineaz\; are nevoie de arm\, ca s\ `nving\ `n r\zboi.

OMILIA A XI-A 81

6 – Omilii

4. (Se spune) c\ o v\duv\, pierzând o drahm\, a aprinsmai `ntâi f\clie, apoi a f\cut ordine `n cas\. Fiind ordine `ncas\ [i f\clia aprins\, s-a g\sit [i drahma, care era acoperit\de p\mânt, de praf [i murd\rie. (Tot a[a) [i acum: sufletul nupoate, singur, s\ g\seasc\ [i s\ deosebeasc\ gândurile sale(de cele insuflate de cel-r\u). Abia atunci când este aprins\ lu-mina divin\, care lumineaz\ casa cea `ntunecat\, abia atuncivede cum gândurile sale sunt `ngropate `n noroiul [i murd\-ria p\catului. R\s\rind soarele, iar sufletul v\zând pierzarea`n care se afl\, `ncepe s\ recheme cugetele amestecate `ngunoi [i murd\rie. Pentru c\, `nc\lcând porunca, sufletul apierdut vederea chipului care se afla `n el.

5. S\ presupunem c\ exist\ un `mp\rat care are averi [islugi care `i slujesc. S\ presupunem, (apoi), c\ este prins dedu[mani [i dus `n robie. Fiind, (deci), prins [i dus `n exil, `nmod firesc, sunt duse [i slugile sale `mpreun\ cu el. Tot a[as-a `ntâmplat cu Adam, care a fost creat de Dumnezeu curat,pentru a-i sluji Lui, [i toate creaturile au fost puse `n slujba lui.Ca domn [i `mp\rat a fost pus peste toate creaturile. ~ns\,când cel-viclean s-a apropiat de el [i i-a vorbit, a ascultat mai`ntâi vorba lui cu urechea, ca ceva din afar\. Dup\ aceea,vorba aceluia a trecut `n inima lui [i i-a cuprins toat\ fiin]a. {ifiind luat el (captiv), a fost luat\ (captiv\) [i crea]ia care `islujea. Din pricina lui, moartea a st\pânit peste tot omul, iardin pricina neascult\rii, chipul (dintâi) al lui Adam s-a distrus,iar oamenii s-au ab\tut (de la cinstirea lui Dumnezeu) la cin-stirea demonilor. Iat\ roadele p\catului: lucrurile f\cute bunede Dumnezeu se aduc jertf\ idolilor. Pâinea, vinul, untde-lemnul [i animalele se pun pe capi[tile lor. Dar nu numaiatât: au jertfit idolilor chiar [i pe fiii [i fiicele lor.

6. Acum `ns\ vine ~nsu[i Acela care a pl\smuit trupul [isufletul; El nimice[te toat\ puterea celui-r\u [i toate lucrurile


Sale s\vâr[ite `n cugete, re`nnoie[te [i reface chipul cel ce-resc, zide[te un suflet nou, pentru ca Adam s\ st\pâneasc\iar\[i peste moarte [i s\ domneasc\ peste creaturi.

(Tr\ind) `n umbra Legii, Moise a fost numit mântuitorullui Israel, pentru c\ a scos pe urma[ii acestuia din Egipt. Tota[a [i acum: Hristos, adev\ratul Mântuitor, p\trunde `ntrucele ascunse ale sufletului [i-l scoate din Egiptul cel `ntune-cos, de sub jugul cel foarte greu [i din robia cea amar\. Neporunce[te `ns\ s\ ie[im din (aceast\) lume [i s\ fim s\racide toate cele v\zute, s\ nu avem griji p\mânte[ti, ci ziua [inoaptea s\ st\m la u[\ a[teptând (vremea) când Domnul vadeschide inimile (noastre) cele `ncuiate [i va v\rsa peste noidarul Sfântului Duh.

7. (Domnul) a zis s\ renun]\m la aur, argint [i rudenii, s\vindem averile [i s\ d\m (banii dobândi]i) s\racilor, s\ nefacem comoar\ `n ceruri [i s\-L c\ut\m (numai pe El). „Pen-tru c\ unde este comoara ta, acolo este [i inima ta” (Matei 6,21). Domnul [tia c\ satana st\pâne[te cugetele [i izbute[te(s\ le abat\) c\tre grija lucrurilor p\mânte[ti [i materiale. Deaceea, `ngrijindu-se de sufletul t\u, Dumnezeu ]i-a spus s\renun]i la toate, s\ cau]i chiar [i f\r\ voia ta bog\]ia ceacereasc\ [i s\ ai inima `ndreptat\ c\tre El. Dac\ ai vrea s\ te`ndrep]i c\tre creaturi, s\ afli c\ nimic din cele v\zute nu-]iapar]ine. De vrei sau nu, El te sile[te s\-]i `ndrep]i minteac\tre cer, (locul) unde ]i-ai adunat [i ]i-ai pus comorile tale.„Pentru c\ acolo unde este comoara ta, acolo va fi [i inimata” (Matei 6, 21).

8. ~n (vremea) Legii (celei vechi), Dumnezeu a poruncitlui Moise s\ fac\ un [arpe de aram\, s\-l `nal]e [i s\-l piro-neasc\ `n vârful unui lemn. To]i aceia care, mu[ca]i fiind de[erpi, priveau la [arpele de aram\, se vindecau (Num. 21, 4[.u.). Aceasta s-a f\cut cu un rost, [i anume: cei ce erau

OMILIA A XI-A 83

cople[i]i de grijile p\mânte[ti, de `nchinarea la idoli, de pl\-cerile (insuflate) de satana [i de orice impietate, (erau sili]i)`n felul acesta – fie [i pentru pu]in timp – s\-[i ridice privireade la cele de jos c\tre cele de sus, apoi de la acelea s\ se`nal]e (cu gândul [i mai sus), c\tre Cel Prea`nalt; sporindcâte pu]in [i ajungând mai duhovnice[ti, s\ afle c\ El,(Dumnezeu), este mai presus de `ntreaga creatur\. De aceea[i ]ie ]i-a poruncit s\ devii s\rac, s\ vinzi tot ce ai [i s\ dai(pre]ul ob]inut) s\racilor; pentru ca, de ai [i vrea s\ te târ\[ti,(a]intindu-]i privirea la cele de) pe p\mânt, s\ nu po]i (faceaceasta). De aceea, cercetându-]i inima, s\ `ncepi a spune`n cugetul t\u: ~ntrucât nimic nu avem pe p\mânt, s\ ne`ndrept\m (gândul) c\tre cer, acolo unde ne-am pus co-moara noastr\. (Atunci, numaidecât), mintea ta `ncepe s\ seridice c\tre cele `nalte, `ncepe a le c\uta pe cele de sus [i aspori `ntru ele.

9. Ce `nseamn\ aceasta c\ [arpele cel mort, care a fostpironit `n vârful lemnului, vindeca pe cei r\ni]i? {arpele celmort (care) biruia pe ([erpii) cei vii era o pre`nchipuire atrupului Domnului. Pentru c\ El a ridicat [i a pironit pe lem-nul crucii trupul luat din (Fecioara) Maria, [i (a[a) un trupmort a `nvins [i a ucis pe [arpele cel viu care se târa prininima (omului). Mare este minunea aceasta! {arpele cel morta ucis pe cel viu! {i `n ce chip Moise a s\vâr[it un lucru nouf\când o asem\nare a [arpelui celui viu, tot a[a [i Domnul af\cut un lucru nou (luând trup) din (Fecioara) Maria [i S-a `m-br\cat cu acesta. El nu {i-a adus trupul S\u din cer, ci Duhulcel ceresc, Care a intrat (`n firea) lui Adam. (Trupul) luat (dinFecioara Maria) s-a unit cu Dumnezeirea, iar (Dumnezeirea)a `mbr\cat trup omenesc, pl\m\dit `n pântecele (Fecioarei).{i dup\ cum pân\ `n vremea lui Moise Domnul n-a poruncits\ se fac\ `n lume un [arpe de aram\, (pe care privindu-l cei


mu[ca]i) de [erpi, s\ se vindece, tot a[a nu s-a ar\tat `nlume, pân\ la (venirea) Domnului, un trup nou, f\r\ de p\cat,(izb\vitor al omenirii din moarte). Pentru c\, dup\ ce primulAdam a c\lcat porunca, moartea a `mp\r\]it peste to]i fiiiacestuia. (Dar odat\ cu `ntruparea Fiului lui Dumnezeu), abiruit trupul cel mort pe [arpele cel viu. Acest lucru minunateste pentru iudei pricin\ de sminteal\, iar pentru neamurinebunie. Pentru c\ (iat\) ce spune Apostolul: „Noi propo-v\duim pe Iisus Hristos cel r\stignit: pentru iudei, sminteal\;pentru neamuri, nebunie. Dar pentru noi, cei care ne mân-tuim, Hristosul lui Dumnezeu, puterea [i `n]elepciunea luiDumnezeu” (1 Cor. 1, 23, 24). Pentru c\ `n trupul cel omorâtera via]a, izb\virea [i lumina. (Pentru c\) prin trup Se apro-pie Domnul de moarte [i vorbe[te cu ea [i `i porunce[te s\scoat\ sufletele din iad [i s\ I le redea Lui.

10. {i iat\, (auzind) acestea cel-viclean [i tulburându-se,se duce la slugile sale, adun\ toate puterile, strânge zapisele[i (venind la Domnul) zice: „Iat\, ace[tia au ascultat de cuvân-tul meu; ace[ti oameni ni s-au `nchinat nou\”. Dar Dumnezeu,judec\tor drept fiind, [i de data aceasta arat\ dreptatea Lui[i zice: (~ntr-adev\r), a ascultat de tine Adam, dar tu ai luat`n st\pânire toate inimile (urma[ilor) lui. A ascultat de tineomenirea, dar cu trupul Meu ce este aici? Acesta este f\r\p\cat. Acel trup al primului Adam ]i-a fost dator, [i pe dreptai zapis (`mpotriva lui). Despre Mine `ns\ to]i m\rturisesc c\nu am p\cat [i c\ nu-]i datorez nimic. (Despre Mine) to]im\rturisesc c\ sunt Fiul lui Dumnezeu. (Acest lucru) l-a m\r-turisit glasul care a venit din ceruri pe p\mânt, (zicând):„Acesta este Fiul Meu cel iubit; de El s\ asculta]i” (Matei 17,5; 3, 16). (Acest lucru) `l m\rturise[te Ioan: „Iat\ Mielul luiDumnezeu, Care ridic\ p\catul lumii” (Ioan 1, 29). ~l m\rturi-se[te Scriptura: „Acesta p\cat n-a f\cut, nici nu s-a aflat `ntru

OMILIA A XI-A 85

El vicle[ug” (Isaia 4, 9). {i Eu, Domnul (zic): „Iat\, vine st\-pânitorul lumii acesteia [i nu va afla nimic la Mine” (Ioan 14,30). Dar tu `nsu]i, satano, dai m\rturie despre Mine [i zici:„{tiu cine e[ti, Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 3, 11); [i iar\[i:„Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit `nainte de vremes\ ne chinuie[ti?” (Matei 8, 29).

Trei m\rturisesc despre Mine: (Dumnezeu Tat\l), Caresloboade glas din ceruri, (oamenii) cei de pe p\mânt, [i tu`nsu]i (satano). Deci, Eu r\scump\r trupul care ]i-a fost vân-dut prin Adam cel dintâi [i nimicesc zapisele tale. Pentru c\Eu, fiind r\stignit [i coborându-M\ la iad, am pl\tit datoriilelui. De aceea `]i poruncesc ]ie, iadule, `ntunericule, ]ie, moarte:„Scoate puterile cele rele, umple-te de fric\, las\ liber (nea-mul) cel `nchis al lui Adam!”.

11. Dar când auzi c\ `n vremea aceea Domnul a izb\vitsufletele din iad [i din `ntuneric [i coborând la iad a f\cut unlucru minunat, s\ nu soco]i c\ aceste lucruri sunt departe desufletul t\u.

(~ntr-adev\r), primind omul (sfaturile) celui-viclean, moar-tea are `n st\pânire sufletele (urma[ilor) lui Adam [i ]ine `n-chise gândurile sufletului. De aceea, când auzi (vorbindu-se)despre morminte, s\ nu te gânde[ti numai la cele ce se v\d,pentru c\ [i inima ta este o groap\ [i un mormânt. Pentru c\atunci când `ncep\torul r\ut\]ii [i `ngerii lui se cuib\resc `nea, fac drumuri [i c\r\ri pe care puterile lui satana (intr\) [ise preumbl\ prin mintea [i prin cugetele tale, (cum atunci)nu este (sufletul t\u) un iad, o groap\ [i un mormânt, iar tunu e[ti mort pentru Dumnezeu? Acolo, `n suflet, a ascunssatana argintul cel f\r\ de pre]; acolo a sem\nat semin]eleam\r\ciunii, pe acesta l-a dospit cu aluatul cel vechi [i l-af\cut izvor de ap\ murdar\.


(~mp\rt\[indu-ne, deci, cu trupul lui Hristos), Domnulintr\ `n sufletele celor care ~l caut\, intr\ `n adâncul iaduluiinimii [i acolo porunce[te inimii zicând: „Scoate afar\ sufle-tele cele `nchise”. El sfarm\ pietrele cele grele care zac dea-supra sufletului, deschide mormintele [i elibereaz\ din tem-ni]a cea `ntunecoas\ sufletul, care este mort cu adev\rat.

12. (S\ presupunem) c\ un om este legat cu lan]uri demâini [i de picioare [i vine cineva care ì dezleag\ lan]urile[i-l las\ liber s\ mearg\ unde voie[te; la fel (dezleag\) Dom-nul [i sufletul cel legat cu lan]urile mor]ii, ì elibereaz\ mintea[i-i d\ drumul s\ se odihneasc\ `n v\zduhul cel dumnezeiesc.

Sau: Un om a fost prins `n vâltoarea unui râu; a fost dusla fund, s-a `necat [i zace mort `n mijlocul unor fiare cum-plite. Dac\ cineva, ne[tiind s\ `noate, vrea s\-l salveze, se`neac\ [i se pierde [i el `mpreun\ cu acesta. Numai un `no-t\tor `ncercat poate s\ se scufunde `n ap\ [i s\ scoat\ pe cel`necat din mijlocul fiarelor. Chiar apa, când vede `notând pecel `ncercat, care [tie (ce s\ fac\), `l ajut\ [i-l ridic\ la supra-fa]\. La fel este [i sufletul cufundat `n abisul `ntunericului [i`n adâncul mor]ii; este `necat [i mort fa]\ de Dumnezeu,(zace) `n mijlocul unor fiare cumplite.

{i cine (altul) poate s\ se coboare `n acele c\m\ri [iadâncuri ale mor]ii [i ale iadului (din inim\), dac\ nu Acelacare a f\cut trupul? El p\trunde `n ambele laturi: `n adânculiadului, unde sufletul este ]inut de moarte, `mpreun\ cu cuge-tele lui, [i scoate pe Adam cel mort din adâncul `ntunecat.

Moartea `ns\[i, prin `ncercarea (la care a supus) pe Acesta,ì vine `n ajutor, precum apa celui ce `nota.

13. C\ ce lucru greu este pentru Dumnezeu s\ r\zbat\pân\ la moarte [i pân\ `n sânul cel adânc al inimii [i s\recheme (la via]\) pe Adam cel mort? C\ dac\ `n lumea deacum – `n care sunt case [i l\ca[uri `n care locuiesc oamenii,

OMILIA A XI-A 87

[i (locuri) unde (vie]uiesc) fiare, lei, balauri [i mon[tri otr\-vitori, – iar soarele, care este o creatur\, p\trunzând de pre-tutindeni (`n ele) prin u[i [i ferestre, prin pe[terile leilor [iprin g\urile [erpilor, iese apoi (din ele) [i cu nimic nu se va-t\m\, cu cât mai mult Dumnezeu, St\pânul tuturor lucrurilor,intr\ `n s\la[urile [i `n sufletele oamenilor, unde s-a cuib\ritmoartea, [i elibereaz\ de acolo pe Adam ([i `ntreg neamuls\u), f\r\ s\ sufere ceva de la moarte!

(La fel se `ntâmpl\ [i cu ploaia). Coborându-se din cer,ploaia ajunge `n locurile cele mai de jos ale p\mântului,umeze[te [i `nvioreaz\ r\d\cinile cele uscate [i na[te acolonoi l\stari.

14. Se deosebe[te (omul) care duce lupt\ [i r\zboi cusatana, care are suflet zdrobit [i este (cople[it) de grij\ (du-hovniceasc\), de durere [i de lacrimi, de cel care tr\ie[te `nnep\sare.

Pentru c\ `n dou\ st\ri se pot afla oamenii. Unul st\ruie`n astfel de lucruri, iar Domnul este al\turi de el `n lupt\ [i-lp\ze[te. El ~l caut\ cu st\ruin]\ [i bate la u[\, s\ i se des-chid\. Iar dac\ (un astfel de) frate se arat\ a fi bun `n aceast\lupt\, (aceasta se datore[te faptului c\) este sus]inut de har.(Altul) `ns\ nu are nicio temelie, nu are fric\ de Dumnezeu,nu [i-a zdrobit inima, nici nu-[i st\pâne[te mintea [i m\du-larele, pentru a nu umbla f\r\ rânduial\. Neintrând `n lupt\,sufletul s\u este `nc\ pierdut. Deci, se deosebe[te cel ce seafl\ `n lupt\ [i `n necaz de cel ce nu [tie ce este lupta. (La felse `ntâmpl\ cu) semin]ele. Odat\ ce au fost aruncate `n p\-mânt, (ele trebuie) s\ reziste la ghea]\, la iarn\ [i la r\cealaaerului; dar la vremea cuvenit\, sunt re`nsufle]ite [i odr\slesc.

15. Poate c\ Satana spune inimii tale: Iat\ câte rele aif\cut! Iat\ de câte nebunii s-a umplut sufletul t\u! E[ti `ngro-pat `n p\cate [i nu mai po]i s\ te mântuie[ti! Face aceastapentru a te duce la dezn\dejde, fiindc\ nu-i este pe plac


poc\in]a (`n lume), [i vorbe[te `n orice clip\ sufletului a[acum vorbe[te un om cu un (alt) om. Tu `ns\ r\spunde-i: Amm\rturia scris\ a Domnului c\ nu vrea moartea p\c\tosului,ci, poc\indu-se, s\ se `ntoarc\ de la calea r\ut\]ii [i s\ fie viu.C\ de aceea S-a pogorât El (din ceruri): ca s\ mântuiasc\ pecei p\c\to[i, s\ `nvieze [i s\ ridice pe cei mor]i, iar pe cei (cese aflau `ntru `ntuneric) s\-i lumineze. Venind la noi, El ne-achemat s\ ne facem cu adev\rat fiii (S\i, s\ mo[tenim) ce-tatea cea sfânt\ a p\cii, via]a care niciodat\ nu se sfâr[e[te[i slava cea nestric\cioas\. Se cuvine, deci, ca noi s\ d\murmare acestui `nceput bun: s\ st\ruim `n s\r\cie, `n (gândulc\ suntem) str\ini pe p\mânt, `n nevoin]e, `n rug\ciuni c\treDumnezeu, [i s\ batem la u[\ cu credin]\. Trupul este aproa-pe de suflet, dar Domnul este [i mai aproape. (El poate) s\vin\ [i s\ deschid\ u[ile cele `nchise ale inimii [i s\ ne d\ru-iasc\ bog\]ia cea cereasc\. El este bun [i iubitor de oameni,[i nemincinoase sunt f\g\duin]ele Sale. Numai dac\ noi r\b-d\m pân\ la sfâr[it [i ~l c\ut\m pe El. Slav\ `ndur\rilor Tat\lui[i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A XII-A

Despre starea lui Adam `nainte de a c\lca porunca lui Dumnezeu [i dup\ ce a pierdut chipul s\u cel ceresc.

Omilia con]ine [i câteva tâlcuiri foarte folositoare.

1. C\lcând porunca, Adam a pierdut `n dou\ privin]e: `nprimul rând a pierdut bunul cel curat [i frumos, (bunul celmai de pre]) al firii sale, [i anume faptul (de a fi fost creat)dup\ chipul [i asem\narea lui Dumnezeu; `n al doilea rând,

OMILIA A XII-A 89

pierzând chipul, (a pierdut puterea) `n virtutea c\reia, potri-vit f\g\duin]ei, ì era h\r\zit\ toat\ mo[tenirea cereasc\.

S\ presupunem c\ o moned\ având chipul `mp\ratuluieste falsificat\. Atunci aurul `[i pierde valoarea, iar chipul`mp\ratului nu folose[te (la nimic). A[a ceva a p\]it [i Adam.Pentru c\ lui i se g\tise o mare bog\]ie spre mo[tenire.

(S\ presupunem, de asemenea), c\ exist\ o mare mo[iecu multe venituri, cu vie plin\ de roade, cu ogoare m\-noase, cu turme, cu aur [i argint; a[a era [i vasul lui Adam`nainte de c\lcarea poruncii, asemenea unei mo[ii de (mare)pre]. Dar pentru c\ a avut cugete rele, a pierdut (bunurilecare-i veneau) de la Dumnezeu.

2. Nu zicem c\ a pierdut totul, c\ a murit [i a pierit. El amurit fa]\ de Dumnezeu, dar tr\ie[te dup\ firea sa. Iat\, toat\lumea umbl\ [i se ocup\ cu felurite treburi; dar Dumnezeu ìcunoa[te mintea [i dorin]ele. De aceea, o prive[te [i o trececu vederea, nu se apropie de ea, pentru c\ nu cuget\ nimicbinepl\cut lui Dumnezeu. (~n anumite locuri) se `ntâmpl\ s\fie hanuri, s\la[e de desfrânare, locuri unde se s\vâr[esclucruri rele [i f\r\ rânduial\. Oamenii cu frica lui Dumnezeu,trecând prin preajm\, nu se `ngre]o[eaz\, pentru c\, v\zân-du-le, nu iau aminte la ele; acestea sunt pentru ei ca ni[telucruri moarte. La fel (prive[te) [i Dumnezeu pe aceia cares-au dep\rtat de la cuvântul [i porunca Lui: V\zându-i, ìtrece cu vederea [i nu intr\ `n comuniune cu ei, nici nu Seodihne[te `n cugetele lor.

3. ~ntrebare: Cum poate s\ fie cineva s\rac cu duhul, maiales când simte c\ s-a schimbat, a sporit [i a ajuns la o cu-noa[tere [i o `n]elegere pe care nu le avea mai `nainte?

R\spuns: Cât\ vreme cineva nu dobânde[te [i nu spo-re[te `ntru acestea, nu este cu adev\rat s\rac cu duhul, cinumai socote[te despre sine c\-i a[a. Dar când ajunge la o


astfel de `n]elegere [i sporire, harul `nsu[i `l `nva]\ – pe acelacare este drept [i ales al lui Dumnezeu – s\ fie s\rac cuduhul, s\ nu se socoteasc\ pe sine a fi ceva, (s\ socoteasc\)sufletul s\u f\r\ de pre] [i de nimic. Chiar [i când [tie [i areceva, (s\ se poarte) ca [i când nu ar avea [i nu ar [ti nimic.Acest lucru (trebuie) s\ devin\ pentru mintea omeneasc\ unlucru firesc, (o a doua natur\). Nu vezi cum Avraam, de[i eraalesul (lui Dumnezeu), zicea despre sine c\ este p\mânt [icenu[\? (cf. Fac. 18, 27). {i David, dup\ ce a fost uns rege,când avea pe Dumnezeu cu el, ce a zis? „Vierme sunt, [i nuom, batjocura oamenilor [i def\imarea poporului” (Ps. 21, 7).

4. Deci, cei care voiesc s\ fie `mpreun\-mo[tenitori cuace[tia [i `mpreun\-cet\]eni ai cet\]ii celei cere[ti, [i s\ fiepreasl\vi]i `mpreun\ cu ei, datori sunt s\ fie smeri]i, s\ nusocoteasc\ despre ei c\ sunt ceva, ci s\ aib\ inima zdrobit\.Chiar dac\ harul lucreaz\ `n cre[tini `n chip diferit [i (chiardac\) sunt diferite m\dularele (Bisericii), totu[i, (cre[tinii) to]iapar]in aceleia[i cet\]i, au acela[i duh, vorbesc aceea[i limb\,se cunosc unii pe al]ii. C\ dup\ cum `ntr-un trup sunt multem\dulare, dar unul este sufletul care le pune pe toate `nmi[care, tot a[a unul este Duhul care lucreaz\ `n to]i, `n chipfelurit, (`ntrucât to]i cre[tinii) apar]in aceleia[i cet\]i [i (merg)pe aceea[i cale.

To]i drep]ii au mers pe calea cea strâmt\ [i plin\ de `n-cerc\ri, au fost prigoni]i, pu[i la cazne, oc\râ]i, (s-au `mbr\cat)`n piei de capr\, au tr\it `n pe[teri [i `n cr\p\turile p\mân-tului (cf. Evr. 11, 37-38). Tot a[a [i Apostolii: „Pân\ `n ceasulde acum”, spune (Apostolul Pavel), „fl\mânzim, `nset\m, sun-tem goi, oc\râ]i [i pribegim” (1 Cor. 4, 11). Unora dintre ei lis-a t\iat capul, al]ii au fost r\stigni]i, iar al]ii `n multe feluri ausuferit. Dar St\pânul lor, [i al Proorocilor, [i al Apostolilor,cum a vie]uit? Nu ca [i când ar fi uitat de slava Sa dum-

OMILIA A XII-A 91

nezeiasc\? El ni S-a f\cut nou\ pild\ primind s\ fie oc\rât, s\poarte coroan\ de spini, s\ fie scuipat, p\lmuit [i r\stignit.

5. Iar dac\ Dumnezeu a[a a vie]uit pe p\mânt, se cuvineca tu s\-L urmezi. A[a au vie]uit [i Apostolii, [i Proorocii.

Noi, dac\ vrem s\ fim zidi]i pe temelia Domnului [i aApostolilor, datori suntem s\-i urm\m pe ei. Pentru c\ ziceApostolul (Pavel), `n Duhul Sfânt: „Fi]i urm\tori mie, precum[i eu sunt al lui Hristos” (1 Cor. 4, 16). Iar dac\ tu iube[tislava de la oameni, dac\ vrei s\ ]i se ploconeasc\ (oamenii)[i dac\ urm\re[ti odihna, atunci te-ai ab\tut de la calea (luiHristos).

Trebuie s\ te r\stigne[ti `mpreun\ cu Hristos Cel care afost r\stignit, s\ p\time[ti `mpreun\ cu Cel ce a p\timit, pen-tru ca astfel s\ fii preasl\vit `mpreun\ cu Cel ce S-a preasl\vit.

Trebuie ca mireasa s\ sufere `mpreun\ cu Mirele, pentruca astfel s\ se fac\ p\rta[\ [i `mpreun\-mo[tenitoare cuHristos.

Este cu neputin]\ s\ intre cineva `n cetatea sfin]ilor, s\ seodihneasc\ [i s\ domneasc\ `n veci, la nesfâr[it, cu ~mp\ra-tul, de va lep\da suferin]ele, calea cea strâmt\, aspr\ [i cumulte `ncerc\ri.

6. ~ntrebare: De vreme ce Adam a pierdut chipul s\u celpropriu [i ceresc, a mai fost p\rta[ la chipul cel ceresc [i amai avut pe Duhul Sfânt?

R\spuns: Atâta timp cât Cuvântul lui Dumnezeu era cuel, le avea pe toate. Pentru c\ ~nsu[i Cuvântul era pentru elmo[tenire, `mbr\c\minte, slav\ care `l acoperea [i `nv\]\tur\.

El i-a dat (lui Adam) puterea s\ dea nume la toate: peacesta l-a numit cer, pe acesta soare, pe aceasta lun\, peacesta p\mânt, pe aceasta pas\re, pe acesta animal, [i peacesta copac. Dup\ cum a fost `nv\]at, a[a le-a numit.


7. ~ntrebare: (Nu cumva) a avut el [i o sim]ire [i o comu-niune a Duhului?

R\spuns: Cuvântul `nsu[i fiind cu el, pe toate le avea:(avea) cunoa[tere, mo[tenire [i `nv\]\tur\. Ce spune Ioandespre Cuvânt? „La `nceput era Cuvântul” (Ioan 1, 1). Vezic\ era Cuvântul totul? (Cuvântul) era slava care (acoperea peAdam) pe dinafar\. Dar s\ nu ne smintim când se spune c\„erau goi” (Fac. 3, 23), pentru c\ nu-[i vedeau goliciunea lor.Abia dup\ ce au c\lcat porunca, au v\zut c\ sunt goi [i s-auru[inat.

8. ~ntrebare: Deci, `nainte de c\lcarea poruncii, (oamenii)erau `mbr\ca]i, `n loc de ve[mânt, cu slava lui Dumnezeu?

R\spuns: Dup\ cum Duhul a lucrat prin prooroci, i-a `n-v\]at, s-a aflat `nl\untrul lor [i s-a ar\tat `n afara lor, la fel,Duhul, atunci când a voit, a fost cu Adam, l-a `nv\]at [i i-aspus: „F\ a[a, spune a[a”. C\ci Cuvântul era totul pentru(Adam), [i cât timp a st\ruit `n porunca (Lui), a fost prietencu Dumnezeu. Ce este de mirare c\ `ntru acestea fiind,(Adam) a c\lcat porunca? {i cei care s-au umplut de DuhulSfânt au (`nc\) gândurile lor fire[ti [i voin]\ (liber\) ca s\ con-simt\ (cu ele). La fel [i acesta: de[i era cu Dumnezeu `n rai,cu voia sa a c\lcat porunca [i a ascultat de cel-viclean. (Sub-liniem) `ns\ c\ [i dup\ c\lcarea poruncii a avut cuno[tin]\.

9. ~ntrebare: Ce fel (de cuno[tin]\)?R\spuns: Când este prins un tâlhar ([i dus) la tribunal,

judec\torul, `ncepând a-l judeca, `l `ntreab\: „Atunci când ais\vâr[it (aceste) rele, n-ai [tiut c\ vei fi prins [i ucis?” El nu`ndr\zne[te s\ spun\ c\ n-a [tiut, pentru c\ [tie [i, fiind pe-depsit, de toate `[i aminte[te [i pe toate le m\rturise[te.

Iar cel ce desfrâneaz\ nu [tie c\ face r\u? {i cel ce fur\nu [tie c\ p\c\tuie[te? De asemenea, l\sând la o parteScripturile, oamenii nu [tiu, oare, din cugetarea lor fireasc\,

OMILIA A XII-A 93

c\ exist\ Dumnezeu? Ei nu vor putea s\ spun\ `n ziua aceea(a judec\]ii): „N-am [tiut c\ exist\ Dumnezeu”. Pentru c\ tu-netele [i fulgerele venite din cer (le spun): „S\ [ti]i c\ exist\Dumnezeu, Care conduce lumea”. Dar ce strigau demonii:„Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu. De ce ai venit s\ ne chinuie[ti`nainte de vreme?” (Matei 8, 29)? {i `n m\rturisirile (lor de-monii) zic: „Tu m\ arzi, tu m\ arzi!” (Primii oameni) nu [tiaude pomul cuno[tin]ei binelui [i r\ului; (`ns\) c\lcarea porunciide c\tre Adam le-a dat (aceast\) cuno[tin]\.

10. {i pentru c\ fiecare `ntreab\: ~n ce stare era [i ce af\cut Adam care a primit cuno[tin]a binelui [i a r\ului, s\ as-cult\m ce spun Scripturile. (Ele spun) c\ era `n cinste [i `ntrucur\]ie, dar c\lcând porunca a fost scos din Rai [i DumnezeuS-a mâniat pe el. Atunci cunoa[te el pe cele bune ale lui(Dumnezeu) [i dându-[i seama de r\ul (f\cut) se fere[te s\nu mai gre[easc\, ca s\ nu cad\ `n osânda mor]ii.

Cunoa[tem (din acelea[i Scripturi) c\ toate creaturilelui Dumnezeu de El sunt conduse. (Este firesc acest lucru),pentru c\ El a f\cut cerul, p\mântul, animalele, târâtoarele,fiarele pe care le vedem [i al c\ror num\r nu-l [tim. Nimenidintre oameni nu cunoa[te acest lucru, afar\ numai deDumnezeu, care este `n toate, chiar [i `n puii din pânteceleanimalelor. El cunoa[te [i pe cele de sub p\mânt, [i pe celede deasupra cerurilor.

11. L\sând deci pe cele (p\mânte[ti), mai mult s\ c\u-t\m, ca ni[te iscusi]i negu]\tori, s\ dobândim mo[tenireacea cereasc\ [i cele de folos sufletelor noastre; s\ `nv\]\m adobândi bunurile care r\mân (pururea) la noi.

Dac\ tu, om fiind, `ncepi s\ cercetezi gândul lui Dumnezeu[i s\ zici: „Am aflat [i am `n]eles (tainele lui Dumnezeu),pui mintea (ta) cea omeneasc\ mai presus de gândul luiDumnezeu, (pe care vrei s\-l cercetezi). {i amarnic r\t\ce[ti.


Pentru c\, cu cât vrei s\ cercetezi cu mintea ta [i s\ p\trunzi(tainele lui Dumnezeu), pe atât intri `ntr-un adânc (de nep\-truns) [i nu `n]elegi (nimic). Chiar [i `ntreb\rile care `]i vin (`nminte referitor la) ce se `ntâmpl\ zilnic cu tine [i cum, suntde necuprins [i f\r\ r\spuns.

(R\spunsul lor este ̀ n Scripturi. El trebuie) primit cu bucurie[i cu credin]\. (Te `ntreb): Ai putut s\-]i cuno[ti sufletul, decând te-ai n\scut [i pân\ acum? (Dac\ da), atunci spune-mice gânduri ]i-au `ncol]it `n minte de diminea]a pân\ seara!Spune-mi gândurile tale din cursul a trei zile. Fire[te c\ nupo]i. Iar dac\ gândurile sufletului t\u nu le po]i cuprinde,cum vei putea cuprinde cugetele [i gândirea lui Dumnezeu?

12. Dar tu, oricât\ pâine `]i trebuie, m\nânc\; apoi, l\-sând tot p\mântul, du-te la ]\rmul râului [i oricât\ ap\ `]itrebuie, bea, dar s\ nu cercetezi de unde vine (râul) [i cumcurge! Sârguie[te-te a-]i vindeca piciorul t\u (cel bolnav,pentru a merge bine), [i neputin]a ochiului t\u, ca s\ vezilumina soarelui. S\ nu cercetezi cât\ lumin\ are soarele [i `nce zodie r\sare. Ceea ce ]i se d\ spre folosin]\, prime[te!

(Pentru a vedea faptele minunate ale lui Dumnezeu) nue nevoie s\ te urci pe mun]i [i s\ afli câ]i asini [i câte s\lb\-ticiuni pasc acolo. Prive[te pruncul! Se apropie de sânul ma-mei, suge [i se hr\ne[te. Nu [tie s\ cerceteze r\d\cina sauizvorul, de unde vine acesta. El suge laptele [i gole[te totsânul, `ns\ dup\ aceea sânul iar\[i se umple. Acest lucrunu-l cunoa[te nici pruncul, nici mama lui, de[i laptele vinedin toate m\dularele ei.

Dac\ ~l cau]i pe Domnul `n adâncuri, acolo ~l afli pe Elf\când semne (minunate). Dac\ ~l cau]i `n groap\, acolo ~l aflipe El `n mijlocul leilor, p\zind pe dreptul Daniel. Dac\ ~l cau]ipe El `n foc, acolo ~l afli, ajutând pe robii S\i. Dac\ ~l cau]i peEl `n munte, acolo ~l afli `mpreun\ cu Moise [i Ilie. Deci, pre-

OMILIA A XII-A 95

tutindeni este: `n cele mai de jos ale p\mântului, mai presusde ceruri [i `n noi.

La fel [i sufletul, aproape de tine este, `nl\untru [i `nafara ta. Pentru c\ unde voie[ti, acolo ]i-e mintea: `n ]\ri `n-dep\rtate, la r\s\rit, la apus, sau sus `n cer.

13. S\ c\ut\m, deci, `n primul rând, s\ avem `n noi sem-nul [i pecetea Domnului. Pentru c\ `n vremea judec\]ii, atuncicând se va face desp\r]irea (oamenilor de c\tre) Dumnezeu,când toate neamurile p\mântului, (care se trag din spi]a) luiAdam, se vor aduna, iar P\storul va chema turma Sa, (atuncito]i) câ]i vor avea semnul vor cunoa[te pe P\storul lor, iarP\storul va cunoa[te pe cei care au pecetea Sa [i `i va adunadintre toate neamurile. Ace[tia vor auzi glasul Lui [i ~l vorurma pe El. Lumea va fi `mp\r]it\ `n dou\ (turme): o turm\`ntunecat\, care va merge `n focul cel ve[nic, [i alta lumi-noas\, care va merge la odihna cea cereasc\. Pentru c\ (lu-crul) pe care-l avem acum `n suflete, (atunci) se va desco-peri, va lumina [i va `mbr\ca `ntru slav\ trupurile (noastre).

14. Dup\ cum `n luna lui April, r\d\cinile `ngropate `np\mânt l\st\resc [i dau la iveal\ frunze, flori [i fructe – [i sefac v\dite atât r\d\cinile cele bune, cât [i cele care dau spini –,a[a (va fi) [i `n ziua aceea: faptele pe care le-a s\vâr[it fiecarecu trupul s\u se vor v\di, [i se vor ar\ta atât cele bune, cât[i cele rele. Atunci va avea loc judecata [i deplina r\spl\tire.

Pe lâng\ hrana aceasta v\zut\, exist\ o alt\ hran\ (nev\-zut\). Atunci când Moise s-a suit pe munte, patruzeci de zilea postit. S-a suit om [i s-a coborât purt\tor de Dumnezeu.Iat\, s\ lu\m seama la noi: dac\ trupul nu este sus]inut cuhran\, `n pu]ine zile se pr\p\de[te. Acesta `ns\ patruzeci dezile postind, s-a coborât mai puternic decât to]i. (S-a `ntâm-plat aceasta) pentru c\ trupul s\u a fost hr\nit de Dumnezeu,(nu cu hrana cea v\zut\, ci cu alt\ hran\), cu o hran\ ce-reasc\. Aceast\ hran\ a fost Cuvântul lui Dumnezeu. (Dato-


rit\ ei) chipul s\u era (plin) de slav\. Ce s-a `ntâmplat atunciera o pre`nchipuire (a lucrurilor viitoare); slava aceea str\-luce[te acum `nl\untru, `n inimile cre[tinilor, (iar la `nviere vaacoperi trupurile lor). Pentru c\ la `nviere, trupurile `nviate cuo alt\ `mbr\c\minte (cu o `mbr\c\minte dumnezeiasc\) vorfi acoperite, [i cu o hran\ cereasc\ se vor hr\ni.

15. ~ntrebare: Ce `nseamn\ cuvintele: „Femeia s\ nu seroage cu capul descoperit” (1 Cor. 11, 5)?

R\spuns: Pe vremea Apostolilor, femeile nu purtau bas-ma, ci aveau p\rul despletit. De aceea, venind Domnul [iApostolii, au `nv\]at-o bunacuviin]\.

Femeia a devenit simbol al Bisericii.{i dup\ cum acelea, `n vremea aceea, purtau `n loc de

basma pletele despletite, la fel [i Biserica `mbrac\ [i `nf\-[oar\ pe fiii ei cu ve[minte dumnezeie[ti [i sl\vite.

Israelul cel de demult al Bisericii o adunare era, iar aceas-ta era adumbrit\ de Duhul; `n loc de str\lucire, (israeli]ii)erau `mbr\ca]i `n Duhul, de[i nu (totdeauna) ei L-au urmat.

Prin cuvântul biseric\ se desemneaz\ atât (un grup de)mai multe suflete, cât [i un singur suflet. Pentru c\ sufletul,adunându-[i gândurile, devine biseric\ a lui Dumnezeu. Zi-când c\ sufletul a venit `n comuniune [i s-a f\cut una cuMirele cel ceresc, `n]elegem atât sufletele cele multe, cât [ifiecare suflet `n parte. Pentru c\ proorocul, spunând despreIerusalim: „Te-am aflat pustiu [i gol [i te-am `mbr\cat”, [i ce-lelalte (Iez. 16, 6), ca despre o persoan\ a vorbit.

16. ~ntrebare: Ce `nseamn\ (cuvintele) pe care Marta le-aspus Domnului referitor la Maria: „Eu cu multe m\ nevoiesc,iar ea [ade lâng\ Tine” (cf. Luca 10, 40).

R\spuns: Ceea ce Maria ar fi trebuie s\ r\spund\ Martei,(acel lucru), luându-i-o `nainte, i-a r\spuns Domnul; (i-a r\s-puns) c\ ea, (Maria), pe toate l\sându-le, s-a a[ezat la picioa-rele Sale [i a l\udat pe Dumnezeu toat\ ziua. {i ce r\splat\

OMILIA A XII-A 97

7 – Omilii

a primit pentru iubirea ei! Dar pentru ca acest cuvânt al luiDumnezeu s\-]i fie [i mai clar, ascult\! Dac\ iube[te cinevape Iisus, ~i ascult\ cu luare-aminte cuvântul; [i nu numai ~iascult\ cuvântul, ci ~l [i iube[te. {i r\mânând `n iubire,Dumnezeu Se [i gânde[te s\ r\spl\teasc\ acel suflet pentruiubirea lui, de[i omul nu [tie ce-i va da Dumnezeu [i (prinurmare) ce va primi. Mariei, care ~l iubea [i st\tea la picioareleLui, nu i-a dat ceva obi[nuit, ci (i-a dat) o putere tainic\, din`ns\[i fiin]a Lui. Pentru c\ `nse[i cuvintele pe care Dumnezeule gr\ia `n lini[te Mariei erau duh [i (aveau) putere. Acestecuvinte p\trunzând `n inim\, (precum) sufletul `n suflet [iduhul `n duh, inima ei s-a umplut de putere dumnezeiasc\.(P\trunzând `n inim\) acea putere, `n mod firesc r\mâneacolo [i devine un bun care nu se ia. De aceea Domnul [tiindce i-a dat, (Mariei), a zis (Martei): „Maria partea cea bun\[i-a ales” (Luca 10, 42). Mai pe urm\ `ns\, cele ce f\cuse cupl\cere Marta, slujind (pe Domnul), i-au adus [i ei acel dar.

17. Ce este de mirare dac\ cei ce s-au apropiat [i s-aualipit cu trupul de Domnul au primit acea putere? (S\ neamintim c\ [i atunci) când Apostolii vesteau cuvântul (Evan-gheliei) S-a pogorât Duhul Sfânt peste cei ce credeau. Cor-neliu a primit putere de la cuvântul pe care l-a auzit. Cu câtmai mult atunci când Domnul `nsu[i a vorbit fie Martei, fie luiZaheu, fie femeii celei p\c\toase – care, despletindu-[i p\rul,[tergea cu el picioarele Lui –, fie samarinencei, fie tâlharului,cuvântul S\u a devenit putere, [i Duhul Sfânt S-a ameste-cat cu sufletele lor. {i `n vremea noastr\, cei ce iubesc peDumnezeu, cei ce p\r\sesc totul [i st\ruie `n rug\ciune, afl\`n chip tainic (lucrurile) pe care nu le [tiu. Adev\rul `nsu[i lise arat\ [i-i `nva]\, potrivit cu dorin]a lor. (Pentru c\ Mântui-torul a zis): „Eu sunt Adev\rul” (Ioan 14, 6).

~nainte de ~nviere, stând `n preajma Domnului, Apostoliiau v\zut semne mari ([i minunate; au v\zut) cum erau cu-


r\]i]i lepro[ii [i cum erau mor]ii `nvia]i. Nu [tiau `ns\ cumputerea cea dumnezeiasc\ petrece [i sluje[te `n inima lor [ic\ trebuiau s\ renasc\ duhovnice[te, s\ se uneasc\ cu Duhulcel ceresc [i s\ devin\ o zidire nou\. Ei iubeau pe Domnulpentru semnele pe care le f\cea; de aceea Domnul le-a zis:De ce v\ minuna]i de (aceste) semne? Eu v\ (voi) da omo[tenire (mult mai mare), a[a cum nu este `n toat\ lumea.

18. Pân\ `n clipa `n care a `nviat din mor]i [i a ridicattrupul S\u, pentru noi, mai presus de ceruri, ucenicii erauuimi]i de cuvintele Lui. Atunci `ns\, Duhul (Sfânt), Mângâ-ietorul, a intrat [i S-a amestecat cu sufletele lor, [i Adev\rul`nsu[i S-a descoperit sufletelor credincioase.

Omul cel ceresc a intrat `n comuniune cu omul t\u (celp\mântesc).

To]i aceia care slujesc pe Dumnezeu cu osârdie [i `mpli-nesc totul cu zel, credin]\ [i iubire de El, ajung la cunoa[-terea adev\rului. Pentru c\ Domnul Se arat\ sufletelor lor [i-i`nva]\ puterea Duhului Sfânt.

Slav\ [i `nchin\ciune Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, `nveci. Amin.

OMILIA A XIII-A

Ce roade cere Dumnezeu de la cre[tini

Dumnezeu a creat toate cele ce se v\d [i le-a dat oame-nilor spre odihn\ [i desf\tare. (Le-a mai dat) acestora [i le-gea drept\]ii. ~ns\ de la venirea lui Hristos, Dumnezeu cere(de la oameni) alt rod [i alt\ dreptate. ({i anume): cur\]iainimii, con[tiin]\ bun\, cuvinte folositoare, gânduri curate [i

OMILIA A XIII-A 99

bune, (`ntr-un cuvânt) toate faptele sfin]ilor. Pentru c\ ziceDomnul: „De nu va prisosi dreptatea voastr\ mai mult decâta c\rturarilor [i a fariseilor, nu ve]i putea intra `n ~mp\r\]iacerurilor. ~n Lege s-a scris: „S\ nu s\vâr[e[ti adulter”. Eu `ns\v\ spun vou\: S\ nu pofte[ti femeia aproapelui t\u, nici s\te mânii pe el” (Matei 5, 20 [.u.).

Deci, se cuvine ca acela care vrea s\ fie prieten al luiDumnezeu s\ se fereasc\ de `ntin\ciunea p\catului [i de fo-cul cel ve[nic care este `n noi. Aceasta ne face vrednici de~mp\r\]ia (lui Dumnezeu).

Slav\ `ndur\rii [i bunei voiri cea c\tre noi, a Tat\lui [i aFiului [i a Sfântului Duh. Amin.

OMILIA A XIV-A

Cei care-[i `ndreapt\ cugetele [i mintea c\tre Dumnezeu facaceasta cu n\dejdea de a li se lumina ochii inimii. La rândul S\u,Dumnezeu, pe unii ca ace[tia, (care-[i duc via]a) `n cea mai mare

sfin]enie [i cur\]ie, `i `nvrednice[te de (descoperirea) tainelorSale [i le d\ din harul S\u. (~n continuare se arat\) ce trebuie s\facem dac\ voim s\ dobândim bunurile cere[ti. (Apoi), Apostolii

[i Proorocii sunt asem\na]i cu razele soarelui, care p\trund prin fereastr\. (~n sfâr[it, `n omilie se arat\ care este t\râmul

lui satana [i care este (t\râmul) `ngerilor, (spunându-se)c\ amândou\ sunt imperceptibile [i nev\zute.

1. Toate lucrurile cele v\zute, s\vâr[ite `n aceast\ lume,se fac cu n\dejdea `mp\rt\[irii de (roadele) ostenelilor. Dac\cineva nu se bucur\ din plin de (rodul) ostenelilor sale, (munca)nu-i este de niciun folos. Agricultorul seam\n\ cu n\dejdea


(ob]inerii) roadelor; pentru n\dejdea aceasta `ndur\ osteneli.(C\ci) zice (Apostolul): „Cel ce ar\, ar\ cu n\dejdea c\ va do-bândi roade” (1 Cor. 9, 10); iar cel ce-[i ia so]ie (face aceasta)cu n\dejdea c\ va avea mo[tenitor. Negu]\torul apuc\ drumulm\rii [i este gata s\ moar\ pentru câ[tig. La fel (se `ntâmpl\)cu acela care se `ngrije[te de ~mp\r\]ia cerurilor cu n\dejdeade a i se lumina ochii inimii: se leap\d\ de lucrurile lume[ti[i, st\ruind `n rug\ciuni [i cereri, a[teapt\ ca Domnul s\ vin\,s\ i se arate [i s\-l cure]e de p\catul care locuie[te `n el.

2. (Unul ca acesta) `ns\ nu se `ncrede `n ostenelile [i `nfaptele sale, pân\ când nu dobânde[te cele n\d\jduite [ipân\ când nu vine Domnul [i locuie[te `n el, `n toat\ sim]irea[i lucrarea Duhului. Dar când gust\ din bun\tatea Domnului[i se desfat\ de roadele Duhului, când v\lul `ntunericului seridic\ [i i se arat\ lumina lui Hristos, atunci, `ncredin]at fiindc\ are cu el pe Domnul, (se bucur\) cu bucurie mare, dup\cum negu]\torul se bucur\ de câ[tigul s\u. (Pân\ atunci) `ns\are de dus lupt\ [i (este `ncercat de) teama de tâlhari [i deduhurile r\ut\]ii; (trebuie s\ ia aminte) ca nu cumva, trând\-vindu-se, s\ piard\ (rodul) ostenelii, pân\ ce se va `nvred-nici de ~mp\r\]ia cerurilor, de Ierusalimul cel de sus.

3. S\ rug\m, deci, [i noi pe Dumnezeu s\ ne dezbracede omul cel vechi [i s\ ne `mbrace `n Hristosul cel ceresc `nc\de acum, pentru ca, umplându-ne de bucurie [i pov\]ui]i fiindde El, s\ petrecem `n lini[te deplin\. Domnul, voind s\ neinsufle dorirea ~mp\r\]iei (Sale), a zis: „F\r\ Mine nu pute]iface nimic” (Ioan 15, 5). Dar El [i prin Apostoli a [tiut s\ lumi-neze pe mul]i. Ace[tia, oameni fiind, `i `nv\]au (pe oameni)ca pe ni[te fra]i.

A te face frate [i fiu al lui Hristos, a-]i `ndrepta inima [icugetele c\tre Dumnezeu `nseamn\ a face un lucru deosebitde ce fac ceilal]i oameni. Atunci Dumnezeu ne pune `n inim\,

OMILIA A XIV-A 101

`n chip tainic, via]a [i ajutorul (S\u) [i Se ofer\ inimii credin-cioase. Pentru c\ atunci când (omul) `nchin\ lui Dumnezeucele ascunse ale sale, adic\ mintea [i cugetele, când nu sepreocup\, nici nu gânde[te la altceva, ci (doar c\tre Dumnezeu)se sile[te, atunci Domnul `l `nvrednice[te de (descoperirea)tainelor, `ntru sfin]enie [i mare cur\]ie, [i `i d\ lui hran\ ce-reasc\ [i b\utur\ duhovniceasc\.

4. Dup\ cum un om, având avere mult\, robi [i fii, alt\hran\ d\ robilor, [i alta fiilor s\i, n\scu]i din el, pentru c\ fiiimo[tenesc pe tat\l lor, stau la mas\ cu el [i sunt asemenealui; la fel [i Hristos, St\pânul cel adev\rat – Care pe to]i i-acreat [i hr\ne[te (atât pe cei buni cât) [i pe cei r\i [i nemul-]umitori –, pe fiii S\i, pe care i-a n\scut din El, c\rora le-a`mp\rt\[it harul S\u, `n care Domnul a luat chip, `i face p\r-ta[i la odihna, hrana [i b\utura Sa, deosebi de ceilal]i oameni.(Mai mult decât atât), pe Sine `nsu[i se d\ (spre a fi mâncat)de cei care tr\iesc `n armonie cu (El), Tat\l lor, precum ziceDomnul: „Cel ce m\nânc\ trupul Meu [i bea sângele Meu,`ntru Mine r\mâne [i Eu `ntru El, [i moarte nu va vedea”(Ioan 6, 54). Pentru c\ aceia care au mo[tenirea cea adev\-rat\, sunt ca ni[te fii n\scu]i din Tat\l cel ceresc [i petrec `ncasa Tat\lui (lor), precum zice Domnul: „Robul nu r\mâne `ncas\ `n veac, pe când Fiul r\mâne `n veac” (Ioan 8, 35).

5. Deci, dac\ [i noi voim a ne na[te din Tat\l cel ceresc,se cuvine s\ facem ceva mai mult decât ceilal]i oameni; (s\ar\t\m) sârguin]\, lupt\, zel, iubire, bun\ purtare, credin]\ [ifric\ (de Dumnezeu), ca unii care voim s\ dobândim ni[tebunuri atât de mari [i s\ mo[tenim pe Dumnezeu. (C\ spune):„Domnul este partea mo[tenirii mele [i a paharului meu”(Ps. 15, 5).

{i v\zând Domnul bun\voin]a [i r\bdarea noastr\, Se mi-lostive[te de noi. (Prin trimi[ii S\i) ne cur\]\ cu cuvântul cel


ceresc; cugetele noastre cele stricate [i moarte (`n p\cat) leridic\ [i le `nviaz\ prin buna purtare [i `nv\]\tura acestora.

O creatur\ hr\ne[te [i d\ via]\ altei creaturi. Precumnorii, ploaia [i soarele, creaturi fiind, dau via]\ gr\un]elor degrâu [i de orz; precum lumina p\trunde prin fereastr\, iarsoarele `[i sloboze[te razele peste tot p\mântul, la fel au fost[i proorocii. Ei `ns\ au fost lumin\tori doar ai casei lui Israel;pe când Apostolii erau a[tri care-[i trimiteau razele peste`ntreaga lume.

6. (Dup\ cum `n lume) este (un loc), p\mântul, pe carelocuiesc vie]uitoarele cele cu patru picioare, [i un loc, v\z-duhul, `n care umbl\ [i tr\iesc p\s\rile; iar dac\ acestea vors\ se a[eze [i s\ umble pe p\mânt, vân\torii le prind; [i unloc al pe[tilor, apa m\rii; [i fiecare (vie]uitoare) `[i are s\la[ul,hrana, `n locul unde s-a n\scut: pe p\mânt, `n ap\, (sau `naer); la fel este un t\râm [i o patrie a lui satana, unde vie-]uiesc, umbl\ [i se odihnesc puterile `ntunericului [i duhuriler\ut\]ii. Exist\ `ns\ [i un t\râm luminos, al Dumnezeirii, undeumbl\ [i se odihnesc o[tirile `ngerilor [i duhurile sfin]ilor. Darnici locul cel `ntunecat (al lui satana) nu poate fi v\zut cuochii cei trupe[ti, nici experiat (prin sim]uri), nici locul cel lu-minos al Dumnezeirii nu poate fi v\zut cu ochii trupe[ti, niciexperiat (prin sim]uri). Celor duhovnice[ti `ns\, prin mijlo-cirea ochiului inimii, li se arat\ atât t\râmul satanic al `ntune-ricului, cât [i cel luminos al Dumnezeirii.

7. Potrivit istorisirilor lume[ti, ar fi pe acest p\mânt mun]ide foc, [i `n acel foc sunt animale asem\n\toare cu oile.Pentru a le prinde, vân\torii fac ro]i de fier, atârn\ de eleundi]e [i le arunc\ `n foc, fiindc\ ele au focul drept b\utur\,odihn\, cre[tere, loc de via]\ [i toate celelalte. Dac\ le punecineva `n alt\ parte, pier; dac\ se murd\resc, nu se spal\ `nap\, ci `n foc, [i se fac mai curate [i mai albe. Asemenea

OMILIA A XIV-A 103

(acelor viet\]i) sunt cre[tinii. Ei au acel foc ceresc drepthran\ [i (loc de) odihn\; acel (foc) ì cur\]e[te, ì spal\ [i lesfin]e[te inima; acel foc ì face s\ creasc\; acel foc este pen-tru ei aer [i via]\. Dac\ ies din el, sunt uci[i de duhurile celeviclene. Pentru c\, dup\ cum acele animale scoase din foc,mor; dup\ cum (mor) pe[tii (sco[i) din ap\; dup\ cum patru-pedele aruncate `n mare se `neac\; dup\ cum p\s\rile carese las\ pe p\mânt sunt prinse de vân\tori, la fel [i sufletulcare nu r\mâne `n locul acela (care este al s\u), se `n\bu[\ [ipiere; e prins de puterile du[mane [i nimicit dac\ nu are acelfoc dumnezeiesc drept mâncare [i b\utur\, `mbr\c\minte,cur\]ie a inimii [i sfin]enie a sufletului. Cât despre noi, s\c\ut\m cu sârguin]\ [i (s\ afl\m) dac\ am fost sem\na]i `nlocul acela nev\zut [i dac\ am fost s\di]i `n via cea cereasc\.Slav\ `ndur\rilor Sale. Amin.

OMILIA A XV-A

Aceast\ omilie `nva]\ am\nun]it cum trebuie s\ se poarte sufletul fa]\ de Mirele s\u, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, (cum trebuie s\ tr\iasc\) `n sfin]enie, ne`ntinare [i cur\]ie.Cuprinde apoi unele chestiuni pline de mult\ `nv\]\tur\,

cum este (aceea) dac\ la `nviere toate m\dularele vor `nvia. (~n sfâr[it, cuprinde) multe altele: despre r\u, despre har,

despre libertatea voin]ei [i despre vrednicia neamului omenesc.

1. S\ ne `nchipuim c\ un b\rbat foarte bogat, un `mp\ratplin de slav\, `ndr\ge[te o femeie s\rac\, ce nu are (alt\avere) decât numai trupul ei, [i o ia de so]ie. Aceasta arat\toat\ cinstea [i iubirea fa]\ de b\rbatul ei. {i iat\ c\ acea


femeie s\rac\ [i lipsit\ de toate devine st\pân\ peste `ntrea-ga avere a b\rbatului ei. Dar dac\ s\vâr[e[te ceva necuvenit[i se poart\ cum nu trebuie `n casa b\rbatului ei, atunci cunecinste [i ocar\ este dat\ afar\; (ie[ind), ea `[i pune amân-dou\ mâinile pe cap, precum se spune `n legea lui Moisedespre femeia cea nesupus\, care nu folose[te b\rbatului ei.Atunci, dispre]uit\ fiind pentru nesocotin]a ei [i gândindu-sece bog\]ie a pierdut [i din ce m\rire a c\zut, e cuprins\ deo adânc\ `ntristare [i tulburare.

2. La fel este [i cu sufletul pe care Hristos, Mirele celceresc, [i-l logode[te Sie[i mireas\ – `n vederea comuniuniitainice [i dumnezeie[ti cu El –, (sufletul care) gust\ din bo-g\]ia cea cereasc\. Se cuvine (ca acesta) s\ arate mult\ sâr-guin]\ pentru a se face pl\cut Mirelui s\u Hristos; s\ `ndepli-neasc\ cum se cuvine slujba `ncredin]at\ lui de Duhul, s\plac\ `ntru toate lui Dumnezeu, s\ nu `ntristeze cu nimicDuhul, s\ arate cumin]enia [i iubirea cuvenit\ c\tre El, s\ sepoarte bine `n casa ~mp\ratului ceresc, potrivit harului care is-a dat. (Dac\ se poart\ a[a), iat\ c\ un astfel de suflet de-vine st\pân peste toate bunurile Domnului, iar slava Dum-nezeirii `mbrac\ trupul S\u. Dac\, (dimpotriv\), gre[e[te cuceva, dac\ `n slujba (`ncredin]at\ lui) s\vâr[e[te ceva ce nutrebuie, dac\ face cele ce nu plac (Mirelui), nu ascult\ devoia Lui, nici nu lucreaz\ `mpreun\ cu harul Duhului care seafl\ `n el, atunci este dezbr\cat de cinste [i (`mbr\cat) cuocar\, este `ndep\rtat de la (izvorul) vie]ii, ca unul care s-af\cut nevrednic de el [i de comuniunea cu ~mp\ratul cel ce-resc. Atunci `ntristarea [i durerea `ncearc\ pe to]i sfin]ii [iputerile cele ra]ionale pentru acest suflet: `ngerii, puterile,apostolii, proorocii [i mucenicii plâng pentru el.

3. {i dup\ cum – a[a cum zice Domnul – „bucurie se face`n cer pentru un p\c\tos care se poc\ie[te” (Luca 15, 7), tot

OMILIA A XV-A 105

a[a `ntristare mult\ [i plângere se face `n cer pentru un sufletcare cade de la via]a cea ve[nic\; dup\ cum atunci când pep\mânt moare un om de seam\, este dus la groap\ de fra]i,rude, prieteni [i cunoscu]i, cu cântece (de `ngrop\ciune), cuplânset [i tânguire, tot a[a, pentru sufletul acela (care sepierde) plâng [i se tânguiesc to]i sfin]ii. Despre aceasta vor-be[te Scriptura, când zice: „A c\zut cedrul, `ntrista]i-v\ chi-paro[ilor” (Zah. 11, 2). Atâta vreme cât Israel p\rea c\ placeSt\pânului – de[i niciodat\ n-a pl\cut pe cât s-ar fi cuvenit –,un nor `l adumbrea, un stâlp de foc `i lumina calea, mareas-a v\zut despicându-se `naintea lui [i ap\ limpede a izvorât(pentru el) din piatr\. Dar când mintea [i voia lor s-au ab\tutde la Dumnezeu, atunci au fost l\sa]i `n seama [erpilor [i adu[manilor lor, care i-au dus `n robii cumplite [i i-au supusla `ncerc\ri amare. Acela[i lucru se `ntâmpl\ [i cu sufletelenoastre, [i acest lucru este ar\tat, `n chip tainic, la prooroculIeremia. (Vorbind) despre un astfel de suflet, (`nf\]i[at) `nchipul Ierusalimului, Duhul zice: „Te-am aflat gol [i pustiu,cu ap\ te-am sp\lat de necur\]ia ta, cu hain\ te-am `mbr\-cat, br\]\ri ]i-am pus la mâini, [i te-ai f\cut vestit `ntre toateneamurile. F\in\ de grâu, untdelemn [i miere ai mâncat, dar`n cele din urm\ ai uitat de binefacerile Mele, te-ai dus dup\iubi]ii t\i [i te-ai t\v\lit `n ru[ine” (cf. Iez. 16, 6).

4. A[a ceart\ Duhul pe sufletul (acela) care prin har acunoscut pe Dumnezeu, (pe acel suflet) care a fost cur\]it dep\catele sale de mai `nainte, a fost `mpodobit cu podoabeleDuhului, s-a `mp\rt\[it de hrana, voia [i dragostea cuvenit\fa]\ de Hristos, Mirele cel ceresc. (Un astfel de suflet) este`ndep\rtat [i despuiat de via]a de care se f\cuse cândvap\rta[. Pentru c\ satana poate s\ se ridice, s\ se r\zboiasc\[i s\ doboare [i pe cei ce au ajuns pe o treapt\ `nalt\ (dedes\vâr[ire), pe cei care au cunoscut pe Dumnezeu `n har [i


putere. Se cuvine, deci, s\ ne lupt\m [i s\ ne p\zim (de unel-tirile celui-viclean) [i cu toat\ `n]elepciunea [i frica „s\ lu-cr\m mântuirea noastr\” (Filip. 2, 12), precum s-a scris. (Voito]i) câ]i v-a]i f\cut p\rta[i ai Duhului lui Hristos s\ nu v\ar\ta]i dispre]uitori (fa]\ de El) `n niciun lucru, fie mic, fiemare, [i s\ nu batjocori]i harul Duhului, ca s\ nu pierde]ivia]a de care v-a]i `mp\rt\[it.

5. (Cele spuse) le voi adeveri iar\[i cu pilda altui om.Atunci când un rob intr\ `n palat ca s\ slujeasc\, el intr\cu mâinile goale, dar prime[te din vasele `mp\ratului, [i cuacestea `i sluje[te. Se cuvine `ns\ ca el s\ fie cu mult\ luare-aminte, s\ nu serveasc\ la mas\ `n chip necuvenit, (adic\) s\nu aduc\ la masa `mp\ratului alte bucate `n locul celor rân-duite –, ci s\ le aduc\ dup\ rânduial\, (la `nceput) pe celedintâi, (apoi) pe cele din urm\. Dac\ `ns\ din ne[tiin]\ sauneaten]ie, nu sluje[te pe `mp\rat precum se cuvine, el seface vinovat de moarte [i se afl\ `n mare primejdie. Tot a[a[i sufletul care sluje[te lui Dumnezeu `n har [i duh are tre-buin]\ de mult discern\mânt [i cunoa[tere, ca nu cumva s\gre[easc\ fa]\ de vasele lui Dumnezeu, adic\ fa]\ de Duhul,([i ca nu cumva) voia lui s\ nu concorde cu harul. Pentru c\exist\ o slujire `n Duh, care se s\vâr[e[te `n chip tainic `nomul cel l\untric. Domnul este slujit de suflet cu vasele Sale,adic\ cu propriul S\u Duh. F\r\ vasele Sale, adic\ f\r\ har,este cu neputin]\ s\ slujeasc\ cineva lui Dumnezeu, adic\ s\`mplineasc\ `ntru totul voia lui Dumnezeu.

6. Chiar [i când prime[te harul, [i atunci (sufletul) trebuies\ arate `n]elepciune [i dreapt\ socotin]\. Cerându-le, [i peacestea i le d\ Dumnezeu, ca s\-L slujeasc\, dup\ cuviin]\,`n Duh. Se cuvine `ns\ s\ nu se lase st\pânit de r\utate [i s\nu gre[easc\, sau, ab\tut de ne[tiin]\, `ndr\zneal\ ori negli-jen]\, s\ calce voia St\pânului [i s\ fac\ ceea ce nu se cuvine.

OMILIA A XV-A 107

Pentru c\ pe un astfel de suflet `l a[teapt\ pedeapsa, plânsul[i moartea. Acest lucru `l spune [i dumnezeiescul Apostol(zicând): „Ca nu cumva, altora propov\duind, eu `nsumi s\m\ fac netrebnic” (1 Cor. 9, 27).

Vezi, de[i era Apostol al lui Dumnezeu, cât\ team\ avea?S\-L rug\m, deci, pe Dumnezeu, noi, cei care ne-am `mp\r-t\[it de harul S\u, (s\ ne `nt\reasc\) s\-L slujim dup\ voiaLui [i s\ nu vie]uim cu cuget def\im\tor; pentru ca, vie]uinddup\ voia Lui [i aducându-I slujb\ duhovniceasc\, dup\ voiaLui, s\ mo[tenim via]a cea ve[nic\.

7. Se `ntâmpl\ ca, fiind cineva bolnav, s\ aib\ unele m\-dulare s\n\toase: un ochi s\ vad\, un alt m\dular (s\-[i `m-plineasc\ lucrarea sa), dar celelalte m\dulare s\ sufere. La feleste [i `n cele duhovnice[ti: e cu putin]\ s\ aib\ cineva s\-n\toase trei m\dulare ale duhului, dar s\ nu fie des\vâr[it.Vezi câte trepte [i m\suri ale duhului (ale des\vâr[irii) exist\?(Tot atâtea) `n câte feluri se desface [i se sub]iaz\ r\ul, iaraceasta nu o dat\ (se `ntâmpl\).

Toat\ pronia [i iconomia Domnului, c\ r\sare soarele, c$exist$ toate creaturile, (toate) s-au f\cut pentru a alc\tui o`mp\r\]ie a p\cii [i `n]elegerii, pe care o vor mo[teni cei ale[i.

8. Datori sunt, deci, cre[tinii s\ se lupte `n orice privin]\[i s\ nu judece pe nimeni: nici pe desfrânata care-i st\ `ncale, nici pe p\c\to[i, nici pe cei f\r\ rânduial\, ci s\ priveas-c\ la to]i cu gând nevinovat [i ochi curat, s\ ajung\ pentruei un fapt firesc [i obi[nuit acela de a nu def\ima pe nimeni,de a nu osândi, de a nu ur` sau de a iscodi pe cineva. De vezipe unul cu un singur ochi, s\ nu-l judeci `n inima ta, ci s\-lprive[ti ca pe un om `ntreg; pe cel ciung s\-l prive[ti ca [icând n-ar fi ciung; pe cel [chiop ca [i când (ar merge) bine;pe sl\b\nog ca [i când ar fi teaf\r. Pentru c\ aceasta `nseam-n\ s\ ai inima curat\: v\zând pe p\c\to[i [i bolnavi, s\-i com-


p\time[ti [i s\ ar\]i `ndurare fa]\ de ei. Se `ntâmpl\ ca [isfin]ii Domnului s\ mearg\ la teatru [i s\ priveasc\ am\girealumii. Dac\ dup\ omul lor cel din afar\ se arat\ privind lacele ce se `ntâmpl\ `n lume, dup\ omul cel l\untric vorbesccu Dumnezeu.

9. Cei ce apar]in acestei lumi au de la duhul r\t\cirii `n-clinarea de a cugeta la cele p\mânte[ti; pe când cre[tinii aualt\ voin]\, un alt cuget [i (apar]in) altui veac [i altei cet\]i.Duhul lui Dumnezeu s-a `mp\rt\[it inimilor lor, iar ei calc\ `npicioare pe cel-potrivnic. C\ s-a scris: „Vr\jma[ul cel dinurm\ care va fi nimicit este moartea” (1 Cor. 15, 26). Cei cese tem de Dumnezeu sunt st\pâni peste toate, pe când ceislabi `n credin]\ [i p\c\to[ii sunt cu totul `nrobi]i; pe ei foculì arde, piatra ì r\ne[te [i sabia ì ucide, iar `n cele din urm\demonii st\pânesc peste dân[ii.

10. ~ntrebare: Oare la `nviere toate m\dularele `nviaz\? Dumnezeu a[a a f\g\duit, (c\ toate vor `nvia), [i la El toate

sunt cu putin]\; `ns\ pentru sl\biciunea [i mintea omeneasc\acest lucru pare cu neputin]\. C\ dup\ cum Dumnezeu,luând colb [i p\mânt, a pl\m\dit o alt\ natur\, a trupului, cumultele lui elemente: p\r, piele [i oase, care nu seam\n\ cup\mântul; [i dup\ cum un ac, pus `n foc, `[i schimb\ culoa-rea [i devine foc, f\r\ ca natura fierului s\ fie `nl\turat\, ciaceasta se afl\ la un loc cu focul; la fel (va fi) [i la `nviere:toate m\dularele vor `nvia [i „niciun fir de p\r nu se va pier-de”, precum s-a scris (Luca 21, 18). {i toate vor deveni lumi-noase, toate vor fi sc\ldate [i se vor schimba `n lumin\ [i foc.Dar nu precum zic unii, c\ vor deveni foc, [i natura lor vapieri. Ci, (zicem noi), Petru va fi Petru, Pavel va fi Pavel [i Filipva fi Filip. Fiecare, plin de Duhul, va r\mâne `n propria-i na-tur\ [i `n propriul ipostas. Dac\ am admite c\ dispare natura,c\ nu mai exist\ nici Petru, nici Pavel, ci c\ pretutindeni [i `n

OMILIA A XV-A 109

toate este (numai) Dumnezeu, atunci (ar trebui s\ admitem)c\ nici cei ce merg `n iad nu simt pedeapsa, nici cei ce merg`n ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu nu simt) binefacerea.

11-12. S\ presupunem c\ exist\ o gr\din\ cu tot felul depomi roditori: peri, meri, vie `nc\rcat\ cu frunze [i rod, [i c\gr\dina, pomii [i frunzele s-ar schimba [i ar c\p\ta alt\ `nf\-]i[are, ar deveni luminoase; tot a[a [i oamenii se vor schim-ba la `nviere [i vor deveni m\dularele lor sfinte [i luminoase.(Pân\ atunci), oamenii lui Dumnezeu sunt datori s\ se g\-teasc\ de lupt\ [i cazne. Dup\ cum un tân\r viteaz, atuncicând se lupt\, suport\ r\nile [i se ap\r\, la fel [i cre[tinii suntdatori s\ `ndure necazurile (venite) din afar\ [i r\zboiul celdinl\untru [i, fiind lovi]i, s\ `nving\ prin r\bdare. A[a estecalea cre[tinismului: unde este Duhul Sfânt, acolo vine, ca oumbr\, prigoana [i lupta. Iat\, proorocii, `n care de aseme-nea, lucra Duhul, au fost prigoni]i de cei de un neam cu ei.Domnul, Care era „calea [i adev\rul” (Ioan 16, 6), nu de altneam, ci de ai s\i, de poporul s\u Israel a fost prigonit [i r\s-tignit. La fel [i Apostolii. Dar din vremea r\stignirii (Dom-nului), Duhul Sfânt, Mângâietorul, a ie[it (de la iudei) [i a ve-nit la cre[tini. Prin urmare, (`n vremurile de demult) nimenidintre iudei n-a fost prigonit, ci numai cre[tinii (cei dintre ei)au `ndurat mucenicie. Acest lucru nu trebuie s\ mire, pentruc\ este necesar ca adev\rul s\ fie prigonit.

13. ~ntrebare: (Este adev\rat ce) spun unii, c\ r\ul vine dinafara (omului) [i dac\ vrea omul nu-l prime[te, ci-l respinge?

R\spuns: Dup\ cum (atunci) când {arpele a vorbit Evei,[i (ea), ascultându-l, acesta a intrat `nl\untru (ei), la fel [i acum,p\catul, care este `n afar\, intr\ `nl\untru omului, din cauzasupunerii omului (fa]\ de el); p\catului i se d\ puterea [i li-bertatea [i p\trunde `n inim\. Deci cugetele (cele rele) nu vindin afar\, ci dinl\untrul inimii. Pentru c\ spune Apostolul:


„Vreau ca b\rba]ii s\ se roage f\r\ mânie [i cugete viclene”(1 Tim. 2, 8). {i evanghelistul: „Din inim\ ies cugetele celerele”. (Matei 15, 19). De aceea, g\te[te-te de rug\ciune,cerceteaz\-]i inima [i mintea, hot\r\[te-te s\ `nal]i c\treDumnezeu rug\ciune curat\. Ia aminte s\ nu te `mpiedicenimic de la aceasta. (Vezi) dac\ rug\ciunea (ta) este curat\ [idac\ mintea ta este preocupat\ (doar) de Domnul, a[a cum(mintea) agricultorului (este preocupat\) de ogorul s\u, ab\rbatului de so]ia sa, a negu]\torului de negu]\toria sa.Când `]i pleci genunchii la rug\ciune, nimic altceva s\ nupreocupe gândurile tale.

14-15. ~ns\ tu zici: Venind Domnul [i (fiind r\stignit), „aosândit p\catul” (Rom. 8, 3) pe cruce, iar acesta nu mai este`nl\untru. (Dar nu este a[a), ci dup\ cum un osta[, depunân-du-[i armele `n casa cuiva, are dreptul s\ intre [i s\ ias\ cândvrea din casa aceea, la fel [i p\catul are (`nc\) puterea s\ gr\-iasc\ (omului) `n inim\. Pentru c\ s-a scris: „A intrat satana`n inima lui Iuda” (Luca 22, 3). Tu zici c\ odat\ cu venirea luiHristos a fost osândit p\catul [i c\ dup\ Botez r\ul nu maiafl\ prilej de a isca gânduri `n inima (omului); ignori `ns\ fap-tul c\ mul]i dintre cei care au primit Botezul, de la venireaDomnului pân\ acum, au avut uneori cugete viclene? Nus-au ab\tut unii dintre ei spre de[ert\ciuni, desfrânare [i `m-buibare? Oare to]i câ]i au intrat `n Biseric\ au [i inima curat\?Nu afl\m c\, dup\ Botez, multe p\cate se s\vâr[esc [i mul]ip\c\tuiesc? Deci [i dup\ Botez tâlharul poate s\ intre (`nsuflet) [i s\ fac\ ceea ce vrea. S-a scris: „S\ iube[ti pe Dom-nul Dumnezeul t\u din toat\ inima ta” (Deut. 6, 5). {i tu zici:~l iubesc, [i am pe Duhul Sfânt. (~ns\ te `ntreb): Te gânde[ti,~l iube[ti [i ~l dore[ti (pururea) pe Domnul? Doar de El te`ngrije[ti tu oare ziua [i noaptea? (Numai) dac\ ai o astfel deiubire, e[ti curat. Dac\ n-o ai, caut\ atunci când `]i vin cugete

OMILIA A XV-A 111

p\mânte[ti [i viclene, dac\ nu cumva `nclini c\tre ele; vezica totdeauna sufletul t\u s\ fie preocupat de iubirea [i dorullui Dumnezeu. Pentru c\ gândurile la cele lume[ti atragmintea spre cele p\mânte[ti [i stric\cioase [i nu-i `ng\duies\ iubeasc\ pe Dumnezeu sau s\-[i aminteasc\ de El.

Adesea vine la rug\ciune (omul) cel simplu, ̀ [i pleac\ ge-nunchii [i mintea lui intr\ `ntr-o odihn\ (de nespus). {i cu cât(mintea) sfredele[te [i se adânce[te (`n tainele lui Dumnezeu),pe atât zidul r\ut\]ii care-i st\ `n cale se d\râm\. (~n cele dinurm\, omul ajunge s\ vad\ [i s\ priceap\ (lucrurile cele maipresus de fire, ajunge) acolo unde nu pot ajunge cei puter-nici, cei `n]elep]i [i retorii, (ajunge) s\-[i cunoasc\ m\re]iamin]ii sale. ({i aceasta) pentru c\ se preocup\ de taineledumnezeie[ti; iar acela care nu are experien]\, nu [tie s\ exa-mineze perlele, nici s\ le pre]uiasc\. De aceea cre[tinii dis-pre]uiesc lucrurile sl\vite pe p\mânt [i le socotesc pe aces-tea gunoi pe lâng\ cele ale m\re]iei (dumnezeie[ti) care lu-creaz\ `n noi.

16. ~ntrebare: Poate, oare, s\ cad\ un om care a primitharism\?

R\spuns: Dac\ este neglijent, cade; pentru c\ du[maniiniciodat\ nu se lini[tesc [i niciodat\ nu se dau `n l\turi de lar\zboi. (~n ceea ce te prive[te), cu atât mai mult se cuvine s\nu `ncetezi a c\uta pe Dumnezeu. Dac\ e[ti neglijent, mare`]i va fi paguba, chiar dac\ ]i se pare c\ e[ti `ncercat `n tainaharului.

17. ~ntrebare: Oare r\mâne harul dup\ ce omul cade?R\spuns: Dumnezeu vrea s\-l readuc\ pe om la via]\ [i-l

`ndeamn\ s\ plâng\ [i s\ se poc\iasc\. El st\ruie ca omul s\se tânguie [i s\ se poc\iasc\, pentru c\ e dator s\ se poc\-iasc\ pentru p\catele s\vâr[ite odinioar\.


18. ~ntrebare: Oare cei des\vâr[i]i vor avea de `nfruntatnecazuri [i r\zboaie sau vor fi `ntru totul lipsi]i de griji?

R\spuns: Du[manul nu `nceteaz\ a duce r\zboi cu fie-care; satana este ne`ndur\tor [i ur\[te pe oameni. El nu pre-get\ s\ duc\ r\zboi `mpotriva tuturor oamenilor; dar nu sen\puste[te asupra lor cu aceea[i t\rie.

Guvernatorii [i prefec]ii pl\tesc impozite `mp\ratului,`ns\ privind la averea, la aurul [i argintul lor, dau dajdie dincele ce prisosesc [i n-o socotesc pagub\. La fel [i cel ce facemilostenie, nu socote[te aceasta niciodat\ drept pagub\.

Dar unul, s\rac fiind [i lipsindu-i [i pâinea cea de toatezilele, nu poate pl\ti acea dajdie [i este biciuit; un altul estechinuit pân\ ce-[i d\ sufletul; iar un altul este osândit pentruun singur cuvânt, [i ucis.

La fel [i cre[tinii sunt amarnic `ncerca]i [i r\v\[i]i de p\cat.Dar sunt de neclintit `n lupt\, se arat\ `n]elep]i, dispre]uiescputerea potrivnicului [i nu sunt primejdui]i `n aceast\ pri-vin]\. Ei nu se clatin\ [i sunt siguri de mântuirea lor, pentru c\s-au exersat `n r\zboiul cu r\utatea [i au c\p\tat experien]\.Având pe Dumnezeu cu ei, sunt condu[i [i `nt\ri]i (de El).

19. Al]ii `ns\, nefiind `nc\ deprin[i (cu lupta), de `ndat\ cevine asupra lor vreun necaz [i se isc\ r\zboi, cad [i se pierd.

Cei ce merg `ntr-o cetate, vrând s\ vad\ pe cunoscu]i [ipe cei dragi lor, chiar dac\ `ntâlnesc mul]i (oameni) `n pie]e,nu se las\ opri]i de ace[tia, pentru c\ [i-au pus `n gând s\-[i`ntâlneasc\ prietenii. Iar când ajung la casa acestora, bat lau[\ [i strig\, iar cei dragi le deschid, bucurându-se. Desigur,dac\ ar z\bovi prin pie]e, ar fi lua]i `n râs de trec\tori, u[a arr\mâne `nchis\ [i nimeni nu le-ar deschide. Tot a[a [i cei cedoresc s\ ajung\ la Hristos, St\pânul nostru, Cel iubit cu ade-v\rat, trebuie s\ le socoteasc\ de nimic [i s\ le dispre]uiasc\pe toate celelalte.

OMILIA A XV-A 113

8 – Omilii

Cei ce intr\ `n palatul `mp\ratului, guvernatori sau pre-fec]i, sunt st\pâni]i de team\ mare atunci când dau r\spun-suri, ca nu cumva, gre[ind `n cuvântul lor, s\ fie pedepsi]i.Cei de la ]ar\ `ns\ [i cei simpli, care n-au v\zut niciodat\ pe`mp\rat, sunt f\r\ grij\. La fel este lumea aceasta de sub cer,de la `mp\ra]i pân\ la cei s\raci. Cei ce nu cunosc slava luiHristos se `ngrijesc doar de cele lume[ti [i nu se gânde[tecineva degrab\ la ziua judec\]ii. Dar cei ce se apropie cugândul de altarul lui Hristos, unde este tronul Lui, [i r\mânpururea `naintea Lui, sunt pururea cu fric\ [i cu cutremur, cas\ nu gre[easc\ ceva fa]\ de sfintele Sale porunci.

20. {i dup\ cum boga]ii p\mântului, de[i au multe roa-de strânse `n hambarele lor, se ostenesc `n fiecare zi tot maimult, pentru a avea provizii `ndeajuns [i a nu duce lips\ – c\dac\ se `ncred `n bog\]ia strâns\ `n hambare [i nu mai adun\alta, consumând-o pe aceasta, ajung numaidecât `n s\r\cie[i mizerie, [i de aceea se ostenesc [i strâng provizii, ca s\ nuajung\ `n lips\; la fel este [i `n cre[tinism, când cineva gust\din harul lui Dumnezeu. C\ s-a spus: „Gusta]i [i vede]i c\ buneste Domnul” (Ps. 33, 9). Gustarea aceasta `nseamn\ (`m-p\rt\[irea de) puterea Duhului, care lucreaz\ `n inim\.

To]i aceia care sunt fii ai luminii [i slujitori ai Testamen-tului celui nou `n Duhul Sfânt nu `nva]\ nimic de la oameni,pentru c\ sunt „`nv\]a]i de Dumnezeu” (1 Tim. 4, 9). Harul`nsu[i scrie `n inimile lor legile Duhului. De aceea ei nu suntnevoi]i s\ alerge numaidecât la Scripturile cele scrise cu cer-neal\ pentru a afla (voia lui Dumnezeu), pentru c\ harul luiDumnezeu scrie legile Duhului [i tainele cele cere[ti pe ta-blele inimii; iar inima st\pâne[te [i domne[te peste tot trupul.Când harul ia `n st\pânire inima, se face st\pân peste toatem\dularele [i (peste toate) cugetele. Pentru c\ acolo (`n inim\)


este mintea [i toate cugetele sufletului [i `ncrederea lui. Deaceea str\bate harul prin toate m\dularele trupului.

21. La fel este cu cei ce sunt fii ai `ntunericului; (de dataaceasta `ns\ nu harul, ci) p\catul st\pâne[te peste inima (lor)[i p\trunde peste tot. „Pentru c\ din inim\ ies cugete viclene”(Matei 15, 19). (P\catul) se r\spânde[te [i `ntunec\ omul.(Sunt unii) care spun c\ r\ul nu este oplo[it `n om [i nu cre[-te odat\ cu el; (`ntr-adev\r, mul]i dintre ei) nu se `ngrijescde ziua de mâine, nici n-au vreo poft\ trupeasc\. La o vre-me, r\ul `nceteaz\ s\-i mai tulbure [i nu le mai treze[te vreopoft\, `ncât pot s\ asigure cu jur\mânt c\ `n ei nu se mainasc patimi. Dar, peste pu]in timp ard de pofte [i se arat\sperjuri. C\ dup\ cum apa trece prin canal, la fel trece p\-catul prin inim\ [i prin cugete. ~n cele din urm\, p\catulbiruie pe cei ce-[i t\g\duiesc p\c\to[enia, iar ei sunt da]i deru[ine. Pentru c\ r\ul se str\duie[te s\ nu se arate [i s\ steaascuns `n inima omului.

22. Când iube[te cineva pe Dumnezeu, [i Dumnezeu ~[iarat\ iubirea fa]\ de el. Odat\ ce `l afl\ credincios, Dumnezeu`i adaug\ credin]a cea cereasc\, iar acesta se face de dou\ori om.

Pentru ca (omul) s\-I aduc\ jertfe lui (Dumnezeu) cu m\-dularele sale, Dumnezeu pune `n sufletul lui ceva asem\n\-tor din m\dularele Sale, a[a `ncât toat\ lucrarea, iubirea [irug\ciunea lui s\ fie curate.

Mare cinste i s-a dat omului! Iat\ cât de minunate suntcerul [i p\mântul, soarele [i luna, dar Domnul n-a binevoits\ se odihneasc\ `ntru ele, ci numai `n om. Pentru c\ omul`ntrece `n vrednicie toate creaturile; a[ `ndr\zni s\ zic, nunumai pe cele v\zute, ci [i pe cele nev\zute, adic\ duhurileslujitoare. Pentru c\ nu despre arhanghelii Mihail [i Gavriil azis (Dumnezeu): „S\ facem pe om dup\ chipul [i asem\narea

OMILIA A XV-A 115

Noastr\” (Fac. 1, 26), ci despre partea cea ra]ional\ a omu-lui, adic\ despre sufletul cel nemuritor. (Despre `ngeri atât)s-a scris: „O[ti de `ngeri stau `n jurul acelora care se tem deEl” (Ps. 3, 7).

Deci, creaturile cele v\zute, (oamenii), poart\ `n ele cevadin natura cea neschimb\toare.

23. Cerul, soarele, luna [i p\mântul au fost `ntemeiateodat\ pentru totdeauna, dar Domnul n-a binevoit (s\ Seodihneasc\) `ntru ele; acestea nici nu pot s\ se schimbe dinstarea `n care s-au f\cut, nici nu vor (s\ fac\ aceasta).

Tu `ns\ e[ti (f\cut) dup\ chipul [i asem\narea lui Dum-nezeu. {i dup\ cum Dumnezeu are voie liber\ [i face ceeace voie[te: (de exemplu) dac\ vrea, El are putere s\ trimit\pe cei drep]i `n iad [i pe cei p\c\to[i `n Rai, dar nu voie[te,nici nu face aceasta, pentru c\ Domnul este drept; la fel [i tuai voie liber\, iar dac\ vrei s\ te pierzi, (po]i s-o faci) pentruc\ ai fire schimb\toare, dac\ vrei s\ hule[ti (pe cineva), s\faci otr\vuri [i s\ ucizi pe cineva, nimeni nu-]i st\ `n cale, nicinu te `mpiedic\. Iar dac\ vrea cineva, (poate) s\ se supun\lui Dumnezeu, s\ mearg\ pe calea drept\]ii [i s\-[i st\pâ-neasc\ poftele. Pentru c\ mintea poate s\ biruie n\v\liriler\ut\]ii [i poftele cele ru[inoase.

24. Dac\ `ntr-o cas\ mare, `n care se afl\ tacâmuri de aur,podoabe de aur, lucruri de argint, felurite ve[minte, aur [iargint, tinerii [i tinerele care le `ngrijesc `[i `nfrâneaz\ gândul(de a le lua) [i, de teama omeneasc\ de st\pânii lor, se `m-potrivesc poftei (de a le avea), de[i firea lor st\pânit\ de p\-cat le dore[te pe toate; cu cât mai mult acolo unde esteteama de Dumnezeu, mintea trebuie s\ se `mpotriveasc\[i s\ se lupte cu r\utatea care se ]ine de ea. (Mai ales) c\Dumnezeu ]i-a poruncit (s\ `mpline[ti doar) lucruri cu pu-tin]\ de `mplinit.


Natura animalelor necuvânt\toare este unitar\. Astfel,(spunându-se c\) [arpele este (vietate) amarnic\ [i veninoa-s\, (atunci) to]i [erpii sunt la fel; (sau) c\ lupul este deprinss\ r\peasc\, (atunci) to]i lupii fac la fel; c\ mielul, blând fiind,este sfâ[iat, (atunci) to]i mieii sunt la fel; c\ porumbelul estef\r\ vicle[ug [i f\r\ r\utate, (atunci) to]i porumbeii sunt la fel.

Dar cu omul nu este la fel. (~ntre oameni) unul este calupul care r\pe[te, altul ca mielul care este sfâ[iat. {i unul [ialtul odr\slesc din neamul omenesc.

25. Unul nu r\mâne la femeia lui [i desfrâneaz\; altul `ns\nu las\ nici m\car s\ se nasc\ pofta `n inima lui. Unul r\pe[te(bunurile) aproapelui, altul, din dragoste fa]\ de Dumnezeu,[i (bunurile) sale le `mparte (celor lipsi]i).

Vezi cât de schimb\toare este natura (omeneasc\): (`nunii) `nclin\ spre r\u, (`n al]ii) spre bine. Este `n stare s\ s\vâr-[easc\ oricare dintre cele dou\ fapte; astfel, poate conlucraatât cu binele, cât [i cu r\ul, cu harul dumnezeiesc [i cu pu-terea potrivnic\; ea nu este constrâns\ (de nimic). Atâta vre-me cât Adam a tr\it `n cur\]ie, a fost st\pân pe cugetelesale, `ns\ de când a c\lcat porunca, (o povar\ ca) ni[te mun]igreu de `ndurat s-a a[ezat pe mintea lui. Cugetele r\ut\]iiamestecându-se (cu cele proprii) s-au f\cut ca ale sale; (ba,am zice) c\ niciunul nu mai este al s\u, pentru c\ (toate) sunt`n st\pânirea r\ut\]ii.

26. Prin urmare, e[ti dator s\ cau]i f\clia care lumineaz\[i s\ afli cugetele cele curate. Pentru c\ acestea sunt celefire[ti, pe care le-a f\cut Domnul.

Cei care au crescut lâng\ mare au `nv\]at s\ `noate, [icând se isc\ valuri [i furtuni, nu se mir\ de ele. La fel sunt [icre[tinii.

{i dup\ cum mintea unui copil de trei ani nu poate cu-prinde [i `n]elege (cele ce pricepe) mintea unui retor des\-

OMILIA A XV-A 117

vâr[it, pentru c\ e mare deosebirea de vârst\, la fel [i cre[-tinii – asemenea unor prunci privesc pe cele ale lumii, potri-vit cu m\sura harului (care li s-a dat). Pentru c\ ei sunt str\ini`n aceast\ lume. Cetatea [i odihna alta le este; (mângâierealor) este mângâierea Duhului; lacrimile, triste]ea [i suspinul(altele sunt pentru ei); lacrimile sunt pentru ei desf\tare, iarcând se bucur\ [i se veselesc sunt cuprin[i de team\. Suntca ni[te oameni ce-[i au sângele `n mâna lor. Ei nu se `ncred`n ei `n[i[i [i nu se socotesc a fi ceva. Ei sunt dispre]ui]i [idef\ima]i de ceilal]i oameni.

27. S\ presupunem c\ un `mp\rat `ncredin]eaz\ avereasa unui (om) s\rac. (S\racul) care o prime[te spre p\strarenu o socote[te a sa, ci totdeauna `[i recunoa[te s\r\cia [i nu`ndr\zne[te s\ risipeasc\ (nimic) din comoara str\in\. Unlucru `i vine mereu `n minte, ([i anume): pe lâng\ c\ este ocomoar\ str\in\, i-a fost `ncredin]at\ de `mp\ratul cel preaputernic, iar acesta o ia de la el atunci când vrea. La fel tre-buie s\ cuget\m [i noi cei ce avem harul lui Dumnezeu; s\ne smerim [i s\ ne m\rturisim s\r\cia. Pentru c\, dup\ cumcel s\rac, care prime[te comoara `mp\ratului, dac\ `[i punen\dejdea `n comoara str\in\, ca `ntr-o comoar\ a sa, [i inimai se umple de trufie, (atunci când) `mp\ratul ia de la el co-moara, el, cel c\ruia i se `ncredin]ase comoara spre p\strare,r\mâne s\rac ca mai `nainte; la fel (se `ntâmpl\ cu) cei ce au(primit) harul: dac\ se mândresc [i se seme]esc `n inimile lor,Domnul ia de la ei harul S\u, iar ei r\mân a[a cum erau `na-inte de a-l fi primit de la Domnul.

28. ~ns\ unii, de[i au harul `n ei, sunt am\gi]i de p\cat [inu [tiu. S\ presupunem c\ `ntr-o cas\ se afl\ un tân\r [i otân\r\; am\git\ (de cuvintele) lui, ea cedeaz\, desfrâneaz\cu el [i (apoi) este alungat\. La fel (face) [i cumplitul [arpeal p\catului, care se afl\ la un loc cu sufletul; `l `mbie [i-l


a]â]\, iar dac\ sufletul cedeaz\, se face p\rta[ cu r\utateacea netrupeasc\ a duhului (celui r\u), adic\ un duh se une[tecu alt duh, iar cel ce cedeaz\ [i prime[te cugetul celui-r\u `ninima lui s\vâr[e[te adulter. ~ntru aceasta const\ lupta ta: s\nu desfrânezi `n gândurile tale, s\ duci r\zboi `nl\untrul t\u`mpotriva min]ii (care isc\ gânduri rele), s\ nu ascul]i (de ea),nici s\ nu `ng\dui r\ut\]ii (s\ intre) `n cugetul t\u. Dac\Domnul va afla `n tine aceast\ preg\tire, te va primi `n ~mp\-r\]ia Sa `n ziua cea de pe urm\.

29. Sunt unele lucruri, pe care Domnul a[a le rânduie[te,`ncât s\ nu r\mân\ near\tate harul [i lucrarea Sa. Sunt `ns\altele pe care le `ng\duie [i le iconomise[te, pentru ca omuls\ fie `ncercat [i experimentat [i ca s\ se arate libera lui vo-in]\. Pentru c\ cei ce sunt `n ispite nu pierd ~mp\r\]ia ceru-rilor. Aflându-se, deci, `n `mprejur\ri grele, cre[tinii s\ nu semâhneasc\, nici s\ se `ntristeze, ci s\ socoteasc\ mai de pre]s\r\cia decât bog\]ia, postul decât desf\tarea, ocara decâtslava. {i dac\ se `ntâmpl\ s\ aib\ parte de acele lucruri caresunt pre]uite `n aceast\ via]\, care aduc mul]umire trupeas-c\, (cum sunt) bog\]ia, slava [i desf\tarea, se cuvine s\ nuse `nfrupte din acestea, ci s\ se fereasc\ de ele ca de foc.

30. (S\ lu\m aminte la cele ce se `ntâmpl\) sub ochiino[tri. Dac\ un popor mic se ridic\ `mpotriva unei `mp\r\]ii,nu se ostene[te `mp\ratul s\ intre `n lupt\, ci-[i trimite os-ta[ii [i c\peteniile, [i ace[tia poart\ r\zboiul. ~ns\ dac\ seridic\ un popor foarte mare, care poate nimici `mp\r\]ia,(atunci) `mp\ratul `nsu[i, `mpreun\ cu sfetnicii s\i merge destrânge oaste pentru r\zboi. (Referindu-ne acum la iconomiamântuirii), vezi cât\ cinste (]i s-a dat), omule! Dumnezeu `n-su[i S-a pornit cu oastea Sa, cu `ngerii, adic\, [i cu duhurilecele sfinte, [i a venit `ntru `ntâmpinarea ta, ca s\ te izb\-

OMILIA A XV-A 119

veasc\ din moarte. ~nt\re[te-te, deci, [i ia aminte cât\ grij\s-a ar\tat fa]\ de tine.

S\ lu\m (o alt\) pild\ din via]a omeneasc\, `ntrucât sun-tem `nc\ `n via]\. S\ presupunem c\ un `mp\rat `ntâlne[teun (om) s\rman, plin de r\ni, [i nu se ru[ineaz\ cu el, ci `ipune leacuri pe r\ni [i-l vindec\, `l aduce `n palatul s\u, `l`mbrac\ `n porfir\, (`i pune pe cap) cunun\ [i `l a[az\ la masalui. La fel (a f\cut) [i Hristos, ~mp\ratul cel ceresc: venindc\tre omul care bolea r\u, l-a vindecat [i l-a f\cut p\rta[ lamasa Sa cea `mp\r\teasc\. (A f\cut) aceasta f\r\ a-i sili vo-in]a, ci numai `ndemnându-l l-a adus la o astfel de cinste.

31. Pentru c\ `n Evanghelie este scris: Domnul a trimispe robii S\i s\ cheme pe cei ce vor (s\ vin\ la cin\) [i s\spun\: Iat\, cina Mea este gata; dar cei chema]i au refuzat(s\ vin\), zicând: unul c\ [i-a cump\rat o pereche de boi,altul c\ [i-a luat so]ie (cf. Luca 14, 17-20; Matei 22, 4).

Vezi, Cel ce a chemat era gata, pe când cei chema]i aurefuzat (s\ vin\). Prin urmare, ei `n[i[i s-au f\cut cauza pier-zaniei lor.

Cât de mare este vrednicia cre[tinilor! Iat\, Domnul ag\tit ~mp\r\]ia pentru ei [i i-a chemat s\ intre, dar (mul]idintre ei, preocupa]i de griji lume[ti) nu vor (s\ intre).

Cât prive[te bunul pe care au s\-l mo[teneasc\, pe bun\dreptate poate spune cineva c\ este mai presus (de oricevrednicie omeneasc\); dac\ to]i oamenii, de când a fostpl\smuit Adam pân\ la sfâr[itul lumii, s-ar fi r\zboit cu sa-tana [i ar fi `ndurat necazuri, nimic vrednic de slava pe careo vor mo[teni n-ar fi f\cut. Pentru c\ ei vor `mp\r\]i `mpre-un\ cu Hristos `n veci, la nesfâr[it.

Slav\ Celui ce a[a (de mult) a iubit sufletul (nostru), `ncâtpe Sine `nsu[i S-a dat pentru el [i s-a `ncredin]at lui!

Slav\ bun\t\]ii Sale!


32. Luând `n considerare lucrurile care se v\d, iat\ noito]i, fra]ii care ne afl\m (aici), avem acela[i chip [i `nf\]i[area lui Adam. (~ns\ ne `ntreb\m): oare [i `ntru ascuns, `n lucru-rile cele l\untrice, avem noi to]i o singur\ inim\ [i o singur\voin]\? Alc\tuim noi un tot, suntem noi to]i buni [i tem\toride Dumnezeu? (Nu), de[i to]i suntem la un loc [i p\rem (afi) una, de[i to]i avem `nf\]i[area lui Adam, unii dintre noisunt p\rta[i cu Hristos [i cu `ngerii Lui, iar al]ii sunt p\rta[icu satana [i cu demonii. Vezi cum omul cel l\untric, firea ceara]ional\, este altceva decât cel din afar\? Cu to]ii p\rem a fiuna, dar unii sunt cu Hristos [i cu `ngerii Lui, al]ii cu satana[i cu duhurile cele necurate.

Inima are un adânc nem\rginit, `n care se afl\ s\li de os-pe]e [i od\i de dormit, u[i, pridvoare, multe c\m\ri [i ie[iri.Acolo este locul unde se lucreaz\ [i dreptatea, [i nedrep-tatea; acolo este [i moartea, [i via]a, acolo este negu]\toriacea bun\ [i cea rea.

33. S\ presupunem c\ exist\ un palat m\re], [i c\ aces-ta se pustie[te, se umple de mor]i [i de mult miros urât; lafel este [i inima, palatul lui Hristos: geme de mare necur\]ie[i de mul]imea duhurilor necurate. Se cuvine, deci, ca aces-ta s\ fie zidit din nou [i re`nnoit, iar c\m\rile sale g\tite.Pentru c\ ~mp\ratul Hristos vine acolo `mpreun\ cu `ngerii [icu duhurile cele sfinte, ca s\ Se odihneasc\, s\ locuiasc\, s\umble [i s\ a[eze ~mp\r\]ia Sa.

S\ presupunem de asemenea, o corabie cu mult\ rân-duial\, `n care c\pitanul pe to]i `i conduce [i-i rânduie[te, peunii dojenindu-i, iar pe al]ii `nv\]ându-i. Tot a[a este [i inima,care are (drept) c\pitan mintea, con[tiin]a care cerceteaz\cugetele care se acuz\ sau se ap\r\. Pentru c\ zice (Aposto-lul): „Cugetele se acuz\ sau se ap\r\ `ntre ele” (cf. Rom. 2, 15).

OMILIA A XI-A 121

34. Vezi cum con[tiin]a nu aprob\ acele gânduri care sesupun p\catului, ci numaidecât le mustr\. Ea nu minte – pen-tru c\ ce ar spune `n ziua judec\]ii? –, ci d\ m\rturie (despreadev\r), ca una care totdeauna mustr\.

S\ ne `nchipuim o calea[c\ tras\ de cai, cu h\]uri, mâna]icu to]ii de un vizitiu; când vrea, acesta o face s\ alerge iute[i iar\[i, când vrea, o opre[te; `n sfâr[it, unde vrea el, acolose duce, pentru c\ ea i se supune lui. La fel este [i inima; aremulte cugete proprii firii, ce sunt legate de ea, iar mintea [icon[tiin]a mustr\ [i conduc inima, potolind cugetele firiicare se nasc `n ea. Pentru c\ sufletul are multe m\dulare, darel este unul.

35. C\ de când a c\lcat Adam porunca, [arpele a intrat [is-a f\cut st\pân al casei, [i este pe lâng\ sufletul (propriu-zis)ca un al doilea suflet. Pentru c\ zice Domnul: „Cine nu seleap\d\ de sine [i nu-[i ur\[te sufletul s\u nu este uceniculMeu” (Luca 14, 26); [i: „Cel ce-[i iube[te sufletul s\u `l vapierde” (Ioan 12, 25). Pentru c\ p\catul intrând `n suflet, s-af\cut m\dular al lui, s-a lipit de omul cel trupesc, [i (de aceea)se nasc `n inim\ multe cugete necurate. Deci, cel ce facevoia sufletului s\u, voia inimii o face, pentru c\ sufletul se `m-plete[te [i se amestec\ (cu ea). Pe când acela care `[i supunesufletul s\u, se mânie pe sine [i pe poftele `ncuibate `n el,este asemenea celui ce biruie [i supune cetatea du[manilors\i. Acela a ajuns (la des\vâr[ire), la m\surile cele mari aleDuhului; a ajuns cu ajutorul puterii dumnezeie[ti om curat,care s-a `ntrecut pe sine. Unul ca acesta se `ndumnezeie[te,se face fiu al lui Dumnezeu [i prime[te pecetea cea cereasc\`n sufletul s\u. Pentru c\ ale[ii Lui sunt un[i cu untdelemnulcel sfin]itor [i se fac dreg\tori [i `mp\ra]i.

36. O astfel de fire are omul, c\ ajungând `n adânculr\ut\]ii [i robind p\catului, (el poate) s\ se `ntoarc\ la ceea


ce este bine; (pe de alt\ parte), cel unit cu Duhul Sfânt [i`mb\tat de (frumuse]ile) cere[ti poate s\ se `ntoarc\ la celerele. S\ ne `nchipuim c\ o femeie `mbr\cat\ `n zdren]e, fl\-mând\, dup\ mult\ trud\ ajunge la demnitatea `mp\r\teas-c\; e `nve[mântat\ cu porfir\, i se pune coroan\ pe cap [iajunge so]ia `mp\ratului. (La o vreme `ns\) `[i aduce amintede mizeria (`n care a tr\it) mai `nainte [i vrea s\ revin\ la celede demult, dar nu se `ncumet\ s\ revin\ la ru[inea de mai`nainte, pentru c\ ar fi o nebunie. La fel [i cei ce au gustatdin harul dumnezeiesc [i „s-au f\cut p\rta[i ai Duhului” (Evr.6, 4), dac\ nu iau aminte la ei, sunt lipsi]i (de har) [i devinmai r\i decât atunci când nu erau `n Biseric\. (Aceasta) nupentru c\ Dumnezeu ar fi schimb\tor sau slab, sau c\ DuhulS-ar stinge, ci pentru c\ oamenii `n[i[i nu se potrivesc cuharul; de aceea, se abat [i cad `ntr-o mul]ime de rele. Deci,aceia care au gustat din acel dar, le au `n ei pe amândou\:bucuria [i mângâierea, frica [i cutremurul, veselia [i triste]ea.Ei se `ntristeaz\ pentru ei [i pentru (neamul lui) Adam, c\una este firea oamenilor. ~ns\ lacrimile sunt pentru unii caace[tia pâine, iar triste]ea, dulcea]\ [i odihn\.

37. Iar dac\ vezi pe unul c\ se mândre[te [i se `ngâmf\pentru c\ s-a `mp\rt\[it de har, chiar dac\ face semne [i `n-vie mor]ii, s\ nu-l crezi; (unul ca acesta) nu are sufletul sme-rit, nu e s\rac cu duhul, nu se las\ dispre]uit, [i este `n[elatde r\utate f\r\ s\ [tie. Pentru c\ semnul cre[tinului acestaeste: cel `ncercat `naintea lui Dumnezeu se sile[te s\ se t\i-nuiasc\ de oameni. Chiar dac\ are toate comorile `mp\ratu-lui, le ascunde [i totdeauna spune: „S\rac [i s\rman sunt.Nu-i a mea comoara asta. Altul mi-a dat-o, [i când vrea, oia de la mine”. Iar dac\ cineva zice: „Sunt bogat, ajunge, amcâ[tigat (destul), nu mai am nevoie (de nimic)”, un astfel (deom) nu este cre[tin, ci vas al r\t\cirii [i al diavolului. Pentru

OMILIA A XV-A 123

c\ desf\tarea de Dumnezeu este f\r\ sa] [i cu cât gust\ cine-va [i m\nânc\ mai mult (din El), cu atât este mai fl\mând.Astfel de oameni au o dorin]\ [i o iubire nepotolit\ fa]\ deDumnezeu [i cu cât se silesc s\ creasc\ [i s\ sporeasc\ (`naceast\ stare) cu atât mai mult se socotesc s\raci [i lipsi]i, caunii care nu au nimic. Acesta spune: „Nu sunt vrednic ca soa-rele s\ str\luceasc\ deasupra mea”. Acesta este semnul (dis-tinctiv) al cre[tinului: smerenia. Deci, de zice cineva: „Ajun-ge, sunt `ndestulat”, acela este un `n[el\tor [i un mincinos.

38. Dup\ cum trupul Domnului, atunci când S-a suit pemunte, a fost sl\vit [i s-a schimbat `n str\lucire dumneze-iasc\ [i `ntr-o lumin\ negr\it\, la fel vor fi sl\vite [i vor str\-luci trupurile sfin]ilor. {i dup\ cum slava cea dinl\untru a luiHristos i-a acoperit trupul, [i (acesta) a str\lucit, la fel [i `ncazul sfin]ilor: puterea lui Hristos care este `nl\untru lor, `nziua aceea se va rev\rsa `n afar\, peste trupurile lor. Pentruc\ `nc\ de acum ei se `mp\rt\[esc cu mintea lor de fiin]a [inatura Lui. C\ s-a scris: „Cel ce sfin]e[te [i cei ce se sfin]escdintr-Unul sunt to]i” (Evr. 2, 11); [i: „Slava pe care Mi-ai dat-o,Eu le-am dat-o lor” (Ioan 17, 22). {i dup\ cum dintr-un sin-gur foc se aprind multe f\clii (iar acestea sunt la fel), (tot a[a),`n mod firesc, trupurile sfin]ilor fiind m\dulare ale lui Hristosdevin de aceea[i (natur\) ca a lui Hristos.

39. ~ntrebare: Cum devin cre[tinii superiori primului Adam,de vreme ce acela era nemuritor [i avea trupul [i sufletulnestric\cioase, pe când ace[tia mor [i se stric\?

R\spuns: Moartea cea adev\rat\ `nl\untru s-a ascuns [ieste; omul cel l\untric a murit. Acela `ns\ care s-a mutat `ncele l\untrice din moarte la via]\ tr\ie[te cu adev\rat `n veac[i nu moare. Chiar dac\ trupurile unor astfel de oameni sedescompun pentru o vreme, ele iar\[i se vor scula, `ntru


slav\, pentru c\ sunt sfin]ite. De aceea zicem c\ moarteacre[tinilor este somn [i odihn\.

Dac\ `ns\ omul ar fi nemuritor [i dup\ trup, toat\ lumea,v\zând acest lucru extraordinar – c\ trupurile cre[tinilor nuse stric\ –, ar face binele nu de bun\ voie, ci oarecum silit.

40. Dar pentru aceasta Dumnezeu rânduie[te astfel lu-crurile [i are loc descompunerea trupurilor, ca s\ se v\-deasc\ [i s\ se cunoasc\ odat\ `ntru totul liberul arbitru pecare Dumnezeu l-a dat oamenilor de la `nceput [i s\ se aratec\ de voia omului depinde s\ se `ntoarc\ spre bine sau sprer\u. Nici cel des\vâr[it (nu este `mpins de vreo putere) las\vâr[irea binelui, dup\ cum nici cel ce s-a afundat `n p\cat[i s-a f\cut vas al diavolului, prin care toat\ lumea a fostosândit\, nu este legat de vreo necesitate pentru a s\vâr[ir\ul; chiar [i unul ca acesta are libertatea de a deveni vas alalegerii [i al vie]ii. La fel [i cei „`mb\ta]i” de cele dumneze-ie[ti, de[i plini [i `nc\tu[a]i de Duhul Sfânt, nu sunt constrân[ide vreo putere, ci au libertatea de a se `ntoarce [i de a faceceea ce vor `n acest veac.

41. ~ntrebare: R\ul se `mpu]ineaz\ [i se dezr\d\cineaz\`ncet-`ncet, pe m\sur\ ce omul spore[te `n har, sau `ndat\ ce(omul) `ncepe s\ sporeasc\, r\ul este dezr\d\cinat?

R\spuns: Dup\ cum f\tul din pântecele mamei nu de-vine deodat\ om, ci `ncet-`ncet cap\t\ chipul (omului) [i sena[te; dar nici atunci nu este des\vâr[it, ci trebuie s\ creasc\vreme de mul]i ani ca s\ devin\ b\rbat; [i dup\ cum se-min]ele de orz [i grâu nu prind r\d\cini `ndat\ ce sunt puse`n p\mânt, ci trebuie s\ treac\ prin `nghe]uri [i viscole [i abiala vremea rânduit\ s\ dea spic; [i (dup\ cum) cel ce s\de[teun p\r, nu culege numaidecât roade, la fel (se `ntâmpl\) [i `ncele duhovnice[ti – care-s pline de atâta `n]elepciune [i sub-

OMILIA A XV-A 125

]irime: omul cre[te câte pu]in, (pân\) „ajunge b\rbat des\-vâr[it, la vârsta deplin\t\]ii” (Efes. 6, 12).

42. Cel ce vrea s\ `nve]e carte merge (mai `ntâi la undasc\l) [i `nva]\ semnele (alfabetului; dup\ ce le-a `nv\]at) [idevine primul (`ntre colegii s\i), merge la [coala latin\, undeeste (primit) ca ultimul dintre to]i. Când ([i aici `[i `nsu[e[tedisciplinele predate) [i devine primul, merge la [coala pu-blic\, fiind (primit) [i acolo tot ca ultimul dintre to]i, ca un`ncep\tor. Când aici ajunge `nv\]at, r\mâne (totu[i) un `nce-p\tor [i ultimul dintre to]i juri[tii; dar când aici devine pri-mul, atunci ajunge `nalt slujba[. (~n sfâr[it), când ajunge gu-vernator, `[i ia ca ajutor un asesor. Deci, dac\ `n lucrurile celev\zute exist\ atâtea trepte de `naintare, cu cât mai mult `n(cunoa[terea) tainelor cere[ti (se cuvine) s\ fie [i s\ se `nmul-]easc\ treptele! Numai cel ce trece (biruind) prin multe `n-cerc\ri [i ispite ajunge des\vâr[it.

Cre[tinii, care cu adev\rat au gustat din har [i au `nmintea [i inima lor semnul crucii, ace[tia, de la `mp\ra]i pân\la cer[etor, pe toate le socotesc gunoi [i `mpu]iciune. Ei [tiuc\ toat\ lumea cea p\mânteasc\, comorile `mp\ratului, slava[i vorbele `n]elepte sunt o n\lucire, n-au temei trainic, cisunt trec\toare. Toate cele de sub cer ace[tia le dispre]uiesc.

43. Pentru ce? Pentru c\ au dobândit (acele bunuri)negr\ite [i minunate, care sunt mai presus de ceruri, care nuse afl\ nici `n comorile `mp\ra]ilor, nici `n `n]elepciunea cu-vintelor, nici `n slava lumeasc\, nici `n vrednicii sau bog\]ie;(pentru c\) au `n omul lor cel l\untric pe Domnul [i F\c\torultuturor, ca o avere ce nu se trece, ci care r\mâne. Cre[tinii[tiu c\ sufletul este mai de pre] decât toate creaturile, pen-tru c\ numai omul a fost f\cut dup\ chipul [i asem\narea luiDumnezeu. Iat\, cât de mari sunt cerul [i p\mântul, (cât de)minunate sunt creaturile din ele, (cât de) mari le sunt trupu-


rile! Pe[tii enormi ai m\rii, mun]ii, animalele s\lbatice sunt,dup\ cum se v\d, mai puternice decât omul. Cu toate aces-tea, omul este mai de pre] decât toate (aceste) creaturi, pen-tru c\ numai `ntru el a binevoit (s\ Se odihneasc\) Dumnezeu.

Ia aminte, deci, (omule), la vrednicia ta, vezi cât e[ti depre]uit; c\ venind Dumnezeu `nsu[i pe p\mânt, pentru `n-tâmpinarea [i izb\virea ta, te-a a[ezat mai presus de `ngeri.

44. Au venit, oare, `ngerii s\ te mântuiasc\? (Nicidecum).Ci Fiul ~mp\ratului – (care de asemenea era) ~mp\rat – a f\cutsfat cu P\rintele S\u [i, trimis fiind, Cuvântul S-a `mbr\cat cutrup [i ascunzându-{i dumnezeirea Sa – pentru ca prin Celasem\n\tor, cel asemenea s\ se mântuiasc\ –, {i-a pus sufle-tul S\u pe cruce. Cât\ iubire (a ar\tat) Dumnezeu pentru om!Cel nemuritor a ales s\ Se r\stigneasc\ pentru tine! Vezi, dar,„cât de mult a iubit Dumnezeu lumea, c\ pe ~nsu[i Fiul S\uCel Unul-N\scut L-a dat pentru ea” (Ioan 3, 16)! „Oare nu neva d\rui, `mpreun\ cu El, [i toate (bunurile)” (Rom. 8, 32)?Zice undeva: „Amin zic vou\, peste toate ale Sale `l va pune”(Matei 24, 47).

~n alt\ parte arat\ c\ `ngerii sunt slujitori ai sfin]ilor. Ast-fel, pe când Elisei era `n mun]i [i au venit `mpotriva lui cei dealt neam, (v\zându-i) copilul (care-i slujea), a zis: „Vin mul]i`mpotriva noastr\, iar noi suntem singuri”. Dar Elisei i-a r\s-puns: „Nu vezi o[ti [i mul]imi de `ngeri care (stau) `mpreju-rul nostru [i ne ajut\?” (cf. 4 Regi 6, 14).

Vezi cum St\pânul, dimpreun\ cu mul]imi de `ngeri, st\`n preajma robilor S\i? Cât (de valoros) este sufletul [i cât demult a fost cinstit de Dumnezeu! Dumnezeu `l caut\ `mpre-un\ cu `ngerii, ca s\-l fac\ p\rta[ la ~mp\r\]ia Sa! Dup\ cum[i satana `l vrea de partea sa!

45. Dup\ cum, `n via]a de toate zilele, `mp\ratul nu esteslujit de oameni (de rând, proveni]i) din gloat\, ci de (oameni)

OMILIA A XV-A 127

frumo[i la chip [i cu purt\ri alese, la fel [i `n palatul cel ce-resc, ~mp\ratului celui ceresc `i slujesc (doar) aceia care suntf\r\ prihan\, ne`ntina]i [i cu inima curat\. {i dup\ cum `npalat stau pe lâng\ `mp\rat (numai) fecioare prea frumoase[i neprih\nite, la fel [i `n cele duhovnice[ti, sufletele cele`mpodobite cu toate frumoasele `nsu[iri (stau) `n comuniunecu ~mp\ratul cel ceresc. Dac\ `n via]a de toate zilele, (având)un dreg\tor a merge s\ stea `ntr-o cas\ [i `ntâmplându-se caacea cas\ s\ nu fie curat\, (numaidecât) se repar\, se `mpo-dobe[te [i se vars\ aromate `n ea; cu atât mai mult casa su-fletului, `n care Domnul Se odihne[te, se cuvine s\ fie frumos`mpodobit\, ca s\ poat\ s\ intre [i s\ se odihneasc\ acoloCel ne`ntinat [i f\r\ de prihan\! Pentru c\ `ntr-o astfel deinim\ Se odihne[te Dumnezeu [i toat\ Biserica cereasc\.

46. Dup\ cum `n via]a de toate zilele, când un p\rinteare averi, [i diademe, [i pietre pre]ioase, le ascunde `n locuritainice [i le p\streaz\ pentru fiul s\u cel iubit, c\ruia i le [id\; la fel este ([i `n cele duhovnice[ti): Dumnezeu a `ncre-din]at sufletului avu]ia [i toate cele de pre] ale Sale.

~n via]a de toate zilele, când se isc\ r\zboi, vine la lupt\`mp\ratul `mpreun\ cu oastea lui, [i dac\ oastea lui este maimic\ [i mai slab\, `ndat\ trimite solie [i cere pace.

{i dac\ un popor foarte mare vine `mpotriva altuia, egalcu el, [i un `mp\rat `mpotriva altui `mp\rat – s\ zicem cel alper[ilor `mpotriva celui al romanilor –, atunci trebuie caamândoi s\ se `nfrunte cu toate o[tile lor.

Acum ia aminte care ]i-e vrednicia! Dumnezeu (`nsu[i),`mpreun\ cu o[tirile Sale, adic\ cu `ngerii [i cu duhurile (celecere[ti), S-a pornit la lupt\ `mpotriva Vr\jma[ului, ca s\ te iz-b\veasc\ de la moarte. Pentru tine, deci, a venit Dumnezeu.

47. S\ ne `nchipuim c\ un `mp\rat `ntâlne[te un cer[etor,cu toate m\dularele cuprinse de lepr\, c\ nu se ru[ineaz\a-i pune leacuri pe r\ni, `l vindec\, `l aduce la masa sa, `l


`mbrac\ cu porfir\ [i `l face `mp\rat. La fel a f\cut Dumnezeucu neamul oamenilor: le-a sp\lat r\nile, i-a vindecat [i i-adus `n c\mara cea cereasc\. Mare este vrednicia cre[tinilor!Atât de mare, c\ nu se poate m\sura cu nimic!

Dar dac\ (omul) devine u[uratic [i se las\ am\git de r\u-tate, atunci se aseam\n\ unei cet\]i f\r\ ziduri. Tâlharii intr\când vor `n ea [i ne`mpiedica]i (de nimeni) o pustiesc [i opârjolesc. La fel se `ntâmpl\ dac\ e[ti nep\s\tor [i nu ieiaminte la tine: duhurile r\ut\]ii intr\ (`n tine), `]i surp\ [i pus-tiesc mintea, `mpr\[tiindu-]i gândurile `n veacul acesta.

48. Mul]i (oameni), care cultiv\ [tiin]a [i sunt iscusi]i `nlucrurile cele din afar\, `ngrijindu-se (s\ duc\) o via]\ dreap-t\, socotesc acest lucru des\vâr[ire; ei nu se apleac\ asuprainimii [i nu v\d relele care cuprind sufletul. Or, mintea ceadin l\untru, izvodind r\utatea, (devine) r\d\cina ei `n m\du-lare; deci, tâlharul este `n cas\, adic\ puterea cea potrivnic\.Deci, puterea potrivnic\ (omului) este (de natur\) gândit\.Dac\ cineva nu d\ lupt\ `mpotriva p\catului, r\utatea carezace `n el, din pricina abunden]ei, se revars\ pu]in câte pu]in[i-l mân\ pe om s\ s\vâr[easc\ p\cate f\]i[e. Pentru c\ r\uleste ca o gur\ de izvor care ]â[ne[te necontenit.

Tu `ns\ sile[te-te s\ opre[ti toren]ii r\ut\]ii, ca nu cumva,c\zând `n mii de rele, s\ ajungi ca un ie[it din min]i. Vei fi(atunci) `ntocmai ca unul de neam ales, bogat [i f\r\ grij\, pecare slujitorii principelui `l ridic\ cu for]a, `l duc `naintea aces-tuia [i-i zic: E[ti acuzat de crim\ [i condamnat la moarte. Despaima ve[tii, ̀ [i pierde ra]iunea [i ajunge ca un ie[it din min]i.

49. A[a, deci, s\ gânde[ti despre duhurile r\ut\]ii. Pen-tru c\ lumea cea v\zut\, de la `mp\ra]i pân\ la cer[etori,este `n (necontenit\) tulburare, `n neorânduial\ [i lupt\, [inimeni dintre ei nu cunoa[te pricina lor. Or, este v\dit c\r\ul, care a intrat (`n lume) prin neascultarea lui Adam, estecentrul (tuturor relelor) [i pricina mor]ii. Pentru c\ p\catul

OMILIA A XV-A 129

9 – Omilii

care a intrat (prin Adam), fiind o putere de esen]\ gândit\ alui satana, a sem\nat toate relele; el lucreaz\ `n ascuns `nomul cel l\untric [i `n minte [i se lupt\ cu gândurile. Oa-menii nu [tiu c\ fac acestea `mpin[i de o putere str\in\,socotesc c\ sunt lucruri fire[ti [i c\ din socotin]\ proprie lefac. ~ns\ cei ce au `n mintea lor pacea lui Hristos [i sunt lumi-na]i de El [tiu de unde vin acestea.

50. Lumea sufer\ de patima vicle[ugului, [i nu [tie.(Aceast\ patim\) este ca un foc necurat care aprinde inima,str\bate toate m\dularele [i a]â]\ pe oameni la destr\b\l\ri[i la nenum\rate rele. Cei ce se las\ gâdila]i [i prin[i de pl\-cere s\vâr[esc desfrâul (mai `ntâi) `n l\untru, `n inima lor; dardup\ ce r\ul prinde r\d\cini, ei cad `n desfrâu [i pe fa]\. Ace-la[i lucru s\ gânde[ti [i despre iubirea de argin]i, despre slavade[art\, despre mândrie, despre invidie [i despre mânie. S\presupunem c\ cineva este poftit la cin\ [i i se servesc bucatemulte. Numaidecât, p\catul `l `mpinge s\ se `nfrupte dintoate, iar sufletul, l\sându-se prins de pl\cere, se `ngreuiaz\.

Mun]i greu de `ndurat sunt patimile; `n mijlocul lor, po-top de balauri, de fiare veninoase [i de târâtoare. Dup\ cumun chit `nghite un om `n pântecele s\u, la fel [i p\catul `n-ghite sufletele. (Patimile) sunt fl\c\ri de foc ce mistuiesc [is\ge]i arz\toare ale celui-viclean. C\ spune Apostolul: „Cavoi s\ pute]i stinge s\ge]ile cele arz\toare ale celui-viclean”(Efes. 6, 16). Pentru c\ r\ul a prins r\d\cini [i [i-a pus teme-lie `n suflet.

51. ~ns\ cei `n]elep]i, când se trezesc `n ei patimile, nuascult\ (de ele), ci mai degrab\ se mânie pe poftele cele rele[i se fac du[manii lor. Atunci satana, (care) dore[te mult s\se s\l\[luiasc\ [i s\ se odihneasc\ `n suflet, când sufletul nui se supune, `n mult\ strâmtoare [i necaz se afl\.

Sunt unii care, ]inu]i de puterea dumnezeiasc\, atuncicând v\d un tân\r al\turi de o femeie, cuget\ unele lucruri,


dar mintea lor nu se `ntineaz\, nici nu s\vâr[e[te `nl\untrup\catul. Dar nu trebuie s\-[i pun\ cineva prea mare `ncre-dere `n unul ca acesta. Sunt `ns\ al]ii `n care (pofta) s-a stins[i a `ncetat; cu adev\rat, ace[tia au ajuns la m\sura celormari ([i des\vâr[i]i).

Dup\ cum unii se coboar\ goi `n adâncul m\rii, (sfidând)moartea (care-i pânde[te din) ap\, pentru ca s\ afle acolom\rg\ritarele cu care se `mpodobesc coroana [i porfira `m-p\r\teasc\; la fel [i monahii: ies goi din lume, se pogoar\ `nadâncul m\rii r\ut\]ii [i `n abisul `ntunericului, ca s\ culeag\[i s\ aduc\ la suprafa]\ pietrele cele scumpe care `mpodo-besc coroana lui Hristos, Biserica cea cereasc\, veacul celnou, cetatea cea luminoas\ [i poporul cel `ngeresc.

52. Dup\ cum `ntr-o mreaj\ (aruncat\ `n ap\) se prindmulte feluri de viet\]i, `ns\ cele nefolositoare se arunc\ iar\[i`n mare, la fel [i mreaja harului peste to]i se `ntinde [i caut\odihna. Dar oamenii nu ascult\, de aceea sunt iar\[i arunca]i`n abisul `ntunericului.

Dup\ cum pentru a g\si aurul se cerne mult nisip, iarodat\ g\sit, se arat\ a fi asemenea unor gr\un]e foarte micide mac, la fel (se `ntâmpl\ [i cu oamenii): mul]i sunt `ncer-ca]i, `ns\ pu]ini r\mân.

Cei care slujesc la `mp\r\]ie sunt cunoscu]i, ca [i cei care`i `mpletesc (`mp\ratului) cuvântul de laud\; la fel sunt cu-noscu]i cei s\ra]i cu sarea cea cereasc\ [i cei ce gr\iesc dincomorile Duhului.

Sunt cunoscute vasele `ntru care binevoie[te Dumnezeu,c\rora le d\ harul S\u; (sunt cunoscu]i) [i aceia care primesc,`ntru mult\ r\bdare, puterea sfin]itoare, (pe care) Domnul(le-o d\), dup\ cum voie[te, `n chip felurit.

Deci, cel ce vorbe[te, dac\ nu este condus de lumina [i`n]elepciunea cereasc\, nu poate s\-[i `ntemeieze mintea pe

OMILIA A XV-A 131

o credin]\ deplin\; pentru c\ sunt felurite voirile (oameni-lor): unele duc la r\zboi, altele la odihn\.

53. S\ presupunem c\ exist\ o cetate pustie (n\ruit\) [ic\ cineva vrea s-o rezideasc\; acesta d\râm\ numaidecâtzidurile surpate [i c\zute, apoi `ncepe s\ sape, iar pe locuriles\pate s\ pun\ temeliile [i ridic\ zidirea; (el lucreaz\), darcasa nu se ive[te pe dat\.

Sau, iar\[i, cineva vrea s\ planteze o gr\din\ `n locuripustii [i pline de b\l\rii; mai `ntâi cur\]\ (locul), `l `mprejmu-ie[te cu gard, iar `n cele din urm\ s\de[te plante. Ele cresc,[i dup\ mult\ vreme gr\dina aduce roade; la fel (e) [i (cu)inten]iile oamenilor: dup\ c\lcarea poruncii s-au p\r\ginit, s-aupustiit [i s-au umplut de m\r\cini. C\ a zis Dumnezeu omu-lui: „Spini [i p\l\mid\ `]i va rodi ]ie p\mântul” (Fac. 3, 18).

E, dar, nevoie de mult\ trud\ [i osteneal\ ca s\ caute [i s\pun\ cineva temelia (dreptei vie]uiri; nevoie de trud\) pân\ce `n inimile oamenilor vine foc, care `ncepe s\ mistuie spinii.

{i a[a (oamenii) `ncep a se sfin]i, sl\vind pe Tat\l, pe Fiul[i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A XVI-A

Oamenii cei duhovnice[ti se afl\ `n ispite [i necazuri; acestea izvor\sc din primul p\cat (din p\catul lui Adam).

1. Toate fiin]ele cele ra]ionale, m\ refer la `ngeri, la su-flete [i la demoni, au fost f\cute de Creator simple [i f\r\r\utate. C\ unele dintre ele s-au ab\tut c\tre ceea ce este r\u,(acest fapt) s-a datorat voin]ei lor libere. Urmând propriei lorvoin]e, ele s-au ab\tut de la gândul cel drept.


Dac\ zicem c\ a[a au fost f\cute de Creator, atunci zicem([i) c\ Dumnezeu, Care a aruncat pe satana `n foc, este ju-dec\tor nedrept.

Unii dintre eretici sus]in c\ materia este f\r\ `nceput, c\este r\d\cin\, (adic\ element originar), c\ r\d\cina este pu-tere, o putere asemenea celei a lui Dumnezeu. Fa]\ de o ast-fel (de p\rere) po]i pe bun\ dreptate s\ `ntrebi: Atunci careeste cea care biruie? (Vor r\spunde c\), `n mod necesar, va`nvinge puterea lui Dumnezeu. Or, (`n acest caz), cel `nvinsnu mai este egal dup\ timp [i putere (cu `nving\torul).

Cei care sus]in c\ r\ul are ipostas, (are fiin]\), nu [tiu nimic.(Cu atât mai pu]in), r\ul nu-[i are ipostasul s\u `n Dumnezeu,pentru c\ (Dumnezeu) este nep\timitor [i divin. ~n noi `ns\lucreaz\, `n orice facultate [i sim]ire, insuflând toate poftelecele murdare. ~ns\ nu s-a amestecat (cu sufletul), precum seamestec\ vinul cu apa – dup\ cum zic unii –; ci dup\ cum seafl\ pe un ogor grâul de sine st\t\tor `mpreun\ cu neghinade sine st\t\toare, [i dup\ cum `n aceea[i cas\ se pot afla [iho]ul, [i st\pânul casei.

2. ~ntr-un râu, (la suprafa]\) curge ap\ curat\, iar subaceasta se afl\ noroi; atunci când cineva tulbur\ noroiul, totrâul se tulbur\. La fel se `ntâmpl\ [i cu sufletul, când se tul-bur\ [i se amestec\ cu r\utatea: satana [i sufletul una se fac`n vremea desfrâului [i a uciderii, pentru c\ amândou\ suntduhuri. De aceea, (spune Apostolul c\) „acela care se ali-pe[te de o desfrânat\, se face cu ea un trup” (1 Cor. 6, 16).~ns\, `n clipa urm\toare, sufletul `[i vine `n sine, se poc\ie[tede cele ce a s\vâr[it, plânge, se roag\, [i-[i aduce aminte deDumnezeu. Prin urmare, dac\ sufletul ar fi totdeauna cufun-dat `n r\utate, cum ar putea s\ fac\ aceasta? (Doar se [tie c\)satana n-a voit niciodat\ ca oamenii s\ se poc\iasc\, pentruc\ este nemilostiv.

OMILIA A XVI-A 133

Femeia, `n vremea unirii cu b\rbatul, se face una cu el,dar `n clipa urm\toare (cei doi so]i) se arat\ a fi desp\r]i]i. ({imai mult decât atât): deseori unul dintre ei moare, iar altultr\ie[te. A[a ceva se `ntâmpl\ [i `n cazul comuniunii (oame-nilor) cu Duhul Sfânt: devin un duh (cu El). „Pentru c\ acelacare se alipe[te de Domnul se face un duh cu El” (1 Cor. 6,17). A[a se `ntâmpl\ când omul este absorbit de har.

3. Sunt unii care, dup\ ce au gustat (din darurile) luiDumnezeu, mai ac]ioneaz\ sub imboldul celui-potrivnic. Fiindf\r\ experien]\, ei privesc cu uimire (cele `mp\rt\[ite lor) [i,dup\ ce au fost cerceta]i de Dumnezeu, cugetele lor cerce-teaz\ (`nc\) tainele cre[tin\t\]ii. Pe când cei ce au `mb\trânit([i s-au maturizat) `ntru acestea, nu le mai privesc cu uimire.

Dup\ cum agricultorii experimenta]i, la vreme de bel-[ug, nu r\mân f\r\ nicio grij\, ci se gândesc [i la (o even-tual\) foamete [i strâmtorare; [i nici atunci când vine pesteei foametea [i strâmtorarea nu cad `n dezn\dejde, [tiind c\lucrurile se schimb\; la fel (stau lucrurile) [i `n (via]a) cea du-hovniceasc\. Atunci când sufletul cade `n felurite ispite, nule prive[te cu uimire, nici nu cade `n dezn\dejde, pentru c\[tie c\ (cele ce se `ntâmpl\ cu el) când este `ncercat [i lovitde r\utate se fac cu `ng\duin]a (lui Dumnezeu). Nici când seafl\ `n mare bel[ug [i odihn\, nu este f\r\ de grij\, pentru c\nu exclude schimbarea (st\rii sale).

Iar dac\ soarele – care este un corp (ceresc) [i o crea-tur\ –, trimi]ându-[i razele peste locuri r\u mirositoare, undesunt gunoaie [i necur\]ii, `ntru nimic nu se vat\m\, nici nu se`ntineaz\, cu atât mai pu]in Duhul – Care este curat [i sfânt –,intrând `n sufletul aflat `nc\ sub imperiul celui-r\u, nu `mpru-mut\ nimic de la acesta. Pentru c\: „lumina lumineaz\ `n `n-tuneric [i `ntunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5).


4. Chiar [i atunci când omul cunoa[te adâncul (tainelordumnezeie[ti) [i este bogat `n har, tot se mai afl\ `n el buru-iana r\ut\]ii; are `ns\ un ocrotitor care `l ajut\. De aceea,atunci când cineva se afl\ `n necazuri [i este r\v\[it de fur-tunile patimilor, nu trebuie s\ cad\ `n dezn\dejde, pentru c\a[a p\catul se `nmul]e[te [i mai mult intr\ (`n el); (trebuie s\aib\ n\dejde `n Dumnezeu), pentru c\ atunci când cinevaare n\dejde `n Dumnezeu, r\utatea se `mpu]ineaz\ [i piere.

Faptul c\ unii sunt sl\b\nogi, schilozi, prin[i de friguri [ibolnavi se datoreaz\ p\catului. P\catul este r\d\cina tuturorrelelor; din el se nasc poftele p\tima[e ale sufletului [i cu-getele cele viclene.

S\ ne `nchipuim un râu curgând [i locurile din preajmalui mustind de ap\. Venind c\ldura, atât el, cât [i locurile dinjur se usuc\; a[a (se `ntâmpl\) cu robii lui Dumnezeu: pri-sosind harul, se usuc\ pofta (iscat\ de) cel-viclean, ca [icea fireasc\, pentru c\ oamenii (care sunt) de acum ai luiDumnezeu sunt superiori lui Adam cel dintâi.

5. Dumnezeu este nem\rginit [i necuprins (cu mintea) [ipretutindeni Se arat\: `n mun]i, pe mare [i sub p\mânt.(Pretutindeni) exist\, nu prin schimbarea locului, `n felul `ncare se coboar\ `ngerii pe p\mânt, ci El este (`n acela[i timp)[i `n cer, [i aici (pe p\mânt). Dac\ m\ `ntrebi: Cum poate s\fie Dumnezeu `n iad, `n `ntuneric, `n satana [i `n locuri r\umirositoare?, `]i r\spund: (Da, este), pentru c\-i nep\timitor,(nu este de nimic `nrâurit), este nem\rginit [i pe toate lecuprinde; pe când satana, fiind creatura Lui, este `nl\n]uit ([im\rginit). Bun\tatea nu se `ntineaz\, nici nu se umbre[te (deceva). Dac\ nu accep]i c\ (Dumnezeu) pe toate le cuprinde,(inclusiv) iadul [i pe satana, ~l limitezi pân\ la locul `n care seafl\ cel-viclean. (~n acest caz trebuie) s\ c\ut\m pe altul, maipresus de El.

OMILIA A XVI-A 135

Prin urmare, `n mod necesar, Dumnezeu (trebuie) s\ fiepretutindeni [i mai presus de to]i, `ns\, `n virtutea unei tainedumnezeie[ti [i (dat\ fiind) subtilitatea (fiin]ei Sale), `ntune-ricul str\b\tut de El nu-L cuprinde; (de altfel acesta) nici nupoate s\ se `mp\rt\[easc\ de cur\]ia Lui. Deci, la Dumnezeuniciun r\u n-are existen]\ `n sine [i pe El nimic nu-L poatev\t\ma ([i m\rgini).

6. ~n noi `ns\ r\ul exist\; pentru c\ locuie[te [i lucreaz\`n inim\, insufl\ cugetele viclene [i murdare, nu ne las\ s\`n\l]\m rug\ciuni curate [i ne `nc\tu[eaz\ mintea `n lumeaaceasta. S-a `mbr\cat `n sufletele (noastre), dar s-a atins chiar[i de m\dularele [i oasele (noastre).

Prin urmare, dup\ cum Dumnezeu, fiind `n v\zduh, `m-preun\ cu satana, cu nimic nu se vat\m\ de acesta, la fel [iharul lui Dumnezeu, fiind `n suflet `mpreun\ cu p\catul, cu ni-mic nu se vat\m\ de acesta. Dup\ cum robul st\ totdeaunacu fric\ `n preajma st\pânului s\u [i nu face nimic f\r\ (`ncu-viin]area) lui, la fel [i noi se cuvine s\ ne `n\l]\m cugetele [is\ le descoperim St\pânului Hristos, cunosc\torul inimilor,s\ ne punem n\dejdea `n El ([i s\ zicem): El este slava mea,El este P\rintele meu, El este bog\]ia mea.

Se cuvine, deci, s\ avem totdeauna `n gând grija [i frica(de El). Iar dac\ cineva nu are harul lui Dumnezeu s\dit [istatornicit `n el, dac\ (harul) nu este alipit de suflet ziua [inoaptea [i nu ]ine `n orice clip\ (sufletul) treaz, nu-l mân\ [inu-l `ndreapt\ spre cele bune, s\ ia aminte s\-[i fac\ dinteam\, din durere [i din zdrobirea inimii lucrare fireasc\.

7. Dup\ cum albina lucreaz\ fagurele `n stup `n ascuns,la fel [i harul, `n ascuns, `n inimi, aducând iubirea Sa, prefaceam\r\ciunea `n dulcea]\ [i asprimea `n lucru neted.

{i dup\ cum argintarul [i sculptorul, lucrând un disc, aco-per\ `n parte diferitele chipuri de animale pe care le sculp-


teaz\, [i numai când ispr\ve[te (totul, descoper\) discul [i-larat\ str\lucind la lumin\; la fel [i Domnul, Me[terul cel ade-v\rat, [lefuie[te [i `nnoie[te inimile noastre `n tain\. (Faceaceasta) pân\ când sufletul va ie[i din trup, [i atunci se vaar\ta frumuse]ea sufletului.

Cei ce vor s\ ob]in\ vase cu chipuri de animale `n relief,mai `ntâi fac modele din cear\, (cu ajutorul acestora ob]intipare), apoi toarn\ (metalul topit) `n ele, `ncât lucrul ob]inuteste asemenea modelului; la fel [i p\catul, duh fiind, are chip[i se schimb\ `n multe feluri. Asemenea, [i omul cel l\untriceste ca o figurin\, având chip [i form\. Omul cel dinl\untrueste o asem\nare a celui din afar\. (Vasul acesta) este un vasminunat [i de mare pre], pentru c\ Domnul a g\sit pl\cere`n el mai mult decât `n oricare alta dintre creaturi. Gândurilecele bune sunt asemenea pietrelor pre]ioase [i m\rg\ritare-lor, pe când gândurile cele necurate sunt (asemenea mormin-telor) pline de oase moarte, de toat\ murd\ria [i duhoarea.

8. Cre[tinii, deci, apar]in altei lumi; ei sunt fii ai lui Adamcelui ceresc, f\ptur\ nou\, fii ai Duhului Sfânt, fra]i lumino[iai lui Hristos, asemenea P\rintelui lor, lui Adam cel duhov-nicesc [i luminos; (apar]in) acelei cet\]i, acelui neam, aceleiputeri. Ei nu sunt din lumea aceasta, ci din alt\ lume. Pentruc\ (Hristos) `nsu[i a zis: „Voi nu sunte]i din lumea aceasta,precum nici Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 17, 16).

Dup\ cum atunci când un negu]\tor – `nmul]indu-[i avu-tul – vrea, dup\ multe luni, s\ se `ntoarc\ `n patrie, trimite(veste) la ai s\i s\-i preg\teasc\ case, gr\dini [i ve[minteletrebuincioase [i, venind el cu mare bog\]ie, ai s\i [i neamu-rile `l primesc cu mult\ bucurie; la fel (se `ntâmpl\) [i `n celeduhovnice[ti: dac\ unii (dintre oameni) dobândesc bog\]iacea cereasc\, concet\]enii lor – adic\ duhurile sfin]ilor [i ale`ngerilor –, [tiu (numaidecât acest lucru) [i spun plini de ad-

OMILIA A XVI-A 137

mira]ie: Fra]ii no[tri de pe p\mânt au dobândit o mare avu]ie.Ace[tia, (sfin]ii), având cu ei pe Domnul `n ceasul plec\rii lor(de pe p\mânt), se `ndreapt\ c\tre cele de sus cu marebucurie. Acolo, prietenii Domnului `i primesc, g\tindu-le (demai `nainte) case, gr\dini [i ve[minte scumpe [i str\lucitoare.

9. Se cuvine `ns\ s\ lu\m aminte, ca nu cumva bunurilepe care le avem s\ nu ne fie spre pagub\. Cei buni din firesunt pu[i `n primejdie, pu]in câte pu]in, de `ns\[i bun\tatealor, iar cei `n]elep]i sunt uneori `n[ela]i de `ns\[i `n]elepciu-nea lor. De aceea, `n toate clipele trebuie s\ fac\ un amestec:s\ uneasc\ bun\tatea cu asprimea, `n]elepciunea cu dreaptasocotin]\, fapta cu deplina `ncredere `n Domnul [i ne`ncrede-rea `n sine. Virtutea din multe (lucruri) se pl\m\de[te, dup\cum [i hrana necesar\ pentru via]\ cu multe adaosuri se con-dimenteaz\: pentru a fi folositoare nu este de ajuns s\ i seadauge miere, ci [i piper ([i altele).

10. Cei care zic c\ p\catul nu este `n om se aseam\n\acelor (oameni) care, `nghi]i]i de valuri, nu-[i dau seama deasta [i zic: „Am auzit un vuiet de ape”. Sunt `nghi]i]i de va-lurile r\ut\]ii [i nu [tiu c\ p\catul este `n mintea [i `n cuge-tele lor. Unii (dintre ei) sunt d\rui]i cu `n]elepciune [i (multe)lucruri (vrednice de ascultat) gr\iesc, dar (vorbirea lor) nu estedreas\ cu sarea cea cereasc\. Ei vorbesc despre cina `m-p\ratului, f\r\ s\ fi primit sau s\ fi gustat ceva din ea. Altceva`ns\ este s\ vad\ cineva chiar pe `mp\ratul `nsu[i, s\ fi v\zutdeschizându-i-se c\m\rile, s\ fi intrat `n ele, s\ le mo[te-neasc\, s\ fi mâncat [i s\ fi b\ut din acele bucate scumpe.

11. S\ presupunem c\ o mam\, are un fiu peste m\sur\de frumos, `n]elept, `mpodobit cu tot felul de daruri, `n careea `[i pune toate speran]ele; s\ presupunem c\ (el moare) [iea trebuie s\-l `ngroape. Ei bine, ea `ndur\ o durere f\r\ sfâr-[it [i o suferin]\ de netrecut. Tot a[a se `ntâmpl\ când sufle-


tul moare fa]\ de Dumnezeu: mintea este cuprins\ de `n-tristare, de lacrimi [i de durere ne`ncetat\; inima este zdro-bit\, cuprins\ de grij\ [i de fric\ [i `i este necontenit foame[i sete dup\ bine. Dar atunci când vine peste ea harul luiDumnezeu [i n\dejdea, nu mai este trist\, ci se bucur\ ca [icând a aflat o comoar\. (Se bucur\), dar `n acela[i timp se [iteme ca nu cumva s-o piard\, pentru c\ tâlharii o pândesc.Dar dup\ cum cel care a trecut prin multe necazuri [i a sc\-pat cu mult\ osteneal\, atunci când dobânde[te avere marenu se mai teme de pagub\, tot a[a (se `ntâmpl\ cu oamenii)duhovnice[ti: trecând mai `nainte prin multe [i `nfrico[\toare`ncerc\ri [i umplându-se apoi de har [i de bunuri (duhov-nice[ti), nu se mai tem de cei ce vor s\-i jefuiasc\, pentru c\bog\]ia lor nu este pu]in\. Dar au [i ei o team\. Nu ca aceiacare se tem de duhurile cele viclene, ci o team\ legat\ debuna folosire a darurilor duhovnice[ti `ncredin]ate lor.

12. Un astfel de om se socote[te pe sine mai prejosdecât to]i p\c\to[ii. Cu cât se adânce[te `n cunoa[terea luiDumnezeu, cu atât se socote[te pe sine ne[tiutor [i cu cât[tie (mai mult despre El), cu atât crede c\ nimic nu [tie.Aceast\ convingere, care devine `n sufletul s\u ceva firesc,i-o creeaz\ harul. Dup\ cum un tân\r, purtând un prunc, `lduce unde vrea, tot a[a [i harul, lucrând `n adâncul sufletu-lui, poart\ mintea [i o `nal]\ pân\ la cer, pân\ la lumea ceades\vâr[it\ [i la odihna cea ve[nic\. Dar [i `n starea de harsunt trepte [i ranguri. Altul este comandantul o[tirilor, c\ruia`i este deschis\ calea la `mp\rat, [i altul este o c\petenie(obi[nuit\). Dup\ cum o cas\ plin\ de fum r\spânde[te fu-mul `n tot v\zduhul, tot a[a [i r\utatea, umplând sufletul, serevars\ `n afar\ [i d\ roade. {i dup\ cum cei c\rora li s-a `n-credin]at conducerea unei provincii sau (paza) tezaurului `m-p\r\tesc, se `ngrijesc totdeauna s\-i fie pe plac `mp\ratului,tot a[a [i cei c\rora li s-a `ncredin]at o lucrare duhovniceasc\

OMILIA A XVI-A 139

sunt totdeauna st\pâni]i de grij\ [i, chiar `n odihn\ fiind, nu auodihn\. Pentru c\ trebuie s\ scoat\ din cetatea sufletului `m-p\r\]ia `ntunericului [i pe barbarii care au pus st\pânire pe el.

13. ~mp\ratul Hristos trimite pe oamenii S\i s\ r\zbunecetatea, leag\ pe tirani, stabile[te acolo un comandamentceresc [i o oaste de duhuri sfinte, ca `n propria Sa patrie. Decând soarele str\luce[te `n inimi, razele sale p\trund `n toatem\dularele [i o pace adânc\ domne[te `n aceste locuri. To-tu[i, lupta omului, nevoin]ele [i iubirea lui de Dumnezeu(abia) atunci se arat\, când, `mpu]inându-se harul, el se `m-b\rb\teaz\ [i strig\ c\tre Dumnezeu. Dar tu, auzind c\ exist\fluvii `n care vie]uiesc balauri, guri de lei, puteri `ntunecatesub cer [i un foc ce arde [i pârâie `n m\dulare, nu ]ii seamade toate acestea; n-ai `n]eles c\, dac\ nu prime[ti arvunaDuhului Sfânt, atunci când sufletul t\u va ie[i din trup, (aces-tea) vor opri sufletul t\u [i nu-l vor l\sa s\ se ridice la ceruri.Tot a[a, când auzi vorbindu-se despre demnitatea sufletului[i ce valoare are firea cea ra]ional\, nu `n]elegi c\ Dumnezeun-a vorbit despre `ngeri, ci despre (firea) omeneasc\, atuncicând a zis: „S\-l facem dup\ chipul [i asem\narea Noastr\”(Fac. 1, 26). Tu nu `n]elegi c\ cerul [i p\mântul vor trece, dartu e[ti chemat s\ fii nemuritor, fiu (al lui Dumnezeu), frate (alDomnului) [i mireas\ a ~mp\ratului? ~n via]a de toate zilele,tot ceea ce are mirele, este [i al miresei; tot a[a ([i `n celeduhovnice[ti): tot ceea ce are Domnul, `]i `ncredin]eaz\ ]ie.N-a venit El, oare, `ntru ajutorul t\u? Nu te-a chemat El `n-su[i? Nu pricepi (din acestea) nimic [i nu ai con[tiin]a no-ble]ei tale? Da, pe bun\ dreptate deplânge (psalmistul) insu-flat (de Duhul) c\derea ta, când zice: „Omul `n cinste fiind,n-a priceput; al\turatu-s-a dobitoacelor celor f\r\ de minte [is-a asem\nat lor” (Ps. 48, 21).

Slav\ Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.


OMILIA A XVII-A

Despre ungerea [i slava duhovniceasc\ a cre[tinilor; (`n rândul al doilea) c\ f\r\ Hristos este cu neputin]\ a se mântui cineva sau a se face p\rta[ al vie]ii celei ve[nice.

1. Cre[tinii des\vâr[i]i, care s-au `nvrednicit s\ ajung\ lam\sura des\vâr[irii [i s\ se afle foarte aproape de ~mp\ratul,sunt consacra]i pentru totdeauna pentru crucea lui Hristos.Dup\ cum, pe vremea profe]ilor (untdelemnul) ungerii eramai de pre] decât orice lucru, pentru c\ servea la ungerea`mp\ra]ilor [i a profe]ilor, tot a[a acum, (ungerea are o `n-semn\tate aparte); un[i fiind cei duhovnice[ti cu ungere ce-reasc\, ei devin hristo[i dup\ har, `mp\ra]i [i preo]i ai taine-lor cere[ti. Ei devin fii, domni [i dumnezei, lega]i, captivi,afunda]i, r\stigni]i [i afierosi]i (Domnului). Pentru c\, dac\ un-gerea cu untdelemnul care provine dintr-o plant\ [i dintr-unlemn v\zut avea atâta putere, `ncât cei un[i, primind o dem-nitate, nimeni n-o t\g\duia – era, de altfel, rânduit ca a[a s\se a[eze regii. David (`nsu[i) cu acest (untdelemn) a fost uns.~ndat\ (dup\ ce a fost uns) a fost supus `ncerc\rilor [i neca-zurilor, dar dup\ [apte ani a ajuns `mp\rat –; cu cât mai multcei care se ung, dup\ duh [i dup\ omul lor cel dinl\untru,cu untdelemnul cel sfin]itor, aduc\tor de bucurie, ceresc [iduhovnicesc, primesc pecetea cereasc\ [i duhovniceasc\ a~mp\r\]iei celei nestric\cioase [i a puterii ve[nice, „arvunaDuhului” (2 Cor. 1, 22; 5, 5), pe Duhul Sfânt, Mângâietorul,pentru c\ El mângâie [i vesele[te pe cei care se afl\ ̀ n necazuri.

2. Cei care au fost un[i cu (untdelemnul provenind) dinlemnul vie]ii, Iisus Hristos, [i din planta cea cereasc\, se `n-vrednicesc s\ ajung\ la m\sura des\vâr[irii, adic\ (s\ do-bândeasc\) ~mp\r\]ia [i `nfierea. Ei sunt `mpreun\ ini]ia]i (`n

tainele) ~mp\r\]iei cere[ti, au `ndr\zneal\ fa]\ de St\pânultuturor, intr\ `n palatul S\u, unde sunt `ngerii [i duhurile sfin-]ilor, chiar dac\ sunt `nc\ `n aceast\ lume. Ei n-au primit `nc\mo[tenirea `ntreag\, care le este preg\tit\ pentru via]a vii-toare, dar arvuna primit\ acum `i face siguri de ea [i se (simt)ca `ncorona]i [i `mp\r\]ind, `nc\ de acum. Ei nu se minu-neaz\ c\ au s\ domneasc\ `mpreun\ cu Hristos, când Duhulse va ar\ta din bel[ug. De ce? Pentru c\, de pe când erau ̀ nc\`n trup au `ncercat gustul acelei dulce]i [i lucrarea acelei puteri.

3. Dup\ cum atunci când un prieten al `mp\ratului, carepetrece la palat, care cunoa[te tainele (palatului) [i vedeporfira (`mp\ratului), ajunge s\ fie el `nsu[i (uns) `mp\rat [i`ncoronat, nu-[i pierde cump\tul, nici nu se teme, pentru c\de mult\ vreme a fost introdus `n tainele palatului – de altfelnici nu este cu putin]\ ca vreunul dintre cei simpli, f\r\ `n-v\]\tur\ [i neini]ia]i `n tainele (palatului), s\ intre acolo [i s\domneasc\, ci numai cei cu experien]\ [i (`nv\]\tur\) –; tota[a se `ntâmpl\ cu cre[tinii, care vor domni `n veacul viitor.Ei nu-[i vor pierde cump\tul, pentru c\ cunosc mai dinaintetainele harului.

Când omul a c\lcat porunca, diavolul a acoperit tot sufle-tul cu un v\l `ntunecos. Dar când a venit harul, tot v\lul a fostdat la o parte. Atunci sufletul fiind cur\]it [i reprimindu-[ifirea sa, (acea) zidire curat\ [i f\r\ prihan\, contempl\ f\r\`ncetare, `n toat\ cur\]ia, cu ochi cura]i, slava luminii celeiadev\rate, pe Soarele cel adev\rat al drept\]ii, Care str\lu-ce[te `n inim\.

4. Dup\ cum la sfâr[itul lumii, când firmamentul se vacl\tina, iar cei drep]i vor petrece `n ~mp\r\]ie, `n lumin\ [islav\, nimic altceva v\zând decât numai pe Hristos stândtotdeauna `n slav\ de-a dreapta Tat\lui; tot a[a [i aceia caresunt de acum fascina]i [i captiva]i de veacul acela contem-


pl\ (`nc\ de acum) frumuse]ile [i minun\]iile de acolo. Pentruc\, de[i suntem pe p\mânt, „cetatea noastr\ este `n ceruri”(Filip. 3, 20); `n acea lume poposim [i tr\im cu mintea [i cuomul cel dinl\untru.

Dup\ cum ochiul trupesc, curat fiind, vede totdeaunaclar soarele, la fel [i mintea cu des\vâr[ire cur\]it\ vede tot-deauna slava luminii lui Hristos, este `mpreun\ cu Domnulziua [i noaptea, `n felul `n care trupul Domnului, unit cu dum-nezeirea, este totdeauna `mpreun\ cu Duhul Sfânt. Oamenii`ns\ nu ajung deodat\ la astfel de trepte (ale des\vâr[irii), cinumai prin osteneli, necaz [i mult\ lupt\. Sunt unii `n careexist\, lucreaz\ [i se odihne[te harul, dar `n care locuie[te [ir\utatea. Deci dou\ st\pâniri lucreaz\ `ntr-o singur\ inim\: aluminii [i a `ntunericului.

5. Poate c\ m\ vei `ntreba: Ce `mp\rt\[ire are lumina cu`ntunericul? Cum poate lumina cea dumnezeiasc\, cea f\r\prihan\ [i curat\, s\ fie umbrit\ [i `ntinat\? (cf. 2 Cor. 6, 14,16). Pentru c\ este scris: „{i lumina str\luce[te `ntru `ntune-ric, iar `ntunericul n-a cuprins-o” (Ioan 1, 5). (Eu zic) c\ lucru-rile nu trebuie `n]elese sub un singur aspect, nici dintr-unsingur punct de vedere. ~ntr-adev\r, unii oameni `ntru atâtse odihnesc `n har, `ncât ajung mai tari decât r\utatea carelocuie[te `n ei; dar cu toate c\ se `ndeletnicesc cu rug\ciunea[i arat\ dragoste fa]\ de Dumnezeu, de[i r\mân `nc\ `n har,ei cad uneori prad\ cugetelor rele [i p\catului. Al]ii `ns\,fiind u[uratici [i simpli, `ndat\ ce harul lucreaz\ cât de cât `nei, socotesc c\ p\catul a pierit. Dar cei ce au discern\mânt[i `n]elepciune nu `ndr\znesc s\ nege c\, având harul luiDumnezeu, nu sunt scuti]i de gânduri ru[inoase [i murdare.

6. Am `ntâlnit deseori printre fra]i, pe unii care au primitatâta har [i bucurie, `ncât timp de cinci sau [ase ani spuneaucu pofta s-a stins `n ei. Dar dup\ aceasta, pe când socoteau

OMILIA A XVII-A 143

c\ s-au eliberat (definitiv) de ea, r\utatea, care era ascuns\s-a trezit `n ei [i au fost mistui]i de poft\, `ncât se `ntrebauuimi]i de unde a venit, dup\ atâta timp, atâta r\utate asupralor. De aceea, (`n mod firesc), nimeni dintre cei cu mintea`ntreag\ nu `ndr\zne[te s\ spun\: Având harul `n mine, suntliber fa]\ de p\cat; ci, acestea amândou\ (harul [i p\catul)lucreaz\ `ntru mintea mea. Cei ce n-au experien]a lucrurilor,pe când harul lucreaz\ cât de cât `n ei, socotesc c\ deja au`nvins, c\ sunt cre[tini des\vâr[i]i. Eu `ns\ zic c\ a[a stau lu-crurile: Dup\ cum atunci când soarele str\lucind pe cer, `nv\zduhul curat, vin `n jurul s\u norii [i-l acoper\, `ntunecândv\zduhul, f\r\ `ns\ s\-l vat\me, pentru c\ el r\mâne `ntreg`n lumina [i `n elementul s\u; la fel stau lucrurile cu cei ce nusunt cu des\vâr[ire cur\]i]i; de[i tr\iesc `n harul lui Dumnezeu,ei sunt st\pâni]i, `n adâncul lor, de p\cat. Ei au porniri fire[ti[i gânduri puternice pentru Dumnezeu, dar nu sunt cu totulde partea binelui.

7. La fel se `ntâmpl\ [i cu cei care, `n adâncul lor, suntst\pâni]i de partea cea bun\, adic\ de har; [i ei sunt supu[i[i robi cugetelor celor viclene [i p\r]ii celei rele. Deci estenevoie de mult discern\mânt pentru ca s\ afle cineva, dinproprie experien]\, c\ lucrurile stau `n acest chip. ~]i spun c\[i Apostolii, care aveau pe Mângâietorul, n-au fost `ntrutotul f\r\ de grij\. La bucuria [i veselia lor se ad\ugau teama[i cutremurul (iscate chiar) de har, nu de r\utate; (`n felul)acesta harul `i ferea s\ nu se abat\ câtu[i de pu]in (de la ca-lea cea dreapt\).

Dup\ cum, aruncând cineva o pietricic\ `ntr-un zid, aces-ta nu se mut\, nici nu se vat\m\ cu nimic; sau slobozindcineva o s\geat\ `mpotriva unuia care poart\ scut, cu nimicnu vat\m\ fierul (scutului), nici trupul, ci, rico[ând, cade; tota[a, apropiindu-se de Apostoli un r\u cât de mic, nu-i v\t\-


ma, pentru c\ erau `mbr\ca]i cu puterea des\vâr[it\ a luiHristos. Fiind ei `n[i[i des\vâr[i]i, aveau libertatea de a s\-vâr[i lucrurile drept\]ii.

8. Sunt, deci, unii care spun c\ dup\ ce sufletul (a primitharul) nu mai are nicio grij\. (Acest lucru este gre[it), pentruc\ Dumnezeu cere chiar de la cei des\vâr[i]i (conlucrarea)voin]ei sufletului lor cu lucrarea Duhului; cere ca [i ei s\-[idea consim]\mântul lor (la s\vâr[irea faptelor bune). Pentruc\ spune Apostolul: „Duhul s\ nu-l stinge]i” (1 Tes. 5, 19).Astfel, unii dintre ace[tia au dorit s\ nu fie povar\ altora;al]ii, s\ se sprijineasc\ pe propriile puteri; al]ii `ns\ priminddaruri de la mireni, le-au dat s\racilor. Aceast\ fapt\ e mai`nalt\ (decât celelalte). Tot a[a, unii dintre cei care au dobân-dit harul se `ngrijesc doar de ei `n[i[i. Al]ii `ns\ se str\duiescs\ fie de folos [i altor suflete. Ace[tia (din urm\) sunt cu multmai presus de ceilal]i. Dar sunt al]ii care, dup\ ce au primitharul, `[i supun trupurile lor, pentru numele lui Dumnezeu,la batjocur\ [i suferin]e. Ace[tia sunt mai presus (de to]i).Unii, s\vâr[ind virtutea, vor s\ se f\leasc\ [i s\ fie admira]ide oameni, zicând c\, fiind cre[tini, sunt p\rta[i ai DuhuluiSfânt. Al]ii `ns\ se str\duiesc s\ r\mân\ ne[tiu]i [i se ferescde `ntâlnirea cu oamenii. Ace[tia sunt cu mult deasupra ce-lor (dinainte). Vezi, chiar [i `n starea de des\vâr[ire exist\ om\sur\ a dragostei fa]\ de Dumnezeu mai `nalt\ [i abunden-t\, care vine (tot) din voin]a natural\.

9. Dup\ cum cineva, `mbr\cat s\r\c\cios, se viseaz\ bo-gat, dar sculându-se din somn, iar\[i se vede s\rac [i gol, lafel sunt unii dintre cei ce vestesc cuvântul cel duhovnicesc;ei par c\ vorbesc ca ni[te [tiutori ai lucrurilor, (de[i nu-i a[a).F\r\ s\ fi gustat din cele despre care cuvânt\, r\mân cu min-tea la o oarecare `nchipuire. {i dup\ cum o femeie `mbr\cat\`n m\t\suri, `mpodobit\ cu m\rg\ritare, se las\ v\zut\ `ntr-ocas\ de desfrânare, la fel este inima acestora: loca[ de des-

OMILIA A XVII-A 145

10 – Omilii

frânare al duhurilor necurate. Le place s\ vorbeasc\ desprefaptele virtu]ii, dar nu se `ndeamn\ la fapte.

10. Dup\ cum este cu neputin]\ ca pe[tele s\ tr\iasc\f\r\ ap\, sau s\ mearg\ cineva f\r\ picioare, s\ vad\ luminaf\r\ ochi, s\ vorbeasc\ f\r\ limb\ sau s\ aud\ f\r\ urechi, tota[a este cu neputin]\ s\ cunoasc\ cineva tainele [i `n]elep-ciunea lui Dumnezeu, s\ fie bogat (`n har) [i cre[tin, f\r\Domnul Iisus [i f\r\ lucrarea puterii dumnezeie[ti. Pentru c\aceia sunt cu adev\rat `n]elep]i, lupt\tori, curajo[i [i filosofiai lui Dumnezeu, care sunt condu[i [i p\stori]i dup\ omul(lor) l\untric de puterea dumnezeiasc\. Filosofii p\gânilorpredau retorica, `ns\ al]ii, care sunt mai pu]in me[teri la cu-vânt, b\rba]i cucernici, se veselesc [i tresalt\ de bucurie da-torit\ harului lui Dumnezeu. S\ judec\m acum care sunt maibuni! „~n fapt\ [i `n putere”, zice (Apostolul), „st\ ~mp\r\]ialui Dumnezeu, nu `n cuvânt” (1 Cor. 4, 20).

11. Este u[or s\ spun\ cineva: Pâinea aceasta e f\cut\din grâu. Este `ns\ nevoie s\ spunem cu de-am\nuntul [icum se preg\te[te, [i cum se coace. A vorbi despre nep\-timire [i des\vâr[ire (este lucru u[or; dar a `nf\]i[a lucruriledin propria experien]\) la pu]ini le este dat (s-o fac\). Evan-ghelia `nva]\ pe scurt: „S\ nu te mânii; s\ nu pofte[ti (bunu-rile aproapelui t\u); dac\ cineva `]i d\ o palm\ peste obrazuldrept, `ntoarce-l [i pe cel\lalt; dac\ cineva se judec\ cu tines\-]i ia haina, d\-i lui [i c\ma[a” (cf. Luca 6, 29; Matei 5, 40).Apostolul `ns\ `nva]\ pe larg cum trebuie s\ se s\vâr[easc\lucrarea de cur\]ire ([i anume spune c\ trebuie s\ se fac\)pu]in câte pu]in, cu r\bdare [i cu st\ruin]\. El hr\ne[te (pecei ce `mbr\]i[eaz\ cuvântul evanghelic) mai `ntâi cu lapte,ca pe ni[te prunci, apoi `i duce la cre[tere [i des\vâr[ire. Deasemenea, spune Evanghelia: „Haina se face din lân\” (cf.Ie[. 28, 39). Apostolul `ns\ arat\ am\nun]it cum se face.


12. Cei ce gr\iesc cuvinte duhovnice[ti (f\r\ s\ fi gustatdin duhovnicie) sunt asemenea unui om care c\l\tore[te pevreme de ar[i]\ pe un câmp pustiu [i, f\cându-i-se sete, `[i`nchipuie un izvor curgând [i pe sine bând (din el), pe cândbuzele [i limba lui se usuc\ de sete. Sau (se aseam\n\) unuiom care vorbe[te despre miere [i (spune) c\ e dulce, f\r\ s\fi gustat din ea [i f\r\ s\-i cunoasc\ m\sura dulce]ii. La felsunt [i cei ce vorbesc despre des\vâr[ire, despre bucuria du-hovniceasc\ [i despre nep\timire; necunoscându-le direct,lucrurile nu sunt precum le spun. Când unul dintre ace[tia se`nvrednice[te s\ tr\iasc\ doar `n parte cele ce spune, atunci`[i zice: Lucrurile nu sunt precum credeam; altfel vorbeameu, [i altfel lucreaz\ Duhul.

13. Cre[tinismul, (Evanghelia), este hran\ [i b\utur\. Cucât se `nfrupt\ cineva din el, cu atât mai mult i se `nfl\c\reaz\mintea de dulcea]a (lui). ~nfruptându-se (din el, mintea) nu ise mai satur\ [i `l caut\ cu nesa].

Atunci când unuia, `nsetat fiind, i se ofer\ o b\utur\ dulce,`ndat\ ce gust\ din ea, mai tare este ars (de sete) [i mai vâr-tos dore[te s\ bea. La fel stau lucrurile (`n cele duhovnice[ti):setea de Duhul este ne`ncetat\. Acestea nu sunt vorbe goale.(Setea aceasta este urmarea faptului c\) Duhul lucreaz\ `nsuflet, `n chip tainic.

Unii socotesc c\, dep\rtându-se de femeie [i de toatecele v\zute, sunt sfin]i. Dar nu este a[a. Pentru c\ r\utateatr\ie[te [i se ridic\ `n inima omului. (Numai) acela este sfânt,care s-a cur\]it [i sfin]it dup\ omul cel dinl\untru. C\ acolounde se `nal]\ adev\rul, (apare) r\t\cirea [i se lupt\ cu el,str\duindu-se s\-l `ntunece [i s\-l acopere.

14. Pe când iudeii de]ineau preo]ia, (unii oameni) dinacest popor – (ca) Eleazar [i Macabeii – au fost persecuta]i [isupu[i la cazne, pentru c\ au st\ruit `n adev\r. Dar din vremeaR\stignirii [i a (sfâ[ierii) catapetesmei, când Duhul S-a dep\r-

OMILIA A XVII-A 147

tat de la ei, s-a descoperit adev\rul [i lucreaz\ `ntru noi. (Maitârziu), iar\[i, (unii) au fost prigoni]i chiar de poporul lor; aufost prigoni]i [i pu[i la cazne chiar de poporul lor, pentru caaceia care iubesc adev\rul s\ devin\ martorii (Lui). ~ntr-ade-v\r, cum s-ar ar\ta adev\rul dac\ n-ar exista mincino[ii care-ldu[m\nesc [i se pornesc `mpotriva lui?

{i printre fra]i sunt unii care poart\ patimi [i sl\biciuni;ace[tia trebuie s\ arate mult\ grij\ ca s\ nu cad\. Unul din-tre ei, pe când se ruga `mpreun\ cu un altul, a fost r\pit deputerea dumnezeiasc\ [i a v\zut cetatea (cereasc\), Ierusali-mul cel de sus, chipuri luminoase [i o lumin\ nesfâr[it\. {i aauzit un glas care zicea: Iat\ locul de odihn\ al celor drep]i.Dar dup\ pu]in timp, trufindu-se [i socotind c\ cele v\zute`l privesc pe el, a c\zut (`n pr\pastia) cea f\r\ fund a p\catu-lui [i `n mii de rele.

15. Deci, dac\ un om duhovnicesc [i ajuns la atâta `n\l-]ime a c\zut, cum poate s\ spun\ un oarecare: Postesc, suntprimitor de str\ini, `mi `mpart bunurile (s\racilor), de-acumsunt sfânt. Ferirea de la cele rele nu este tot una cu des\-vâr[irea; (des\vâr[irea st\) `n a p\trunde `n mintea ta cea `n-tunecat\ [i a omor` [arpele care te-a ucis, care se cuib\re[te(`n partea) cea mai adânc\ a min]ii [i `n adâncul cugetelortale, `n a[a-zisele c\m\ri [i locuri de odihn\ ale sufletului.

Cu adev\rat, inima este un abis, dar trebuie s\ ucizi acest[arpe [i s\ `ndep\rtezi toat\ necur\]ia din tine. De altfel, to]ifilosofii, Legea [i Apostolii, chiar [i venirea Mântuitorului auavut drept scop cur\]ia. Orice om, fie iudeu, fie elin, iube[tecur\]ia, dar nu poate s\ se cur\]easc\. Se cuvine, deci, s\ cer-cet\m cum [i prin ce (mijloace) se dobânde[te cur\]ia inimii.(Trebuie spus c\) prin nimic altceva decât prin Cel care S-ar\stignit pentru noi; Acesta este Calea, Adev\rul, U[a, M\r-g\ritarul, Pâinea cea vie [i cereasc\. F\r\ acest Adev\r, nupoate s\ cunoasc\ cineva adev\rul [i s\ se mântuiasc\.


Deci, a[a cum dup\ omul cel din afar\ ai lep\dat lucrurilecele v\zute [i le-ai `mp\r]it (celor nevoia[i), tot a[a se cuvines\ lepezi [i s\ socote[ti ca nimic (orice câ[tig) `n `n]elep-ciunea acestei lumi, `n cunoa[tere [i `n elocin]\, ca s\ te po]izidi prin „nebunia” propov\duirii (1 Cor. 1, 21). ~n aceast\propov\duire, (spunea Apostolul Pavel), este `n]elepciuneacea adev\rat\, care nu cunoa[te str\lucirea cuvintelor, darare puterea care lucreaz\ prin sfânta cruce. Slav\ Treimeicelei de o fiin]\, `n veci. Amin.

OMILIA A XVIII-A

Despre comoara cre[tinilor, adic\ despre Hristos [i Duhul Sfânt,Care `n diferite chipuri `i exerseaz\ ca s\ ajung\ la des\vâr[ire.

1. Dac\ cineva este bogat `n (aceast\) lume [i are o co-moar\ ascuns\, `[i procur\ cu bog\]ia [i comoara sa tot ceeace vrea. ~[i procur\ (lucruri) [i obiecte de pre] [i este `ncre-din]at c\ poate dobândi tot ce-[i dore[te. Tot a[a [i cei carecaut\ s\ dobândeasc\ de la Dumnezeu – [i dobândind, p\s-treaz\ – comoara cea cereasc\ a Duhului, pe Domnul `nsu[i,care str\luce[te `n inimile lor; ace[tia `mplinesc toat\ drep-tatea virtu]ilor [i primesc roadele minunate ale `mplinirii po-runcilor Domnului, datorit\ lui Hristos, Care este `ntru ei,Care-i face s\ dobândeasc\ o bog\]ie [i mai mare. Pentru c\datorit\ comorii cere[ti s\vâr[esc toat\ dreptatea [i `nt\ri]ifiind de mul]imea bog\]iei duhovnice[ti (care se afl\ `n ei),`mplinesc toate poruncile Domnului. Zice Apostolul: „Noiavem aceast\ comoar\ `n vase de lut” (2 Cor. 4, 6), `n]e-legând prin comoar\ puterea sfin]itoare a Duhului. {i iar\[i:

OMILIA A XVIII-A 149

„Acesta S-a f\cut pentru noi `n]elepciune de la Dumnezeu,dreptate, sfin]ire [i r\scump\rare” (1 Cor. 1, 30).

2. Prin urmare, cel ce a aflat [i are `ntru sine comoara ceacereasc\ a Duhului, acela `mpline[te `n chip neprih\nit, nesilitde nimeni [i lesne toat\ dreptatea poruncilor [i toat\ lucra-rea virtu]ilor.

De aceea, s\ rug\m [i noi pe Dumnezeu, s\-I cerem [is\-L implor\m s\ ne d\ruiasc\ [i nou\ acea comoar\ a Du-hului S\u, pentru ca astfel s\ putem `mplini f\r\ prihan\ [i `ncur\]ie toate poruncile Lui, toat\ dreptatea Duhului, `n chipcurat [i des\vâr[it, datorit\ comorii cere[ti, care este Hristos.

{i dup\ cum cel ce este s\rac, lipsit (de cele trebuincioa-se) [i h\mesit de foame, nu poate dobândi nimic `n (aceast\)lume pentru c\ s\r\cia `l cople[e[te, iar cel ce are comoar\,precum s-a zis mai `nainte, dobânde[te f\r\ osteneal\ toatecâte vrea, la fel [i sufletul cel gol [i pustiu de p\rt\[ia Duhu-lui, care se afl\ (cuprins) de cumplita s\r\cie a p\catului, nupoate, chiar dac\ vrea, s\ dea rodul Duhului, (rodul) drep-t\]ii cu adev\rat, `nainte de a se `mp\rt\[i de Duhul.

3. ~n acela[i timp se cuvine ca fiecare s\ se sârguiasc\ aruga pe Domnul s\-l `nvredniceasc\ s\ afle [i s\ primeasc\comoara cea cereasc\ a Duhului, pentru a putea s\ `ndepli-neasc\ f\r\ osteneal\ [i greutate, f\r\ prihan\ [i `n chip curat,toate poruncile Lui, pe care (omul) mai `nainte (de a primiajutorul Lui), fie [i silindu-se nu le putea `ndeplini. C\ s\racfiind [i lipsit de p\rt\[ia Duhului – f\r\ comoara cea duhov-niceasc\ –, cum ar fi putut s\ dobândeasc\ astfel de bunuriduhovnice[ti? Numai sufletul care a aflat pe Domnul [i co-moara cea adev\rat\, printr-o `ndelungat\ c\utare a duhului(sau, datorit\) credin]ei [i marii lui r\bd\ri, face, precum s-azis mai `nainte, roadele Duhului, (`mpline[te) toat\ dreptatea[i poruncile Duhului, `n sine [i prin sine, `n chip curat, des\-vâr[it [i f\r\ prihan\.


4. Sau s\ ne folosim de un alt exemplu: Când un om bo-gat g\te[te mas\, din bog\]ia [i comoara pe care o are, elcheltuie[te (mult), [i nu se teme c\ va s\r\ci din pricina asta,pentru c\ averea lui este mare. De aceea, el vesele[te dinbel[ug [i `n chip str\lucit pe oaspe]ii s\i, oferindu-le tot soiulde bucate alese. Dimpotriv\, atunci când cel s\rac [i lipsitvrea s\ `ntind\ mas\ cuiva, el `mprumut\ totul: vase, fa]\ demas\ [i (multe) altele. Dup\ ce mesenii au mâncat – a[a cum(se m\nânc\) la cina unui s\rac, el d\ `napoi fiec\ruia cele`mprumutate: vasele de argint, fa]a de mas\ [i celelalte. Iardup\ ce toate au fost restituite, r\mâne s\rac [i gol, pentruc\ nu are o bog\]ie a sa, de care s\ se poat\ bucura.

5. Tot a[a [i cei ce sunt boga]i `n Duhul Sfânt, cei ce aucu adev\rat bog\]ia cea cereasc\ [i p\rt\[ia Duhului: atuncicând gr\iesc cuiva cuvântul adev\rului, când `mp\rt\[esccuvântul duhovnicesc [i vor s\ desf\teze sufletele (seme-nilor lor), din prisosul (inimii) lor vorbesc [i din comoara lor,pe care o poart\ `n ei; cu aceasta desf\teaz\ sufletele celorce-i ascult\, [i nu se tem c\ vor s\r\ci, pentru c\ poart\ `n eicomoara cereasc\ a bun\t\]ii, din care pun `nainte [i desf\-teaz\ pe oaspe]ii cei duhovnice[ti. Pe când cel s\rac, cel cenu are nimic din bog\]ia lui Hristos, cel care nu are `n sufle-tul s\u bog\]ia cea duhovniceasc\ – aceea din care izvor\sctoate cuvintele [i faptele bune, toate gândurile dumnezeie[ti[i tainele cele de negr\it –, dac\ vrea s\ vesteasc\ cuvântuladev\rului [i s\ desf\teze (cu el) pe unii dintre ascult\tori,pentru c\ nu are `n sine cuvântul lui Dumnezeu, `n toat\ pu-terea [i adeverirea, ci numai citeaz\ [i `mprumut\ cuvintedin vreo scriere sau (cuvinte) auzite de la b\rba]ii cei duhov-nice[ti –, nu face decât s\ repete [i s\ tâlcuiasc\ (acestecuvinte). (Cele spuse) par s\ desf\teze [i s\ bucure pe unii,dar dup\ ce [i-a `ncheiat cuvântul, fiecare vorb\ se `ntoarcela cele din care a fost luat\, [i el r\mâne iar\[i gol [i s\rac,


pentru c\ nu are o comoar\ a sa de la Duhul, din care s\d\ruiasc\, s\ foloseasc\ [i s\ desf\teze pe al]ii; (de altfel), el`nsu[i nu se bucur\, nici nu se vesele[te `n Duhul.

6. De aceea trebuie ca mai `ntâi s\ cerem de la Dumnezeucu inim\ zdrobit\ [i credin]\ s\ ne dea s\ afl\m comoara ceaadev\rat\ a lui Hristos `n inimile noastre, cu puterea [i lu-crarea Duhului. {i a[a, dup\ ce am aflat ceea ce ne este defolos, pe Domnul, mântuirea [i via]a ve[nic\ – atunci, pe câtne este cu putin]\, s\ c\ut\m s\ fim de folos [i altora, d\-ruind de la Hristos, din comoara (noastr\) cea l\untric\, toat\bun\tatea cuvintelor duhovnice[ti [i tâlcuind tainele cere[ti.Pentru c\ a[a a voit Tat\l `ntru bun\tatea Sa, s\ locuiasc\ `ntot cel ce crede [i se roag\ Lui. Pentru c\, zice, „cel ce M\iube[te pe Mine va fi iubit de Tat\l Meu [i Eu `l voi iubi peel [i M\ voi descoperi lui” (Ioan 14, 21). {i iar\[i: „Eu [i Tat\lMeu vom veni [i ne vom s\l\[lui `ntru el” (Ioan 14, 23).A[a a voit nesfâr[ita bun\tate a Tat\lui; a[a s-a ar\tat iubireadumnezeiasc\ a lui Hristos, a[a a f\g\duit bun\tatea cea denegr\it a Duhului.

M\rire `ndur\rii celei de negr\it a Preasfintei Treimi.7. Cei care s-au `nvrednicit s\ devin\ fii ai lui Dumnezeu

[i s\ se nasc\ de sus, de la Duhul Sfânt, care au ̀ n ei pe Hristoscare-i lumineaz\ [i le d\ odihn\, sunt c\l\uzi]i `n multe [ifelurite chipuri de Duhul, iar inima le este `nviorat\ `n chipnev\zut, `n odihn\ duhovniceasc\, de har. S\ d\m câtevapilde din bucuriile cunoscute `n (aceast\) lume, pentru a`nf\]i[a cumva prin ele petrecerea harului `n suflet. Uneori(aceste suflete) se desf\teaz\ ca la o cin\ `mp\r\teasc\; seveselesc [i se bucur\ cu bucurie mare. Alt\dat\ sunt ase-menea miresei care se odihne[te al\turi de mirele ei `ntr-oodihn\ dumnezeiasc\. Alteori sunt precum `ngerii cei f\r\ detrup; de[i sunt `n trup, cu aceea[i u[urin]\ se mi[c\. Alteori


sunt ca ([i cuprinse) de be]ie, `mb\tându-se [i veselindu-se `nDuhul de be]ia tainelor celor dumnezeie[ti [i duhovnice[ti.

8. Alt\dat\ plâng [i se tânguiesc pentru neamul ome-nesc, se roag\ pentru `ntreg (neamul lui) Adam, se `ndure-reaz\ [i plâng, pentru c\ sunt cuprin[i de Duhul de dragostepentru omenire. Alt\dat\ Duhul aprinde `n ei atâta bucurie[i iubire c\ dac\ ar fi posibil, pe to]i oamenii i-ai strânge lapieptul lor, f\r\ s\ deosebeasc\ pe cel r\u de cel bun. Alt\-dat\ atât de mult se smeresc `n smerenia Duhului, `ncât sesocotesc mai prejos decât orice om, se socotesc ultimii [i ceimai ne`nsemna]i dintre to]i oamenii. Alt\dat\ sunt ]inu]i deDuhul `ntr-o bucurie de negr\it. Alt\dat\ sunt asemenea unui(b\rbat) puternic, care luând panoplia `mp\r\teasc\ [i cobo-rând la r\zboi `mpotriva du[manilor, ì bate [i ì `nvinge. Pen-tru c\, la fel [i (b\rbatul) cel duhovnicesc apuc\ armele celecere[ti ale Duhului, coboar\ la lupt\ `mpotriva du[manilor, ìbate [i ì supune sub picioarele sale (1 Cor. 15, 27).

9. Alt\dat\ sufletul se odihne[te `ntr-o mare lini[te, `ntr-osenin\tate [i o pace adânc\, afundat `ntr-o pl\cere spiritual\,`ntr-un repaus [i mul]umire de negr\it. Alt\dat\ harul ì d\pricepere, `n]elepciune de nespus [i cunoa[tere (a tainelor)Duhului celui de nep\truns, (taine) care este imposibil a figr\ite de limb\ [i de gur\. Alt\dat\ devine un om obi[nit.Astfel, harul se manifest\ `n ei `n chip diferit [i `n multe feluric\l\uze[te sufletul – `l odihne[te dup\ voia lui Dumnezeu sau`l `ncearc\ `n diferite chipuri – pentru a-l readuce la Tat\l celceresc des\vâr[it, f\r\ prihan\ [i curat.

10. Lucr\rile Duhului, de care am vorbit mai `nainte, searat\ `n cei ce sunt pe trepte mai `nalte, aproape de des\-vâr[ire. Feluritele odihniri ale harului, spuse mai `nainte, aunume diferite, `ns\ ele lucreaz\ necontenit `n ace[tia, o lu-crare urmând pe alta. Atunci când sufletul a ajuns la des\-


vâr[ire duhovniceasc\, când s-a cur\]it cu des\vâr[ire de pa-timi, când s-a unit cu Duhul, Mângâietorul, `ntr-o comuniunenegr\it\, când s-a `nvrednicit s\ se fac\ duh, amestecat cuDuhul, atunci el tot devine lumin\, tot (sufletul devine) ochi,tot (sufletul devine) duh, tot (sufletul devine) bucurie, tot(sufletul devine) odihn\, tot (sufletul devine) `ndurare, tot(sufletul devine) bun\tate, tot (sufletul devine) blânde]e. {idup\ cum o piatr\ (care se afl\ `n adâncul m\rii) este `ncon-jurat\ de pretutindeni de ap\, la fel [i ace[tia, `n orice pri-vin]\ fiind amesteca]i cu Duhul Sfânt, se fac asemenea luiHristos. Ei poart\ `n sine, neschimbate, virtu]ile puterii Du-hului [i sunt `nl\untrul lor f\r\ prihan\, f\r\ pat\ [i cura]i.

11. Pentru c\, restaura]i fiind de Duhul, cum ar putea s\dea `n afar\ rodul r\ut\]ii? (Cu neputin]\), ci totdeauna [ipretutindeni str\lucesc `n ei roadele Duhului.

S\ rug\m, deci, [i noi pe Dumnezeu, cu credin]\, cu dra-goste [i cu n\dejde mult\, s\ ne dea [i nou\ `n dar harul celceresc al Duhului, pentru ca acela[i Duh s\ ne conduc\ [i penoi [i s\ ne c\l\uzeasc\ `nspre (`mplinirea a) toat\ voia luiDumnezeu, s\ ne dea odihn\ dup\ felurimea odihnei Sale,pentru ca, datorit\ unei astfel de c\l\uziri, unui astfel de exer-ci]iu al harului [i de spor duhovnicesc, s\ ne `nvrednicims\ ajungem la des\vâr[irea plenitudinii lui Hristos, dup\cum spune Apostolul: „s\ ne umplem de toat\ plin\tatealui Hristos” (Efes. 4, 13). (De altfel) Domnul a f\g\duit c\ vad\rui tuturor celor care cred `n El [i ~l roag\ `ntru adev\r, (s\cunoasc\) tainele comuniunii celei de negr\it a Duhului. Deaceea, afierosindu-ne `n `ntregime Domnului, s\ ne str\duima dobândi bunurile amintite mai ̀ nainte. Sfin]indu-ne cu trupul[i cu sufletul [i pironindu-ne pe crucea lui Hristos, s\ nefacem vrednici de ~mp\r\]ia cea ve[nic\, sl\vind pe Tat\l, peFiul [i pe Duhul Sfânt, `n veci. Amin.


OMILIA A XIX-A

Cre[tinii care vor s\ sporeasc\ [i s\ prop\[easc\ (`n bine) sunt datori s\ se sârguiasc\ spre orice lucru bun,

pentru ca s\ se izb\veasc\ de p\catul ce locuie[te `n ei [i s\ se umple de Duhul Sfânt.

1. Cel ce vrea s\ se apropie de Domnul, s\ se `nvred-niceasc\ de via]a ve[nic\, s\ devin\ s\la[ al lui Hristos, s\ seumple de Duhul Sfânt, s\ (poarte) roadele Duhului [i s\ `m-plineasc\ `n chip curat [i f\r\ prihan\ poruncile lui Hristos,trebuie mai `ntâi s\ cread\ cu putere `n Domnul, (apoi) s\ sededice `n `ntregime poruncilor Lui [i s\ se lepede `ntru totulde lume, pentru ca mintea lui s\ nu se mai preocupe deceva din cele v\zute. Trebuie, de asemeni, s\ st\ruie ne`nce-tat `n rug\ciune, s\ a[tepte cu credin]\ venirea [i ajutorulDomnului, iar ochiul min]ii s\-i fie pururea `ndreptat spreaceasta. Apoi, trebuie s\ se sileasc\ spre des\vâr[irea a totlucrul cel bun [i a tuturor poruncilor Domnului, pentru c\p\catul locuie[te `ntru el. {i anume s\ se sileasc\ a se smeri`naintea oric\rui om, s\ se socoteasc\ pe sine cel mai ne`n-semnat [i mai r\u, s\ nu caute cinstiri, laud\ [i slav\ de lavreun om, dup\ cum este scris [i `n Evanghelie (Ioan 5, 44),ci s\ aib\ totdeauna `naintea ochilor numai pe Domnul [iporuncile Sale; s\ vrea din toat\ inima s\-I plac\ numaiLui, dup\ cum spune Domnul: „~nv\]a]i de la Mine c\ suntblând [i smerit cu inima [i ve]i afla odihn\ sufletelor voastre”(Matei 11, 29).

2. De asemenea, s\ se obi[nuiasc\, pe cât `i este cu pu-tin]\, s\ fie milostiv, blând, `ndur\tor [i bun, dup\ cum ziceDomnul: „Fi]i buni [i milostivi, precum [i Tat\l vostru Celceresc este milostiv” (Luca 6, 26). {i iar\[i: „Dac\ M\ iubi]i pe

Mine, ]ine]i poruncile Mele” (Ioan 14, 15). {i iar\[i: „Sili]i-v\s\ intra]i prin u[a cea strâmt\” (Luca 13, 24). ~ntru toatetrebuie s\ aib\ ca pild\ mereu vie `n mintea sa, smerenia,purtarea, blânde]ea [i chipul de a vie]ui al Domnului; s\ st\-ruie `n rug\ciune, s\ cear\ totdeauna cu credin]\ ca Domnuls\ vin\ [i s\ locuiasc\ `n el, s\-l `nt\reasc\ `n (`mplinirea)poruncilor Lui, ca Domnul `nsu[i s\ Se fac\ s\la[ al sufletului(s\u). ~n felul acesta, cele ce s\vâr[e[te acum cu inim\ strân-s\, le va s\vâr[i de bun\voie, pentru c\ s-a obi[nuit pentrutotdeauna cu binele, `[i aminte[te mereu de Domnul [i-La[teapt\ totdeauna cu mult\ iubire. Atunci, v\zând Domnulatâta hot\râre [i atâta zel pentru bine, v\zând c\ acesta sesile[te necontenit s\-[i aminteasc\ de El [i s\ fac\ binele,v\zând cum, `mpotriva voin]ei sale, `[i `ndreapt\ din r\spu-teri inima spre smerenie, blânde]e [i iubire, se milostive[tede el, `l izb\ve[te de du[manii s\i [i de p\catul care locu-ie[te `n el [i-l umple de Duhul Sfânt. {i a[a `mpline[te el cuadev\rat, f\r\ sfor]are [i trud\, toate poruncile Domnului;sau mai degrab\ Domnul `mpline[te `n el poruncile Sale [iface s\ creasc\, `n toat\ cur\]ia, roadele Duhului.

3. Apropiindu-se omul de Domnul, se cuvine, mai `naintede toate, s\ se sileasc\ (a s\vâr[i) binele – chiar dac\ inimasa nu vrea acest lucru – [i s\ a[tepte totdeauna, cu credin]\neclintit\, mila Lui; s\ se sileasc\ s\ iubeasc\, chiar dac\ nuare (`n el) iubire; s\ se sileasc\ s\ fie blând, chiar dac\ nu are(`n el) blânde]e; s\ se sileasc\ s\ fie `ndur\tor [i s\ aib\ inim\milostiv\, (chiar dac\ nu are din fire aceste `nsu[iri); s\ sesileasc\ s\ fie `ndelung-r\bd\tor când e dispre]uit, iar cândeste batjocorit, s\ nu se mânie, dup\ cum s-a scris: „S\ nuv\ r\zbuna]i singuri, iubi]ilor” (Rom. 12, 19). S\ se sileasc\spre rug\ciune, chiar dac\ `i lipse[te rug\ciunea duhovni-ceasc\. V\zând, deci, Dumnezeu pe unul ca acesta c\ a[a se


lupt\ [i cu sila, `mpotriva voii inimii sale, vine c\tre Domnul,`i va da adev\rata rug\ciune a Duhului, `i va da iubire ade-v\rat\, blânde]e adev\rat\, `ndurare a inimii [i bun\tate ade-v\rat\, `ntr-un cuvânt `l va umple de roadele Duhului.

4. Dac\ cineva, neavând (harul) rug\ciunii, se sile[te s\se roage ca s\ dobândeasc\ doar acest har – f\r\ s\ se sileas-c\ (s\ practice) [i blânde]ea, smerenia [i celelalte porunci aleDomnului, f\r\ s\ arate grij\, lupt\ [i trud\ ca s\ le `mpli-neasc\ pe acestea, `n m\sura `n care depind de hot\rârea [ide libertatea voin]ei lui –, uneori i se d\, `n parte, harul rug\-ciunii, `n odihna [i veselia Duhului, dup\ cererea sa. ~ns\, `npurtarea sa (un astfel de om) r\mâne a[a cum era mai `na-inte. ~i lipse[te blânde]ea, pentru c\ n-a c\utat-o [i nu [i-adat osteneala ca s-o capete, nici nu s-a g\tit s\ fie a[a. ~i lip-se[te smerenia, pentru c\ n-a cerut-o, nici nu s-a silit ca s-ocâ[tige. ~i lipse[te dragostea fa]\ de to]i, pentru c\ n-a pur-tat grij\ de ea, nici n-a pomenit-o `n rug\ciune. ~i lipsesccredin]a [i `ncrederea `n Dumnezeu pentru c\, necunoscân-du-se pe sine, nu s-a `ncredin]at de s\r\cia sa, iar `n vremede necaz nu s-a ostenit s\ cear\ de la Domnul credin]\ pu-ternic\ `n El [i n\dejde nestr\mutat\.

5. (Dup\ cum) se cuvine ca omul s\ se sileasc\ [i s\ sesârguiasc\ la rug\ciune, chiar dac\ inima (lui) nu vrea, la fel(trebuie s\ se sileasc\) pentru (a dobândi smerenia, iubirea,blânde]ea, sinceritatea) simplitatea, cu „toat\ st\ruin]a [i `n-delunga r\bdare” (Col. 1, 11), cu bucurie, precum s-a scris.Tot a[a (trebuie) s\ se sileasc\ a se nesocoti pe sine, a secrede (cel mai) lipsit [i mai de pe urm\ (dintre oameni), a nuvorbi despre lucruri nefolositoare, a cerceta totdeauna pecele ale lui Dumnezeu [i a vorbi (despre ele atât) cu gura, cât[i cu inima. De asemenea, (trebuie s\ se sileasc\) s\ nu semânie [i s\ nu ridice glasul, precum este scris: „Orice am\-

OMILIA A XIX-A 157

r\ciune [i sup\rare, mânie, ]ip\t [i def\imare s\ piar\ de lavoi, `mpreun\ cu orice r\utate” (Efes. 4, 31); s\ urmeze pur-t\rii Domnului, prin lucrarea virtu]ii, purtare cuviincioas\ [ifrumoas\, prin bun\tate, smerenie [i blânde]e. S\ nu se `nfu-mureze, crezând despre sine lucruri mai mari decât sunt, s\nu se mândreasc\ [i s\ nu vorbeasc\ ceva `mpotriva cuiva.

6. Spre toate acestea se cuvine s\ se sileasc\ cel carevrea s\ sporeasc\ (`n virtute) [i s\ plac\ lui Hristos; pentru c\Domnul, v\zând zelul [i voin]a celui care se sile[te s\ seobi[nuiasc\ cu toat\ bun\tatea, simplitatea, blânde]ea, sme-renia, iubirea [i rug\ciunea, El `nsu[i Se va da, `n `ntregime,lui. (De aici `nainte), Domnul `nsu[i va `mplini `n el, cu ade-v\rat, `n chip curat, f\r\ sil\ [i osteneal\, tot ceea ce acesta,nici m\car cu sila, nu putea s\vâr[i mai `nainte, din pricinap\catului ce locuia `n el. (Acum) `mplinirea tuturor virtu]ilori se face lui ca o (a doua) natur\.

Prin urmare, venind Domnul [i locuind `ntr-`nsul, [i el `nDomnul, (Domnul) `mpline[te `ntru el poruncile Sale f\r\ tru-d\, umplându-l de roada Duhului. Dac\ `ns\ cineva se sile[tedoar spre rug\ciune, pân\ ce prime[te de la Dumnezeu(acest) dar, f\r\ `ns\ a se sili [i `n cele spuse mai `nainte, f\r\a se str\dui a-[i face din ele un obicei, nu poate s\ le `mpli-neasc\ pe acestea cu adev\rat, `n chip curat [i f\r\ prihan\.Mai degrab\ (acesta) trebuie s\ se preg\teasc\, pe cât `i estecu putin]\, spre (s\vâr[irea) binelui. Uneori, `ntr-adev\r, vineharul dumnezeiesc peste cel ce cere [i se roag\, pentru c\Dumnezeu este bun [i `ndur\tor [i `mpline[te cererile celorce se roag\ Lui. Dar cel ce nu are virtu]ile pomenite mai sus,care nu s-a preg\tit, nici nu s-a obi[nuit cu ele, chiar dac\prime[te harul, `l pierde din nou. Trufindu-se, cade sau celpu]in nu spore[te, nici nu cre[te `n harul care i s-a dat, pen-tru c\ nu se dedic\ poruncilor Domnului. Or, s\la[ul [i locul


de odihn\ al Duhului sunt smerenia, iubirea [i blânde]ea, ca[i celelalte porunci ale Domnului.

7. Deci, acela care voie[te s\ plac\ cu adev\rat luiDumnezeu, s\ primeasc\ de la El harul ceresc al Duhului, s\sporeasc\ [i s\ se des\vâr[easc\ `n Duhul Sfânt, se cuvines\ se sileasc\ (a `mplini) toate poruncile lui Dumnezeu, chiardac\ inima nu vrea s\ se supun\, precum s-a spus: „Deaceea m-am `ndreptat spre toate poruncile Tale, iar oricecale nedreapt\ am urât” (Ps. 118, 104). {i dup\ cum cineva,silindu-se s\ st\ruiasc\ `n rug\ciune, izbute[te (s\ fac\) acestlucru, la fel, având cineva bun\voin]\ [i silindu-se s\ `mpli-neasc\ toate poruncile, (`n cele din urm\) se obi[nuie[te aface binele. (Un astfel de om), rugându-se [i implorând pu-rurea pe Domnul, dobânde[te (`mplinirea) rug\ciunii sale, seface p\rta[ (al Lui), gustând din Domnul [i din Duhul Sfânt.(Astfel), el face s\ sporeasc\ [i s\ `nfloreasc\ harul dat lui,care s\l\[luie[te `n smerenie, iubire [i blânde]e.

8. Duhul `nsu[i `i d\ruie[te (toate) acestea, `l `nva]\ ade-v\rata rug\ciune [i adev\rata blânde]e, pentru care el s-asilit, pe care le-a c\utat, de care a purtat grij\, la care a cu-getat, [i care i-au fost date lui; [i astfel, crescând [i des\vâr-[indu-se `n Dumnezeu, se `nvrednice[te a deveni mo[teni-tor al ~mp\r\]iei Sale.

Cel smerit niciodat\ nu cade. De unde s\ cad\, când estemai prejos decât to]i? Trufia e o mare `njosire, pe când sme-renia e o mare `n\l]are, o mare cinste [i o mare vrednicie.De aceea [i noi s\ ne silim [i s\ ne constrângem – chiar dac\inima nu vrea – spre (a tr\i) `n blânde]e [i `n iubire, s\ rug\m[i s\ implor\m pe Dumnezeu cu credin]\, n\dejde [i dra-goste, a[teptând pururea s\ trimit\ pe Duhul S\u cel sfânt `ninimile noastre, pentru ca (s\ putem s\ ne rug\m [i s\ ne`nchin\m lui Dumnezeu `n Duh [i adev\r) (Ioan 4, 24).

OMILIA A XIX-A 159

9. Duhul `nsu[i ne va `nv\]a rug\ciunea cea adev\rat\,pe care noi, acum, cu (toat\) silin]a, n-o putem face. El neva `nv\]a s\ `mplinim cu adev\rat, f\r\ greutate [i f\r\ sil\,`ndurarea, blânde]ea [i toate poruncile Domnului. Pentru c\Duhul [tie s\ ne umple de darurile Sale. Iar dac\ poruncilelui Dumnezeu a[a vor fi `mplinite, prin (mijlocirea) DuhuluiS\u, Cel ce singur cunoa[te voia Domnului, dac\ acest Duhne va face des\vâr[i]i `n El [i dac\ El va fi des\vâr[it `n noi,cur\]i]i fiind de orice `ntinare [i pat\ a p\catului, El va `nf\]i[asufletele noastre lui Hristos, curate [i f\r\ prihan\, `ntocmaica pe ni[te noi [i preafrumoase mirese (2 Cor. 11, 2). (Atunci)ne vom odihni `n Dumnezeu, `n ~mp\r\]ia Sa, iar DumnezeuSe va odihni `n noi, `n veci.

Slav\ `ndur\rilor, milostivirii [i iubirii Sale, c\ de o astfelde cinste [i m\rire a `nvrednicit neamul oamenilor; c\ i-a `n-vrednicit pe ace[tia s\ fie fii ai P\rintelui ceresc [i i-a numitfra]ii S\i.

Lui se cuvine slava, `n veci. Amin.

OMILIA A XX-A

Numai Hristos, Doctorul cel adev\rat al omului celui l\untric,poate s\ vindece sufletul [i s\-l `mpodobeasc\

cu ve[mântul harului.

1. Dac\ cineva este dezbr\cat de ve[mântul cel dum-nezeiesc [i ceresc, adic\ de puterea Duhului, precum s-a zis:„Dac\ cineva nu are pe Duhul lui Hristos, acesta nu este alLui” (Rom. 8, 9), s\ plâng\ [i s\ roage pe Domnul, ca s\primeasc\ din cer ve[mântul cel duhovnicesc, spre a-[i `m-


br\ca sufletul lipsit de puterea dumnezeiasc\. Pentru c\ acelacare nu este `mbr\cat cu ve[mântul Duhului, este `mbr\catcu ru[inosul [i necinstitul (ve[mânt) al patimilor.

~n via]a de toate zilele, dac\ este cineva gol, `n marenecinste [i ru[ine se afl\; prietenii `[i `ntorc fa]a de la prie-teni, rudele (fac acela[i lucru) fa]\ de cei de un neam cu ei,iar copiii, v\zându-[i tat\l dezbr\cat, `[i `ntorc privirile, ca s\nu-i vad\ trupul gol [i, venind cu spatele, `l acoper\ (cf. Fac.9, 23). La fel [i Dumnezeu ~[i `ntoarce privirile de la cei cenu sunt `mbr\ca]i cu ve[mântul Duhului, de la cei care nus-au `mbr\cat `n Domnul Iisus Hristos, temeinic [i adev\rat.

2. Omul cel dintâi, v\zându-se gol, ̀ nsu[i s-a ru[inat; atâtaocar\ se adaug\ goliciunii.

Deci, dac\ `n cele trupe[ti, goliciunea aduce atâta ru[ine,de cât\ ru[ine [i necinste a patimilor nu este acoperit sufle-tul care nu este `mbr\cat [i nu poart\ ve[mântul cel duhov-nicesc, cel nestric\cios [i de negr\it, care este ~nsu[i DomnulIisus Hristos. Oricine este dezbr\cat de acea slav\ dumneze-iasc\, se cade s\-[i cunoasc\ ocara [i s\ se ru[ineze, precums-a ru[inat Adam de goliciunea lui trupeasc\. {i de[i [i-af\cut un acoper\mânt din frunze de smochin (Fac. 3, 7), asim]it mai departe ru[inea, cunoscându-[i s\r\cia lui. S\ im-plore, deci, un astfel de suflet pe Hristos, ca s\-i arate bun\-voin]\ [i s\-l `mbrace `n str\lucirea luminii Sale celei negr\ite;s\ nu-[i fac\ ve[mânt de gânduri de[arte; s\ nu se am\geasc\cu aparen]a drept\]ii proprii, socotind c\ poart\ ve[mântulmântuirii.

3. Dac\ cineva se bizuie doar pe dreptatea [i izb\virea(ce singur o lucreaz\), `n zadar [i f\r\ de folos se ostene[te.Pentru c\ `n ziua cea de pe urm\ toat\ aceast\ dreptate cucare se mândre[te se va ar\ta asemenea unui ve[mânt `nti-nat, precum zice profetul Isaia: „Toate faptele drept\]ii noas-

OMILIA A XX-A 161

11 – Omilii

tre s-au f\cut ca un ve[mânt `ntinat” (Isaia 64, 5). S\ aducem,deci, lui Dumnezeu, cereri [i rug\ciuni, ca s\ ne `mbr\c\m `nve[mântul mântuirii, `n Domnul nostru Iisus Hristos, luminacea de negr\it. Acest (ve[mânt) purtându-l peste suflet, nu-lvom dezbr\ca `n veci, ci, (dimpotriv\), la `nviere [i trupurilenoastre vor str\luci de str\lucirea luminii cu care `nc\ de acumsunt `mbr\cate sufletele cele credincioase [i sfinte, dup\ cumzice Apostolul: „Cel ce a `nviat pe Hristos din mor]i va facevii [i trupurile noastre, prin Duhul S\u care locuie[te `n noi”(Rom. 8, 11). Slav\ negr\itei Sale `ndur\ri [i milei Sale celeinespuse!

4. {i iar\[i: Dup\ cum femeia cea cu scurgere de sânge(Marcu 5, 25), crezând cu adev\rat [i atingându-se depoala ve[mântului Domnului, `ndat\ s-a vindecat, [i s-a opritcurgerea sângelui celui necurat, tot a[a, orice suflet carepoart\ `n sine rana nevindecat\ a p\catului, izvorul cugetelornecurate [i viclene, dac\ se apropie de Hristos [i-L roag\ cucredin]\ adev\rat\, dobânde[te vindecarea aduc\toare demântuire a izvorului de nevindecat al patimilor, [i seac\ iz-vorul acela din care porneau cugetele cele necurate, prinsingur\ puterea lui Iisus; c\ nimeni altul nu poate t\m\duiaceast\ ran\.

Cu adev\rat, `n vremea c\lc\rii poruncii de c\tre Adam,diavolul s-a str\duit s\ r\neasc\ [i s\ `ntunece pe omul cell\untric, mintea care conduce [i prive[te c\tre Dumnezeu.De atunci, ochii lui au privit c\tre cele rele [i c\tre patimi,r\mânând `nchi[i fa]\ de bunurile cere[ti.

5. Prin urmare, a[a (de grav) a fost r\nit, `ncât nimeni nuputea s\-l vindece, ci numai Domnul; El singur putea (s\-vâr[i) acest lucru. Iar Acesta, venind, „a ridicat p\catul lumii”(Ioan 1, 29), adic\ a secat izvorul cel necurat al cugetelorsufletului.


{i dup\ cum femeia cu scurgere de sânge, cheltuindu-[iaverea ei la doctori, de la niciunul n-a c\p\tat vindecare,pân\ când, apropiindu-se cu credin]\ de Domnul [i atingân-du-se de poala (ve[mântului) S\u, `ndat\ a dobândit vinde-care, oprindu-se curgerea (sângelui) ei, tot a[a, niciunul din-tre drep]i, dintre P\rin]i, dintre prooroci sau patriarhi n-aputut s\ vindece sufletul care fusese de la `nceput r\nit cu oran\ de nevindecat.

6. A venit Moise, dar nu a putut s\ aduc\ vindecare de-plin\. (Au urmat) preo]ii, darurile, zeciuielile, s\rb\torile, lu-nile noi, sp\l\rile rituale, jertfirile, arderile de tot [i toate ce-lelalte mijloace de `ndreptare din vremea Legii; dar sufletuln-a putut fi vindecat de curgerea necurat\ a cugetelor celornecurate, [i toat\ dreptatea Legii n-a putut s\-l vindece. Atrebuit s\ vin\ Mântuitorul, Doctorul cel adev\rat, Cel cevindec\ `n dar, Cel care S-a dat pe Sine pre] de r\scump\-rare pentru neamul omenesc (Marcu 10, 45). El singur a adusmarea [i mântuitoarea izb\vire [i `ns\n\to[ire a sufletului; Ell-a eliberat din robie, El l-a scos din `ntuneric, El l-a preasl\vitcu lumina Sa, El a secat `n suflet izvorul cugetelor necurate.C\ zice: „Iat\ Mielul lui Dumnezeu, Care ridic\ p\catul lumii”(Ioan 1, 29).

7. Nu puteau s\-l vindece pe om de o ran\ nev\zut\, atâtde mare, leacurile p\mânte[ti, adic\ numai lucr\rile drept\]iilui, ci natura cereasc\ [i dumnezeiasc\ a darului DuhuluiSfânt. Numai datorit\ acestui leac a putut omul s\ dobân-deasc\ vindecarea, `ntoarcerea la via]\ [i cur\]irea inimii deDuhul Sfânt.

{i dup\ cum atunci, femeia bolnav\, care n-a putut fivindecat\ (de doctori), având picioare, a venit la Domnul [ia c\p\tat vindecarea; [i dup\ cum orbul, care nu putea s\

OMILIA A XX-A 163

vin\ la Domnul, pentru c\ nu vedea, având credin]\ a stri-gat cu glas mai puternic decât al `ngerilor [i a zis: „Fiul luiDavid, miluie[te-m\” (Matei 15, 22), iar Domnul, venind lael, l-a vindecat [i l-a f\cut s\ vad\, la fel [i sufletul, chiar dac\este r\nit cu r\nile patimilor ru[inoase, chiar dac\ este orbitde `ntunericul p\catului, totu[i i-a r\mas voin]a de a striga [ide a chema pe Iisus, ca s\ vin\ [i s\ aduc\ sufletului mân-tuire ve[nic\.

8. Prin urmare, dac\ acel orb n-ar fi strigat, iar femeia ceabolnav\ n-ar fi alergat c\tre Domnul, n-ar fi dobândit vinde-carea, tot a[a, dac\ cineva nu se apropie de Domnul, mânatde propria-i voin]\ [i cu tot sufletul [i nu se roag\ cu cre-din]\ puternic\, nu dobânde[te vindecarea.

Dar pentru ce aceia, crezând, s-au vindecat pe dat\, iarnoi n-am câ[tigat vederea cu adev\rat [i n-am fost vindeca]ide patimile cele ascunse? Doar Domnul s-a `ngrijit mai multde sufletul cel nemuritor decât de trup; (de acest suflet lacare cuget\ proorocul) când spune: „Deschide ochii mei”(Ps. 118, 18), (suflet) care, odat\ v\zând, `n veci nu va mai orbi[i nu va mai fi r\nit. Deci, dac\ venind pe p\mânt, Domnula ar\tat grij\ de trupurile cele stric\cioase, cu cât mai mult(va ar\ta grij\) de sufletul cel nemuritor, f\cut dup\ chipulS\u? Noi `ns\ n-am dobândit `nc\ vindecarea duhovniceasc\[i mântuirea pentru c\ nu-L iubim din toat\ inima, nici nucredem `n El cu adev\rat.

S\ credem, deci, `n El, s\ ne apropiem cu adev\rat deEl, pentru ca s\ lucreze `ndat\ adev\rata t\m\duire `nnoi. C\ El a f\g\duit c\ va da pe Duhul Sfânt celor care I-lcer (Luca 11, 13), c\ va deschide celor ce bat [i c\ va fiaflat de cei care ~l caut\ (Matei 7, 7). Or, cel ce a f\g\duitnemincinos este. Lui (I se cuvine) slava [i puterea `n veci.Amin.


OMILIA A XXI-A

Cre[tinul trebuie s\ poarte un `ndoit r\zboi: unul `nl\untru, [i altul `n afar\. Unul (st\ `n) lep\darea de grijile p\mânte[ti;cel\lalt (se d\) `n inim\ ([i st\ `n lupta) cu cugetele (venite)

de la duhurile r\ut\]ii.

1. Acela care vrea s\ plac\ cu adev\rat lui Dumnezeu [iur\[te cu adev\rat puterea cea vr\jma[\, r\utatea, are de dusdou\ lupte: (una) `n lucrurile cele v\zute ale acestei vie]i: s\se lepede (adic\) de desf\t\rile cele p\mânte[ti, de iubirealeg\turilor lume[ti [i de patimile p\c\toase; (alta), `ntru celeascunse: s\ se lupte chiar cu duhurile r\ut\]ii, despre careApostolul spunea: „Pentru c\ lupta noastr\ nu este `mpo-triva trupului [i a sângelui, ci `mpotriva `ncep\toriilor, `mpo-triva st\pâniilor, `mpotriva st\pânitorilor `ntunericului aces-tui veac, `mpotriva duhurilor r\ut\]ii care sunt `n v\zduhuri”(Efes. 6, 12).

2. C\lcând porunca [i izgonit din rai, omul a fost `nc\tu[at`n dou\ chipuri [i cu dou\ leg\turi. (Una st\ `n leg\tur\) culucrurile din aceast\ via]\: cu iubirea lumii, adic\ a pl\cerilorcarnale [i a patimilor, a bog\]iei, a slavei, a creaturilor, a fe-meii, a copiilor, a rudelor, a locului de na[tere, a ve[mintelor[i, `ntr-un cuvânt, a tuturor lucrurilor celor v\zute. De aceeaporunce[te cuvântul lui Dumnezeu ca omul s\ se desfac\, cuvoia sa – pentru c\ fiecare este legat de bun\ voie de toatecele v\zute. Numai dezlegându-se [i eliberându-se de toateacestea, va putea s\ `mplineasc\ `n chip des\vâr[it porunca.(Ceal\lalt\ st\ `n leg\tur\ cu cele duhovnice[ti). ~ntru celel\untrice, sufletul este `nconjurat, `mprejmuit, `nchis cu zi-duri [i `nl\n]uit cu lan]urile `ntunericului de c\tre duhurile

r\ut\]ii [i nu poate s\ iubeasc\ pe Domnul precum voie[te,nici s\ cread\ precum voie[te, nici s\ se roage precum vo-ie[te. Din toate p\r]ile, `n lumea v\zut\ [i `n cea nev\zut\,`ntâmpin\m `mpotrivire, de la c\lcarea poruncii de c\treprimul om.

3. Prin urmare, dac\ cineva, auzind cuvântul lui Dumnezeu,porne[te la lupt\, arunc\ de la sine lucrurile (acestei) vie]i [ilan]urile lumii, se leap\d\ de toate pl\cerile trupe[ti, se dez-leag\ de toate acestea, st\ruie [i-[i `nchin\ tot timpul Dom-nului, (un astfel de om) afl\ c\ `n inim\ `l a[teapt\ alt\ lupt\,alt\ `mpotrivire ascuns\ [i alt r\zboi, `mpotriva cugetelor (is-cate de) duhurile r\ut\]ii. St\ruind `ns\ [i chemând pe Dom-nul cu mult\ r\bdare [i credin]\ puternic\, [i primind aju-torul Lui, poate dobândi `nc\ de aici eliberarea l\untric\ delan]urile, cursele, temni]ele [i de `ntunericul duhurilor r\u-t\]ii, care sunt lucr\rile patimilor celor ascunse.

4. Un astfel de r\zboi nu poate s\ se sting\ decât prinharul [i puterea lui Dumnezeu. Cu propria-i putere, nimeninu poate s\ se izb\veasc\ de cugetele cele potrivnice [i `n-[el\toare, de patimile cele nev\zute [i de cursele celui-vi-clean. Cât\ vreme omul este ]inut de lucrurile cele v\zuteale acestei lumi, `ncurcat cu felurite leg\turi p\mânte[ti [ieste târât `n patimile cele rele, nici m\car nu [tie c\ `nl\-untrul s\u mai exist\ o lupt\, o b\t\lie [i un r\zboi. Abiaatunci când se ridic\ la lupt\ [i se elibereaz\ de leg\turilev\zute ale acestei lumi, de lucrurile cele materiale [i lume[ti[i de pl\cerile trupe[ti, când `ncepe s\ st\ruiasc\ (`n porun-cile) Domnului, lep\dându-se de lumea aceasta, abia atuncipoate s\ cunoasc\ lupta cea l\untric\ a patimilor care seridic\ `n el, r\zboiul cel l\untric [i cugetele cele viclene. Dac\nu se ridic\ la lupt\, dup\ cum am spus mai `nainte, dac\ nu


se leap\d\ de lume, dac\ nu se dezbar\ din toat\ inima depoftele cele p\mânte[ti [i dac\ nu vrea s\ se lipeasc\ deplinde Domnul, nu cunoa[te vicleniile ascunse ale duhurilor r\u-t\]ii, nici patimile t\inuite `n el, ci este str\in de sine `nsu[i,ne[tiind c\ poart\ `n el r\ni [i patimi ascunse. (Un astfel deom) este `nc\ legat de cele v\zute [i ]inut de bun\voie delucrurile (acestei) lumi.

5. Acela care se leap\d\ cu adev\rat de lume, se nevo-ie[te, arunc\ de la sine povara lutului, (se ridic\ cu toat\ ini-ma) deasupra poftelor de[arte, a pl\cerilor trupe[ti, (deasu-pra) slavei, a (poftei) de a st\pâni, a cinstirilor de la oameni;– (trebuie `ns\ spus c\) `n acest timp [i `n aceast\ lupt\ v\-zut\ Domnul `l ajut\ `n tain\, pe m\sura `n care se leap\d\de lume –; stând [i st\ruind `ntru totul, adic\ cu trupul [i cusufletul, `n slujba Domnului, un astfel de om afl\ (`nl\untrullui) `mpotrivire, patimi ascunse, lan]uri nev\zute, un r\zboi,o lupt\ [i o b\t\lie ascuns\. Dar rugându-se Domnului [iluând armele cele din cer ale Duhului, precum a zis Apos-tolul: „plato[a drept\]ii, coiful mântuirii, pav\za credin]ei [isabia Duhului” (Efes. 6, 14-17), `narmându-se, deci, cu aces-tea, va putea sta `mpotriva uneltirilor ascunse ale diavolului,`n r\ut\]ile veacului de acum.

Dobândind aceste arme prin st\ruin]\, cereri, rug\ciuni,post [i `ndeosebi prin rug\ciune, va putea s\ duc\ lupta„`mpotriva `ncep\toriilor, `mpotriva st\pâniilor [i `mpo-triva st\pânitorilor `ntunericului acestui veac” (Efes. 6, 12).Biruind astfel puterile potrivnice – prin `mpreun\-lucrareaDuhului [i a râvnei sale pentru toate virtu]ile –, se face vred-nic de via]a ve[nic\, (vrednic) s\ sl\veasc\ pe Tat\l, pe Fiul[i pe Sfântul Duh, c\rora li se cuvine slava [i puterea, `nveci. Amin.

OMILIA A XXI-A 167

OMILIA A XXII-A

Despre cele dou\ st\ri (`n care se afl\) cei ce p\r\sesc via]a aceasta.

1. Când sufletul omului iese din trup, o mare tain\ ses\vâr[e[te. De e `nc\rcat de p\cate, vin cetele demonilor,`ngerii cei de-a stânga, puterile `ntunericului [i iau sufletulacela [i `l ]in de partea lor. De aceasta nimeni nu trebuie s\se mire; c\ dac\ (omul) pe când era `n via]\ [i `n lume s-asupus lor [i li s-a f\cut lor rob, cu cât mai vârtos atunci cândp\r\se[te aceast\ lume nu se va lua [i nu va sta sub st\pâ-nirea lor?

2. Cât prive[te (sufletul) celui bun, s\ [tii c\ a[a staulucrurile: pe robii cei sfin]i ai lui Dumnezeu `nc\ din aceast\via]\ `i `nconjoar\ [i `i zidesc `ngerii, duhurile cele sfinte.Când ies din trup, cetele `ngerilor iau sufletele acestora departea lor, `n lumea cea curat\, [i astfel le conduc la Domnul.

OMILIA A XXIII-A

Dup\ cum numai ce n\scu]i din semin]ie `mp\r\teasc\ pot purtam\rg\ritarul `mp\r\tesc [i de mare pre], tot a[a numai fiilor luiDumnezeu le este `ng\duit s\ poarte m\rg\ritarul cel ceresc.

1. M\rg\ritarul cel mare, de mult pre] [i `mp\r\tesc, me-nit s\ `mpodobeasc\ diadema `mp\r\teasc\, numai `mp\-ratului i se cuvine [i numai `mp\ratul poate s\-l poarte; ni-m\nui altcuiva nu-i este `ng\duit s\ poarte un astfel de m\r-g\ritar. Tot a[a, dac\ cineva nu s-a n\scut de la Duhul cel `m-

p\r\tesc [i dumnezeiesc, dac\ n-a dobândit noble]ea `mp\-r\teasc\ [i cereasc\ [i nu s-a f\cut fiu al lui Dumnezeu – pre-cum este scris: „Iar celor care L-au primit pe El, le-a dat pu-tere s\ se fac\ fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12) –, nu poate s\poarte m\rg\ritarul cel ceresc [i de mare pre], chipul luminiicelei de negr\it, care este Domnul. Cei care au [i poart\ m\r-g\ritarul, tr\iesc [i `mp\r\]esc `mpreun\ cu Hristos `n veci,c\ a[a spune Apostolul: „Dup\ cum am purtat chipul celuip\mântesc, s\ purt\m [i chipul Celui ceresc” (1 Cor. 15, 49).

2. Cât timp calul pa[te `n p\duri cu fiarele s\lbatice, nuascult\ de om. Când `ns\ este prins pentru a fi `mblânzit,(mai `ntâi) i se pune frâu tare, pân\ ce `nva]\ s\ mearg\ dis-ciplinat [i corect. Dup\ aceea este dresat de un c\l\re] cer-cat, pentru a fi folosit `n r\zboi; `n acest scop este `mbr\catcu armur\, adic\ cu plato[\ [i c\ma[\ de zale [i i se punefrâu, care mai `ntâi i se flutur\ pe dinaintea ochilor, ca s\ nuse sperie, ci s\ se obi[nuiasc\ cu el. Astfel, dresat de c\l\re],(poate fi folosit la r\zboi), `ns\ dac\ nu este dresat, nici lar\zboi nu poate fi dus. Dar odat\ `nv\]at cu r\zboiul, atuncicând simte (c\ se apropie lupta) [i aude semnalul, (calul) searunc\ el `nsu[i asupra du[manilor (cu atâta avânt), `ncâtpân\ [i nechezatul s\u `i umple de groaz\. Tot a[a [i sufletul,care de la c\lcarea poruncii s-a s\lb\ticit [i s-a f\cut nesupus,r\t\ce[te `n pustiul (acestei) lumi, (stând) al\turi de fiareles\lbatice, (adic\) de duhurile r\ut\]ii, [i sluje[te p\catului. De`ndat\ ce aude cuvântul lui Dumnezeu [i crede, strunit fiindde Duhul, leap\d\ n\ravurile s\lbatice [i gândul trupesc [i selas\ mânat de c\l\re]ul (s\u), Hristos. Dup\ aceea vin pesteel necazul [i strâmtorarea, pentru ca pu]in câte pu]in s\ fie`ncercat [i `mblânzit de Duhul, pentru ca pu]in câte pu]in p\-catul s\ se `mpu]ineze [i s\ piar\. ~n felul acesta, sufletul `m-br\când plato[a drept\]ii, coiful mântuirii, scutul credin]ei [i

OMILIA A XXIII-A 169

sabia Duhului (Efes. 6, 14-17), `nva]\ s\ se lupte cu du[maniis\i. Astfel `narmat cu Duhul Domnului, „se lupt\ `mpotrivaduhurilor r\ut\]ii [i stinge s\ge]ile cele aprinse ale celui-r\u”(Efes. 6, 16). Cu adev\rat, f\r\ armele Duhului nu se poateridica la lupt\; dar având armele Duhului, când aude [i simtec\ du[manul este aproape, porne[te la lupt\ cu strig\te pu-ternice – dup\ cum s-a spus de c\tre Iov (39, 25) –, iar du[-manii sunt nimici]i la glasul rug\ciunii sale. A[a luptându-se[i biruind cu ajutorul Duhului, prime[te cu mare bucurie cu-nunile biruin]ei [i se odihne[te `mpreun\ cu ~mp\ratul ceresc,C\ruia (se cuvine) slava [i puterea, `n veci. Amin.

OMILIA A XXIV-A

Starea de cre[tin se aseam\n\ cu aceea de negu]\tor [i cu(dospirea) aluatului. C\ dup\ cum negu]\torii adun\ câ[tigurile

p\mânte[ti, tot a[a [i ace[tia (adun\) gândurile r\spândite `n (acest) veac. {i dup\ cum aluatul dospe[te `ntreaga

fr\mânt\tur\, tot a[a [i aluatul p\catului str\bate `n tot neamullui Adam. (Spre deosebire de acesta), Hristos pune `n sufletele

celor ce cred (`n El) aluatul ceresc al bun\t\]ii.

1. Cre[tinii se aseam\n\ cu negu]\torii care dobândesccâ[tiguri foarte mari. C\ dup\ cum aceia adun\ pe p\mântcâ[tiguri p\mânte[ti, tot a[a [i ace[tia `[i adun\ gândurileinimii lor – `mpr\[tiate `n acest veac [i pe tot p\mântul – cuajutorul tuturor virtu]ilor [i al puterii Duhului, (lucru) careeste mare [i adev\rat\ negu]\torie.

Lumea aceasta se `mpotrive[te lumii celei de sus, dup\cum [i veacul de acum se `mpotrive[te celui ce va s\ fie. De


aceea, urmând Sfintelor Scripturi, cre[tinul trebuie s\ se le-pede de lume, s\ se mute [i s\ treac\ cu mintea din acestveac `n care st\ [i se am\ge[te – de la c\lcarea poruncii dec\tre Adam –, `n cel\lalt veac, (s\ adaste) cu cugetul la lu-mea cea de sus, a Dumnezeirii, dup\ cum s-a spus: „Cetateanoastr\ este `n ceruri” (Filip. 3, 20).

2. Acest lucru nu se poate s\vâr[i dac\ sufletul nu se`ncrede din toat\ inima (`n Domnul) [i nu se leap\d\ deacest veac. Numai puterea Duhului dumnezeiesc poate s\readuc\ la iubirea Domnului inima cea `mpr\[tiat\ peste totp\mântul [i s\-i `ntoarc\ cugetul spre lumea ve[nic\. C\ dela c\lcarea poruncii de c\tre Adam, gândurile sufletului s-aurisipit (departe) de iubirea lui Dumnezeu, (s-au `ndreptat)spre acest veac [i s-au amestecat cu gânduri trupe[ti [i p\-mânte[ti. C\lcând Adam porunca, a primit `ntru sine aluatulpatimilor celor rele [i, prin participare, cei n\scu]i dintr-`nsul– tot neamul lui Adam – s-au f\cut p\rta[i la acel aluat. ~n celedin urm\, patimile cele rele au crescut [i au sporit `ntre oa-meni atât de mult, `ncât ace[tia au ajuns la desfrâu, dezm\],idolatrie, ucideri [i alte f\r\delegi, pân\ ce lumea (`ntreag\)a dospit `n r\utate. Atât de mult a crescut r\ul `ntre oameni,`ncât (au ajuns) s\ cread\ c\ nu exist\ Dumnezeu, s\ se `n-chine pietrelor celor ne`nsufle]ite [i s\ nu mai aib\ nici m\caridee de Dumnezeu. Pân\ `ntru atât schimbase aluatul pati-milor celor rele neamul vechiului Adam.

3. ~ntr-un chip asem\n\tor a binevoit Domnul ca, venindpe p\mânt, suferind pentru to]i [i r\scump\rându-i cu sângeleS\u, s\ pun\ `n sufletele cele credincioase, umilite de p\cat,aluatul cel ceresc al bun\t\]ii. ~n felul acesta, (sufletele) cres-când [i sporind `n `mplinirea poruncilor [i a tuturor virtu]ilor,dospindu-se `n bine, s-au f\cut una `n bine cu Domnul, `nDuhul Sfânt, a[a cum spune (Apostolul) Pavel (1 Cor. 6, 17).

OMILIA A XXIV-A 171

Pentru c\ sufletul `n `ntregime p\truns de aluatul Duhuluicelui dumnezeiesc nu [tie de r\utate [i viclenie, dup\ cums-a zis: „Dragostea nu cuget\ cele rele” (1 Cor. 13, 5). ~ns\este cu neputin]\ ca sufletul lipsit de aluatul cel ceresc, adic\de puterea Duhului celui dumnezeiesc, s\ fie dospit de bu-n\tatea Domnului [i s\ ajung\ la via]\, dup\ cum nici nea-mul lui Adam n-ar fi putut c\dea `ntr-o r\utate atât de maredac\ aluatul r\ut\]ii, adic\ p\catul, care este o anumit\ pu-tere spiritual\ [i gândit\ a lui satana, n-ar fi intrat `n el.

4. S\ presupunem c\ fr\mânt\ cineva f\in\, f\r\ s\-iadauge pl\mad\. Oricât s-ar munci, oricât ar amesteca [i arfr\mânta, r\mâne o past\ nedospit\, care nu-i bun\ de mân-cat; dar dac\ i se adaug\ pl\mada, aceasta dospe[te toat\fr\mânt\tura [i o preface `n aluat, a[a cum a zis [i Domnul `npilda cu ~mp\r\]ia: „Asemenea este ~mp\r\]ia cerurilor alua-tului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns `n trei m\suri def\in\, pân\ ce a dospit toat\” (Matei 13, 33). (La fel este [icu carnea): S\ presupunem c\ cineva are la `ndemân\ carne[i o pune la p\strare, dar f\r\ s\-i adauge sarea care omoar\viermii [i `mpiedic\ stric\ciunea; aceasta se va `mpu]i, se vastrica [i nu va mai fi de niciun folos. ~nchipuie-]i, prin analo-gie, c\ omenirea `ntreag\ este ca o carne [i un aluat nedospit[i c\ natura dumnezeiasc\ a Duhului Sfânt este sarea [i pl\-mada care vin din alt\ lume. Dac\, deci, aluatul cel ceresc alDuhului [i sarea cea bun\ [i sfânt\ a Dumnezeirii, care vindin acel veac [i din acea patrie, nu sunt puse [i amestecatecu natura oamenilor cea umilit\ (de p\cat), sufletul nu se vaelibera niciodat\ de mirosul cel greu al r\ut\]ii, nici nu vadospi, (pentru a se izb\vi) de ap\sarea [i de fermentul r\ut\]ii.

5. Dac\ unui suflet i se pare c\ poate s\vâr[i ceva des\-vâr[it cu de la sine putere, f\r\ conlucrarea Duhului, mult se`n[al\. Pe deasupra, sufletul care crede c\ poate s\ ajung\ la


cur\]ia des\vâr[it\ doar prin sine, f\r\ Duhul, acela nu estevrednic de s\la[ele cere[ti, nici de ~mp\r\]ie. Pentru c\ dac\un om supus patimilor nu se apropie de Dumnezeu, nu seleap\d\ de lume, nu a[teapt\ cu n\dejde [i r\bdare s\ pri-measc\ bunul cel str\in de firea sa, adic\ puterea SfântuluiDuh, dac\ Domnul nu-i picur\ de sus `n suflet via]a Dum-nezeirii, unul ca acesta nu va sim]i niciodat\ (`n el) via]a ceaadev\rat\, nu se va trezi din be]ia materiei, nu va str\lucilumina Duhului `n sufletul s\u `ntunecat, nu se va ar\ta `n el zisfânt\, nu se va trezi din adâncul somn al ne[tiin]ei [i nu vacunoa[te cu adev\rat pe Dumnezeu, cu puterea lui Dumnezeu[i cu lucrarea harului.

6. Dac\ omul nu se `nvrednice[te, prin credin]\, s\ pri-measc\ harul, nu este `n stare [i vrednic (s\ se fac\ p\rta[)la ~mp\r\]ie; dar dac\ prime[te harul Duhului, dac\ nu seabate `ntru nimic de la el, nu-l necinste[te prin nep\sare [ifapte rele [i, timp `ndelungat luptându-se, nu `ntristeaz\ Du-hul, poate dobândi via]a ve[nic\. C\ dup\ cum cineva simte(`n chip concret) lucrarea celui-r\u prin mijlocirea patimilor– adic\ `n mânie, pofte, pizm\, sup\rare, gânduri rele [i `ncelelalte necuviin]e –, la fel trebuie s\ simt\ (`n chip concret)harul [i puterea lui Dumnezeu prin mijlocirea virtu]ilor – adic\`n iubire, bun\tate, bucurie, blânde]e, alinare [i veselie dum-nezeiasc\. (Pentru c\ numai) a[a poate s\ se asemene [i s\se amestece cu natura cea bun\ [i dumnezeiasc\, cu lucra-rea cea minunat\ [i sfânt\ a harului. Unit\ totdeauna cu harul,`ncercat\ `n vremuri [i timpuri diferite, crescând [i sporind,voin]a (omeneasc\) se face binepl\cut\ (lui Dumnezeu), seune[te tot mai mult cu Duhul, devine sfânt\ [i curat\ prinlucrarea Duhului [i vrednic\ de ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu).M\rire [i `nchin\ciune Tat\lui celui f\r\ de prihan\, Fiului [iDuhului Sfânt, `n veci. Amin.

OMILIA A XXIV-A 173

OMILIA A XXV-A

Aceast\ omilie `nva]\ c\ niciun om, dac\ nu este `nt\rit deHristos, nu poate birui uneltirile celui-r\u: (`nva]\) ce trebuie

s\ fac\ cei ce doresc slava dumnezeiasc\. ~nva]\, apoi, c\ prinnesupunerea lui Adam, am ajuns noi `n robia patimilor trupului,

[i c\ de aceast\ (robie) am fost izb\vi]i prin taina crucii. ~n sfâr[it,`nva]\ despre marea putere a lacrimilor [i a focului dumnezeiesc.

1. Aceia care poart\ `n ei legea dumnezeiasc\, nescris\cu litere [i cerneal\, ci s\dit\ `n inima lor cea de carne (Ier.31, 33 [i 2 Cor. 3, 31), au ochii min]ii lumina]i [i doresc (unlucru) care nu poate fi pip\it [i v\zut, pentru c\ este nev\zut[i duhovnicesc; ei pot birui cursele celui-r\u (nu prin ei `n-[i[i), ci cu puterea cea de nebiruit (care le-a fost dat\). Dim-potriv\, cei care n-au fost cinsti]i cu cuvântul lui Dumnezeu,nici n-au fost crescu]i `n legea dumnezeiasc\, `n zadar se`ngâmf\ [i socotesc c\ pot nimici prin propria lor voin]\ asal-turile p\catului, care doar prin taina crucii a fost biruit. Pentruc\ libertatea omului st\ `n `mpotrivirea fa]\ de diavol, dar nu`n a-[i st\pâni cu des\vâr[ire patimile, cum arat\ (psalmis-tul): „C\ dac\ Domnul nu zide[te casa [i nu p\ze[te cetatea,`n zadar se trudesc lucr\torii [i `n zadar vegheaz\ str\jerul”(Ps. 126, 1).

2. Este cu neputin]\ s\ p\[easc\ cineva peste aspid\ [ivasilisc [i s\ calce peste lei [i balauri (Ps. 90, 13), dac\ nus-a cur\]it mai `nainte – pe cât se poate omene[te – [i n-a fost`nt\rit de Cel ce a spus Apostolilor: „Iat\, v-am dat puteres\ c\lca]i peste [erpi [i peste scorpii [i peste toat\ putereavr\jma[ului” (Luca 10, 19). Dac\ firea omeneasc\ ar fi putut,f\r\ armura Sfântului Duh, s\ reziste `mpotriva uneltirilor dia-volului (Efes. 6, 11), n-ar fi zis Apostolul: „Iar Dumnezeul p\cii

va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana” (Rom.16, 20). {i iar\[i: „Pe care Domnul `l va ucide cu suflareagurii Sale” (2 Tes. 2, 8). De aceea ne-a poruncit Domnul s\ne rug\m: „{i nu ne duce pe noi `n ispit\, ci ne izb\ve[te decel-viclean” (Matei 6, 13). Pentru c\ dac\ prin ajutorul unuiamai puternic nu suntem izb\vi]i de s\ge]ile cele arz\toareale celui-viclean [i nu ne-am `nvrednicit de `nfiere, suntemdeparte de puterea lui Dumnezeu [i `n zadar vie]uim.

3. Prin urmare, cel ce vrea s\ se `mp\rt\[easc\ de slavadumnezeiasc\ [i s\ vad\, ca `ntr-o oglind\, `n (elementuls\u) conduc\tor chipul lui Hristos, se cuvine s\ caute cutoat\ inima, cu o pornire [i o iubire neistovite – ziua [i noap-tea – ajutorul lui Dumnezeu. Este cu neputin]\ s\ dobândeas-c\ cineva acest ajutor dac\ nu va lep\da, precum am spusmai `nainte, bucuriile (acestei) lumi, poftele puterii vr\jma[e,care sunt potrivnice luminii, lucreaz\ r\utatea, `mpiedic\fapta bun\ [i este cu totul str\in\ (de voia lui Dumnezeu).

Deci, dac\ vrei s\ afli de ce noi, crea]i `n (stare de) cinste[i a[eza]i `n Rai, ne-am coborât `n cele din urm\ pe treaptadobitoacelor celor necuvânt\toare, ne-am asem\nat lor [iam c\zut din slava cea neprih\nit\, afl\ c\ din pricina neas-cult\rii ne-am f\cut robi ai patimilor trupului, ne-am `nstr\inatsinguri de ]ara cea fericit\ a celor vii (Ps. 114, 9), am fost du[i`n robie, st\m `n preajma râurilor Babilonului (Ps. 136, 1) [i,pentru c\ `nc\ suntem ]inu]i `n Egipt, n-am mo[tenit `nc\p\mântul f\g\duin]ei, `n care curge lapte [i miere (Ie[. 3, 8).N-am fost `nc\ amesteca]i cu aluatul cur\]iei, ci avem `nc\ `nnoi aluatul r\ut\]ii (1 Cor. 5, 8). Inima noastr\ n-a fost `nc\stropit\ cu sângele lui Hristos, iar la]ul iadului [i undi]a r\u-t\]ii sunt `nfipte `n ea.

4. Noi n-am primit `nc\ bucuria mântuirii lui Hristos, pen-tru c\ boldul mor]ii este `nc\ `nfipt `n noi. Nu ne-am `mbr\cat

OMILIA A XXV-A 175

`nc\ `n omul cel nou, str\lucind, dup\ (voia lui) Dumnezeu,`n sfin]enie, pentru c\ nu ne-am dezbr\cat `nc\ de omul celvechi, stricat de poftele cele am\gitoare (Efes. 4, 22, 24). Nupurt\m (`nc\ `n noi) chipul Celui ceresc (1 Cor. 15, 49),(nu ne-am acoperit de slav\) [i nu ne-am f\cut asemeneaslavei Sale (Rom. 8, 29; Filip. 3, 21), nu ne `nchin\m `nc\ luiDumnezeu `n duh [i adev\r (Ioan 4, 24), pentru c\ p\catullocuie[te (`nc\) `n trupul nostru cel muritor (Rom. 6, 12). Nuam privit `nc\ slava Celui nestric\cios, pentru c\ suntem `nc\sub `nrâurirea nop]ii celei `ntunecoase. N-am `mbr\cat `nc\armele luminii, pentru c\ nu ne-am dezbr\cat `nc\ de ar-mele, s\ge]ile [i lucr\rile `ntunericului. Nu ne-am schimbat`nc\ cu `nnoirea min]ii, pentru c\ suntem `nc\ asemeneaveacului acestuia, având gândul `ndreptat spre cele de[arte(Efes. 4, 17). N-am fost `nc\ prosl\vi]i cu Hristos, pentru c\n-am suferit `nc\ `mpreun\ cu El (Rom. 8, 17). Nu purt\m`nc\ pe trupul nostru semnele Lui (Gal. 6, 17), pentru c\ nutr\im taina crucii lui Hristos. Vie]uind `nc\ `n patimi [i poftetrupe[ti, nu ne-am f\cut `nc\ `mpreun\-mo[tenitori cu Hristos(Rom. 8, 17); `n noi st\ruie duhul robiei, [i nu al `nfierii. Nune-am f\cut `nc\ templu al lui Dumnezeu [i s\la[ al DuhuluiSfânt, pentru c\ suntem `nc\ templu al idolilor [i s\la[ al du-hurilor celor rele, din pricina povârnirii (noastre) spre patimi.

5. Cu adev\rat, noi n-am dobândit `nc\ des\vâr[irea vir-tu]ii [i luminarea min]ii. Nu ne-am `nvrednicit `nc\ de laptelecel duhovnicesc [i nestric\cios (1 Petru 2, 21), nici de cre[-terea cea duhovniceasc\. Ziua nu s-a ar\tat `nc\ pentru noi,iar Luceaf\rul n-a r\s\rit `n inimile noastre (2 Petru 1, 19). Nune-am amestecat `nc\ cu Soarele drept\]ii, nici nu ne-am unitcu razele Sale. N-am primit `nc\ asem\narea cu Domnul, nicinu ne-am f\cut p\rta[i firii celei dumnezeie[ti (2 Petru 1, 4).Nu suntem `nc\ adev\rat\ purpur\ `mp\r\teasc\, nici chipul


dumnezeiesc nepref\cut. N-am fost r\ni]i de dragostea dum-nezeiasc\, nici n-am fost cuprin[i de iubirea cea duhovni-ceasc\ fa]\ de Mirele (ceresc). N-am cunoscut comuniuneacea de negr\it, nici puterea [i pacea sfin]eniei. {i, ca s\ spun`ntr-un cuvânt, noi nu suntem `nc\ neam ales, preo]ie `mp\-r\teasc\, neam sfânt, popor agonisit (1 Petru 2, 9), pentru c\suntem `nc\ [erpi [i pui de vipere (Matei 23, 33).

6. Cum s\ nu fim [erpi noi, care nu ne afl\m sub asculta-rea lui Dumnezeu, ci `n neascultarea cea venit\ prin [arpe?Nu aflu cuvinte potrivite ca s\ deplâng dup\ cuviin]\ neno-rocirea (`n care ne afl\m) [i, plângând, s\ strig c\tre Cel cepoate s\ `ndep\rteze gre[ala care s\l\[luie[te `n mine. Cumvoi cânta cântarea Domnului `n p\mânt str\in? Cum voiplânge Ierusalimul? Cum voi sc\pa de robia nenorocit\ a luiFaraon? Cum s\ p\r\sesc aceast\ locuin]\ ru[inoas\? Cumvoi fugi de aceast\ amar\ tiranie? Cum voi ie[i din p\mân-tul Egiptului? Cum voi trece Marea Ro[ie? Cum voi str\batepustia cea mare? Cum nu voi pieri, mu[cat de [erpi? Cumvoi birui (popoarele) cele de alt neam? Cum voi nimici nea-murile care sunt `n mine? Cum voi primi pe tablele (inimii)mele cuvintele lui Dumnezeu? Cum voi vedea stâlpul delumin\ cel adev\rat [i norul (ce vine) de la Duhul Sfânt? Cumvoi gusta din mana desf\t\rii ve[nice? Cum voi bea din pia-tra cea d\t\toare de via]\? Cum voi trece Iordanul, ca s\intru `n p\mântul cel bun al f\g\duin]ei? Cum voi vedea pec\petenia o[tii Domnului, pe care, v\zând-o Isus al lui Navi,a c\zut pe dat\ cu fa]a la p\mânt [i i s-a `nchinat?

7. Cu adev\rat, dac\ n-am trecut prin toate acestea, dac\n-am nimicit neamurile din mine, dac\ nu voi intra niciodat\[i nu m\ voi odihni `n altarul lui Dumnezeu, nici p\rta[ alslavei celei `mp\r\te[ti nu m\ voi face.

OMILIA A XXV-A 177

12 – Omilii

Sârguie[te-te, deci, s\ devii fiu f\r\ prihan\ al lui Dum-nezeu, s\ intri `n acea odihn\ `n care, ca `nainte-merg\tor alnostru, a intrat Hristos. Sârguie[te-te s\ fii scris `n Biserica ceadin ceruri, printre cei `ntâi-n\scu]i (Evr. 12, 13), pentru a teafla la dreapta slavei Celui Prea`nalt (Evr. 1, 3). Sârguie[te-tes\ intri `n Ierusalimul cel ceresc, cetate sfânt\ a p\cii [i prea`nalt\, unde se afl\ Raiul. De aceste lucruri sfinte [i minunatenu te vei `nvrednici altfel decât v\rsând lacrimi ziua [i noap-tea, precum s-a spus: „Sp\la-voi `n fiecare noapte patul meu,cu lacrimile mele voi uda patul meu” (Ps. 6, 6). {tii doar c\„cei ce seam\n\ cu lacrimi, cu bucurie vor secera” (Ps. 125, 5).De aceea proorocul spune cu ̀ ndr\zneal\: „Pleac\ urechea Tac\tre lacrimile mele” (Ps. 38, 6). {i iar\[i: „Pus-ai lacrimile melesub ochii T\i, precum ai f\g\duit” (Ps. 55, 8); „F\cutu-mi-s-aulacrimile mele pâine, ziua [i noaptea” (Ps. 41, 3); „B\uturamea cu plângere am amestecat-o” (Ps. 101, 10).

8. Cu adev\rat, lacrima care izvor\[te din mult\ durere[i din inim\ zdrobit\ (2 Cor. 2, 4), din cunoa[terea adev\ru-lui [i mistuirea m\runtaielor, este hran\ pentru suflet, (pâine)d\ruit\ de (`ns\[i) Pâinea cea cereasc\, (Pâinea) din care mai`nainte s-a `nfruptat Maria stând [i plângând la picioareleDomnului, dup\ cum ~nsu[i spune: „Maria partea cea bun\[i-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10, 38, 42). O, cem\rg\ritare scumpe sunt lacrimile care curg! Cât\ supunere[i cât dor spre ascultare (la Maria)! Ce curaj [i cât\ `n]elep-ciune! Cât\ dragoste (insuflat\) de Duhul Domnului, care ducespre Mirele cel f\r\ de prihan\! Ce bold al dragostei sufletu-lui fa]\ de Dumnezeu-Cuvântul! Ce strâns\ comuniune a mi-resei cu Mirele cel ceresc.

9. Imit-o pe aceasta ca un copil, imit-o pe aceea care lanimic altceva nu privea, ci numai la Cel care spune: „Foc amvenit s\ arunc pe p\mânt, [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins!”(Luca 12, 49). C\ este un foc al Duhului care `nfl\c\reaz\


inimile; acest foc, nematerial [i dumnezeiesc, lumineaz\ su-fletele [i le `ncearc\, precum (focul cel v\zut `ncearc\) aurulcurat `n cuptor (Pilde 17, 3); el mistuie r\utatea, dup\ cum(focul mistuie) trestia [i spinii. (Este scris): „Dumnezeul nos-tru este foc mistuitor” (Deut. 4, 24; Evr. 12, 29); „El pedep-se[te cu v\paie de foc pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu [ipe cei ce nu se supun Evangheliei Lui” (2 Tes. 1, 8). Acestfoc a lucrat `n Apostoli când vorbeau `n limbi de foc; acestfoc a luminat pe Pavel, (s-a ar\tat) prin acel glas, i-a luminatmintea, dar i-a `ntunecat vederea; c\ n-a v\zut puterea ace-lui foc `n afar\ de trup. Acest foc s-a ar\tat lui Moise `n rug,acest foc, `n chip de car, a r\pit pe Ilie de pe p\mânt; lucra-rea acestui foc o cerea David pe când zicea: „Cerceteaz\-m\,Doamne, [i m\ cearc\; aprinde r\runchii [i inima mea”(Ps. 25, 2).

10. Acest foc `nc\lzea inima lui Cleopa [i a celor dim-preun\ cu el pe când Mântuitorul le vorbea dup\ ~nviere(Luca 24, 18). De acest foc se `mp\rt\[esc `ngerii [i duhurilecele slujitoare, dup\ cum s-a scris: „Cel ce face pe `ngerii S\iduhuri [i pe slugile Sale par\ de foc” (Ps. 103, 4). Acest focarde bârna din ochiul cel dinl\untru, face mintea din nou cu-rat\, pentru ca, rec\p\tându-[i agerimea proprie firii (sale), s\priveasc\ pururea faptele minunate ale lui Dumnezeu, dup\cum s-a spus: „Deschide ochii mei [i voi cunoa[te minuniledin Legea Ta” (Ps. 118, 18). Acest foc alung\ pe demoni, `n-l\tur\ p\catul, este putere a `nvierii, lucrare a nemuririi, lumi-nare a sufletelor sfinte [i sprijin al puterilor cuget\toare. S\ nerug\m ca acest foc s\ vin\ [i la noi, ca totdeauna umblând`ntru lumin\ s\ nu lovim vreodat\, câtu[i de pu]in, picioarelenoastre de piatr\ (Ps. 90, 12), ci s\ fim ca sfe[nice `n lume,p\zind cuvântul vie]ii ve[nice. {i a[a, desf\tându-ne de bun\-t\]ile lui Dumnezeu, s\ ne odihnim cu Domnul `ntru via]\,sl\vind pe Tat\l, pe Fiul [i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A XXV-A 179

OMILIA A XXVI-A

Despre demnitatea, cinstea, puterea [i lucrarea sufletului celuinemuritor. Cum este ispitit de diavol [i cum dobânde[te

izb\virea din ispite. (Omilia) mai cuprinde [i unele l\muriri, prin `ntreb\ri [i r\spunsuri, pline de foarte mult\ `nv\]\tur\.

1. S\ nu prive[ti cu u[urin]\, iubitule, la esen]a spiritual\a sufletului, pentru c\ sufletul este un odor nemuritor [i demare pre]. Iat\ cât de mari sunt cerul [i p\mântul, [i cu toateacestea, Dumnezeu nu `n ele {i-a aflat pl\cerea, ci numai `ntine. Ia aminte la demnitatea [i la noble]ea ta! Nu prin `ngeri,ci Domnul `nsu[i a venit `n ajutorul t\u (Gal. 3, 19; Evr. 2, 2),ca s\ te cheme pe tine, cel pierdut, care erai r\nit, [i s\-]iredea chipul cel dintâi, curat, al lui Adam. Pentru c\ (la ̀ nceput)omul era st\pân (peste toate cele) de sub cer, pân\ `n celemai de jos (ale p\mântului), avea darul de a deosebi `ntrepornirile rele [i cele bune, era str\in de demoni, curat dep\cat [i de patimi, era (chip) [i asem\nare a lui Dumnezeu.~ns\ prin c\lcarea poruncii s-a pierdut [i a fost r\nit. Satanai-a `ntunecat mintea, astfel c\ `n parte este a[a, iar `n partedeosebe[te, voie[te [i tr\ie[te.

2. ~ntrebare: Nu cumva, venind Duhul, a fost smuls\ `m-preun\ cu p\catul [i pofta cea fireasc\?

R\spuns: Am spus mai `nainte c\ p\catul este smuls,(dar nu [i pofta), [i c\ omul prime[te din nou chipul cel din-tâi, curat, al lui Adam. Prin puterea Duhului [i prin na[tereadin nou cea duhovniceasc\, omul ajunge la m\sura (des\-vâr[irii) primului om, ba chiar mai mare decât acela se face,pentru c\ se `ndumnezeie[te.

3. ~ntrebare: Oare satana atac\ (pe om) o vreme sauduce r\zboi cu el cât tr\ie[te?

R\spuns: Asaltul lui (satana se `ndreapt\) nu numai `m-potriva cre[tinilor, ci [i `mpotriva idololatrilor [i `mpotriva`ntregii lumi. Deci, dac\ i s-ar fi `ng\duit s\ duc\ r\zboi pre-cum vrea, pe to]i i-ar fi nimicit, pentru c\ voia [i fapta lui`ntr-acolo duc. ~ns\, dac\ olarul, punând vasele `n cuptor, cum\sur\ le arde: nici prea mult, pentru c\, `nc\lzite peste m\-sur\ (pot) s\ crape; nici prea pu]in, pentru c\, nefiind `ndea-juns arse, (pot) s\ se sfarme; dac\, de asemenea, argintarul[i aurarul folosesc cu m\sur\ focul, pentru c\ dac\ focul esteprea mult, tope[te, sub]iaz\ [i pierde aurul [i argintul; [i dac\mintea omeneasc\ [tie ce greutate s\ pun\ pe animalul (depovar\), pe c\mil\ [i pe oricare altul dintre dobitoace; cu câtmai mult Dumnezeu, Care ~[i cunoa[te vasele Sale, (firea)omeneasc\, nu va `ng\dui ca omul s\ fie r\zboit de cel po-trivnic dup\ m\suri felurite.

4. Dup\ cum unul este p\mântul, dar (un loc) este pie-tros, altul este mâlos, unul este potrivit pentru cultivareaviei, altul pentru sem\natul grâului [i al orzului; la fel (sunt)[i inimile [i voin]ele oamenilor, la fel [i darurile care le vin desus: unuia i s-a dat slujirea cuvântului, altuia deosebirea (du-hurilor), iar altuia darul vindec\rilor, pentru c\ Dumnezeu[tie cât poate fiecare s\ iconomiseasc\ (harul), [i de aceead\ daruri (cu m\suri) diferite. Tot a[a [i `n r\zboiul (cel du-hovnicesc: Dumnezeu) `ng\duie celui potrivnic (s\ se r\zbo-iasc\ cu omul) pe m\sura puterii omului de a i se `mpotriviaceluia.

5. ~ntrebare: Oare cel ce a primit puterea dumnezeiasc\[i, `n parte, a fost schimbat, (mai) r\mâne `n firea sa?

R\spuns: Pentru ca voin]a, chiar [i dup\ (primirea) harului,s\ poat\ ar\ta `n care parte `nclin\ [i cu cine este de acord,firea r\mâne aceea[i: cel aspru (r\mâne) `n asprimea lui, iarcel blând `n blânde]ea lui. Astfel, un (om) simplu, ren\scut

OMILIA A XXVI-A 181

duhovnice[te, devine `n]elept, [i i se d\ s\ cunoasc\ tainelecele ascunse; cu toate acestea, el r\mâne un om simpludup\ firea sa. Altul, aspru din fire, `[i dedic\ voin]a slujirii luiDumnezeu, [i Dumnezeu `l prime[te, [i cu toate c\ natura luir\mâne dur\, Dumnezeu ~[i afl\ pl\cerea `n el. Un altul estecu bune `nclin\ri, blând [i bun, se consacr\ lui Dumnezeu, [iDumnezeu `l prime[te. Dar dac\ nu st\ruie `n faptele celebune, nici Dumnezeu nu mai g\se[te pl\cere `ntru el. (Aceas-ta) pentru c\ toat\ firea lui Adam, (to]i urma[ii lui) pot s\ se`ntoarc\ fie c\tre bine, fie c\tre r\u; (voin]a) poate `mbr\]i[ar\ul, dar, dac\ vrea, poate s\-l [i resping\.

6. Dup\ cum pe un pergament se scriu tot felul de lu-cruri – iar dac\ scrie cineva ceva care nu-i este pe plac, poates\ [tearg\ ([i s\ scrie altceva) –, pentru c\ pergamentul pri-me[te tot ce se scrie pe el, tot a[a (omul) cel aspru (poates\ se schimbe), s\-[i `nchine voin]a lui Dumnezeu, s\ se `n-toarc\ spre ceea ce este bine, iar Dumnezeu `l prime[te; c\Dumnezeu pe to]i `i prime[te, (prime[te) orice liber\ hot\-râre (de `ntoarcere), pentru ca s\ arate `ndur\rile Sale.

Pe când Apostolii intrau `ntr-o cetate, r\mâneau acoloun timp, iar dintre bolnavii (care li se aduceau), pe unii `i vin-decau, iar pe al]ii nu. Fire[te c\ Apostolii ar fi vrut ca pe to]imor]ii s\-i `nvieze, pe (to]i) cei bolnavi s\-i `ns\n\to[easc\,dar voia lor nu se `mplinea `ntru totul, pentru c\ nu li se d\-duse s\ fac\ toate câte voiau. Tot a[a [i Pavel, ca unul careavea pe Mângâietorul, atunci când a fost prins de guverna-tor ar fi putut (s\ fac\) s\ se d\râme zidurile [i (s\ `ngroapesub ele) pe acela, dac\ ar fi voit harul care se afla `n el. Cutoate acestea, Apostolul a fost coborât peste zid `ntr-un co[(Fapte 9, 25). Deci, unde era puterea dumnezeiasc\ s\l\[-luit\ `n el? Acestea se `ntâmplau `n virtutea unei rânduielidumnezeie[ti; dac\ `n unele cazuri ei f\ceau fapte minunate,


iar `n alte (cazuri) erau neputincio[i, (se `ntâmpla acest lucru)pentru ca s\ se arate credin]a credincio[ilor [i (necredin]a)celor necredincio[i, s\ fie `ncercat\ libertatea voin]ei [i s\ searate dac\ nu cumva pe unii `i sminteau sl\biciunile (Apos-tolilor). C\ dac\ Apostolii ar fi f\cut toate câte doreau, o pu-tere constrâng\toare ar fi s\dit `n oameni teama de Dum-nezeu. Semnele, deci, [i nu libertatea voin]ei (ar fi impuscredin]a) [i n-ar mai fi fost cu putin]\ s\ existe [i credin]\ [inecredin]\. Or, cre[tinismul este piatr\ de poticnire [i stânc\de `ncercare (Rom. 9, 33; 1 Petru 2, 8).

7. Nu trebuie trecute cu u[urin]\ nici cele scrise despreIov, anume cum a cerut satana s\-l (ispiteasc\). Pentru c$satana) nu putea s\-i fac\ nimic cu de la sine putere.

Dar ce a zis diavolul c\tre Domnul? „Las\-l `n mâinilemele, [i te va oc\r` `n fa]\” (Iov 2, 5). Tot a[a [i acum exist\acela[i Iov, Acela[i Dumnezeu, [i acela[i diavol. ~ndat\ cedobânde[te cineva ajutor de la Dumnezeu, `ndat\ ce esteplin de zel [i clocote[te de har, satana cere Domnului (s\-lispiteasc$ [i zice: „Pentru c\ `l aju]i [i `l sprijine[ti `]i sluje[te}ie; las\-l [i d\-l pe mâna mea ([i vei vedea) c\ te oc\r\[te`n fa]\!” (Iov 1, 10 [.u.). Prin urmare, dup\ ce sufletul a fostmângâiat, harul se `mpu]ineaz\, iar sufletul este dat ispitelor.Vine diavolul [i `l cople[e[te cu mii de rele: cu descurajare,dezn\dejde, gânduri rele, [i supune sufletul la necazuri, cas\-l sl\beasc\ [i s\-i r\peasc\ n\dejdea `n Dumnezeu.

8. ~ns\ sufletul cel `n]elept nu dezn\d\jduie[te când seafl\ `n nenorociri, ci ]ine ceea ce are, iar miile de ispite carevin asupra lui le `ndur\ zicând: „Chiar de va trebui s\ mor,eu nu-L voi p\r\si” (cf. Iov 13, 15). Atunci, dac\ omul rabd\pân\ la sfâr[it (Matei 24, 13), Domnul `ncepe s\ gr\iasc\ a[alui satana: „Vezi câte rele [i necazuri ai adus asupra lui, iarel nu ]i s-a supus, ci ~mi sluje[te [i se teme (doar) de Mine”.

OMILIA A XXVI-A 183

Atunci diavolul e dat de ru[ine [i nu mai are ce s\ spun\.Dac\, `n cazul lui Iov, ar fi [tiut c\ acela, supus ispitelor, le var\bda [i nu va fi `nvins, nu ar fi cerut s\-l ispiteasc\, pentruca s\ nu fie dat de ru[ine, tot a[a [i acum – dac\ cei supu[iispitelor [i necazurilor le rabd\ – satana este ru[inat [i-i parer\u c\ nu le poate face nimic. Atunci `ncepe Domnul s\-i zic\:„Iat\, l-am dat pe mâna ta, iat\, te-am l\sat s\-l ispite[ti.Oare ai putut ceva? Te-a ascultat?”

9. ~ntrebare: Oare satana cunoa[te toate cugetele [i toa-te inten]iile omului?

R\spuns: Dac\ un om, tr\ind al\turi de alt om, cunoa[telucrurile (care `l privesc), iar tu, care ai dou\zeci de ani, [tiilucrurile (care privesc) pe aproapele t\u, oare satana, careeste al\turi de tine de la na[tere, nu cunoa[te gândurile tale?Doar are de-acum [ase mii de ani! Desigur, nu zicem c\`nainte de a-l ispiti pe om, el [tie (deja) ce va face acesta. Is-pititorul ispite[te, f\r\ s\ [tie dac\ (omul) i se va supune saunu. Pân\ când? Pân\ ce sufletul `i va da roab\ voin]a sa. Deasemenea, nu zicem c\ diavolul cunoa[te toate gândurile [iinten]iile inimii. C\ dup\ cum un copac, având multe crengi[i ml\di]e, (oamenii) pot lua din ele câte vor, la fel se `ntâm-pl\ [i `n cele duhovnice[ti: sufletul are (numeroase) ramuri alegândurilor [i inten]iilor. Satana pune st\pânire peste (unele),dar nu le supune pe toate.

10. Uneori este mai puternic\ partea r\ut\]ii ca s\ i[tegânduri, alteori biruie cugetul omului, atunci când prime[teajutor [i izb\vire de la Dumnezeu [i se `mpotrive[te r\ut\]ii.~ntr-un caz, este `nfrânt, `n altul, `[i impune voin]a sa. Uneoriomul se apropie de Dumnezeu plin de zel; satana vede, [tiec\ lucreaz\ contra lui, dar nu-l poate opri. De ce? Pentru c\(omul) are voin]\ s\ strige c\tre Dumnezeu [i are (ca) lucrufiresc puterea de a iubi pe Dumnezeu, de a crede, de a-L


c\uta [i a se apropia (de El). ~n via]a de toate zilele, agricul-torul lucreaz\ p\mântul, (dar pentru a rodi, ogorul are ne-voie de ploaie de sus, de la Dumnezeu); la fel se `ntâmpl\ [i`n cele duhovnice[ti; ([i acolo) lucrurile trebuie privite subdou\ aspecte. Se cuvine, deci, ca omul, (mânat de propria-ivoin]\), s\ cultive ]arina inimii sale [i s\ se trudeasc\, pentruc\ Dumnezeu cere din partea omului munc\, trud\ [i oste-neal\. Dar dac\ nu se arat\ norii cei cere[ti [i (nu vin) ploileharului, zadarnic\ este truda lucr\torului.

11. Acesta este semnul (distinctiv) al cre[tinismului, c\oricât s-ar trudi [i oricâte fapte bune ar face (omul), se poart\ca [i când nimic n-a f\cut. Astfel, când poste[te, zice: „N-ampostit”. Când se roag\, (zice): „Nu m-am rugat”. Când st\-ruie `n rug\ciune, (zice): „N-am st\ruit. Abia de sunt la `nce-putul lucr\rii [i al trudei”; ([i pe bun\ dreptate): chiar de-ar fi(om) drept `naintea lui Dumnezeu, dator e s\ zic\: Nu suntdrept, nici n-am trudit, ci `n fiecare zi sunt ca unul care abia`ncepe. Dator este, de asemenea, ca `n fiecare zi s\ fie `nsu-fle]it de n\dejdea, bucuria [i a[teptarea ~mp\r\]iei ce va s\fie [i a izb\virii, zicând: Dac\ n-am fost izb\vit ast\zi, voi fiizb\vit mâine. Dup\ cum cel ce s\de[te vie – `nainte de a`ncepe truda – este plin de n\dejde [i bucurie; cu ochii min]iiparc\ [i vede butucii, `[i `nchipuie recolta – (deci) `nainte dea fi ob]inut vinul –, [i a[a se apuc\ de lucru, pentru c\ n\-dejdea [i a[teptarea `i dau ghes spre trud\ [i multe cheltu-ieli din casa sa; [i dup\ cum cel ce zide[te o cas\ [i cel celucreaz\ un ogor, la `nceput cheltuiesc mult, `n speran]a câ[-tigului viitor, tot a[a, dac\ cineva nu este `nsufle]it de bucurie[i n\dejde, dac\ (nu zice): Voi dobândi izb\virea [i via]a, nupoate s\ `ndure necazurile, nici povara, nici s\ mearg\ pecalea cea strâmt\. Pentru c\ n\dejdea [i bucuria, s\l\[luite `n

OMILIA A XXVI-A 185

el, `l fac `n stare s\ trudeasc\, s\ `ndure necazuri [i s\ mearg\pe calea cea `ngust\.

12. Dup\ cum nu este lucru u[or s\ sco]i t\ciunele dinfoc, tot a[a (nu este lucru u[or) ca sufletul (s\ fie izb\vit) defocul mor]ii, decât numai cu mult\ trud\. De cele mai multeori satana, sub cuvânt de lucru bun, spunând sufletului: Cuacest lucru te vei face binepl\cut lui Dumnezeu, `l `ndeamn\la gânduri de[arte, dar bune dup\ chip. Sufletul, astfel `n-[elat, nu [tie s\ le deosebeasc\ [i cade `n cursa [i `n pierza-nia diavolului. De aceea, arma cea mai puternic\ a atletului[i lupt\torului aceasta este: s\ intre `n inima sa, s\ lupte`mpotriva lui satana, s\ se urasc\ pe sine [i s\ se lepede desufletul s\u (cel p\c\tos), s\ se mânie `mpotriva sa [i s\ semustre pe sine, s\ se `mpotriveasc\ poftelor celor dinl\un-tru, s\ se opun\ gândurilor (celor rele; `ntr-un cuvânt) s\ selupte cu sine `nsu[i.

13. Dac\ tu `]i aperi trupul doar pe din afar\ de stric\-ciune [i desfrâu, `ns\ `nl\untrul t\u desfrânezi `n gânduriletale, e[ti un desfrânat `naintea lui Dumnezeu, [i nu-]i folo-se[te la nimic c\ e[ti feciorelnic cu trupul. Dup\ cum atuncicând un tân\r, am\gind prin vicle[ug o tân\r\ [i corupându-o,aceasta este dispre]uit\ de mirele ei, pentru c\ a desfrânat,tot a[a [i sufletul cel netrupesc, intrând `n leg\tur\ cu [arpelecel ascuns `n el, cu duhul cel viclean, s\vâr[e[te desfrâu `na-intea lui Dumnezeu. C\ s-a scris: „Oricine prive[te o femeie,poftind-o, a [i s\vâr[it adulter `n inima lui” (Matei 5, 28). Deaceea, (zicem), este desfrâu s\vâr[it cu trupul, [i desfrâu s\-vâr[it cu sufletul, când acesta st\ `n comuniune cu satana.Acela[i suflet (poate) fi p\rta[ [i frate atât al demonilor, cât[i al lui Dumnezeu [i al `ngerilor. ~ns\, dac\ desfrâneaz\ cudiavolul, nu mai are niciun pre] `naintea Mirelui celui ceresc.


14. ~ntrebare: Se lini[te[te, oare, satana vreodat\ [i sca-p\ omul de lupt\, sau (omul) duce r\zboi cât tr\ie[te?

R\spuns: Satana nu `nceteaz\ lupta niciodat\. Cât timptr\ie[te omul `n acest veac [i poart\ trup, este `n r\zboi (cuel). Dar odat\ ce s\ge]ile cele aprinse ale lui satana au foststinse, ce r\u `i mai poate face acesta omului, chiar dac\ vine`mpotriva lui? Se `ntâmpl\ ca un prieten al `mp\ratului s\aib\ proces; dar pentru c\ `l are pe `mp\rat sprijinitor, prie-ten [i ajutor, nimic nu i se `ntâmpl\. Cu adev\rat, când cine-va a ajuns s\ treac\ prin toate treptele [i gradele (de slujire)[i s-a f\cut prieten al `mp\ratului, cine ar mai putea s\-i fac\vreun r\u?

~n (lumea noastr\) v\zut\, unele cet\]i primesc de la `m-p\rat daruri [i ajutoare. Dac\ ([i ele trebuie) s\ aduc\ vreooarecare slujire, nu pierd nimic, odat\ ce primesc atâtea bu-nuri de la `mp\rat. Tot a[a stau lucrurile [i cu cre[tinii: ei sunt(mereu) ataca]i de vr\jma[, `ns\ (`ntrucât) au ajuns (a se unicu) Dumnezeirea [i au fost `mbr\ca]i cu puterea [i odihnacea de sus, nu le pas\ de r\zboi.

15. Dup\ cum Domnul S-a `mbr\cat `n trup, p\r\sindtoat\ str\lucirea [i puterea, la fel cre[tinii se `mbrac\ `n Du-hul Sfânt [i sunt `ntru odihn\. Chiar dac\ vine un r\zboi dinafar\, (chiar dac\) satana bate la u[\, ei sunt p\zi]i `nl\untruprin puterea Domnului, [i nu se `ngrijoreaz\ din pricina luisatana. Când acela a ispitit pe Domnul patruzeci de zile `npustiu, cu ce l-a v\t\mat apropiindu-se de trupul S\u? Pen-tru c\ `nl\untrul S\u era Dumnezeu! Tot a[a [i cre[tinii, chiardac\ sunt ispiti]i din afar\, pe dinl\untru sunt plini de dum-nezeire [i nu sunt v\t\ma]i cu nimic. Dac\ cineva a ajuns laaceast\ treapt\, a ajuns la iubirea des\vâr[it\ a lui Hristos [ila plin\tatea Dumnezeirii (1 Ioan 4, 16; Col. 2, 9). Dar celcare nu este a[a, acela `nc\ are de dus r\zboi `nl\untrul s\u.

OMILIA A XXVI-A 187

{i uneori se odihne[te `n rug\ciune, alteori se afl\ `n strâm-torare [i r\zboi. A[a vrea Domnul; fiind `nc\ copil, `l c\le[tepe acesta `n r\zboaie. {i fiindc\ dou\ lucruri se afl\ `nl\untruls\u: lumina [i `ntunericul, odihna [i necazul, (uneori) se roa-g\ `n lini[te, iar alteori este tulburat.

16. Nu auzi ce spune Pavel? „Dac\ a[ avea toate daru-rile, dac\ a[ da trupul meu s\ fie ars [i dac\ a[ gr\i `n limbile`ngerilor, dar dragoste nu am, nimic nu sunt” (1 Cor. 13, 1).Aceste daruri sunt, `ntr-adev\r, `ndemn\toare (spre virtute),`ns\ cei ce le au, de[i se afl\ `n lumin\, sunt (totu[i) prunci;mul]i dintre fra]i au ajuns la astfel de trepte, au primit darulvindec\rilor, al descoperirii [i al proorociei, dar pentru c\n-au ajuns pân\ la iubirea cea des\vâr[it\, care este leg\turades\vâr[irii (Col. 3, 14), a venit asupra lor r\zboiul [i, fiindlipsi]i de grij\, au c\zut. Pe când, dac\ ajunge cineva la iubi-rea cea des\vâr[it\, este legat [i robit de har. Iar dac\ numaipu]in se apropie de m\sura iubirii [i nu ajunge s\ fie (`ntrutotul) legat de ea, un astfel de om se afl\ `nc\ sub (st\pâni-rea) fricii, a r\zboiului [i a c\derii [i dac\ nu ia aminte, satana`l doboar\.

17. A[a (se face) c\ mul]i (dintre cei ce au primit daruriduhovnice[ti) s-au r\t\cit de la dreapta credin]\, pe cândharul era (deja) `ntru ei. Crezând c\ au ajuns la des\vâr[ire,au zis: Ajunge, nu avem trebuin]\ (de mai mult). Or, Domnuleste nem\rginit [i nu poate fi cuprins cu mintea. De aceea,cre[tinii (adev\ra]i) nu cuteaz\ s\ spun\ c\ L-au cuprins de-plin, ci sunt smeri]i, ziua [i noaptea. {tiin]a, `n domeniulcelor v\zute, este infinit\, de aceea o cuprinde doar cel ces-a instruit [i a buchisit mult\ vreme. Tot a[a (stau lucrurile)[i aici. De nimeni nu poate fi cuprins [i cunoscut Dumnezeu,afar\ de cei ce L-au gustat, L-au primit [i `[i cunosc sl\bi-ciunea lor.


Dac\ unul cu pu]in\ `nv\]\tur\, vine `ntr-un sat, undesunt oameni simpli, ace[tia `l laud\, pentru c\, ]\rani fiind,nu [tiu s\ aprecieze (m\sura `nv\]\turii sale). Dac\ acela[iom cu pu]in\ instruc]ie vine la ora[, unde sunt retori [i `nv\-]a]i, nu `ndr\zne[te s\ se arate [i s\ le vorbeasc\, pentru c\cei `nv\]a]i `l iau drept ]\ran.

18. ~ntrebare: Unde merge omul – care se afl\ `n lupt\ [iare `n sufletul s\u cele dou\ chipuri: al p\catului [i al harului –atunci când se mut\ din aceast\ lume, de vreme ce este deambele p\r]i ]inut?

R\spuns: El va merge la locul spre care `i sunt `ndreptatemintea [i iubirea.

Dac\ vine necazul [i r\zboiul peste tine, dator e[ti s\ te`mpotrive[ti [i s\ (le) ur\[ti. C\ nu ]ine de tine iscarea r\zbo-iului, dar ]ine de tine s\-l ur\[ti. V\zând Domnul gândul t\u,c\ ~l iube[ti din toat\ inima [i c\ te lup]i (`mpotriva celui-r\u),`ndep\rteaz\ `ntr-o clipit\ moartea din sufletul t\u – acestlucru nu este greu pentru El – [i te a[az\ ̀ n sânurile [i ̀ n lumi-na Lui. ~ntr-o clipit\ te smulge din gura `ntunericului [i `ndat\te duce `n ~mp\r\]ia Sa. ~ntr-o clipit\ Dumnezeu poate s\ fac\toate acestea, numai dac\ ~l iube[ti. Dumnezeu a[teapt\ lu-crarea omului, pentru c\ sufletul este p\rta[ al Dumnezeirii.

19. Spunând pilda cu sem\n\torul, (zicem) adesea c\,de[i se trude[te, ar\, pune s\mân]a sub brazd\, trebuie s\a[tepte [i ploaia cea de sus. C\ de nu vin norii [i nu sufl\vânturile, osteneala agricultorului nu folose[te la nimic, iars\mân]a sa r\mâne f\r\ rod. Mut\ acest lucru `n domeniulduhovnicesc: dac\ omul se mul]ume[te doar cu lucrarea sa,[i nu prime[te acel lucru str\in de firea lui, este cu neputin]\s\ fac\ roade vrednice de Domnul. ~n ce st\ lucrarea omu-lui? ~n `nfrânare, `n fuga de lume, `n st\ruin]\ la rug\ciune, `npriveghere [i `n iubirea de Dumnezeu [i de fra]i. Aceasta

OMILIA A XXVI-A 189

este datoria lui. Dar dac\ se m\rgine[te doar la lucrarea sa [inu a[teapt\ s\ primeasc\ altceva (din afar\), vânturile Duhu-lui Sfânt nu sufl\ `n sufletul s\u, norii cei cere[ti nu se arat\[i nu se pogoar\ din cer ploaia care r\core[te sufletul, [iomul nu poate s\ dea roade vrednice de Dumnezeu.

20. Scris este: Lucr\torul, când vede vi]a aducând rod, ocur\]\, ca mai multe (roade) s\ aduc\; pe când, pe cea carenu aduce rod, o dezr\d\cineaz\ [i o arunc\ `n foc (1 Ioan15, 2). De aceea, datoria omului aceasta este: fie c\ poste[te,fie c\ privegheaz\, fie c\ se roag\, fie c\ face ceva bun,pe toate s\ le pun\ pe seama Domnului [i s\ zic\: Dac\Dumnezeu nu m-ar fi `nt\rit, n-a[ fi putut s\ postesc, nicis\ m\ rog, nici s\ m\ desprind de lume. {i astfel, v\zândDumnezeu buna ta voire, (v\zând) c\ faptele pe care tu `nchip firesc le faci I le atribui Lui, `]i va d\rui pe cele ce ~i suntproprii, ([i anume bunurile cele duhovnice[ti), dumnezeie[ti[i cere[ti. Care sunt acestea? Roadele Duhului sunt bucuria[i veselia.

21. ~ntrebare: Dar pentru c\ asemenea iubirii, credin]ei [irug\ciunii (ca roade duhovnice[ti) sunt [i cele fire[ti care-s ase-menea lor, arat\-ne prin ce se deosebesc cele duhovnice[ti?

R\spuns: Cele pe care le s\vâr[e[ti cu propriile-]i puterisunt bune [i binepl\cute lui Dumnezeu, dar nu sunt curate.De pild\, iube[ti pe Dumnezeu, dar nu `n chip des\vâr[it;vine (`ns\) Domnul [i-]i d\ iubirea cea neschimb\toare [icereasc\. Te rogi `n chip firesc, dar mintea-]i r\t\ce[te [i tegânde[ti la multe; Dumnezeu (`ns\) `]i d\ rug\ciunea ceaadev\rat\, „`n duh [i adev\r” (Ioan 4, 23).

~n via]a de toate zilele, `ndeob[te, p\mântul rode[te dela sine spini; agricultorul `l ar\, `l preg\te[te cu grij\, ([i apoi)arunc\ s\mân]a, dar spinii, f\r\ s\ fi fost sem\na]i, cresc [i se`nmul]esc, pentru c\ dup\ c\lcarea poruncii i s-a zis lui Adam:


„Spini [i p\l\mid\ `]i va rodi ]ie p\mântul” (Fac. 3, 18). Agri-cultorul iar\[i, trude[te, (preg\te[te) p\mântul, smulge m\-r\cinii, `ns\ ace[tia iar se `nmul]esc. Mut\ aceasta pe t\râmduhovnicesc. Dup\ c\lcarea poruncii de c\tre Adam, p\-mântul inimii rode[te spini [i p\l\mid\; omul `l lucreaz\ [itrude[te, dar m\r\cinii gândurilor rele cresc (mereu). Dup\aceea, Duhul Sfânt vine El `nsu[i `n ajutorul sl\biciunii oame-nilor, iar Domnul arunc\ `n p\mântul inimii s\mân]a, darspinii [i p\l\mida mai cresc `nc\. Din nou, Domnul `nsu[i,`mpreun\ cu omul, lucreaz\ p\mântul inimii; cu toate aces-tea, [apte duhuri necurate [i spini odr\slesc acolo pân\ cevine vara (cea duhovniceasc\), când harul abund\, iar spiniise usuc\ de c\ldura soarelui.

22. De[i r\utatea viaz\ `n firea (omeneasc\), nu dom-ne[te peste aceasta decât dac\ afl\ hran\ (`n ea).

Neghina poate s\ `n\bu[e covorul verde de grâu, dar so-sind vara, dup\ ce spicele s-au copt, neghina nu mai poatev\t\ma grâul. Ce se `ntâmpl\ dac\ treizeci de bani]e de grâucurat se amestec\ cu un kil de neghin\? (Neghina) este `n\-bu[it\ de prisosul grâului.

Tot a[a se `ntâmpl\ [i `n (starea de) har; când harul [idarul lui Dumnezeu prisosesc `n om, când omul se `mbo-g\]e[te `n Domnul, iar r\utatea `n mic\ m\sur\ mai exist\`ntru el, ea nu mai poate s\-l vat\me, nu mai are putere asu-pra lui, nici nu-[i g\se[te loc `n el. De altfel, venirea Domnu-lui [i grija Sa (de oameni) aveau ca scop s\ elibereze pe ceirobi]i [i supu[i (r\ut\]ii) [i s\-i fac\ `nving\tori ai mor]ii [i aip\catului. Prin urmare, fra]ii nu trebuie s\ se mire dac\ suntnec\ji]i de cineva (pentru c\ aceasta se face) ca s\ fie izb\vi]ide r\utate.

23. Chiar [i `n (vremea) Vechiului (Testament), Moise [iAaron, fiind ̀ mbr\ca]i cu preo]ia, au suferit multe. Caiafa ̀ ns\,

OMILIA A XXVI-A 191

cel ce st\ `n scaunul lor, a prigonit [i a osândit pe Domnul;totu[i, cinstind (Domnul) preo]ia, a `ng\duit s\ se `ntâmplea[a. Tot a[a [i proorocii au fost prigoni]i de (cei din) neamullor. Pe Moise l-a urmat Petru; lui i s-a `ncredin]at Biserica ceanou\ a lui Hristos [i preo]ia cea adev\rat\; acum exist\ unbotez al focului [i al Duhului, [i o t\iere `mprejur a inimii(Rom. 2, 29). Duhul cel dumnezeiesc [i ceresc s\l\[luie[te `nminte. Totu[i, nici chiar cei des\vâr[i]i, cât\ vreme sunt `ntrup, nu sunt f\r\ de grij\. Ei se tem pentru c\ au libertatede voin]\ [i sunt supu[i ispitelor. Numai când sufletul vaajunge `n cetatea sfin]ilor, numai atunci va putea s\ fie scu-tit de necazuri [i ispite. Acolo, (`n cetatea sfin]ilor), nu maiexist\ grij\, sup\rare, trud\, b\trâne]e, satana sau r\zboi, ciodihn\, bucurie, pace [i mântuire. Domnul Se afl\ `n mijlocullor. El, Care Se nume[te Mântuitor, pentru c\ mântuie[te pecei robi]i; (El, Care) Se nume[te Doctor, pentru c\ d\ docto-ria cea cereasc\ [i dumnezeiasc\ [i vindec\ patimile sufletu-lui, care, `n unele privin]e, st\pânesc asupra omului. ~ntr-uncuvânt, Iisus este ~mp\rat [i Dumnezeu, pe când satana estetiran [i principe r\u.

24. Prin urmare, Dumnezeu [i `ngerii S\i vor ca omul s\fie al\turi de ei `n ~mp\r\]ie; dar [i diavolul [i `ngerii s\i `l vorde partea lor. Deci, sufletul se afl\ la mijloc, `ntre cele dou\p\r]i, [i fiul acelei p\r]i se face, c\tre care `nclin\ voia sa.

Dup\ cum atunci când un tat\ – trimi]ându-[i fiul `n ]ar\str\in\, bântuit\ de fiare s\lbatice – `i d\ acestuia otr\vuri [ileacuri, iar dac\ fiarele sau balaurii se arunc\ asupra lui, le d\(otr\vurile) [i le ucide, tot a[a [i noi s\ ne sârguim s\ dobân-dim leacul cel ceresc, leacul izb\vitor pentru suflet, ca s\ uci-dem cu el fiarele cele veninoase, care sunt duhurile necurate.Nu-i lucru u[or s\ dobândim inim\ curat\; numai cu mult\


lupt\ [i trud\, numai dac\ smulge din r\d\cin\ r\ul, poateomul s\ dobândeasc\ o con[tiin]\ [i o inim\ curat\.

25. Se `ntâmpl\ s\ fi primit cineva harul, dar s\ nu aib\inima curat\. De aceea au c\zut cei care au c\zut, pentru c\n-au cunoscut c\ dup\ (ce au primit harul) se mai afl\ `n eifumul [i p\catul. Cei drep]i `ns\ (au apucat) pe calea ceastrâmt\ [i plin\ de necazuri [i au binepl\cut lui Dumnezeupân\ la sfâr[it. Avraam, (de pild\), fiind bogat (atât) dup\Dumnezeu, (cât) [i dup\ lume, s-a numit pe sine „p\mânt [icenu[\” (Fac. 18, 27), iar David zicea: „Eu sunt vierme, [i nuom, ocara oamenilor [i def\imarea poporului” (Ps. 21, 6). Lafel, to]i Apostolii [i proorocii r\u au p\timit [i au fost de-f\ima]i. Dar Domnul `nsu[i, Care este Dumnezeu [i Calea(vie]ii), Care n-a venit pentru Sine `nsu[i, ci pentru tine, cas\-]i fie pild\ (`n `mplinirea) a tot binele, iat\ cât S-a smerit.A luat chip de rob, (El), Care era Dumnezeu [i Fiul lui Dum-nezeu, ~mp\rat [i Fiu al ~mp\ratului, El, Care d\duse leacurilecele t\m\duitoare, El, Care vindecase pe cei r\ni]i, S-a ar\tatca unul dintre ei.

26. Dar s\ nu dispre]uie[ti m\re]ia dumnezeiasc\ v\-zându-L (pe Fiul lui Dumnezeu) dup\ chipul cel din afar\,smerit [i asemenea nou\, c\ pentru noi S-a ar\tat a[a, iar nupentru El `nsu[i.

Gânde[te-te cât de mult a fost umilit, mai umilit decâtoricare dintre oameni, când, `mbulzindu-se, mul]imile stri-gau: „R\stigne[te-L, r\stigne[te-L” (Luca 23, 21). Dup\ cum`n via]a de toate zilele, r\uf\c\torul osândit de judec\tor estedispre]uit [i batjocorit de tot poporul, tot a[a (a fost privit)Domnul `n vremea r\stignirii, ca unul pe drept dat mor]ii,(a[a a fost dispre]uit) de farisei. Ce umilin]\ a suferit cândL-au scuipat `n fa]\, I-au pus (pe cap) coroan\ de spini [i L-aup\lmuit. Pentru c\ s-a scris: „Spatele l-am dat spre b\t\i [i

OMILIA A XXVI-A 193

13 – Omilii

obrajii Mei spre p\lmuiri, iar fa]a Mea nu am ferit-o de ru-[inea scuip\turilor” (Luca 50, 6). {i dac\ Dumnezeu atâteaoc\ri, suferin]e [i umilin]e a `ndurat, tu, care noroi e[ti dup\fire, tu, a c\rui fire este muritoare, oricât te vei smeri, nu facinimic asemenea St\pânului t\u. Dumnezeu S-a smerit pentrutine, pe când tu nu te smere[ti pentru tine, ci te trufe[ti [i temândre[ti! El a venit ca s\ ia (asupra Sa) necazurile [i pove-rile (tale) [i s\-]i dea odihna Lui; tu `ns\ nu vrei s\ te trude[ti,pentru ca astfel s\ dobânde[ti vindecarea r\nilor tale.

Slav\ `ng\duin]ei [i `ndelungii Sale r\bd\ri, `n veci. Amin.

OMILIA A XXVII-A

Aceast\ omilie, ca [i cea precedent\, trateaz\ mai pe larg (mai`ntâi) despre demnitatea [i starea cre[tinului. ~nva]\ apoi multelucruri foarte folositoare despre libertatea voin]ei, amestecând [i

unele chestiuni pline de `n]elepciune dumnezeiasc\.

1. Cunoa[te-]i, omule, noble]ea, demnitatea [i valoarea!E[ti frate al lui Hristos, prieten al ~mp\ratului, mireas\ a Mi-relui celui ceresc! Pentru c\ acela care poate s\ cunoasc\demnitatea sufletului s\u, poate s\ cunoasc\ [i puterea [itainele Dumnezeirii, dar [i mai mult s\ se smereasc\; pentruc\ prin puterea lui Dumnezeu `[i vede cineva (atât demni-tatea, cât [i) c\derea sa.

Dup\ cum Domnul, trecând prin suferin]e [i r\stignire, afost sl\vit [i a[ezat de-a dreapta Tat\lui, tot a[a trebuie ca [itu s\ suferi `mpreun\ cu El, s\ te r\stigne[ti `mpreun\ cu El,pentru a fi ridicat [i a sta (pe acela[i scaun) `mpreun\ cu El,pentru a te uni cu trupul lui Hristos [i pentru a `mp\r\]i `m-


preun\ cu El `n acel veac. C\ „dac\ p\timim `mpreun\ cu El,vom fi [i sl\vi]i `mpreun\ cu El” (Rom. 8, 17).

2. To]i aceia care pot s\ `nving\ [i s\ treac\ ziduriler\ut\]ii intr\ `n cetatea cea cereasc\, cea pa[nic\ [i plin\ demulte bun\t\]i, unde se odihnesc duhurile celor drep]i. Secuvine, deci, ca pentru acest lucru s\ ne trudim [i s\ ne lup-t\m mult. C\ nu este drept ca Mirele, Care a venit pentrutine, s\ p\timeasc\ [i s\ se r\stigneasc\, iar mireasa, pentrucare a venit Mirele, s\ fie lene[\ [i u[uratic\. Dup\ cum `nvia]a de toate zilele desfrânata se d\ tuturor, f\r\ frâu, la fel[i sufletul se d\ oric\rui demon [i e stricat de duhuri.

Sunt (unii oameni) care s\vâr[esc p\catul [i (poart\) r\ul(`n ei) cu voia lor liber\, sunt `ns\ al]ii (care s\vâr[esc p\ca-tul) `mpotriva voin]ei lor. Ce `nseamn\ aceasta? Cei carepoart\ `n ei r\ul printr-o liber\ alegere sunt cei care las\ voialor prad\ r\ut\]ii, leag\ cu ea prietenie [i se complac (`naceast\ stare). Ace[tia au pace cu satana [i nu duc r\zboi cudiavolul `n cugetele lor. Pe când cei care au p\catul `n ei `m-potriva voin]ei lor, (`l au), dup\ cuvântul Apostolului Pavel,„luptându-se `mpotriva lor, `n m\dularele lor” (Rom. 7, 23).Puterea [i acoper\mântul cel `ntunecos este `n ei `mpotrivavoin]ei lor, nu g\sesc pl\cere `n acestea [i nu li se supun;dimpotriv\, vorbesc [i lucreaz\ `mpotriva lor [i se mânie peei `n[i[i. Ace[tia sunt cu mult mai buni [i mai de cinste `nain-tea lui Dumnezeu decât aceia care cu voia lor se las\ prad\r\ut\]ii [i g\sesc pl\cere `n ea.

3. S\ presupunem c\ un `mp\rat `ntâlne[te o fat\ s\rac\,`mbr\cat\ `n zdren]e [i, f\r\ s\ se ru[ineze de ea, o dezbrac\de hainele ei cele murdare, o spal\ de negreala (de pe ea),o `mpodobe[te cu haine str\lucitoare [i o face p\rta[\ lamasa `mp\r\teasc\; tot a[a [i Domnul, aflând sufletul r\nit [iacoperit de vân\t\i, a pus (pe r\nile) lui doctorii, l-a dezbr\-

OMILIA A XXVII-A 195

cat de hainele cele `nnegrite [i de r\utatea cea ru[inoas\ [il-a `mbr\cat cu haine `mp\r\te[ti, cere[ti, dumnezeie[ti, lu-minoase [i str\lucitoare, i-a pus cunun\ pe cap [i l-a f\cutp\rta[ la masa `mp\r\teasc\, pentru a se bucura [i veseli.

S\ presupunem, de asemenea, c\ exist\ o gr\din\ cupomi roditori [i binemirositori, cu multe locuri `ncânt\toare,pline de frumuse]e, de balsam [i de odihn\, [i c\ oricinetrece pe acolo se desf\teaz\ [i se odihne[te; la fel este cusufletele `n ~mp\r\]ia (cerurilor). Toate se bucur\ [i se vese-lesc, (toate) sunt `mp\ra]i, domni [i dumnezei. C\ s-a scris:„~mp\rat al `mp\ra]ilor [i Domn al domnilor” (Apoc. 17, 14).

4. Cre[tinismul nu este un lucru oarecare; „taina aceas-ta mare este” (Efes. 5, 32); cunoa[te-]i deci noble]ea ta; cu-noa[te c\ ai fost chemat la demnitatea `mp\r\teasc\, (che-mat) s\ fii „neam ales, preo]ie [i popor sfânt” (1 Petru 2, 9).Taina cre[tinismului este str\in\ de lumea aceasta. Astfel, pecând slava [i bog\]ia `mp\ratului sunt lucruri p\mânte[ti,stric\cioase [i trec\toare, acea ~mp\r\]ie [i (acea) bog\]iesunt lucruri cere[ti, pline de slav\. Or, (cre[tinii) domnesc `m-preun\ cu ~mp\ratul cel ceresc, `n Biserica cea cereasc\. {i(fiindc\) „El este `ntâi-n\scut dintre cei mor]i” (Col. 1, 18), [iei sunt `ntâi-n\scu]i. Dar, de[i sunt astfel (v\zu]i) `naintea luiDumnezeu, ca ni[te (oameni) ale[i [i `ncerca]i (`n virtute), `nochii lor sunt cei de pe urm\ [i vrednici de dispre]uit. Iarfaptul acesta, (adic\) de a fi smeri]i [i de a se socoti de nimic,(a devenit) pentru ei o a doua natur\.

5. ~ntrebare: Oare ei nu [tiu c\ au dobândit un dar pecare nu-l aveau, un lucru str\in de firea lor?

R\spuns: ~]i spun: nu `nseamn\ c\ nu sunt `ncerca]i (`nvirtute), c\ n-au sporit [i c\ nu [tiu c\ au dobândit ceea cenu aveau. Dar a[a fiind, venind harul, `i `nva]\ s\ nu ]in\ (`nmare) cinste sufletul lor, (s\ nu cread\ despre ei) c\ au sporit,


ci s\ se considere, `n mod firesc, de dispre]uit. (A[a se facec\), fiind (plini) de cinste `naintea lui Dumnezeu, sunt (de dis-pre]uit) `naintea (ochilor) lor; sporind (`n virtute) [i `n cunoa[-terea lui Dumnezeu, (se arat\) ca [i când n-ar [ti nimic; fiindboga]i `naintea lui Dumnezeu, (sunt s\raci) `naintea (ochilor)lor. C\ dac\ Hristos, „luând chip de rob” (Filip. 2, 7), a `nvinspe diavol prin smerenie, [arpele, la `nceput, prin `ngâmfare [imândrie l-a pierdut pe Adam. Acela[i [arpe, ascunzându-seacum `nl\untrul inimilor, surp\ [i pierde neamul cre[tinilorprin mândrie.

6. Dup\ cum atunci când cineva, liber, nobil [i bogat `n(aceast\) lume, sporind `n bog\]ii, `[i pierde capul, `[i punen\dejdea `n sine, ajunge nesuferit, calc\ pe to]i `n picioare [ise poart\ urât, tot a[a unii, fiind lipsi]i de dreapt\ socotin]\,de `ndat\ ce li se `mpline[te cât de pu]in rug\ciunea [i (afl\)odihn\, `ncep s\ se `ngâmfe, s\-[i piard\ capul, s\ judece(pe al]ii) [i cad `n cele mai de jos ale p\mântului. Pentru c\acela[i [arpe care prin mândrie l-a scos pe Adam odinioar$din Rai), zicând: „Ve]i fi ca ni[te dumnezei” (Fac. 3, 5); ace-la[i seam\n\ (acum) `n inimi mândria, zicând: „E[ti des\vâr-[it, (cele de pân\ acum) `]i ajung, te-ai f\cut bogat, n-ai ne-voie de nimic, fericit e[ti”. Sunt `ns\ al]i oameni care, de[isunt boga]i `n (aceast$ lume, de[i bog\]ia le aduce multeroade, arat\ dreapt\ socotin]\, nu se mândresc [i nu-[i pun`ncrederea `n ei `n[i[i, ci r\mân aceia[i, pentru c\ [tiu c\ dup\bel[ug (poate) urma (s\r\cia). De asemenea, când ajung lapagub\ [i ananghie, nu se `ntristeaz\, ci r\mân ca mai `na-inte, pentru c\ [tiu c\ iar\[i (poate) urma bel[ugul. C\p\tând,deci, o lung\ experien]\, nu sunt (niciodat\) surprin[i; deaceea, când se afl\ `n bel[ug, nu se mândresc, iar când vinepeste ei paguba, nu sunt cuprin[i de mirare.


7. Aceasta `nseamn\ cre[tinismul: gustare a adev\rului,hr\nire [i potolire a setei cu adev\rul, `n chip adeverit [i lu-cr\tor. Dup\ cum atunci când cineva, `nsetat fiind, `ntâlne[teun izvor, `ncepe s\ bea [i, venind altcineva [i smulgându-lde acolo [i nel\sându-l s\ se `ndestuleze pe cât vrea, celcare gustase din ap\ arde [i mai mult (de dorul ei) [i o caut\cu mai mult\ ardoare, la fel (se `ntâmpl\) [i `n cele duhovni-ce[ti: gustând cineva [i `mp\rt\[indu-se de hrana cea ce-reasc\, apoi rupându-l (cineva de la ea), nimic nu-i (maipoate) aduce `ndestulare.

8. ~ntrebare: De ce nu-i este dat s\ fie `ndestulat?R\spuns: Domnul cunoa[te sl\biciunea omului, c\ numai-

decât se `ngâmf\. De aceea, mic[oreaz\ ajutorul S\u [i `ng\-duie ca omul s\ fie `ncercat [i muncit. C\ dac\ tu, pu]in (har)primind, te mândre[ti [i nimic nu te mai poate `nfrâna, cu câtmai nesuferit te-ai face dac\ ]i s-ar da harurile din bel[ug?De aceea Dumnezeu, Care cunoa[te sl\biciunea (ta), las\ (`nadânca Sa `n]elepciune) s\ fii supus la `ncerc\ri, ca s\ tesmere[ti [i s\-L cau]i cu mai mult zel.

~n via]a de toate zilele, când un s\rac g\se[te o pung\cu aur [i `ncepe s\ strige: „Am g\sit, am g\sit o pung\, suntbogat”, auzind cel ce a pierdut-o, (vine) [i i-o ia. De aseme-nea, când un om bogat, pierzându-[i capul, `ncepe s\ insulte,s\-i calce pe to]i `n picioare [i s\ se ridice deasupra tuturor,auzind `mp\ratul, (vine) [i `i confisc\ bunurile; tot a[a (se `n-tâmpl\ [i) `n cele duhovnice[ti: când unii abia gust\ dinodihn\, ne[tiind s-o pre]uiasc\, pierd [i ceea ce au primit.Pentru c\ p\catul `i ispite[te [i le `ntunec\ mintea.

9. ~ntrebare: Cum se face c\ unii cad dup\ ce i-a cercatharul? Oare (acum) satana nu este mai slab? Cum poate s\fie noapte, atunci când este zi?


R\spuns: Harul `ng\duie (s\ fii l\sat `n seama) r\ut\]ii nupentru c\ el se stinge sau se sl\be[te, ci pentru ca libertateavoin]ei tale s\ fie `ncercat\ [i (s\ se arate) `n ce parte `nclin\.Atunci `ns\ când tu din nou te apropii, cu voia ta, de Dom-nul, `ndemni harul ca iar\[i s\ te cerceteze. (Ar fi de ne`n-]eles) cum de s-a scris: „Nu stinge]i Duhul” (1 Tes. 5, 19),dac\ tu nu l-ai stinge atunci când, neglijent fiind, voin]a tanu se acord\ cu El. De asemenea, s-a spus: „Nu `ntrista]i Du-hul cel Sfânt, cu Care a]i fost pecetlui]i pentru ziua r\s-cump\r\rii” (Efes. 3, 40). Vezi c\ depinde de voin]a ta [i delibera ta hot\râre s\ cinste[ti [i s\ nu `ntristezi pe Duhul celSfânt? ~]i spun c\ [i cre[tinii cei des\vâr[i]i, care sunt cap-tiva]i [i `mb\ta]i dup\ bine, [i ei au libertate a voin]ei; dato-rit\ ei, sunt `ncerca]i de multe rele, (dar) se `ndreapt\ spreceea ce este bine.

10. Dup\ cum cei ce se afl\ `n alte demnit\]i, cei boga]i[i nobili (pot) s\ p\r\seasc\ din liber\ alegere [i ini]iativ\demnit\]ile, bog\]ia [i starea lor, s\ se `mbrace `n haine mur-dare [i s\r\c\cioase, (s\ schimbe) slava cu lipsa onorurilor [is\ ajung\ s\raci [i dispre]ui]i, pentru c\ acest lucru st\ `npropria lor alegere; (tot a[a se `ntâmpl\ [i cu alegerea bine-lui [i a r\ului). Ba, `]i spun c\ [i Apostolii, care aveau harul `nchip des\vâr[it, nu erau `mpiedica]i de el s\ fac\ ceea cevoiau, chiar dac\ ar fi voit s\ s\vâr[easc\ ceva ce nu era pl\-cut harului. Pentru c\ firea noastr\ este capabil\ [i de bine,[i de r\u, iar puterea potrivnic\ (poate doar s\) `ndemne, darnu s\ [i sileasc\ (la s\vâr[irea r\ului). Prin urmare, tu ai liber-tatea s\ te pleci de partea de care voie[ti. Nu vezi c\ Petrua fost mustrat (Gal. 2, 18), (c\), venind Pavel (la Antiohia, l-acertat), ca pe unul care era vrednic de mustrare. Pavel, deasemenea, om duhovnicesc fiind, din propria-i voin]\ s-asf\dit cu Barnaba [i, „iscându-se ne`n]elegere `ntre ei, s-au


desp\r]it unul de altul” (Fapte 15, 39). Acela[i Pavel zice un-deva: „Fra]ilor, de va c\dea un om `n vreo gre[eal\, voi ceiduhovnice[ti `ndrepta]i-l pe unul ca acesta cu duhul blân-de]ii; luând seama la voi `n[iv\, ca s\ nu c\de]i [i voi `n is-pit\” (Gal. 6, 1). Iat\, (deci), c\ cei duhovnice[ti sunt ispiti]i,pentru c\ dispun `nc\ de libertatea voin]ei, iar du[manii `iatac\ atâta timp cât sunt `n veacul acesta.

11. ~ntrebare: Oare Apostolii ar fi putut s\ p\c\tuiasc\dac\ ar fi vrut, sau harul era mai puternic chiar decât voia lor?

R\spuns: Ei nu mai puteau s\ p\c\tuiasc\, pentru c\ nualegeau (p\catul), ca unii care se aflau `n har [i `n lumin\. Nuvrem s\ spunem c\ harul era slab `n ei, ci spunem doar c\harul las\ celor duhovnice[ti s\ aib\ voia lor, (le las\) putereade a s\vâr[i cele ce voiesc [i s\ se `ntoarc\ `ncotro voiesc.Desigur, firea omeneasc\ este slab\ [i ea poate s\ se `ntoar-c\ (spre r\u) chiar [i când binele locuie[te `n ea.

Cei ce se `mbrac\ (cu cele necesare) pentru r\zboi, cuscut [i arme, sunt `n siguran]\ [i du[manii nu-i atac\; dac\ `iatac\, depinde de voin]a lor fie s\ se foloseasc\ de arme [is\ se lupte cu du[manii [i s\-i biruie, fie s\ se complac\ `ntov\r\[ia lor, s\ nu lupte – de[i au arme – [i s\ `ncheie pacecu ei. Tot a[a [i cre[tini, care sunt `mbr\ca]i cu puterea ceamare [i au armele cele cere[ti, (pot), dac\ vor, s\ se com-plac\ `n tov\r\[ia lui satana, s\ nu se r\zboiasc\, ci s\ fac\pace cu el. Pentru c\ firea (omeneasc\) este schimb\toare,[i dac\ vrea cineva, poate ajunge fiu al lui Dumnezeu, saufiu al pierz\rii, pentru c\ are libertatea de a alege.

12. Altceva este s\ vorbe[ti despre pâine [i mas\, [i alt-ceva este s\ iei pâine, s\ gu[ti din bun\tatea ei [i s\ ]i se`ntremeze toate m\dularele. Altceva este s\ vorbe[ti despreo b\utur\ foarte pl\cut\, [i altceva este s\ mergi la izvor, s\sco]i (ap\) din el [i s\ te desf\tezi gustând din ea. Altceva


este s\ vorbe[ti despre r\zboi, despre lupt\torii [i solda]iicei viteji, [i altceva este s\ mergi pe câmpul de lupt\, s\ teba]i cu du[manii, s\ ataci [i s\ te retragi, s\ prime[ti [i s\ dailovituri [i, (`n sfâr[it), s\ dobânde[ti laurii biruin]ei. Tot a[a(stau lucrurile) [i `n cele duhovnice[ti. Una este s\ ritorise[tidespre ele, pe temeiul celor `nv\]ate din c\r]i, alta s\ ai `nomul cel l\untric – aievea, `n chip nemincinos [i sigur – co-moara, [i harul, [i gustul, [i lucrarea Duhului Sfânt. Cei cespun vorbe goale sunt (ni[te) `nchipui]i [i prada min]ii lor.Pentru c\ zice Apostolul: „Iar cuvântul nostru [i propov\-duirea noastr\ nu stau `n cuvinte de `nduplecare ale `n]elep-ciunii omene[ti, ci `n adeverirea Duhului [i a puterii” (1 Cor.2, 4). Iar `n alt loc, zice acela[i (Pavel): „Iar ]inta poruncii estedragostea din inim\ curat\, din cuget bun [i din credin]\nef\]arnic\” (1 Tim. 1, 5). Un astfel de om nu cade. Pentru c\multora dintre cei ce au c\utat pe Dumnezeu li s-a deschispoarta, au v\zut comoara [i s-au `ndreptat c\tre ea. Dar pecând strigau plini de bucurie: „Am aflat comoar\!”, poartas-a `nchis dinaintea lor, iar ei au `nceput (iar\[i) s-o caute,strigând cople[i]i de triste]e: „Am g\sit comoar\, dar, vai,am pierdut-o!”.

Cu un anumit rost se `mpu]ineaz\ harul, ca noi cu [i maimult zel s\-l c\ut\m, c\ tezaurul se arat\ pe m\sura c\ut\rii (lui).

13. ~ntrebare: Fiindc\ unii zic c\ acela care a primit harula trecut din moarte la via]\, (se pune `ntrebarea): Oare celcare se afl\ `n lumin\ mai poate s\ aib\ gânduri murdare?

R\spuns: S-a scris: „Voi a]i `nceput `n Duh [i acum sfâr[i]i`n trup” (Gal. 3, 3). {i iar\[i: „~mbr\ca]i-v\ cu toate armeleDuhului, ca s\ pute]i sta `mpotriva uneltirilor diavolului”(Efes. 6, 11).

~ntr-un cuvânt, exist\ dou\ situa]ii: una când (omul) `m-brac\ armele ([i st\ ca mai `nainte), [i alta când, (`mbr\când


armele), lupt\ `mpotriva „puterilor [i a st\pâniilor” (Efes.6, 12). Unul se afl\ `n lumin\, altul `n `ntuneric. Pentru c\ s-ascris: „~n toate lua]i pav\za credin]ei, ca s\ pute]i stinge toa-te s\ge]ile cele arz\toare ale celui viclean” (Efes. 6, 16). {i:„S\ nu ̀ ntrista]i Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu” (Efes. 4, 30);[i iar\[i: „Este cu neputin]\ ca aceia care au fost lumina]i,care au gustat din Duhul Sfânt, c\zând, s\ se `nnoiasc\ iar\[i”(Evr. 6, 4-6).

Vezi c\ [i cei care au fost lumina]i [i au gustat din har(pot) s\ cad\? Vezi c\ (omul poate, cu voin]a sa, s\ fie ̀ n acordcu Duhul, sau s\-L `ntristeze)? Totu[i, el a primit arme ca s\porneasc\ la r\zboi [i s\ se lupte `mpotriva du[manilor; a fostluminat ca s\ stea `mpotriva `ntunericului.

14. ~ntrebare: Cum (poate) spune Apostolul: „Dac\ a[avea toat\ cunoa[terea [i toat\ proorocia [i dac\ a[ vorbi `ntoate limbile `ngerilor, nimic nu sunt” (1 Cor. 13, 2)?

R\spuns: Nu trebuie s\ `n]elegem (aceste cuvinte) `nsensul c\ Apostolul nu era nimic; (el vrea s\ spun\ c\) `n com-para]ie cu iubirea, care este des\vâr[it\, aceste (daruri) suntnimica toat\, c\ cel ajuns la aceste trepte (de des\vâr[irepoate) s\ cad\, pe când cel care are iubirea, nu cade.

~]i spun c\ am v\zut oameni care dobândiser\ toate da-rurile [i se f\cuser\ p\rta[i ai Duhului, dar care, neajungând[i la iubirea cea des\vâr[it\, au c\zut. Astfel, unul dintre(b\rba]ii) de seam\, lep\dându-se de lume, a vândut toatebunurile sale, i-a slobozit pe sclavi [i s-a f\cut vestit pentru`n]elepciunea [i via]a lui curat\. Cu timpul `ns\ a c\p\tat omare `ncredere `n sine, s-a mândrit, iar `n cele din urm\ ac\zut `n desfrâu [i `n multe rele.

15. Un altul, pe vremea prigoanei, [i-a dat trupul (lacazne) [i s-a f\cut m\rturisitor. Dup\ aceea, f\cându-se pace,


a fost eliberat, [i era vestit; `ntr-adev\r, pleoapele `i fuseser\mutilate, c\-i fuseser\ arse. Deci, plin de slav\ fiind, a fostchemat la rug\ciunile (p\gâne[ti); (atunci), luând alimente(de pe altar), le d\dea slugii sale; `n acel moment mintea luiera ca [i când niciodat\ nu auzise cuvântul lui Dumnezeu.

Un altul, `n vremea persecu]iei, [i-a dat trupul (la feluritecazne): a fost b\tut, spânzurat (pe lemn), apoi aruncat `ntemni]\. (Acolo) `l slujea cu credin]\ o femeie ce-[i `nchinasevia]a lui Dumnezeu. Obi[nuindu-se `ns\ cu ea, pe când era`n temni]\, a c\zut `n desfrâu.

Iat\, deci, cum au c\zut [i bogatul care lep\dase averilesale, [i cel ce [i-a dat trupul s\ fie torturat.

16. Un altul, nevoitor `n]elept, care tr\ia `n acela[i s\la[cu mine, [i se ruga cu mine, era atât de bogat `n har, `ncâtv\rsa lacrimi de poc\in]\ când se ruga lâng\ mine. Cu adev\-rat, harul fierbea `n el. I se d\duse [i darul vindec\rilor, alun-ga demoni [i t\m\duia prin punerea mâinilor pe cei ologi,care sufereau cumplit. ~ns\, `n cele din urm\, s-a ar\tat lip-sit de grij\: sl\vit de lume [i `ndulcindu-se `n aceasta, s-amândrit [i a c\zut `n cele mai adânci (abisuri) ale p\catului.

Vezi c\ [i cel ce a avut darul vindec\rilor a c\zut?Vezi c\ `nainte de a ajunge la m\sura iubirii (des\vâr[ite)

(oamenii pot) s\ cad\, pe când cel ce ajunge la (m\sura de-s\vâr[irii) iubirii se leag\ [i se `mbat\ (de ea), este afundat `nalt\ lume [i (devine) robul ei, ca [i când n-ar mai sim]i pro-pria sa fire?

17. ~ntrebare: Ce `nseamn\ (cuvintele): „Cele ce ochiuln-a v\zut [i urechea n-a auzit [i la inima omului nu s-au suit”(1 Cor. 2, 9)?

R\spuns: ~n acel timp (al Vechiului Testament), cei mari,drep]ii, `mp\ra]ii [i proorocii, [tiau c\ (trebuia) s\ vin\ Izb\-


vitorul; dar c\ (va trebui) s\ sufere, s\ fie r\stignit [i s\-{iverse sângele pe cruce, nici nu [tiau, nici nu se suise la inimalor. (Nu [tiau) nici c\ va fi un botez cu foc al Duhului Sfânt,c\ `n Biseric\ se va aduce (jertf\ de) pâine [i vin, chipuri aleTrupului [i Sângelui S\u, c\ aceia care se vor `mp\rt\[i dinpâinea cea v\zut\ vor mânca, `n chip duhovnicesc, trupulDomnului, c\ Apostolii [i cre[tinii vor primi pe Mângâieto-rul, se vor `mbr\ca cu putere de sus, se vor umple de dum-nezeire, iar sufletele se vor uni cu Duhul Sfânt. Acestea nu le[tiau proorocii [i `mp\ra]ii [i la inima lor nu s-au suit.

Acum, deci, cre[tinii au alt\ bog\]ie, (deosebit\ de vre-mea veche), altfel sunt d\rui]i, [i dorul lor c\tre Dumnezeireeste `ndreptat. Dar, de[i au o astfel de bucurie [i mângâiere,tot sub fric\ [i cutremur se afl\.

18. ~ntrebare: Sub ce fric\ [i cutremur?R\spuns: (Se tem) nu c\ ar putea gre[i `n vreun fel, ci s\

nu stea `mpotriva harului.Este `ntocmai ca acela care, având o comoar\, str\bate

locuri bântuite de tâlhari; pe de o parte se bucur\ pentru bo-g\]ie [i comoar\, dar pe de alt\ parte se teme ca nu cumva,atacându-l tâlharii, s\-l jefuiasc\. Astfel este el, ca unul care-[i]ine `n mâini propriul trup.

Iat\, noi to]i am renun]at la cele v\zute, suntem str\ini,s\raci [i lipsi]i de comuniunea trupeasc\, iat\ trupul (nostru)se `ndeletnice[te cu rug\ciunea; (`n acest caz) se cuvine cafra]ii s\ ia aminte dac\ cugetul le este `n armonie cu trupul.

~n via]a de toate zilele, de cele mai multe ori, me[terii [imai-marii atelierelor au, ziua [i noaptea, trupul [i sufletulpreocupat de me[te[ugul lor. De aceea, ia aminte ca nucumva, fiind str\in cu trupul de aceast\ lume, cu cugetul s\nu fii str\in de ea [i s\ h\l\duie[ti `n aceast\ lume.


~ntr-adev\r, orice om, fie c\ este om de rând, soldat saunegu]\tor, acolo are `nl\n]uit cugetul, unde este trupul [icomoara lui. Pentru c\ s-a scris: „Acolo unde este comoarata, acolo este [i inima ta” (Matei 6, 21).

19. Prin urmare, mintea ta c\tre care comoar\ este (`n-dreptat\)? Oare (este `ndreptat\) `n `ntregime c\tre Dum-nezeu, sau nu? Dac\ nu, se cuvine s\-mi spune]i ce v\ `m-piedic\ (s\ face]i aceasta). De bun\ seam\, (socot), duhurilecele viclene, satana [i demonii ]in `n st\pânire cugetul [istric\ sufletul. Pentru c\ diavolul cel foarte viclean, având la`ndemân\ multe [iretenii, st\pâne[te cugetele sufletului [inu-i `ng\duie s\ se roage cum trebuie, nici s\ se apropie deDumnezeu. Pentru c\ firea aceasta (omeneasc\) este capa-bil\ s\ intre `n comuniune atât cu demonii [i cu duhurile r\u-t\]ii, cât [i cu `ngerii [i cu Duhul Sfânt; poate fi atât templual lui satana, cât [i templu al Duhului Sfânt. Prin urmare,fra]ilor, cerceta]i-v\ ([i vede]i) cu cine sunte]i p\rta[i, cu `n-gerii sau cu demonii? Al c\rui templu [i l\ca[ sunte]i: al luiDumnezeu sau al diavolului? Cu ce comoar\ este plin\ inimavoastr\: cu cea a harului, sau cu cea a lui satana? Dup\ cumo cas\ plin\ de murd\rie [i de miros urât (este cur\]it\ [i`mpodobit\), tot a[a [i sufletul `n `ntregime trebuie cur\]it,`mpodobit [i umplut de toat\ mireasma [i (cu toate) como-rile, pentru ca Duhul Sfânt s\ vin\ – `n locul lui satana – [i s\Se odihneasc\ `n sufletele cre[tinilor.

20. Nu `nseamn\ c\ auzind cineva cuvântul lui Dumnezeua [i trecut de partea binelui. Dac\ ar trece cineva de parteabinelui `ndat\ ce aude (cuvântul lui Dumnezeu), n-ar mai filupte, vremuri cu r\zboaie, drum (de str\b\tut), ci `ndat\ ceaude, f\r\ osteneal\, ar ajunge la odihn\ [i la m\sura des\-vâr[irii. Dar lucrurile nu stau a[a. Cine spune a[a ceva, su-


prim\ (libertatea) voin]ei omului [i neag\ c\ exist\ o puterepotrivnic\, ce lupt\ `mpotriva min]ii. Noi `ns\ aceasta zicem:cel ce ascult\ cuvântul vine la poc\in]\ prin lupt\ `n]eleapt\[i mult\ chibzuire; dar dup\ aceea, spre folosul omului, harulse `mpu]ineaz\; (omul) este supus la exerci]iu [i `ncerc\ri delupt\, iar (când este deplin format), d\ lupt\ cu satana [i,dup\ cale [i lupt\ `ndelungat\, dobânde[te laurii biruin]ei [idevine cre[tin. Dac\ numai auzind cineva (cuvântul), ar trecef\r\ osteneal\ de partea binelui, (atunci) to]i m\sc\ricii [i des-frâna]ii ar intra `n ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu) [i `n via]a (ve[-nic\). Dar nimeni nu le va da a[a ceva f\r\ trud\ [i osteneal\,pentru c\ „strâmt\ [i plin\ de necazuri este calea” (Matei7, 14). Pe aceast\ cale anevoioas\, plin\ de necazuri, se cu-vine s\ st\ruie cel ce vrea s\ intre `n via]\.

21. Dac\ ar fi cu putin]\ s\ izbuteasc\ omul f\r\ trud\,cre[tinismul n-ar mai fi „piatr\ de poticnire [i stânc\ desminteal\” (1 Petru 2, 8). N-ar mai fi credin]\ [i necredin]\,iar omul ar fi ca [i legat, neputincios s\ se `ntoarc\ spre binesau spre r\u. Or, lege se d\ numai celui ce poate s\ se`ntoarc\ spre ambele p\r]i, celui ce are libertate de voin]\ [ipoate s\ duc\ r\zboi cu puterea potrivnic\. Pentru o natur\`nc\tu[at\ nu exist\ lege. Soarele, cerul [i p\mântul n-aufost supuse legii, pentru c\ sunt creaturi a c\ror natur\ estesupus\ (determinismului), de aceea nu au parte nici der\splat\, nici de pedeaps\. Cinstea [i slava au fost g\titepentru cel ce (poate s\) se `ndrepte spre bine; tot a[a, iadul[i gheena au fost g\tite pentru cei `n stare s\ evite r\ul, s\se `ntoarc\ spre bine [i spre partea cea de-a dreapta, (darn-au f\cut-o). Iat\ deci c\ zicând c\ omul bun este lipsit delibertate, `l lipse[ti de laud\. Cel ce este din fire bun, chiardac\ dore[te aceasta, nu este vrednic de laud\. Pentru c\ nu


este vrednic de laud\ cel ce se lupt\ dac\ nu `mbr\]i[eaz\binele `n chip liber.

22. S\ presupunem c\ sunt (de fa]\) un corp de armat\persan [i altul roman [i c\ din rândurile lor ies doi tineri, lafel de puternici, care se iau la lupt\; la fel stau fa]\ `n fa]\, cufor]e egale, puterea potrivnic\ [i mintea; puterea pe care oare satana de a lingu[i sufletul [i de a-l momi de partea saeste egal\ cu aceea pe care o are sufletul `n a i se supunesau a nu-i ceda `ntru nimic. Ambele puteri `ndeamn\, una labine, cealalt\ la r\u, dar nu constrâng.

Deci, libera voin]\, primind ajutorul dumnezeiesc, ea,care se lupt\, poate s\ primeasc\ arme din cer [i cu ajutorullor s\ `nving\ [i s\ smulg\ din r\d\cini p\catul. Sufletulpoate s\ se opun\ p\catului, dar nu poate s\ `nving\ [i s\smulg\ din r\d\cin\ p\catul f\r\ (ajutorul lui) Dumnezeu.

Cei ce aseam\n\ p\catul cu un uria[ puternic, iar sufle-tul cu un copil, gre[esc. C\, dac\ a[a de inegale ar fi lucrurile– p\catul ca un uria[, iar sufletul ca un copil –, Legiuitorul arfi fost nedrept dând omului porunca s\ se lupte cu satana.

23. Acest lucru este de trebuin]\ (`n parcugerea) c\ii (careduce) c\tre Dumnezeu: s\ str\batem calea vie]ii cu mult\r\bdare [i cu blânde]e; prin acestea poate cineva s\ dobân-deasc\ dreptatea, `n]elegând noi prin dreptate pe Domnul`nsu[i. Aceste porunci, care cuprind astfel de dispozi]ii, sunt`ntocmai ca ni[te borne [i indicatoare a[ezate pe drumul `m-p\r\tesc, care duc pe c\l\tori la cetatea cea cereasc\. C\zice: „Ferici]i cei s\raci cu duhul”, „Ferici]i cei blânzi”, „Feri-ci]i cei milostivi” (Matei 5, 3 [.u.) Acesta da cre[tinism! Dardac\ cineva nu merge pe aceast\ cale, r\t\ce[te [i pune(vie]ii sale) o rea temelie. Slav\ `ndur\rilor Tat\lui [i Fiului [iSfântului Duh, `n veci. Amin.


OMILIA A XXVIII-A

Aceast\ omilie `nf\]i[eaz\ [i deplânge nenorocirea sufletului `ncare nu locuie[te Domnul, din pricina p\catului.

(Vorbe[te) [i despre Ioan Botez\torul, ([i anume) c\ nimeni dintre cei n\scu]i din femeie nu este mai mare decât el.

1. Dup\ cum odinioar\, mâniindu-Se Dumnezeu pe iu-dei, a dat Ierusalimul `n mâinile vr\jma[ilor, `ncât au st\pânitpeste ei cei ce-i urau [i n-a mai fost s\rb\toare [i jertf\, tota[a (acum), mâniindu-Se pe suflet, pentru c\lcarea porunci-lor (Sale), l-a dat `n mâinile du[manilor, (adic\) demonilor [ipatimilor. Acestea l-au dus la r\t\cire [i l-au ruinat cu des\-vâr[ire, `ncât nu mai era `n el nici s\rb\toare, nici t\mâiere,nici jertf\ adus\ lui Dumnezeu; c\ile gândurilor s-au umplutde fiare s\lbatice `nfrico[\toare, iar [erpii cei spirituali, plinide r\utate, s-au strecurat `n ele.

{i dup\ cum o cas\, dac\ nu-i locuit\ de st\pânul ei,este cuprins\ de `ntuneric, se surp\ [i se umple de gunoi [imurd\rie, tot a[a [i sufletul `n care nu locuie[te St\pânul s\u,f\când `n el hor\ `mpreun\ cu `ngerii S\i, se umple de `ntu-nericul p\catului, de ru[inea patimilor [i de toat\ necinstea.

2. Vai de calea pe care nimeni nu merge, nici nu se audepe ea glas de om! C\ se face s\la[ al fiarelor s\lbatice. Vai desufletul pe care nu-l cerceteaz\ Domnul, [i de glasul Lui nufug din el fiarele spirituale ale r\ut\]ii. Vai de casa `n care nulocuie[te St\pânul ei! Vai de corabia ce n-are cârmaci, c\fiind purtat\ de valurile [i furtuna m\rii, (`n cele din urm\) vapieri! Vai de sufletul cel lipsit de Hristos, Cârmaciul cel ade-v\rat, c\ aflându-se pe marea cea amar\ a `ntunericului, zbu-ciumat de furtuna patimilor [i strâmtorat de duhurile cele vi-clene, `n cele din urm\ va pieri! Vai de sufletul ce nu are pe

Hristos s\-l lucreze cu grij\, ca s\ poat\ aduce roadele celebune ale Duhului! C\, pustiu fiind [i plin de spini [i m\r\cini,`n cele din urm\ va fi dat prad\ focului! Vai de sufletul ce nuare pe Hristos, St\pânul s\u, locuind `n el! C\, pustiu fiind [iplin de duhoarea cea grea a patimilor, se face s\la[ al r\ut\]ii.

3. Dup\ cum atunci când agricultorul, mergând s\ lu-creze ogorul, trebuie s\ ia uneltele [i ve[mintele (necesare)pentru lucru, tot a[a [i Hristos, ~mp\ratul cel ceresc [i adev\-ratul agricultor, venind c\tre omenirea cea pustiit\ de p\cat,`mbr\când trupul [i luând ca unealt\ crucea, a lucrat sufletulcel pustiit, a scos din el spinii [i m\r\cinii duhurilor viclene,a smuls neghina p\catului [i toat\ buruiana p\catului a ars-o`n foc. Lucrându-l astfel cu lemnul crucii, a f\cut din el gr\-din\ minunat\ a Duhului, care aduce St\pânului Dumnezeutot felul de roade dulci [i pl\cute.

4. Dup\ cum `n Egipt, vreme de trei zile s-a f\cut `n-tuneric, de nu se mai vedea fiu cu tat\, frate cu frate, nici prie-ten cu prieten (Ie[. 10, 22), pentru c\ bezna `i acoperise peei, tot a[a [i Adam, c\lcând porunca [i c\zând din slava demai `nainte, a fost supus duhului lumii [i v\lul `ntunericuluis-a a[ternut peste sufletul s\u, pân\ ce a venit Domnul, Adamcel de pe urm\ (1 Cor. 15, 34); (pân\ atunci) n-a v\zut peadev\ratul P\rinte, Cel din ceruri, nici pe maica cea bun\ [imilostiv\, harul Duhului, nici pe fratele cel dulce [i mult dorit,pe Domnul (Hristos), nici pe prietenii S\i adev\ra]i, sfin]ii`ngeri, cu care se bucura (mai `nainte), l\udând [i sl\vind (peDumnezeu). Dar nu numai (cei ce au tr\it) pân\ la Adam celde pe urm\, ci [i cei peste care `nc\ nici acum n-a r\s\ritSoarele drept\]ii, Hristos, cei ai c\ror ochi ai sufletului nus-au deschis [i n-au fost lumina]i de lumina cea adev\rat\,se afl\ sub acela[i `ntuneric al p\catului [i sub aceea[i `nrâurire

OMILIA A XXVIII-A 209

14 – Omilii

a pl\cerilor, supu[i la aceea[i pedeaps\, [i nu au ochi cu cares\ vad\ pe Tat\l (cel ceresc).

5. Pentru c\ fiecare trebuie s\ [tie c\ sunt [i ochi l\untrici,(pe lâng\) ochii cei din afar\, [i urechi l\untrice, pe lâng\cele din afar\. {i, dup\ cum ochii ace[tia (trupe[ti) privesc [iv\d, `n chip sensibil, fa]a prietenului sau a celui iubit, tot a[a[i ochii sufletului vrednic [i credincios, lumina]i de luminadumnezeiasc\, v\d [i cunosc `n chip duhovnicesc pe prie-tenul cel adev\rat, pe Domnul, Mirele cel prea dulce [i multdorit. Luminat de Duhul cel vrednic de cinstire, sufletul vede`n chip duhovnicesc frumuse]ea cea mult dorit\ [i de negr\it,este r\nit de dragostea dumnezeiasc\, este condus de Duhulc\tre toate virtu]ile [i dobânde[te o iubire nem\rginit\ [ineistovit\ fa]\ de Domnul.

Cu adev\rat, ce poate fi mai pl\cut decât acel cuvântnepieritor al lui Ioan care, ar\tând pe Domnul `naintea ochi-lor, spunea: „Iat\ Mielul lui Dumnezeu, Care ridic\ p\catullumii!” (Ioan 1, 29).

6. Cu adev\rat, `ntre „cei n\scu]i din femei, nimeni nueste mai mare decât Ioan Botez\torul” (Matei 11, 11); el eraplinirea proorociilor. C\ pe când to]i au profe]it despre Dom-nul ar\tându-L ca fiind departe, el, vorbind despre Mântui-torul, L-a ar\tat `naintea ochilor, strigând [i spunând tuturor:„Iat\ Mielul lui Dumnezeu”. Cât de dulce [i pl\cut era glasul(lui Ioan) când ar\ta spre Cel propov\duit de el! „Niciunuldintre cei n\scu]i din femei nu este mai mare decât Ioan, `ns\cel mai mic din ~mp\r\]ia cerurilor este mai mare decât el”(Matei 11, 11). Apostolii, cei n\scu]i de sus, de la Dumnezeu,cei care au primit arvuna Duhului celui Mângâietor, ace[tia s-au`nvrednicit s\ stea pe tron `mpreun\ (cu Fiul lui Dumnezeu),s\ judece `mpreun\ cu El [i s\ fie izb\vitorii oamenilor. ~iafli str\b\tând marea puterilor celor rele [i trecând peste ea


sufletele cele credincioase (Ie[. 14, 21). ~i afli cultivând viasufletului. ~i afli pe]itori, logodind sufletele cu Hristos. C\ zice(Apostolul): „V-am logodit unui singur b\rbat” (2 Cor. 11, 2).~i afli dând via]\ oamenilor. ~ntr-un cuvânt, `i afli pe ei slujindDuhului `n multe locuri [i `n multe chipuri (Evrei 1, 1). ~nacest `n]eles, deci, cel mai mic (`n ~mp\r\]ia cerurilor) estemai mare decât Ioan Botez\torul.

7. Dup\ cum agricultorul, punând la jug o pereche deboi, lucreaz\ cu ei p\mântul, tot a[a [i Domnul Iisus i-a trimis(la propov\duire) [i a lucrat cu ei p\mântul (adic\ sufletele)celor ce le ascultau (cuvântul) [i credeau cu adev\rat (`n el).

Se cuvine `ns\ s\ ad\ug\m aici c\ ~mp\r\]ia cerurilor nust\ doar `n cuvinte [i `n predica Apostolilor – ca [i cum ar fide ajuns a afla ni[te cuvinte [i a le tâlcui [i altora –, ci (st\)`n puterea [i lucrarea Duhului. C\ aceasta au p\timit fiii luiIsrael, cercetând mereu Scripturile; [i cercetând, chipurile, de-spre Domnul, f\r\ a dobândi adev\rul, au l\sat altora `ns\[imo[tenirea. Tot a[a (se `ntâmpl\ [i cu) cei care vestesc alto-ra cuvintele Duhului f\r\ s\ fi dobândit ei `n[i[i, cu adev\rat,Cuvântul (despre care vorbesc): las\ altora mo[tenirea.


OMILIA A XXIX-A

Dumnezeu `mparte harul S\u neamului omenesc `n dou\ chipuri,cu gândul de a cere roadele lui la judecata cea dreapt\.

1. ~n]elepciunea lui Dumnezeu fiind nem\rginit\ [i necu-prins\, harul (dumnezeiesc) se `mparte neamului omenesc`ntr-un mod mai presus de minte [i de cuvânt, pentru ca s\

OMILIA XXIX 211

pun\ la `ncercare libertatea voin]ei [i ca s\ se arate cei care~l iubesc din toat\ inima [i `ndur\ pentru Dumnezeu oricetrud\ [i primejdie. Pe unii `i `ntâmpin\ bunurile harului [idarurile Duhului Sfânt `ndat\ ce se apropie (de El) prin cre-din]\ [i rug\ciune. Ei tr\iesc `n lume f\r\ osteneli, sudoare [igreut\]i. Dar Dumnezeu nu le d\ harul S\u f\r\ rost [i la `n-tâmplare, ci potrivit `n]elepciunii Sale celei necuprinse [i denegr\it, (anume) pentru a pune la `ncercare voia [i libertateacelor care au dobândit atât de iute harul dumnezeiesc, (ca s\vad\) dac\ ei sunt sim]itori fa]\ de binefacerile, bun\tatea [idulcea]a pe care Dumnezeu le-a ar\tat-o, fa]\ de harul (pri-mit) f\r\ ostenelile lor. Pentru c\ aceia care s-au `nvrednicitde aceasta se cuvine s\ arate zel, s\ alerge, s\ se lupte, s\arate roada iubirii, (ce porne[te) din voia [i libertatea lor; `nschimbul harismelor (primite), ei trebuie s\ arate iubire fa]\de Domnul, s\ `mplineasc\ numai voin]a Lui [i s\ lepede cudes\vâr[ire orice poft\ trupeasc\.

2. Altora `ns\, care s-au retras din lume, care s-au lep\-dat de acest veac – potrivit (spuselor) Evangheliei –, care st\-ruie `n rug\ciune, post, zel [i celelalte virtu]i, Dumnezeu nule d\ numaidecât harul, odihna [i bucuria Duhului, ci `i las\s\ rabde [i amân\ darul S\u. {i face aceasta nu f\r\ rost [i la`ntâmplare, ci `n virtutea unei nespuse `n]elepciuni, pentru apune la `ncercare libertatea voin]ei [i ca s\ vad\ dac\ se `n-cred `n Dumnezeu, Care a f\g\duit c\ va da celor ce cer [iva deschide poarta vie]ii celor ce bat `n ea (Matei 7, 7). (Elvrea) s\ vad\ dac\ cred cu adev\rat `n cuvântul S\u, dac\st\ruie pân\ la sfâr[it, cu credin]\ [i zel, `n a cere [i a-L c\utasau dac\, descuraja]i, dau `napoi, dac\, pierzându-[i cre-din]a [i n\dejdea, ajung del\s\tori, nu st\ruie pân\ la sfâr[it,din pricina lungimii timpului `n care li se `ncearc\ voia [i liber-tatea lor.


3. Cel care nu prime[te `ndat\ (harul) – din pricina amâ-n\rii [i a r\bd\rii la care-l supune Dumnezeu – se `nfl\c\reaz\[i pofte[te [i mai mult bunurile cere[ti, spore[te din zi `n zidorin]a [i zelul, alergarea [i lupta, lucrarea virtu]ii, foamea [isetea dup\ bine. El nu se las\ mole[it de cugetele r\ut\]iicare sunt `n sufletul s\u, nici nu se las\ târât `n neglijen]\,ner\bdare [i dezn\dejde. El nu se las\ mânat spre nep\saresub cuvânt c\ (Dumnezeu) a[teapt\ `ndelung, nici nu se las\ispitit de r\utate, gândind c\ [i el cândva va primi harul.Dimpotriv\, cu cât Domnul `ntârzie [i `l face s\ rabde, pentrua-i `ncerca credin]a `n iubirea [i voia Sa, cu mai mult\ ar-doare [i grij\, cu mai mult zel [i n\dejde trebuie s\ caute eldarul lui Dumnezeu, `ncredin]at, odat\ pentru totdeauna, c\nemincinos este Dumnezeu, c\ adev\rat este (cuvântul Lui),c\, odat\ ce a f\g\duit, El d\ harul S\u, `n cele din urm\,celor ce I-l cer cu credin]\ [i r\bdare.

4. Cu adev\rat, pentru sufletele credincioase, credincios[i adev\rat este Dumnezeu. Ele m\rturisesc c\ este adev\-rat, cu cuvântul cel adev\rat (Ioan 3, 33). Potrivit, deci, cuaceast\ `ncredin]are, ele se cerceteaz\ pentru a vedea, pecât pot, dac\ au lipsuri `n: osteneal\, lupt\, zel, credin]\, iu-bire sau `n oricare alta dintre virtu]i. Cercetându-se cu toat\grija, se silesc pe cât pot s\ plac\ Domnului, fiind `ncredin-]a]i, odat\ pentru totdeauna, c\ Dumnezeu, adev\rat (`n cu-vânt), nu le va lipsi de darul Duhului – dac\ st\ruie pân\ lasfâr[it cu tot zelul s\-L slujeasc\ [i s\ a[tepte –, c\ se vor `n-vrednici de harul cel ceresc [i, `nc\ `n trup fiind, vor dobândivia]a ve[nic\.

5. Astfel, ele pun `n mi[care toat\ iubirea lor fa]\ de Dom-nul, se leap\d\ de toate [i numai pe El ~l a[teapt\, cu maredor, dup\ El `nfometeaz\ [i `nseteaz\. A[teptând totdeauna,cu mare dor, odihna [i mângâierea harului, ele nu vor s\ se

OMILIA XXIX 213

mângâie, nici s\ se alipeasc\ de ceva din aceast\ lume, ci,(dimpotriv\), se `mpotrivesc necontenit cugetelor care ]in-tesc cele materiale, [i nu a[teapt\ decât ajutorul [i sprijinullui Dumnezeu.

V\zând Domnul c\ ~l a[teapt\ cu atâta zel, cu atâta ho-t\râre [i r\bdare, este deja, `n chip tainic, al\turi de ele, leajut\, le ap\r\ [i sprijin\ orice rod al virtu]ii. Dar, chiar dac\(astfel de suflete) se afl\, `n necaz [i strâmtorare, `n cunoa[-terea adev\rului [i sunt luminate, ele n-au primit `nc\ harulDuhului [i odihna adus\ de darul ceresc. Ele nu l-au sim]it cuadev\rat, din pricina `n]elepciunii celei negr\ite a lui Dum-nezeu [i a judec\]ilor Sale celor necercetate; pentru c\ El`ncearc\ `n diferite chipuri sufletele credincioase [i vede dedeparte iubirea care izvor\[te din voia lor liber\. Pentru c\sunt m\suri, grade [i trepte diferite `n alegerea liber\, `n vo-in]a de a iubi [i `n dispozi]ia de a se supune cineva, pe câtpoate, tuturor sfintelor Sale porunci. {i astfel, când sufletele`mplinesc m\sura iubirii cu care sunt datoare, se `nvredni-cesc (s\ se fac\ p\rta[e) de ~mp\r\]ia [i via]a cea ve[nic\.

6. Cu adev\rat, drept este Dumnezeu [i drepte sunt ju-dec\]ile Sale (Ps. 118, 137), [i „la El nu este p\rtinire” (Rom.2, 11). El va judeca pe fiecare potrivit cu bunurile pe care Elle-a pus, `n mod diferit, `n natura uman\, fie c\ sunt bunuritrupe[ti sau spirituale, fie constând `n cunoa[terea prudent\sau `n dreapta socotin]\. Când va judeca pe fiecare, va cereroadele virtu]ii [i va r\spl\ti faptele fiec\ruia dup\ dreptate.„Cei puternici amarnic se vor pedepsi”, iar „cei mici vor aveaparte de mil\” (Pilde 6, 6 [i 8). Domnul zice: „Robul care acunoscut voia st\pânului s\u [i nu s-a preg\tit, nici n-a f\cutvoia Lui, mult se va bate; pe când cel care n-a cunoscut-o,dar a f\cut lucruri vrednice de b\taie, va fi b\tut pu]in, [ioricui i s-a dat mult, mult i se va cere” (Luca 12, 47-48).


Cât prive[te cuno[tin]a [i trezvia, s\ [ti]i c\ ele difer\ fiedup\ harul [i darul ceresc al Duhului, fie dup\ dezvoltarea lorfireasc\, fie dup\ gradul de cunoa[tere al Sfintelor Scripturi.De la fiecare om se vor cere roadele virtu]ii pe m\sura bine-facerilor primite de la Dumnezeu, adic\ a darurilor naturale saua celor izvorâte din harul dumnezeiesc. Deci, f\r\ ap\rare vafi orice om `naintea lui Dumnezeu `n ziua judec\]ii (Rom. 2, 1).Pentru c\ se va cere de la fiecare s\ dea roadele credin]ei,ale iubirii [i ale oric\rei virtu]i primite, potrivit gradului de cu-noa[tere [i felului `n care s-a folosit de voia lui, [i ]inându-seseama de faptul c\ a auzit sau nu cuvântul lui Dumnezeu.

7. Când un suflet credincios [i iubitor de adev\r prive[tela bunurile ve[nice h\r\zite celor drep]i [i la binefacerile celenegr\ite din veacul ce va s\ fie ale harului, se socote[tenevrednic – cu (tot) zelul, munca [i truda sa – de f\g\duin]elecele de negr\it ale Duhului. Acesta este „cel s\rac cu duhul”,fericit de Domnul (Matei 5, 3). Acesta este cel ce „fl\mân-ze[te [i `nseto[eaz\ de dreptate” (Matei 5, 6); acesta este cel„cu inima zdrobit\” (Ps. 50, 19). Cei ce au o astfel de hot\-râre [i un astfel de zel, cei care doresc virtutea [i st\ruie `nacest dar pân\ la sfâr[it, vor dobândi cu adev\rat ~mp\r\]iacea ve[nic\. A[adar, nimeni s\ nu se socoteasc\ mai maredecât fra]ii s\i, s\ nu fie cuprins de mândrie, s\ nu fie am\gitde cel-r\u [i s\ nu zic\: „Iat\, am primit un dar duhovni-cesc!”. C\ nu se cuvine s\ gândeasc\ a[a cre[tinii. C\ nu [tiice-i va aduce ziua de mâine [i nu [tii sfâr[itul (fratelui) [i nicipe al t\u. Ci fiecare s\ ia aminte la sine `nsu[i, s\-[i cercetezepururea con[tiin]a, s\ caute la lucrarea inimii sale [i s\ vad\cât zel [i cât\ lupt\ a dat cugetul s\u pentru Dumnezeu. Pri-vind c\tre ]int\, care este libertatea, nep\timirea, odihna Du-hului, s\ alerge `ntr-acolo ne`ncetat, f\r\ s\-[i pun\ n\dejdea`n harisme [i lucr\ri care i-ar aduce `ndreptarea. Slav\ [i`nchin\ciune Tat\lui [i Fiului [i Duhului Sfânt, `n veci. Amin.

OMILIA XXIX 215

OMILIA A XXX-A

Pentru a intra `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu, trebuie ca sufletul s\ se nasc\ de la Duhul Sfânt. ~n ce chip se `ntâmpl\ aceasta.

1. Cei ce ascult\ cuvântul datori sunt s\ arate lucrul cu-vântului `n sufletele lor. C\ nu este Cuvântul lui Dumnezeu uncuvânt sterp, ci aduce roade `n suflet. C\ de aceea (cuvântulgrecesc „logos”) `nseamn\ [i lucru, fapt\, pentru c\ se facefapt\ `n cei care `l ascult\. Fie, deci, ca Domnul s\ `mpli-neasc\ lucrul adev\rului `n cei care-L ascult\, pentru ca rodi-tor s\ se arate `ntru noi cuvântul (S\u).

Dup\ cum umbra precede trupul – umbra veste[te trupul,dar aievea este (doar) trupul –, tot a[a [i cuvântul este cao umbr\ a adev\rului, care este Hristos. Cuvântul precedeadev\rul.

P\rin]ii cei p\mânte[ti nasc fii din trupul lor; odat\ n\s-cu]i, `i educ\ cu grij\ [i mult zel pân\ ce devin oameni ma-turi, pentru c\ le sunt fii, urma[i [i mo[tenitori. Dintotdea-una, p\rin]ii n-au alt scop [i alt\ grij\ decât de a na[te fii [ide a avea mo[tenitori, iar dac\ nu-i au, `i `ncearc\ mare du-rere [i `ntristare. {i, dimpotriv\, dac\ li se nasc fii, se umplude bucurie ei, rudele [i vecinii.

2. ~n acela[i chip [i Domnul nostru Iisus Hristos, purtândgrij\ de mântuirea omului, a pus `n lucrare, de la `nceput, `n-tregul S\u plan, prin mijlocirea p\rin]ilor, a patriarhilor, prinLege [i prooroci, iar `n cele din urm\, El `nsu[i venind, a`ndurat moartea, dispre]uind ru[inea crucii. Or, toat\ aceast\trud\ [i tot zelul S\u (n-au avut alt scop, ci numai) s\ nasc\din Sine `nsu[i, din firea Sa, s\ nasc\ de sus, din Dumnezei-rea Sa, fii duhovnice[ti. {i dup\ cum p\rin]ii ace[tia (p\mân-

te[ti), dac\ nu au fii, sunt tri[ti, tot a[a [i Domnul, iubindneamul omenesc, ca pe chipul S\u, a voit ca oamenii s\ senasc\ din aceea[i s\mân]\ a Dumnezeirii [i (nen\scându-se,El se `ntristeaz\). Deci, dac\ unii nu vor s\ vin\ la o astfel dena[tere [i s\ se nasc\ din sânul dumnezeiesc al Duhului,(Mântuitorul) Hristos mult se `ntristeaz\, El, Care atât a sufe-rit [i a `ndurat pentru ei ca s\-i mântuiasc\.

3. Domnul voie[te ca to]i oamenii s\ se `nvredniceasc\ deaceast\ na[tere. C\ pentru to]i a murit [i pe to]i i-a chematla via]\. Iar via]a `nseamn\ na[terea de sus, de la Dumnezeu;f\r\ aceast\ na[tere e cu neputin]\ ca un suflet s\ tr\iasc\,dup\ cum a zis Domnul: „De nu se va na[te cineva de sus,nu va putea s\ vad\ ~mp\r\]ia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3).{i, dimpotriv\, to]i câ]i cred `n Domnul, `nvrednicindu-se deaceast\ na[tere, aduc mare bucurie [i veselie `n ceruri; sebucur\ pentru sufletul care s-a n\scut, `mpreun\, to]i `ngerii[i toate puterile.

Trupul este o asem\nare a sufletului, iar sufletul este chipal Duhului. {i dup\ cum trupul f\r\ suflet este mort [i nu poa-te s\ fac\ nimic, tot a[a [i sufletul lipsit de sufletul ceresc,adic\ lipsit de Duhul cel dumnezeiesc, este mort pentru ~m-p\r\]ia (cerurilor) [i neputincios s\ s\vâr[easc\ vreunul din-tre lucrurile lui Dumnezeu.

4. S\ ne `nchipuim un pictor care, privind cu aten]ie lachipul `mp\ratului, `l pune pe pânz\. Dac\ fa]a `mp\ratuluieste `ndreptat\ spre el [i prive[te c\tre el, (pictorul) zugr\-ve[te u[or [i bine chipul; dac\ (`mp\ratul) `[i `ntoarce fa]a [inu prive[te (c\tre pictor), acesta nu-l poate zugr\vi. ~n ace-la[i chip [i Hristos, pictorul cel bun, zugr\ve[te numaidecât,`n cei ce cred [i privesc mereu c\tre El, un om ceresc, dup\chipul S\u (Rom. 8, 29; 2 Cor. 3, 18). (Luând ceva) din Duhul

OMILIA XXX 217

S\u, din ipostasul S\u [i din lumina cea inefabil\, zugr\ve[te(`n sufletul acestora) un chip ceresc [i `l logode[te cu Mirelecel bun [i blând. Deci, dac\ cineva nu prive[te totdeauna spreEl, dispre]uind totul, Domnul nu va putea s\-i zugr\veasc\chipul cu lumina Sa. Se cuvine, deci, s\ privim (totdeauna)c\tre El, s\ credem `n El, s\-L iubim pe El, s\ dispre]uimtotul [i s\ lu\m aminte la El, pentru ca El s\ zugr\veasc\chipul S\u cel ceresc [i s\-l `ntip\reasc\ `n sufletele noastre.{i astfel, purtând (`n noi) pe Hristos, s\ dobândim via]a ceave[nic\ [i `nc\ de acum s\ avem parte de odihn\.

5. Dup\ cum o moned\ de aur, neavând imprimat\ peea efigia `mp\r\teasc\, nu poate fi folosit\, nici p\strat\ `ntezaurele `mp\r\te[ti, ci este aruncat\; tot a[a [i sufletul carenu are chipul Duhului ceresc, pe Hristos, `ntip\rit `n el, `n lu-mina cea negr\it\, nu are nicio valoare pentru vistieriile celede sus [i va fi aruncat de Apostoli, negu]\torii cei buni ai ~m-p\r\]iei. Cu adev\rat, cel chemat, neavând hain\ de nunt\,a fost izgonit ca un str\in [i (aruncat) `n `ntunericul cel maidin afar\ tocmai pentru c\ nu purta (`ntip\rit `n sine) chipulcel ceresc (Matei 22, 11; 1 Cor. 15, 49). Iar (chipul), semnulsau pecetea Domnului, `ntip\rit `n suflete, este Duhul luminiicelei negr\ite.

{i dup\ cum, `ntr-o cetate, mortul nu le este de niciunfolos celor din preajma sa – de aceea (oamenii) `l scot din ce-tate [i `l `ngroap\ –, tot a[a [i sufletul care nu poart\ chipulcel ceresc al luminii dumnezeie[ti, care este via]a sufletului,devine f\r\ nicio valoare [i vrednic de aruncat; pentru c\ su-fletul cel mort, care nu poart\ `n el Duhul cel dumnezeiesc[i luminos, nu este de niciun folos `n acea cetate a sfin]ilor.


{i dup\ cum `n lumea (de aici) via]a trupului este sufle-tul, tot a[a, `n lumea cea ve[nic\ [i cereasc\, via]a sufletuluieste Duhul cel dumnezeiesc.

6. Se cuvine, deci, ca acela care caut\ (mântuirea) s\cread\, s\ se apropie de Domnul [i s\-L roage ca s\ pri-measc\ `nc\ de acum Duhul dumnezeiesc. C\ El este via]asufletului [i pentru aceasta a venit Domnul, ca `nc\ de aici s\dea sufletului via]a, (adic\) pe Duhul S\u. C\ zice: „Pân\când ave]i lumin\, crede]i `n lumin\” (Ioan 12, 36), „c\ vinenoaptea, când nimeni nu poate s\ lucreze” (Ioan 9, 14). Deci,dac\ nu caut\ cineva [i nu prime[te `nc\ de acum via]a pen-tru sufletul s\u, adic\ (nu prime[te) lumina cea dumneze-iasc\ a Duhului, când va ie[i din trup, va fi aruncat `n locurilecele de-a stânga, ale `ntunericului; nu va intra `n ~mp\r\]iacerurilor [i va sfâr[i `n iad, al\turi de satana [i de `ngerii lui(Matei 25, 41).

{i dup\ cum aurul ori argintul, aruncat `n foc, devine maicurat [i mai limpede, [i nimic nu poate s\-l schimbe, fielemn, fie iarb\ – c\, devenind foc, pe toate câte se ating deel le mistuie – tot a[a [i sufletul care petrece `n focul Duhului[i `n lumina dumnezeiasc\ nu sufer\ niciun r\u din parteaduhurilor celor viclene. Chiar dac\ se apropie ceva de el,este mistuit de focul cel ceresc al Duhului.

{i dup\ cum o pas\re, avântându-se `n `naltul cerului,este f\r\ grij\ [i nu se teme de nimic, nici de vân\tor, nici defiare, [i de acolo, de sus, `[i râde de to]i, tot a[a [i sufletulcare prime[te aripile Duhului [i se avânt\ `n `naltul ceruluieste deasupra tuturor [i `[i râde de toate.

7. Israel cel dup\ trup, atunci când Moise a despicat ma-rea, a trecut-o pedestru; aceia `ns\ care sunt fii ai lui Dum-nezeu merg pe deasupra (apelor) m\rii celei amare a puteri-

OMILIA XXX 219

lor viclene; pentru c\ trupul [i sufletul lor s-au f\cut cas\ alui Dumnezeu.

~n ziua aceea când a c\zut Adam, Dumnezeu a venit s\se preumble `n Rai. {i v\zând pe Adam, a plâns, a[a-zicând,[i a spus: „Ce bunuri ai lep\dat [i ce rele ai ales! Ce slav\ (aidezbr\cat) [i ce ru[ine ai `mbr\cat! Ce `ntunecat e[ti! Cât deurât! Cât de murdar! Ce lumin\ ai pierdut [i ce `ntuneric te`nconjoar\!”. ~n ceasul acela când a c\zut Adam [i a muritfa]\ de Dumnezeu, l-au plâns pe el Creatorul s\u, `ngerii,toate puterile, cerurile, p\mântul. Toate creaturile au plânspentru moartea [i c\derea lui (Adam), pentru c\ vedeau peacela care le fusese dat ca `mp\rat f\cându-se rob al puteriipotrivnice [i viclene. Cu `ntuneric s-a `mbr\cat sufletul s\u,cu `ntuneric amar [i r\u, [i sub st\pânirea `ntunericului a c\-zut. El era omul c\zut `ntre tâlhari, r\nit [i aproape mort, pecând cobora din Ierusalim la Ierihon.

8. Laz\r, pe care Domnul l-a `nviat din mor]i când (deja)r\spândea miros urât, `ncât nimeni nu se putea apropia demormânt (Ioan 11, 39), era, de asemenea, chip al lui Adam,al c\rui suflet r\spândea mare duhoare [i era plin de negreal\[i `ntuneric. Dar tu, când auzi (vorbindu-se) despre Adam,despre (c\l\torul) r\nit [i despre Laz\r, s\ nu-]i la[i mintea s\treac\ cu u[urin]\ (peste acestea), ci adun\-]i gândurile [icuget\ c\ [i tu por]i `n sufletul t\u acelea[i r\ni, acela[i mirosurât [i acela[i `ntuneric; c\ noi to]i suntem fii ai acelui (om [i)neam `ntunecat, [i p\rta[i (cu el) la acea duhoare. Necazulpe care l-a suferit acela, `l suferim noi to]i, ca unii ce suntemcu to]ii din semin]ia lui Adam. Suferin]a aceasta care a venitpeste noi este `ntocmai cu ce a gr\it Isaia: „(Din cre[tet pân\`n t\lpile picioarelor nu-i niciun loc s\n\tos); totul este numaipl\gi, vân\t\i [i r\ni pline de puroi, necur\]ate, nemuiate cuuntdelemn [i nelegate” (Isaia 1, 6). Rana cu care am fost r\-


ni]i era cu neputin]\ de t\m\duit, [i numai Dumnezeu puteas-o vindece. De aceea ~nsu[i a venit, pentru c\ nimeni ([inimic) din cele de demult – nici Legea, nici proorocii – n-aputut s-o vindece. Numai El, venind, a vindecat acea ran\de nevindecat a sufletului.

9. S\ primim, deci, pe Dumnezeu [i Domnul, pe Doc-torul cel adev\rat, (pentru c\) El singur, venind, poate s\ vin-dece sufletele noastre. El, Care a suferit multe pentru noi,bate mereu la u[a inimilor noastre, ca s\-I deschidem, s\ in-tre, s\ Se odihneasc\ `n sufletele noastre, s\-I sp\l\m [i s\-Iungem cu miresme (sfintele Sale) picioare [i s\-{i fac\ `ntrunoi s\la[. Cu adev\rat, cândva Domnul a mustrat pe cel cenu I-a sp\lat picioarele (Luca 7, 44), iar odat\ spune: „Iat\,Eu stau la u[\ [i bat; dac\ aude cineva glasul Meu [i ~mideschide, voi intra la el” (Apoc. 3, 20). C\ de aceea a suferitmulte pentru noi, {i-a dat trupul la moarte [i ne-a r\scump\-rat din robie, ca s\ vin\ [i s\-{i fac\ s\la[ `n sufletele noastre.De aceea zice Domnul celor care, la judecat\, vor sta de-astânga [i vor fi trimi[i (s\ stea) `n iad, `mpreun\ cu diavolul:„Str\in am fost [i nu M-a]i primit; fl\mând am fost [i nuMi-a]i dat s\ m\nânc, `nsetat am fost [i nu Mi-a]i dat s\ beau”(Matei 25, 42-44), pentru c\ hrana, b\utura, `mbr\c\mintea,acoper\mântul [i odihna Lui `n sufletele noastre se afl\. Deaceea bate mereu, voind s\ intre la noi. S\-L primim, deci,[i s\-L aducem `nl\untrul nostru, pentru c\ El ne este nou\hran\, b\utur\ [i via]\ ve[nic\. Tot sufletul care nu-L prime[-te acum `nl\untrul s\u [i nu-L las\ s\ afle odihn\, sau maidegrab\ el s\ se odihneasc\ `n Domnul, nu mo[tene[te cusfin]ii ~mp\r\]ia cerurilor, nici nu poate s\ intre `n cetatea ceacereasc\. Tu `ns\, Doamne Iisuse Hristoase, d\-ne s\ intr\m`n ea, nou\ celor care sl\vim numele T\u, dimpreun\ cuTat\l [i cu Duhul Sfânt, `n veci. Amin.

OMILIA XXX 221

OMILIA A XXXI-A

Se cade celui credincios s\-[i schimbe cugetul s\u [i toate gândurile sale s\ le `ndrepte c\tre Dumnezeu, c\ `ntru aceasta

st\ cu adev\rat toat\ slujirea lui Dumnezeu.

1. Se cuvine ca cel credincios s\ roage pe Dumnezeu s\-ischimbe cugetul s\u, schimbându-i inima ([i mutând-o) dela am\r\ciune la dulcea]\; (se cuvine) s\-[i aduc\ aminte cuma fost vindecat cel orb (Marcu 10, 46 [.u.); cum, de aseme-nea, cea cu scurgere de sânge s-a vindecat atingându-se depoala ve[mântului (lui Iisus) (Marcu 5, 25 [.u.); cum s-a `m-blânzit firea leilor (Dan. 6, 22), cum firea focului a pierit (Dan.3, 24 [.u.). (Toate aceste s-au petrecut) pentru c\ Dumnezeueste nespus de bun; (de aceea) se cuvine ca spre El s\-]i`ndrep]i mintea [i gândurile, s\ nu cuge]i la nimic altceva, cinumai spre f\g\duin]a Lui s\ prive[ti.

2. Fie, deci, ca sufletul s\ adune [i s\ `ndrepte, ca peni[te fii r\t\citori, gândurile cele `mpr\[tiate (`n tot locul) dep\cat; s\ le aduc\ `n trup – casa sa – , s\ a[tepte totdeaunape Domnul `n post [i rug\ciune, pân\ când, venind El, s\-ladune cu adev\rat. ~ntrucât neclar este viitorul, s\-[i pun\ ̀ nc\[i mai mult n\dejdea `n Cârmuitorul cel bun [i s\-[i amin-teasc\ cum Rahav, de[i era de alt neam, `ncrezându-se `n is-raeli]i, s-a `nvrednicit (s\ mo[teneasc\ p\mântul f\g\duin]ei)al\turi de ei, – pe când israeli]ii `[i `ntorceau inima lor spreEgipt. C\ dup\ cum pe Rahav cu nimic n-a v\t\mat-o vie]ui-rea cu cei de alt neam, ci, dimpotriv\, prin credin]\ s-a ad\u-gat israeli]ilor, tot a[a, p\catul nu va v\t\ma cu nimic pe aceiacare a[teapt\ cu n\dejde [i credin]\ pe Izb\vitorul, Care, ve-nind, preschimb\ cugetele sufletului [i le face dumnezeie[ti,cere[ti, bune, [i `nva]\ sufletul rug\ciunea cea adev\rat\, f\r\

gând distras [i r\t\citor. „Nu te teme – zice – Eu voi merge`naintea ta [i drumurile cele muntoase le voi netezi, voizdrobi por]ile cele de aram\ [i z\voarele cele de fier le voisf\râma” (Is. 44, 2; 45, 2). {i iar\[i: „Ia aminte s\ nu intre `ninima ta gândul cel nelegiuit [i s\ zici: „Acest neam estemare [i puternic” (Deut. 15, 9; 7, 17).

3. Dac\ nu ne lenevim [i nu l\s\m loc gândurilor plinede neorânduial\ ale r\ut\]ii, ci cu voia (noastr\) mân\m min-tea [i gândurile noastre c\tre Domnul, atunci [i Domnul, cuvoia Sa, va veni c\tre noi [i ne va aduna `n jurul Lui. C\ toat\pl\cerea [i slujirea (lui Dumnezeu) ]ine de gânduri. De aceea,sârguie[te-te s\ placi Domnului, a[teapt\-L mereu `nl\untrult\u, caut\-L cu gândurile tale, sile[te-]i [i for]eaz\-]i voin]a[i hot\rârea s\ tind\ pururea c\tre El. {i ai s\ vezi cum vine[i-{i face s\la[ `nl\untrul t\u. Cu cât `]i aduni mintea sprec\utarea Lui, cu atât mai mult El (voie[te), `mpins de `ndura-rea [i bun\tatea Sa, s\ vin\ la tine, s\-]i dea odihn\; pentruc\ El st\ [i prive[te c\tre gândul [i cugetele tale; El vede `nce fel ~l cau]i: din toat\ inima, ori `n chip trândav [i del\s\tor.

4. {i dac\ vede c\-L cau]i cu râvn\, numaidecât Se arat\[i Se las\ v\zut de tine, `]i d\ ajutorul Lui, te face biruitor [ite izb\ve[te de du[manii t\i. Deci, v\zând mai `ntâi c\ ~lcau]i [i c\ `]i pui n\dejdea ne`ncetat `n El, (numaidecât) te`nva]\ [i-]i d\ adev\rata rug\ciune [i adev\rata iubire, caresunt la El, iar El Se face totul pentru tine: rai, pom al vie]ii,m\rg\ritar, cunun\, ziditor, agricultor, p\timitor [i nep\timi-tor, om, Dumnezeu, vin, ap\ vie, miel, mire, lupt\tor, arm\,Hristos fiind totul `ntru toate (1 Cor. 15, 28). {i dup\ cumpruncul nu poate s\ se ajute [i s\-[i poarte de grij\, ci doarprive[te plângând spre mama sa, pân\ ce ea, `ndurându-se,`l ia `n bra]e, tot a[a [i sufletele credincioase, n\d\jduind pu-rurea `n Domnul, pe seama Lui pun toat\ dreptatea (`mplinit\

OMILIA XXXI 223

de ele). C\ dup\ cum vi]a f\r\ de butuc se usuc\, tot a[a, celce vrea s\ fie drept f\r\ de Hristos (nu izbute[te). {i dup\cum „cel ce nu intr\ pe u[\, ci sare pe aiurea (este fur [i tâl-har)” (Ioan 10, 1), tot a[a este [i cel ce (vrea) s\ fie drept f\r\de Cel ce (singur poate) s\-l fac\ drept.

5. S\ lu\m, dar, trupul acesta (al nostru), s\-l facem jert-felnic, s\ punem deasupr\-i toate cugetele noastre [i s\-Lrug\m pe Domnul s\ trimit\ din cer focul cel mare [i nev\-zut, ca s\ mistuie jertfelnicul [i toate cele de pe el. Atuncito]i preo]ii lui Baal – adic\ toate puterile vr\jma[e – vor finimicite (3 Regi 18, 38 [i 40), atunci vom vedea ploaia ceaduhovniceasc\ venind `n suflet, `ntocmai ca o palm\ de om(3 Regi 18, 44); atunci se va `mplini `n noi f\g\duin]a luiDumnezeu dat\ prin proorocul: „~n ziua aceea voi ridica cor-tul cel c\zut al lui David [i ... d\râm\turile lui le voi ridica laloc” (Am. 9, 11). Domnul, `n bun\tatea Sa, va lumina sufle-tul care tr\ie[te `n noapte, `n `ntuneric [i `n be]ia ne[tiin]ei,[i trezindu-se acesta, va umbla de aici `nainte f\r\ a se maipoticni, `mplinind lucrurile zilei [i ale vie]ii. C\ sufletul sehr\ne[te cu ceea ce m\nânc\; (or, el m\nânc\) fie din (cele)ale veacului acestuia, fie din (cele) ale Duhului lui Dumnezeu.Iar (`n sufletul care se hr\ne[te cu cele ale Duhului), Dum-nezeu Se hr\ne[te, tr\ie[te, Se odihne[te [i umbl\.

6. Prin urmare, fiecare poate, dac\ vrea, s\ se cerceteze([i s\ vad\) cu ce se hr\ne[te [i pe ce cale umbl\ [i tr\ie[te;[i pe acestea [tiindu-le, dobânde[te dreapt\ socotin]\, [i sed\ cu totul (`mplinirii) binelui. Deci, când te rogi, ia amintela tine `nsu]i; cerceteaz\ ([i vezi) de unde `]i vin cugetele [ipornirile: de la Dumnezeu, sau de la cel potrivnic; (cerce-teaz\ cine) d\ hran\ inimii tale: Domnul, sau st\pânitorulacestei lumi. {i dup\ ce tu, suflete, te-ai cercetat [i te-ai cu-noscut, cere de la Domnul cu trud\ [i st\ruin]\ hrana cea


cereasc\, cre[tere [i lucrare (dup\ voia) lui Hristos, luândaminte la cele ce s-au spus: „Cetatea noastr\ este `n ceruri”(Filip. 3, 20). S\ nu lu\m acestea `n chip figurat [i simbolic,a[a cum cred unii, pentru c\, iat\, mintea [i cugetul celor ceau doar chipul cucerniciei se aseam\n\ (celor din) lume; iat\,tulburarea [i nelini[tea lor, gândul lor nestatornic, pu]in\ta-tea de suflet [i frica lor amintesc cuvântul (ce s-a spus): „Cufric\ [i cutremur vei tr\i pe p\mânt” (Fac. 4, 12). Ei se zbu-cium\ f\r\ `ncetare, `ntocmai ca [i ceilal]i oameni, din pricinanecredin]ei, a nestatorniciei [i a z\p\celii gândurilor lor; sedeosebesc doar prin cele dinafar\, dar nu [i prin cuget de(oamenii din) lume, (se deosebesc) prin lucr\rile trupe[ti aleomului celui din afar\, dar cu inima [i cu mintea se târ\scprin (aceast\) lume; sunt preocupa]i de treburi p\mânte[ti [igriji nefolositoare [i nu au `n inim\ pacea (care vine din cer,despre care vorbe[te Apostolul): „Iar pacea lui Dumnezeu... s\ st\pâneasc\ `n inimile voastre” (Col. 3, 15), (acea pace)care `mp\r\]e[te peste cugetul celor credincio[i [i `i `nnoie[te`n iubirea de Dumnezeu [i de `ntreaga ob[te a fra]ilor. Slav\[i `nchin\ciune Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A XXXII-A

Slava cre[tinilor se afl\ `nc\ de acum `n sufletele lor; (ea) se va v\di la vremea `nvierii [i va pream\ri [i trupul,

dup\ m\sura evlaviei lor.

1. Limbile acestei lumi sunt felurite, [i fiecare neam `[i arelimba lui. Dar cre[tinii `nva]\ acum o limb\ nou\ [i nease-m\nat\, [i sunt cu to]ii instrui]i `ntr-o singur\ `n]elepciune, `n

OMILIA XXXII 225

15 – Omilii

`n]elepciunea lui Dumnezeu, care nu este a veacului acestuia,nici a veacului trecut. De[i petrec `n aceast\ lume, cre[tinii,pornind de la cele v\zute, se `nal]\ la vederi noi [i cere[ti.

Exist\ specii (felurite) de animale domestice, ca boul,calul, [i fiecare dintre ele are un trup [i un glas al s\u. Acela[ilucru (este valabil) [i pentru animalele s\lbatice: leul are untrup [i un r\get deosebit, [i cerbul, de asemenea. Mare deo-sebire este `ntre târâtoare [i p\s\ri: unul este trupul [i glasulvulturului, [i altul este trupul [i glasul oxipterului. Acela[i lu-cru se `ntâmpl\ `n mare, c\ sunt multe trupuri care nu seaseam\n\ `ntre ele; (acela[i lucru) se `ntâmpl\ pe p\mânt, c\sunt multe semin]e, [i fiecare s\mân]\ d\ rodul ei diferit.Copacii sunt mul]i, [i unii sunt mai mari, al]ii, mai mici. {i`ntre fructe este mare deosebire, c\ fiecare dintre ele are ungust al s\u. ~ntre plante, de asemenea, e mare deosebire,unele sunt bune de leac, altele dau numai miros pl\cut. Fie-care copac scoate din l\untru ve[mântul s\u v\zut: frunzele,florile [i roadele; semin]ele, de asemenea, din l\untrul lorscot ve[mântul lor cel v\zut. Crinii din l\untrul lor `[i scotve[mântul cu care `mpodobesc p\mântul.

2. Tot a[a [i aceia dintre cre[tini care s-au `nvrednicit s\dobândeasc\ aici (pe p\mânt) ve[mântul cel ceresc, `l aupururea `n sufletele lor. Cum `ns\ Dumnezeu a hot\rât caaceast\ zidire s\ se desfac\, iar cerul [i p\mântul s\ treac\,ve[mântul cel ceresc, care `nc\ de acum `mbrac\ [i umplesufletul de slav\, pe care (cre[tinii) l-au dobândit `n inima lor,acela va `mbr\ca cu slav\ trupurile goale ce vor ie[i din mor-minte `n ziua aceea `n care trupurile vor `nvia. Acest dar, acestve[mânt nev\zut [i ceresc, cre[tinii `l primesc `nc\ de acum.

Oile [i c\milele, când afl\ iarb\, alearg\ iute [i cu l\comiec\tre ea [i strâng hrana `n pântecele lor. Când le este foame,


scot ca din ierbar cele strânse, le rumeg\, [i acestea le sunthran\. La fel [i aceia care, tr\ind `n Duh, au dobândit ~mp\-r\]ia cerurilor (Matei 11, 12), care au gustat din hrana ceacereasc\ (1 Cor. 10, 3), aceast\ (hran\) o vor avea `n vremea`nvierii, acoperind [i p\zind toate m\dularele lor.

3. (Vorbind), deci, despre semin]e, am zis c\ este deose-bire `ntre ele, c\ multe se seam\n\ `n acela[i p\mânt, `ns\dau roade diferite, care nu se aseam\n\ `ntre ele; de aseme-nea, (vorbind) despre pomi, (am zis) c\ unii dintre ei suntmai mari, al]ii mai mici, dar c\ acela[i p\mânt le sus]ine lato]i r\d\cinile. Tot a[a [i Biserica cea cereasc\: una este, [inenum\rat\ este, iar fiecare (dintre m\dularele ei), `n chipdiferit este `mpodobit cu slava Duhului.

P\s\rile (toate) din trupul lor `[i scot ve[mântul de pene;cu toate acestea este mare deosebire `ntre ele: unele zboar\mai aproape de p\mânt, iar altele se avânt\ sus, `n v\zduh.

Cerul unul este, dar multe stele sunt pe cer: unele maistr\lucitoare, (iar altele mai pu]in str\lucitoare), unele maimari, iar altele mai mici; `ns\ toate sunt ]intuite pe cer. Tota[a [i sfin]ii sunt `n chip felurit `nr\d\cina]i `n cerul cel unulal Dumnezeirii [i `n p\mântul cel nev\zut. Tot a[a, gândurilecare vin (`n mintea) aceluia[i Adam sunt felurite, `ns\ Duhul,venind `n inim\, face un singur gând [i o singur\ inim\. Pen-tru c\ atât cele de sus, cât [i cele de jos, de un singur Dum-nezeu sunt conduse.

4. Ce simbolizeaz\ animalele cu copita despicat\ (Lev.11, 3)? Pentru c\ ele merg repede pe drum cu o astfel decopit\, simbolizeaz\ pe cei ce merg drept pe calea Legii. Le-gea este ca umbra trupului; dar, de[i vine de la trup, umbranu poate `mplini nicio slujire trupeasc\; pentru c\ umbra nupoate nici s\ lege r\nile, nici s\ dea hran\, nici s\ vorbeasc\.

OMILIA XXXII 227

(Cu toate acestea), ea vine de la trup, merge `naintea lui [i-iveste[te prezen]a. Tot a[a [i Legea cea veche este umbr\ aNoului Leg\mânt (Col. 2, 16). (Aceast\) umbr\ a prevestitadev\rul, dar n-a avut slujirea Duhului (Evr. 10, 1; 2 Cor. 3,8). Pentru c\ Moise, `mbr\cat fiind `n trup, n-a putut s\ intre`n inim\ [i s\ `ndep\rteze ve[mintele cele `ntinate ale `ntune-ricului; numai duhul (izvorât) din Duhul (Sfânt), [i focul (carevine) din focul (dumnezeiesc) nimice[te puterea `ntunericu-lui viclean. Cincizecimea care (apar]inea) umbrei Legii (vechi)vestea venirea apropiat\ a t\ierii `mprejur celei adev\rate, ainimii. Botezul (s\vâr[it `n vremea) Legii era umbra lucrurilorcelor adev\rate. Acela sp\la trupul, acesta `ns\ – Botezul fo-cului [i al Duhului – spal\ [i cur\]e[te mintea cea `ntinat\.

5. Odinioar\, (marele) preot, `mbr\cat `n sl\biciune, intra`n Sfânta (Sfintelor), aducând jertfe pentru sine [i pentru po-por (Evr. 5, 1-3); acum, Hristos, adev\ratul Arhiereu, a intrato singur\ dat\ `n cortul cel nef\cut de mân\ [i `n altarul celde sus, gata fiind s\ cur\]easc\ pe cei ce-L implor\ [i care(au) con[tiin]a `ntinat\ (Evr. 9, 11-13). C\ zice: „{i iat\, Eu voifi cu voi (`n toate zilele), pân\ la sfâr[itul veacurilor” (Matei28, 20). Arhiereul purta pe piept dou\ pietre pre]ioase, cunumele celor doisprezece patriarhi (Ie[. 28, 10). Ele aveauun anume simbol: (simbolizau faptul) c\ Domnul, `mbr\cândpe cei doisprezece Apostoli (cu puterea Duhului), `i va tri-mite ca evangheli[ti [i propov\duitori (ai S\i) `n toat\ lumea.Vezi cum arat\ umbra apropierea adev\rului? Tot a[a umbrala nimic nu sluje[te [i nu t\m\duie[te suferin]ele, nici Legeacea veche nu putea s\ (aline) durerile [i s\ vindece r\nile su-fletului, pentru c\ nu avea puterea s\ dea via]\.

6. Dou\ lucruri, unite, alc\tuiesc un lucru des\vâr[it; a[asunt cele dou\ Testamente. (A[a este omul), f\cut dup\chipul [i asem\narea lui Dumnezeu: are doi ochi, dou\ sprân-


cene, dou\ mâini, dou\ picioare, iar dac\ se `ntâmpl\ s\ aib\doar un ochi, o mân\ sau un picior, se arat\ a fi ne`ntreg. Deasemenea, dac\ o pas\re are doar o arip\, nu poate zburacu ea. Tot a[a [i firea omeneasc\, dac\ r\mâne singur\ [igoal\ [i dac\ nu prime[te amestecarea [i p\rt\[ia cu fireacea cereasc\, nu este a[a cum i se cuvine s\ fie; r\mânegoal\ [i cu lipsuri, `n firea ei plin\ de murd\rie. Sufletul `ns\,templu [i s\la[ al lui Dumnezeu, a fost numit [i mireas\ a~mp\ratului. C\ zice: „Voi locui [i voi umbla `ntre ei” (2 Cor.6, 16). Iat\ pentru ce a binevoit Dumnezeu s\ coboare dincerurile cele sfinte, s\ ia firea ta cea ra]ional\, trupul t\u (luat)din p\mânt [i s\ le amestece cu Duhul S\u cel dumnezeiesc,pentru ca tu, cel f\cut din lut, s\ prime[ti un suflet ceresc. {icând sufletul t\u va intra `n comuniune cu Duhul, când unsuflet ceresc va intra `n sufletul t\u, atunci tu vei fi om des\-vâr[it `n Dumnezeu, mo[tenitor [i fiu (al Lui).

7. Dup\ cum nici eonii cei de sus, nici cei de jos nu potcuprinde [i `n]elege m\re]ia lui Dumnezeu, tot a[a nici lu-mile cele de sus, nici cele de pe p\mânt nu pot s\ cuprind\cu mintea plecarea lui Dumnezeu, cum S-a mic[orat printrecei mici [i slabi. C\ pe cât de ne`n]eleas\ este m\re]ia Sa, tota[a [i mic[orarea. Se `ntâmpl\ (uneori) ca, potrivit rânduieliiSale, s\ fii supus la necazuri, suferin]e [i nenorociri; pe aces-tea le socote[ti p\gubitoare; (`ns\ `n realitate) acestea se fac(spre folosul) sufletului t\u. (Astfel), `n lume fiind, vrei s\ te`mbog\]e[ti, dar te pânde[te nenorocul. (Numaidecât), `ncepis\ te gânde[ti ([i s\ zici): „Pentru c\ n-am noroc `n lume, voirenun]a la ea, o voi p\r\si [i voi sluji lui Dumnezeu”. Prin ur-mare, venind aici auzi porunca: „Vinde averile tale” (Matei 19,21), ur\[te leg\turile trupe[ti, sluje[te lui Dumnezeu; `ncepis\ mul]ume[ti pentru neizbânda ta din aceast\ lume, pentruc\ ea te-a f\cut s\ te afli aici [i s\ sluje[ti poruncii lui Hristos.

OMILIA XXXII 229

Deci, dup\ ce `]i vei schimba pu]in câte pu]in p\rerea de-spre lucrurile cele v\zute [i te vei retrage din lume [i (vei ur`)leg\turile trupe[ti, va trebui ca tu s\-]i schimbi [i cugetul dela felul trupesc de a cugeta, la felul ceresc. Abia atunci, `ndat\ce vei auzi cuvântul, nu vei mai avea lini[te, (te vei str\duiar\tând) toat\ grija [i osteneala, pân\ ce vei dobândi ceea ceai auzit.

8. Dac\ socote[ti c\ ai f\cut totul renun]ând la toate,Domnul `]i spune: „De ce te lauzi? N-am f\cut Eu trupul [isufletul t\u? Ce ai f\cut tu?”. Atunci sufletul `ncepe a se m\r-turisi Domnului [i a zice: „Totul este al T\u. Casa `n care lo-cuiesc este a Ta. Ve[mintele mele sunt ale Tale. Tu m\ hr\-ne[ti [i Te `ngrije[ti de toate trebuin]ele mele”. Atunci Dom-nul, (auzind) acestea, zice cu mul]umire: „Cele ce ai ale talesunt. Voia cea bun\ a ta este. {i fiindc\ ai ar\tat iubire fa]\de Mine, fiindc\ ai alergat c\tre Mine, iat\ `]i voi da ceea cetu n-ai avut pân\ acum, ceea ce oamenii de pe p\mânt nuau. Prime[te-M\ pe Mine, Domnul t\u, `n sufletul t\u, ca s\vie]uie[ti pururea cu Mine, `n veselie”.

9. Dup\ cum o femeie, logodindu-se cu un b\rbat, pune,(`mpins\) de dragoste, toate bunurile [i toat\ zestrea ei `nmâinile lui [i zice: „Nu mai am nimic al meu. Toate ale melesunt ale tale: zestrea, sufletul [i trupul, ale tale sunt”, tot a[ase poart\ [i sufletul `n]elept [i curat, care se afl\ `n comu-niune cu Duhul Sfânt, fa]\ de Domnul. Dup\ cum Acesta,venind pe p\mânt, a fost r\stignit [i a p\timit, se cuvine ca,la fel, [i tu s\ p\time[ti `mpreun\ cu El. Odat\ ce ai p\r\sitlumea [i ai `nceput s\ cau]i [i s\ `n]elegi pe Dumnezeu, tre-buie s\ lup]i cu firea ta, cu vechile obiceiuri [i deprinderi. ~naceast\ lupt\ cu obiceiul, vei afla cugete care ]i se `mpotri-vesc [i se lupt\ cu mintea ta, cugete care te momesc [i tefac s\ r\t\ce[ti `n lumea cea v\zut\ din care ai ie[it. O s\


`ncepi, deci, s\ porne[ti lupt\ [i r\zboi, s\ ridici cugete `m-potriva altor cugete, mintea `mpotriva min]ii, sufletul `mpo-triva sufletului, duhul `mpotriva duhului. {i ve[nic s\-]i fiesufletul `ntru acestea.

10. Cu adev\rat, ]i se descoper\ o putere a `ntunericu-lui, ascuns\ [i sub]ire, s\l\[luind `n inima (ta). Dar Domnuleste aproape de sufletul [i de trupul t\u, [i privind la r\zbo-iul t\u pune `n tine gânduri tainice [i cere[ti, [i `ncepe s\-]idea odihn\ `ntru ascuns. Te las\ (prad\ `ncerc\rilor) pân\ cete pl\m\de[te (duhovnice[te), dar [i `n necazuri, harul lu-creaz\ spre folosul t\u. Iar când ajungi la odihn\, `]i face cu-noscut [i-]i arat\ c\ `n l\untrul t\u a `ng\duit (celui viclean)s\ te `ncerce. Dup\ cum pedagogul `l pedepse[te pe copil cunuiaua, cu vân\t\i [i r\ni, pe care cu greu le sufer\, pân\ cedevine b\rbat – când, (`n]elegând rostul pedepselor), `ncepes\ mul]umeasc\ pedagogului –, tot a[a [i harul pedepse[tecu un anume rost, pân\ ce omul ajunge b\rbat des\vâr[it.

11. Agricultorul arunc\ pretutindeni s\mân]a, iar cel ces\de[te vie vrea ca toat\ s\ aduc\ roade. Dar când (agricul-torul) nu secer\, iar (viticultorul) nu afl\ rod, se `ntristeaz\.Tot a[a [i Domnul vrea ca [i cuvântul S\u s\ fie sem\nat `ninimile oamenilor. {i dup\ cum agricultorul se `ntristeaz\ `nfa]a ]arinii neroditoare, tot a[a [i Domnul se `ntristeaz\ `n fa]ainimii pustii, care nu rode[te. {i dup\ cum vântul sufl\ pestetoat\ crea]ia, iar soarele str\luce[te `n tot universul, tot a[a[i Dumnezeu este pretutindeni, [i pretutindeni ~l afli. Dac\ ~lcau]i `n ceruri, ~l vei afla `n cugetele `ngerilor, iar dac\ ~l cau]ipe p\mânt, ~l vei afla `n inimile oamenilor. Dar dintre ceimul]i, numai pu]ini, ([i anume) cre[tinii, sunt cei care placLui. Slav\ [i mare cuviin]\ Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh,`n veci. Amin.

OMILIA XXXII 231

OMILIA A XXXIII-A

Se cuvine a ne ruga lui Dumnezeu ne`ncetat [i cu luare-aminte.

1. Nu trebuie s\ facem din rug\ciunea noastr\ doar olucrare trupeasc\, fie c\ se face cu glas tare, fie `n t\cere,fie cu plecarea genunchilor, ci s\ ne rug\m cu trezvie [i culuare-aminte, a[teptând ca Dumnezeu s\ vin\, s\ cercetezesufletul nostru, (s\ cerceteze) toate sim]irile, ie[irile [i c\r\-rile lui. Putem, dac\ trebuie, atunci când ne rug\m, fie s\t\cem, fie s\ ridic\m glasul, fie chiar s\ strig\m, numai min-tea s\ ne fie a]intit\ c\tre Dumnezeu. C\ dup\ cum trupul,atunci când lucreaz\ ceva, se preocup\ `n `ntregime de acellucru [i toate m\dularele se ajut\ `ntre ele, tot a[a [i sufletultrebuie s\ se dedice `ntru totul rug\ciunii [i iubirii lui Dum-nezeu, s\ nu se lase furat sau mânat de gânduri, ci s\ se ali-peasc\ cu totul de Hristos.

2. {i astfel El (Hristos) `l va lumina [i `l va `nv\]a rug\ciu-nea cea adev\rat\, dându-i rug\ciunea curat\, duhovniceas-c\, vrednic\ de Dumnezeu, [i „`nchinarea `n duh [i adev\r”(Ioan 4, 24). Dup\ cum cel ce se ocup\ cu meseria de negu-]\tor nu r\mâne doar la o cale, ci se folose[te de toate c\ilepentru a-[i cre[te [i `nmul]i câ[tigul, trece de la un plan laaltul, iar de la acela apuc\ pe alt\ cale; apoi, l\sând de-o parteceea ce nu-i aduce nimic, alearg\ spre lucrul care-i aducemai mult câ[tig, tot a[a [i noi trebuie s\ `mpodobim sufletulnostru `n multe feluri [i cu iscusin]\, ca s\ dobândim câ[tigulcel mare [i adev\rat, pe Dumnezeu, Care ne `nva]\ s\ ne ru-g\m cu adev\rat. Numai a[a Se odihne[te Domnul `n hot\-rârea cea bun\ a sufletului, (numai a[a) face din suflet tronulslavei Sale, st\ [i Se odihne[te `n el. Am auzit aceasta de laproorocul Iezechiel, (care vorbe[te) despre fiarele cele du-hovnice[ti `njugate la carul St\pânului (Iez. 1, 1-5; 10, 1-17).

Ni le `nf\]i[eaz\ acoperite peste tot de ochi, dup\ cum este[i sufletul care poart\ pe Dumnezeu sau, mai degrab\, careeste purtat de Dumnezeu: acesta devine tot (numai) ochi.

3. Dup\ cum o cas\ locuit\ de st\pânul ei este `mpodo-bit\, plin\ de ordine [i frumuse]e, tot a[a [i sufletul, avândpe St\pânul s\u locuind `n el, este plin de toat\ frumuse]ea[i bun\cuviin]a, pentru c\ are pe Domnul, cu comorile Saleduhovnice[ti, ca locuitor [i conduc\tor. Dar vai de cas\ alc\rei st\pân este plecat [i al c\rei proprietar nu este de fa]\!C\ este p\r\sit\ [i pustiit\, plin\ de toat\ necur\]ia [i neorân-duiala. Acolo, zice proorocul, „locuiesc f\pturi cu chip de ]ap[i n\luci” (Is. 34, 14). ~n casa p\r\sit\ se aciuiesc pisici, câini[i (e plin\ de) toat\ necur\]ia. Vai de sufletul care nu se ridic\din c\derea sa cea grea, care are `nl\untrul s\u pe aceiacare-l mân\ [i-l silesc s\ arate du[m\nie fa]\ de Mirele s\u,pe cei care vor s\ strice ([i s\ abat\) cugetele sale de la Hristos.

4. Dar dac\ Domnul va vedea c\ (unul ca acesta) se adu-n\ `n sine pe cât poate, c\ pururea caut\ pe Domnul [i strig\c\tre El ziua [i noaptea – precum a poruncit spunând: „s\ v\ruga]i ne`ncetat” (Luca 18, 1) –, `n orice loc, atunci „`i va facedreptate”, dup\ cum a f\g\duit (Luca 18, 7), cur\]indu-l detoat\ r\utatea din el [i punându-l `naintea Lui ca pe o mirea-s\ neprih\nit\ [i ne`ntinat\ (Efes. 5, 26-27). De crezi c\ toateacestea sunt adev\rate, precum [i sunt, ia aminte la tine`nsu]i, (vezi) dac\ sufletul t\u a aflat lumina Lui c\l\uzitoare,adev\rata mâncare [i b\utur\, care este Domnul. Iar dac\ nule ai (pe acestea), caut\, ziua [i noaptea, s\ le prime[ti. Cândvezi soarele, caut\ pe Soarele cel adev\rat, pentru c\ tu e[tiorb. Când vezi lumina, prive[te `n sufletul t\u ([i vezi) dac\afli acolo Lumina cea bun\ [i adev\rat\. Pentru c\ tot ce sevede este umbr\ a celor adev\rate ale sufletului. Pentru c\,pe lâng\ omul cel v\zut, este [i altul, l\untric, cu ochi pe

OMILIA XXXIII 233

care i-a orbit satana [i cu urechi pe care el i le-a surzit. ~ns\de aceea a venit Iisus, ca pe acest om l\untric s\-l fac\ s\n\tos.

Lui se cuvine slava [i puterea, `mpreun\ cu Tat\l [i cuDuhul Sfânt `n veci. Amin.

OMILIA A XXXIV-A

Despre slava de care se vor `nvrednici trupurile cre[tinilor la ~nviere, slav\ care va acoperi deopotriv\ [i sufletele lor.

1. Dup\ cum ochii trupului v\d toate lucrurile clar, tot a[a,pentru sufletele sfin]ilor, v\dite [i limpezi sunt frumuse]ile luiDumnezeu, `ntru care sunt pl\m\di]i [i la care cuget\ cre[-tinii. Pe când pentru ochii trupe[ti slava aceea este ascuns\,ea se descoper\ cu claritate sufletului credincios, pe care,mort fiind `n p\cate, Domnul `l `nviaz\, precum `nviaz\ [itrupurile celor mor]i; preg\te[te pentru el un cer nou, unp\mânt nou [i un soare al drept\]ii [i-i d\ toate (bunurile ceizvor\sc) din Dumnezeirea Sa. El este lumea cea adev\rat\,p\mântul cel viu, via cea roditoare, pâinea vie]ii, apa cea vie,dup\ cum este scris: „Cred c\ voi vedea bun\t\]ile Domnu-lui `n p\mântul celor vii” (Ps. 26, 13); [i iar\[i: „{i va r\s\ripentru cei ce se tem de Domnul Soarele drept\]ii, t\m\duireaducând cu razele Lui” (Mal. 3, 20). Iar Domnul a zis: „Eusunt via cea adev\rat\” (Ioan 15, 1); „Eu sunt pâinea vie]ii”(Ioan 6, 35); „Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nuva mai `nseta `n veac, c\ apa pe care i-o voi da Eu se va face`n el izvor de ap\ curg\toare spre via]a ve[nic\” (Ioan 4, 14).

2. Venirea Domnului pentru om s-a f\cut – (pentru acelacare) z\cea mort `n groapa `ntunericului, a p\catului, a duhu-


lui celui necurat [i a puterilor celor viclene –, ca s\-l `nvieze`nc\ din acest veac [i s\-l aduc\ la via]\, s\-l cur\]easc\ detoat\ `ntunecimea, s\-l lumineze cu lumina Sa [i s\-l `mbracecu ve[mintele cele cere[ti ale Dumnezeirii. La `nvierea tru-purilor – ale c\ror suflete de mai `nainte au fost `nviate [i demai `nainte preasl\vite –, atunci [i trupurile vor fi luminate [isl\vite cu slava [i lumina cu care sufletul `nc\ de acum esteluminat [i preasl\vit, pentru c\ Domnul este casa, cortul [icetatea lor. Ei vor fi `mbr\ca]i ca [i cu un cort ceresc – nef\cutde mân\ –, cu slava luminii cere[ti, f\cându-se fii ai luminii(Ioan 12, 36); nu vor mai privi unul la altul cu ochi viclean,pentru c\ viclenia va fi `ndep\rtat\. Nu va mai fi atunci b\r-bat sau femeie, rob sau slobod (Gal. 3, 28), to]i se vor pre-schimba `ntru firea dumnezeiasc\, se vor face „Hristo[i”,dumnezei [i fii ai lui Dumnezeu. Atunci fratele va rosti cu-vânt de pace c\tre sor\, f\r\ s\ se ru[ineze, pentru c\ to]ivor fi una `n Hristos (Gal. 3, 28). Odihnindu-se to]i `ntr-una[i aceea[i lumin\, vor privi unul c\tre altul, [i aceast\ vedere`i va face s\ str\luceasc\ din nou, `n adev\r, `n contemplareaadev\rat\ a luminii celei de negr\it!

3. Astfel, ace[tia se v\d unii pe al]ii sl\vi]i `n multe chi-puri [i fiecare prive[te cu uimire la slava celuilalt [i se bucur\cu bucurie de negr\it. Vezi tu cât de ne`n]eleas\ [i de negr\iteste slava lui Dumnezeu? (Este plin\) de o lumin\ de nespus,de taine ve[nice [i de nenum\rate bunuri. Dup\ cum `n lu-mea cea v\zut\ nimeni nu poate s\ cunoasc\ (toate) plan-tele de pe p\mânt, semin]ele [i varietatea florilor, s\ m\-soare [i s\ [tie toat\ bog\]ia p\mântului; dup\ cum niciunom nu poate cunoa[te (toate) viet\]ile care tr\iesc `n mare,num\rul lor, speciile [i deosebirea dintre ele, nici m\rimea [i`ntinderea apelor; dup\ cum este peste putin]\ s\ cunoasc\cineva num\rul p\s\rilor (care zboar\) `n aer, speciile cu vari-et\]ile lor; sau dup\ cum este cu neputin]\ s\ cunoasc\ ci-

OMILIA XXXIV 235

neva m\rimea cerului, locul [i c\ile stelelor, tot a[a este cuneputin]\ a spune [i a cunoa[te bog\]ia – f\r\ margini [i denecuprins cu mintea – a cre[tinilor. {i dac\ aceste creaturisunt atât de mari [i de ne`n]eles pentru oameni, cu cât maimare ([i de necuprins cu mintea) este Cel ce le-a f\cut peele. De aceea, se cuvine s\ se bucure [i s\ se veseleasc\omul c\ o astfel de bog\]ie [i mo[tenire s-a g\tit pentru cre[-tini, (atât de mare), c\ nimeni nu poate s-o arate dup\ cume [i s-o descrie. Se cuvine, deci, s\ fie `mbr\]i[at\ cu zel [ismerenie lupta cre[tinilor, pentru a dobândi acea bog\]ie.C\ mo[tenirea [i partea cre[tinilor este ~nsu[i Dumnezeu,(dup\ cum s-a spus): „Domnul este partea mo[tenirii mele[i a paharului meu” (Ps. 15, 5). Slav\ Celui ce Se d\ pe Sine(nou\)! Slav\ Celui care a unit firea Lui cea sfânt\ cu sufletulcredincio[ilor, `n veci. Amin.

OMILIA A XXXV-A

Despre vechiul [i noul Sabat.

1. ~n Legea dat\ prin Moise – care nu era decât o umbr\(a celei adev\rate) – Dumnezeu poruncea ca `n zi de Sabatfiecare s\ se odihneasc\ [i s\ nu fac\ nimic. Dar acest (Sabat)era doar o pre`nchipuire [i o umbr\ a Sabatului celui adev\-rat, cel (care avea s\ fie) dat sufletului de Domnul. ~ntr-ade-v\r, sufletul care s-a `nvrednicit (de adev\ratul Sabat) s-a eli-berat de cugetele cele urâte [i `ntinate, serbeaz\ Sabatul celadev\rat, se bucur\ de odihna cea adev\rat\ [i este liberdinspre cele rele. Odinioar\, `n vremea Sabatului celui prefi-gurativ, de[i (oamenii) se odihneau cu trupul, sufletele lor


erau `nc\tu[ate `n r\ut\]i [i p\cate. Or, acesta este Sabatulcel adev\rat, odihna cea adev\rat\, când sufletul este curat[i nu `mpline[te cugetele lui satana, când se odihne[te `nlini[tea [i bucuria cea ve[nic\ a Domnului.

2. {i dup\ cum atunci (Dumnezeu) a poruncit ca [i ani-malele cele lipsite de ra]iune s\ se odihneasc\ `n zi de Sabat– boul, adic\, s\ nu fie pus la jug, asinul s\ nu duc\ povar\;deci chiar [i animalele s\ fie scutite de muncile cele grele –,tot a[a (acum), venind Domnul [i dându-ne Sabatul cel ve[-nic [i adev\rat, a dat odihn\ sufletului celui ap\sat [i `mpo-v\rat cu poverile nelegiuirii [i ale cugetelor celor necurate;(El a slobozit sufletul) care era ca [i robit [i mânat cu sila deni[te st\pâni cruzi s\ s\vâr[easc\ faptele nedrept\]ii, l-a u[u-rat de poverile cele nesuferite [i de cugetele de[arte [i mur-dare. A luat de la el jugul cel amar al faptelor nedrept\]ii, [ii-a dat odihn\ sufletului cople[it de cugetele necurate.

3. Pentru c\ Domnul cheam\ pe om la odihn\ zicând:„Veni]i la Mine to]i cei osteni]i [i `mpov\ra]i [i Eu v\ voi o-dihni pe voi” (Matei 11, 28), tuturor acelor suflete care arat\credin]\ [i se apropie de El, El le d\ odihn\, (eliberându-le)de aceste cugete grele, `mpov\r\toare [i necurate. (~n aceas-t\ stare), ele `nceteaz\ s\ mai s\vâr[easc\ nedreptatea [ipr\znuiesc Sabatul cel adev\rat, plin de desf\tare [i sfânt,s\rb\toarea Duhului, a bucuriei [i a veseliei celei de negr\it,sl\vesc pe Dumnezeu cu `nchinare curat\ [i binepl\cut\ Lui,cu inim\ curat\. Acesta este Sabatul cel adev\rat [i sfânt. S\rug\m, deci, pe Dumnezeu s\ intr\m [i noi `n aceast\ odih-n\, s\ ne slobozeasc\ de cugetele cele ru[inoase, viclene [ide[arte, ca s\ putem sluji lui Dumnezeu cu inim\ curat\ [i s\pr\znuim s\rb\toarea Duhului Sfânt. Fericit este cel ce intr\`n odihna aceasta. Slav\ Celui ce a[a a binevoit, Tat\lui [iFiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.

OMILIA XXXV 237

OMILIA A XXXVI-A

Despre `ndoita `nviere, a sufletelor [i a trupurilor, [i despre slava cea felurit\ a celor `nvia]i.

1. ~nvierea sufletelor moarte de acum se face, `ns\ `nvie-rea trupurilor va avea loc `n ziua (cea de pe urm\). {i dup\cum stelele de pe cer nu sunt toate la fel, ci una de alta sedeosebesc prin m\rime [i str\lucire (1 Cor. 15, 41), tot a[a [i`n (lucrurile) cele duhovnice[ti exist\ – dup\ m\sura credin-]ei – prop\[iri (diferite) `n Duhul Sfânt, [i om de om se deo-sebe[te [i unul este mai bogat decât altul (Rom. 12, 3; 1 Cor.12, 9). Scriptura zice: „Cela ce vorbe[te `n limbi, Duhului luiDumnezeu `i vorbe[te” (1 Cor. 14, 2). (Or), cel ce vorbe[telui Dumnezeu om duhovnicesc este. Despre altul `ns\ zicec\: „proorocind, zide[te Biserica” (1 Cor. 14, 4). (Deci), aces-ta are o mai mare bog\]ie de har. Pentru c\ unul se zide[tenumai pe sine, altul se zide[te [i pe sine, [i pe aproapeles\u. Lucrul acesta (al deosebirii dintre oameni) este precumgr\untele de grâu sem\nat `n p\mânt; (a[a cum acela ro-de[te alte semin]e), aceea[i s\mân]\ s\dit\ `n inim\, rode[temulte [i felurite semin]e. Lucrul acesta este (apoi) precum cuspicele: unele sunt mai mari, iar altele sunt mai mici, `ns\toate se adun\ de pe aceea[i arie [i se pun `n acela[i ham-bar. De[i sunt felurite, o singur\ pâine se face din ele.

2. Iar\[i, precum `ntr-un ora[ sunt o mul]ime de oameni:unii b\rba]i `n putere, al]ii tineri, iar al]ii prunci, `ns\ to]idintr-un izvor beau, dintr-o singur\ pâine m\nânc\ [i acela[iaer `l respir\; sau precum sunt sfe[nicele: unul are dou\ bra-]e, altul [apte, [i acolo unde sunt mai multe bra]e, altfel estelumina. Deci, to]i aceia care se afl\ `n foc [i `n lumin\, nu pot

s\ fie `n `ntuneric, `ns\ (`ntre ei) deosebirea este mare. (Maieste lucrul acesta) [i asemenea unui tat\ care are doi fii, unulfl\c\u, iar altul prunc; pe primul `l trimite `n ora[e [i ]\ri str\i-ne, pe cel\lalt `l ]ine totdeauna lâng\ el, pentru c\ singur nupoate s\ fac\ nimic. Slav\ lui Dumnezeu. Amin.

OMILIA A XXXVII-A

Despre Rai [i despre legea duhovniceasc\.

1. S-a scris: „Prietenia lumii este du[m\nie fa]\ de Dum-nezeu” (Iac. 4, 4). De aceea Scriptura porunce[te fiec\ruias\-[i p\zeasc\ cu grij\ inima (Pilde 4, 23), pentru ca, p\zind`n sine Cuvântul ca pe un Rai (Fac. 2, 15), s\ se `mp\rt\[easc\de har, s\ nu-[i plece urechea la [arpele care se `ncol\ce[te`nl\untrul s\u [i-l `ndeamn\ spre pl\ceri – din care se na[temânia cea ucig\toare de fra]i, care omoar\ sufletul ce a n\s-cut-o – [i s\ asculte de Cuvântul care zice s\ ne `ngrijim decredin]\ [i n\dejde, din care se na[te iubirea de Dumnezeu[i de oameni, care d\ via]\ ve[nic\ (cf. 1 Pt. 1, 21, 22). ~nacest Rai a intrat Noe, care p\zise [i `mplinise porunca, [i asc\pat de mânia (lui Dumnezeu) datorit\ iubirii. Pe acest Rail-a p\zit Avraam, [i a auzit glasul lui Dumnezeu. Pe acesta p\-zindu-l Moise, a primit pe fa]\ slava (lui Dumnezeu). David,de asemenea, l-a p\zit [i a st\pânit peste du[manii s\i; Saul`nsu[i, atâta timp cât [i-a p\zit inima, a avut parte de bel[ug,dar când, pe urm\, a c\lcat porunca, a fost p\r\sit (de Dum-nezeu). Pentru c\ se face Cuvântul lui Dumnezeu pe m\surafiec\ruia: cât timp ~l ]ine cineva, [i El `l p\ze[te (pe acesta).

OMILIA XXXVII 239

2. De aceea, toat\ ceata sfin]ilor prooroci, a Apostolilor[i a mucenicilor au p\strat `n inima lor Cuvântul. Ei nu s-au`ngrijit de nimic altceva, ci dispre]uind pe cele p\mânte[ti,au st\ruit `n porunca Duhului Sfânt [i au pus mai presus deorice dragostea [i bun\tatea Duhului; [i aceasta nu numai `ncuvânt sau `n simpl\ cuno[tin]\, ci `n cuvânt [i `n fapte aie-vea. ~n locul bog\]iei, au ales s\r\cia, `n locul cinstei, ocara,`n locul pl\cerii, suferin]a, [i `n locul mâniei, iubirea. Pentruc\ au urât (lucrurile) pl\cute ale (acestei) vie]i, mai degrab\au iubit pe cei care i-au lipsit de ele, ca pe unii care ì ajutaus\-[i ating\ scopul lor, [i s-au ferit s\ judece (pe oameni) defac bine sau r\u. Nu t\g\duiau pe cei buni, dar nici nu osân-deau pe cei r\i, ci pe to]i ì socoteau `mplinitori ai iconomieilui Dumnezeu. De aceea, fa]\ de to]i ar\tau o mare bun\-voin]\. Deci, auzind pe Domnul zicând: „Ierta]i, [i se va iertavou\” (Luca 6, 37), ei ì priveau ca pe ni[te binef\c\tori pecei care-i nedrept\]eau, pentru c\ ace[tia le prilejuiau lor ier-tarea. Iar când auzeau: „Precum voi]i s\ v\ fac\ vou\ oamenii,face]i-le [i voi asemenea” (Luca 6, 31), atunci iubeau [i pecei buni dup\ cugetul lor. Astfel, lep\dând dreptatea lor [ic\utând dreptatea lui Dumnezeu (Rom. 10, 3; Filip. 3, 9), auaflat iubirea care, `n mod firesc, este ascuns\ `n ea.

3. Domnul `nsu[i, dup\ ce a dat multe porunci privitoarela iubire, a poruncit (celor ce-L ascultau) s\ caute dreptatealui Dumnezeu (Matei 6, 33), pentru c\ [tia c\ aceasta estemaica iubirii. C\ nu este alt chip s\ se mântuiasc\ (cineva),decât numai prin aproapele, dup\ cum ~nsu[i a poruncit: „Ier-ta]i, [i se va ierta vou\” (Luca 6, 37). Aceasta este legea ceaduhovniceasc\ – scris\ `n inimile credincioase –, plinirea Legiicelei vechi. „Pentru c\ – zice – nu am venit s\ stric Legea, cis-o plinesc” (Matei 5, 17). Cum s-a `mplinit? Iat\: Legea ceadintâi, `ndrept\]ind pe cel p\c\tos, mai degrab\ pedepsea pe


cel nedrept\]it. Pentru c\, zice, „`n ceea ce judeci pe altul,pe tine `nsu]i te osânde[ti” (Rom. 2, 1), [i `n m\sura `n careiart\ cineva, i se va ierta lui (Luca 6, 37). Pentru c\ a[a zice[i Legea: „~n mijlocul judec\]ii este judecata, [i `n mijlocul ier-t\rii, iertarea” (Deut. 17, 4). Plinirea Legii este deci iertarea.

4. Am spus: Legea cea dintâi; aceasta nu `nseamn\ c\Dumnezeu a dat oamenilor dou\ legi, ci una singur\: duhov-niceasc\ dup\ natura ei [i dreapt\ dup\ cuprinsul ei. Ea d\fiec\ruia dup\ dreptate, celui ce iart\, `i iart\, iar peste celmânios aduce mânie. Pentru c\ zice: „Cu cel ales, ales vei fi;[i cu cel `nd\r\tnic Te vei `nd\r\tnici” (Ps. 17, 29). De aceea,cei care o plineau `n chip duhovnicesc [i, prin urmare, se `m-p\rt\[eau de har, iubeau nu numai pe cei ce le f\ceau bine,ci [i pe cei ce-i batjocoreau [i-i prigoneau, [i primeau iubireaduhovniceasc\ drept r\splat\ pentru faptele lor bune. Vor-besc despre faptele lor bune, pentru c\ ei nu (s-au m\rginit)s\ ierte nedrept\]ile (ce li s-au f\cut), ci au f\cut chiar binesufletelor celor care i-au nedrept\]it. Pentru c\ `i prezentaupe ace[tia lui Dumnezeu ca pe unii datorit\ c\rora au dobân-dit fericirea, dup\ cum este scris: „Ferici]i ve]i fi când v\ voroc\r` pe voi [i v\ vor prigoni [i vor zice tot cuvântul r\u `m-potriva voastr\, min]ind pentru Mine” (Matei 5, 11).

5. Din Legea cea duhovniceasc\ ̀ nv\]aser\ s\ cugete a[a.Dar, pe când r\bdau ei [i ar\tau blânde]e, Domnul, v\zândr\bdarea inimii lor, care – de[i pus\ la `ncercare – nu `nceta s\iubeasc\, „a surpat zidul cel din mijloc” (Efes. 2, 14); atunciei au lep\dat cu des\vâr[ire ura [i au p\strat iubirea, nu cu sila(impus\ de Lege), ci cu ajutorul (lui Dumnezeu). Dup\ aceea,Domnul a `ndep\rtat de la ei sabia vâlvâitoare (Fac. 3, 24),care punea `n mi[care cugetele (cele p\mânte[ti), [i ei au p\-truns dincolo de catapeteasm\, unde Domnul intrase ca ~na-inte-merg\tor pentru noi (Evr. 6, 19). {i, desf\tându-se cu

OMILIA XXXVII 241

16 – Omilii

roadele Duhului [i contemplând cu inim\ credincioas\ celeviitoare, iar nu, cum zicea Apostolul: „`n oglind\ [i `n ghici-tur\” (1 Cor. 13, 12), spuneau: „Cele ce ochiul n-a v\zut [iurechea n-a auzit [i la inima omului nu s-a suit, pe acesteale-a g\tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Cor. 2, 9). Darv\ voi pune o `ntrebare `n leg\tur\ cu acest fapt minunat.

6. ~ntrebare: Dac\ „la inima omului nu s-a suit”, voi cum[ti]i aceste lucruri, mai ales c\ a]i m\rturisit c\ sunte]i oamenicu acelea[i sl\biciuni ca noi (Fapte 14, 15)?

R\spuns: Asculta]i ce r\spunde Pavel la acestea: „Iarnou\ – zice – ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul S\u,fiindc\ Duhul pe toate le cerceteaz\, chiar [i adâncurile luiDumnezeu” (1 Cor. 2, 10). Dar ca s\ nu spun\ cineva c\ aces-tora li s-a dat Duhul pentru c\ erau Apostoli, dar c\ nou\,oameni fire[ti, ne este cu neputin]\ acest lucru, el zice unde-va, rugându-se: „S\ v\ d\ruiasc\ Dumnezeu dup\ bog\]iaslavei Sale, ca s\ fi]i puternic `nt\ri]i prin Duhul S\u `n omulcel dinl\untru, [i Hristos s\ Se s\l\[luiasc\ prin credin]\ `ninimile voastre” (Efes. 2, 16-17). {i iar\[i: „Domnul este Duh,[i unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Cor.3, 17); [i: „Cine n-are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui”(Rom. 8, 9).

7. S\ ne rug\m, deci, [i noi cu siguran]a credin]ei [i asim]irii s\ intr\m (`n locul) din care am ie[it [i s\ se `nde-p\rteze de la noi [arpele cel ucig\tor de suflet, sfetnicul sla-vei de[arte, duhul nelini[tii [i al l\comiei, pentru ca, `narma]icu credin]\ puternic\, s\ p\zim poruncile Domnului, s\ cre[-tem `ntru El „pân\ la starea b\rbatului des\vâr[it, la m\suravârstei deplin\t\]ii” (Efes. 4, 13) [i s\ nu mai fim st\pâni]i der\t\cirea veacului acestuia, ci s\ fim plini de `ncredin]areaDuhului, [i nu f\r\ credin]\, pentru c\ harul lui Dumnezeu seodihne[te [i `n cei p\c\to[i, dac\ se poc\iesc. Pentru c\ lucrul


ce se d\ `n dar nu se m\soar\ [i nu este dup\ m\sura sl\bi-ciunii (firii omene[ti); altfel, harul n-ar mai fi har (Rom. 11, 6).S\ ne apropiem, deci, cu credin]\ [i cu inim\ curat\ deDumnezeu, Cel ce d\ruie[te p\rt\[ia Duhului pe m\sura cre-din]ei, [i nu dup\ faptele Legii. Pentru c\ zice: „Nu din fapteleLegii a]i primit Duhul, ci din ascultarea credin]ei” (Gal. 3, 2).

8. ~ntrebare: Spui c\ sufletului i se descoper\ toate ̀ n chipduhovnicesc. Ce `nseamn\, dar, (cuvintele): „~n Biseric\ vreaus\ gr\iesc cinci cuvinte cu mintea mea” (1 Cor. 14, 19)?

R\spuns: (Cuvântul) Biseric\ are dou\ `n]elesuri: (el arat\)atât adunarea credincio[ilor, cât [i p\r]ile sufletului. Deci,atunci când, `n chip duhovnicesc, se aplic\ omului, (cuvân-tul) Biseric\ arat\ cele din care este alc\tuit. Cât despre celecinci cuvinte, acestea exprim\ cele cinci virtu]i prin care sezide[te omul `ntreg, ele divizându-se `n multe altele. Pentruc\, dup\ cum cel ce vorbe[te `n Domnul, exprim\ `n cincicuvinte toat\ ̀ n]elepciunea, tot a[a [i cel ce urmeaz\ pe Dom-nul cl\de[te prin cele cinci virtu]i toat\ evlavia. Cinci fiind,ele cuprind pe toate celelalte. Prima dintre ele este rug\ciu-nea, dup\ ea vin `nfrânarea, milostenia, s\r\cia [i r\bdarea.Aceste virtu]i, lucrate cu râvn\ [i hot\râre, sunt cuvinte l\un-trice, rostite de Domnul, [i Duhul `n chip tainic vorbe[te, deaceea, câte dore[te inima se `mplinesc aievea.

9. Iar virtu]ile, pe cât se cuprind una pe alta, pe atât senasc una din alta. Dac\ lipse[te prima, toate (celelalte) pier.De asemenea, (dac\ lipse[te) cea de a doua, (pier) cele ce-ourmeaz\ [i a[a mai departe. Pentru c\, (`ntr-adev\r) cum s\se roage cineva f\r\ s\ fie mi[cat de Duhul? De altfel, despreaceasta spune Scriptura: „Nimeni nu poate s\ spun\ c\Domn este Iisus, decât numai `n Duhul Sfânt” (1 Cor. 12, 3).Cum s\ fie r\bd\tor acela care (vrea) s\ se st\pâneasc\ f\r\rug\ciune [i f\r\ ajutorul (Duhului)? Cum se va milostivi de

OMILIA XXXVII 243

cel fl\mând [i de cel ce-l nedrept\]e[te acela care nu sest\pâne[te `n toate? Cel ce nu este milostiv, nici s\rac debun\voie nu poate fi. Apoi, mânia este `nso]itoarea l\co-miei, fie c\ are sau nu cineva avu]ii. Dar sufletul virtuos sezide[te `n Biseric\ nu prin cele ce face, ci prin cele ce dore[te(s\ fac\). C\ nu lucrarea proprie mântuie[te pe om, ci Cel ce`i d\ruie[te puterea (s-o fac\). Deci, dac\ poart\ cineva (petrupul s\u) stigmatele Domnului (Gal. 6, 17), s\ nu gândeas-c\ lucruri mari despre sine, chiar dac\ a f\cut (vreun lucruminunat), ci numai una s\ aib\ `n gând: s\ iubeasc\ [i s\ lu-creze pe m\sura puterilor (ce i s-au dat). S\ nu cread\ c\ opoate lua `naintea Domnului cu virtutea. C\ s-a zis: „Dum-nezeu este Cel ce lucreaz\ `n voi [i ca s\ voi]i, [i ca s\ s\-vâr[i]i, dup\ a Lui bun\voin]\” (Filip. 2, 13).

10. ~ntrebare: Deci ce porunce[te Scriptura omului s\ fac\?R\spuns: Am zis mai ̀ nainte c\ omul are, potrivit firii sale,

bun\voin]a; pe aceasta o cere Dumnezeu. El porunce[te omu-lui ca, `n primul rând, s\ cunoasc\; cunoscând, s\ iubeasc\;[i, `n sfâr[it, (iubind) s\ fie gata s\ `mplineasc\ (voia Sa). ~m-boldirea min]ii (spre bine), `ndurarea ostenelilor [i s\vâr[irealucr\rii (nu apar]in omului), ci harului Domnului, care se d\celui ce vrea (s\ fac\ voia Lui) [i crede (`n El).

Voin]a omului este un ajutor esen]ial. F\r\ voin]a (omu-lui) Dumnezeu ̀ nsu[i nu face nimic – de[i poate –, din respectfa]\ de liberul arbitru. Prin urmare, lucrarea mântuitoare aDuhului depinde de voin]a omului. Iar dac\ `i d\m toat\ vo-in]a noastr\, atunci Dumnezeu pune pe seama noastr\ toat\lucrarea (mântuirii). Minunat este Dumnezeu `ntru toate [ide necuprins cu mintea! Noi, oamenii, `ncerc\m s\ spunemdoar o parte din lucrurile Lui minunate, sprijinindu-ne peScriptur\ sau mai degrab\ fiind sprijini]i de ea. C\ zice: „Cine


a cunoscut gândul Domnului?” (Rom. 11, 34). El `nsu[i a zis:„De câte ori am voit s\ adun pe fiii t\i, (dup\ cum adun\pas\rea puii s\i sub aripi), dar nu a]i voit?” (Matei 23, 37). Sevede de aici c\ El ne adun\ [i c\ de la noi cere doar voin]ade a fi `ntr-un cuget cu (El). {i ce v\de[te voin]a, dac\ nutruda de bun\ voie?

11. Dup\ cum fierul taie, despic\, ar\, s\de[te, dar nuface toate acestea decât dac\ este mânuit – altul este celcare-l mi[c\ [i-l conduce, iar de se toce[te `l pune `n foc [i-lface ca nou –, tot a[a [i omul cu osteneal\ [i trud\ face bi-nele, dar Domnul lucreaz\ `n el `n chip tainic. {i când estecople[it de osteneal\ [i necaz, El `i mângâie [i-i `nnoie[teinima, dup\ cum spune [i proorocul: „Nu cumva se va prea-sl\vi securea f\r\ cel ce trude[te sau va fi sl\vit fier\str\ulf\r\ de cel ce-l mânuie[te?” (Is. 10, 15).

La fel se `ntâmpl\ [i la (`mplinirea) r\ului. Dac\ omul estegata s\-l asculte, satana `l `mpinge [i `l agit\, precum `[i (agit\)tâlharul sabia.

Am asem\nat inima cu fierul din pricina marii ei `nvârto-[\ri [i a nesim]irii ei fa]\ de lucrurile (cele bune). Noi `ns\ nutrebuie s\ fim asemenea fierului nesim]itor, [i s\ nu-L cunoa[-tem pe Acela care ne ]ine; (s\ lu\m aminte) s\ nu c\dematât de repede din (mâinile) Cuvântului care ne f\ure[te, lacugetele celui-viclean. S\ cunoa[tem, precum boul [i asinul,pe Acela care ne conduce [i mân\ gândul. Pentru c\ zice:„Boul `[i cunoa[te st\pânul, [i asinul ieslea domnului s\u,dar Israel nu M\ cunoa[te” (Is. 1, 3).

S\ ne rug\m, deci, s\ primim cunoa[terea lui Dumnezeu,s\ fim crescu]i `n legea cea duhovniceasc\, pentru ca s\ `m-plinim sfintele Sale porunci, sl\vind pe Tat\l pe Fiul [i peSfântul Duh, `n veci. Amin.

OMILIA XXXVII 245

OMILIA A XXXVIII-A

Este nevoie de mult\ `n]elepciune [i dreapt\ socotin]\ ca s\ afle cineva pe adev\ra]ii cre[tini; [i cine sunt ace[tia.

Mul]i (oameni), care par a fi drep]i, se consider\ cre[tini.~ns\ numai cunosc\torii [i cei pricepu]i pot s\ cunoasc\ dac\poart\ sigiliul [i chipul ~mp\ratului. Se `ntâmpl\ s\ fie [i imi-ta]ii ale operelor autentice; `n acest caz, cunosc\torii se mi-nuneaz\ (c\ se poate `ntâmpla a[a ceva), [i le dispre]uiesc.

Cei ne[tiutori nu pot distinge pe lucr\torii cei vicleni (2Cor. 11, 13), pentru c\ [i ace[ti (lucr\tori) au chip de monahi[i de cre[tini. De altfel, [i apostolii mincino[i au suferit pen-tru Hristos [i au vestit [i ei ~mp\r\]ia cerurilor. De aceea ziceApostolul: „~n osteneli mai mult, `n `nchisori mai mult, `nb\t\i peste m\sur\” (am fost) (2 Cor. 11, 23), vrând s\ aratec\ a p\timit mai mult decât ei.

2. Aurul se g\se[te u[or; diamantele `ns\ [i pietrele pre-]ioase, care se potrivesc la o coroan\ `mp\r\teasc\, se afl\mai rar; deseori nu se afl\ printre ele dintre cele care se po-trivesc (coroanei). ~n acela[i fel, (pietre pre]ioase trebuie s\fie) [i cre[tinii, care alc\tuiesc coroana lui Hristos, pentru casufletele lor s\ devin\ p\rta[e ale sfin]ilor.

Slav\ Celui ce atât (de mult) a iubit sufletul acesta, Carea p\timit pentru el [i l-a `nviat din mor]i!

Dar dup\ cum pe fa]a lui Moise era pus un acoper\mânt,pentru ca poporul s\ n-o poat\ vedea, tot a[a [i acum, unacoper\mânt este pus peste inima ta, ca s\ nu vezi slava luiDumnezeu. Când se va lua acela, atunci (Dumnezeu) se vavedea [i Se va ar\ta cre[tinilor, celor ce-L iubesc [i-L caut\cu adev\rat, dup\ cum El (`nsu[i) spune: „M\ voi ar\ta lui [ivoi face l\ca[ la el” (Ioan 14, 21 [i 23).

3. S\ ne str\duim, deci, s\ ne apropiem de Hristos, Carenu minte, pentru ca s\ dobândim f\g\duin]a [i Noul Leg\-mânt, pe care Domnul l-a inaugurat prin crucea [i moarteaSa. (Atunci) El a sf\râmat por]ile iadului [i ale p\catului, ascos (de acolo) sufletele credincio[ilor, a pus `nl\untrul lor peMângâietorul [i le-a ridicat `n ~mp\r\]ia Sa. S\ `mp\r\]im,deci, [i noi `mpreun\ cu El `n Ierusalimul cel de sus, `n ceta-tea Lui (cea sfânt\), `n Biserica cea cereasc\, `n ceata sfin]ilor`ngeri! (Se cuvine s\ spunem) `ns\ c\ fra]ii care vreme `nde-lungat\ au fost `ncerca]i pot s\ ajute pe cei f\r\ experien]\[i s\ aib\ `ng\duin]\ (fa]\ de ei).

4. Unii, care au luat aminte la ei `n[i[i [i au stat sub `nrâu-rirea puternic\ a harului lui Dumnezeu, au aflat m\dularelelor atât de sfin]ite, `ncât credeau c\ `n cre[tini nu se mai nascpofte [i c\ au [i dobândit minte `n]eleapt\ [i neprih\nit\.Omul lor cel l\untric era (atât) de sus fa]\ de cele p\mânte[ti([i atât de avântat) c\tre lucrurile cere[ti [i dumnezeie[ti, `ncât(semenii lor) credeau c\ un astfel de om a [i ajuns la m\surades\vâr[irii. Dar, pe când socotea c\ a [i ajuns la liman, s-aun\pustit asupra lui valurile [i s-a aflat iar\[i `n mijlocul m\rii,a fost dus acolo (unde) se v\d doar marea [i cerul, iar moar-tea este aproape. Intrând astfel p\catul `n el, a dat na[tere latoat\ pofta cea rea (Rom. 7, 8). (Iat\) `ns\ c\ astfel de oa-meni iar\[i se `nvrednicesc s\ primeasc\ harul [i, s\ zic a[a,(s\ guste) o pic\tur\ din adâncul nesfâr[it al m\rii (celei du-hovnice[ti). Ei afl\ c\ aceast\ lucrare minunat\, nemaiauzit\,str\in\ (de natura lor) [i dumnezeiasc\ se repet\ `n fiecareclip\ [i `n fiecare zi; (atunci) se minuneaz\ [i se `ntreab\ cumau putut s\ se `n[ele. Harul `l lumineaz\ (pe un astfel de om),`l conduce, `i aduce pace, `i face bine `n toate, pentru c\ esteceresc [i dumnezeiesc. Pe lâng\ el, `mp\ra]ii, cei puternici,`n]elep]ii [i marii dreg\tori par mici [i ne`nsemna]i. Cu timpul

OMILIA XXXVIII 247

lucrurile se schimb\ (iar), `ncât un astfel de (om) se socote[tecel mai p\c\tos dintre to]i oamenii. Dar iat\ c\ `ntr-o clip\ sevede asemenea unui mare `mp\rat sau ca un prieten apro-piat al regelui, [i `n alta se vede slab [i s\rac, [i nedumeritse `ntreab\: „Pentru ce odat\ este a[a, pentru ce alt\dat\altfel?” (Se `ntâmpl\ a[a) pentru c\ Satana, urând binele, in-sufl\ r\ul celor care izbutesc s\ practice virtutea [i `ncearc\s\-i `ntoarc\ din calea lor, pentru c\ aceasta este lucrarea lui.

5. Dar tu s\ nu i te supui, ci, dimpotriv\, s\vâr[e[te drep-tatea, care se `mpline[te `n omul cel l\untric, unde se afl\ tri-bunalul lui Hristos [i altarul cel ne`ntinat, pentru ca m\rturiacuno[tiin]ei tale s\ se laude `n crucea lui Hristos, care a cu-r\]it con[tiin]a ta de lucrurile cele moarte. Astfel, tu te vei `n-china lui Dumnezeu cu duhul t\u (Rom. 1, 9; Ioan 4, 23-24)[i vei cunoa[te pe Cel c\ruia I te `nchini, dup\ cuvântul Celuicare a zis: „Noi ne ̀ nchin\m Celui pe care-L cunoa[tem” (Ioan4, 22). ~ncredin]eaz\-te lui Dumnezeu, Care te conduce; su-fletul t\u s\ fie `n comuniune cu Dumnezeu, precum este `ncomuniune mireasa cu mirele ei. C\ zice: „Taina aceastamare este; iar eu zic `n Hristos [i `n Biseric\” (Efes. 5, 32). Iareu spun: `n Hristos [i `n sufletul cel neprih\nit. Lui (se cu-vine) slava `n veci. Amin.

OMILIA A XXXIX-A

Pentru ce ni s-a dat nou\ Sfânta Scriptur\ de c\tre Dumnezeu.

1. Dup\ cum atunci când un `mp\rat, vrând s\ dea (supu-[ilor s\i) titluri de cinste sau daruri deosebite, le scrie aces-tora epistole, zicând: „Gr\bi]i-v\ de veni]i la mine, ca s\ lua]i


de la mine daruri `mp\r\te[ti”, iar de nu vin [i nu primesc(darurile), citirea scrisorilor nu le este de niciun folos, ba, dim-potriv\, nevrând ei s\ vin\ [i s\ se `nvredniceasc\ de cinstea(de a primi darurile) din mâna `mp\ratului, se fac [i vinova]ide moarte; tot a[a [i Dumnezeu a dat oamenilor SfinteleScripturi, `ntocmai ca pe ni[te epistole, pentru a le face cu-noscut c\, având credin]\ ̀ n El, trebuie s\ cear\ [i s\ primeas-c\ darul ceresc (ce vine) din `ns\[i fiin]a Dumnezeirii Sale.Pentru c\ s-a scris: „(El ne-a h\r\zit mari [i de mare pre]f\g\duin]e), ca prin ele s\ v\ face]i p\rta[i dumnezeie[tii firi”(2 Petru 1, 4). Dar dac\ omul nu se apropie, nu cere [i nuprime[te, nu-i folose[te la nimic citirea Scripturilor, ba, dim-potriv\, se face vinovat de moarte, pentru c\ n-a voit s\primeasc\ de la ~mp\ratul ceresc darul vie]ii, f\r\ de careeste cu neputin]\ s\ dobândeasc\ via]a cea netrec\toare,Care este Hristos, C\ruia (se cuvine) slava `n veci. Amin.

OMILIA A XL-A

Toate virtu]ile [i toate relele sunt legate `ntre ele; se ]in una de alta, ca verigile unui lan].

1. Referitor la (`ntrebarea legat\ de) faptele cele din afar\,(anume) pe care s-o iubim [i s-o alegem `n primul rând, aceas-ta s\ [ti]i, iubi]ilor, c\ toate virtu]ile se leag\ unele de altele;se leag\ una de alta [i formeaz\ un fel de lan] duhovnicesc.(Astfel), rug\ciunea se leag\ de iubire, iubirea de bucurie,bucuria de blânde]e, blânde]ea de smerenie, smerenia deslujire, slujirea de n\dejde, n\dejdea de credin]\, credin]ade ascultare, ascultarea de simplitate. Tot a[a se `ntâmpl\ [i

OMILIA XL 249

`n partea opus\, unde relele se ]in [i ele una de alta. (Astfel),ura se leag\ de mânie, mânia de mândrie, mândria de slavade[art\, slava de[art\ de necredin]\, necredin]a de `nvârto-[area inimii, `nvârto[area inimii de nep\sare, nep\sarea delene, lenea de nesim]ire, nesim]irea de nelini[te, iar nelini[-tea de iubirea pl\cerilor. ({i toate) celelalte m\dulare ale r\u-t\]ii se leag\ unul de altul, dup\ cum, pe de alt\ parte, vir-tu]ile stau laolalt\, `n leg\tur\ [i unire.

2. ~n toat\ aceast\ bun\ osteneal\ [i `n faptele virtu]ii,lucrul de c\petenie este st\ruin]a `n rug\ciune; prin aceastaputem s\ cerem de la Dumnezeu [i s\ dobândim, `n fiecarezi, [i celelalte virtu]i. Datorit\ ei, cei vrednici ajung s\ se `m-p\rt\[easc\ de sfin]enia lui Dumnezeu [i de puterea ceaduhovniceasc\ [i `[i unesc gândul lor cu Domnul `ntr-o iubirenegr\it\. Pentru c\ acela care st\ruie zilnic `n rug\ciune, seaprinde de iubire [i dor dup\ Dumnezeu [i prime[te harulDuhului ce-l duce la des\vâr[ire.

3. ~ntrebare: De vreme ce unii `[i vând averile, elibereaz\sclavii [i `mplinesc poruncile, dar nu caut\ s\ primeasc\ peDuhul `n aceast\ lume, oare, tr\ind a[a, vor intra `n ~mp\r\]iacerurilor?

R\spuns: Acesta este un lucru de mare sub]irime; uniispun c\ este o singur\ ~mp\r\]ie [i o singur\ gheen\. Noi`ns\ zicem c\ sunt multe trepte, deosebiri [i m\suri `n (una)[i aceea[i ~mp\r\]ie [i `n (unul) [i acela[i iad. Dup\ cum su-fletul unul este `n toate m\dularele trupului, [i el lucreaz\sus, `n minte, [i mi[c\ jos picioarele, tot a[a [i Dumnezeireacuprinde toate creaturile, pe cele ce sunt `n ceruri [i pe celece sunt `n adâncurile abisului. Ea este pretutindeni `n crea]ie,dar [i `n afara creaturilor, pentru c\ este nem\surat\ [i nem\r-ginit\. Dumnezeirea `ns\[i poart\ grij\ de oameni [i rându-ie[te toate cum se cuvine. {i pentru c\ unii se roag\ ne[tiind


ce cer, al]ii postesc, iar al]ii `[i `mplinesc slujba lor (f\r\ gân-dul de a primi pe Duhul), Dumnezeu, judec\tor drept fiind,d\ fiec\ruia, dup\ credin]a sa, plata cuvenit\. Pentru c\ totceea ce fac, din frica de Dumnezeu fac, dar nu to]i ace[tiasunt fii, regi [i mo[tenitori.

4. ~n lume unii sunt uciga[i, al]ii desfrâna]i [i al]ii ho]i, darsunt [i unii care `mpart (bunurile) lor s\racilor. Domnul iaaminte [i la unii, [i la al]ii. Celor ce fac binele, El le r\spl\te[te[i le d\ odihn\. Desigur (nu tuturor la fel), ci sunt r\spl\]ifoarte mari [i r\spl\]i foarte mici; ba chiar [i `n slav\ [i lumin\sunt deosebiri. Cei ce au `nveninat (pe al]ii), tâlharii (dar) [icei ce s-au f\cut vinova]i de gre[eli mai mici se afl\ `n iad,spre pedeaps\, (desigur, nefiind pedepsi]i to]i la fel). Prinurmare, cei care spun c\ este o ~mp\r\]ie [i un iad, dar c\nu sunt trepte (`n ele), gre[esc. ~ntr-adev\r, câ]i oameni nucerceteaz\ acum teatrele [i (se dedau) la multe destr\b\l\ri!Dar câ]i sunt [i cei ce se roag\ [i se tem de Dumnezeu! Dum-nezeu `ns\ ia aminte [i la unii, [i la al]ii [i, judec\tor dreptfiind, preg\te[te pentru unii odihna, iar pentru al]ii pedeapsa.

5. Dup\ cum oamenii, `nh\mând caii la c\ru]ele de lupt\,se avânt\ cu ele unul `mpotriva altuia, fiecare silindu-se s\doboare [i s\ `nving\ pe adversar, tot a[a, inima celor ce selupt\ (duhovnice[te) este o aren\. Duhurile cele rele se lupt\`mpotriva sufletului, iar Dumnezeu [i `ngerii privesc la lupt\.~n orice clip\ sufletul na[te gânduri noi, [i tot a[a [i r\utatea.Sufletul are multe gânduri tainice [i `n orice clip\ na[te al-tele; tot a[a [i r\utatea are multe gânduri (tainice) [i `n oriceclip\ na[te gânduri noi `mpotriva sufletului. Mintea este vizi-tiul care preg\te[te carul de lupt\ al sufletului [i ]ine `n frâugândurile; ea se arunc\ `mpotriva carului de lupt\ al lui sa-tana, care, de asemenea, vine `mpotriva sufletului.

OMILIA XL 251

6. ~ntrebare: Dac\ rug\ciunea este odihn\, cum de spununii: Nu putem s\ ne rug\m, nici nu au r\bdare s\ se roage?

R\spuns: Odihna aceasta (sau rug\ciunea), când e priso-sitoare, mân\ la mil\ [i felurite slujiri, cum sunt, de pild\,cercetarea fra]ilor [i vestirea cuvântului (Evangheliei). De alt-fel, firea `ns\[i ne `ndeamn\ s\ mergem s\ cercet\m pe fra]i[i s\ le facem cunoscut cuvântul (Evangheliei).

~ntr-adev\r, niciun obiect aruncat `n foc nu poate s\ r\-mân\ ceea ce este dup\ firea lui, ci, `n mod necesar, el `nsu[idevine foc; astfel, de arunci `n foc pietricelele, ele se schimb\`n pu]in calcar. Apoi, unul se arunc\ `n mijlocul m\rii, esteacoperit de valuri [i piere; altul `ns\ (se afund\) cu precau]ie([i numai ce) intr\, c\ iar\[i vrea s\ se ridice la suprafa]\, s\pluteasc\, s\ ias\ la mal [i s\ vad\ pe oamenii de uscat. Tota[a este [i `n cele duhovnice[ti: când intr\ cineva `n adâncu-rile harului, numaidecât `[i aminte[te de fra]ii s\i; firea `ns\[i`l `ndeamn\ s\ mearg\ la ei, s\ `mplineasc\ (fa]\ de ei porun-ca) iubirii, s\ le fac\ cunoscut cuvântul (Evangheliei).

7. ~ntrebare: Cum pot s\ stea al\turi `n inim\ dou\ lucrurideosebite, ca harul [i p\catul?

R\spuns: Dup\ cum atunci când este foc sub c\ldare,dac\ se pun lemne pe foc, vasul se `nc\lze[te [i mai tare, sero[e[te [i ce este `n el fierbe [i clocote[te; iar dac\, din negli-jen]\, nu se adaug\ lemne, focul scade [i parc\ se stinge, tota[a se `ntâmpl\ [i cu harul, focul cel ceresc. El este `nl\untrult\u ([i `n afara ta). Dac\ te rogi [i-]i `ndrep]i gândurile [i iubi-rea spre Hristos, este ca [i cum ai pune lemne (pe foc); gân-durile tale se fac foc [i se afund\ `n dorirea lui Dumnezeu.Chiar dac\ Duhul se retrage (uneori), ca [i când ar fi `n afarata, de[i se vede `n afara ta, El este [i `nl\untrul t\u. Când `ns\omul este lipsit de grij\ [i se las\ furat, fie [i pu]in, de trebu-rile lume[ti [i de vis\ri, numaidecât vine r\utatea, p\trunde


`n suflet [i `ncepe s\ strâmtoreze pe om `n `ntregime. ~nmod firesc, sufletul `[i aduce aminte de tihna de mai `nainte,`ncepe s\ se `ntristeze [i sufer\ necontenit.

8. Iar dac\ mintea se `ndreapt\ iar\[i c\tre Dumnezeu,(iar\[i) `ncepe s\-[i recapete tihna de mai `nainte. (V\zândaceasta), ea caut\ cu [i mai mult zel pe Dumnezeu [i `ncepea spune: „Doamne, (nu m\ p\r\si)!”. Atunci focul care aprin-de [i d\ odihn\ sufletului cre[te `n el, pu]in câte pu]in, (`latrage c\tre el), a[a cum pu]in câte pu]in undi]a scoate pe[-tele din adânc. C\ dac\ n-ar fi a[a, dac\ omul n-ar gusta [idin am\r\ciune [i din moarte, cum ar putea deosebi amarulde dulce, moartea de via]\, [i cum ar putea s\ mul]umeasc\Tat\lui celui ce d\ via]\ [i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A XLI-A

Foarte adânci sunt c\m\rile sufletului; el cre[te [i `n har, [i `n r\ut\]i.

1. Vasul cel de mare pre] al sufletului este foarte adânc,c\ se spune undeva: „El cerceteaz\ adâncul [i inima” (~n]. Sir.42, 23).

Ab\tându-se omul de la porunca (lui Dumnezeu) [i ajun-gând sub osânda mâniei (Sale), p\catul a pus st\pânire peel; acel (p\cat), având sub]irime de duh [i adânc, `ntocmaica o mare de am\r\ciune, a p\truns `nl\untrul s\u [i a luat `nst\pânire c\m\rile sufletului, pân\ `n col]urile lui cele maiascunse. Amestecul acesta dintre suflet [i p\cat `l putem ase-m\na cu un copac uria[, cu ramuri multe [i cu r\d\cini (`nfipte)`n adâncurile p\mântului. (Dup\ cum copacul) are r\d\cinile

OMILIA XL 253

adânc `nfipte `n p\mânt, tot a[a p\catul, p\trunzând `n suflet,a ocupat c\m\rile lui cele mai tainice ([i a devenit o a douafire), prin n\ravul cel r\u. Deoarece cre[te odat\ cu omul,din copil\rie, [i (pe fiecare) `l `nva]\ cele rele.

2. Atunci când puterea harului dumnezeiesc adumbre[-te sufletul, dup\ m\sura credin]ei fiec\ruia, [i când (sufletul)prime[te ajutorul cel de sus, (trebuie s\ [tim) c\ harul doar`n parte l-a adumbrit. Deci, s\ nu socoteasc\ cineva c\ totsufletul a fost luminat. ~nl\untrul s\u r\mân `nc\ multe locurist\pânite de r\utate [i este nevoie de mult\ trud\ [i oste-neal\ din partea omului ca s\ fie `n acord cu harul ce i s-a dat.De aceea, harul dumnezeiesc, (numai) `n parte `ncepe s\ cer-ceteze sufletul – de[i `ntr-o clip\ ar putea s\-l cur\]easc\ [is\-l des\vâr[easc\ –, pentru a `ncerca libertatea omului, pen-tru a vedea dac\ p\streaz\ ne[tirbit\ iubirea fa]\ de Dum-nezeu, pentru a vedea dac\ nu se une[te `n niciun chip cur\utatea [i dac\ se pred\ cu totul harului. {i dac\ sufletul,`ncercat vreme `ndelungat\, cu nimic nu `ntristeaz\, nici nubatjocore[te harul, `l prime[te tot mai mult. Harul `nsu[i `[iafl\ loc `n suflet, `[i `nfige r\d\cinile `n p\r]ile [i gândurilecele mai adânci ale lui – dac\ sufletul, vreme `ndelungat\, sep\streaz\ `n acord cu harul –, pân\ când harul cuprinde `n`ntregime sufletul [i st\pâne[te peste acest vas.

3. Iar dac\ cineva nu se smere[te `ndestul, atunci estedat lui satana, este dezbr\cat de harul dumnezeiesc care is-a dat [i este supus la multe necazuri. Atunci se arat\ z\d\r-nicia mândriei lui [i c\ este gol (la suflet) [i de nimic. De aceea,se cuvine ca cel bogat `n harul lui Dumnezeu s\ fie smerit,s\ aib\ inim\ zdrobit\ [i s\ se socoteasc\ s\rac [i neavândnimic al s\u. (S\ [tie c\ bunul pe care-l are) nu-i apar]ine, c\i l-a dat lui Altul [i c\ atunci când vrea, Acela `l poate lua dela el. Cel ce astfel se smere[te `naintea lui Dumnezeu [i aoamenilor, poate p\stra harul care i-a fost dat, dup\ cum


spune (Mântuitorul): „Cel ce se smere[te se va `n\l]a” (Luca14, 11). Chiar dac\ este ales al Domnului, s\ se socoteasc\pe sine netrebnic; chiar dac\ este credincios, s\ se socoteas-c\ pe sine netrebnic. Pentru c\ astfel de suflete plac lui Dum-nezeu [i primesc via]a `n Hristos, C\ruia (se cuvine) slava [iputerea `n veci. Amin.

OMILIA A XLII-A

Nu cele din afar\, ci cele dinl\untru aduc folos sau vat\m\ pe om, adic\ Duhul harului sau duhul r\ut\]ii din el.

1. Dac\ o cetate mare a devenit pustie, dac\ zidurile i-aufost distruse [i a c\zut `n mâinile du[manilor, m\re]ia nu-imai sluje[te la nimic. De aceea, pe lâng\ l\]ime, cetatea tre-buie s\ aib\ [i ziduri puternice, ca du[manii s\ nu intre `n ea.Tot a[a [i sufletele `mpodobite cu cuno[tin]\, `n]elegere [iminte p\trunz\toare sunt asemenea unor cet\]i mari. Tre-buie `ns\ s\ caute s\ fie fortificate cu puterea Duhului, canu cumva du[manii, intrând `n ele, s\ le pustiasc\. ~n]elep]iiacestei lumi, Aristotel, Platon [i Socrate, `nzestra]i cu mintep\trunz\toare, erau asemenea unor cet\]i mari, `ns\ pustiitede du[mani, pentru c\ Duhul lui Dumnezeu nu era `ntru ei.

2. To]i oamenii simpli, care se `mp\rt\[esc de har, suntca ni[te cet\]i mici, `ns\ fortificate de puterea crucii. Ei caddin har [i se pierd din dou\ pricini: fie c\ nu `ndur\ cu r\b-dare necazurile care vin peste ei, fie c\, am\gi]i de pl\cerilep\catului, se las\ mâna]i de ele; c\ nu poate fi str\b\tut\calea vie]ii f\r\ ispite. Dup\ cum cer[etoarea [i `mp\r\teasaacelea[i dureri au la na[tere, iar p\mântul celui bogat [i al

OMILIA XLII 255

celui s\rac (la fel trebuie lucrat) – pentru c\ dac\ nu este lucratcum se cuvine, nu d\ roade bogate –, tot a[a (stau lucrurile)[i când e vorba de cultivarea sufletului: nici cel `n]elept, nicicel bogat nu mo[tenesc ~mp\r\]ia harului dac\ (nu-[i cultiv\sufletul) cu r\bdare, trecând prin necazuri [i multe osteneli.C\ a[a trebuie s\ fie via]a cre[tinilor! {i dup\ cum miereaeste dulce [i nu se afl\ `n ea nimic amar sau veninos, tot a[a[i cre[tinii, orice ar veni peste ei, fie bine, fie r\u, r\mân tot-deauna buni, dup\ cum zice Domnul: „Fi]i milostivi precum[i Tat\l vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Cu adev\rat, ceeace vat\m\ [i `ntineaz\ pe om `nl\untrul lui se afl\. C\ ziceDomnul: „Din inim\ ies cugetele cele rele” (Matei 15, 18).

3. ~nl\untru, deci, `n inim\ se târ\[te [i cre[te duhul r\u-t\]ii, care insufl\ gânduri [i mân\ la fapte; de acest v\l al `n-tunericului, de acest om vechi trebuie s\ se dezbrace cei cealearg\ c\tre Dumnezeu, pentru a `mbr\ca pe omul cel ceresc[i nou, care este Hristos (Efes. 4, 24). Deci, nimic din cele dinafar\ nu poate v\t\ma pe om, afar\ numai de duhul `ntune-ricului, care viaz\, lucreaz\ [i locuie[te `n inim\. Fiecare, deci,este dator s\ câ[tige lupta cu gândurile, pentru ca Hristos s\str\luceasc\ `n inima sa. Lui (se cuvine) slava `n veci. Amin.

OMILIA A XLIII-A

Despre sporirea b\rbatului cre[tin, a c\rui `ntreag\ putere st\ `n inim\, a[a cum se va ar\ta aici, `n diferite chipuri.

1. Candele multe [i l\mpi se aprind de la foc, [i ard; [idup\ cum toate (aceste) candele [i l\mpi `[i primesc lumina[i str\lucirea (de la un singur izvor), de la natura cea una (a


focului), tot a[a [i cre[tinii, de la natura unic\ a focului dum-nezeiesc, de la Fiul lui Dumnezeu `[i primesc lumina [i str\-lucirea [i au candelele aprinse `n inimile lor [i str\lucesc `na-intea Lui, chiar de pe p\mânt, dup\ cum El (`nsu[i a luminat).C\ scris este: „Pentru aceasta te-a uns pe tine Dumnezeult\u cu untdelemnul bucuriei” (Ps. 44, 9). Fiul lui Dumnezeua fost numit Hristos (pentru c\ a fost uns); cu acela[i untde-lemn fiind un[i [i noi, devenim hristo[i, având, s\ zic a[a, ace-ea[i fire [i acela[i trup cu El. S-a zis iar\[i: „Pentru c\ [i Cel cesfin]e[te [i cei ce se sfin]esc, dintr-Unul sunt to]i” (Evr. 2, 11).

2. Cre[tinii, deci, sunt ca ni[te candele cu untdelemn `nele; acest untdelemn sunt roadele drept\]ii. Dar dac\ nu leeste aprins\ candela de la candela Dumnezeirii, nimic nusunt. Domnul a fost candel\ aprins\ pentru c\ Duhul Dum-nezeirii locuia aievea `n El [i ardea `n inima Lui de om. C\`ntocmai ca o pung\ `nvechit\, dar plin\ de m\rg\ritare, tre-buie s\ fie cre[tinii; s\ fie, adic\, dup\ omul cel din afar\smeri]i [i de dispre]uit, `ns\ `n omul cel dinl\untru s\ poartem\rg\ritarul cel de mare pre]. Dar unii sunt asemenea mor-mintelor v\ruite, pe dinafar\ zugr\vite [i foarte frumoase, iarpe dinl\untru pline de oase de mor]i, de mult miros urât [ide duhuri necurate (Matei 23, 37). Sunt mor]i de la (fa]a) luiDumnezeu [i `mbr\ca]i `n toat\ ru[inea, murd\ria [i `ntune-ricul celui-potrivnic.

3. Apostolul zice: „Cât\ vreme mo[tenitorul este copil,se afl\ sub epitropi [i iconomi” (Gal. 4, 1-2). Ace[tia sunt du-hurile cele rele. Ele nu vor ca tân\rul s\ creasc\, ca nu cum-va, f\cându-se b\rbat des\vâr[it, s\ `nceap\ a se `ngriji detreburile sale [i s\ se poarte ca un st\pân.

Cre[tinul (`ns\) este dator ca totdeauna s\-[i aminteasc\de Dumnezeu. Pentru c\ s-a scris: „S\ iube[ti pe DomnulDumnezeul t\u din toat\ inima ta” (Deut. 6, 5). S\ iube[ti pe

OMILIA XLIII 257

17 – Omilii

Domnul nu doar când mergi la biseric\, ci s\-]i aminte[ti deDumnezeu [i s\-L iube[ti chiar [i când mergi, când vorbe[ti [icând m\nânci, pentru c\ El a zis: „Acolo unde este comoarata, acolo este [i inima ta” (Matei 6, 21). Lucrul, deci, de carese leag\ inima cuiva [i c\tre care `l `mpinge dorin]a sa, acelaeste dumnezeul lui. Dac\ inima dore[te ne`ncetat pe Dum-nezeu, El este Domnul inimii lui. Dar dac\ cineva, dup\ ces-a lep\dat de toate [i a `mbr\]i[at s\r\cia [i postul, r\mâne`nc\tu[at de grija de sine sau de lucrurile lumii, de casa sa, saude iubirea fa]\ de p\rin]i, acela are drept dumnezeu lucrurilecare `i robesc mintea [i inima. (Unul ca acesta) a ie[it dinlume pe poarta cea larg\, dar s-a `ntors `n ea pe alta dosnic\.

Dup\ cum vreascurile aruncate `n foc nu pot s\ rezisteputerii lui, ci `ndat\ sunt mistuite de el, tot a[a [i demonii,vrând s\ se lupte cu omul care s-a `nvrednicit (a primi) peDuhul (Sfânt), sunt ar[i [i mistui]i de puterea focului (S\u);numai s\ fie omul totdeauna alipit de Domnul [i s\-[i pun\`n El `ncrederea [i n\dejdea. Dac\ demonii ar fi tari ca mun]iide fier, [i tot ar fi ar[i de rug\ciune `ntocmai ca ceara de foc(Ps. 67, 3). ~ns\, (`ntr-adev\r), mare lupt\ trebuie s\ dea su-fletul cu ei. C\ sunt (asemenea) unor râuri pline de balauri, cani[te guri de lei, ca un pârjol ce se abate asupra sufletului.

Un r\uf\c\tor n\r\vit, `mb\tat de duhul r\t\cirii, al uci-derii [i al desfrâului, nu se satur\ f\când r\ul; cre[tinii `ns\,boteza]i `n Duhul Sfânt, nu [tiu ce `nseamn\ s\vâr[irea r\ului.Sunt `ns\ unii care au (primit) harul, dar mai au leg\tur\ cup\catul; ace[tia tr\iesc sub st\pânirea fricii [i str\bat locuride temut.

4. C\ dup\ cum marinarii, atunci când navigheaz\ [i n-auajuns `nc\ la ]\rm – chiar dac\ au vânt prielnic, iar marea estelini[tit\ –, necontenit se tem ca nu cumva, deodat\, s\ se stâr-neasc\ vânt potrivnic, s\ umfle valurile [i s\ pun\ corabia `npericol, tot a[a [i cre[tinii, chiar dac\ vântul prielnic al Duhu-


lui Sfânt sufl\ `n ei, tot se tem ca nu cumva vântul puteriipotrivnice s\ nu se abat\ asupra lor, s\ le tulbure [i s\ le zbu-ciume sufletele. Este nevoie, deci, de mult zel ca s\ ajungemla limanul odihnei, la lumea cea des\vâr[it\, la via]a [i desf\-tarea ve[nic\, la cinstirea sfin]ilor, la Ierusalimul cel ceresc, laBiserica celor `ntâi-n\scu]i. Dac\ cineva nu ajunge la aceast\m\sur\ (a des\vâr[irii), tr\ie[te cu mult\ team\, ca nu cum-va, `n tot acest r\stimp, puterea cea rea s\-l duc\ la c\dere.

5. Când femeia z\misle[te, poart\ f\tul `nl\untrul ei, `n`ntuneric [i `ntr-un loc, a[a zicând, ascuns. Deci, dac\ se `n-tâmpl\ ca pruncul s\ se nasc\ la vremea cuvenit\, vede ocrea]ie (pentru el cu totul) nou\, pe care n-a v\zut-o nicio-dat\, vede cerul, p\mântul [i soarele. {i numaidecât prie-tenii [i rudele, cu fe]e vesele, `l iau `n bra]e. Dar dac\, dintr-opricin\ oarecare, pruncul se desprinde (de sânul mamei), me-dicii rândui]i pentru aceasta se folosesc de bisturiu. {i astfel,pruncul trece de la o moarte la alta, de la un `ntuneric la altul.

Tot a[a este [i `n cele duhovnice[ti. To]i cei care au pri-mit s\mân]a Dumnezeirii, o poart\ `n chip nev\zut [i, dinpricina p\catului care locuie[te `n ei, o ]in ascuns\ `n locuri`ntunecoase [i `nfrico[\toare. Dar dac\ vegheaz\ asupra lor[i p\zesc s\mân]a, la vremea cuvenit\ o aduc la lumin\, `nchip v\zut, iar `n ceasul dezleg\rii de trup, `ngerii [i toate ce-tele cere[ti `i primesc pe ei cu chipuri vesele. Dar dac\ cel cea primit armele lui Hristos pentru a se lupta cu b\rb\]ie selas\ numaidecât prad\ du[manilor, acesta, `n momentul dez-leg\rii de trup, trece de la `ntunericul care-l `nconjoar\ acum,la altul [i mai r\u, [i la pierzanie.

6. S\ ne `nchipuim o gr\din\ cu arbori roditori [i plantearomate, bine `ngrijit\ [i frumos aranjat\, `mprejmuit\ cuzid, [i `n preajma ei curgând un râu n\valnic. (Ei bine), dac\numai pu]in\ ap\, (un mic torent) se abate spre zid, `l roade[i-i surp\ `ncet-`ncet temelia, sap\ [an] (prin el) [i, intrând (`n

OMILIA XLIII 259

gr\din\), dezr\d\cineaz\ [i distruge toate plantele, ruineaz\toat\ lucrarea [i o face neroditoare. Tot a[a se `ntâmpl\ [i cuinima omului. Ea are gânduri bune, dar pururea se afl\ `npreajma ei torentele r\ut\]ii, gata s\ o cople[easc\ [i s\ odea de partea lor. Deci, dac\ pentru o clip\, mintea devineu[uratic\, dac\ se apleac\ gândurile cele necurate, numai-decât câ[tig\ teren duhurile minciunii, intr\ [i-i distrug fru-muse]ile, ruineaz\ gândurile cele bune [i pustiesc sufletul.

7. Dup\ cum ochiul, de[i cel mai mic dintre toate m\du-larele (trupului) – [i pupila la fel –, este un mare vas; el vede`n acela[i timp cerul, stelele, soarele, luna, ora[ele [i cele-lalte obiecte, [i toate lucrurile – `mbr\]i[ate `ntr-o singur\ pri-vire – se contureaz\ `n pupila cea mic\ a ochiului, tot a[aeste [i cu mintea [i cu inima. Inima este un vas mic, [i cutoate acestea (cuprinde multe lucruri): `n ea sunt balauri, lei,fiare veninoase, drumuri rele [i gloduroase [i toat\ adun\turar\ut\]ii, dar tot `n ea se afl\ Dumnezeu, `ngerii, via]a, `mp\-r\]ia, lumina, apostolii, comorile harului [i toate celelalte.Dup\ cum cea]a, acoperind toat\ lumea, face ca om pe oms\ nu se vad\, tot a[a [i `ntunericul veacului acestuia, aco-perind toat\ crea]ia [i toat\ natura uman\ – de la c\derea `np\cat –, face pe om s\ tr\iasc\ `n noapte [i `n locuri care in-sufl\ fric\. {i dup\ cum este mul]imea fumului `ntr-o cas\, lafel este [i p\catul, târându-se [i s\l\[luindu-se `n cugeteleinimii, (`nso]it de) o mul]ime nenum\rat\ de demoni.

8. ~n lumea v\zut\, atunci când izbucne[te r\zboi, numerg la lupt\ cei `n]elep]i [i marile personalit\]i; temându-sede moarte, ei r\mân (acas\). Sunt trimi[i la lupt\ recru]ii ceis\raci [i oamenii de rând. ~ns\ dac\ se `ntâmpl\ s\ ob]in\victoria `mpotriva du[manilor [i s\-i alunge din hotarele (]\rii),ei primesc recompense [i cununi din partea `mp\ratului,grade [i demnit\]i, iar cei mari se afl\ `n urma lor; tot a[a este


[i pe t\râm duhovnicesc. Cei simpli, ascultând de la `nceputCuvântul [i `mplinindu-l cu inim\ iubitoare de adev\r, pri-mesc de la Dumnezeu harul Duhului. Pe când cei `n]elep]i,care `ncep a-L cerceta cu de-am\nuntul, fug de lupt\, nusporesc [i se afl\ `n urma celor ce lupt\ [i `nving.

9. Dup\ cum vântul suflând foarte tare, pe toate crea-turile de sub cer le clatin\ [i face mult\ larm\, tot a[a [i pu-terea du[manilor agit\ adâncurile inimii [i zguduie [i pune `nslujba sa cugetele. Dup\ cum vame[ii, stând la strâmtoriledrumurilor, opresc pe c\l\tori [i-i scutur\ (de bani), tot a[a [idemonii pândesc sufletele [i le opresc atunci când ies dintrup. Dac\ ele nu sunt curate cu des\vâr[ire, nu le `ng\duies\ se ridice la c\m\rile cerului [i s\ ajung\ `n preajma St\-pânului lor, ci sunt trase `n jos de demonii din v\zduh. ~ns\,cât timp se afl\ `n trup, ei (pot) ob]ine, (desigur) cu mult efort[i lupt\, harul cel de sus, de la Domnul, adic\, datorit\ vie]iilor virtuoase, vor merge la Domnul, dup\ cum El (`nsu[i) af\g\duit: „Acolo unde voi fi Eu, va fi [i sluga Mea” (Ioan 12,26). {i vor `mp\r\]i la nesfâr[it `mpreun\ cu Tat\l, cu Fiul [icu Sfântul Duh, acum, [i pururea [i `n vecii vecilor. Amin.

OMILIA A XLIV-A

Ce fel de schimbare [i `nnoire lucreaz\ `n om Hristos, Cel care vindec\ patimile [i bolile sufletului.

1. Cel ce se apropie de Dumnezeu [i vrea cu adev\rat s\stea al\turi de Hristos, trebuie s\-[i schimbe felul de a fi [i pur-tarea sa de mai `nainte, s\ devin\ un om bun [i nou [i s\ numai p\streze nimic din omul cel vechi. Pentru c\ zice: „Dac\

OMILIA XLIV 261

este cineva `n Hristos, este f\ptur\ nou\” (2 Cor. 5, 17). C\pentru aceasta a venit Domnul nostru Iisus Hristos, ca s\schimbe, s\ transforme [i s\ `nnoiasc\ firea (noastr\), ca s\zideasc\ din nou sufletul cel ruinat de patimi prin c\lcareaporuncii, [i s\-l amestece cu Duhul Dumnezeirii Sale. El a ve-nit ca s\ ne dea un cuget nou, un suflet nou, ochi noi, urechinoi [i o limb\ nou\ [i duhovniceasc\. ~ntr-un cuvânt, pentrua face din cei ce cred `n El oameni noi, „burdufuri” noi, un-gându-i cu lumina cuno[tin]ei Sale, ca s\ pun\ (`n ei) un vinnou, adic\ pe Duhul S\u. C\ zice: „Vinul cel nou `n burdu-furi noi trebuie s\ se pun\” (Matei 9, 17).

2. C\ dup\ cum vr\jma[ul, când a supus pe om, a f\cutdin el o alt\ f\ptur\, spre folosul s\u, l-a `mbr\cat cu patimirele, l-a uns cu duhul p\catului [i a turnat `n el vinul a toat\nelegiuirea [i `nv\]\tura cea rea, tot a[a [i Domnul, izb\vin-du-l (din mâna) vr\jma[ului, l-a f\cut (un om) nou, l-a uns cuDuhul S\u [i a turnat `n el vinul vie]ii, `nv\]\tura cea nou\.Pentru c\ Acela care a `nmul]it cele cinci pâini (Matei 14,15-20), Cel care a f\cut s\ vorbeasc\ asina, care `n mod firesceste lipsit\ de ra]iune (Num. 22, 28 [.u.), Cel care a adus pedesfrânat\ la cur\]ie (Iosua 2, 8-21), Cel ce a dat focului,arz\tor prin firea lui, puterea de a r\cori pe (tinerii) care seaflau `n cuptor (Dan. 3, 50), Cel care a `mblânzit, pentruDaniel, pe leii s\lbatici din fire (Dan. 6, 23), Acesta poate s\schimbe sufletul r\v\[it [i pustiit de p\cat [i s\-l `ntoarc\ lapropria-i bun\tate, blânde]e [i pace, prin Duhul cel Sfânt [iBun, pe Care L-a f\g\duit.

3. Dup\ cum p\storul poate s\ t\m\duiasc\ oaia râioas\[i s-o p\zeasc\ de lupi, tot a[a [i Hristos, P\storul cel adev\-rat, venind (`n lume), El singur a putut s\ vindece pe aceast\oaie pierdut\ [i râioas\ care este omul, de râia [i de leprap\catului. Preo]ii de odinioar\, levi]ii [i `nv\]\torii (de Lege)


n-au putut s\ vindece sufletul prin ofrande [i jertfe, nici prinstropirea cu sânge, pentru c\ nici pe ei `n[i[i nu puteau s\se vindece; ei `n[i[i erau cuprin[i de sl\biciuni (Evr. 5, 1-3).C\ zice: „Este cu neputin]\ ca sângele de tauri [i de ]apis\ `nl\ture p\catele” (Evr. 10, 4). Domnul `nsu[i, gândind laneputin]a doctorilor de atunci, zicea: „Cu adev\rat ~mi ve]ispune aceast\ pild\: Doctore, vindec\-te pe tine `nsu]i” (Luca4, 23). Voia (adic\) s\ spun\: Eu nu sunt ca aceia care nici peei `n[i[i nu se puteau vindeca. Eu sunt Doctorul cel adev\rat,P\storul cel bun (Ioan 10, 11), Cel ce poate s\ vindece toat\boala [i toat\ neputin]a sufletului (Matei 10, 1), Eu sunt Mie-lul cel f\r\ prihan\ care S-a adus (jertf\) o dat\ pentru to]i(Evr. 9, 28; Apoc. 5, 12), [i pe to]i cei care vin la Mine Eupot s\-i vindec. ~ntr-adev\r, adev\rata vindecare a sufletuluidoar Dumnezeu o s\vâr[e[te. Pentru c\ s-a zis: „Iat\ Mielullui Dumnezeu, Care ridic\ p\catul lumii” (Ioan 1, 29), adic\p\catul sufletului care crede `n El [i ~l iube[te din toat\ inima.

4. Prin urmare, P\storul cel Bun vindec\ oaia cea râioas\;oaie pe oaie nu se pot vindeca. Iar dac\ oaia cea ra]ional\,omul, nu este vindecat (de râia p\catului), nu poate s\ intre`n Biserica Domnului cea cereasc\. Acest lucru a fost spus [i`n Lege, `n umbr\ [i `nchipuire. ~ntr-adev\r, Duhul acest ade-v\r `l veste[te când vorbe[te despre cel lepros [i despre celcu defect (trupesc). Pentru c\ se spune: „Niciun lepros [i nici(un om) care are meteahn\ `n trup s\ nu intre `n loca[ul celsfânt al Domnului” (Lev. 21, 17 [.u.; Deut. 23, 2). Apoi, celuilepros i s-a poruncit s\ mearg\ la preot, s\-l roage st\ruitors\ vin\ la cortul s\u, s\-[i pun\ mâinile sale peste lepr\, s\arate locul atins de lepr\ [i s-o cur\]easc\. La fel [i Hristos,Arhiereul bun\t\]ilor viitoare (Evr. 9, 11), Se apleac\ asuprasufletelor atinse de lepra p\catului, intr\ `n cortul trupuluilor, le vindec\ [i face s\ dispar\ patimile lor. ~n felul acesta,

OMILIA XLIV 263

sufletul va putea s\ intre `n Biserica din cer a sfin]ilor adev\-ratului Israel. Pentru c\ orice suflet care este plin de lepra pa-timilor p\catului, dac\ nu se apropie de Arhiereul cel ade-v\rat [i nu este cinstit acum (de El), nu intr\ `n rândul sfin-]ilor, `n Biserica cea cereasc\. Pentru c\ aceea, curat\ fiind [ine`ntinat\, prime[te (doar) sufletele cele curate [i ne`ntinate.C\ zice: „Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea peDumnezeu” (Matei 5, 8).

5. Se cuvine, deci, ca sufletul care crede cu adev\rat `nHristos s\ se schimbe [i s\ treac\ de la starea sa p\c\toas\de acum, la o alt\ stare, bun\, [i de la firea sa p\mânteasc\de acum, la o alt\ stare, dumnezeiasc\, `nnoit prin putereaDuhului Sfânt. A[a se va ar\ta vrednic de ~mp\r\]ia cerurilor.Putem dobândi toate acestea dac\ credem, dac\ iubim cuadev\rat pe Hristos [i dac\ `mplinim toate sfintele Sale po-runci. C\ dac\ pe vremea lui Elisei, un lemn, care prin naturalui este u[or, aruncat `n ap\, a ridicat (la suprafa]\) fierul, prinfirea lui greu, cu cât mai mult acum Domnul, trimi]ând peDuhul S\u, (care prin firea Sa este) diafan, bun [i ceresc, varidica cu El sufletul afundat `n apele p\catului, `l va u[ura, `iva da aripi – pentru a se ridica spre `n\l]imile cerului –, `l vaschimba [i-l va preface din starea lui (de acum).

6. Dup\ cum `n via]a de toate zilele nimeni nu poate, cuputerile sale, s\ str\bat\ [i s\ treac\ marea, dac\ nu are ocorabie u[oar\, de lemn, singura `n stare s\ pluteasc\ pe ape–, iar dac\ se `ncumet\ cineva s\ mearg\ pe (apele) m\rii, seafund\ [i piere –, tot a[a nici sufletul nu poate s\ str\bat\ [is\ treac\ peste marea cea amar\ a p\catului [i peste abisulpierz\tor al puterilor celor viclene [i al `ntunericului patimi-lor, decât numai primind pe Duhul cel u[or, ceresc [i `naripatal lui Hristos, Care trece peste toat\ viclenia, care duce dreptla limanul cel ceresc al odihnei, la cetatea ~mp\ratului.


{i dup\ cum cei (ce se `mbarc\) pe o corabie nu scot ap\din mare ca s\ bea, nici nu-[i iau din ea hainele [i hrana, cile aduc pe corabie, (de pe uscat), tot a[a [i sufletele cre[ti-nilor nu primesc din acest veac, ci de sus, din cer, hran\ ce-reasc\ [i ve[mânt duhovnicesc. Vie]uind cu cele ce vin deacolo (de sus), [i `mbarcându-se `n corabia Duhului celui bun[i d\t\tor de via]\, ei trec peste puterile cele protivnice [iviclene ale `ncep\toriilor [i st\pâniilor.

{i dup\ cum cor\biile cu care oamenii pot s\ str\bat\ ma-rea sunt f\cute din lemn (tare), tot a[a [i sufletele cre[tinilortrec peste toat\ r\utatea `nt\rite fiind cu feluritele daruri aleDuhului.

7. Pentru a s\vâr[i cu bine c\l\toria, corabia are nevoiede c\pitan [i de vânt prielnic [i lin. C\pitan iscusit [i vânt pri-elnic este Domnul (Hristos) pentru sufletul credincios `n careEl se afl\. El `l trece peste furtuni de temut, peste valuriles\lbatice ale r\ut\]ii [i peste furtunile violente ale p\catului.(El `l conduce) cu putere, cu iscusin]\ [i pricepere, dup\ cum~nsu[i [tie, [i potole[te tulburarea lui. F\r\ de Hristos, c\pe-tenia cea cereasc\, nu-i este nim\nui cu putin]\ s\ str\bat\marea cea rea a puterilor `ntunericului [i furtuna ispiteloramare. C\ zice (Psalmistul): „Se urcau pân\ la ceruri [i se co-borau pân\ `n adâncuri” (Ps. 106, 26). Dar El, Cel care a merspe valurile dezl\n]uite, [tie s\-i conduc\ (pe oameni) prinispite [i lupte. C\ s-a scris: „~nsu[i fiind ispitit, poate [i celorce se ispitesc s\ le ajute” (Evr. 2, 18).

8. Se cuvine, deci, ca sufletele noastre s\ se schimbe [is\ treac\ de la starea de acum la alta, dumnezeiasc\, [i dinvechi, amare [i necredincioase s\ devin\ noi, bune [i credin-cioase. F\cându-se a[a, vor fi restabilite `n ~mp\r\]ia ceru-rilor. Fericitul Pavel, vorbind despre `ntoarcerea lui la Hristos[i despre cum l-a „prins” pe el Domnul, scrie: „Urm\resc (`n-

OMILIA XLIV 265

dreptarea), c\ doar o voi prinde, `ntrucât [i eu am fost prinsde Hristos” (Filip. 3, 12). Dar cum a fost prins el de Dum-nezeu? Dup\ cum un tiran, r\pind robi, `n cele din urm\ esteel `nsu[i prins de adev\ratul `mp\rat, tot a[a [i Pavel, `nrâu-rit de duhul tiranic al p\catului, prigonea [i despuia Biserica.Dar pe când f\cea el aceasta din zel fa]\ de Dumnezeu, `ns\f\r\ s\ cunoasc\ (tainele lui Dumnezeu) (Rom. 10, 2), cre-zând c\ lupt\ pentru adev\r, Domnul nu l-a trecut cu vede-rea ci, dimpotriv\, „l-a prins”. ~mp\ratul cel adev\rat [i ce-resc, l-a `nv\luit `ntr-o lumin\ str\lucitoare [i de negr\it, l-a`nvrednicit s\ aud\ glasul S\u, l-a p\lmuit ca pe un rob [il-a eliberat.

Iat\ bun\tatea Domnului! Iat\ cum poate El s\ schimbe[i s\ restaureze sufletele `mpleticite `n p\cat [i s\lb\ticite;iat\ cum, `ntr-o clip\, le mut\ c\tre bun\tatea [i pacea Sa.

9. Pentru c\ la Dumnezeu toate sunt cu putin]\ (Marcu10, 27). Lucrul acesta l-a v\dit tâlharul, care, ar\tând cre-din]\, s-a schimbat `ntr-o clip\ [i a fost a[ezat `n Rai (Luca 23,43). C\ pentru aceasta a [i venit Domnul, ca s\ schimbe [i s\refac\ sufletele noastre, pentru a le face, dup\ cum s-a scris,„p\rta[e la firea dumnezeiasc\” (2 Petru 1, 4), pentru a da su-fletului nostru un suflet ceresc, adic\ pe Duhul Dumnezeirii,Care ne conduce la toat\ virtutea, pentru ca s\ putem tr\ivia]a ve[nic\.

Se cuvine, deci, ca noi s\ credem cu toat\ inima `n f\g\-duin]ele Sale cele de negr\it, pentru c\ vrednic de crezareeste Cel ce le-a f\cut.

Se cuvine s\ iubim pe Domnul, s\ ne silim a `mplini `ntot chipul poruncile Lui [i s\-L rug\m ne`ncetat s\ ne trimit\`ntru totul pe Duhul cel f\g\duit, pentru ca sufletele noastres\ dobândeasc\ via]a `nc\ `n trup fiind. C\ dac\ sufletul nuprime[te `n aceast\ lume, datorit\ credin]ei [i rug\ciunii st\-


ruitoare, sfin]irea Duhului, nu se face p\rta[ la firea dum-nezeiasc\ [i una cu harul, care `l face `n stare s\ `mplineasc\des\vâr[it toate poruncile, nu poate fi socotit vrednic de ~m-p\r\]ia cerurilor. Acest lucru bun de-l va câ[tiga cineva aici(pe p\mânt), va fi `n ziua aceea pentru el via]a cea de la Tat\l,de la Fiul [i de la Sfântul Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A XLV-A

Niciun me[te[ug [i nicio bog\]ie din lumea aceasta nu-l pot vindeca pe om, afar\ numai de venirea lui Hristos.

Omilia aceasta mai arat\ marea `nrudire dintre om [i Dumnezeu.

1. Cel care a ales via]a singuratic\ trebuie s\ socoteasc\toate lucrurile din aceast\ lume ca neprivindu-l pe el [i str\i-ne de el. Pentru c\ acela care urmeaz\ cu adev\rat crucealui Hristos, se leap\d\ de toate, ba chiar [i de via]a sa (Luca14, 26), [i are mintea a]intit\ spre iubirea lui Hristos; (un ast-fel de om) iube[te pe Domnul mai mult decât pe p\rin]i, fra]i,so]ie, copii, rude, prieteni [i averi. Aceasta o spune Domnulzicând: „Cel ce nu las\ pe tat\l s\u [i pe mama sa, pe fra]ii[i pe so]ia sa, pe copii [i averile sale [i nu-Mi urmeaz\ Mie,nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37; Luca 14, 26). ({i, pebun\ dreptate), c\ `n nimeni altul (afar\ de El), nu-[i afl\ oa-menii mântuirea [i odihna (Fapte 4, 12), precum am zis.

Cu adev\rat, câ]i `mp\ra]i n-au ie[it din neamul lui Avraam[i n-au domnit peste tot p\mântul, mândri de puterea lor`mp\r\teasc\? Niciunul dintre ei `ns\, cu toat\ puterea sa, n-acunoscut r\utatea care a intrat `n suflet din pricina `nc\lc\riiporuncii de c\tre primul om, acea r\utate (care `ntr-atât) l-a

OMILIA XLV 267

`ntunecat, `ncât s\ nu-[i mai cunoasc\ schimbarea (petrecut\`n el), (s\ nu mai [tie) c\ mai `nainte mintea `i era curat\ [ivedea pe St\pânul s\u `ntru slav\, `n timp ce acum ea este`mbr\cat\ cu ru[ine, din pricina c\derii (`n p\cat); c\ ochiiinimii sale a[a au orbit, c\ nu mai vede slava aceea pe careo vedea Adam, p\rintele nostru, `nainte de c\lcarea poruncii.

2. ~n lume au fost mul]i `n]elep]i. Unii [i-au ar\tat destoi-nicia `n filosofie, s-au `ndeletnicit cu sofistica [i au fost admi-ra]i (de oameni); al]ii au ar\tat `ndemânare retoric\, iar al]ii,ajungând gr\m\tici ori poe]i, au scris istorii dup\ (toate) regu-lile artei. Au fost apoi [i mul]i arti[ti, care au exercitat arteleprofane. Unii dintre ei au sculptat `n lemn p\s\ri [i pe[ti [ichipuri de oameni [i s-au str\duit s\ arate `n aceste (lucr\ri)m\iestria lor. Al]ii au turnat statui din bronz, cu chip de omsau de alte (viet\]i). Al]ii au ridicat cl\diri m\re]e [i foartefrumoase. Al]ii au scormonit p\mântul pentru a scoate din elargintul [i aurul cel trec\tor. Al]ii (au scormonit p\mântulpentru a aduce la suprafa]\) pietrele pre]ioase. Al]ii au avutfrumuse]e trupeasc\ [i s-au mândrit cu frumuse]ea chipuluilor, sau mai degrab\ au fost am\gi]i de satana [i au c\zut `np\cat. To]i ace[tia, pe care i-am pomenit mai `nainte, eraust\pâni]i de [arpele care locuie[te `nl\untrul lor, dar necu-noscând p\catul s\l\[luit `n ei, s-au f\cut prizonieri [i robi aiputerii celei viclene, [i nu au avut niciun folos din toat\ [tiin-]a [i arta lor.

3. Lumea, cu toat\ diversitatea ei, se aseam\n\ unui ombogat, care are case mari [i str\lucitoare, aur [i argint, averimulte [i o mul]ime de slugi, `ns\ e cople[it de boli [i de su-ferin]e. Toate rudele sale stau `n jurul s\u, dar sunt neputin-cioase s\-l scape de boal\, cu toat\ bog\]ia lui. Niciun efortal celor din aceast\ via]\, nici fra]ii, nici bog\]ia, nici curajul,nimic dintre cele pomenite mai `nainte nu poate s\ scoat\sufletul afundat `n p\cat [i care nu e `n stare s\ mai vad\ clar.


Numai venirea lui Hristos poate s\ cur\]easc\ sufletul [i trupul.De aceea, l\sând la o parte toat\ grija (acestei) vie]i, s\ nededic\m Domnului [i s\ strig\m c\tre El zi [i noapte. C\ pecât lumea aceasta v\zut\ [i odihna din ea par s\ mângâietrupul, pe atât a]â]\ patimile sufletului [i-i sporesc nenorocirea.

4. Un `n]elept, vrând s\ se `ngrijeasc\ de sufletul s\u,s-a str\duit s\ `ncerce tot ce-i `n lumea aceasta, ca s\ afle un(oarecare) folos. S-a dus la `mp\ra]i, la cei puternici [i lademnitari, dar n-a aflat niciun leac pentru sufletul lui. Mult\vreme a z\bovit printre ei, dar nu s-a folosit cu nimic. S-adus, apoi, la `n]elep]ii lumii [i la retori, dar `n acela[i chipi-a p\r\sit [i pe ace[tia, f\r\ s\ aib\ vreun folos. A trecut pela pictori, pe la cei ce scot aur [i argint din p\mânt, pe la to]ime[te[ugarii, dar n-a putut s\ afle nicio t\m\duire pentrur\nile sale. ~n cele din urm\, p\r\sindu-le pe toate acestea,s-a `ndreptat c\tre Dumnezeu, Cel care vindec\ suferin]ele[i bolile sufletului. {i pe când se cerceta pe sine [i gândea laacestea, a aflat c\ mintea lui era `nc\ furat\ de acele lucruripe care le p\r\sise [i pe care le ura.

5. Dac\ `n (aceast\) lume, o femeie bogat\, având multeaveri [i cas\ str\lucit\, este lipsit\ de ajutor [i ap\rare, mul]ise reped asupra ei, ca s-o vat\me [i s\-i pustiasc\ casa.Neputând s\ `ndure o astfel de ocar\, `ncepe a c\uta unb\rbat puternic, `nv\]at [i priceput `n toate. Aflând un astfelde b\rbat, cu pre]ul a multe osteneli, se bucur\ [i-l vede cape un zid puternic; tot a[a [i sufletul, dup\ c\lcarea poruncii,a fost mult chinuit de puterea potrivnic\. C\lcând porunca,a ajuns `n mare singur\tate, v\duv [i p\r\sit de Mirele celceresc, [i juc\ria puterilor potrivnice. Acestea l-au scos dinmin]i [i i-au tocit `nclinarea spre cele cere[ti, `ncât nu maivede cele ce i-au f\cut [i crede c\ a[a a fost de la `nceput.~n cele din urm\ `ns\ a ajuns s\-[i cunoasc\ `nsingurarea [i`nstr\inarea, a suspinat `naintea lui Dumnezeu [i a aflat via]a

OMILIA XLV 269

[i mântuirea. De ce? Pentru c\ a venit la Cel `nrudit cu el, pen-tru c\ nu este nici o familiaritate mai folositoare decât aceeaa sufletului cu Dumnezeu [i a lui Dumnezeu cu sufletul.

Cu adev\rat, Dumnezeu a creat felurite specii de p\s\ri:unele `[i fac cuibul pe p\mânt [i tot pe p\mânt `[i afl\ hrana[i odihna; pentru altele a rânduit s\-[i fac\ cuibul sub ap\, [idin ap\ s\ se hr\neasc\. A creat, de asemenea, dou\ lumi:lumea de sus, pentru duhurile slujitoare, c\rora a poruncits\-[i duc\ via]a acolo, [i lumea de jos, pentru oameni, (caretr\iesc) sub acest cer. El a creat cerul [i p\mântul, soarele [iluna, apele, pomii roditori [i fiin]ele vii de tot felul. Dar Dum-nezeu `n niciuna dintre aceste creaturi nu-{i afl\ odihna.Crea]ia `ntreag\ este `n st\pânirea Lui, `ns\ `n niciuna dintreaceste (creaturi) nu {i-a a[ezat tronul S\u [i pe niciuna n-a`nvrednicit-o de p\rt\[ia cu El, ci numai `n om a binevoit, cuacesta a intrat `n comuniune [i `n el S-a odihnit. Vezi, acum,(`n ce const\ [i unde duce) `nrudirea lui Dumnezeu cu omul[i a omului cu Dumnezeu? (Iat\), sufletul cel cuminte [i `n]e-lept, trecând (cu vederea) toate creaturile, n-a g\sit odihn\decât `n Domnul, iar Domnul `n niciuna (dintre creaturi) n-abinevoit, decât numai `n om.

6. Dac\ `]i `ndrep]i privirea spre soare, vezi discul lui pecer, `ns\ lumina, razele [i str\lucirea lui le vezi `ntoarse [i pur-tându-se spre p\mânt. Tot a[a [i Domnul, stând de-a dreaptaTat\lui, mai presus de toate puterile [i st\pâniile (Efes. 1, 21),are ochiul S\u a]intit spre inimile oamenilor de pe p\mânt,pentru a ridica acolo unde este El pe cei care a[teapt\ aju-torul S\u, dup\ cum El (`nsu[i) a zis: „Acolo unde voi fi Eu,va fi [i slujitorul Meu” (Ioan 12, 26). {i Pavel, de asemenea:„~mpreun\ cu El ne-a sculat [i `mpreun\ ne-a a[ezat de-adreapta (Tat\lui), `ntru cele cere[ti” (Efes. 2, 6). Multe vie]ui-toare lipsite de ra]iune sunt mai `n]elepte decât noi, pentruc\ fiecare dintre ele st\ al\turi de cele de-o fire cu ea: cele


s\lbatice stau cu cele s\lbatice, [i oile stau lâng\ oi. Tu `ns\,`n loc s\ te `ndrep]i c\tre rudenia ta din cer, care este Dom-nul, te la[i prad\ cugetelor celui-r\u, te faci slug\ p\catului,te ridici cu r\zboi `mpotriv\-]i [i devii prad\ a vr\jma[ului,care, prinzându-te, te sfâ[ie cum sfâ[ie vulturul pas\rea, cumsfâ[ie lupul oaia sau dup\ cum copilul, `ntinzându-[i din ne[ti-in]\ mâna c\tre [arpe, moare de mu[c\tura lui. La fel e [i `ncele duhovnice[ti.

7. Dup\ cum o tân\r\, logodit\ cu un b\rbat, oricâtedaruri ar primi (de la el) `nainte de `nso]ire – fie ele bijuterii,haine sau odoare pre]ioase – nu-[i g\se[te mul]umirea pân\ce nu vine vremea nun]ii [i a `nso]irii, tot a[a [i sufletul, lo-godindu-se cu Mirele ceresc [i primind de la El arvuna Du-hului, adic\ darul vindec\rilor, al cunoa[terii [i descoperirea(celor ascunse), nu-[i g\se[te mul]umirea pân\ ce nu dobân-de[te comuniunea deplin\, adic\ iubirea, care, neschimb\-toare fiind [i netrec\toare, face nep\tima[i [i statornici pe ceicare o doresc. A[a cum pruncul, `mbr\cat `n ve[minte pre-]ioase [i perle, de-i este foame, nu se uit\ la podoabele sale,ci, nesocotindu-le, nu gânde[te decât la sânul de unde-i vinelaptele, aceea[i pre]uire s\ ai [i tu fa]\ de darurile cele duhov-nice[ti ale lui Dumnezeu. Lui (se cuvine) slava `n veci. Amin.

OMILIA A XLVI-A

Despre deosebirea dintre Cuvântul lui Dumnezeu [i cuvântul lumii, dintre fiii lui Dumnezeu [i fiii lumii.

1. Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu, iar cuvântullumii, lume. Este mare deosebire [i mare distan]\ `ntre Cu-vântul lui Dumnezeu [i cuvântul lumii, `ntre fiii lui Dumnezeu

OMILIA XLVI 271

[i fiii lumii. Pentru c\ orice f\ptur\ seam\n\ cu cei din cares-a n\scut. Deci, dac\ f\ptura Duhului vrea s\ asculte de cu-vântul lumii, (se leag\) de lucrurile p\mânte[ti [i de slavaacestui veac, moare [i se pierde, neputând s\ afle adev\rataodihn\ a vie]ii. Pentru c\ odihna ei se afl\ `ntru cele din cares-a n\scut. Cel preocupat de grijile vie]ii [i `nl\n]uit de leg\-turi p\mânte[ti, este, a[a cum zice Domnul, `n\bu[it [i ajun-ge neroditor `naintea Cuvântului lui Dumnezeu. Tot a[a [i celst\pânit de pornirile trupe[ti, adic\ omul lumesc, dac\ vreas\ asculte Cuvântul lui Dumnezeu, se `n\bu[\ [i se aseam\n\celui f\r\ minte (Matei 13, 22 [.u.). Cu adev\rat, cei deprin[icu am\girile r\ut\]ii, când aud (vorbindu-se) de Dumnezeu,simt numai plictiseal\ [i sil\.

2. C\ [i Pavel spune: „Omul firesc nu prime[te pe celeale Duhului (lui Dumnezeu), c\ pentru el sunt o nebunie”(1 Cor. 2, 14). {i proorocul zice c\ s-a f\cut pentru ei Cuvân-tul lui Dumnezeu ca o v\rs\tur\ (cf. Isaia 28, 18). Vezi, deci,c\ nu este cu putin]\ s\ tr\iasc\ cineva altfel decât numaipotrivit cuvântului din care s-a n\scut?

Dar se poate vorbi despre aceasta [i `n alt chip. Dac\omul trupesc se hot\r\[te s\ se schimbe, mai `ntâi moare,`ncetând s\ mai dea roadele vie]ii sale rele de mai `nainte.Dup\ cum un om, cuprins de boal\ [i de friguri, zace `n pat[i nu poate s\vâr[i nimic din lucrurile de pe p\mânt, dar min-tea nu are odihn\, se gânde[te la treburile sale, la doctor, [itrimite la el pe prietenii s\i; tot a[a [i sufletul, dup\ c\lcareaporuncii, se afl\ bolind de boala patimilor [i `n stare de lân-cezeal\. Dar de `ndat\ ce se apropie de Domnul [i arat\ cre-din]\ `n El, dobânde[te ajutorul Lui. Când leap\d\ via]a luicea rea de mai `nainte, nu poate s\ s\vâr[easc\ cu adev\ratlucr\rile vie]ii, dar poate s\ se `ngrijeasc\ mai mult de via]asa, s\ roage pe Domnul [i s\ caute pe Doctorul cel adev\rat.


3. Nu este adev\rat ce spun unii, am\gi]i de `nv\]\turigre[ite, c\ omul a murit odat\ pentru totdeauna [i nu maipoate s\vâr[i nimic bun. Cu adev\rat, chiar dac\ pruncul nupoate s\ fac\ nimic singur, nici m\car s\ mearg\ pe picioa-rele sale c\tre mama sa, totu[i merge de-a bu[ilea, strig\ [iplânge, c\utând-o. Iar mama, v\zând c\ o caut\ cu st\ruin]\[i o strig\, se bucur\ [i i se face mil\ de el. {i pentru c\ prun-cul nu poate s\ vin\ c\tre ea, mama, cople[it\ de multa luic\utare [i de iubire fa]\ de prunc, `l ia `n bra]e, `l mângâie [i`l hr\ne[te cu mult\ dragoste. La fel face [i Dumnezeu, iubi-torul de oameni, cu sufletul care vine c\tre El [i ~l dore[temult. Chiar [i mai mult: `mpins de iubirea [i de bun\tateaproprii firii Sale, Se alipe[te de mintea lui [i se face un duhcu el, a[a cum spune Apostolul (1 Cor. 6, 17).

Cu adev\rat, dac\ sufletul se alipe[te de Domnul [i dac\Domnul, mi[cat de mila [i iubirea Sa, vine [i Se alipe[te deel, dac\ mintea r\mâne ne`ncetat `n harul Domnului, atuncisufletul [i Domnul sunt un singur Duh, o amestecare [i uncuget. Cu trupul petrece pe p\mânt, dar cugetul s\u vie]u-ie[te de pe acum, cu totul, `n Ierusalimul cel ceresc, esteridicat pân\ la al treilea cer (1 Cor. 12, 2) [i, strâns alipit deDomnul, Lui ~i sluje[te.

4. Iar El, stând pe tronul slavei Sale, `ntru cele `nalte, `ncetatea cea cereasc\, este `ntreg al\turi de suflet, `n trupuls\u. Pentru c\ El a a[ezat (pe cel ce este) chipul S\u sus, `nIerusalim, cetatea celor sfin]i, [i a pus Chipul S\u, (chipul)luminii celei negr\ite a Dumnezeirii, `n trupul s\u. El `nsu[isluje[te sufletul `n cetatea trupului s\u, `n timp ce sufletul ~lsluje[te `n cetatea cea cereasc\. El este mo[tenirea sufletu-lui `n cer, iar sufletul este mo[tenirea Lui pe p\mânt. Dom-nul, deci, este mo[tenirea sufletului, [i sufletul este mo[teni-rea lui Dumnezeu.

OMILIA XLVI 273

18 – Omilii

Mintea [i cugetul celor p\c\to[i, care tr\iesc `n `ntuneric,pot s\ se dep\rteze de trup [i s\ c\l\toreasc\ departe; `ntr-oclip\ s\ ajung\ `n timpuri `ndep\rtate [i, `n timp ce trupulr\mâne la locul s\u, pot s\ se afle `n alt\ ]ar\, al\turi de celiubit sau de cea iubit\, [i s\ se vad\ tr\ind lâng\ ei. Deci,dac\ sufletul celui p\c\tos este atât de u[or [i `naripat, `ncâtmintea lui nu este `mpiedicat\ de dep\rtarea dintre locuri,cu cât mai mult sufletul de pe care a fost luat v\lul `ntuneri-cului de puterea Duhului Sfânt, ai c\rui ochi au fost lumina]ide lumina cea de sus, care este `n `ntregime eliberat de pa-timile cele necinstitoare, [i a devenit curat prin lucrarea ha-rului, poate s\ slujeasc\ `ntru totul Domnului, `n cer, [i poates\-I slujeasc\ `ntru totul `n trup. Cugetul s\u l\untric atât sel\rge[te, `ncât este pretutindeni [i (este `n stare) s\ slujeasc\lui Hristos acolo unde vrea [i când vrea.

5. Spune Apostolul: „Ca s\ pute]i `n]elege, `mpreun\ cuto]i sfin]ii, care este l\rgimea, lungimea, `n\l]imea [i adânci-mea [i s\ cunoa[te]i iubirea lui Hristos, cea mai presus de cu-no[tin]\, ca s\ v\ umple]i de toat\ plin\tatea lui Dumnezeu”(Efes. 3, 18-19). Prive[te tainele cele de negr\it ale sufletu-lui de pe care Domnul a ridicat v\lul `ntunericului, pe care `ldescoper\ [i c\ruia i se descoper\! Cum l\rge[te [i `ntindegândurile min]ii lui pân\ la lungimea, l\]imea, adâncurile [i`n\l]imea a toat\ crea]ia, v\zut\ [i nev\zut\. Pentru c\ sufle-tul este un lucru cu adev\rat minunat [i dumnezeiesc! Cândl-a f\cut Dumnezeu, n-a pus `n natura lui nicio r\utate, ci dup\chipul virtu]ilor Duhului l-a f\cut (Fac. 1, 26-27). A pus `n ellegile virtu]ilor: dreapta-socotin]\, cuno[tin]a, cump\tarea,credin]a, iubirea, [i celelalte virtu]i, dup\ chipul Duhului.

6. ~nc\ [i acum Domnul i Se descoper\ [i este aflat (deel) prin cunoa[tere, cump\tare, iubire [i credin]\. (Pentru c\Domnul) a pus `n el ra]iune [i cugete, voin]\, l-a `nzestrat cu


mult\ sim]ire [i l-a f\cut foarte sprinten, `naripat [i neobosit.I-a dat puterea de a veni [i a se duce `ntr-o clip\ [i de a-Lsluji cu gândurile sale, acolo unde vrea Duhul. ~ntr-un cu-vânt, `n a[a chip l-a f\cut, `ncât s\ fie mireasa [i p\rta[a Lui,ca s\ se amestece cu el [i s\ devin\ un singur Duh cu El,dup\ cum s-a zis: „Iar cel ce se alipe[te de Domnul este unDuh cu El” (I Cor. 6, 17). Lui (se cuvine) slava, `n vecii vecilor.Amin.

OMILIA A XLVII-A

Tâlcuire duhovniceasc\ a celor `ntâmplate pe vremea Legii (vechi).

1. Slava care a str\lucit pe fa]a lui Moise era o prefigu-rare a slavei celei adev\rate. Atunci, iudeii nu puteau privi lafa]a lui Moise (Ie[. 34, 35), acum `ns\ cre[tinii primesc `n su-fletele lor aceast\ slav\ luminoas\, iar `ntunericul, neputând`ndura str\lucirea luminii, fuge orbit. (Atunci), aceia se ar\tauca popor al lui Dumnezeu printr-o t\iere-`mprejur (exterioar\)(Fac. 17, 10), acum `ns\, poporul lui Dumnezeu are semnult\ierii `mprejur `n inim\ (Rom. 2, 29); o sabie cereasc\ taieceea ce este de prisos `n suflet, adic\ urâciunea p\catului. Laaceia era un botez care sfin]ea trupul; la noi este un botez alDuhului [i al focului. Acest (botez) l-a vestit Ioan (când a zis):„El v\ va boteza cu Duh Sfânt [i cu foc” (Matei 3, 11).

2. Atunci era un cort interior [i altul exterior. „~n (cortul)cel dintâi intrau totdeauna preo]ii, s\vâr[ind slujbele dum-nezeie[ti, `n cel de al doilea `ns\ numai arhiereul, o dat\ pe an[i nu f\r\ de sânge” (Evr. 9, 6-7; Lev. 16, 2-29). Prin aceasta,

OMILIA A XLVII-A 275

Duhul Sfânt ar\ta c\ drumul spre (Sfânta) Sfintelor nu era`nc\ deschis (Evr. 9, 8). Acum `ns\, cei vrednici intr\ `n cor-tul cel nef\cut de mân\ (Rom. 9, 11), `n care Hristos a intrat`naintea noastr\ ca ~naintemerg\tor. ~n Lege s-a scris ca preo-tul s\ ia doi porumbei, s\ jertfeasc\ unul, iar pe cel viu s\-lstropeasc\ cu sângele celui jertfit [i (s\ fie l\sat) s\ zboareliber (Lev. 1, 14 [.u.). Aceasta era o pre`nchipuire [i o umbr\a adev\rului. Pentru c\ Hristos a fost jertfit, [i stropi]i fiind noicu sângele S\u, ne-a dat aripile Duhului Sfânt, ca s\ putemzbura f\r\ ̀ ncetare spre (s\la[ele cele de sus) ale Dumnezeirii.

3. Acelora li s-a dat Legea scris\ pe table de piatr\; nou\ni s-au dat legile cele duhovnice[ti scrise pe (tablele) de car-ne ale inimii (2 Cor. 3, 3). C\ zice (Domnul): „Voi pune LegeaMea `nl\untrul lor [i pe inimile lor o voi scrie” (Ier. 31, 33).Toate acele lucruri (vechi) au fost trec\toare [i menite desfi-in]\rii, dar acum toate (poruncile lui Dumnezeu) se `mplinesccu adev\rat `nl\untrul omului; `nl\untru este (scris) Testa-mentul, (`nl\untru se dau luptele). Iar toate câte s-au scrisacelora, s-au scris „ca pre`nchipuiri ale viitorului, [i s-au scrisspre pov\]uirea noastr\” (1 Cor. 10, 11). Dumnezeu i-a spusde mai `nainte lui Avraam cele ce i se vor `ntâmpla, (zicând):„Urma[ii t\i vor pribegi `n p\mânt str\in, unde vor fi robi]i [iap\sa]i pentru sute de ani” (Fac. 15, 13). Aceast\ proorocieavea chipul unei umbre. ~ntr-adev\r, poporul (iudeu) a fostrobit de egipteni [i dus `n ]ar\ str\in\, unde a trudit la lucra-rea lutului, f\când c\r\mizi. Faraon a pus peste ei suprave-ghetori, ca s\-i sileasc\ la munc\ (Ie[. 1, 11-14). Dar când fiiilui Israel au suspinat c\tre Dumnezeu, de la munca lor (Ie[.2, 23), atunci numaidecât i-a cercetat prin Moise. {i dup\ cei-a lovit pe egipteni cu multe pl\gi, i-a scos (pe evrei) dinEgipt `n luna florilor, când dulcea prim\var\ `ncepe s\ searate [i iarna cea trist\ piere.


4. {i a zis Dumnezeu lui Moise s\ ia fiecare câte un mielf\r\ meteahn\, s\-l junghie [i s\ ung\ u[orii [i pragurile u[i-lor, ca s\ nu-i ating\ pe ei cel ce a nimicit pe `ntâi-n\scu]iiegiptenilor (Ie[. 12, 3-4). ~ngerul trimis vedea de departesemnul sângelui [i se retr\gea, dar intra `n casele ce n-aveauacest semn [i ucidea pe `ntâii lor n\scu]i (Ie[. 12, 29). Deasemenea, (Dumnezeu) a poruncit s\ nu mai fie aluat `n niciocas\ [i mâncând mielul fript cu azime [i ierburi amare (Ie[.12, 8-15), s\ aib\ mijlocul `ncins, sandale `n picioare [i toiag`n mâini (Ie[. 12, 11). Le-a mai poruncit s\ m\nânce seara,`n grab\, Pa[tile Domnului [i s\ nu zdrobeasc\ niciunul din-tre oasele mielului (Ie[. 12, 6, 11, 46).

5. I-a scos cu aur [i argint, pentru c\ poruncise ca fiecare(dintre evrei) s\ `mprumute de la vecinul s\u egiptean vasede aur [i de argint (Ie[. 12, 35). Deci, au ie[it din Egipt, pecând egiptenii `[i `nmormântau pe `ntâii lor n\scu]i. Unii sebucurau c\ sunt elibera]i de amara robie, pe când ceilal]i erautri[ti [i `ndurera]i de pierderea fiilor. Iat\ de ce a zis Moise:Aceasta este noaptea `n care, a[a cum a f\g\duit, Dumnezeune-a eliberat pe noi (cf. Ie[. 12, 42). Toate acestea sunt tainecare (pre`nchipuiau cele rânduite pentru sufletul) cel r\scum-p\rat prin venirea lui Hristos. Israel `nseamn\ mintea carevede pe Dumnezeu. (Prin venirea lui Hristos, mintea) se eli-bereaz\ din robia `ntunericului [i a duhurilor egiptene.

6. Pentru c\, ar\tându-se neascult\tor, omul a murit de omoarte cumplit\ [i peste el a venit blestemul. (Spunea Dum-nezeu lui Adam): „Spini [i p\l\mid\ `]i va rodi p\mântul”(Fac. 3, 14), [i: „Când vei lucra p\mântul, acela nu-]i va maida roadele sale” (Fac. 4, 12). ({i, `ntr-adev\r), spini [i p\l\-mid\ au r\s\rit [i s-au `nmul]it `n p\mântul inimii lui; du[ma-nii l-au dezbr\cat, prin `n[el\ciune, de slava sa [i l-au `mbr\-cat `n ru[ine. I-au luat lumina [i l-au `mbr\cat cu `ntunericul;


i-au scos sufletul, i-au r\v\[it [i `mpr\[tiat gândurile, au co-borât mintea lui din `n\l]ime, [i s-a f\cut Israel (cel spiritual,sufletul), rob al lui Faraon cel adev\rat. {i au pus peste el casupraveghetori duhurile cele viclene, care `l sileau s\ fac\, fiec\ voia ori nu, faptele cele rele, faptele lutului [i ale c\r\-mizii. ~ndep\rtând de la el cugetul cel ceresc, l-au mânat sprecele materiale, p\mânte[ti, mocirloase [i rele, c\tre gânduri[i cugete de[arte. C\zând, deci, din `n\l]imea lui, omul a aflato `mp\r\]ie care `l ura, [i st\pâni amarnici, care-l sileau s\zideasc\ cet\]i ale p\catelor [i patimilor.

7. Dac\ sufletul suspin\ [i strig\ c\tre Dumnezeu, El `itrimite pe Moise cel duhovnicesc care-l elibereaz\ din robia(duhurilor) egiptene. ~ns\ mai `ntâi se cuvine ca (sufletul) s\geam\ [i s\ strige; (dup\ aceea) `ncepe izb\virea. {i esteizb\vit `n vremea florilor celor noi, `n vremea plângerii (celeiduhovnice[ti), când ]arina sufletului poate s\ odr\sleasc\ fru-moasele [i `nfloritoarele ramuri ale drept\]ii, când se risipescfurtunile cele n\praznice ale `ntunecatei ne[tiin]e [i marea`nvârto[are (a sufletului) adus\ de faptele cele ru[inoase [ide p\cate. Atunci Domnul porunce[te s\ se `ndep\rteze dinorice cas\ aluatul cel vechi, (adic\) s\ `ndep\rteze pe cât `ist\ `n putin]\ gândurile cele viclene [i murdare [i faptele(cele rele) ale omului celui vechi [i stricat.

8. Mielul trebuia junghiat [i jertfit, iar cu sângele lui seungeau (u[orii) u[ilor (Ie[. 12, 6-7). Tot a[a, Hristos, Mielulcel adev\rat, bun [i neprih\nit, a fost junghiat, [i cu sângeleLui au fost un[i u[orii inimii, pentru ca sângele lui Hristos, celv\rsat pe cruce, s\-i fie sufletului spre via]\ [i mântuire; [i cuadev\rat, sângele Mielului cel neprih\nit este pentru demo-nii egipteni `ntristare [i moarte, iar pentru suflet, bucurie [iveselie.


Mai departe, Domnul porunce[te ca dup\ ce ung u[orii(por]ii casei), spre sear\ (iudeii) s\ m\nânce mielul [i azi-mile, cu ierburi amare, având mijlocul `ncins, `nc\l]\minte `npicioare [i toiag `n mân\ (Ie[. 12, 8-11). (Tot a[a [i) sufletul,dac\ nu este mai dinainte preg\tit cu fapte bune, pe cât `ist\ `n putin]\, nu-i este `ng\duit s\ m\nânce din miel. {idac\ (atunci) mielul era pl\cut, iar azimele gustoase, (`ns\)ierburile amare [i tari, (tot a[a acum) sufletul gust\ din miel[i din azimele cele pl\cute cu mult chin [i am\r\ciune, pen-tru p\catul care se afl\ `n el [i care-l chinuie.

9. Spre sear\, zice (Domnul), „s\ fie mâncat mielul” (Ie[.12, 6). Seara este vremea dintre lumin\ [i `ntuneric; sufletul,de asemenea, fiind aproape de izb\virea sa, st\ `ntre lumin\[i `ntuneric, `ns\ puterea dumnezeiasc\ `i st\ al\turi [i `mpie-dic\ `ntunericul s\ p\trund\ `n el [i s\-l `nghit\.

{i dup\ cum (atunci) Moise a zis: Aceasta este noapteaf\g\duin]ei lui Dumnezeu, la fel [i Hristos, (la vremea Sa),dându-I-se cartea `n sinagog\ – precum s-a scris (`n Evan-ghelie) –, a vestit anul pl\cut Domnului [i ziua izb\virii (Luca4, 19). ~ntr-o parte (se vorbe[te despre) noaptea r\zbun\rii,`n alt\ parte, despre ziua izb\virii. {i pe bun\ dreptate, pen-tru c\ toate cele (de mai `nainte) erau chip [i umbr\ a ade-v\rului [i prefigurau `n chip tainic adev\rata mântuire a su-fletului, care era `nl\n]uit de p\cat, ]inut `n chip tainic `nchis`n groap\ adânc\, z\vorât cu por]i de aram\ [i cu neputin]\de a se izb\vi f\r\ mântuirea lui Hristos.

10. (Hristos) scoate sufletul din Egipt [i din robia (puteri-lor celor viclene) dup\ ce `ntâii-n\scu]i ai acestora sunt uci[ila ie[ire. Acum o parte a puterii adev\ratului Faraon se n\-ruie, iar egiptenii sunt cuprin[i de durere, gem [i suspin\ dinpricina mântuirii celor ce erau robi ai lor.


Dumnezeu poruncea (atunci iudeilor) s\ `mprumute dela egipteni vase de aur [i argint [i luându-le s\ plece (Ie[. 12,36). (Aceasta simbolizeaz\) sufletul care, p\r\sind `ntune-ricul, duce cu sine vase de aur [i argint, adic\ gândurile celebune, de [apte ori cur\]ite prin foc (Ps. 11, 7), cu care slu-je[te pe Dumnezeu [i `n care Dumnezeu Se odihne[te. C\demonii, vecinii s\i, ì r\zle]iser\ [i ì luaser\ `n st\pânire gân-durile. Fericit sufletul care a fost izb\vit de `ntuneric! Vai `ns\de sufletul care nu suspin\ [i nu strig\ dup\ Cel ce poate s\-lizb\veasc\ de acei supraveghetori groaznici [i cruzi.

11. Dup\ ce au s\vâr[it Pa[tile, fiii lui Israel au plecat. Su-fletul (de asemenea), dup\ ce prime[te via]a Duhului Sfânt,dup\ ce gust\ din Miel, este uns cu sângele S\u [i m\nânc\pâinea cea adev\rat\, pe Cuvântul cel viu.

~naintea acelora merge, p\zindu-i, un stâlp de foc [i unnor (Ie[. 13, 21); pe ace[tia, Duhul Sfânt ì ap\r\ [i-i sus]ine,r\corind [i conducând `n chip sim]it sufletul. Când Faraon [iegiptenii au v\zut c\ poporul fugise [i c\ erau lipsi]i de slu-jirea lor – dup\ uciderea `ntâilor n\scu]i –, au pornit s\-i ur-m\reasc\. (Faraon) a poruncit s\ se preg\teasc\ `n grab\ ca-rele lui de lupt\ [i a pornit dup\ ei, `mpreun\ cu tot poporul,ca s\-i nimiceasc\ (Ie[. 14, 5-6). {i pe când era gata s\-iprind\, un nor a stat `ntre ei, `ncât pe unii ì acoperea cu`ntuneric [i-i `mpiedica, iar pe al]ii ì lumina [i-i p\zea. (Nuvreau `ns\) ca, dep\nând toat\ istoria, s\ lungesc cuvântul.Tu `ns\ vezi `n toate acestea chipuri ale celor duhovnice[ti.

12. Atunci când sufletul se fere[te de (cugetele cele rele)egiptene [i alearg\ (c\tre Dumnezeu), puterea dumneze-iasc\ vine `n ajutorul lui [i `l conduce la adev\r. Când Faraoncel spiritual, `mp\ratul `ntunericului p\catului, vede c\ sufle-tul ì scap\ [i fuge din `mp\r\]ia sa [i ia cu el cugetele carefuseser\ `n st\pânirea sa – pe care acesta (le socotea) bunu-


rile sale –, `[i `nchipuie [i n\d\jduie[te, nes\buitul, c\ iar\[iva veni la el. Dar dac\ afl\ c\ sufletul cu orice pre] fuge dest\pânirea lui [i c\ o parte din putere i-a fost luat\ prin uci-derea `ntâilor n\scu]i [i prin zborul gândurilor, `l urm\re[tecu mai mult\ `ndr\zneal\, pentru c\ se teme ca nu cumvasufletul, sc\pându-i cu des\vâr[ire, nu se va mai afla nimenicare s\ fac\ voia [i lucrarea sa. ~l cople[e[te, deci, cu neca-zuri, cu ispite [i cu r\zboi nev\zut. Aici (sufletul) este `ncer-cat, dar tot aici se arat\ [i iubirea lui fa]\ de Cel ce l-a scosdin Egipt. ~ncercarea lui se face, `ntr-adev\r, `n multe feluri.

13. (Sufletul) vede puterea vr\jma[ului care se dezl\n-]uie asupra sa [i care vrea s\-l ucid\, dar nu poate. Pentru c\Domnul Se afl\ `ntre el [i duhurile egiptene. Se vede `ncon-jurat de o mare de am\r\ciuni, de necazuri [i de dezn\dejde,dar nu poate nici s\ dea `napoi, pentru c\ vede pe du[manigata (s\-l atace), nici s\ mearg\ `nainte, pentru c\ (moartea`l pânde[te); necazurile felurite [i cumplite care `l `mpresoar\`l fac s\ se gândeasc\ la moarte. Deci, pentru aceasta sufle-tul cade `n dezn\dejde, pentru c\ poart\ `n el osânda mor]ii(2 Cor. 1, 9) [i pentru c\ `l `nconjoar\ o mul]ime de rele. Darcând vede Dumnezeu c\ sufletul este cuprins de groazamor]ii [i c\ du[manul este gata s\-l `nghit\, atunci `i d\ unmic ajutor, `ndurându-Se de el; `l `ncearc\, totu[i, ca s\ vad\dac\ credin]a sa este puternic\ [i dac\ are iubire fa]\ de El.Pentru c\ Dumnezeu a rânduit ca drumul care duce la via]\(Matei 7, 14) s\ fie (pres\rat) cu necazuri, strâmtor\ri, `ncer-c\ri [i ispite amare, pentru ca, de aici, sufletul s\ ajung\ (laslava fiilor) lui Dumnezeu. Deci, când sufletul `ndur\ un ne-caz care-l cople[e[te [i are moartea `naintea ochilor, atunci,„cu mân\ tare [i cu bra] `nalt” (Ie[. 14, 34), prin luminareaDuhului Sfânt, (Dumnezeu) zdrobe[te puterea `ntunericului,


iar sufletul trece (neatins) prin locurile cele `nfrico[\toare,str\b\tând marea `ntunericului [i a focului mistuitor.

14. Acestea sunt tainele sufletului, ce se `mplinesc cuadev\rat `n omul care se ostene[te s\ ajung\ la Via]a f\g\-duit\ [i care, izb\vit de moarte, prime[te de la Dumnezeuarvuna [i se face p\rta[ al Duhului Sfânt. Apoi, sufletul, iz-b\vit de du[mani, str\b\tând marea cea amar\ cu puterealui Dumnezeu [i v\zând c\ pier `naintea ochilor s\i cei c\roramai `nainte le era rob (Ie[. 14, 30-31), se bucur\ cu bucuriede negr\it. Sl\vit [i mângâiat de Dumnezeu, se odihne[te `nDomnul.

Atunci, Duhul pe care L-a primit cânt\ lui Dumnezeu ocântare nou\, din timpan, adic\ din trup, [i din psaltire,adic\ din corzile duhovnice[ti ale sufletului, [i din gândurilecele `nalte, cu arcu[ul harului dumnezeiesc [i `nal]\ laud\ luiHristos, D\t\torul de via]\. C\, dup\ cum suflul care str\bateun fluier produce un sunet, (tot a[a [i) Duhul Sfânt cânt\ prinsfin]i [i prin oamenii cei duhovnice[ti, [i se roag\ lui Dum-nezeu `n cur\]ia inimii. Slav\ Celui ce a izb\vit sufletul dinrobia lui Faraon cel spiritual [i a f\cut din el tron al S\u, s\la[,templu [i mireas\ a Sa curat\, [i Care l-a dus `n ~mp\r\]iavie]ii ve[nice pe când era `nc\ `n acest veac.

15. ~n vremea Legii (vechi) se aduceau ca jertf\ anima-lele cele necuvânt\toare; iar dac\ nu erau junghiate, nu erauprimite ca ofrande; (tot a[a) [i acum, dac\ nu este junghiatp\catul, jertfa nu este jertf\ adev\rat\ [i primit\ de Dumnezeu.

Poporul a venit la Mara, unde era un izvor din care iz-vora ap\ amar\, ce nu putea fi b\ut\ (Ie[. 15, 23-25). AtunciDumnezeu a poruncit lui Moise, care ostenise, s\ arunce unlemn `n apa cea amar\. Când lemnul a fost aruncat `n ap\,apa s-a f\cut dulce, [i-a pierdut am\r\ciunea [i s-a f\cut bun\de b\ut pentru poporul lui Dumnezeu. Tot a[a [i sufletul care


a b\ut din veninul [arpelui s-a f\cut amar, s-a asem\nat firiiamare a aceluia [i a ajuns p\c\tos. De aceea, Dumnezeuarunc\ lemnul vie]ii `n izvorul amar al inimii [i aceasta se `n-dulce[te, `[i pierde am\r\ciunea [i se une[te cu Duhul luiHristos. ~n felul acesta (firea omeneasc\) se face bun\, sepune `n slujba Domnului [i ajunge duh purt\tor de trup.Slav\ Celui ce schimb\ am\r\ciunea noastr\ `n dulcea]a [ibun\tatea Duhului! Vai `ns\ de cel `n care nu s-a aruncat lem-nul vie]ii, c\ nu poate ajunge la nicio schimbare `n bine.

16. Toiagul lui Moise avea dou\ chipuri (Ie[. 7, 9). Du[-manilor li se ar\ta ca [arpe, care mu[c\ [i ucide, pe cândisraeli]ilor, ca toiag (asemenea acelora) pe care se sprijineau.Tot a[a [i lemnul cel adev\rat al crucii, care este Hristos, estemoarte pentru du[mani, pentru duhurile r\ut\]ii, dar pentrusufletele noastre este toiag, sprijin puternic [i via]\ `n careele `[i afl\ odihna.

~ntr-un cuvânt, pre`nchipuiri [i umbre ale lucrurilor celoradev\rate (ale Noului Leg\mânt) au fost (cele de demult).Astfel, cultul cel vechi era umbr\ [i `nchipuire a cultului deacum. T\ierea-`mprejur, cortul, chivotul, n\strapa, mana, preo-]ia, t\mâierile, sp\l\rile [i, `ntr-un cuvânt, toate câte s-au f\cut`n Israel, `n Legea lui Moise [i `n timpul proorocilor, pentrusuflet s-au f\cut, pentru cel care a fost f\cut dup\ chipul luiDumnezeu, dar a c\zut sub jugul robiei [i `n st\pânirea `ntu-nericului celui amar.

17. Pentru c\ Dumnezeu cu acesta a voit s\ intre `n co-muniune, pe acesta {i l-a ales Sie[i ca mireas\ a `mp\ratului,pe acesta l-a cur\]it de `ntin\ciunile sale, l-a sp\lat de negreala[i ru[inea lui, f\cându-l s\ str\luceasc\, l-a `ntors din moartela via]\, l-a vindecat de r\nile sale [i, `ndep\rtând du[m\nia,l-a d\ruit cu pace (Iez. 16, 4-14; Efes. 2, 14-16). De[i creatur\,a fost unit ca mireas\ cu Fiul ~mp\ratului, iar Dumnezeu, cu


puterea Sa, l-a luat la El, preschimbându-l pu]in câte pu]in,pân\ ce l-a f\cut s\ creasc\ (pân\) la m\sura Sa. C\ El `l`ntinde [i `l l\rge[te la nesfâr[it, `l face s\ creasc\ nem\suratde mult, pân\ ce ajunge mireas\ ne`ntinat\ [i vrednic\ de El.Mai `ntâi `l na[te `ntru El, apoi `l face s\ creasc\, pân\ ce ajun-ge la m\sura des\vâr[it\ a dragostei Lui. Fiind El Mire des\-vâr[it, `l ia ca pe o mireas\ des\vâr[it\ `n comuniunea ceasfânt\, tainic\ [i nep\tat\ a nun]ii, [i a[a (sufletul) `mp\r\-]e[te cu El `n veci, la nesfâr[it. Amin.

OMILIA A XLVIII-A

Despre credin]a `n Dumnezeu cea adev\rat\.

1. Domnul, voind s\ conduc\ pe ucenici la credin]a de-s\v\r[it\, a zis `n Evanghelie: „Cel ce este credincios `n foar-te pu]in [i `n mult este credincios; [i cel ce este nedrept `nfoarte pu]in [i `n mult este nedrept” (Luca 16, 10). Dar ce`nseamn\ (acel) „pu]in” [i (acel) „mult”? (Acel) „pu]in” serefer\ la f\g\duin]ele legate de acest veac, la (bunurile) pecare Domnul a f\g\duit s\ le dea celor ce cred `n El, ca, depild\: hrana, `mbr\c\mintea, s\n\tatea, odihna trupului [i ce-lelalte. El a poruncit s\ nu ne `ngrijim deloc de toate acestea,ci s\ n\d\jduim cu credin]\ `n El, c\ Domnul Se va `ngriji decei care alearg\ c\tre El. (Acel) „mult” se refer\ la bunurilecele ve[nice [i nestric\cioase, pe care El a f\g\duit s\ le deacelor ce cred `n El, celor care se `ngrijesc ne`ncetat de ele [ile cer Lui. Cu adev\rat, El a poruncit: „C\uta]i mai `ntâi ~m-p\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i toate acestea se vorad\uga vou\” (Matei 6, 33). Astfel, fiecare este `ncercat – dac\


crede (sau nu `n cuvântul lui) Dumnezeu – prin aceste lucruripu]ine [i trec\toare; El a f\g\duit c\ le va da ([i pe acestea),`ns\ se cade ca noi s\ nu purt\m grij\ de ele, ci s\ ne gân-dim doar la lucrurile cele ve[nice.

2. Este v\dit lucru c\ cineva are credin]\ `n lucrurile celenestric\cioase [i caut\ cu adev\rat bunurile ve[nice, când areo credin]\ s\n\toas\ despre lucrurile cele v\zute. Se cuvine,deci, ca fiecare dintre cei ce ascult\ de Cuvântul adev\ruluis\ se cerceteze pe sine [i s\ judece – sau s\ se lase cercetat[i judecat de oamenii duhovnice[ti –, (ca s\ [tie) `n ce fel cre-de [i `n ce fel `mpline[te cuvântul lui Dumnezeu; (s\ vad\)dac\ (crede) potrivit cuvântului S\u, sau dac\ nu cumva areo p\rut\ credin]\ [i `ndreptare, dac\ nu cumva doar i se parea crede. Fiecare s\ se cerceteze dac\ este credincios `n celepu]ine, adic\ fa]\ de cele trec\toare. Cum (s\ se cerceteze)?Ascult\! Nu spui tu c\ crezi c\ te vei `nvrednici (s\ mo[te-ne[ti) ~mp\r\]ia cerurilor, c\ te vei na[te de sus [i te vei facefiu al lui Dumnezeu, c\ vei fi un `mpreun\ ostenitor al luiHristos, c\ vei `mp\r\]i cu El `n veci, c\ te vei desf\ta (cuvederea) luminii celei de negr\it, `n vecii cei nenum\ra]i [inesfâr[i]i, ca [i Dumnezeu? De bun\ seam\, vei zice: Da, doarpentru aceasta am p\r\sit lumea [i m-am afierosit Domnului.

3. Cerceteaz\-te, (zic, [i vezi) de nu cumva te `nc\tu-[eaz\ `nc\ grijile p\mânte[ti, ca, de pild\, marea grij\ pen-tru hrana [i `mbr\c\mintea trupului [i celelalte `ndeletniciri;– ca [i când tu ar trebui s\ te `ngrije[ti de ele [i s\ ]i le procurisingur –, `n vreme ce El ]i-a poruncit s\ nu te preocupe grijade acestea. C\ dac\ tu crezi c\ vei primi bunurile cele netre-c\toare, care r\mân `n veac, cu cât mai mult trebuie s\ crezic\ Domnul `]i va d\rui bunurile cele p\mânte[ti [i trec\toare,pe care le d\ [i oamenilor nelegiui]i, animalelor s\lbatice [i

OMILIA A XLVIII-A 285

p\s\rilor? De altfel a [i poruncit s\ nu ne `ngrijim de acestea,zicând: „Nu v\ `ngriji]i ce ve]i mânca, sau ce ve]i bea, sau cuce v\ ve]i `mbr\ca, pentru c\ toate acestea le caut\ neamu-rile” (Matei 6, 31-32). Dac\ tu `nc\ te `ngrije[ti de acestelucruri [i nu te `ncrezi cu totul `n cuvântul S\u, (s\ [tii c\) `nc\nu crezi c\ vei dobândi bunurile cele ve[nice, care sunt ~m-p\r\]ia cerurilor, (s\ [tii) c\ ]i se pare s\ crezi (`n cuvântul luiDumnezeu) atunci când nu crezi c\ vei primi (lucrurile) mici[i trec\toare.

El a mai zis: „Oare nu este sufletul mai mult decât hrana[i trupul decât haina?” (Matei 6, 25). (Te `ntreb): Crezi tu,oare, c\ sufletul t\u a fost t\m\duit de Hristos de r\nile celeve[nice [i de nevindecat, de r\nile patimilor de necinste? Dealtfel, pentru aceasta a [i venit Domnul, singurul doctoradev\rat, ca s\ vindece sufletele celor credincio[i de pati-mile cele de nevindecat [i s\ le cur\]easc\ de `ntinarea le-prei r\ut\]ii.

4. ~mi vei r\spunde: De bun\ seam\, cred. Aceasta m\]ine [i `ntru aceasta `mi pun n\dejdea. Cunoa[te-te, deci, [icerceteaz\-te: Nu cumva suferin]ele tale trupe[ti te duc ladoctorii cei p\mânte[ti, ca [i când Hristos – `n Care ai crezut –n-ar putea s\ te vindece? Vezi cum te am\ge[ti singur soco-tind c\ crezi, dar nu crezi precum trebuie, cu adev\rat? C\de ai crede c\ ranele cele ve[nice [i de nevindecat ale sufle-tului nemuritor [i bolile sale pricinuite de p\cat sunt vinde-cate de Hristos, tu ai crede c\ El poate s\ vindece [i relele[i bolile trec\toare ale trupului, [i numai c\tre El ai alerga,trecând cu vederea leacurile [i `ngrijirea doctorilor. Dat fiindc\ Acela care a f\cut sufletul a f\cut [i trupul, Cel ce vindec\(sufletul) cel nemuritor, Acela poate s\ vindece [i trupul, bo-lile [i suferin]ele cele vremelnice.


5. De bun\ seam\, `mi vei spune acestea: Dumnezeune-a dat, pentru a ne `ngriji trupul, ierburile p\mântului [idoctoriile; a rânduit ca doctorii s\ se `ngrijeasc\ de boliletrupului [i a hot\rât ca acest (trup), f\cut din p\mânt, s\poat\ fi vindecat cu diferite roduri ale p\mântului. {i eu credc\ a[a stau lucrurile. ~ns\ ia aminte [i cunoa[te `n ce fel [i cuiau fost date aceste (mijloace) [i pentru cine le-a rânduitDumnezeu `n marea [i nesfâr[ita Sa iubire de oameni. (Aufost date) atunci când omul a c\lcat porunca pe care o pri-mise, când s-a f\cut pricin\ a mâniei, când a fost aruncat dindesf\tarea raiului `n aceast\ lume, ca `ntr-o robie [i necinstesau ca `ntr-o munc\ silnic\, când a c\zut sub st\pânirea `ntu-nericului [i a r\t\cit din cauza patimilor, când a fost supusp\timirilor [i bolilor c\rnii, el, cel care mai `nainte era nep\-timitor [i ferit de boli. Or, este limpede c\ to]i cei n\scu]i dinel supu[i sunt acelora[i patimi.

6. Deci, Dumnezeu a rânduit (toate) acestea pentru ceislabi [i necredincio[i, pentru c\, bun fiind, n-a voit s\ nimi-ceasc\ cu totul neamul cel p\c\tos al oamenilor. El a datoamenilor din aceast\ lume [i celor din afar\ leacuri pentru`ngrijirea, vindecarea [i `nt\rirea trupului [i a `ng\duit celorce nu pot s\ se `ncread\ `ntru totul `n Dumnezeu s\ se folo-seasc\ de ele. Tu `ns\, cel ce duci via]\ `nsingurat\, cel carete-ai apropiat de Hristos, care vrei s\ fii fiu al lui Dumnezeu[i s\ te na[ti de sus, de la Duhul, cel care ai primit f\g\duin]emai mari [i mai `nalte decât omul cel dintâi – ce nu era supuspatimilor –, acea bun\voin]\ (ar\tat\) prin venirea Domnului,tu, care te-ai f\cut str\in `n aceast\ lume, tu trebuie s\ do-bânde[ti o credin]\, un cuget [i o vie]uire noi [i str\ine deale oamenilor lumii acesteia.


OMILIA A XLVIII-A 287

OMILIA A XLIX-A

Nu este de ajuns s\ se lepede cineva de pl\cerile acestei lumi, ci trebuie s\ [i dobândeasc\ fericirea din lumea cealalt\.

1. Dac\ cineva, renun]ând la ai s\i, la lumea aceasta, lapl\cerile acestei lumi, la averi, la tat\ [i la mam\, pentruDomnul; dac\ se r\stigne[te, se face str\in [i s\rac, dar nuafl\ `n sine, `n locul odihnei din aceast\ lume, odihna dum-nezeiasc\; dac\ `n locul desf\t\rii celei trec\toare nu simte`n sufletul s\u desf\t\rile Duhului Sfânt [i dac\, `n locul ve[-mintelor celor stric\cioase, nu `mbrac\ `n omul s\u cel l\un-tric ve[mintele luminii dumnezeie[ti; dac\ `n locul comuniu-nii trupe[ti nu cunoa[te `n suflet, `n chip sim]it, comuniuneacu cele cere[ti; dac\ `n locul bucuriei p\relnice din aceast\lume nu are `n el bucuria Duhului [i mângâierea harului dum-nezeiesc, dac\ nu simte `ndestulare privind slava Domnului,dup\ cum s-a scris (Ps. 16, 15); dac\, `ntr-un cuvânt, `n loculacestei bucurii vremelnice nu dobânde[te `nc\ de acum `nsufletul s\u bucuria cea dorit\ [i netrec\toare, atunci acestas-a f\cut ca o sare stricat\ (Matei 5, 13), mai nenorocit decâtto]i oamenii: c\ s-a lipsit [i de (bunurile) cele de aici, iar dincele dumnezeie[ti nu s-a `nfruptat; n-a cunoscut tainele dum-nezeie[ti `n omul cel l\untric, prin lucrarea Duhului.

2. C\ pentru aceasta se face cineva str\in fa]\ de aceast\lume, ca sufletul s\u s\ treac\ cu gândul `n alt\ lume [i `n altveac, a[a cum spune [i Apostolul: „Cetatea noastr\ este `nceruri” (Filip. 3, 20); [i iar\[i: „Pentru c\, de[i umbl\m `n trup,nu ne lupt\m trupe[te” (2 Cor. 10, 3). Se cuvine, deci, caacela care s-a lep\dat de lumea aceasta, s\ cread\ cu t\riec\ trebuie, `nc\ de acum, s\ trecem cu mintea, prin Duhul, `nalt veac; acolo s\ tr\im, acolo s\ g\sim desf\tarea noastr\,

acolo s\ ne bucur\m de bunurile duhovnice[ti, iar omul (nos-tru) cel l\untric s\ se nasc\ din Duhul, precum a zis Domnul:„Cel ce crede `n Mine a trecut din moarte la via]\” (Ioan 5,24). C\ exist\ o alt\ moarte, deosebit\ de cea v\zut\, [i oalt\ via]\, deosebit\ de cea v\zut\. Zice Scriptura (`n acestsens): „Cea care tr\ie[te `n desf\t\ri, de[i vie, este moart\”(1 Tim. 5, 6); [i: „L\sa]i mor]ii s\-[i `ngroape mor]ii lor”(Luca 9, 60); c\ „nu mor]ii te vor l\uda pe Tine, Doamne...,ci noi, cei vii, Te vom l\uda” (Ps. 113, 25-26).

3. C\ dup\ cum soarele, r\s\rind, se arat\ peste tot p\-mântul, iar când apune, `[i adun\ razele [i merge `n s\la[uls\u, tot a[a [i sufletul care nu s-a n\scut de sus, de la Duhul(Ioan 3, 3-7), este, prin gândurile [i cugetul s\u, `n `ntregimepe p\mânt, `ntins pân\ la marginile lui. Dar când se `nvred-nice[te s\ se nasc\ din Duhul [i s\ intre `n comuniune cu El,`[i adun\ toate gândurile [i, avându-le cu el, intr\ la Domnul,`n s\la[ul S\u din ceruri, cel nef\cut de mân\ (2 Cor. 5, 1), [itoate cugetele lui devin cere[ti, curate [i sfinte, p\trunzând`n v\zduhul cel dumnezeiesc. Pentru c\ sufletul eliberat dintemni]a `ntunecoas\ a st\pânitorului celui r\u, a duhului lumii,afl\ (`n el) cugete curate [i dumnezeie[ti, pentru c\ a bine-pl\cut lui Dumnezeu s\-l fac\ pe om p\rta[ la firea dum-nezeiasc\ (2 Petru 1, 4).

4. Deci, dac\ tu te lepezi de toate lucrurile din aceast\via]\ [i dac\ st\rui `n rug\ciune, nu crezi mai degrab\ c\aceast\ trud\ este plin\ de odihn\ [i c\ (aceast\) pu]in\ `n-cercare [i osteneal\ pline de cea mai mare bucurie [i tihn\?{i dac\ trupul [i sufletul t\u ar fi mistuit, `n orice clip\ din `n-treaga (ta) via]\, pentru ni[te bunuri atât de mari, ce-ar `n-semna aceasta? O, `ndurare de negr\it a lui Dumnezeu! C\~nsu[i Se d\ruie[te celor ce cred c\ dup\ pu]in timp vor mo[-

OMILIA A XLIX-A 289

19 – Omilii

teni pe Dumnezeu, (celor ce cred) c\ Dumnezeu va locui `ntrupul lor omenesc [i c\ Domnul are `n om loca[ul S\u cel bun.

C\ dup\ cum Dumnezeu a creat cerul [i p\mântul pen-tru ca omul s\-l locuiasc\, tot a[a a creat trupul [i sufletulomului, ca s\ fie locuin]a Sa, ca s\ locuiasc\ [i s\ Se odih-neasc\ `n trup ca `n propria-I cas\, având ca mireas\ fru-moas\ [i preaiubit\ sufletul cel f\cut dup\ chipul S\u. C\zice Apostolul: „V-am logodit unui singur b\rbat, ca s\ v\`nf\]i[ez lui Hristos fecioar\ neprih\nit\” (2 Cor. l1, 2); [i iar\[i:„Iar noi casa Lui suntem” (Evr. 3, 6).

{i dup\ cum un b\rbat adun\ cu mult zel `n casa lui toatebunurile, la fel [i Domnul, `n trupul [i sufletul nostru, (caresunt) casa Lui, pune [i adun\ bog\]ia cea cereasc\ a Duhu-lui. Nici `n]elep]ii, cu (toat\) `n]elepciunea lor, nici cei cu-min]i, cu toat\ cumin]enia lor, n-au putut pricepe sub]irimeasufletului, nici s\ spun\ ce este el; aceasta au putut s-o [tienumai aceia care au fost `mbr\ca]i cu Duhul Sfânt, cei c\rorali s-a dat cunoa[terea limpede a sufletului. Cum? Cuget\,judec\, `n]elege [i (mai mult decât atât) ascult\: Unul (Du-hul) este Dumnezeu, cel\lalt (sufletul) nu este Dumnezeu;unul este Domn, cel\lalt, slug\; unul este Creator, altul estecreatur\; unul este me[terul, altul este lucrul (mâinilor Lui).Nu este nicio p\rt\[ie `ntre natura unuia [i (natura) celuilalt.Dar `n iubirea Sa cea nem\rginit\ [i de negr\it [i `n marea Sa`ndurare, Domnul a binevoit s\ locuiasc\ `n aceast\ creatur\ra]ional\, de pre], [i cu totul aparte, dup\ cum zice Scrip-tura: „Ca s\ fim `ncep\tur\ f\pturilor Lui” (Iacob 1, 18), ([i s\umbl\m) `ntru `n]elepciunea [i p\rt\[ia cu El [i s\ fim mirea-sa Lui cea curat\.

5. Prin urmare, atât de mari bunuri fiindu-ne puse `na-inte, astfel de f\g\duin]e fiindu-ne f\cute [i atâta bun\voin]\fiindu-ne ar\tat\ de Domnul, s\ nu ne lenevim, fiilor, [i s\ nu


preget\m s\ `mplinim des\vâr[it poruncile Domnului [i s\ajungem la via]a cea ve[nic\. S\ rug\m, dar, pe Domnul, s\ne izb\veasc\, cu puterea Sa dumnezeiasc\ de temni]a `ntu-nericului patimilor necinstitoare, s\ dea iar\[i creaturii str\lu-cirea chipului S\u, s\ dea sufletului s\n\tatea [i cur\]ia din-tâi, ca a[a s\ ne `nvrednicim a fi `n comuniune cu Duhul, sl\-vind pe Tat\l, pe Fiul [i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.

OMILIA A L-A

Dumnezeu este Cel ce face minuni prin sfin]ii S\i.

1. Cine a `nchis por]ile cerurilor? Ilie a poruncit ploii, sauDumnezeu, Care era `n el? (3 Regi 17, 1). Eu cred c\ Acelacare are putere asupra cerului trona `n mintea lui (Ilie) [i, prinlimba acestuia, Cuvântul lui Dumnezeu a `mpiedicat ploaias\ cad\ pe p\mânt. Iar când, iar\[i a vorbit (Ilie), por]ilecerului s-au deschis [i a c\zut ploaie (3 Regi 18, 44-45). Tota[a [i Moise a aruncat toiagul, [i acesta s-a f\cut [arpe, darporuncind el, iar\[i s-a f\cut toiag (Ie[. 4, 3-4). A luat, apoi,cenu[\ din cuptor, a `mpr\[tiat-o [i s-au iscat bube (Ie[. 9,10), [i iar\[i poruncind, au ap\rut t\uni [i broa[te (Ie[. 8, 1-2,12-13). (Dup\ aceea a poruncit) m\rii [i s-a despicat `n dou$Ie[. 14, 16-22), (a poruncit) râului [i s-a pref\cut `n sânge(Ie[. 7, 20). Poate, oare, firea omeneasc\ s\ fac\ unele caacestea? Este v\dit lucru c\ o putere dumnezeiasc\ locuia `nmintea lui [i c\ ea f\cea semnele acestea prin Moise.

2. Cum a putut David, f\r\ arme, s\ se `nfrunte cu aceluria[? (A putut, pentru c$ atunci când a aruncat piatra `m-potriva filisteanului, mâna lui Dumnezeu a condus piatra prin

OMILIA A L-A 291

mâna lui David [i `ns\[i puterea dumnezeiasc\ l-a ucis (peacela), aducând biruin]a (1 Regi 17, 49). Altfel, David, fiindpl\pând, nu putea (s\ fac\ aceasta). Venind la Ierihon, Isus allui Navi l-a `mpresurat, dar [apte zile nu i-a putut face nimiccu puterea sa. Dar când a poruncit Dumnezeu, zidurile auc\zut de la sine (Iosua 6, 1-10). {i când a intrat `n p\mântulf\g\duin]ei, i-a zis Domnul: „Du-te la r\zboi!”. ~ns\ Iosua ar\spuns: „Viu este Domnul! Nu voi merge f\r\ Tine”. Darcine a poruncit soarelui s\ stea pe loc alte dou\ ore, ca el s\biruiasc\ `n r\zboi? (Iosua 10, 8-13). A f\cut acestea numaifirea lui, sau puterea care era `n el? (Tot a[a) [i Moise, cânda pornit lupta cu Amalec, când `[i `ntindea mâinile spre cerc\tre Dumnezeu, biruia pe Amalec, dar când `[i l\sa mâinile`n jos, biruia Amalec (Ie[. 17, 11).

3. Tu `ns\, auzind toate acestea, s\ nu la[i mintea s\ r\-t\ceasc\ departe de tine, ci socotindu-le umbr\ [i prefigu-rare a lucrurilor celor adev\rate, s\ le soco]i ca privindu-tepe tine. Pentru c\ atunci când `]i `ntinzi mintea [i cugetul, cani[te mâini spre cer, [i când vrei s\ te une[ti cu Domnul, sa-tana se face mic `n fa]a gândurilor tale. {i dup\ cum zidurileIerihonului au c\zut, (zdrobite) de puterea lui Dumnezeu, tota[a [i acum, zidurile r\ut\]ii care se `mpotrive[te min]ii tale,cet\]ile lui satana [i du[manii t\i, vor fi nimici]i de puterealui Dumnezeu.

Prin urmare, `n vremea Legii (celei vechi) puterea dum-nezeiasc\ ̀ i sprijirea ne`ncetat pe cei drep]i, f\cea fapte minu-nate, iar harul dumnezeiesc locuia `n ei. Harul dumnezeiesc(a fost acela care) a lucrat [i prin prooroci, care a dat sufle-telor lor (puterea) de a prezice (cele viitoare), atunci când erade trebuin]\ s\ se vesteasc\ lumii lucruri `nsemnate. Ace[tianu prooroceau totdeauna, ci numai când voia aceasta Duhulcare era `n ei; cu toate acestea, puterea era totdeauna `n ei.


4. Deci, dac\ Duhul Sfânt `ntr-atât S-a rev\rsat `n vremeaumbrei (Vechiului Testament), cu cât mai mult S-a v\rsat `nNoul Testament, `n vremea venirii lui Hristos, a Patimilor, [iatunci când a avut loc rev\rsarea [i `mb\tarea de Duhul?S-a zis (prin Ioil): „Turna-voi din Duhul Meu peste tot trupul”(Ioil 2, 28). Despre aceasta vorbea Domnul zicând: „Iar Euvoi fi cu voi pân\ la sfâr[itul veacurilor” (Matei 28, 20), [i:„Cel ce cere va primi” (Matei 7, 8); [i: „Dac\ voi, r\i fiind,[ti]i s\ da]i daruri bune fiilor vo[tri, cu cât mai mult Tat\l vos-tru cel ceresc va da Duhul Sfânt celor ce-L cer cu credin]\”(Matei 7, 11). Deci, toate acestea le dobânde[te omul ar\tândtrud\, r\bdare [i iubire fa]\ de Dumnezeu, exercitându-[isim]urile sufletului, a[a cum s-a spus (Evr. 5, 14), prin bine [ir\u, adic\ (pe de o parte) prin vicleniile, uneltirile, ispitele [icursele celui-r\u, iar (pe de alt\ parte), prin feluritele daruriale puterii [i lucr\rii Duhului Sfânt. Cel ce cunoa[te curseler\ut\]ii care `ntineaz\ omul l\untric prin patimi, dar nu simtecu inima plin\ de bucurie ajutorul Duhului Sfânt, al adev\-rului, care-i `nt\re[te sl\biciunea [i-i `nnoie[te sufletul, acelaumbl\ la `ntâmplare [i nu cunoa[te iconomia cea de multefeluri a harului [i a p\cii lui Dumnezeu. Dup\ cum, pe de alt\parte, cel ajutat de Domnul [i cople[it de bucurie duhovni-ceasc\ [i de daruri cere[ti, dac\ socote[te c\ a sc\pat deatacurile p\catului, se `n[al\, pentru c\ nu discerne subtili-tatea r\ului [i nu `n]elege c\ de la copil\rie la des\vâr[ireacea `ntru Hristos se ajunge `n chip treptat. Datorit\ ajutoru-lui Duhului celui sfânt [i dumnezeiesc, credin]a spore[te [i,`n acela[i timp, orice `nt\ritur\ a cugetelor celor viclene estenimicit\ (2 Cor. 10, 4).

Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie s\ se cerceteze pesine, (s\ vad\) dac\ afl\ `n vasul acesta de lut comoara (2 Cor.4, 7), dac\ s-a `mbr\cat cu purpura Duhului, dac\ a v\zut pe

OMILIA A L-A 293

~mp\ratul, dac\ se odihne[te `n preajma Lui, sau dac\ s\l\[-luie[te `nc\ `n c\m\rile cele din afar\. Sufletul are multe m\-dulare [i un mare adânc [i, intrând p\catul, a luat `n st\pâni-rea sa toate m\dularele [i toate c\m\rile inimii. Atunci cândomul `l caut\, harul vine la el [i ia `n st\pânire, s\ zicem,dou\ m\dulare. Omul f\r\ experien]\, fiind mângâiat de har,crede c\, venind harul, a luat `n st\pânire toate m\dularelesufletului [i p\catul a fost dezr\d\cinat. {i cum cea mai mareparte (din el) se afl\ sub st\pânirea p\catului, [i numai oparte (se afl\) sub st\pânirea harului, un astfel de om se `n[-al\ [i (nici m\car) nu [tie.

A[ avea `nc\ multe s\ v\ scriu despre aceste (lucruri),vou\, celor ce ar\ta]i inim\ deschis\ [i binevoitoare. (Soco-tesc `ns\) c\ prin aceste pu]ine (cuvinte) v-am deschis calea,ca unor b\rba]i `n]elep]i, ca s\ v\ apuca]i de lucru, s\ cerce-ta]i puterea cuvintelor, s\ deveni]i mai `n]elep]i `n Domnul,s\ spori]i – cu ajutorul harului [i prin puterea adev\rului –simplitatea inimii voastre, ca s\ dobândi]i mântuirea. {i izb\-vindu-v\ de toat\ viclenia [i `n[el\ciunea celui potrivnic, s\v\ `nvrednici]i a fi g\si]i f\r\ prihan\ `n ziua judec\]ii Dom-nului nostru Iisus Hristos, C\ruia I se cuvine slava `n veciivecilor. Amin.


ALTE {APTE OMILII

CUVÂNT DESPRE PAZA INIMII

Cum poate s\ spun\ cineva c\ este sfânt fiindc\ pos-te[te, ̀ [i ̀ mparte averile (s\racilor) [i s-a f\cut pe sine pribeag?Oare poate fi sfânt acela care nu-[i cur\]e[te omul l\untric?(Se [tie doar) c\ adev\rata cur\]ire nu `nseamn\ ferirea de la(s\vâr[irea) celor rele, ci cur\]ia des\vâr[it\ a con[tiin]ei.Apropie-te, deci, omule, cu t\ria judec\]ilor tale, de minteata cea prins\ [i robit\ de p\cat [i cerceteaz\ latura cea maide jos a min]ii [i latura cea mai adânc\ a judec\]ilor tale,(intr\) a[a-zicând, `n c\m\rile sufletului t\u, la [arpele carese târ\[te [i se cuib\re[te (acolo), la cel ce te-a ucis, lovindmortal m\dularele sufletului t\u. Abis necuprins este inimata! Numai dac\ (pe acel [arpe) `l ucizi, numai atunci po]i s\te lauzi `naintea lui Dumnezeu cu cur\]ia ta, iar dac\ nu,atunci s\ te smere[ti [i ca un s\rman [i p\c\tos s\ te rogi luiDumnezeu pentru cele ascunse ale tale.

2. Moartea cea adev\rat\ `nl\untru se ascunde, `n inim\,iar omul moare (cu adev\rat) `nl\untrul lui. Deci, dac\ cine-va `ntru cele ascunse ale sale s-a mutat din moarte la via]\;acela tr\ie[te `n veac [i nu moare, iar dac\ trupurile unora caace[tia se descompun pentru un timp oarecare, ele nu suntmai pu]in sfinte [i se vor scula `ntru slav\. De aceea moarteasfin]ilor adormire [i somn se nume[te.

3. Toat\ lupta vr\jma[ului un lucru ]inte[te: s\ poat\smulge din mintea noastr\ gândul la Dumnezeu [i iubireafa]\ de El; folosindu-se de momeli trec\toare, s\ ne abat\ de

la cele ce sunt bune la cele ce numai par (a fi bune), dar nusunt. Tot lucrul bun pe care `l face omul, cel viclean vrea s\-lmurd\reasc\ [i s\-l `ntineze; se sile[te s\ amestece `n (`mpli-nirea) poruncii (gândul) slavei de[arte [i al câ[tigului (m\runt).Pentru ca lucrul cel bun s\ nu se s\vâr[easc\ numai pentruDumnezeu [i numai cu gând bun.

4. Deci, ce? Noi care nu am p\truns `n niciun chip `ninim\, cum vom `ncepe? Afar\ fiind, s\ batem prin post [irug\ciune (la por]ile ei), precum a poruncit Domnul zicând:„Bate]i [i se va deschide vou\” (Matei 7, 7). Deci, dac\ vomst\rui `n cuvântul Domnului, `n s\r\cie, `n cuget smerit [i `ntoate poruncile, b\tând zi [i noapte la poarta cea duhovni-ceasc\ a Domnului, vom putea dobândi ceea ce c\ut\m. C\ciprin aceast\ u[\ `[i afl\ izb\virea oricine vrea s\ fug\ de `ntu-neric. Prin ea afl\ libertatea sufletului, se bucur\ de cugetelelui [i dobânde[te pe Hristos, ~mp\ratul ceresc.

5. Când mintea uit\ de `ntristarea cea `n duh, atunci uit\[i de `mplinirea poruncilor (dumnezeie[ti). {i pe când (omu-lui) i se pare c\ alearg\ (spre ]int\), dar (de fapt) se abate dela calea cea dreapt\ [i umbl\ pe c\i gre[ite, este prins defiare. Dac\ nu am `nceta osteneala rug\ciunii [i a n\dejdii,nu am p\c\tui, c\ zice Scriptura, celor cu sufletul `mpov\rat:„Credincios este Dumnezeu [i nu va l\sa s\ fi]i ispiti]i maimult decât pute]i” (1 Cor. 10, 13). Cât despre cei r\i zice c\vor veni necazuri peste cei neascult\tori (cf. Deut. 31, 29).

6. {i dup\ cum ochii cei din afar\ (ochii cei trupe[ti) v\dde departe spinii [i pr\p\stiile, tot a[a [i mintea – ochiul su-fletului – vede de mai `nainte cursele puterii celei potrivnice[i se pune la ad\post.

7. Este nevoie de mult\ lupt\, de trud\ tainic\ [i nev\-zut\, pentru a face cercetarea cugetelor [i pentru a exersasim]urile cele sl\bite ale sufletului nostru `n vederea deose-


birii binelui de r\u (Evr. 5, 14). Trebuie totdeauna, prin râvnamin]ii c\tre Dumnezeu, s\ re`nsufle]im m\dularele cele sl\-b\nogite ale sufletului, iar mintea noastr\ s\ cheme pe Dom-nul, ca s\ se fac\ iar\[i un singur duh (cu El), cum spunePavel (1 Cor. 6, 17). Acest r\zboi nev\zut, (aceast\) cerce-tare a Domnului [i (aceast\) osteneal\ trebuie s\ avem noi zi[i noapte, spre `mplinirea a toat\ porunca, fie c\ ne rug\m,fie c\ mânc\m, fie c\ bem, fie c\ slujim sau altceva facem,pentru ca orice lucru bun s\ se fac\ spre slava lui Dumnezeu.

Gândul ne`ncetat la Dumnezeu, teama [i dragostea noas-tr\ fa]\ de El duc la `mplinirea tuturor poruncilor [i ne fac s\r\mânem departe de cel ce pâng\re[te poruncile Sale.

8. Scriptura spune c\ patriarhul Avraam a dat din pârga(bunurilor sale) lui Melchisedec, preotul lui Dumnezeu, [i ast-fel a primit de la el binecuvântare. Dar ce vrea s\ spun\ Du-hul prin acestea? El `nf\]i[eaz\ prin cele joase pe cele `nalteale firii noastre, mintea, con[tiin]a, dispozi]ia sufleteasc\, cu-getul, puterea de a iubi a sufletului, (`ntr-un cuvânt) pârga`ntregului nostru om, pe care totdeauna se cuvine s\ le adu-cem lui Dumnezeu ca pe o jertf\ sfin]it\ a inimii. (Pentru c\El vrea) ca gândurile noastre cele mai bune [i cugetarea la Els\ ne preocupe continuu. ~n felul acesta putem dobândi dince `n ce mai mult\ cre[tere [i sporire. ~mplinind cu inim\ cu-rat\ poruncile, suntem ajuta]i de Domnul, `n Care credem, [ide harul dumnezeiesc, iar povara lor ni se face u[oar\.

Cât prive[te lucrarea cea v\zut\, care este cea mai mare[i prima dintre lucrurile cele bune, afla]i, iubi]ilor, c\ toatevirtu]ile se leag\ unele de altele, `ntocmai ca un lan] duhov-nicesc. A[a, de pild\, rug\ciunea se leag\ de iubire, iubirea debucurie, bucuria de blânde]e, blânde]ea de smerenie, sme-renia de slujire, slujirea de n\dejde, n\dejdea de credin]\,credin]a de ascultare, iar ascultarea de simplitate. Dup\ cum,

CUVÂNT DESPRE PAZA INIMII 297

pe de alt\ parte, cele rele se leag\ ([i ele) unele de altele:ura de mânie, mânia de mândrie, mândria de slava de[art\,slava de[art\ de nep\sare, nep\sarea de `nvârto[area inimii,`nvârto[area de dormitare, dormitarea de dispre]uire, dis-pre]uirea de lene, lenea de josnicie, iar josnicia de pofte, [itot a[a, celelalte fe]e ale r\ut\]ii, ]in unele de altele. Prin ur-mare, cât prive[te partea cea bun\, toate virtu]ile ]in una dealta. ~ns\ dintre toate, cea mai `nalt\ [i cea dintâi dintre vir-tu]i este st\ruin]a `n rug\ciune, pentru c\ prin ea putem do-bândi de la Dumnezeu [i celelalte virtu]i.

9. Dar dac\ nu ne `mpodobim cu smerenia, simplitatea[i bun\tatea, rug\ciunea nu ne va folosi la nimic. {i nu spu-nem aceasta numai despre rug\ciune, ci [i despre oricareosteneal\ sau str\danie s\vâr[it\ de dragul virtu]ii. Iar dac\nu vom afla `n noi, din bel[ug, roadele iubirii, ale p\cii [i alebucuriei, ale blânde]ii [i ale smereniei, ale simplit\]ii [i ale fr\-]iet\]ii, ale credin]ei [i ale `ndelungii-r\bd\ri, atunci de[arte[i f\r\ rost sunt ostenelile noastre. C\ci toat\ acea lucrare [itoate ostenelile pentru roade se fac. Neaflându-se `n noi roa-dele iubirii [i ale p\cii, la `ntâmplare [i `n zadar se face toat\lucrarea. Cei ce lucreaz\ f\r\ s\ dobândeasc\ aceste roade,`n ziua judec\]ii se vor asem\na celor cinci fecioare ne`n]e-lepte, care, pentru c\ nu au luat cu sine de aici, `n vasele ini-mii lor untdelemnul cel duhovnicesc, adic\ (roada) virtu]ilormai sus pomenite, au fost numite nebune [i `mpiedicate s\intre `n c\mara de nunt\ cea duhovniceasc\ a ~mp\r\]iei.A[a c\ str\dania fecioarelor nu li s-a socotit lor `ntru nimic,pentru c\ erau lipsite de virtu]i, iar Duhul nu s\l\[luia cuadev\rat `ntru ele. C\ dup\ cum, s\dind vie, toat\ `ngrijireai se d\ cu gândul c\ va aduce roade, iar dac\ nu se afl\ roa-de `n vie, la `ntâmplare [i `n zadar este toat\ truda, tot a[a [inoi, dac\ nu afl\m `nl\untru nostru, prin lucrarea Duhului,


roadele iubirii, ale p\cii, ale bucuriei, smereniei [i ale celor-lalte (virtu]i) ar\tate de Apostol, `ntru deplin\ cuno[tin]\ [isim]ire duhovniceasc\ (Gal. 5, 22), zadarnic\ este fecioria,f\r\ rost se arat\ osteneala rug\ciunii, a psalmodierei, a pos-tului [i a privegherii.

Prin urmare, ostenelile sufletului [i ale trupului trebuie s\se fac\ cu n\dejdea roadelor duhovnice[ti. Trebuie spus, deasemenea, c\ rodirea Duhului `n virtu]i aduce bucurie du-hovniceasc\ [i desf\tare nestric\cioas\ `n inimile credincioa-se `n care lucreaz\ Duhul; c\ privite cu toat\ luarea-aminte,lucrarea, osteneala [i str\daniile firii (omene[ti) se v\d a fi lu-cr\ri ale Duhului Sfânt, s\vâr[ite prin credin]a [i n\dejdea `ncei vrednici.

Bun lucru este postul, bune privegherea [i s\l\[luirea `npustie. Dar fiecare dintre acestea nu este decât o floare a vie-]uirii celei bune. Via]a cre[tin\ este mult mai cuprinz\toare[i nu se cade s\-[i pun\ cineva `ncrederea doar `n acestea.Se `ntâmpl\, de pild\, ca unul s\ se `mp\rt\[easc\ de har, [ir\utatea, de[i exist\, s\ dea `napoi de bun\voie [i s\ nu semai arate `n el, iar omul acela s\ cread\ c\ mintea lui s-acur\]it. Dar, pe când se crede cre[tin des\vâr[it, pe cândcrede c\ este liber [i nu mai poart\ nicio grij\, atunci r\uta-tea, `ntocmai ca un tâlhar, vine asupra lui, `i pune curse, `lispite[te [i `l pogoar\ `ntru cele mai de jos ale p\mântului.C\ci dac\ r\uf\c\torii sau osta[ii [tiu s\ pun\ curse du[ma-nilor, s\ se strecoare `n spatele lor, s\-i `mpresoare [i s\-iucid\, r\utatea, care este de mii de ori mai puternic\, voinds\ piard\ atâtea suflete, [tie s\ pun\ curse `n inim\, uneorichiar s\ nu se arate, pentru a face sufletul s\ cread\ c\ estedes\vâr[it.

10. (~nv\]\tura de) temelie a cre[tinismului aceasta este:oricâte fapte de dreptate ar face omul, s\ nu se mul]umeasc\


cu ele, s\ nu se socoteasc\ pe sine mare, ci s\ se arate s\raccu duhul; iar dac\ se `mp\rt\[e[te de har, s\ nu cread\ c\ aprimit ceva, s\ nu cread\ c\ este cineva [i s\ nu `nceap\ s\`nve]e (pe al]ii), ci (dimpotriv\), ducând o via]\ curat\, fiindprimitor de str\ini, postind mult, rugându-se [i `mp\rt\[in-du-se de har, s\ nu socoteasc\ sufletul s\u de pre]. ~ndeo-sebi atunci când `ncepe (a lucra) harul `n el, s\ se trudeasc\,s\ se arate `nsetat (dup\ cele duhovnice[ti) [i s\ nu se so-coteasc\ pe sine drept sau bogat `n har, ci s\ fie plin de tris-te]e [i de lacrimi. C\ dup\ cum o mam\, având un singur fiu,dup\ ce `l cre[te [i se face b\rbat, dac\ `i moare fiul, venind(cunoscu]ii) [i mângâind-o, mai degrab\ `i sporesc durerea[i nemângâiat\ r\mâne, tot a[a trebuie s\-[i plâng\ cre[tinulc\derea sa [i ne`ncetat s\ l\crimeze; iar mai `nainte de toates\ aib\ inim\ zdrobit\.

11. C\ dup\ cum palatul unui `mp\rat, având multe `nc\-peri [i cur]i felurite, multe intr\ri [i `nc\peri t\inuite, unde seafl\ `mp\ratul, porfira [i comorile, [i intrând cineva `n cur]ilecele din afar\ nu trebuie s\ cread\ c\ le cunoa[te [i pe celedinl\untru, unde se afl\ slava `mp\ratului, porfira [i como-rile, tot a[a (se `ntâmpl\) [i `n cele duhovnice[ti; cei ce pos-tesc, privegheaz\, cânt\ psalmi [i se roag\ s\ nu cread\ c\au ajuns la odihn\, ci s\ [tie c\ se afl\ `nc\ la u[i, `n cur]ilecele din afar\, unde nu se afl\ porfira [i comorile. Nu se cade,deci, fra]ilor, s\ ne `ncredem `n tr\irea cea din afar\ [i s\zicem: „Sunt cineva”. Iar dac\ cineva se `mp\rt\[e[te de har,s\ nu cread\ c\ a dobândit ceva [i c\ se afl\ `n preajma ~m-p\ratului, pentru c\ petrece `nc\ `n cur]ile cele din afar\. Tre-buie s\ se cerceteze fiecare pe sine, (s\ vad\) dac\ a aflat `nvasul cel de lut comoara, sau dac\ a `mbr\cat porfira Duhu-lui, sau dac\ a aflat pe ~mp\ratul, sau dac\ s-a odihnit. C\ci`n acest chip este sufletul: are un adânc al lui [i m\dulare


multe. Intrând p\catul `n el, `i st\pâne[te toate m\dularele [icugetele inimii. Dar rugându-se omul cu st\ruin]\, vine harulla el [i st\pâne[te, iat\, dou\ dintre m\dularele sufletului s\u.

Cel f\r\ experien]\, `ndat\ ce este mângâiat de har, so-cote[te c\ harul i-a cuprins toate m\dularele [i c\ p\catul afost dezr\d\cinat; el nu [tie c\ cea mai mare parte (a sufle-tului) este st\pânit\ de p\cat [i c\ numai o parte este subhar. Se `ntâmpl\ deseori ca harul s\ lucreze ne`ncetat, pre-cum lucreaz\ ochiul `n trup. Dar [i p\catul este de fa]\ [i fur\`ncetul cu `ncetul mintea. Cel nepriceput socote[te c\ a [idobândit ceva, se mândre[te, se `nfumureaz\, ca [i când afost eliberat (de p\cat). Dar lucrurile nu stau a[a; pentru c\,dup\ cum am spus, satana a[az\ curse [i uneori nu se arat\,ca s\-l fac\ pe om s\ cread\ ([i s\ zic\): „Sunt curat [i de-s\vâr[it”. Oare cel ce s\de[te vie culege `ndat\ struguri [iface vin? Iar cel ce pune s\mân]a `n brazd\ oare secer\ (nu-maidecât) [i culege `ndat\ roade? Poate, oare, copilul (abia)n\scut s\ ajung\ dintr-odat\ b\rbat des\vâr[it? Sau osta[ulabia sosit la oaste poate s\ ajung\ `ndat\ comandant? (Nu),ci se cuvine ca mai `ntâi s\ se osteneasc\, mergând la r\zboi,s\ dobândeasc\ victorii [i (abia dup\ aceea) s\ se `ncununeze.

12. Bun lucru este s\r\cia de bun\ voie, bune psalmo-dierea, postul, privegherea [i harul pe care-l prime[te omulde la Dumnezeu. (Dar cel ce le are doar pe acestea) esteasemeni celui care n-a `nceput `nc\ s\ sape [i s\ pun\ te-melie. Se cuvine, (`n continuare) ca mintea sa care s-a `m-p\rt\[it de har, s\ fie f\r\ prihan\, s\ cugete precum se cu-vine despre sine [i s\ aib\ sufletul curat. Prive[te la Iisus, dincât\ slav\, Fiu al lui Dumnezeu [i Dumnezeu fiind, la ce su-ferin]\ [i r\stignire a venit! Dar prin aceast\ smerenie, a fostridicat mai presus de toate [i a[ezat de-a dreapta Tat\lui.Dimpotriv\, [arpele i-a insuflat dintru `nceput lui Adam


gândul m\ririi, zicând: „Vei fi ca Dumnezeu” (Fac. 3, 5). Dar,din pricina mândriei, ai v\zut la cât\ necinste a fost dus nea-mul lui Adam!

Caut un om s\rac cu duhul [i nu-l aflu!Un om care s\ fie bogat, cu multe comori `n casa lui, dar

care s\ se arate lipsit [i s\rac [i s\ cear\ de la to]i. Pentru c\a[a sunt cre[tinii care au har: boga]i `n Dumnezeu, dar s\racicu duhul, ca [i când nimic n-ar avea. Sunt unii care având aprimi o sut\ de livre de aur, primind cinci livre, s-au [i s\-turat. Sunt, `n schimb, al]ii care abia dac\ au primit zece b\-nu]i de har, fac din ei o sut\ [i se laud\. {i mai sunt unii care,dac\ au cinci b\nu]i de p\cat, `i socotesc o singur\ jum\tatede b\nu]; aceasta fie din ne[tiin]\, pentru c\ nu [tiu c\ li sefur\, pu]in câte pu]in, harul, fie din cauza slavei de[arte,pentru c\ se ru[ineaz\ s\ spun\ c\ r\ul lucreaz\ `ntru ei; uniica ace[tia se [i `nf\]i[eaz\ (tuturor) ca des\vâr[i]i. Drept ar fica omul s\ fac\ [i s\ spun\ adev\rul: s\ m\rturiseasc\, adic\,atât harul care este `n el, cât [i lucrarea p\catului. Cel cespune c\ are inima curat\ minte. Pentru c\ nu se `ntâmpl\niciodat\ ca, de `ndat\ ce vine harul, omul s\ fie curat; c\ eleste dat pe mâna vr\jma[ilor [i a ispititorilor, spre cercare [iinstruire, dup\ cum [i Iov (a fost l\sat prad\) ispitei. C\ f\r\voia lui, cel-r\u lucreaz\ [i el la (s\vâr[irea) binelui. Se cu-vine, deci, având cinci b\nu]i ai p\catului, cre[tinul s\ zic\:„Am dou\zeci, [i sunt plin de (tot) r\ul”; [i având dou\zecide b\nu]i de bun\tate, s\ zic\: „N-am decât o jum\tate deb\nu]”. Iar dac\ din pricina slavei de[arte se ru[ineaz\ s\spun\ aceasta, cel pu]in s\ spun\ adev\rul, adic\ s\ m\r-turiseasc\ atât lucrarea harului, cât [i lucrarea p\catului. Amspus mai `nainte c\ sufletul are un adânc al s\u. S\ ne folo-sim (acum) de pilde pentru a-i `nf\]i[a m\dularele. Astfel,


dup\ cum soarele este (unul), dar razele lui sunt multe; dup\cum copacul cel `nalt (este unul), dar are (multe) ramuri; [idup\ cum cetatea cea mare (una) este, dar are multe (sate)vecine; tot a[a este [i natura cea cuget\toare, sufletul celnemuritor, frumuse]ea cea mai presus de toate creaturile, cel(ce este) chipul [i asem\narea lui Dumnezeu.

A[adar, când vine harul de lumineaz\ sufletul cu dou\raze, e ca [i când din `ntregul copac (sunt luminate) dou\ramuri, iar din toat\ cetatea (doar) dou\ (sate din) `mpreju-rimi. Dar cele mai multe p\r]i ale sufletului r\mân cuprinsede p\cat. (Omul) `ns\ socote[te c\ sufletul `n `ntregime afost cuprins de bun\tate, de har [i str\lucire. Este ca [i cumar primi, bun\oar\, cinci livre de aur, [i i se pare c\ a primito sut\. Nu cumva f\tul din pântecele mamei se face `ndat\om (matur)? Sau, punând cineva piatra de temelie, a [i ter-minat cl\direa? Sau s\mân]a aruncat\ sub brazd\ ajunge`ndat\ spic? Nu cumva cel ce se preg\te[te s\ fac\ nego],de la `nceput `[i [i umple depozitele? {i cel ce se `mp\rt\-[e[te de un mic har devine `ndat\ cre[tin? Chiar [i cei dintâi[i mari (dup\ virtute) se afl\, `nainte de a fi des\vâr[i]i, casfetnicii `naintea `mp\ratului [i ca pârâul fa]\ de fluviul Eufrat.

Cel ce voie[te s\ mearg\ `ntr-o cetate, aflat\, s\ zicem,la o distan]\ de treizeci de zile de mers, s\ nu cread\ dup\dou\ sau trei zile c\ a [i ajuns la ea.

Dup\ cum puterea potrivnic\ doar `ndeamn\, dar nu [iconstrânge, tot a[a [i harul dumnezeiesc, dat fiind (c\ omulare) libertate de discern\mânt, `ndeamn\ (dar nu constrânge).Deci, dac\ omul s\vâr[e[te cele rele `ndemnat de satana, nueste condamnat satana `n locul lui, ci omul e pedepsit, `n-trucât de bun\ voie s-a f\cut ascult\tor al r\ut\]ii. Tot a[a [iatunci când omul se `ntoarce spre bine [i are `n el harul lui


Dumnezeu, harul nu-[i atribuie lui[i binele, ci-l atribuie omu-lui [i-l sl\ve[te pe el. Pentru c\ omul singur [i-a pricinuitbinele, pe când harul prin `ns\[i natura sa este bun. (Con-vie]uind cu harul), nu `nseamn\ c\ acesta `i leag\ voin]a cuo putere constrâng\toare, c\, vrând-nevrând, (omul) s\vâr-[e[te binele, ci harul se pleac\ (`n fa]a) liberului arbitru, ca s\se arate dac\ voin]a omului cinste[te sau nu harul, dac\ estesau nu de acord cu el. Mul]i l-au cinstit [i au fost de acord cuel, `ns\ al]ii s-au ab\tut de la calea cea bun\. C\ zice Apos-tolul: „Dup\ ce a]i `nceput `n Duhul, acum sfâr[i]i `n trup”(Gal. 3, 3). Legea nu a fost dat\ pentru firea (omeneasc\), cipentru liberul arbitru, care poate s\ se `ndrepte spre bine sauspre r\u. Domnul zice: „Foc pe p\mânt am venit s\ arunc, [icât a[ vrea s\ fie acum aprins” (Luca 12, 49). (Cu alte cu-vinte), Domnul vrea s\ fie aprins focul cel ceresc `n inimileoamenilor, dar unii vor, iar al]ii nu. Alt\dat\ zice: „De câteori am voit s\ v\ adun precum adun\ clo[ca puii ei, [i nu a]ivrut” (Matei 23, 37). Vezi, deci, c\ Domnul vrea, dar c\ oa-menii nu vor s\ se apropie de El [i s\ afle mil\.

13. Cel ce voie[te s\ vin\ la Domnul, s\ se `nvredni-ceasc\ de via]a cea ve[nic\, s\ devin\ s\la[ al lui Dumnezeu[i s\ se `nvredniceasc\ de Duhul Sfânt, pentru ca s\ poat\`mplini f\r\ de prihan\ poruncile Domnului [i s\ dobândeas-c\ roadele cuvenite, a[a se cuvine s\ `nceap\: Mai `ntâi s\cread\ cu t\rie `n Domnul, s\ se dedice `ntru totul poruncilorLui [i s\ se lepede de cele lume[ti, pentru ca mintea s\ nu-ifie preocupat\ de nimic din cele v\zute. S\ st\ruie totdeau-na `n rug\ciune [i s\ nu dezn\d\jduiasc\, ci s\ a[tepte cucredin]\ venirea [i ajutorul Domnului, [i la El s\ aib\ totdea-una gândul. Se cuvine, apoi, s\ se sileasc\ spre toat\ faptacea bun\, spre (`mplinirea) tuturor poruncilor Domnului,


chiar dac\ inima lui nu vrea, pentru c\ s\l\[luie[te `n ea p\-catul. Adic\, s\ se nevoiasc\ `n a fi smerit `naintea oameni-lor, `n a se socoti mai mic [i mai r\u decât to]i oamenii, `n anu c\uta cinste [i laud\ de la cineva – precum s-a scris `nEvanghelie –, `n a avea numai pe Domnul, pururea, `nainteaochilor [i `n a voi ca numai Lui s\-I plac\.

De asemenea, se cuvine s\ se nevoiasc\ `n a fi blând,chiar dac\ inima nu-l las\, a[a cum zice Domnul: „~nv\]a]i dela Mine, c\ sunt blând [i smerit cu inima, [i ve]i afla odihn\sufletelor voastre” (Matei 11, 29). S\ fie milostiv, bun, `ndu-r\tor, pe cât va putea mai mult, [i spre aceasta s\ se sileasc\,dup\ cum zice Domnul: „Fi]i buni [i milostivi, precum Tat\lvostru cel ceresc este milostiv” (Luca 6, 36); [i iar\[i: „Dac\ M\iubi]i, ]ine]i poruncile Mele” (Ioan 14, 25); [i `nc\: „Sili]i-v\,c\ci cei ce se silesc r\pesc ~mp\r\]ia cerurilor” (Matei 11, 12);„Sili]i-v\ s\ intra]i pe poarta cea strâmt\” (Luca 13, 24). S\aib\ totdeauna `naintea ochilor smerenia, via]a [i purtareaDomnului, ca pe o pild\ pururea vie. Pe cât `i st\ `n putin]\,s\ st\ruiasc\ `n rug\ciune [i s\ cread\ puternic, pentru caDomnul, venind, s\-l cure]e, s\-l `nt\reasc\ `n (`mplinirea)tuturor poruncilor Sale, iar din sufletul s\u s\-{i fac\ s\la[. {ia[a, cele pe care acum le s\vâr[e[te cu trud\ [i `mpotrivainimii lui – atunci când se va odihni pentru totdeauna cu bi-nele [i mereu `[i va aduce aminte de Domnul, a[teptându-L`ntru bun\tate [i dragoste – (le va s\vâr[i ca pe ceva firesc).Atunci, v\zând Domnul gândul [i zelul lui cel bun, c\ sesile[te ca totdeauna s\-[i aminteasc\ de El [i (cum se str\-duie[te) totdeauna s\ fac\ binele, s\ fie smerit, blând [i iu-bitor – c\ de[i inima lui nu voie[te, o sile[te [i pe cât este cuputin]\ (o face s\ fie de acord cu El) –, arat\ c\tre el mila Sa,`l izb\ve[te de du[manii lui [i de p\catul care locuie[te `n el.


20 – Omilii

Umplându-se de Duhul Sfânt, el `mpline[te pe mai de-parte, cu adev\rat, poruncile Domnului, f\r\ trud\ [i f\r\ os-teneal\. Sau mai degrab\ Domnul `mpline[te `n el poruncileSale; [i face s\ se arate roadele Duhului `ntr-un chip cu totulcurat. Prin urmare, se cuvine mai `ntâi ca acela care se apro-pie de Domnul s\ se sileasc\ s\ fac\ binele, chiar dac\ inimalui nu vrea; s\ a[tepte cu credin]\ ne[ov\ielnic\ mila Lui, s\se sileasc\ s\ fie `ndur\tor, s\ aib\ inim\ milostiv\, iar atuncicând este dispre]uit s\ fie `ndelung-r\bd\tor [i s\ nu se mâ-nie, precum spune Apostolul: „Iubi]ilor, nu v\ r\zbuna]i sin-guri” (Rom. 12, 19). De asemenea, s\ se sileasc\ spre rug\-ciune, dac\ n-a primit darul rug\ciunii de la Duhul. {i v\zândDumnezeu c\ `ntr-atât se lupt\, c\ se str\duie[te s\ s\vâr-[easc\ binele, chiar dac\ inima lui nu vrea s\ fac\ aceasta–, ì d\ lui rug\ciunea cea adev\rat\, a lui Hristos, ì d\ duhul`ndur\rii, bun\tatea cea adev\rat\ [i, `ntr-un cuvânt, ì d\roada Duhului. Dar dac\ cineva numai spre rug\ciune se si-le[te – atunci când nu are harul rug\ciunii –, iar spre smere-nie [i iubire, [i spre celelalte porunci ale Domnului nu se si-le[te, uneori i se d\ lui harul rug\ciunii, [i se g\se[te `n parte`n odihn\ [i bucurie, dup\ cererea lui, dar `n ce prive[te pur-t\rile, este la fel ca mai `nainte. Acesta nu are blânde]e, pen-tru c\ n-a cerut-o cu st\ruin]\ [i nu s-a str\duit pe sine c\treaceasta. Nu are smerenie, pentru c\ n-a cerut-o [i nu s-a silits-o dobândeasc\. Nu are iubire fa]\ de to]i (oamenii), pentruc\ nu s-a `ngrijit, nici nu s-a ostenit s-o cear\ `n rug\ciunea lui.

Se cuvine, deci, ca dup\ cum fiecare se sile[te spre ru-g\ciune – chiar dac\ inima lui nu vrea acest lucru –, tot a[a s\fac\, (silindu-se) cu bucurie, (s\ arate) iubire, blânde]e [i `n-delung\-r\bdare, dup\ cum s-a scris. S\ se sileasc\ `n a sedispre]ui pe sine, `n a se socoti cel mai r\u [i cel mai din


urm\ dintre to]i. Dac\ nu este de folos, s\ nu vorbeasc\, cis\ cugete pururea la cuvântul Domnului, pe care s\-l gr\-iasc\ cu gura [i cu inima. (S\ se sileasc\, de asemenea) s\ nuse mânie (niciodat\), precum spune (Apostolul): „Orice am\-r\ciune [i mânie [i def\imare s\ piar\ de la voi, `mpreun\ cuorice r\utate” (Efes. 3, 31). V\zând Domnul silin]a lui, `i vada, f\r\ ca el s\ depun\ osteneal\ [i trud\, toate acele (da-ruri) pe care mai `nainte numai cu sila le-a putut p\stra – dinpricina p\catului care locuia `n el –, [i va face ca toate aces-te `ndeletniciri virtuoase s\-i devin\ o a doua natur\. Venind,apoi, Domnul [i s\l\[luindu-Se `n el, unul ca acesta va `mplinif\r\ osteneal\ poruncile [i se va umple de roadele Duhului.

14. Dac\ cineva se sile[te (numai) c\tre rug\ciune – vrânds\ primeasc\ un anumit dar de la Dumnezeu –, dar nu sesile[te deopotriv\ [i nu se pleac\ spre smerenie, iubire, blân-de]e [i spre celelalte virtu]i, uneori, de vreme ce se roag\ [icere, prime[te [i harul dumnezeiesc. C\ Dumnezeu este bun[i voitor de bine [i `mpline[te cererile celor ce I se roag\.(Acela `ns\) care nu se preg\te[te mai dinainte, care nu seobi[nuie[te cu virtu]ile pomenite mai sus, sau pierde harul,sau `l prime[te, dar cade, sau nu spore[te din pricina gân-dului prea `nalt pe care `l are despre sine. Pentru c\ s\la[ul[i odihna Duhului sunt smerenia, iubirea, blânde]ea [i cele-lalte porunci ale Domnului.

Se cuvine, deci, ca aceia care voiesc cu adev\rat s\ plac\lui Dumnezeu, care voiesc s\ primeasc\ de la El harul ce-resc, care voiesc c\ creasc\ [i s\ se des\vâr[easc\ `n DuhulSfânt, s\ se sileasc\ mai `ntâi s\ p\zeasc\ toate poruncile,chiar [i atunci când inima lor nu voie[te, dup\ cum s-a scris:„Pentru aceasta m-am `ndreptat c\tre toate poruncile Tale”(Ps. 118, 128). C\ci dup\ cum silindu-se spre rug\ciune, `n


cele din urm\ prime[te harul ei, [i silindu-se spre faptele vir-tu]ii, binele i se face lui obicei, tot a[a cerând [i rugându-secineva Domnului, dobânde[te ceea ce cere, iar harul Duhuluicre[te [i `nflore[te `n el. Odihnindu-se `n smerenia lui [i `ntoate celelalte virtu]i, `l `nva]\ iubirea cea adev\rat\ [i blân-de]ea cea adev\rat\, la care a voit s\ ajung\ [i pe care le-acerut. {i a[a crescând [i des\vâr[indu-se `n Domnul, se `n-vrednice[te a fi mo[tenitor al ~mp\r\]iei cerurilor. Pentru c\cel smerit niciodat\ nu cade. De unde ar putea s\ cad\, cândse afl\ mai jos decât to]i? Mare `n\l]are este smerenia! Cinste[i vrednicie mare este umilin]a!

S\ ne obi[nuim, deci, [i noi a ne sili la umilin]\, chiar dac\inima noastr\ nu vrea, [i rugându-ne [i chemând ne`ncetat,cu credin]\, cu n\dejde [i cu dragoste, numele Domnului, s\a[tept\m s\ trimit\ `n inimile noastre pe Duhul S\u. S\ nerug\m [i s\ ne `nchin\m Tat\lui `n Duh. (S\ ne rug\m) ca Du-hul `nsu[i s\ Se roage `ntru noi; ca Duhul `nsu[i s\ ne `nve]erug\ciunea cea adev\rat\, smerenia, blânde]ea [i iubirea,(virtu]i) pe care acum (nici) cu sila nu le putem `mplini; s\ ne`nve]e s\ `mplinim cu adev\rat, f\r\ osteneal\ [i f\r\ sil\,adâncul milei, bun\tatea [i toate celelalte porunci ale Dom-nului, precum singur Duhul [tie s\ ne umple de roadele Lui.{i astfel, `mplinind poruncile Domnului prin Duhul – singurulcare cunoa[te voia lui Hristos [i care ne cur\]e[te de `ntin\-ciunea p\catului –, s\ fim `nf\]i[a]i lui Hristos ca ni[te fecioarecurate [i f\r\ prihan\, s\ ne odihnim `n Dumnezeu, [i Hristoss\ Se odihneasc\ `n noi, `n veci. Slav\ milostivirii, `ndur\rii [iiubirii Sale, c\ a `nvrednicit neamul omenesc de astfel decinste, f\cându-i [i numindu-i pe oameni fra]i adev\ra]i ai S\i[i fii ai P\rintelui celui ceresc. Slav\ Tat\lui [i Fiului [i Sfân-tului Duh, `n vecii vecilor. Amin.


CUVÂNT DESPRE DES|VÂR{IREA ~N DUH

1. Fiecare dintre noi `[i dobânde[te mântuirea prin harul[i darul dumnezeiesc al Duhului, iar prin credin]\, iubire [ilupt\ de bun\voie poate s\ ajung\ la m\sura des\vâr[it\ avirtu]ii. Astfel, pe de o parte prin har, iar pe de alt\ parte prin(s\vâr[irea) virtu]ii, (ajungem) la mo[tenirea vie]ii ve[nice.

Prin urmare, nu se `nvrednice[te cineva de des\vâr[iredoar prin puterea [i harul dumnezeiesc, dac\ nu adaug\ [iostenelile sale; nimeni nu ajunge la m\sura libert\]ii des\-vâr[ite [i la cur\]ie doar prin truda [i puterea sa, dac\ nueste ajutat de mâna cea dumnezeiasc\, de sus. C\ spune:„De n-ar zidi Domnul casa, `n zadar s-ar osteni cei ce-o zi-desc; de n-ar p\zi Domnul cetatea, `n zadar ar priveghea celce o p\ze[te” (Ps. 126, 1).

2. ~ntrebare: Care este voia lui Dumnezeu, la care Apos-tolul cheam\ [i `ndeamn\ pe fiecare dintre noi s\ ajung\?

R\spuns: Voia lui Dumnezeu este cur\]ia des\vâr[it\ dep\cat, eliberarea de patimile care ne necinstesc [i sporirea lacea mai `nalt\ m\sur\ a virtu]ii. Aceasta este tot una cucur\]ia [i sfin]irea inimii, care se `mpline[te prin p\rt\[ia laDuhul cel des\vâr[it [i dumnezeiesc. C\ zice (Mântuitorul):„Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe Dumnezeu”(Matei 5, 8); [i: „Fi]i des\vâr[i]i, precum Tat\l vostru cel ce-resc des\vâr[it este” (Matei 5, 48); [i (Psalmistul): „Fie inimamea f\r\ prihan\ la judec\]ile Tale, ca s\ nu m\ ru[inez” (Ps.118, 80); [i iar\[i: „Atunci nu m\ voi ru[ina, când voi c\utaspre toate poruncile Tale” (Ps. 118, 6); [i iar\[i, c\tre cel ce`ntreab\: „Cine se va sui `n muntele Domnului?”, r\spunde:„Cel nevinovat cu mâinile [i curat cu inima” (Ps. 23, 3-4).Prin aceste cuvinte `nf\]i[eaz\ alungarea des\vâr[it\ a p\ca-tului din mintea [i fapta noastr\.

3. {tiind Duhul Sfânt c\ patimile cele ascunse [i nev\zuteanevoie se `ndep\rteaz\ – pentru c\ sunt ca [i `nr\d\cinate`n suflet –, arat\ prin (mijlocirea) lui David cum trebuie s\ sefac\ cur\]irea de ele. David zice: „De cele ascunse ale melecur\]e[te-m\” (Ps. 18, 13). Cu alte cuvinte, (vrea s\ spun\) c\noi putem dobândi aceasta prin rug\ciune st\ruitoare, princredin]\ [i prin alipirea cu totul de Dumnezeu. S\ ne `m-potrivim `nc\ [i patimilor [i s\ ne p\zim inima cu toat\ grija.

4. Chiar [i fericitul Moise, gr\ind `n simboluri, spune c\sufletul nu trebuie s\ fie st\pânit de dou\ cugete, unul bun[i altul r\u, ci numai de cel bun, [i c\ nu trebuie s\ culegemdou\ soiuri de roade, bune [i rele, ci numai bune. C\ zice:S\ nu pui la jug vite de soiuri diferite – pentru a s\vâr[i aceea[ilucrare – ca, de pild\, un bou [i un asin, ci pe cele de acela[ineam `njugându-le, s\ treieri ]arina ta (cf. Deut. 22, 10).

Cu alte cuvinte, s\ nu avem `n ]arina inimii noastre [i vir-tutea, [i r\utatea, ci numai virtutea, c\ (zice acela[i Moise):„S\ nu ]e[i `n hain\ de lân\ (fir de) in” (Deut. 22, 11), nici `nhain\ de in (fir de lân\); „S\ nu cultivi pe ogorul t\u dou\feluri de semin]e. S\ nu `mpreunezi vite de soiuri diferite, cis\ le `mpreunezi cu cele de soiul lor” (Lev. 19, 19).

Prin urmare, ne spune (Moise) prin acestea `n chip tainic,nu trebuie s\ cultiv\m `n sufletul nostru (pe lâng\) virtute [ir\utate; c\ numai semin]ele virtu]ii trebuie s\ se dezvolte `nnoi; c\ sufletul nu trebuie s\ fie p\rta[ la dou\ duhuri: laduhul lui Dumnezeu, [i la duhul lumii”. C\ zice: „De aceeag\sesc drepte toate poruncile Tale [i ur\sc orice cale a min-ciunii” (Ps. 118, 128).

5. Se cuvine ca sufletul cel fecioresc, pentru a se alipi deDumnezeu, s\ se cur\]easc\ nu numai de p\catele cele v\-zute, adic\ de desfrâu, de ucidere, de furt, de cuvinte urâte,de minciun\, de iubirea de argin]i [i de l\comie, ci cu [i mai


mult\ (grij\) s\ se cur\]easc\ de (patimile) cele ascunse – pre-cum am zis –, adic\ de pofte, de slava de[art\, de dorin]a dea fi admira]i de oameni, de f\]\rnicie, de iubirea de st\pâ-nire, de viclenie, de obiceiurile cele rele, de ur\, de necre-dincio[ie, de pizm\, de iubirea de sine, de `nfumurare [i detoate cele asemenea lor. C\ iat\ ce zice Scriptura: P\catelecele ascunse ale sufletului sunt socotite `ntocmai cu cele dinafar\. Zicând Domnul: „Dumnezeu a risipit oasele celor cevor s\ plac\ oamenilor” (Ps. 52, 6); [i: „Domnul ur\[te peb\rba]ii care vars\ sânge [i `n[al\” (Ps. 5, 6), arat\ c\ Dum-nezeu ur\[te deopotriv\ pe cel viclean [i pe cel uciga[.

Se spune `n alt loc: „Vai vou\ când oamenii v\ vor vorbide bine” (Luca 6, 26). Cu alte cuvinte, (vai vou\) atunci cândve]i voi s\ fi]i vorbi]i de bine de oameni [i când ve]i a[teptaslav\ [i laud\ din partea lor. C\ f\când binele acum, esteoare cu putin]\ ca fapta voastr\ s\ r\mân\ t\inuit\? De alt-fel, Domnul `nsu[i zice: „S\ str\luceasc\ lumina voastr\ `na-intea oamenilor” (Matei 6, 16). Numai c\, zice, sârgui]i-v\ s\face]i bine spre slava lui Dumnezeu, [i nu de dragul slaveide[arte, ca unii care iubi]i lauda de la oameni. C\ pe cei ces\vâr[esc astfel de gre[ale, Mântuitorul i-a ar\tat ca fiind [inecredincio[i, atunci când a zis: „Cum pute]i voi s\ crede]i,când primi]i slav\ unii de la al]ii, iar slava care vine de laDumnezeu nu o c\uta]i?” (Ioan 5, 44). Apostolul (Pavel) spu-ne c\ [i a mânca [i a bea s\ se fac\ spre slava lui Dumnezeu.El zice: „Ori de mânca]i, ori de be]i, ori altceva de face]i,toate spre slava lui Dumnezeu s\ le face]i” (1 Cor. 10, 31). Pede alt\ parte, dumnezeiescul Ioan, punând ura al\turi de uci-dere, zice: „Cel ce ur\[te pe fratele s\u este uciga[ de oa-meni” (1 Ioan 3, 45).

6. „Iubirea toate le sufer\, toate le rabd\, iubirea nu cadeniciodat\” (1 Cor. 13, 7-8). Cuvântul: „nu cade niciodat\”

CUVÂNT DESPRE DES|VÂR{IREA ~N DUH 311

aceasta `nseamn\: Cei ce dobândesc darurile mai `nainte po-menite ale Duhului, dar nu se elibereaz\ deplin, prin iubire,de patimi, n-au ajuns la (limanul) cel sigur, ci se afl\ `n peri-col [i au a se teme de duhurile cele viclene. Numai iubireanu cade, pentru c\ nu mai este pândit\ de patimi. Celelalteharisme `ns\, ca limbile `ngere[ti, proorocia, toat\ cunoa[te-rea [i darurile vindec\rilor, comparate cu ea, sunt ca nimic.

7. Prin aceste (cuvinte) ne-a ar\tat ]inta [i m\sura des\-vâr[irii (spre care s\ tindem).

Eliberându-se, deci, fiecare de astfel de bog\]ii (trec\-toare), s\ se avânte cu c\ldur\ sufleteasc\ [i cu st\ruin]a peacest drum duhovnicesc, pân\ ce `[i va `mplini (menirea sa),dup\ cum s-a spus: „Nu [ti]i voi c\ aceia care alearg\ `n sta-dion to]i alearg\, dar numai unul ia premiul? Alerga]i a[a cas\-l lua]i” (1 Cor. 9, 24).

8. Acest (scop) se atinge atunci când omul se leap\d\ desine, când, de bun\ voie, d\ totul fra]ilor [i nu ]ine pentrusine nimic, afar\ numai de `mbr\c\minte [i de cele cu totultrebuincioase, când este liber dinspre toate, când este pen-tru to]i ca un rob cump\rat pe argin]i, (când se supune tutu-ror) [i `ndeosebi conduc\torilor, `mplininând cuvântul luiHristos care zice: „Cel ce va voi s\ fie primul [i mai mare`ntre voi s\ fie cel mai de pe urm\, slujitorul [i robul tuturor”(Matei 20, 27). S\ nu umble dup\ slav\, cinste [i laud\ [i s\nu `ncerce s\ plac\ oamenilor, ci s\ se socoteasc\ pe sinedator tuturor [i s\ slujeasc\ pe fra]i `n iubire [i simplitate.

9. Se cuvine ca aceia care conduc ob[tea fra]ilor s\ soco-teasc\ lucru de c\petenie lupta cu uneltirile celui-viclean; s\se arate smeri]i [i s\ nu se lase cople[i]i de patima mândriei,s\ nu se socoteasc\ st\pâni, iar pe fra]i supu[i; (pentru c\, `ncaz contrar), `n loc de mare câ[tig, `[i agonisesc pagub\.Ca ni[te p\rin]i `ng\duitori, se cuvine mai degrab\, pentru


Dumnezeu, s\ slujeasc\ ob[tea atât cu trupul, cât [i cu duhul;s\ se `ngrijeasc\ (de membrii) ei ca de fiii lui Dumnezeu, s\mustre când trebuie, dar s\ [i mângâie.

(Dar nu `ng\duim) ca `n numele smereniei [i al blânde]iis\ se `nst\pâneasc\ `n m\n\stiri neorânduiala [i s\ nu se res-pecte ierarhia cuvenit\ `ntre cei ce conduc [i cei condu[i.

Prin urmare, (conduc\torii spirituali) s\ se considere `nadâncul cugetului lor robi netrebnici ai tuturor fra]ilor, dar [i`nv\]\tori c\rora li s-au `ncredin]at fii duhovnice[ti; s\ se sâr-guiasc\, cu tot sufletul [i cu frica lui Dumnezeu, a forma pefiecare dintre fra]i pentru tot lucrul cel bun, bine [tiind c\plat\ mare `[i agonisesc pentru aceast\ osteneal\.

10. Dup\ cum aceia care primesc tineri pentru a-i educasunt ca [i st\pânii lor [i, de dragul educa]iei [i al bunelormoravuri, nu se dau `n l\turi când e vorba s\ aplice pedepse,tot a[a [i `ntâist\t\torii au dreptul s\ pedepseasc\ pe aceiadintre fra]i care au nevoie de educare, dar s\ n-o fac\ `mpin[ide patima mândriei [i a iubirii de st\pânire, nici de gândulr\zbun\rii, ci cu blânde]e, gândind la folosul duhovnicesc [ila `ntoarcerea acestora.

11. (Ar\tând) mult\ st\ruin]\, osteneal\, grij\ [i lupt\,putem, prin harul [i darul lui Hristos, care prinde chip `n noi,s\ dobândim iubirea fa]\ de Dumnezeu. ~mplinind aceast\porunc\ (a iubirii lui Dumnezeu), u[or o putem `mplini [i pea doua, referitoare la iubirea fa]\ de aproapele.

S\ ne sârguim `ndeosebi s-o `mplinim pe prima, pentruc\ cea care vine dup\ ea o va urma `n chip firesc. Dac\ ci-neva, neglijând porunca cea dintâi [i cea mai mare, adic\iubirea fa]\ de Dumnezeu, care este strâns legat\ de bunaa[ezare a sufletului [i de cugetele cele s\n\toase fa]\ deDumnezeu, ar voi s-o `mplineasc\ pe cea de a doua, `i va ficu neputin]\ s-o `mplineasc\ cu adev\rat [i precum trebuie.


Pentru c\, g\sind cugetul lipsit de iubire [i de c\utarea luiDumnezeu, cel viclean face s\ i se par\ grele poruncile dum-nezeie[ti, isc\ `n suflet cârteal\, nemul]umiri [i repro[uri `m-potriva slujirii fra]ilor sau, am\gindu-l cu gândul c\ este vir-tuos, `l face s\ se mândreasc\, s\ se socoteasc\ curat, vred-nic de cinste [i `mplinitor des\vâr[it al virtu]ilor.

12. Când se socote[te omul `mplinitor al poruncilor, debun\ seam\ gre[e[te [i p\c\tuie[te `mpotriva lor; când sin-gur se judec\ (ca drept), nu mai las\ loc Celui ce judec\ drept.

Pentru c\ (numai) atunci când „Duhul lui Dumnezeu m\r-turise[te ̀ mpreun\ cu duhul nostru” (Rom. 8, 6), precum spu-ne Sfântul Apostol Pavel, suntem cu adev\rat vrednici deHristos [i fii ai lui Dumnezeu, [i nu când, dup\ propria p\-rere, ne socotim drep]i. „Pentru c\ nu cel ce se laud\ singureste dovedit bun, ci acela pe care Domnul `l laud\” (2 Cor.10, 18). C\ dac\ omul pierde amintirea [i frica de Dumnezeu,`n mod firesc iube[te slava (de[art\) [i vâneaz\ lauda celorpe care-i sluje[te. Un astfel de om este numit [i necredinciosde c\tre Domnul, precum s-a ar\tat mai `nainte. C\ zice: „Cumpute]i voi s\ crede]i când primi]i slav\ unii de la al]ii, iar sla-va care vine de la unicul Dumnezeu n-o c\uta]i?” (Ioan 5, 44).

13. La iubirea de Dumnezeu nu se poate ajunge, dup\cum s-a spus, decât prin mult\ lupt\ [i trud\ a min]ii, princugete curate [i prin grija necontenit\ de a s\vâr[i cele bune;de bun\ seam\, potrivnicul `mpiedic\ mintea noastr\ [i n-olas\ ca, amintindu-[i de faptele bune, s\ ajung\ la iubirea dum-nezeiasc\, [i (mai mult decât atât) `mbie sim]irea cu poftep\mânte[ti.

Atunci când mintea pururea se `ngrije[te de iubirea [iamintirea lui Dumnezeu, atunci are loc moartea celui-viclean[i, ca s\ zic a[a, spânzurarea lui. Din prima [i singura porun-c\, a iubirii de Dumnezeu, izvor\sc iubirea curat\ de fra]i,


simplitatea cea adev\rat\, blânde]ea, rug\ciunea [i oricaredintre virtu]ile cele minunate. Prin urmare, este nevoie demult\ osteneal\ tainic\, de cercetare a cugetelor, de exerci-tare a sim]urilor sufletului nostru cele sl\bite (de p\cat), pen-tru a deosebi binele de r\u, pentru a `nviora [i `nt\ri – `ndrep-tând cu st\ruin]\ mintea noastr\ spre Dumnezeu – m\dula-rele sufletului cele sl\b\nogite. {i a[a, mintea noastr\, puru-rea alipit\ de Dumnezeu, se va face un duh cu Domnul, dup\cuvântul Apostolului.

14. Cei ce iubesc virtutea ne`ncetat trebuie s\ duc\ aceas-t\ lupt\ [i osteneal\ tainic\. Numai a[a `mplinesc porunca,fie c\ se roag\, fie c\ slujesc, fie c\ m\nânc\ sau beau.Numai a[a tot lucrul bun pe care-l s\vâr[esc, spre slava luiDumnezeu `l fac, [i nu spre slava lor.

Iubirea lui Dumnezeu va face ca `mplinirea poruncilor s\li se par\ u[oar\, va face s\ piar\ toat\ greutatea lor.

15. Dup\ cum s-a ar\tat (mai `nainte), cel viclean depu-ne toat\ st\ruin]a s\ abat\ cugetul de la amintirea, frica [iiubirea lui Dumnezeu. El `l ademene[te cu momeli p\mân-te[ti [i-l abate (uneori) de la cele cu adev\rat bune la celecare numai par a fi bune.

16. Virtu]ile se trag [i se ]in una de alta, `ntocmai ca unsfânt lan]. A[a, de pild\, rug\ciunea se leag\ de iubire, iubi-rea de bucurie, bucuria de blânde]e, blânde]ea de smerenie,smerenia de slujire, slujirea de n\dejde, n\dejdea de credin]\,credin]a de ascultare, iar ascultarea de simplitate. Dup\ cum[i cele rele, tot a[a, una de alta se leag\: ura de mânie, mâ-nia de mândrie, mândria de slav\ de[art\, slava de[art\ denep\sare, nep\sarea de `nvârto[are, `nvârto[area de dormi-tare, dormitarea de dispre]uire, dispre]uirea de lene, leneade josnicie, iar josnicia de pofte. {i tot a[a, celelalte fe]e aler\ut\]ii legate sunt una de alta.


17. Orice lucru bun f\cut de om, cel-viclean vrea s\-l `n-tineze prin amestecarea (lui) cu semin]ele sale, adic\ cu slavade[art\, cu `nfumurarea, cu cârtirea [i cu cele asemenea lor,pentru ca binele s\vâr[it s\ nu fie f\cut doar de dragul luiDumnezeu [i de bun\ voie.

S-a scris c\ Abel a adus jertfa lui Dumnezeu „din oile cele`ntâi n\scute ale sale [i din gr\simea lor” (Fac. 4, 4), [i c\fratele s\u, Cain, de asemenea a adus jertf\ lui Dumnezeu,dar din roadele p\mântului, [i nu din cele dintâi; Dumnezeu aprivit c\tre jertfa lui Abel, dar n-a luat `n seam\ darul lui Cain.

Afl\m de aici c\ un lucru bun poate s\ nu fie s\vâr[it a[acum se cuvine; [i nu este f\cut precum trebuie atunci cândeste f\cut cu nep\sare sau cu dispre], pentru o pricin\ oare-care, iar nu de dragul lui Dumnezeu. De aceea se `ntâmpl\s\ nu fie primit de Dumnezeu.

CUVÂNT DESPRE RUG|CIUNE

1. Lucrul cel mai bun la care ajunge cineva este deprin-derea cu rug\ciunea. C\ prin ea dobânde[te [i celelalte (bu-nuri), iar (Domnul), Care `l cheam\ c\tre Sine, `i `ntinde mâna`ntru ajutor. Prin rug\ciune se `mp\rt\[e[te de puterea cea tai-nic\, de sfin]enia lui Dumnezeu, iar mintea i se une[te `ntr-oiubire de negr\it cu Domnul. C\ zice (Psalmistul): „Dat-ai ve-selie inimii mele” (Ps. 4, 7). {i Domnul `nsu[i (adaug\): „~m-p\r\]ia lui Dumnezeu este `nl\untrul vostru” (Luca 17, 21).Ce altceva s\ `nsemne aceasta, c\ ~mp\r\]ia este `nl\untrul(oamenilor), dac\ nu bucuria cereasc\ a Duhului, care searat\ `n chip adeverit `n sufletele celor vrednici? C\ sufletelecele vrednice, prin p\rt\[ia cu adev\rat de Duhul, primesc


`nc\ de acum arvuna [i pârga bucuriei [i veseliei celei du-hovnice[ti, de care au parte sfin]ii `n ~mp\r\]ia lui Hristos. C\zice (Psalmistul): „Inima [i trupul meu s-au bucurat ̀ ntru Dum-nezeu cel viu” (Ps. 83, 2); [i: „Ca de seu [i de gr\sime s\ sebucure sufletul meu” (Ps. 62, 6). (Aceste cuvinte), ca [i celeasemenea lor, acela[i lucru arat\, ([i anume) bucuria [i mân-gâierea adev\rat\ pe care le d\ Duhul.

2. {i fiindc\ lucrul cel mai mare dintre toate este rug\-ciunea, grija cea mai mare ei trebuie s\ i se arate, ca nu cum-va s\ sufere v\t\mare din partea celui-r\u. C\, pe cât cinevaarat\ grij\ de un mare bun, pe atât `l r\zboie[te cel-vicleancu [i mai mare st\ruin]\. Un astfel de om va trebui s\ aratemult\ trezvie, [i mai mult, zi de zi, s\ arate roadele st\ruin]eisale `n rug\ciune, (adic\) iubirea, smerenia, simplitatea [ibun\tatea, ca sporirea sa `ntru cele duhovnice[ti s\ se fac\v\dit\ [i s\ cheme [i pe al]ii la un zel egal.

3. Dumnezeiescul Apostol (ne `nva]\) s\ st\ruim `n rug\-ciune [i s\ ne rug\m ne`ncetat (1 Tes. 5, 17), iar Domnul ne`ncredin]eaz\ c\ „Dumnezeu va face dreptate celor ce strig\c\tre El ziua [i noaptea” (Luca 18, 7). Tot El mai spune: „Pri-veghea]i [i v\ ruga]i” (Matei 26, 41). Prin urmare, se cuvineca pururea s\ ne rug\m [i s\ nu ne mole[im. Dar, st\ruindomul `n rug\ciune [i luând asupr\-[i o a[a de mare lucrare,dator este s\ duc\ lupt\ mare [i ne[ov\ielnic\, ca s\ `nfrâng\piedicile (ce vin `n calea) rug\ciunii: dormitarea, nep\sarea,`ngreunarea trupului, n\lucirile gândurilor, nestatornicia min]ii[i toate uneltirile celui-r\u –, s\ treac\ prin necazuri [i pester\zboiul pe care duhurile cele viclene `l duc cu mânie `mpo-triva lui, `mpiedicându-i sufletul s\ caute ne`ncetat adev\rul[i pe Dumnezeu [i s\ se apropie de Hristos.

4. Se cuvine ca acela care se dedic\ rug\ciunii s\ arate cub\rb\]ie, zel, trezvie, r\bdare, lupt\ duhovniceasc\ [i oste-

CUVÂNT DESPRE RUG|CIUNE 317

neal\ trupeasc\; s\ nu se mole[easc\ [i s\ nu se plece cu-getelor ce se abat de la calea (ce dreapt\), somnului mult,toropelii [i z\p\celii; s\ nu scoat\ strig\te sup\r\toare [inecuviincioase; s\ nu `ng\duie min]ii s\ (fie preocupat\) devreun lucru de acest fel, ci s\ aib\ cugetul, odat\ cu `ncli-narea genunchilor, departe de orice lucru care `l poate ducela r\t\cire; pentru c\ nimic nu-l poate `mpiedica atunci când,preg\tindu-se, vegheaz\, se ̀ mpotrive[te gândurilor de[arte,(n\scute) de materie, (din el), când cerceteaz\ [i judec\ totul,când dore[te totdeauna pe Domnul, chiar dac\ este am\git,`n felurite chipuri, de r\utate. S\ nu se mândreasc\ fa]\ decei nevolnici la rug\ciune, ca nu cumva, `mpins de astfel deispit\ a r\ut\]ii, s\ strice lucrul cel bun [i s\-l lase prad\ du-hului celui viclean.

5. Iar dac\ rug\ciunea n-o `mpletim cu smerenia, iubirea,simplitatea [i bun\tatea, atunci rug\ciunea, sau mai degrab\f\]\rirea rug\ciunii, ne folose[te foarte pu]in. Acest lucru nu-lspunem doar despre rug\ciune, ci [i despre orice trud\ [iosteneal\, (ca de pild\) fecioria, postul, privegherea, psal-modierea, slujirea [i orice fapt\ s\vâr[it\ de dragul virtu]ii.C\ dac\ nu rode[te `n noi, dup\ cum trebuie, iubirea, pacea,bucuria, blânde]ea, smerenia, credin]a, `ndelunga-r\bdare [ibun\voin]a, la nimic bun nu duce toat\ osteneala noastr\. C\orice munc\ se face pentru un anumit rod [i un (anumit)folos. Or, de nu se arat\ `n noi roadele iubirii, zadarnic\ neeste osteneala. Cei ce se afl\ `n aceast\ stare nu se deose-besc cu nimic de cele cinci fecioare ne`n]elepte, care, pentruc\ nu au avut `n inimi untdelemnul cel duhovnicesc – adic\virtu]ile s\vâr[ite cu ajutorul Duhului –, au fost numite ne`n-]elepte, au fost `ndep\rtate `n chip ru[inos de la c\mara cea`mp\r\teasc\ [i nicio r\splat\ nu au primit pentru ostenealafecioriei.


C\ dup\ cum cineva, lucrând `ntr-o vie, `[i d\ toat\ si-lin]a [i osteneala cu n\dejdea (c\ va dobândi) roade, iar dac\roadele nu se ivesc, zadarnic\ se arat\ lucrarea lui –, tot a[a[i noi, dac\, ajuta]i de lucrarea Duhului, nu vedem `nl\untrunostru [i nu m\rturisim cu toat\ `ndr\zneala [i sim]irea du-hovniceasc\ roadele iubirii, ale p\cii, ale bucuriei [i ale celor-lalte virtu]i pe care le-a pomenit Apostolul, nu avem niciunfolos de la osteneala fecioriei, a rug\ciunii, a psalmodierii, apostului [i a privegherii. Se cuvine, deci, dup\ cum am spus,s\ ne ostenim cu trupul [i cu sufletul tocmai cu n\dejdea (c\vom dobândi) roade duhovnice[ti; aceste roade ale virtu]ilorvor aduce `n sufletele cele smerite [i credincioase bucuria [idesf\tarea de negr\it a Duhului.

Dar deosebit\ s\ se socoteasc\ osteneala de road\, dup\cum deosebite [i sunt. C\ dac\ cineva, cugetând gre[it, so-cote[te propria silin]\ [i osteneal\ drept road\ a Duhului, seam\ge[te pe sine [i se lipse[te de roadele cu adev\rat mariale Duhului.

6. Dup\ cum cel ce s-a dedat cu totul p\catului se las\prad\, ca unor lucruri fire[ti, patimilor care `l necinstesc [icare sunt `mpotriva firii, adic\ desfrâului, l\comiei, urii, vicle-niei [i celorlalte fapte ale r\ut\]ii, tot a[a [i cel ce este cu ade-v\rat [i cu des\vâr[ire cre[tin, `mpline[te, cu bucurie [i pl\-cere duhovniceasc\, cu u[urin]\ [i f\r\ osteneal\, ca pe ni[telucruri fire[ti – pentru c\ nu mai are a se lupta cu patimilecele rele –, toate virtu]ile [i toate roadele Duhului cele maipresus de fire, adic\ iubirea, pacea, r\bdarea, credin]a, sme-renia [i pe oricare alta din acest lan] cu adev\rat de aur alvirtu]ilor. (~mpline[te aceasta) `ntrucât a fost cu des\vâr[ireizb\vit de Domnul [i a primit `n inim\, de la Duhul cel bun,pacea des\vâr[it\ [i bucuria lui Hristos. Unul ca acesta s-aunit cu Hristos [i face cu El un singur duh.


7. Se cuvine ca aceia care, din pricina lipsei lor de matu-ritate, (nu) arat\ iubire des\vâr[it\, s\ `mplineasc\ `ntocmaica pe o porunc\ dumnezeiasc\, ca pe o slujire duhovniceas-c\, cu evlavie, credin]\ [i fric\ de Dumnezeu, slujba lor; s\nu a[tepte r\splat\, cinste sau mul]umire de la oameni, nicis\ nu cârteasc\, nici s\ se mândreasc\, nici (s\ tr\iasc\ `nnegrij\ [i toropeal\). C\ astfel de fapte stric\ aceast\ lucrarebun\, pe când evlavia, teama de (Dumnezeu) [i bucuria(duhovniceasc\) o fac binepl\cut\ lui Dumnezeu.

8. O, bun\tate! O, iubire de oameni! Cât\ `ndurare aar\tat Dumnezeu fa]\ de noi! Domnul S-a coborât la oameni,ca s\ le arate c\ nimeni nu va fi lipsit de r\splat\ pentrulucrul cel bun; c\ to]i trebuie s\ se `nal]e de la faptele (bune)mici la cele mari; c\ niciun pahar de ap\ rece nu va fi lipsitde r\splat\. C\ ~nsu[i zice: „Cel ce va da de b\ut unuia din-tre ace[tia mici numai un pahar cu ap\ rece, `n nume de uce-nic, adev\rat gr\iesc vou\: Nu va pierde plata sa” (Matei 10,42); [i iar\[i: „~ntrucât a]i f\cut unuia dintr-ace[ti fra]i ai Mei,prea mici, Mie Mi-a]i f\cut” (Matei 25, 40). Numai ca faptas\ se fac\ dup\ (voia lui) Dumnezeu, [i nu cu gândul de adobândi slav\. Adaosul: „`n nume de ucenic” are `n]elesul:cu fric\ [i cu iubire de Hristos. De asemenea, dup\ ce Dom-nul a mustrat pe cei ce fac binele la vedere, a ad\ugat:„Amin, zic vou\: [i-au pierdut plata lor” (Matei 6, 5).

9. Ca temelie (a vie]ii) de ob[te s\ fie pus\, `nainte detoate, cur\]ia sufleteasc\, iubirea `ntreolalt\, bucuria [i sme-renia, ca nu cumva `ngâmfându-se unii fa]\ de al]ii [i mur-murând, s\ fac\ osteneala f\r\ de folos. Cel ce st\ruie ne`n-cetat `n rug\ciuni s\ nu se poarte cu mândrie fa]\ de cel cenu poate s\ fac\ a[a. Cel ce face ascultare s\ nu murmure`mpotriva celui ce se `ndeletnice[te cu rug\ciunea. Pentru c\atunci când (fra]ii) se privesc ([i-[i slujesc) unii altora cu astfel


de simplitate [i dispozi]ie (sufleteasc\), surplusul (de merit)al celor ce se ocup\ cu rug\ciunea acoper\ lipsa celor ce slu-jesc. De asemenea, surplusul (de merit) al celor ce slujescacoper\ lipsa celor ce se ostenesc cu rug\ciunea. {i a[a ega-litatea (dintre ei) este salvat\, dup\ cum s-a scris: „Cel carestrânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cel care strân-sese mai pu]in nu ducea lips\ deloc” (Ie[. 16, 18).

10. Atunci vom face voia lui Dumnezeu „precum `n cera[a [i pe p\mânt” (Matei 6, 10), când, dup\ cum s-a scris,nu ne vom ar\ta mândri unii fa]\ de al]ii; când vom fi uni]i`n simplitate, iubire [i pace, iar pizma va disp\rea; când vomsocoti prop\[irea aproapelui drept prop\[irea noastr\, iarpaguba lui, drept paguba noastr\. (Trebuie `ns\ amintit) c\acela care se leneve[te la rug\ciune [i la slujirea fra]ilor, celce s\vâr[e[te cu nep\sare [i toropeal\ lucrul (binepl\cut) luiDumnezeu este numit de-a dreptul lene[ de Apostol [i osân-dit ca unul care nu este vrednic s\-[i primeasc\ pâinea (ceade toate zilele). C\ a zis: „Dac\ cineva nu vrea s\ lucreze,acela nici s\ nu m\nânce” (2 Tes. 3, 10). ~n (cartea) ~n]elep-ciunii (de asemenea se spune): „Mult\ r\utate a `nv\]at (peoameni) nelucrarea” (~n]. Sir. 33, 32). Se cuvine, deci, ca fie-care s\ fac\ faptele pl\cute lui Dumnezeu; s\ se plece m\carspre un lucru dintre cele bune, ca nu cumva, fiind aflat `ntrutotul f\r\ de rod, s\ fie lipsit de p\rt\[ia bunurilor celor ve[nice.

11. Trebuie s\ aducem m\rturia Sfintelor Scripturi [i s\dovedim celor care sus]in c\ este cu neputin]\ s\ ajung\ ci-neva la des\vâr[ire [i la eliberare de patimi odat\ pentru tot-deauna – chiar dac\ se `mp\rt\[e[te de Duhul Sfânt [i esteplin de El – c\ nu cunosc cum stau lucrurile [i c\, atunci cândvorbesc (a[a), mint [i gre[esc. C\ zice Domnul: „Fi]i, dar, voides\vâr[i]i, precum Tat\l vostru Cel ceresc des\vâr[it este”(Matei 5, 48). Cur\]ia cea des\vâr[it\ prin aceste cuvinte o


21 – Omilii

arat\: „(P\rinte), voiesc ca unde sunt Eu s\ fie `mpreun\ cuMine [i aceia (pe care Mi i-ai dat), ca s\ vad\ slava Mea”(Ioan 17, 24). Acestea, deci, sunt cuvintele Celui care a zis:„Cerul [i p\mântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vortrece” (Matei 24, 35; Luca 21, 33). De asemenea, Apostolulzice: „Sf\tuim [i `nv\]\m pe orice om, `ntru toat\ (`n]elep-ciunea), ca s\ `nf\]i[\m pe tot omul des\vâr[it `n HristosIisus” (Col. 1, 28). Dar [i cuvântul: „Pân\ ce vom ajunge to]ila unitatea credin]ei [i a cunoa[terii Fiului lui Dumnezeu, lastarea b\rbatului des\vâr[it, la m\sura vârstei deplin\t\]ii luiHristos” (Efes. 4, 13), acela[i `n]eles are. Prin urmare, tinzândspre des\vâr[ire, dou\ lucruri trebuie s\ avem `n vedere: `nprimul rând, s\ c\ut\m, de dragul `n\l]\rii (duhovnice[ti), s\ducem cât mai repede lupta la cap\t; iar `n al doilea rând, s\nu alunec\m spre `nfumurare, ci s\ fim smeri]i [i s\ ne soco-tim mici, pentru c\ n-am ajuns `nc\ la des\vâr[ire.

12. Cei ce spun (c\ nu se poate ajunge la des\vâr[ire)aduc o foarte mare pagub\ sufletului lor din trei pricini: `nprimul rând, pentru c\ nu cred `n Scripturile cele insuflate; `nal doilea, pentru c\, necunoscând scopul suprem al cre[ti-nismului, nu numai c\ nu pot s\ ajung\ la el, dar nici n-aucum s\ arate zel, foame [i sete dup\ virtute; mul]umindu-secu `mplinirea unor obiceiuri, a unor ceremonii exterioare, [icu pu]ine `nf\ptuiri, nu mai gândesc la n\dejdea lor supre-m\, la des\vâr[ire [i la cur\]irea de toate patimile; `n al trei-lea rând, crezând c\ prin pu]inele lor fapte au ajuns pe cul-mea virtu]ilor [i nemaisilindu-se a ajunge la des\vâr[ire, nunumai c\ nu pot s\ arate smerenie, s\r\cie [i zdrobire a ini-mii, dar `ndrept\]indu-se pe ei, ca pe unii ajun[i la des\vâr-[ire, nu las\ loc sporirii celei de zi cu zi.

13. Pe cei care sus]in c\ este cu neputin]\ ca oamenii s\ajung\, cu ajutorul Duhului, la des\vâr[ire – care este zidire


din nou, `nnoire a inimii –, Apostolul `i aseam\n\ cu cei carenu s-au `nvrednicit s\ intre `n p\mântul f\g\duin]ei din pri-cina necredin]ei lor, [i „ale c\ror oase au c\zut `n pustie”(Evr. 3, 17).

Ceea ce era acolo p\mântul cel v\zut al f\g\duin]ei, esteaici izb\virea cea din ascuns de patimi. Pe aceasta a ar\tat-oApostolul drept sfâr[itul a toat\ porunca. Acesta este p\mân-tul cel adev\rat al f\g\duin]ei; pentru aceasta s-au spus toa-te acelea `n chip simbolic.

~ngrijindu-se de ucenicii s\i, ca nu cumva `n cugetul cuivas\ se s\l\[luiasc\ necredin]a, dumnezeiescul Pavel zice: „Lua]iseama, fra]ilor, s\ nu fie cumva, `n vreunul din voi, o inim\viclean\ a necredin]ei, ca s\ v\ dep\rteze de la Dumnezeulcel viu” (Evr. 3, 12). Aici „a se dep\rta” nu are `n]elesul de at\g\dui, ci de a nu crede `n f\g\duin]ele f\cute.

Punând fa]\ `n fa]\ cu adev\rul cele spuse tipic `n alego-riile iudeilor, zice: „Cine sunt cei care, auzind, s-au r\zvr\tit?Oare nu to]i care au ie[it din Egipt, prin Moise? {i `mpotrivacui a ]inut mânie timp de patruzeci de ani? Nu `mpotrivacelor ce au p\c\tuit, ale c\ror oase au c\zut `n pustie? {i cuiS-a jurat c\ nu vor intra `ntru odihna Sa dac\ nu celor ce aufost neascult\tori?” (Evr. 3, 16-18). {i adaug\: „S\ ne te-mem, deci, ca nu cumva, cât\ vreme ni se las\ f\g\duin]a s\intr\m `n odihna Lui, s\ par\ c\ a r\mas pe urm\ cineva din-tre voi. Pentru c\ nou\ ni s-a binevestit ca [i acelora, dar cu-vântul propov\duirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cucredin]a la cei care l-au auzit. Pe când noi, pentru c\ amcrezut, intr\m `n odihn\” (Evr. 4, 1-3). {i dup\ pu]in, iar\[iadaug\: „S\ ne silim, deci, ca s\ intr\m `n acea odihn\, canimeni s\ nu cad\ `n aceea[i pild\ a neascult\rii” (Evr. 4, 11).Ce alt\ odihn\ a cre[tinilor este, dac\ nu izb\virea de patimile


p\catului [i locuirea deplin\ [i lucr\toare a Duhului celui bun`n inima curat\?

Dar, revenind la credin]\, zice din nou (Apostolul): „S\ne apropiem cu inim\ curat\, `ntru plin\tatea credin]ei, cur\-]indu-ne prin stropire inimile de orice cuget r\u” (Evr. 10, 22).{i iar\[i: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos va cur\]i cuge-tul vostru de faptele cele moarte, ca s\ sluji]i Dumnezeuluicelui viu?” (Evr. 9, 14). Se cuvine, deci, ca noi s\ m\rturisimnem\rginita bun\tate a lui Dumnezeu, vestit\ oamenilor prinaceste cuvinte, [i ca ni[te robi recunosc\tori s\ primim ca ade-v\rate [i sigure cele f\g\duite; (s\ lu\m aminte) ca nu cum-va lenea sau sl\biciunea cugetului s\ ne `mpiedice a ne alipiodat\ pentru totdeauna de F\c\torul nostru [i s\ ]intim m\-sura suprem\ a vie]ii.

Totodat\ s\ putem dobândi mila de care se `nvredni-ce[te cugetul drept [i ne`nduplecat (de r\u) [i credin]a ceas\n\toas\.

14. Martor este ~nsu[i Dumnezeu c\, s\vâr[indu-se dup\cuviin]\, lucrarea rug\ciunii [i a cuvântului este mai presusde orice virtute [i de orice porunc\. Intrând (Iisus) `n casaMartei [i a Mariei, pe când Maria sta la picioarele Lui [i sedesf\ta cu mireasma cuvântului S\u, Marta se `ngrijea deslujba (casei).

{i venind Marta ca s-o mustre pe sora ei c\ n-o ajuta lalucru, (Mântuitorul) ar\tând limpede care e lucrul dintâi [icare e cel de-al doilea, `i spune: „Marto, Marto te `ngrije[ti[i pentru multe te sile[ti; dar un lucru trebuie; Maria `ns\partea cea bun\ [i-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca10, 41-42). A zis acestea nu pentru c\ ar fi nesocotit slujireatreburilor (casei), ci pentru a ar\ta care e lucrul de c\petenie.Cum s\ fi nesocotit slujirea, când El `nsu[i a s\vâr[it-o, cândEl `nsu[i a sp\lat picioarele ucenicilor [i când El `nsu[i a po-


runcit ucenicilor s\ fac\ acela[i lucru, unii altora? Nu numaiatât, dar vom vedea c\ [i Apostolii, având a sluji la mese, audat `ndat\ `ntâietate rug\ciunii [i cuvântului. „Pentru c\ nueste drept - zicea (Apostolul Petru) - ca noi, l\sând cuvântul luiDumnezeu, s\ slujim la mese” (Fapte 6, 2). De aceea – spuneel - rugându-ne, „s\ rânduim la aceast\ slujb\ b\rba]i plinide Duhul Sfânt, iar noi s\ st\ruim `n rug\ciune [i `n slujbacuvântului” (Fapte 6, 3-4). Vezi cum au pus pe cele dintâi`naintea celor care vin mai pe urm\, de[i [tiau c\ ambele (slu-jirii) purced din aceea[i r\d\cin\ bun\?

CUVÂNT DESPRE R|BDARE {I DREAPTA SOCOTIN}|

1. A[a arat\ cei ce vor s\ asculte de Cuvântul lui Dumnezeu[i s\ dea rod bun: suspin\, sunt mâhni]i [i plâng (pentru p\-catele lor), st\ruitori [i lini[ti]i.

Iar faptele lor acestea sunt: privegherea, postul, `nfrâna-rea, blânde]ea, `ndelunga-r\bdare, rug\ciunea necontenit\,cercetarea dumnezeie[tilor Scripturi, credin]a, smerenia, r\b-darea, ascultarea, iubirea de fra]i, bun\tatea, buna-cuviin]\,[i toate faptele cele luminoase insuflate de Duhul. Pe cândcei care nu (vor) s\ aduc\ roadele vie]ii a[a arat\: nep\s\tori,f\r\ de luare-aminte, ne`nfrâna]i, cu privirea nestatornic\, câr-titori, cu duhul tulburat. Iar faptele lor acestea sunt: `mbui-barea, mânia, sup\rarea, vorba mult\ [i urât\, `nfumurarea,`nd\r\tnicia, necredincio[ia, nestatornicia, umblarea dup\ câ[-tig necinstit, iubirea de argin]i, pizma, zâzania, râsul nest\pâ-nit, [i toat\ fapta cea `ntunecat\ care vine de la satana.

2. Cu `ng\duin]a lui Dumnezeu, diavolul n-a fost trimis `n-dat\ `n gheena, partea lui de mo[tenire, ci a fost l\sat printre

CUVÂNT DESPRE R|BDARE {I DREAPTA SOCOTIN}| 325

oameni, spre cercare [i pedepsire. (Nepedepsirea lui pe dat\avea un `ndoit rost: ispitind pe sfin]i, avea s\-i fac\, chiar [if\r\ voia lui, mai drep]i [i mai vrednici de slav\; `ntinzândcurse [i ar\tându-[i r\utatea fa]\ de sfin]i, avea s\-[i preg\-teasc\ lui[i o [i mai mare pedeaps\. C\ zice dumnezeiesculApostol: „(S-au f\cut acestea) pentru ca p\catul s\ devin\peste m\sur\ de p\c\tos” (Rom. 7, 13).

3. Am\gind pe Adam [i punând st\pânire pe el, vr\jma-[ul i-a smuls [i puterea pe care o avea mai `nainte, [i s-af\cut st\pân al acestui veac.

La `nceput `ns\, Domnul pe om l-a pus st\pânitor al aces-tui veac [i st\pân peste cele v\zute. Atunci nici focul nu aveaputere asupra lui, nici apa nu-l `neca, nici fiarele nu-l v\t\-mau, nici veninul nu-i f\cea vreun r\u. Dar de când s-a supus`n[el\ciunii, a predat `n[el\torului conducerea. Pentru aceas-ta, vr\jitorii [i `n[el\torii s\vâr[esc lucruri nefire[ti, cu `ng\du-in]a lui Dumnezeu, dar cu puterea celui r\u. Ace[tia au pu-tere asupra viet\]ilor veninoase [i `nfrunt\ cu `ndr\zneal\ fo-cul [i apele, a[a cum Ianis [i Iamvris s-au `mpotrivit lui Moise,[i Simon (magul) lui Petru.

4. Când diavolul a v\zut pe fa]a str\lucitoare a lui Moiseslava cea dintru `nceput a lui Adam, socotesc c\ nu pu]in s-atulburat; (s-a tulburat) pentru c\ aceasta era o dovad\ sigur\c\ `mp\r\]ia lui va fi nimicit\. Nimic nu ne `mpiedic\ (s\ cre-dem acest lucru), iar cuvântul Apostolului are acest `n]eles.

El zice: „Moartea a `mp\r\]it de la Adam pân\ la Moise[i peste cei ce nu p\c\tuiser\” (Rom. 5, 14). Socot c\ chipulsl\vit al lui Moise este asem\nare [i tip (al primului om),creat de mâinile lui Dumnezeu; de aceea, v\zându-l moar-tea, mai bine zis pricinuitorul mor]ii, diavolul, a [i b\nuit sur-parea `mp\r\]iei lui; [i aceasta avea s\ se `ntâmple cu ade-v\rat `n vremea (venirii) Domnului. Cu aceast\ slav\ se `m-


brac\ `nc\ de acum adev\ra]ii cre[tini. Moartea fiind nimicit\de ei `nl\untrul lor, odat\ cu patimile cele necinstitoare, carenu mai pot s\ lucreze `n ei, slava Duhului se arat\ din bel[ug`n sufletele lor.

5. Am\gindu-l prin mijlocirea femeii, cel-viclean a izbutits\-l dezbrace pe Adam de slava cu care era `mbr\cat. {i ast-fel dezbr\cat, Adam [i-a v\zut goliciunea lui, pe care mai`nainte n-o v\zuse, fiindc\ cugetul s\u se desf\ta cu frumu-se]ile cere[ti. Dup\ c\lcarea poruncii, gândurile sale s-au `n-dreptat spre p\mânt [i au devenit p\mânte[ti; cugetul s\u,(care mai `nainte era) bun, s-a amestecat cu cugetul trupescal r\ut\]ii, Raiul s-a `nchis, iar heruvimului celui cu sabie defoc i s-a dat porunca s\ `mpiedice intrarea omului `n el. Cele`ntâmplate atunci `n chip v\zut, se `ntâmpl\ [i acum `n fie-care suflet, `n chip nev\zut. V\lul `ntunericului, adic\ al du-hului celui lumesc, `nv\luie inima [i nu `ng\duie min]ii [i su-fletului s\ se roage, s\ cread\ [i s\ iubeasc\ pe Domnuldup\ cum voie[te. Lucrul acesta l-au experiat to]i cei care aucrezut cu adev\rat `n Domnul, au st\ruit `n rug\ciune [i audus lupt\ st\ruitoare `mpotriva vr\jma[ului.

6. Varg\ [i bici al cert\rii este st\pânul veacului acestuiapentru cei ce sunt prunci `ntru Duhul. Dar pe când acestora,pentru ispitele [i necazurile ce le aduce asupra lor, le g\-te[te, dup\ cum s-a spus mai `nainte, o slav\ [i o cinste [imai mari [i-i face s\ ajung\ la des\vâr[ire, lui `[i g\te[te opedeaps\ mai mare [i mai grea. ~ntr-un cuvânt, un plan foar-te mare se `nf\ptuie[te prin el, dup\ cum s-a spus undeva:cel-viclean colaboreaz\ la s\vâr[irea binelui, dar nu cu gândbun. C\ pentru sufletele bune, chiar [i faptele care par s\ `n-durereze sfâr[esc cu bine. A[a spune [i Apostolul: Toate(cele care li se `ntâmpl\) celor ce iubesc pe Dumnezeu setermin\ cu bine (cf. Rom. 8, 28).


7. Aceast\ varg\ a cert\rii a fost l\sat\ ca prin ea s\ sedeosebeasc\ cei buni de cei r\i, dup\ cum vasele (cele de lut),punându-se la foc, se arat\ cele bune (de cele slabe); (pecând cele bune rezist\ focului [i se p\streaz\), cele slabe,nesuportând c\ldura focului, se sparg [i se arunc\.

~ns\ zidire [i rob al lui Dumnezeu fiind, diavolul nu ispi-te[te, nici nu aduce necazuri (asupra omului) pe cât voie[te,ci dup\ cât `i `ng\duie Dumnezeu, iar Dumnezeu, pe toate[tiindu-le, `ng\duie diavolului s\ supun\ pe om la `ncercareatâta cât poate acesta (s\-i reziste), dup\ cum spune [i Apos-tolul: „Credincios este Dumnezeu. El nu va `ng\dui s\ fi]iispiti]i mai mult decât pute]i (`ndura); iar odat\ cu ispita vaaduce [i sc\parea din ea, ca s\ pute]i r\bda” (1 Cor. 10, 13).

8. Implorând (ajutorul lui Dumnezeu), c\utând, b\tând lau[\ – a[a cum spune Domnul –, (omul) va dobândi `n cele dinurm\ `mplinirea cererilor sale ([i `ns\[i `ndep\rtarea ispitei).Numai s\ fac\ aceasta cu credin]\, s\ cear\ aceasta ne`nce-tat, cu mintea [i cu limba, s\-[i struneasc\ trupul, s\ nu se `n-curce cu treburi lume[ti, nici s\ petreac\ `n patimile r\ut\]ii.Pentru c\ nemincinos este Cel ce a zis: „Toate câte ve]i cere,rugându-v\ cu credin]\, ve]i primi” (Matei 2, 22). Cei carezic c\ de va `mplini cineva toate poruncile (Domnului) [i nuva primi `mplinirea cererilor Sale `n acest veac, la nimic nule folose[te aceasta, gre[esc [i gr\iesc `mpotriva SfintelorScripturi.

Oare Dumnezeu este nedrept atunci când noi `mplinim(`ndatoririle) noastre, iar El amân\ s\ ne dea r\splata pe maitârziu? Tu de una s\ te `ngrije[ti: când sufletul se va desp\r]ide acest trup p\mântesc, s\ te afli luptând, nevoindu-te, a[-teptând `mplinirea f\g\duin]ei, st\ruind `n credin]\ [i rug\-ciune. ~]i spun, [i s\ nu te `ndoie[ti de aceasta, c\ (atunci) veipleca (din aceast\ via]\) cu bucurie [i n\dejde [i vei fi socotit


vrednic (s\ mo[tene[ti) ~mp\r\]ia (cerurilor). Cel ce arecredin]\ [i st\ruie (`n `mplinirea poruncilor), `nc\ (din aceast\via]\) se afl\ `n comuniune cu Dumnezeu. C\ dup\ cum „ori-cine se uit\ la femeie poftind-o, a [i s\vâr[it adulter cu ea `ninima lui” (Matei 5, 28) [i de[i nu s-a `ntinat cu trupul, sesocote[te c\ a [i desfrânat; tot a[a [i cel ce respinge cu inimasa cele rele [i se alipe[te de Domnul cu sufletul [i iubirea sa,este ca [i când s-ar [i afla `n comuniune cu Dumnezeu. C\ ast\rui `n rug\ciune [i via]\ virtuoas\ este deja un mare darde la Dumnezeu. {i dac\ a da cuiva un pahar cu ap\ rece nur\mâne f\r\ r\splat\, cu atât mai mult cei ce se roag\ luiDumnezeu zi [i noapte vor primi r\splata lor.

9. Celui care zice cu nedumerire: „Va veni, oare, o zi, `ncare s\ nu ur\sc pe fratele meu [i s\ nu mai fac relele pe carecu bun\ [tiin]\, dar f\r\ de voie, le s\vâr[esc?”, trebuie s\ ise spun\ a[a: Omul este dator s\ arate toat\ silin]a, s\ selupte [i s\ se `mpotriveasc\ necontenit celui-viclean [i cuge-telor celor rele. Cu adev\rat, este cu neputin]\ ca `ntunericulpatimilor [i cugetul cel r\u al trupului s\ nu-[i arate rodul lorr\u, fie `n ascuns, fie pe fa]\. C\ dup\ cum atunci când exist\o ran\ `n trup, este cu neputin]\, pân\ ce nu se vindec\, s\nu puroieze cât de pu]in – tratând-o `ns\, se vindec\, darnetratând-o, poate infecta `ntregul trup –, tot a[a [i patimilesufletului, pân\ ce nu se vindec\, r\mân `nl\untrul lui. Ele sevindec\ doar printr-o arz\toare `mpreun\-lucrare a omuluicu harul lui Hristos. Dup\ ce a p\c\tuit Adam, `n firea omu-lui cea curat\ s-au strecurat murd\ria [i `ntunericul patimilor.Acestea tulbur\ [i murd\resc atât trupul, cât [i sufletul. Dardup\ cum fierul `nro[it `n foc [i b\tut (cu barosul) se cur\]\(de impurit\]i), iar aurul amestecat cu fier sau aram\, (aruncat)`n foc, se separ\ de acestea, tot a[a [i sufletul (omenesc),atingându-se [i lovit fiind de focul Duhului celui bun, este


cur\]it de toat\ r\utatea [i p\catul, prin sfintele [i preacu-ratele Patimi ale Mântuitorului.

10. Dup\ cum f\cliile, aprinse din acela[i foc [i (sus]inute)de acela[i untdelemn, de multe ori nu dau aceea[i lumin\,tot a[a [i faptele (oamenilor) primesc str\lucire felurit\ de laDuhul. Dup\ cum mul]i sunt cei ce locuiesc `ntr-o cetate ([ito]i) au nevoie de aceea[i pâine [i de aceea[i ap\, dar uniisunt b\trâni, al]ii b\rba]i `n putere, al]ii tineri, iar al]ii prunci,[i mare este deosebirea `ntre ei, (tot a[a este [i deosebireadintre cei duhovnice[ti).

~n sfâr[it, dup\ cum grâul, care se seam\n\ `n aceea[i]arin\, odr\sle[te spice felurite; – (este adev\rat) c\ dup\aceea boabele se adun\ de pe aceea[i arie [i `n acela[i ham-bar se pun – trebuie s\ credem c\ mor]ii, la `nviere, vor fi sl\-vi]i cu slav\ diferit\, pe potriva faptelor pe care le-au s\vâr[it[i a p\rt\[iei lor, `nc\ de pe acum, la Duhul cel dumnezeiesc,Care locuie[te `n ei. Acest lucru vor s\ spun\ cuvintele:„Stea de stea se deosebe[te `ntru slav\” (1 Cor. 15, 41).

11. Cel n\scut de la Duhul Sfânt numai spre aceasta s\se sârguiasc\: s\ se cure]e de p\catul care locuie[te `n el. C\na[terea de la Duhul aduce `ntr-o anumit\ m\sur\, `n m\du-lare, chipul des\vâr[irii; nu (aduce deplin des\vâr[irea) `nputere, `n cuget [i virtute. Numai cel ce ajunge la (starea)b\rbatului des\vâr[it [i la m\sura vârstei izbute[te s\ se eli-bereze de (apuc\turile) pruncului (cf. Efes. 4, 13). Aceasta`nseamn\ cuvintele Apostolului: „limbile [i profe]iile vor `n-ceta” (1 Cor. 13, 8).

Dup\ cum cel ce ajunge b\rbat nu se mai mul]ume[te nicicu hrana, nici cu cuvintele (rostite) de un copil, [i a st\rui `nele socote[te un lucru nedemn de el, `ntrucât a p\[it `ntr-unalt stadiu al vie]ii, tot a[a [i cel ce spore[te `n `mplinirea po-runcilor evanghelice schimb\ pruncia cu des\vâr[irea du-


hovniceasc\. C\ zice dumnezeiescul Apostol: „Când m-amf\cut b\rbat, am lep\dat cele ale pruncului” (1 Cor. 13, 11).

12. Cel n\scut dup\ Duh este, `ntr-o anumit\ m\sur\,dup\ cum am ar\tat, des\vâr[it. (Este des\vâr[it) `n sensul `ncare spunem despre un prunc c\, având toate m\dularele,este deplin `ntreg.

De bun\ seam\ nu harul [i Duhul, pe care ~l d\ Domnul,duc la p\cat; oamenii `n[i[i `[i sunt loru[i pricin\ a releloratunci când nu urmeaz\ harului [i, prin aceasta, alunec\ sprecele rele. C\ omul poate s\ alunece, mânat de cugetele sale,s\ devin\ del\s\tor, dispre]uitor [i trufa[. C\ iat\ ce spuneApostolul Pavel: „Pentru ca s\ nu m\ trufesc (cu m\re]ia des-coperirilor), datu-mi-s-a mie un ghimpe `n trup, un `nger alsatanei”, (s\ m\ bat\ peste obraz, ca s\ nu m\ trufesc) (2 Cor.12, 7). Iat\, deci, c\ [i cei ajun[i pe culmea virtu]ilor nu sunt`n deplin\ siguran]\. Trebuie `ns\ spus c\ de nu i-ar da omulprilej lui satana, acesta nu l-ar st\pâni cu sila. De aceea, faptas\vâr[it\ nu se pune nici pe seama lui Hristos, nici a celui po-trivnic, (ci a omului).

Al lui Hristos este cel care se alipe[te `n cele din urm\harului Sfântului Duh. Prin urmare, chiar de se na[te cinevade la Duhul, adic\ se face p\rta[ al Duhului Sfânt, are liberta-tea s\ urmeze voia lui satana. C\ dac\ pe om l-ar duce cu sila,fie Domnul, fie satana, atunci n-ar avea omul `n sine nici pri-cina mergerii lui `n iad, nici a mo[tenirii ~mp\r\]iei (cerurilor).

13. Cel ce iube[te virtutea trebuie s\ arate mult\ grij\pentru a deosebi binele de r\u [i pentru a cunoa[te feluriteleme[te[ugiri ale celui-viclean, care obi[nuie[te ca prin `nchi-puiri `n[el\toare s\ tulbure pe mul]i, s\-i chinuie [i s\-i ia `nst\pânirea sa.

Nu totdeauna cele ce inspir\ `ncredere sunt [i folositoare.De aceea nu trebuie s\ se lase cineva `n seama puterilor


spirituale, spre pierzania lui, `ngeri din cer de-ar fi. S\ nu sepripeasc\, ci s\ judece totul cu mult\ grij\, pentru a se alipide ceea ce este (cu adev\rat) bine, [i a lep\da ce este r\u.

Roadele harului, pe care p\catul – luând chipul binelui –vrea s\ le f\]\reasc\, nu r\mân ne[tiute.

Cu adev\rat, satana, spune Apostolul Pavel (2 Cor. 11,14), [tie s\ se schimbe `n `nger al luminii, ca s\ am\geasc\,ca s\ `n[ele pe (oameni); `ns\ chiar dac\ ia chipul luminii, nupoate, dup\ cum s-a spus, s\ fac\ fapte bune. C\ r\utatea este`nsu[irea firii lui. El nu poate s\ arate iubire de Dumnezeu [ide oameni, nu poate ar\ta blânde]e, smerenie, bucurie, pace,dispre] fa]\ de cele lume[ti, odihn\ duhovniceasc\, poftireabunurilor cere[ti; (nu poate dori) contenirea patimilor [i apl\cerilor, toate acestea fiind `n chip v\dit roadele harului. C\zice Apostolul: „roada Duhului este iubirea, bucuria, pacea”(Gal. 5, 22) [i celelalte. ~n locul acestora, el, cu mult\ dib\cie,insufl\ trufia. Prin urmare, din lucrarea ei s\ cuno[ti luminacea spiritual\ care s-a aprins `n tine; vezi de unde vine: de laDumnezeu sau de la satana.

Sufletul, dac\ nu [i-a pierdut puterea de discern\mânt,poate s\ fac\ aceast\ deosebire. C\ dup\ cum o]etul [i vinulochiului i se arat\ a fi la fel, `ns\ limba le deosebe[te dup\gust pe fiecare, tot a[a [i sufletul, cu sim]ul [i cu lucrarea saduhovniceasc\, poate s\ deosebeasc\ harismele Duhului den\lucirile celui-potrivnic.

14. Se cuvine s\ str\juim cu mare luare-aminte sufletul,ca nu cumva nici cea mai mic\ parte din el s\ fie luat\ `nst\pânire de puterea vr\jma[\. C\ dup\ cum atunci când unm\dular al unui animal este prins `n curs\, `ntreg animaluleste prins [i cade `n mâinile vân\torului, tot a[a se `ntâmpl\[i cu sufletul (prins `n cursa) du[manilor. Acest lucru `l spune


limpede proorocul, zicând: „Curs\ au `ntins picioarelor mele[i au prins sufletul meu” (cf. Ier. 18, 22).

15. Se cuvine ca acela care vrea s\ intre prin poarta ceastrâmt\ `n casa celui puternic, ca s\-i r\peasc\ lucrurile lui,s\ nu-[i cru]e trupul, ci, `nt\rindu-se `n Duhul Sfânt, s\ aib\mereu `n minte cuvântul Apostolului, care zice: „Trupul [isângele nu vor mo[teni ~mp\r\]ia lui Dumnezeu” (1 Cor. 15,50). {i cum se `nt\re[te cineva `n Duhul? (Se `nt\re[te) luândaminte la ce spune, iar\[i, Apostolul. El spune c\ `n]elepciu-nea lui Dumnezeu este socotit\ de oameni nebunie (1 Cor.1, 23). {i proorocul zice: „Am v\zut pe Fiul Omului; chipulLui era f\r\ frumuse]e, dispre]uit de to]i fiii oamenilor” (Isaia53, 2). Prin urmare, se cuvine (ca acela care vrea s\ se `n-t\reasc\ `n Duhul) [i s\ se fac\ fiu al lui Dumnezeu, mai `ntâis\ se smereasc\ [i s\ se socoteasc\ ne`nsemnat [i f\r\ deminte. S\ nu-[i `ntoarc\ fa]a de la scuip\turi, s\ nu urm\-reasc\ slava, ori frumuse]ea acestui veac, sau ceva asem\-n\tor, s\ nu aib\ „unde s\-[i plece capul” (Matei 8, 20), (s\se lase) batjocorit [i dispre]uit, s\ se fac\ priveli[tea tuturor,vrednic de c\lcat `n picioare, (s\ `ndure `mpotrivirile ce i sefac) pe fa]\ [i pe ascuns. Atunci ~nsu[i Fiul lui Dumnezeu, Celce a zis: „Voi locui [i voi umbla `ntru voi” (2 Cor. 6, 16), Seva ar\ta inimii lui, [i el va primi putere [i t\rie ca s\ lege pecel puternic [i s\ r\peasc\ lucrurile lui, „s\ calce peste as-pid\ [i vasilisc” (Ps. 90, 13), „peste scorpii [i peste [erpi”(Luca 10, 19).

16. Nu mic\ este lupta ce ne st\ `nainte pentru a surpamoartea. Zice Domnul: „~mp\r\]ia lui Dumnezeu `nl\untrulvostru este” (Luca 17, 21). Dar `ntr-un anumit fel `nl\untrulnostru este [i cel ce se lupt\ cu noi [i ne robe[te. Sufletul,deci, nu trebuie s\ dea câtu[i de pu]in `napoi, pân\ ce nu var\pune pe acela care `l robe[te. Doar (r\punându-l), va sc\pa


de orice durere, `ntristare [i suspin, abia atunci „va izbucniap\ `n p\mântul `nseto[at, iar pustiul va fi plin de ap\”(Is. 35, 6-7).

17. Este lucru v\dit c\ sufletul cuprins de nep\sare este[i necredincios; amânând zi dup\ zi, nu prime[te cuvântul(mântuirii). Deseori este purtat de vise, este cuprins de `nfu-murare [i nu pricepe r\zboiul care se d\ `nl\untrul s\u.Pentru c\ `nfumurarea aduce cu sine orbirea sufletului, carenu-l las\ s\-[i cunoasc\ sl\biciunea.

18. Dup\ cum pruncul de curând n\scut este chip al b\r-batului des\vâr[it, tot a[a [i sufletul este chip al lui Dumnezeu,Cel care l-a f\cut. {i dup\ cum copilul, crescând pu]in câtepu]in, pu]in câte pu]in cunoa[te [i pe tat\l s\u; – dar ajun-gând la maturitate, tat\l [i fiul vorbesc deschis, iar tat\l `idest\inuie (fiului) chiar [i comoara (pe care o are) –; tot a[a[i sufletul trebuia, `nainte de c\lcare poruncii, s\ creasc\ [is\ se fac\ b\rbat des\vâr[it. C\lcând `ns\ porunca, s-a afun-dat `ntr-o mare a uit\rii [i `ntr-un adânc al r\t\cirii, (ajun-gând) s\ locuiasc\ la por]ile iadului. ~ndep\rtându-se multde Dumnezeu, sufletul n-a mai putut s\ se apropie [i s\cunoasc\ bine pe Cel ce l-a creat. Dar Dumnezeu l-a chemat[i l-a atras c\tre cunoa[terea Sa, mai `ntâi prin prooroci. ~ncele din urm\, El `nsu[i venind, a `ndep\rtat uitarea [i r\t\-cirea; [i sf\râmând por]ile iadului, a venit la sufletul r\t\cit [is-a f\cut pe Sine pild\, ca s\-i dea putin]a de a ajunge la vâr-sta (deplin\t\]ii), la des\vâr[irea Duhului. Cuvântul lui Dum-nezeu `ng\duie celui-viclean s\-L ispiteasc\, `ndur\ batjo-coririle [i p\lmuirile celor trufa[i, ba chiar moartea cea maide pe urm\, moartea pe cruce, ar\tându-ne, precum am zis,care trebuie s\ fie dispozi]ia noastr\ fa]\ de cei ce ne batjo-coresc [i ne dau mor]ii. ~n fa]a celor surzi (la cuvântul Evan-gheliei) s\ fim mu]i [i s\ nu deschidem gura; v\zând lucrarea


celui-r\u, s\ fim ca ni[te pironi]i pe cruce, [i cu glas puter-nic s\ strig\m c\tre Cel ce ne poate izb\vi din moarte; dinadâncul inimii s\ strig\m: „Cur\]e[te-m\! De nu va fi adân-cul inimii mele st\pânit de r\utate, f\r\ de prihan\ voi fi” (cf.Ps. 18, 13-14). Fiind f\r\ prihan\, afl\m pe Cel ce ne-a supusnou\ toate, ne odihnim [i `mp\r\]im `mpreun\ cu Hristos.

(Prin urmare), din pricina c\lc\rii poruncii, sufletul a fostrobit de cugetele p\mânte[ti [i necurate [i s-a f\cut ca [i f\r\minte. Este nevoie de mult\ trud\ ca (sufletul) s\ se ridicede la cele p\mânte[ti la cele duhovnice[ti, s\ priceap\ [i s\treac\ peste sub]irimea celui-viclean [i s\ se uneasc\ cu Ra-]iunea cea f\r\ de `nceput.

19. De vrei, omule, s\-]i vii `n fire, s\ dobânde[ti din nouslava pe care ai avut-o mai `nainte, slava pe care ai pierdut-odin pricina c\lc\rii poruncii; – ([tii doar) c\ poruncile lui Dum-nezeu c\lcându-le, ai luat aminte la sfatul [i la poruncile vr\j-ma[ului, [i de aceea te afli acum departe de Cel pe care nuL-ai ascultat; afl\ c\ prin mult\ trud\ [i sudoare a fe]ei tale`]i vei dobândi iar\[i bog\]ia. Nu-]i este folositor bunul câ[-tigat f\r\ trud\. C\ lucrul primit f\r\ de trud\ l-ai [i pierdut[i ai dat du[manului mo[tenirea ta. S\ cuget\m, deci, fiecarela ceea ce am pierdut [i s\ zicem cu proorocul: „Cu adev\ratmo[tenirea noastr\ a fost nimicit\ de cei de alt neam; iarcasa noastr\ (a fost pr\dat\) de str\ini” (Plâng. 5, 2). Pentruc\ am c\lcat porunca (lui Dumnezeu), am ascultat de voianoastr\ [i ne-am alipit de cugetele noastre cele p\mânte[ti[i `ntinate, sufletul nostru s-a `ndep\rtat de Dumnezeu, iarnoi ne-am asem\nat orfanilor lipsi]i de tat\.

Prin urmare, se cuvine ca acela c\ruia `i pas\ de sufletuls\u, s\ lupte din r\sputeri s\ se cur\]easc\ de cugetele celerele [i de „toat\ trufia care se ridic\ `mpotriva cunoa[terii luiDumnezeu” (2 Cor. 10, 5).


Dac\ ne silim s\ p\str\m ne`ntinat templul lui Dumnezeu,vine ([i `n noi) Cel ce a f\g\duit s\ locuiasc\ [i s\ umble `ntrunoi. Atunci sufletul, `nvrednicindu-se s\ se fac\ templu al luiDumnezeu, `[i prime[te mo[tenirea sa. Atunci (Hristos), iz-gonind pe cel-viclean, `mpreun\ cu o[tirea sa, va domni `nveac `n noi.

20. Cain, c\ruia F\c\torul i-a spus: „Gemând, tremurând[i `mpleticindu-te vei fi pe p\mânt” (Fac. 4, 12), era tip [iicoan\ a tuturor p\c\to[ilor. Pentru c\ neamul lui Adam, c\l-când porunca [i f\cându-se vinovat de p\cate, este r\v\[itde gânduri negre, plin de team\ [i de tulburare. Vr\jma[uleste cel care r\v\[e[te sufletul care nu este n\scut de laDumnezeu, cu felurite pofte [i pl\ceri, [i-l vântur\, precumvântur\ (]\ranul) grâul `n ciur. Domnul (Hristos) `nsu[i, mus-trând pe cei care urmau voia celui-r\u, zice (despre ei) c\p\streaz\ chipul r\ut\]ii lui Cain. „Voi – zice – poftele tat\luivostru celui ucig\tor de oameni vre]i s\ le face]i; c\ci acelaucig\tor de oameni de la `nceput a fost [i `ntru adev\r nu astat” (Ioan 8, 44).

21. Se [tie cât de mult doresc [i caut\ oamenii s\ vad\pe `mp\ratul cel p\mântesc; oricine trece prin cetatea `ncare se afl\ `mp\ratul, dore[te s\ vad\ m\car ve[mântul luicel scump [i str\lucitor; fire[te, afar\ de (oamenii) cei duhov-nice[ti, care aceste lucruri le socotesc de prisos [i le dispre-]uiesc, ei fiind r\ni]i de o alt\ frumuse]e [i o alt\ slav\ do-rind. Deci, dac\ (oamenii) trupe[ti doresc atât de mult s\vad\ pe `mp\ratul cel muritor, cât de mare trebuie s\ fiedorin]a celor `n care s-a strecurat o pic\tur\ din Duhul celbun [i a c\ror inim\ a fost r\nit\ de iubirea dumnezeiasc\, s\vad\ pe (~mp\ratul) cel nemuritor? Ace[tia se `nstr\ineaz\de tot lucrul p\mântesc, iar inima le este pururea st\pânit\de aceast\ dorin]\ [i nimic altceva nu pun `naintea ei. Dar


sunt pu]ini aceia care `nceputului bun `i pun un sfâr[it pem\sur\ [i r\mân neclinti]i pân\ la sfâr[it. Cu adev\rat, mul]ise `ntristeaz\ (pentru p\catele lor), se `mp\rt\[esc de haruldumnezeiesc [i sunt r\ni]i de dumnezeiasca iubire; dar ner\b-dând durerile [i `ncerc\rile de multe feluri aduse asupra lorde cel-viclean – pentru c\ sufletul le este cuprins de sl\bi-ciune [i toropeal\ sau pentru c\ sunt mistui]i de (grijile) p\-mânte[ti –, r\mân (cu cugetul) `n lume [i se afund\ `n adân-cul ei. De aceea, (spunem) c\ to]i aceia care vor s\ str\bat\calea pân\ la cap\t neprimejdui]i, nu trebuie s\ pun\ al\turide iubirea celor cere[ti iubirea altor lucruri.

22. Mari [i negr\ite fiind bunurile f\g\duite de Dumnezeu,mari [i multe sunt ostenelile [i luptele duse cu credin]\ [in\dejde (pentru a le dobândi). (Acest lucru) reiese din cu-vintele Mântuitorului: „Dac\ vrea cineva s\ vin\ dup\ Mine,s\ se lepede de sine, s\-[i ia crucea [i s\-Mi urmeze Mie”(Matei 16, 24); [i: „Dac\ (vine cineva la Mine), dar nu ur\[tepe tat\l [i pe mama sa, pe fra]i, pe femeie, pe copil [i chiarsufletul s\u, nu poate s\ fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26). Cuadev\rat, mul]i oameni vor s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia (ceru-rilor), s\ mo[teneasc\ via]a ve[nic\, s\ fie p\rta[i ai lui Hristos,(`ntr-un cuvânt, s\ dobândeasc\) acel mare [i mai presus decuget (dar), `ns\, `n nes\buin]a lor, tr\iesc ascultând [i ur-mând voii lor sau mai degrab\ (ascultând de) cel ce le insu-fl\ cugetele cele de[arte [i v\t\m\toare.

23. Cei care str\bat calea pân\ la cap\t ace[tia sunt: careur\sc pl\cerile, poftele [i tot ce-i legat de aceast\ lume, bachiar [i pe ei `n[i[i se ur\sc; c\ aceasta `nseamn\ s\ se le-pede cineva de sine.

Fiecare este `ndep\rtat de la ~mp\r\]ia cerurilor de `ns\[ivoia sa. ({i anume), dac\ nu `ndur\ cu adev\rat ostenelile,dac\ nu se leap\d\ de sine, dac\ nu se r\ne[te de acea


22 – Omilii

iubire dumnezeiasc\, dac\ se complace `n acest veac [i nu`mpline[te cu tot sufletul voia lui Dumnezeu. Cele spuse levom adeveri printr-o pild\. Fiecare [tie când lucrul pe carevrea s\-l fac\ nu este bun. ~ndoiala dac\ s\-l fac\ sau nu osimte `n primul rând inima. ~n cump\na con[tiin]ei se pun,mai `ntâi, iubirea de Dumnezeu [i iubirea lumii, [i apoi se d\pe fa]\ una din ele. De pild\, dac\ se `ntâmpl\ s\ se certecineva cu fratele s\u, mai `ntâi se ceart\ cu sine [i-[i spune:„S\ zic? S\ nu zic? Oare s\ r\spund la batjocurile lui, sau maidegrab\ s\ tac?”.

S\ ]inem, (deci), poruncile lui Dumnezeu; altminteri, nuvom ajunge la lep\darea de slava de[art\ [i de sine. Dac\numai câtu[i de pu]in se `nclin\ `n inim\ cump\na spre iu-birea lumii, `ndat\ se arat\ pe buze cuvântul cel viclean.Mintea, `ncordându-se ca un arc, `l arunc\ asupra aproapeluiprin mijlocirea limbii. Apoi cearta pune `n lucrare mâinile [ise ajunge la r\ni [i ucidere.

S\ lu\m, deci, aminte de la ce mic\ pornire a sufletului seajunge la un a[a de mare r\u. S\ ne gândim c\ a[a se na[te`n fiecare dintre noi p\catul, a[a este momit\ [i mi[cat\voin]a de poftele lume[ti [i de pl\cerile trupe[ti, a[a se na[tel\comia, a[a se na[te mândria, a[a se na[te orice lucru r\u.

24. Deseori, faptele bune se s\vâr[esc de dragul slaveide[arte. Pe acestea `ns\ Dumnezeu le pune al\turi de furt,trând\vie [i de celelalte p\cate mari, c\ zice (Psalmistul),„Dumnezeu va risipi oasele celor ce vor s\ plac\ oamenilor”(Ps. 52, 7). Vr\jma[ul, deci, viclean [i pizma[ cum este, vreas\ fie slujit [i s\ trag\ folos pân\ [i din faptele (noastre) bune.

25. Lucrul pe care-l iube[te omul `n via]a p\mânteasc\,acela `i `ngreuneaz\ mintea, `l cople[e[te, `l trage oarecum`n jos [i nu-l las\ s\ se ridice. El mi[c\ balan]a inimii [i a voiisale. Ca un fior l\untric, tulbur\ tot neamul omenesc, pân\ [i


pe cel al cre[tinilor, oriunde ar locui, `n ora[e sau `n mun]i,`n m\n\stiri, pe câmp sau `n pustie. Atras, deci, omul de lu-crul pe care-l iube[te, nu-[i mai arat\ `ntreag\ dragostea fa]\de Dumnezeu. S\ zicem, de pild\, c\ unul iube[te mo[iile,altul aurul, altul simte pl\cerea s\ slujeasc\ pântecelui, altuls\ se d\ruiasc\ poftelor trupului, altul s\ fie c\petenie; unulpractic\ arta cuvântului frumos, a[teptând onoruri de la oa-meni; altuia ì plac discu]iile contradictorii cu prietenii, bachiar s\ se mânie; unuia ì place pur [i simplu s\ nu fac\nimic, s\ zac\ `n toropeal\ [i nep\sare, iar altuia, s\ fie das-c\l, tot pentru a primi cinste de la oameni. ~n sfâr[it, unul seded\, cople[it, somnului, altuia ì plac vorbele [i glumelede[\n]ate; pe unul `l atrage str\lucirea ve[mintelor, iar pealtul un lucru oarecare, mai mic sau mai mare, din aceast\lume, deasupra c\ruia nu se poate ridica.

Patima c\reia omul nu i se `mpotrive[te [i pe care n-or\zboie[te cu curaj `l trage `n jos [i-l st\pâne[te ca pe un pri-zonier, ì ]ine mintea plecat\ (spre cele p\mânte[ti) [i nu-llas\ s\ se `nal]e c\tre Dumnezeu [i s\-I slujeasc\ Lui. Sufletul`ns\ care se `nal]\ cu adev\rat spre Dumnezeu, c\tre El `[i`ndreapt\ toate dorin]ele, tot zelul, se leap\d\ de sine [i nuse las\ mânat de pornirile min]ii.

26. S\ vedem, din alte pilde, cum omul cu voia sa sepierde. Cum iubind un lucru din aceast\ lume, cade prad\focului, se `neac\ `n mare sau cade prizonier.

S\ ne `nchipuim c\ `ntâmplarea face s\ ia foc o cas\.(St\pânul ei), vrând s\ scape, `ndat\ ce simte focul, fuge gol(din ea), las\ totul (`nl\untru) [i se gânde[te doar la sufletul s\u.

Altul `ns\, (v\zându-[i casa arzând), se gânde[te s\ sal-veze unele bunuri. Dar intrând dup\ ele, focul cuprinde casadin toate p\r]ile, `l prinde `nl\untru [i-l mistuie. Iat\, deci,cum cineva este mistuit de foc cu voia sa, pentru c\ iube[te


un lucru trec\tor. A[a se `ntâmpl\ [i `n timpul unui naufra-giu: unul, vrând s\ se salveze, se dezbrac\ [i se arunc\ gol`n ap\; pentru c\ numai a[a poate s\-[i salveze via]a. Altul`ns\, vrând s\-[i salveze [i hainele, este `nghi]it de ape. Ah,cât\ nenorocire pentru un câ[tig atât de mic! A[a se `ntâm-pl\ [i când se anun]\ un atac (din partea du[manilor); unul,`ndat\ ce aude de asta, fuge [i nu se mai gânde[te la nimic,(altceva decât s\-[i salveze via]a); altul `ns\, z\bovind s\ iaunele lucruri cu sine, cade `n mâinile du[manilor. Iat\, deci, c\acela care ascult\ de propria-i voin]\ sau se alipe[te de vre-unul dintre lucrurile acestei lumi, `[i pierde [i trupul, [i sufletul.

27. Pu]ini sunt aceia care iubesc cu adev\rat pe Dum-nezeu, care nu pun niciun pre] pe pl\cerile [i poftele dinaceast\ lume, care `ntâmpin\ cu r\bdare `ncerc\rile (venite)de la cel-r\u. Dar s\ nu ne descuraj\m, s\ nu ne pierdemn\dejdea. Cu adev\rat, multe cor\bii naufragiaz\, dar sunt [iunele care str\bat marea [i ajung la liman.

(Pentru a birui `ncerc\rile) este nevoie de mult\ credin]\,de r\bdare, de luare-aminte [i de multe lupte; trebuie s\ar\t\m foame [i sete dup\ ceea ce este bun [i st\ruin]\ `nrug\ciune. Cei mai mul]i dintre oameni, dup\ cum am spusmai `nainte, vor s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia cerurilor f\r\ os-teneal\ [i f\r\ sudori; fericesc pe sfin]ii b\rba]i, doresc cin-stea [i harurile lor, dar la ostenelile [i p\timirile lor nu voiescs\ se fac\ p\rta[i. To]i doresc acest lucru: [i desfrânatele, [ivame[ii, [i oricare om. (S\ ia aminte) `ns\ c\ pentru aceastasunt puse ispitele, ca s\ se arate cine iube[te cu adev\rat peSt\pânul. (Numai) cei care ~l iubesc cu adev\rat dobândesc~mp\r\]ia cerurilor.

28. S\ [tii c\ numai cel ce arat\ credin]\ [i r\bdare `n ne-cazuri dobânde[te slava [i bun\t\]ile cere[ti cele f\g\duite.Cu adev\rat, trebuie mai `ntâi ca grâul aruncat sub brazd\ [i


s\mân]a copacului s\ putrezeasc\ [i `n stare jalnic\ s\ ajun-g\, ca dup\ aceea s\ dobândeasc\ haina cea minunat\ [irodul nenum\rat. (Tot a[a [i omul) trebuie s\ treac\ prin `n-cerc\ri [i `ntâmpl\ri `ntrist\toare, ca s\ se `mbrace cu frumu-se]e [i str\lucire. Acest lucru vrea s\-l spun\ [i Apostolul cândzice: „Prin multe suferin]e trebuie s\ intr\m `n ~mp\r\]ia luiDumnezeu” (Fapte 14, 22); [i Domnul: „Prin r\bdarea voas-tr\ ve]i câ[tiga sufletele voastre” (Luca 21, 19); [i iar\[i: „~nlume necazuri ve]i avea” (Ioan 16, 33).

29. Pe cât se `nvrednice[te fiecare dintre voi s\ se fac\prin credin]\ [i zel p\rta[ al Duhului Sfânt, pe atât va fi sl\vittrupul s\u `n ziua aceea. C\ tot ce strânge acum `n sufletuls\u, atunci se va ar\ta `n afar\. S\ se ia pild\ de la copaci:odat\ ce trece iarna, odat\ ce soarele se arat\ – cum este fi-resc, mai puternic [i mai str\lucitor –, iar vântul `ncepe s\ su-fle, dinl\untrul (copacilor) se ivesc, ca ni[te ve[minte, frun-zele, florile [i fructele; atunci r\sare iarba cu floarea ei [i `m-brac\ p\mântul cu un ve[mânt lucitor. (Tot a[a) se va `ntâm-pla [i cu oamenii: vor fi `mbr\ca]i cu lumina cea negr\it\, pecare de pe acum o au `nl\untrul lor, adic\ cu puterea DuhuluiSfânt. Aceasta le va fi lor `mbr\c\minte, mâncare, b\utur\,bucurie, veselie, pace; va fi totul pentru ei, via]\ ve[nic\ le va fi.

CUVÂNT DESPRE ~N|L}AREA MIN}II

1. Fericitul Moise, primind pe chipul s\u slava Duhului,la care nimeni nu putea s\ priveasc\, s-a ar\tat chip al trupu-rilor sl\vite ale sfin]ilor de la ~nviere. Dar aceast\ slav\, su-fletele cele credincioase ale sfin]ilor se `nvrednicesc s-o aib\`nc\ de pe acum `nl\untrul lor. C\ zice (Apostolul): „Iar noi

CUVÂNT DESPRE ~N|L}AREA MIN}II 341

cu fa]a descoperit\, – adic\ `n omul cel l\untric – privim slavaDomnului [i ne prefacem `n acela[i chip din slav\ `n slav\”(2 Cor. 3, 18). Despre Moise iar\[i s-a scris c\ patruzeci denop]i [i tot atâtea zile (Ie[. 24, 18; 34, 28) a uitat [i de hran\,[i de b\utur\. De bun\ seam\, lucrul acesta nefiind propriufirii omene[ti, `nseamn\ c\ el s-a hr\nit cu o hran\ duhov-niceasc\, cu care se hr\nesc acum sufletele sfinte, pe care oprimesc de la Duhul.

2. Slava cu care `nc\ de aici sunt `mbr\cate sufletelesfin]ilor va acoperi [i va `mbr\ca la `nviere trupurile cele p\-mânte[ti [i le va face s\ fie r\pite la cer; din clipa r\pirii lorla cer, se vor odihni pururea dimpreun\ cu sufletul `n ~mp\-r\]ia lui Dumnezeu.

Creându-l pe Adam, Dumnezeu nu i-a dat aripi materiale,ca p\s\rilor, pentru c\ avea s\-i dea altele, la ~nviere, aripileDuhului, ca s\ zboare cu ele oriunde vrea Duhul. Astfel dearipi duhovnice[ti li s-au dat sufletelor sfin]ilor `nc\ de peacum, (iar acestea sunt) cugetele care-i poart\ c\tre cer.

Pentru c\ alta este podoaba cre[tinilor, altele le sunt ve[-mintele, alta le este masa, [i alta desf\tarea. ~nc\ [tim c\(Mântuitorul) Hristos Se va pogor` din cer, ca s\ scoale peto]i cei adormi]i din veac, dup\ cum spun dumnezeie[tileScripturi, [i `i va `mp\r]i `n dou\ cete (Matei 25, 32).

3. Pentru a duce omul o via]\ cre[tin\ des\vâr[it\, tre-buie, mai `nainte de toate, s\ arate grij\ de partea ra]ional\,care discerne [i care conduce sufletul. Pentru ca, deosebind`ntre bine [i r\u, `ntre pornirile (strecurate) `mpotriva firii (`nom) [i cele curate, proprii firii, s\ poat\ duce o via]\ f\r\ deprihan\. Ca la ochi trebuie s\ ia aminte la (puterea) de dis-cern\mânt, pentru a putea respinge ademenirile r\ut\]ii. Cuatât mai mult cu cât sufletul voie[te s\ p\streze, ne`ntinate[i nev\t\mate m\dularele trupului, s\ ]in\ trupul departe de


pl\cerile lume[ti, s\ `nfrâneze inima ca s\ nu-[i `mpr\[tie cu-getele `n lume, s\ le adune pe cele risipite din r\t\cirea lor,s\ opreasc\ (trupul) de la grijile [i pl\cerile josnice.

De bun\ seam\, v\zând Domnul pe cineva ducând oastfel de via]\, gata s\-I slujeasc\ cu fric\ [i cutremur, `i tri-mite `n ajutor harul S\u. (Se pune `ns\ `ntrebarea): Ce va faceDumnezeu celui ce face voia lumii [i urmeaz\ pl\cerile ei?

4. Cele cinci fecioare `n]elepte, luând `n vasele inimii loruntdelemnul cel str\in de firea lor – care este harul Duhului –,au izbutit s\ intre `n c\mara de nunt\ `mpreun\ cu Mirele.Celelalte `ns\, f\r\ de minte [i rele fiind, s-au m\rginit la celeale firii lor; n-au privegheat [i nu s-au gr\bit s\ verse `n ini-mile lor untdelemnul veseliei, ci, l\sându-se prad\ negrijii,toropelii [i `ngâmf\rii, oarecum au adormit. De aceea Mirelele-a scos de la ~mp\r\]ie. Se vede c\ ele iubeau lumea [ierau legate de ea, de aceea n-au ar\tat `ntreaga lor iubirefa]\ de Mirele ceresc. ~ns\ sufletele care caut\ (acel element)str\in firii lor, sfin]enia Duhului, `[i `ndreapt\ toat\ dragostealor c\tre Hristos; `ntru (poruncile Lui) umbl\, Lui I se roag\,la El cuget\, ]inându-se departe de toate celelalte (`ndelet-niciri [i griji). Pentru c\ dac\ cele cinci sim]uri ale sufletului– `n]elegerea, cunoa[terea, dreapta socotin]\, r\bdarea [i mila –primesc harul cel de sus [i sfin]irea Duhului, sunt cu adev\ratfecioare `n]elepte; iar dac\ se m\rginesc la firea lor, sunt cuadev\rat fecioare ne`n]elepte [i fiice ale acestei lumi.

5. S\ privim r\utatea ca pe un lucru str\in de firea noas-tr\, ca pe un lucru care a p\truns (`n firea noastr\) prin c\l-carea poruncii de c\tre primul om; ca pe un lucru care, cuvremea, ne-a devenit o (a doua) natur\. Se cuvine, deci, caacest lucru str\in de firea noastr\ s\ fie `ndep\rtat printr-unalt lucru, de asemenea str\in de firea noastr\, prin darul ce-resc al Duhului, [i s\ ne `ntoarcem la cur\]ia dintâi. Dac\ nu


s\vâr[im lucrul acesta prin credin]\, rug\ciune [i lep\darede cele ale lumii; dac\ firea noastr\ nu se sfin]e[te de aceaiubire care este Domnul [i dac\ ne ar\t\m pe mai departevinova]i fa]\ de poruncile dumnezeie[ti, nu putem dobândi~mp\r\]ia cerurilor.

6. Un cuvânt adânc voiesc s\ v\ spun, pe cât `mi st\ `nputin]\. ({i anume): Domnul Cel f\r\ de trup [i necuprins,mi[cat de nem\rginita Lui bun\tate, Se `ntrupeaz\ – Cel mare[i ceresc se mic[oreaz\ –, ca s\ Se uneasc\ cu creaturile Salecele ra]ionale, adic\ cu sufletele sfin]ilor [i cu `ngerii, pentruca ace[tia s\ se `mp\rt\[easc\ de via]a cea ve[nic\ a Dum-nezeirii Sale. (A luat trup, ca s\ intre `n comuniune cu fiin]eletrupe[ti). Pentru c\ fiecare (dintre f\pturile amintite) este,dup\ firea sa, trup; (trup sunt): `ngerul, sufletul, (pân\) [i de-monul. Chiar dac\ (aceste f\pturi) sunt fine, totu[i, `n esen]aipostasului lor, cu toat\ fine]ea firii lor, trup sunt, trup fin.Trupul, `n esen]a sa, este cu adev\rat un element dens, pecând sufletul este un element fin. (Acesta `ns\) cuprinde [i`mbrac\ m\dularele trupului. ~mbrac\ ochiul cu care trupulvede, urechea cu care aude [i, `ntr-un cuvânt, toate m\dula-rele trupului. ~mbr\cându-le, sufletul se `mpreuneaz\ cu aces-tea, [i de la el pornesc toate câte se `ntâmpl\ `n aceast\ via]\.

Tot a[a, deci, Hristos, (Fiul lui Dumnezeu, mi[cat de bun\-tatea Sa cea mai presus de minte [i de cuvânt, Se mic[o-reaz\ [i Se `ntrupeaz\, Se amestec\ [i Se `mbrac\ cu sufle-tele prietene Lui, f\cându-se „un duh cu ele” (1 Cor. 4, 17),dup\ cum spune un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel. Sufle-tul (S\u se une[te) cu sufletul (omenesc), firea Sa cu firea(omeneasc\), `ncât sufletul tr\ie[te `n Dumnezeu, se facep\rta[ la via]a cea nepieritoare [i se desfat\ cu pl\cerea ceanestric\cioas\ [i cu slava cea negr\it\.


7. Prin suflet, Domnul, atunci când voie[te, Se face foc [iarde tot ce este r\u [i v\t\m\tor, dup\ cum zice [i proo-rocul: „Dumnezeul nostru este foc mistuitor” (Deut. 4, 24).Uneori Se face odihn\ de negr\it, alteori bucurie [i pace, `m-br\]i[ând (sufletul) din toate p\r]ile [i ocrotindu-l. De aceea,cel care ~l iube[te [i I se face pl\cut prin fapte bune, do-bânde[te bun\t\]i de nespus, „pe care ochiul nu le-a v\zut,urechea nu le-a auzit, iar la inima omului nu s-au suit” (1 Cor.2, 9). Prin urmare, toate (darurile) care vin de la Domnulsunt numai odihn\, bucurie, desf\tare [i via]\; El se `mbrac\`n trup, pentru a se face hran\ duhovniceasc\ [i pentru aumple pe cei vrednici de desf\tare duhovniceasc\. C\ zice:„Eu sunt pâinea vie]ii” (Ioan 6, 5); [i: „Cel care va bea dinapa pe care i-o voi da Eu se va face izvor de ap\ curg\toarespre via]a ve[nic\” (Ioan 4, 14).

8. Dar zice (Scriptura), Dumnezeu S-a ar\tat [i (`n vre-mea veche), preo]ilor [i arhiereilor, fiec\ruia dup\ cum a voit[i a fost de folos. Altfel S-a ar\tat lui Avraam, altfel lui Isaac,altfel lui Iacob, altfel lui Noe, altfel lui Daniel, altfel lui Moise,altfel lui David [i altfel fiec\ruia dintre prooroci. ~n marea Luiiubire pentru ei, S-a mic[orat – a[a cum s-a mai spus –, S-apreschimbat, a luat trup [i S-a f\cut v\zut celor care ~l iubesc,nu dup\ cum este – pentru c\ e ne`nc\put (de firea creat\) –,ci dup\ cum puteau ei s\-L cunoasc\.

9. Sufletul care s-a `nvrednicit s\ dobândeasc\ acea pu-tere de sus, acel foc dumnezeiesc, care are contopit\ cu m\-dularele sale iubirea cereasc\ a Duhului, se dezleag\ de oriceiubire lumeasc\ [i nu are de `ndurat leg\tura r\ut\]ii. C\ dup\cum fierul [i plumbul, aurul [i argintul, puse `n foc, se topesc[i se ̀ nmoaie – lucru contrar naturii lor –, deci, cât\ vreme suntsub puterea focului se dezbrac\ de natura lor, se `nmoaie [idevin fluide; tot a[a [i sufletul, aflându-se sub puterea acelui


foc ceresc al iubirii Duhului, se elibereaz\ de leg\turile r\u-t\]ii, de orice duh lumesc [i de `nvârto[area pricinuit\ dep\cat, socotindu-le pe toate acestea nimicuri [i lucruri necin-stitoare. Iubirea dintre fra]i, oricât de mare, [i aceasta esteuitat\ de sufletul mistuit de iubirea Duhului, atunci când `ist\ `mpotriv\. Iubirea (ce se `nfirip\ `ntre so]i, `ntemeiat\ pe)comuniunea lor trupeasc\, desparte (pe so]i) de tat\, de mam\[i de fra]i; (chiar) dac\ cineva `l mai iube[te `nc\ pe vreunuldintre ace[tia, `l iube[te pu]in, pentru c\ toat\ iubirea lui c\-tre so]ul s\u se `ndreapt\. Deci, dac\ iubirea trupului `n a[achip dezleag\ (pe om) de orice alt\ iubire a lumii, oare ceir\ni]i de acea iubire curat\ (a Duhului), de iubirea c\rui lucrudin aceast\ lume mai pot fi ]inu]i?

10. Dumnezeu este bun, iubitor de oameni [i milosârd [ia[teapt\ `ndelung poc\in]a oric\rui p\c\tos. El face s\rb\-toare cereasc\ din `ntoarcerea lui. C\ zice: „Bucurie se face`n cer pentru un p\c\tos care se poc\ie[te” (Luca 15, 10).Dar dac\ cineva, v\zând bun\tatea [i `ndelunga Lui r\bdare,nu arat\, dup\ cum am spus, poc\in]\, ci, dimpotriv\, afl\ `naceasta pricin\ de [i mai mult\ p\c\tuire, ad\ugând p\catpeste p\cat, gre[eal\ peste gre[eal\, obr\znicie dup\ obr\z-nicie, `mpline[te m\sura nelegiuirii, alunec\ `n gre[ale dincare nu se mai poate ridica, ajunge la ruin\, supus cu totuldiavolului [i se pierde. A[a s-a `ntâmplat cu Sodoma; pen-tru c\ locuitorii acelei cet\]i au r\t\cit, au `ntrecut m\sura p\-catului [i n-au ar\tat pic de c\in]\, dreptatea dumnezeiasc\i-a l\sat prad\ focului. A[a s-a `ntâmplat [i cu Noe: (cei dinvremea lui) l\sându-se purta]i de porniri murdare spre p\cat[i near\tând `n niciun chip poc\in]\, au s\vâr[it atâtea p\-cate, `ncât tot p\mântul se stricase. A[a s-a `ntâmplat cuegiptenii: ace[tia au gre[it mult, asuprind poporul lui Dum-nezeu. Dumnezeu `ns\, bun fiind, nu i-a l\sat prad\ pierza-


niei, ci, biciuindu-i, i-a adus la poc\in]\. Dar pentru c\ dup\aceea iar\[i s-au `ntors la cele rele [i iar\[i au ar\tat necre-din]a de la `nceput – `mpilând foarte mult poporul lui Dum-nezeu –, dreptatea dumnezeiasc\ i-a pedepsit [i i-a pierdutcu totul. A[a a fost [i cu (poporul) Israel: acesta mult a gre[it,ucigând pe proorocii lui Dumnezeu, dar a avut parte de obi[-nuita `ndelung\-r\bdare a lui Dumnezeu. Dar pentru c\ (`ncele din urm\ israeli]ii) au `naintat mult pe calea r\ut\]ii –,a[a `ncât nu s-au sfiit s\ `ntind\ mâini uciga[e asupra St\pâ-nului –, au fost coborâ]i (din cinstea lor) [i `ndep\rta]i (de lafa]a Lui). {i luându-se de la ei proorocia, preo]ia [i cultul, aufost `ncredin]ate neamurilor, care au crezut.

11. S\ alerg\m [i noi la Hristos, Care ne cheam\ cu blân-de]e, s\ ne deschidem inimile `naintea Lui; s\ ne aducemaminte de p\catele noastre, dar s\ nu dezn\d\jduim pentrumântuirea noastr\. C\ [i acesta este un vicle[ug al celui-vi-clean; ne aminte[te de p\catele noastre (nu ca s\ ne po-c\im, ci) ca s\ ne duc\ la dezn\dejde. Noi `ns\ zicem c\ dac\Domnul, venind (`n lume), a fost doctorul orbilor, al surzilor[i al sl\b\nogilor, c\ dac\ pe mor]ii care de mult putreziser\i-a `nviat, cu cât mai mult nu va vindeca El orbirea min]ii,sl\b\nogirea sufletului [i surzenia inimii (noastre). C\ nimenialtul n-a creat sufletul, afar\ de Cel ce a creat trupul. {i dac\El a ar\tat atâta bun\tate fa]\ de lucrurile cele pieritoare [istric\cioase, cu cât mai mult nu (va ar\ta bun\tate) fa]\ desufletul cel nemuritor, care bole[te de boala r\ut\]ii [i care Ise roag\ (ne`ncetat)? C\ zice (Mântuitorul Hristos): „OareTat\l Meu cel ceresc nu va face dreptate celor ce strig\ c\treEl ziua [i noaptea? Da, zic vou\, le va face dreptate `n cu-rând” (Luca 18, 7-8); [i: „Cere]i [i vi se va da vou\” (Matei7, 7); [i iar\[i: „Chiar dac\ nu-i va da pentru c\-i este prie-ten, dar, pentru `ndr\zneala lui, sculându-se, `i va da cât `i


trebuie” (Luca 11, 8). (Prin urmare, de[i nume[te cerereaf\cut\ la vreme nepotrivit\) necuvenit\ [i `ndr\znea]\, El ne`ndeamn\ (indirect, prin aceast\) pild\ la st\ruin]\ `n rug\-ciune. El n-a venit `n lume s\ aduc\ la poc\in]\ pe cei drep]i,ci pe cei p\c\to[i. (Ne `ncredin]eaz\ totodat\ c\), dac\ nelep\d\m de n\ravurile cele rele [i dac\ ne `ndrept\m gân-durile c\tre El, nu ne va trece niciodat\ cu vederea [i ne vada pururea ajutorul S\u.

12. Dup\ cum atunci când cineva, cuprins de boal\ [isl\biciune, `ncât nu mai poate mânca sau bea, prietenii [i ceiapropia]i lui, v\zând c\ st\ s\ moar\, sunt cuprin[i de dez-n\dejde [i se tânguiesc, tot a[a Dumnezeu [i `ngerii, v\zândc\ sufletele nu se pot folosi de hrana cea cereasc\, se `ntris-teaz\ [i se `ndurereaz\ mult.

Dar dac\ te-ai f\cut tron al lui Dumnezeu, dac\ ~l por]i(pe Dumnezeu) `ntru tine, dac\ sufletul t\u s-a f\cut `n `ntre-gime ochi duhovnicesc, dac\ s-a f\cut `n `ntregime lumin\,dac\ te-ai hr\nit cu hrana (dat\) de Duhul, dac\ te-ai ad\patcu apa cea vie, dac\ ]i-ai veselit inima cu vinul cel duhov-nicesc, dac\ ]i-ai `mbr\cat sufletul cu haina luminii celei denegr\it, dac\ pe toate acestea ochiul t\u cel l\untric le-a cu-noscut, iat\ c\ tr\ie[ti via]a ve[nic\, iat\ c\ de acum te odih-ne[ti `mpreun\ cu Hristos. Dar dac\ `nc\ nu le-ai dobândit,nici nu le-ai cunoscut pe acestea toate, s\ plângi din inim\[i s\ te tânguie[ti c\ n-ai o a[a bog\]ie. S\ ai grij\ s\ te roginecontenit pentru s\r\cia ta (duhovniceasc\). O, de-ar aveaomul sim]irea acestei s\r\cii! Dar nici de va dobândi bog\]iadumnezeiasc\ s\ nu fie f\r\ grij\. De altfel zice Domnul: „Celce caut\ g\se[te [i celui ce bate i se va deschide” (Matei 7,7; Luca 11, 10).

13. Dac\ untdelemnul cu care se ung `mp\ra]ii are atâtaputere, c\ `i ridic\ la slava `mp\r\teasc\, cu cât mai mare


trebuie s\ fie puterea untdelemnului Duhului? Aceia care aumintea [i omul l\untric unse cu untdelemnul sfin]itor al ve-seliei, cei care primesc arvuna Duhului celui bun, vor fi ridi-ca]i la cea mai `nalt\ treapt\ a des\vâr[irii. Ei sunt (`mpre-un\-mo[tenitori) ai ~mp\r\]iei lui Hristos, sunt `mpreun\ fii [i`mpreun\-preo]i cu ~mp\ratul, intr\ [i ies la Tat\l precum vo-iesc. Chiar dac\ n-au intrat `n chip des\vâr[it `n st\pânireamo[tenirii, chiar dac\ `ndur\ greutatea trupului, pentru c\ auprimit arvuna Duhului, au siguran]a c\ vor `mp\r\]i `mpre-un\ cu Hristos, c\ vor dobândi din bel[ug darurile Duhului;c\ fiind `nc\ `n trup, s-au `mp\rt\[it de acea putere [i desf\-tare. Pentru c\ prin venirea harului este `ndep\rtat v\lul puspeste mintea lor de c\tre satana, mintea [i omul lor l\untriceste cu des\vâr[ire cur\]it, orice `ntin\ciune [i cuget murdareste `ndep\rtat din suflet, iar omul, `ntorcându-se la starealui (dintâi), prive[te ne`mpiedicat slava luminii celei adev\-rate. Astfel (de oameni) sunt `nc\ din aceast\ via]\ r\pi]i `nacel veac (al fericirii) [i privesc la frumuse]ile de acolo. C\dup\ cum ochiul cel trupesc fiind s\n\tos, prive[te dreptc\tre razele soarelui, tot a[a [i ace[tia, având mintea curat\,privesc f\r\ opreli[ti splendorile cele mai presus de cuvântale Duhului.

Dar la aceast\ fericire nu ajung to]i oamenii. (Pentru aajunge la ea), este nevoie de multe osteneli, de lupte [i demulte sudori. Sunt, cu adev\rat, mul]i `ntru care lucreaz\ ha-rul, dar din care r\utatea nu piere cu totul. ~n unul [i acela[iom [i `n aceea[i inim\ lucreaz\ dou\ duhuri: cel al luminii [icel al `ntunericului. Cuvântul: „Care este p\rt\[ia luminii cu`ntunericul?” (2 Cor. 6, 14), [i: „Lumina str\luce[te `ntru `ntu-neric” (Luca 1, 5) despre asemenea lucruri vorbe[te. De pild\,unii, primind harul lui Dumnezeu, `[i strunesc pentru mo-


ment cugetul [i `nal]\ rug\ciuni binepl\cute Domnului. ~nu[ur\tatea lor `ns\ cred c\ p\catul a [i pierit [i nu mai lu-creaz\ `n ei. Dar dup\ pu]in timp, `ncep s\ fie munci]i decugete necurate [i s\ fie atra[i de partea p\catului, fiind [iharul de fa]\. Al]ii `ns\, având minte [i dreapt\ socotin]\, nut\g\duiesc c\, de[i harul lui Dumnezeu locuie[te `ntru ei,sunt fr\mânta]i de gânduri nes\buite [i ru[inoase.

14. Cunoa[tem pe unii dintre fra]i care, boga]i fiind ̀ n har,vreme de cinci sau [ase ani au fost departe (de toat\ r\u-tatea), iar poftele s-au stins `n ei; dar pe când li se p\rea c\au ajuns la liman [i la lini[te, deodat\, ca dintr-un ascunzi[,s-a ivit r\utatea [i i-a atacat cu s\lb\ticie, umplându-i de groa-z\ [i uimire. Atunci niciunul dintre cei ce priveau lucrurile cu`n]elepciune n-a mai `ndr\znit s\ zic\: „Având `n mine harul,m-am izb\vit de p\cat”. Pentru c\, a[a cum am spus, `n ace-la[i cuget lucreaz\ dou\ (puteri: harul [i p\catul); de aceeanumai cei u[uratici [i ne[tiutori, primind un cât de mic darduhovnicesc, zic: „Am [i biruit!”. Eu cred c\ lucrurile stau a[a:unii ca ace[tia sunt ca soarele care str\luce[te puternic, dardeodat\ ivindu-se norii [i cea]a, `i `ntunec\ frumuse]ea.

Cei ce au primit harul lui Dumnezeu, dar nu s-au cur\]itdeplin `n adâncul lor, sunt `nc\ robi ai p\catului. De aceea,ace[tia au nevoie de mult discern\mânt, pentru a ajunge lao cunoa[tere des\vâr[it\ a acestor lucruri.

15. Dup\ cum este cu neputin]\ s\ vedem f\r\ ochi, s\vorbim f\r\ gur\, s\ auzim f\r\ urechi [i s\ umbl\m f\r\ pi-cioare, tot a[a este cu neputin]\ s\ ne `mp\rt\[im de SfinteleTaine, s\ cunoa[tem `n]elepciunea lui Dumnezeu [i s\ ne`mbog\]im `n Duhul, f\r\ Dumnezeu [i f\r\ puterea dat\ deEl. ~n]elep]ii grecilor se exerseaz\ `n arta retoricii [i se avânt\cu pl\cere `n luptele de cuvinte; robii lui Dumnezeu `ns\,


de[i nu se ocup\ cu retorica, sunt `n]elep]i având harul dum-nezeiesc [i fiind `nv\]a]i de Dumnezeu.

16. Socotesc c\ nici Apostolii, care aveau din bel[ug peDuhul cel bun, nu se credeau `ntru totul lipsi]i de griji. Cuadev\rat, ei erau st\pâni]i de acea bucurie [i veselie denegr\it, dar `n sufletul lor st\ruia `nc\ teama de a nu gre[i.Harul `ns\ `i ]inea `n siguran]\, ca s\ nu se abat\ câtu[i depu]in de la drumul cel bun. C\ dup\ cum atunci când un copilarunc\ cu o pietricic\ `ntr-un zid, zidul cu nimic nu se vat\-m\, [i dup\ cum atunci când o s\geat\ sub]ire este aruncat\`mpotriva unei plato[e tari, nu-i aduce nici o v\t\mare, tota[a (se `ntâmpla [i cu Apostolii); dac\ erau ataca]i de vreor\utate, atacul ei era zadarnic, pentru c\ puterea lui Hristos`i ocrotea. Pe deasupra, oameni des\vâr[i]i fiind [i avândo con[tiin]\ clar\, nu credeau `n chip nes\buit c\ odat\ cuprimirea harului (r\utatea din ei s-a [i stins) [i c\ nu mai aunicio grij\. (Ei aveau `nc\ libertatea de a alege `ntre bine [ir\u), pentru c\ Domnul vrea ca [i cei des\vâr[i]i cu voia lors\ slujeasc\ Duhului. C\ zice Apostolul: „Nu stinge]i Duhul”(1 Tes. 5, 19).

17. A vorbi cineva despre anumite lucruri este lucru u[or[i la `ndemâna oricui. De pild\, este u[or s\ spun\ cineva c\pâinea se face din grâu, dar este greu s\ spun\ toate câte sefac, pe rând, pân\ se ajunge la pâine. Acest lucru `l [tiu doarcei pricepu]i. Tot a[a stau lucrurile (când vorbe[te cineva de-spre lucrurile duhovnice[ti). Este u[or s\ vorbeasc\ cineva de-spre nep\timire [i des\vâr[ire, dar numai cel ce le cunoa[tedin cercarea lucrului `mpline[te cu adev\rat des\vâr[irea.

18. Cei care vor s\ ]in\ cuvânt\ri duhovnice[ti f\r\ s\ aib\experien]a necesar\, se aseam\n\ celui care, la amiaza zileide var\, str\bate un loc pustiu [i f\r\ de ap\. Deodat\, din


pricina setei arz\toare care `l st\pâne[te, i se n\zare `n minteun izvor cu ap\ rece, dulce [i cristalin\, iar el, de nimeni `m-piedicat, se desf\teaz\ pe s\turate. Sau (se aseam\n\) celuicare nici n-a gustat din miere, dar vrea s\ spun\ altora câtde dulce este. Cu adev\rat, a[a sunt cei care vor s\ vorbeas-c\ altora despre des\vâr[ire [i sfin]enie, f\r\ s\ aib\ expe-rien]a faptelor. Dac\ se `ntâmpl\ ca Dumnezeu s\-i `nvred-niceasc\ s\ cunoasc\ fie [i pu]in cele despre care vorbesc,`[i dau numaidecât seama c\ adev\rul [i faptele se deose-besc mult de vorbele lor.

19. Evanghelia ne spune ce trebuie s\ fac\ [i de ce tre-buie s\ se fereasc\ omul pentru a ajunge prieten cu ~mp\ra-tul, Iubitorul de oameni. Ea zice: S\ nu te mânii, s\ nu pof-te[ti, dac\ `]i d\ cineva o palm\ peste obrazul drept, s\ `n-torci [i pe cel\lalt (cf. Matei 5, 39 [.u.). Apostolul `ns\, ur-mând `ndeaproape cele rânduite, ne `nva]\ cu de-am\nun-tul, (prin pilda sa), cum trebuie s\ s\vâr[im lucrarea de cu-r\]ie (duhovniceasc\), despre care spune c\ trebuie s\ sefac\ cu migal\ [i `ndelung\-r\bdare. Mai `ntâi, el hr\ne[te(pe ascult\torii s\i) cu lapte, ca pe ni[te prunci, apoi, cândajung la maturitate [i des\vâr[ire, (cu `nv\]\turile cele adânci).S\ presupunem, de pild\, c\ Evanghelia spune c\ haina seface din lân\. Apostolul `ns\ arat\ cum se piapt\n\ [i ]eselâna [i cum, `n sfâr[it, se face haina.

20. Unii (oameni) se ab]in de la desfrâu, de la furt, de lal\comie [i de la celelalte rele asem\n\toare lor, [i pentruaceasta se socotesc asemenea sfin]ilor. Dar p\rerea lor estedeparte de fapte [i de adev\r; pentru c\, deseori, `n mintea[i sim]urile lor locuie[te r\utatea; aceasta viaz\ [i se târ\[te(prin gândurile lor) [i cu greu este ]inut\ s\ nu se arate `n


afar\. Sfânt este (nu cel ce se arat\ a[a `n afar\), ci acela care[i-a cur\]it cu des\vâr[ire omul l\untric.

(Se spune) c\ unul dintre fra]i, pe când se ruga, a fost r\-pit (cu duhul) de puterea dumnezeiasc\ [i a v\zut cetatea desus – Ierusalimul –, l\ca[urile cele luminoase care sunt acolo[i lumina cea f\r\ de sfâr[it [i a auzit un glas spunându-i c\acesta este locul de odihn\ al drep]ilor. ~ns\ dup\ aceea,mândrindu-se [i crezând despre sine lucruri mari, a c\zut `nmare p\cat [i de multe rele a fost mistuit. Or, dac\ unul caacesta a p\]it a[a ceva, cum poate s\ spun\ un om obi[nuitc\, de vreme ce poste[te [i prime[te pe str\ini, `[i `mparteaverile (celor nevoia[i) [i se p\ze[te de relele mai sus pome-nite, nimic nu-i lipse[te [i c\ este sfânt? Nu, nu ferirea de larelele cele v\zute aduce des\vâr[irea, ci cur\]ia min]ii, aceas-ta este des\vâr[irea.

21. Intr\, deci, pe c\rarea cugetelor tale, tu, cel ce gân-de[ti a[a, [i vezi-]i mintea ta cea captiv\ [i roab\ p\catului;vezi, de asemeni, pe cel ce este mai adânc [i mai r\u decâtcugetele tale, pe {arpele care se cuib\re[te `n c\m\rile su-fletului t\u, pe cel care te ucide dând lovituri de moarte su-fletului t\u; – pentru c\ inima ta este cu adev\rat abis, abisde necuprins. Dac\ pe acela `l r\pui, dac\ te cur\]e[ti detoat\ nelegiuirea [i dac\ `ndep\rtezi p\catul, po]i s\ te lauzi`n Domnul cu cur\]ia ta.

Iar dup\ ce te vei smeri [i te vei face ca un cer[etor, vinode te roag\ lui Hristos pentru cele l\untrice ale tale. TotVechiul [i Noul Testament vorbesc despre cur\]ie; faptelecur\]iei au fost pl\cute tuturor, iudeilor [i elinilor, chiar dac\nu totdeauna le `mplineau. Dar cur\]ia inimii nu este cuputin]\ decât prin Iisus. El este Adev\rul adev\rat, Care S-a`ntrupat. F\r\ El este cu neputin]\ a cunoa[te adev\rul [i adobândi mântuirea.


23 – Omilii

CUVÂNT DESPRE IUBIRE

1. Dup\ cum de lucrurile din afar\, care (`n mod firesc)apar]in omului, te-ai lep\dat, adic\ ]i-ai vândut bunurile [i aidat (banii dobândi]i celor nevoia[i), tot a[a se cuvine s\ telepezi [i de cugetele [i n\ravurile (tale); astfel, dac\ ai `nv\-]at `n]elepciunea lumeasc\ sau ai dobândit cuno[tin]a lucru-rilor, leap\d\-te de ele; dac\ te-ai `ncrezut `n `ndrept\]iriletrupe[ti, renun]\ la ele, smerindu-te [i mic[orându-te. C\a[a vei putea pricepe „nebunia propov\duirii” (1 Cor. 1, 21).~ntru aceasta vei afla adev\rata `n]elepciune, `n putereacrucii, [i nu `n cuvinte me[te[ugite. Aceste (fapte) s\vâr[ind,aceast\ (`n]elepciune) vei dobândi. „Pentru c\ – zice (SfântulApostol) Pavel – crucea lui Hristos este piatr\ de poticnirepentru iudei, iar pentru elini nebunie, pentru noi ̀ ns\, cei carene mântuim, este puterea [i `n]elepciunea lui Dumnezeu”(1 Cor. 1, 18).

2. Chiar dac\ ai gustat din fericirea cereasc\, chiar dac\te-ai `mp\rt\[it din acea `n]elepciune (propov\duit\ de Apos-toli) [i chiar dac\ s-a a[ternut lini[tea `n sufletul t\u, s\ nu temândre[ti, nici s\ nu crezi c\ ai [i ajuns (s\ cuno[ti totul) [i c\ai dobândit adev\rul, ca nu cumva s\ auzi (spunându-]i-se):„Iat\, sunte]i s\tui; iat\, v-a]i `mbog\]it; f\r\ de noi a]i dom-nit; [i m\car de a]i domni, ca [i noi s\ domnim `mpreun\ cuvoi” (1 Cor. 4, 8). Chiar [i gustând (din aceste bunuri), s\socote[ti c\ nu te-ai [i atins de (binefacerile aduse de) `nv\-]\tura Mântuitorului Hristos. Acest lucru s\ nu-l prive[ti ca peun lucru obi[nuit, ci s\-l ai pururea s\dit [i ascuns `n inima ta.

3. Dup\ cum cel lacom dup\ bog\]ie, oricât de multeaveri ar strânge, niciodat\ nu se satur\, ci, dimpotriv\, pofta(dup\ ele) `i cre[te [i mai mult; [i dup\ cum cel sfâ[iat desete, bând b\utur\ dulce, tot mai `nsetat devine; tot a[a,

gustând cineva (din bun\t\]ile d\ruite de Dumnezeu), nu sesatur\ de ele niciodat\ [i având din bel[ug bun\t\]ile Sale,se socote[te pe sine s\rac.

A[a sunt cre[tinii: ei nu socotesc c\ sufletul lor are o cin-ste deosebit\, se consider\ ni[te oameni de nimic `naintealui Dumnezeu [i se cred datori fa]\ de to]i oamenii. Pentrusmerenia lor, mult se bucur\ Domnul [i (cu mult\ pl\cere) Seodihne[te `n sufletul lor.

De aceea, dac\ are cineva ceva, s\ nu cread\ c\ este sauare ceva. C\ Dumnezeu ur\[te mândria. Aceasta l-a scos peom din Rai, atunci când, (omul) auzind pe (diavolul) zicând:„Ve]i fi dumnezei” (Fac. 3, 5), a dat crezare acestui cuvântde[ert.

Adu-]i aminte, (omule), cum Fiul lui Dumnezeu, Dum-nezeul [i ~mp\ratul t\u, „S-a de[ertat pe Sine, chipul robu-lui luând” (Filip. 2, 7), cum S-a f\cut s\rac, cum a fost socotit`ntre cei simpli [i cum a p\timit. {i dac\ El, Dumnezeu fiind,atâtea a suferit, tu, omule, care e[ti f\cut din sânge [i carne,care e[ti p\mânt [i pulbere, `n care nu-i nimic bun, ci numainecur\]ie, tu gânde[ti lucruri mari despre tine [i te mân-dre[ti? Fii `n]elept [i spune despre cele ce ai primit de laDumnezeu: „Nu sunt ale mele aceste bunuri; de la Altul leam. Când (Acela) va crede de cuviin]\, le va lua de la mine”.Astfel, pune pe seama lui Dumnezeu tot ceea ce este bun,iar pe seama sl\biciunii tale, tot ceea ce este r\u.

4. „Comoara pe care – dup\ cum zice Apostolul - o pur-t\m `n vase de lut” (2 Cor. 4, 7), socote[te-o ca fiind putereacea sfin]itoare pe care te-ai `nvrednicit s\-o prime[ti `nc\ `ntrup fiind; c\ zice undeva acela[i (Apostol): „Care pentru noiS-a f\cut `n]elepciune de la Dumnezeu [i dreptate [i sfin]ire[i r\scump\rare” (1 Cor. 1, 30). Cu alte cuvinte, (spune c\)acela care are `n sine aceast\ comoar\ a Duhului poate s\

CUVÂNT DESPRE IUBIRE 355

`mplineasc\ toate poruncile, nu doar `n chip curat [i f\r\ pri-han\, ci [i f\r\ osteneal\. F\r\ osteneal\ s-ar fi cuvenit s\ `m-plineasc\ poruncile [i mai `nainte, `ns\ este cu neputin]\ s\dobândeasc\ omul roade duhovnice[ti f\r\ a se `mp\rt\[i deDuhul.

S\ se str\duiasc\, deci, fiecare ca `n toat\ vremea s\dobândeasc\ prin r\bdare, credin]\ [i rug\ciune fierbinte c\-tre Hristos, aceast\ comoar\ cereasc\; ca s\ `mplineasc\ cuajutorul Lui toat\ dreptatea, `n chip curat [i des\vâr[it, f\r\trud\ [i chin.

5. Aceia care au `n ei bog\]ia dumnezeiasc\ a Duhului`mp\rt\[esc altora cuvintele duhovnice[ti ca [i când le-arscoate din vistieria lor. Pe când cei ce n-au `n inima lor aceas-t\ bog\]ie – din care izvor\sc cuvintele adânci [i tainele – seaga]\ de câte un cuvânt din cele dou\ Testamente [i pe ace-la `l au mereu pe buze; sau, ascultând pe b\rba]ii cei duhov-nice[ti, ]in minte cuvintele acestora, se mândresc cu ele [i le`nf\]i[eaz\ altora drept cuvinte ale lor. {i a[a, trag foloasedin merite str\ine. Dar pentru c\ n-au o comoar\ a lor, dincare ei mai `ntâi s\ se desf\teze, [i apoi s\ fie de folos [i al-tora, dup\ ce vorbesc (cu semenii lor), din nou se arat\ s\-raci (`n duhul lor), pentru c\ fiecare cuvânt se `ntoarce, `nchip firesc, la cele din care a fost luat.

De aceea, se cuvine s\ cerem mai `ntâi de la Dumnezeubog\]ia aceasta adev\rat\. Având-o pe aceasta, ne va fi u[ors\-i folosim [i pe al]ii [i s\ `mp\rt\[im [i altora tainele [icuvintele cele duhovnice[ti. Pentru c\ Dumnezeu a binevoits\ locuiasc\ `n tot cel ce crede; c\ zice Mântuitorul Hristos:„Cel ce M\ iube[te pe Mine, va fi iubit de Tat\l Meu [i-l voiiubi [i Eu [i M\ voi ar\ta lui” (Ioan 14, 20); „Eu [i Tat\l vomveni [i vom face l\ca[ la el” (Ioan 14, 23).


6. Cei care s-au `nvrednicit s\ fie fii ai lui Dumnezeu [i s\aib\ pe Hristos str\lucind `ntru ei, sunt condu[i `n feluritechipuri de Duhul [i mângâia]i de har `n adâncul inimii lor.Niciuna dintre pl\cerile cunoscute `n lume nu poate sta al\-turi de (cea iscat\ de) petrecerea harului `n suflet. C\ esteasemenea unui osp\] `mp\r\tesc, la care oamenii se bucur\[i se veselesc cu veselie de negr\it. Este asemenea bucurieisuflete[ti de care au parte mirele [i mireasa. (~i face pe oa-meni) ca `ngerii cei f\r\ de trup; c\ trupul le este atât de u[or,(atât de `nduhovnicit), `ncât socotesc c\ nici n-au trup.

Uneori, (astfel de oameni) se desfat\ [i sunt ca [i `mb\-ta]i de b\utura minunat\, de b\utura cea de nedescris a tai-nelor Duhului; alteori, rugându-se pentru mântuirea oameni-lor, `i cople[e[te plânsul [i tânguirea. Pentru c\ fiind cuprin[ide iubire fa]\ de to]i oamenii – pentru `ntreg neamul luiAdam –, sunt cuprin[i (`n chip firesc) [i de `ntristare. Uneori,aceast\ iubire este atât de mare, `ncât, de ar fi cu putin]\,i-ar aduna pe to]i oamenii la sânul lor, f\r\ s\ fac\ deosebire`ntre cei buni [i cei r\i. Uneori, atât de mult se dispre]uiescpe ei `n[i[i, `ncât socotesc c\ nu-i nimeni care s\ fie `n urmalor, [i c\ ei sunt cei mai de pe urm\ dintre to]i (oamenii).Uneori sunt cople[i]i de bucuria cea de nedescris a Duhului;alteori – a[a cum unul dintre cei puternici, luând armura `m-p\r\teasc\, iese la lupt\ [i-i z\p\ce[te pe du[mani – `ncin-gându-se cu armele Duhului, n\v\lesc asupra du[manilorcelor nev\zu]i [i `i calc\ `n picioare. Uneori, `nv\lui]i de lini[-te [i pace, tr\iesc o desf\tare minunat\; alteori, se `mp\r-t\[esc de `n]elepciunea, de priceperea [i de cunoa[terea ceamai presus de fire a Duhului. (~n sfâr[it), alteori sunt aseme-nea tuturor oamenilor. (S\ ]inem minte `ns\) c\ toate aceste(st\ri), pe care nicio limb\ nu le poate spune, sunt mijlocitede harul lui Hristos. Deci, harul dumnezeiesc str\luce[te `n


multe feluri `n ei, pentru a c\li sufletul, a-l `nv\]a [i a-l `nf\]i[ades\vâr[it, preacurat [i f\r\ prihan\ Duhului.

Darurile Duhului, pomenite aici, se dau celor care s-auapropiat `n cel mai `nalt grad de des\vâr[ire. Aceste feluritemângâieri ale harului li se dau `n chip felurit, dar ne`ncetat,o lucrare a Duhului urmând-o pe cealalt\. Atunci când cine-va ajunge la des\vâr[ire, când este cur\]it de toate patimile,se une[te cu Duhul-Mângâietorul. Iar când sufletul se `n-vrednice[te s\ devin\ duh, s\ se fac\ una cu Duhul, atuncidevine `n `ntregime lumin\, `n `ntregime veselie, `n `ntregi-me iubire, `n `ntregime mângâiere, `n `ntregime bun\tate. Seafund\ `n virtu]ile Duhului celui bun, dup\ cum piatra arun-cat\ `n mare este de pretutindeni `nv\luit\ de ape. Cei carese unesc `ntru totul cu Duhul lui Dumnezeu au `ntru ei neclin-tite virtu]ile Duhului [i fa]\ de to]i arat\ roadele Lui. Pentruc\ Duhul `i face cura]i [i f\r\ prihan\ `nl\untrul lor, este cuneputin]\ ca ei s\ arate `n afar\ roade ale r\ut\]ii, ci totdea-una [i `n toate (lucr\rile lor) se v\d roadele Duhului. Acestaeste ]elul des\vâr[irii duhovnice[ti, al plin\t\]ii lui Hristos, lacare ne `ndeamn\ Apostolul, zicând: „Ca s\ v\ umple]i detoat\ plin\tatea lui Hristos” (Efes. 3, 19); [i iar\[i: „Pân\ cevom ajunge la m\sura b\rbatului des\vâr[it, la m\sura vâr-stei plin\t\]ii lui Hristos” (Efes. 4, 13).

8. Atunci când intr\ cineva (`n biseric\) [i-[i pleac\ ge-nunchii (s\ se roage), inima i se umple de lucrarea dumne-zeiasc\, iar sufletul se bucur\ `n Domnul a[a cum se bucur\mireasa de (prezen]a) mirelui ei, dup\ cum s-a spus mai`nainte [i dup\ cum spune marele Isaia: „A[a cum se bucur\mirele de mireas\, tot a[a se va bucura Domnul de tine”(Is. 52, 5).

Iar când un astfel de om `[i ia obiceiul s\ se roage unceas `n fiecare zi, este r\pit cu duhul (la cer) [i se `mp\rt\-


[e[te `ntru adâncul s\u de (bun\t\]ile) veacului ce va s\ fie,primind din aceast\ desf\tare de negr\it [i sim]irea plutirii.~n mintea (unui astfel de om) nu mai st\ruie niciun cugetp\mântesc. Pentru c\ mintea `i st\, dup\ cum s-a spus, doarla cele cere[ti [i mai presus de fire, `n clipa aceea pare c\ [itrupul urmeaz\ rug\ciunea `n zborul ei spre cer.

9. Celui care `ntreab\ dac\ este cu putin]\ ca omul (aces-ta) s\ r\mân\ necontenit `n aceast\ stare, trebuie s\ i se r\s-pund\ a[a: Harul (primit) nu r\mâne pentru totdeauna decâtdac\ prinde r\d\cini [i se une[te cu omul `n care a p\truns.Harul este unul, dar lucreaz\ `n multe feluri, `n folosul omu-lui. Astfel, potrivit iconomiei dumnezeie[ti, uneori flac\ra luiarde mai puternic, alteori mai slab; uneori lumina lui se vedepretutindeni, alteori se `mpu]ineaz\, `ncât abia de mai lumi-neaz\, `ns\, flac\ra lui continu\ s\ ard\. Când (harul) str\lu-ce[te cu putere, omul se `mbat\ de iubirea lui Dumnezeu [itr\ie[te clipe de s\rb\toare. Când aceast\ lumin\ str\luce[te`n inim\, o face s\ se deschid\ unei lumi mai l\untrice [i maiadânci, [i omul `ntreg, cople[it de dulcea]a tainelor `mp\rt\-[ite lui, socote[te lucrurile acestei lumi de[arte [i v\t\m\toare.

Se `ntâmpl\ `ns\ deseori ca, dup\ aceste clipe, când(omul) ajunge m\sura des\vâr[irii [i se arat\ liber [i ne`ntinatde niciun p\cat, harul s\ se `mpu]ineze oarecum, iar v\lulputerii du[mane s\ se a[tearn\ (peste cel drept).

10. A[a stau lucrurile cu harul: S\ ne `nchipuim c\ des\-vâr[irea se afl\ pe a dou\sprezecea treapt\ [i c\ omul tre-buie s\ ajung\ la aceast\ treapt\. Dar (ajungând) la aceast\treapt\, harul se restrânge, [i (`n aceast\ stare omul) coboar\o treapt\ [i se opre[te, ca s\ zic a[a, pe a unsprezecea treapt\.(Deci), i s-au ar\tat omului acele lucruri minunate, s-a `nfrup-tat din ele, (dar n-a r\mas `n st\pânirea lor). C\ dac\ (Dum-nezeu) l-ar fi l\sat s\ le aib\ pentru totdeauna, (omul) n-ar fi


primit cum se cuvine aceast\ iconomie; n-ar mai fi ascultatnimic, n-ar fi gr\it [i nu s-ar fi `ngrijit de nimic, ci ar fi stat cabeat [i rupt (de lume). De aceea nu i s-a dat s\ r\mân\ (f\r\osteneli) pe treapta des\vâr[irii, ca s\ aib\ vreme s\ se `ngri-jeasc\ [i de fra]i, [i de slujirea cuvântului.

11. Când auzim cuvântul (despre) ~mp\r\]ia (lui Dum-nezeu) [i suntem mi[ca]i pân\ la lacrimi, s\ nu socotim c\lacrimile sunt (rodul sim]irii) noastre; nici s\ nu credem c\a auzi drept [i a vedea bine s-ar datora auzului [i ochilorno[tri. C\ ale altuia sunt lacrimile, ale altuia urechile [i ochii,a altuia mintea [i sufletul, ([i anume) ale Duhului celui ceresc[i dumnezeiesc, Care aude [i plânge, Care ne [tie (inimanoastr\) [i se roag\ (pentru noi) [i Care face cu adev\rat voialui Dumnezeu. Acest dar minunat (pe Duhul Sfânt) L-a f\g\-duit Domnul (Hristos) Apostolilor când a zis: „Eu M\ duc,`ns\ Mângâietorul, Duhul cel Sfânt, pe Care ~l va trimite Tat\l`n numele Meu, Acela v\ va `nv\]a toate” (Ioan 14, 26); [iiar\[i: „~nc\ multe am a v\ spune, dar nu pute]i s\ le ]ine]i,`ns\ când va veni Acela, Duhul adev\rului, v\ va conducespre tot adev\rul” (Ioan 16, 12-13). Acela, deci, Se roag\,Acela plânge pentru noi, c\ spune dumnezeiescul Apostol:„Pentru c\ nu [tim s\ ne rug\m, Duhul `nsu[i se roag\ pen-tru noi cu suspine negr\ite” (Rom. 8, 26). (Duhul mijloce[tepentru noi, pentru c\) numai El cunoa[te voia lui Dumnezeu.Pentru c\ (zice acela[i Apostol): „Pe cele ale lui Dumnezeunimeni nu le cunoa[te `n afar\ de Duhul lui Dumnezeu” (1 Cor.2, 11). Pogorându-Se peste Apostoli `n ziua Cincizecimii,potrivit f\g\duin]ei, [i s\l\[luindu-Se `n sufletele Apostolilor,Mângâietorul a `ndep\rtat numaidecât de la ei v\lul r\ut\]ii,a nimicit patimile (care mai st\ruiau `n sufletele lor) [i le-adeschis ochii inimii. Fiind, deci, umplu]i de `n]elepciune dec\tre Duhul, Apostolii au `mplinit (dup\ cuviin]\) voia lui


Dumnezeu [i au `nv\]at (pe oameni) adev\rul, pentru c\Duhul st\pânea peste sufletele lor.

Deci, atunci când [i noi auzim cuvântul lui Dumnezeu,când plângem [i ne rug\m fierbinte ca Hristos s\ vin\ la noi,s\ nu credem c\ noi facem toate acestea, ci Duhul esteAcela care n\d\jduie[te, crede [i se roag\ cu adev\rat, dup\voia Sa.

12. (~n leg\tur\ cu harul [i des\vâr[irea), a[a trebuie s\credem c\ stau lucrurile: Puterea (cea rea) st\ aproape [i `n-conjoar\ mintea cea nouratic\, `ntocmai ca un abur fin. Fla-c\ra (harului) st\ aprins\ [i lumineaz\ totdeauna (sufletul)– dup\ cum am pus mai `nainte –, `ns\ (`ntunericul sfatuluicelui viclean) st\ `n jurul acestei lumini, `ntocmai ca un aco-per\mânt. (~n aceast\ stare), omul nu este nici des\vâr[it,nici `ntru totul rob al p\catului; este [i nu este liber. Aceasta(nu se `ntâmpl\) f\r\ [tiin]a lui Dumnezeu, ci, dimpotriv\, cu`ng\duin]a Lui se face. Deci, când se surp\ [i se desface acel„perete din mijoc al desp\r]iturii” (Efes. 2, 14), când nu sedesface `n `ntregime. Dar nici roadele rug\ciunii (nu sunt tot-deauna acelea[i); uneori (`n urma unei rug\ciuni) harul seaprinde [i mai mult, mângâie [i aduce odihn\, alteori estemai slab. Totdeauna `ns\ (aceast\ lucrare) se face spre folo-sul omului.

~n unele clipe (oamenii) se apropie de m\sura des\vâr-[irii [i gust\ (din fericirea) veacului (viitor). N-am v\zut `ns\niciun om des\vâr[it [i `ntru totul liber (de povara p\catului).~ntr-adev\r, se `ntâmpl\ ca unii s\ se bucure de bel[ug de har[i s\ se fac\ p\rta[i ai tainelor [i ai descoperirilor, dar dup\scurt timp ajung (din nou) s\ fie `ncerca]i de p\cat. Unii so-cotesc, din ne[tiin]\, c\ fiind plini de har [i str\lucind acesta`ntru ei, sunt deja des\vâr[i]i [i liberi (de p\cat); cel care `ns\`n anumite clipe a ajuns la o oarecare m\sur\ a des\vâr[irii,


care [tie ce `nseamn\ des\vâr[irea, va spune, a[a cum amspus [i mai `nainte, c\ nu cunoa[te pe nimeni `ntru totul liber(de p\cat).

13. Când auzi (vorbindu-se) despre comuniunea dintremire [i mireas\, despre coruri [i s\rb\tori, s\ nu iei acestelucruri `n `n]eles material [i p\mântesc, ci s\ le iei drept pild\,prin pogor\mânt. Pentru c\ (lucrurile cere[ti) sunt duhovni-ce[ti, de negr\it [i nev\zute de ochii cei trupe[ti. Comuniu-nea cu Duhul Sfânt, comorile duhovnice[ti, corurile [i s\rb\-torile sfin]ilor `ngeri pot fi `n]elese doar de sufletul cel credin-cios [i sfin]it, care le-a experiat, pe când celui necunosc\tor`i este cu neputin]\ s\ le priceap\. Fii, deci, cu luare-amintela acestea, pân\ ce [i tu, prin credin]\, te vei `nvrednici s\ lecuno[ti. Atunci vei vedea cu ochii sufletului de ce bun\t\]ipot s\ se `mp\rt\[easc\, `nc\ de aici, sufletele cre[tinilor. La`nviere, chiar [i trupul se va `nvrednici de aceste (bun\t\]i),le va privi (cu ochii s\i) [i va intra `n st\pânirea lor, pentru c\atunci duh va fi [i el.

14. Când sufletul se afl\ `n comuniune cu Duhul, frumu-se]ile [i roadele lui cele bune, adic\ rug\ciunea, iubirea, cre-din]a, privegherea, postul [i celelalte virtu]i sunt ca o t\mâiepus\ pe foc, care d\ mireasm\ bogat\. Este u[or s\ tr\iasc\cineva dup\ voia lui Dumnezeu, `ns\ nimeni nu poate cu-noa[te aceast\ voie f\r\ Duhul. Dup\ cum femeia, mai `na-inte de a se m\rita, ascult\ de propriu-i cuget [i face ceea cevoie[te, dar (c\s\torindu-se [i) devenind una cu b\rbatul, `naceast\ unitate a lor ea tr\ie[te sub conducerea (b\rbatului),fiind datoare s\ i se supun\; tot a[a [i sufletul are voia, legile[i lucr\rile lui, dar `ndat\ ce se `nvrednice[te s\ intre `n co-muniune cu Hristos – Mirele ceresc – nu mai ascult\ de vo-in]a sa, ci se supune voii lui Hristos.


15. Prin haina de nunt\ trebuie s\ `n]elegem harul Du-hului Sfânt. Cel ce nu s-a `nvrednicit s\ `mbrace haina denunt\ cereasc\ nu se va `mp\rt\[i nici de cina cea duhov-niceasc\.

S\ ne silim s\ bem din vinul cel duhovnicesc [i dum-nezeiesc [i s\ ne `mb\t\m de be]ia trezviei. Dup\ cum cei cese `mbat\ cu vin sunt mai vorb\re]i, tot a[a [i noi, `ndestu-lându-ne cu vinul cel duhovnicesc, s\ vorbim despre taineledumnezeie[ti. Pentru c\ zice David: „Paharul T\u este ad\-pându-m\ ca un puternic” (Ps. 22, 6).

16. Sufletul „s\rac cu duhul” este acela care `[i cunoa[ter\nile, care vede `ntunericul patimilor ce-l `nconjoar\ [i caut\necontenit izb\vire de la Domnul. Dac\ sufer\, se bucur\ (deaceasta) mai mult decât de toate bun\t\]ile de pe p\mânt;(dac\ trebuie s\-[i pun\ `ncrederea `n cineva), el nu [i-opune decât `n Doctorul cel bun [i `n leacurile Sale.

Dar cum se preschimb\ un suflet r\nit (`ntr-un suflet)frumos, cu chip str\lucitor [i vrednic de a tr\i `mpreun\ cuHristos? Cum altfel, decât cunoscându-[i chipul lui cel din-tâi, [i r\nile [i s\r\cia lui (de pe urm\)? C\ dac\ nu simtepl\cere s\ poarte r\nile [i vân\t\ile p\catelor [i nu-[i `ndrep-t\]e[te gre[alele, Domnul nu ia `n seam\ urâ]enia lui, ci, ve-nind la el, `l obloje[te, `l vindec\ [i `i red\ frumuse]ea (ceadintâi). Cu o condi]ie: s\ nu mai `ncuviin]eze `n sinea sa, pre-cum s-a spus, cele s\vâr[ite [i s\ nu se mai complac\ `n s\-vâr[irea faptelor rele. (~n acela[i timp), s\ strige cu toat\ pu-terea c\tre Domnul, pentru ca, având ajutorul Duhului celuibun, s\ se `nvredniceasc\ a se izb\vi de patimi. Acesta estedeci sufletul („s\rac cu duhul) pe care (Domnul) `l ferice[te.Vai, `ns\, de cel care nu-[i simte r\nile sale [i crede c\ nu are`n sine nimic r\u. La un astfel de suflet, Doctorul cel bun nuvine [i (prin urmare) nu-l vindec\, iar lui nu-i pas\ de r\ni [i


socote[te c\ este s\n\tos [i teaf\r. C\ zice (Domnul): „nu ceis\n\to[i au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12).

17. Ferici]i sunt, cu adev\rat, cei ce caut\ via]a [i desf\-tarea cea mai presus de fire; cei care, prin purtarea lor vir-tuoas\, au cunoscut tainele cele cere[ti [i `[i au cetatea `nceruri. Ace[tia sunt mai buni decât to]i oamenii; m\rturiilesunt clare. Cine dintre cei puternici [i dintre cei `n]elep]i s-asuit la ceruri, a contemplat frumuse]ile Duhului [i, `ntorcân-du-se pe p\mânt, a s\vâr[it lucruri duhovnice[ti? (Nimenidintre ace[tia n-a s\vâr[it a[a ceva), ci numai cel care dup\chip se arat\ s\rac, f\r\ de pre], ne[tiut nici de cei din preaj-m\. Acesta, c\zând la p\mânt `naintea Domnului, este dusla ceruri de Duhul [i sufletul s\u se desfat\ de lucrurile minu-nate de acolo. Acesta lucreaz\ [i `[i duce via]a (dup\ legilede) sus. Despre aceasta zice dumnezeiescul Apostol: „Ceta-tea noastr\ este `n ceruri” (Filip. 3, 20); „Cele pe care ochiulnu le-a v\zut [i urechea nu le-a auzit [i la inima omului nus-au suit, pe acestea le-a preg\tit Dumnezeu celor ce-L iu-besc pe El” (1 Cor. 2, 9). Apoi adaug\: „Iar nou\ ni le-a des-coperit Dumnezeu prin Duhul S\u” (1 Cor. 2, 10). Acestaeste cu adev\rat `n]elept, puternic [i nobil.

18. L\sând de-o parte (darurile) cere[ti [i judecându-i pesfin]i doar dup\ via]a lor, nu te vei `ndoi c\ sunt mai presusde to]i (oamenii). Iat\ un exemplu: Pe când Nabucodonosor,`mp\ratul Babilonului, adunase toate neamurile ca s\ se `n-chine statuii pe care o construise, Dumnezeu, `n marea Lui`n]elepciune, a rânduit acest lucru, pentru ca virtutea celortrei tineri s\ se fac\ cunoscut\ tuturor [i s\ se arate c\ Unulsingur este Dumnezeul cel adev\rat [i `n ceruri locuie[te –;trei tineri, [i ace[tia robi, lipsi]i de libertate – pe când to]i se`nchinau statuii, treceau prin fa]a ei aproape f\r\ glas, ca ani-malele, [i nimeni nu cuteza s\ se `mpotriveasc\ –, au avut


`ndr\zneala s\ nu se supun\. Nevoind s\ `ndure acelea[i(umiliri) ca ceilal]i, nici s\ se lepede de dreapta credin]\, nicis\ p\c\tuiasc\, au zis `n auzul tuturor: „Dumnezeilor t\i nuvom sluji, nici nu ne vom `nchina statuii de aur pe care ne-aipus-o `nainte” (Deut. 3, 18). Drept pedeaps\, au fost arun-ca]i `n cuptorul cel de foc, dar acesta nu [i-a ar\tat puterealui, [i parc\ cinstindu-i, i-a p\zit nev\t\ma]i, `ncât to]i (cei defa]\), pân\ [i `mp\ratul, au cunoscut prin ei pe Dumnezeulcel adev\rat. De fapta lor, nu numai (oamenii) cei de pep\mânt s-au minunat, ci [i cetele (`ngerilor) din ceruri. C\ `n-gerii privesc la faptele de vitejie ale sfin]ilor adevere[te dum-nezeiescul Apostol când zice: „C\ ne-am f\cut priveli[te `n-gerilor [i oamenilor” (1 Cor. 4, 9).

Dar astfel de fapte po]i vedea [i `n vremea lui Ilie. Aces-ta, de unul singur, a biruit pe mai mul]i, atunci când s-apogorât foc din cer. (Astfel de fapte po]i vedea [i `n vremealui Moise). Acesta a biruit tot Egiptul [i pe tiranul Faraon.Astfel de fapte (po]i vedea) `n vremea lui Lot, a lui Noe [i amultor altora. Ace[tia, (deci), de[i dup\ `nf\]i[are erau oa-meni ca to]i oamenii, au biruit pe cei puternici [i cu faim\.

19. Fiecare dintre lucrurile v\zute, atâta timp cât nu-i vine`n ajutor un element str\in (de firea sa), r\mânând `n margi-nile firii sale, r\mâne f\r\ rod [i f\r\ podoab\. (Trebuie spusc\ Dumnezeu, `n nespusa Lui `n]elepciune, arat\ prin acestelucruri – cu rost de tipuri [i taine – c\ firea omeneasc\, (r\-mânând) `n hotarele firii ei, este neputincioas\ `n a se `mpo-dobi cu virtu]i [i cu cununa duhovniceasc\ a sfin]eniei; (arat\)c\ dac\ nu se bucur\ de ajutorul dumnezeiesc, nu poate s\ajung\ la acestea). (Iat\ câteva exemple): P\mântul, r\mâ-nând precum este, f\r\ ploaie [i soare [i f\r\ a fi `ngrijit deagricultori, nu aduce roade. Casa, de asemeni, pentru c\ [iea are nevoie de lumina soarelui, adic\ de acel element str\in


de firea ei, dac\ nu are lumin\, este cuprins\ de `ntuneric [ise face nefolositoare. {i multe alte exemple de acest fel. Tota[a este cu neputin]\ ca firea omeneasc\ s\ dea roadelevirtu]ii f\r\ Cel ce cultiv\ sufletele noastre, adic\ f\r\ Duhullui Hristos, Care, de asemeni, este ceva str\in de firea noas-tr\, pentru c\ noi suntem creaturi, iar El este necreat. Dup\ce `ngrije[te, dup\ cum ~nsu[i [tie, sufletele credincio[ilor, lepred\ agricultorului celui duhovnicesc, ca s\ le g\teasc\ s\dea roadele cele des\vâr[ite ale Duhului [i s\ str\luceasc\lumina Lui `n casa sufletului nostru cea `ntunecat\ de patimi.

20. R\zboiul pe care `l duc cre[tinii este `ndoit, [i `ndoit\le este lupta. Pe de o parte, se lupt\ cu cele v\zute de ochiicei trupe[ti, (adic\ cu acele lucruri) care `mbie, momesc [ia]â]\ sufletul s\ petreac\ `n pl\ceri; pe de alt\ parte, lupt\ cu„`ncep\toriile [i puterile” celui-r\u.

21. Slava pe care a avut-o Moise pe fa]a sa a fost tip alslavei celei adev\rate (pe care o d\) Preasfântul Duh. {i dup\cum (la slava aceluia) nimeni nu putea s\ priveasc\, tot a[a[i acum, slava care str\luce[te `n sufletul cre[tinilor `ndep\r-teaz\ `ntunericul p\catelor.

22. Cel ce iube[te adev\rul [i pe Dumnezeu [i a gustat dindulcea]a cea cereasc\, cel ce are `n sufletul s\u harul [i `m-pline[te des\vâr[it `ndemnurile harului, dispre]uie[te toatelucrurile lumii acesteia. El pune mai presus de toate cele dinaceast\ lume (iubirea de Dumnezeu, adic\) mai presus decâtaurul ori argintul, decât cinstirile, slava, heretisirile [i laudele(primite de la oameni). Nimic din acestea nu poate s\-l atra-g\, pentru c\ el cunoa[te o alt\ bog\]ie, o alt\ cinste [i slav\,[i-[i hr\ne[te sufletul [i sim]irea cu o alt\ pl\cere, (cu o pl\-cere) nestric\cioas\, dat\ de comuniunea cu Duhul.

23. Pe cât se deosebe[te p\storul `nzestrat cu ra]iune deanimelele lipsite de ra]iune, pe atâta se deosebe[te (omul


duhovnicesc), prin `n]elepciune, cunoa[tere [i dreapt\ soco-tin]\ de oamenii (obi[nui]i). Pentru c\ el este p\rta[ la o alt\ra]iune [i la o alt\ ̀ n]elepciune, deosebit\ de cea a lumii aces-teia. C\ zice (Apostolul): „Propov\duim `n]elepciunea celordes\vâr[i]i. Dar nu `n]elepciunea acestui veac, nici a st\pâni-torilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propov\duim `ntain\ `n]elepciunea lui Dumnezeu” (1 Cor. 2, 6-7).

Acesta se deosebe[te de to]i ceilal]i oamenii, care sunt`nsufle]i]i de duhul acestei lumi, de (cei ce se zic) cuget\tori[i `n]elep]i. Acesta „pe to]i oamenii `i judec\” (1 Cor. 2, 15)[i pe fiecare `l cunoa[te de ce duh e mânat, `n ce stare (mo-ral\) se afl\ [i pe ce (lucruri) se bizuie; pe el `ns\ nimeni din-tre cei ce au duhul lumii nu are puterea s\-l cerceteze [i s\-ljudece. Pentru c\ Duhul Dumnezeirii nu este asemenea celuial lumii, dup\ cum [i dumnezeiescul Apostol spune: „Celeduhovnice[ti de cei duhovnice[ti se judec\. Omul firesc nuprime[te pe cele ale Duhului lui Dumnezeu, c\ci pentru elsunt nebunie [i nu poate s\ le `n]eleag\... Dar omul duhov-nicesc pe toate le judec\, iar el de nimeni nu este judecat”(1 Cor. 2, 13-15).

24. Este cu neputin]\ s\ se fac\ cineva p\rta[ al Duhuluicelui Preasfânt dac\ nu se face str\in de toate cele ce suntale acestui veac, dac\ nu se leap\d\ de sine `n c\utarea iu-birii lui Hristos, dac\ mintea sa nu se desprinde de grijile celemateriale [i dac\ nu-l preocup\ decât acest scop. Numai a[ase poate `nvrednici s\ devin\ un duh cu Hristos, precum [iApostolul zice: „Iar cel ce se alipe[te de Domnul va fi unduh cu El” (1 Cor. 6, 17). Sufletul legat cu totul de acest veac,prin bog\]ie, prin slav\ [i prin prietenie – a[a cum le cuget\lumea –, nu va putea s\ se fereasc\ [i s\ str\bat\ `ntunericulputerilor celor viclene.


25. Sufletele care iubesc adev\rul [i pe Dumnezeu nusufer\ nici cea mai mic\ sl\bire a iubirii fa]\ de Domnul; ele`[i au necontenit a]intit\ privirea la crucea Lui, [i a[a simt cumsporesc duhovnice[te. R\nite, ca s\ zic a[a, de dorin]a de afi `mpreun\ cu El, `nsetate dup\ virtu]i [i str\lucind de lumi-narea Duhului celui bun, chiar dac\ se `nvrednicesc s\ cu-noasc\ tainele dumnezeie[ti, chiar dac\ se `mp\rt\[esc debucuria cereasc\ [i de har, nu-[i pun n\dejdea `n ele [i nicinu socotesc a fi ei ceva. Cu cât mai mult se `nvrednicesc dedaruri duhovnice[ti, cu atât mai mult nesa] caut\ (bunurile)cere[ti. Cu cât mai mult simt c\ sporesc duhovnice[te, cuatât mai mult doresc s\ se apropie de des\vâr[ire. Cu câtmai mult se `mbog\]esc duhovnice[te, cu atât mai mult sesocotesc s\race, dup\ cum [i dumnezeiasca Scriptur\ spune:„Cei ce M\ m\nânc\ pe Mine vor fl\mânzi iar\[i; iar cei ceM\ beau pe Mine, iar\[i vor `nseta” (~n]. Sir. 24, 23).

26. Astfel de suflete, `nvrednicindu-se a fi libere de toatepatimile, poart\ `n ele str\lucirea Duhului Sfânt [i au p\rt\[iecu El prin har. (Dimpotriv\), sufletele lene[e, care nu caut\sfin]enia inimii – `nc\ de când se afl\ `n trup –, care nu arat\`ndelung\-r\bdare, care nu râvnesc – de[i s-au `mp\rt\[it dedarul dumnezeiesc – s\ se fac\ `ntru totul p\rta[e ale Duhuluicelui bun [i cu ajutorul Lui s\ se elibereze de r\utatea pati-milor, sunt `n[elate de p\cat [i nu-[i mai poart\ de grij\,dup\ ce au primit harul, au dobândit mângâierea [i s-au `n-fruptat din dulcea]a cea dumnezeiasc\. (Aceste suflete) `n-dat\ se mândresc, nu-[i zdrobesc inima (prin poc\in]\), nu-[ismeresc cugetul, nu sunt `nsetate (dup\ virtu]i) [i nu tind c\-tre treapta cea mai `nalt\ a nep\timirii. Mul]umindu-se cuaceast\ pu]in\ mângâiere a harului, sporind `n mândrie, [inu `n smerenie, sunt, `n cele din urm\, dezbr\cate [i de da-rul pe care s-au `nvrednicit (s\-l primeasc\). Pe când sufletul


care iube[te cu adev\rat pe Dumnezeu, dup\ cum s-a spus,chiar dac\ ajunge s\ `mplineasc\ mii de virtu]i, chiar dac\ `[isupune trupul la lungi privegheri, chiar dac\ se `nvrednice[tede multe daruri ale Duhului, de descoperiri [i taine, estecump\tat [i smerit [i socote[te c\ `nc\ nu-[i duce via]a dup\poruncile lui Dumnezeu, c\ n-a s\vâr[it ceva (care s\-l `n-vredniceasc\ s\ stea) de-a dreapta [i arat\ iubire neostoit\fa]\ de Hristos.

27. A urca treptele des\vâr[irii nu este u[or [i la `nde-mâna oricui. Pentru a ajunge cineva pe treptele des\vâr[irii,unde patimile pier, e nevoie de multe osteneli [i lupte, devreme lung\ [i osârdie, de multe `ncerc\ri [i ispite. Numaiatunci când omul `ndur\ b\rb\te[te tot felul de ispite – adusede cel-r\u – se `nvrednice[te de mare cinste [i de darurile`mbel[ugate ale Duhului; numai atunci ajunge mo[tenitor al~mp\r\]iei celei cere[ti.

28. Sufletul care nu se poart\ a[a cum am spus [i nu are`n el fiorul sfin]eniei, s\ se `ntristeze [i s\-L roage pe Domnuls\-L fac\ p\rta[ la acest bun [i la lucrarea Duhului – s\vâr[it\asupra min]ii prin descoperiri minunate. (Se [tie c\), potrivitlegiuirilor biserice[ti, cei care s\vâr[esc p\cate (grele) suntafurisi]i de c\tre preot [i (numai) dup\ ce se poc\iesc suntreprimi]i `n sânul Bisericii; (spre deosebire de ace[tia), cei ceduc via]\ curat\ sunt ridica]i pe treapta preo]iei, a[a c\, dinafara altarului, vin ̀ nl\untrul lui, pentru a sluji [i a prezida (adu-n\rile) Domnului. Socotim c\ tot a[a se `ntâmpl\ [i `n comu-niunea tainic\ (a sufletului) cu Duhul ([i cu `ntreaga Sfânt\Treime), pe care Apostolul o pomene[te zicând: „Harul Dom-nului nostru Iisus Hristos [i dragostea lui Dumnezeu Tat\l [i`mp\rt\[irea Sfântului Duh s\ fie cu voi cu to]i” (2 Cor. 13, 13).

Iat\ cum se `ntâmpl\ acest lucru: Sfânta Treime locu-ie[te `n sufletul curat, ([i o dat\ cu ea) `n (om) se s\l\[luie[te


24 – Omilii

bun\tatea dumnezeiasc\. Locuie[te nu precum este ea, c\pe ea n-o poate cuprinde nici m\car `ntreaga zidire, ci dup\cât `i este omului de folos. Dar dac\ sufletul se abate câtu[ide pu]in de la calea voit\ de Dumnezeu [i `ntristeaz\ pe Du-hul cel dumnezeiesc, mintea i se afurise[te [i se `ndep\rtea-z\ de la el bucuria cea duhovniceasc\; harul dumnezeiesc,iubirea [i toat\ lucrarea cea bun\ a Duhului se `mpu]ineaz\,iar omul este l\sat `n seama duhurilor celor necurate [i a is-pitelor pân\ ce sufletul s\u iar\[i se `ntoarce la calea binepl\-cut\ Duhului. Ar\tând poc\in]\, din nou este cercetat de har[i din nou dobânde[te darurile cere[ti, chiar mai mult ca `na-inte. Dar dac\ cineva cu nimic nu `ntristeaz\ pe Duhul, ci arevia]\ binepl\cut\ (Lui), dac\ se `mpotrive[te cugetelor celorrele [i pururea este alipit de Domnul, (acela) spore[te du-hovnice[te, se `nvrednice[te de darurile cele de negr\it, mer-ge din slav\ `n slav\ [i de la o odihn\ la alta, `nc\ [i mai de-s\vâr[it\. ~n cele din urm\, ajungând la m\sura cre[tinuluides\vâr[it, se num\r\ `ntre lucr\torii [i slujitorii neprih\ni]i ailui Hristos, `n ~mp\r\]ia Lui cea ve[nic\.

29. Se cuvine s\ [tim c\ cele ce se v\d sunt umbre alecelor tainice. ({i anume), templul cel v\zut (este umbr\) atemplului din inim\, preotul (este umbr\) a Preotului celuiadev\rat al harului – a lui Hristos – [i a[a mai departe. Deci,dup\ cum `n biserica cea v\zut\, dac\ nu au loc mai `ntâicitirile, psalmodierile [i slujba cuvenit\, preotul nu poate s\-vâr[i taina dumnezeiasc\ a trupului [i sângelui lui Hristos;apoi, chiar dac\ toat\ rânduiala bisericeasc\ este `mplinit\,dac\ jertfa euharistic\ nu este s\vâr[it\ de preot, iar (po-porul) nu se `mp\rt\[e[te cu trupul lui Hristos, se consider\c\ rânduiala bisericeasc\ n-a fost respectat\ (`ntru totul) [ic\, prin urmare, taina este nedeplin\ –; tot a[a trebuie s\ pri-vim (faptele) cre[tinului. Chiar dac\ acesta ]ine tot postul,


privegheaz\ necontenit, psalmodiaz\, duce via]\ ascetic\ [i`mpline[te toate virtu]ile, `ns\ nu s\vâr[e[te pe jertfelnicul ini-mii lui lucrarea tainic\ a Duhului, osteneala lui r\mâne nede-s\vâr[it\, iar `n inima lui nu se a[terne bucuria Duhului.

30. Bun lucru este postul, bun\ [i privegherea, bun\ [inevoin]a. Acestea `ns\ sunt numai `nceputul vie]ii celei bine-pl\cute lui Dumnezeu. Este o mare nes\buin]\ `ns\ s\ se `n-cread\ cineva, cu toat\ inima, `n unele ca acestea. Cu ade-v\rat, uneori, (cei ce `mplinesc aceste fapte) se `mp\rt\[escde har. Trebuie `ns\ s\ [tim c\ r\utatea, cum s-a spus mai`nainte, cuib\rit\ `nl\untrul nostru, lucreaz\ cu viclenie, c\uneori de bun\voie se retrage [i nu s\vâr[e[te cele ale sale.(Atunci), face pe om s\ cread\ c\ mintea i s-a cur\]it [i c\este deja des\vâr[it. Apoi, tâlh\re[te, `l atac\ pân\ ce `l punela p\mânt. Cei care au tr\it, (s\ zicem), dou\zeci de ani prin-tre solda]i ori printre tâlhari, [tiu c\ aceia cunosc multe vicle-[uguri `mpotriva du[manilor; se fac c\ se retrag, abat aten]ia`n alt\ parte, [i dup\ ce `i `nconjoar\, `i ucid f\r\ mil\. (Deci,dac\ ace[tia cunosc astfel de vicle[uguri), cu cât mai multecurse trebuie s\ [tie cel vechi de mii de ani, care nimic altanu voie[te decât pierderea sufletelor (oamenilor); acesta [ties\ pun\ curse `n adâncul inimii [i, `nadins, uneori nu `[i s\-vâr[e[te lucrarea sa, pentru ca omul s\ cread\ c\ e des\vâr[it.Prin urmare, grija cea mare a cre[tinului s\ fie ca – oricâtelucruri bune ar s\vâr[i – s\ nu se mul]umesc\ cu ele, s\ nu se`ncread\ `n ele, nici s\ nu cread\ c\ a s\vâr[it ceva deosebit.Iar dac\ se `mp\rt\[e[te din har, s\ nu cread\ c\ l-a dobân-dit (pe tot), ci s\ fl\mânzeasc\ (dup\ des\vâr[ire), s\ se`ntristeze, s\ plâng\ [i s\-[i zdrobeasc\ inima cu totul.

31. A[a se `ntâmpl\ [i cu cele duhovnice[ti. S\ ne `nchi-puim o cas\ `mp\r\teasc\, având multe cur]i [i pridvoare, cucl\diri exterioare [i interioare – ̀ n care se afl\ porfira [i como-


rile – [i cu (o cl\dire) `nc\ [i mai l\untric\ decât acestea, undelocuie[te `nsu[i `mp\ratul. Dac\ cineva, intrând `n cur]ile [icl\dirile cele dinafar\, socote[te c\ a [i ajuns la c\mara ceadinl\untru, se `n[al\. Tot a[a se `ntâmpl\ [i pe t\râm duhov-nicesc. Cei ce duc r\zboi cu pântecele [i cu somnul, st\ruind`n rug\ciune [i (cânt\ri de) psalmi, s\ nu cread\ c\ `n aceas-ta st\ toat\ lupta [i c\ pot sta lini[ti]i. De ce? Pentru c\ ei seafl\, (ca s\ zicem a[a), `n cur]ile cele din afar\ [i `n pridvorul(des\vâr[irii) duhovnice[ti; ei nu au ajuns `nc\ acolo unde seafl\ porfira [i comorile cele duhovnice[ti. Dac\ se `nvred-nicesc de vreun dar duhovnicesc, lucrul acesta s\ nu-i `n[ele,socotind c\ au [i ajuns la sfâr[itul (luptei). Se cuvine s\ secerceteze [i s\ vad\ dac\ au aflat comoara (cea duhovni-ceasc\) `n vasul lor cel de lut, dac\ au `mbr\cat porfira Duhu-lui, dac\ au v\zut pe ~mp\ratul [i dac\ au aflat cu adev\ratodihna. Se cuvine s\ [tim c\ sufletul are un adânc al s\u [imulte m\dulare [i c\ intrând p\catul `n el, a cuprins toatem\dularele [i toate cugetele lui [i c\, venind harul, a cuprinsdoar dou\ p\r]i ale lui, (celelalte r\mânând pe mai departesub st\pânirea p\catului). Desigur, cel ce nu are experien]\,mângâiat de har, crede c\ toate m\dularele sufletului s\u aufost cuprinse de har [i c\ p\catul a fost smuls din r\d\cini,dar nu [tie c\ cea mai mare parte a sufletului se afl\ `nc\ `nrobia p\catului. Pentru c\ harul este unit cu sufletul, dup\cum s-a spus de mai multe ori [i lucreaz\ `mpreun\ cu el,precum (lucreaz\) ochiul `n unire cu trupul, dar `mpreun\ cuel (`n suflet) se afl\ [i r\utatea, care duce cugetul `n `n[elare.Deci, cel care nu [tie aceste lucruri, (primind mângâierea ha-rului), crede c\ l-a [i primit pe tot, cuget\ lucruri mari despresine [i se mândre[te crezând c\ a ajuns la cur\]ie deplin\. Daracesta este departe de a cunoa[te adev\rul. Pentru c\, dup\cum am mai spus mai `nainte, [i acesta este un vicle[ug al


lui satana; cedeaz\ `n anumite momente [i nu mai lucreaz\cele ale sale, cu scopul de a face pe oameni s\ cread\ de-spre ei c\ sunt des\vâr[i]i. Dar ([i `n via]a de toate zilele),oare cel ce s\de[te vie culege numaidecât struguri? Sau celce seam\n\ ogorul adun\ numaidecât roadele lui? Sau, oare,pruncul abia n\scut ajunge numaidecât b\rbat `n putere?

S\ lu\m aminte la (Domnul) Iisus Hristos. Din ce slav\,Fiu al lui Dumnezeu fiind [i Dumnezeu adev\rat, la ce (umi-lin]e S-a supus): a fost dispre]uit, pironit pe cruce [i a p\-timit. ~ns\, pentru c\ s-a smerit, a fost ridicat ([i dup\ fireaSa cea omeneasc\) deasupra tuturor (creaturilor) [i a [ezutde-a dreapta Tat\lui. Pe când [arpele cel viclean, cel care din-tru `nceput i-a insuflat lui Adam dorin]a de a deveni dum-nezeu, la cât\ necinste nu l-a `mpins cu aceast\ `nfumurare([i cât\ pedeaps\ [i-a agonisit)! La acestea, deci, cugetând,s\ ne silim pe cât ne st\ `n putin]\ s\ fim smeri]i [i s\ avempururea inim\ zdrobit\.

CUVÂNT DESPRE LIBERTATEA MIN}II

1. Când auzi c\ Hristos S-a pogorât la iad [i a eliberat su-fletele care erau legate acolo, s\ nu socote[ti lucrul acestastr\in de cele ce se s\vâr[esc acum (`n inima omului). Pentruc\ inima este un (adev\rat) mormânt, iar (sufletul `mpreun\cu) cugetele [i mintea (sunt ca [i sufletele din iad), `ngropate`n ea [i `nconjurate de un `ntuneric adânc. Deci, (dup\ cumatunci) Domnul a venit la sufletele din iad, care strigaser\c\tre El, (acum) coboar\ `ntru adâncul inimii [i-i porunce[teacesteia: Elibereaz\ sufletul cel `nchis (`n tine), care M-a che-mat s\-l izb\vesc. {i ridicând piatra care zace peste mormânt,

CUVÂNT DESPRE LIBERTATEA MIN}II 373

`l deschide, `nviaz\ sufletul cu adev\rat mort [i-l elibereaz\din temni]a cea `ntunecoas\.

2. Se `ntâmpl\ uneori ca diavolul s\ vorbeasc\ cu vicle-nie inimii tale [i s\-i zic\: {tii câte rele ai f\cut! }i s-a umplutsufletul de nelegiuiri [i te-ai `ngreuiat cu (multe) p\cate. (Eu`ns\ zic): S\ nu te la[i, [i sub cuvânt de smerenie s\ ajungila dezn\dejde! (S\ [tii c\) de la c\lcarea poruncii a intrat `nlume r\utatea [i de atunci vorbe[te `n fiecare clip\ sufletului,precum vorbe[te un om c\tre alt om, [i-i insufl\ lucruri ne-bune[ti. (La [oaptele diavolului) s\ r\spunzi: Am `n scris asi-gurarea lui Dumnezeu, Care spune: „Nu voiesc moartea p\-c\tosului, ci s\ se `ntoarc\ – prin poc\in]\ – [i s\ fie viu” (Iez.33, 11). Ce rost a avut pogorârea (Fiului lui Dumnezeu prin-tre oameni), dac\ nu s\ mântuiasc\ pe cei p\c\to[i, s\ lu-mineze pe cei dintru `ntuneric [i s\ dea via]\ celor mor]i?

3. Dup\ cum puterea potrivnic\ ne `ndeamn\ (la s\vâr-[irea faptelor rele), tot a[a [i harul dumnezeiesc (ne `ndeam-n\ la s\vâr[irea faptelor bune). Dar (niciuna dintre cele dou\puteri) nu ne sile[te, ci ne las\ libertatea de discern\mânt [ide alegere. De aceea, pentru faptele pe care le-a f\cut `m-pins de satana, omul `nsu[i – iar nu satana – prime[te pe-deapsa, ca unul care a s\vâr[it r\ul nu `mpins cu for]a, ci sf\-tuit de cugetul s\u. Tot a[a se `ntâmpl\ [i cu s\vâr[irea bi-nelui: harul nu pune pe seama sa binele f\cut, ci pe seamaomului; `l `nconjoar\ pe acesta cu slav\, ca pe unul care as\vâr[it binele. Pentru c\ harul, a[a cum s-a spus, nu leag\,nici nu constrânge voin]a omului, ci, de[i coexist\ cu aceas-ta, el cedeaz\ `n fa]a liberului arbitru, ca s\ se vad\ `n ce m\-sur\ voin]a omului `nclin\ spre virtute sau spre r\u. De alt-fel, st\ `n firea omului s\ aleag\ `ntre bine [i r\u.

4. Se cuvine s\ ne p\zim cugetul, ca s\ nu se amestececu gândurile cele murdare, venite de la cel-viclean. C\ dup\


cum atunci când un trup se `mpreuneaz\ cu altul, se `nti-neaz\, tot a[a [i cugetul, intrând `n leg\tur\ [i unindu-se cucugetele cele rele, se perverte[te; (se perverte[te) nu numaicând se une[te cu cugetele cele rele care vin de la cel-viclean,ci [i (când se une[te) cu oricare alt cuget r\u, cum este celal necredincio[iei, al `n[el\toriei, al slavei de[arte, al mâniei,al pizmei [i al duhului de ceart\. Aceasta `nseamn\ „s\ necur\]im de orice `ntinare a trupului [i a sufletului” (2 Cor.7. 1). C\ exist\ stric\ciune [i desfrâu [i `n (adâncul) cel nev\-zut al sufletului, (stric\ciune) care se arat\ prin cugetele celenebune[ti. Or, dup\ cum „pe acela care stric\ templul luiDumnezeu – care este trupul –, pe acela `l va strica Dum-nezeu” (1 Cor. 3, 17), tot a[a [i cel care `[i stric\ cugetul [imintea, `mpingându-le la lucruri nebune[ti, va fi vrednic depedeaps\. Prin urmare, dup\ cum p\zim trupul de p\catulcel v\zut, tot a[a (se cuvine s\ p\zim) [i sufletul de cugetelecele nebune[ti, pentru c\ (sufletul) este mireasa lui Hristos.Se spune (`n acest sens) `n Sfânta Scriptur\: „V-am logoditunui singur b\rbat, ca s\ v\ `nf\]i[ez lui Hristos fecioar\ nepri-h\nit\” (2 Cor. 11, 2); [i: „Mai `nainte de orice p\ze[te-]i ini-ma, pentru c\ din ea ies izvoarele vie]ii” (Pilde 4, 23). „Cuge-tele viclene s\ se dep\rteze de la Dumnezeu” (~n]. Sol. 1, 3),[i altele asemenea pe care le `nva]\ Sfânta Scriptur\.

5. Fiecare s\-[i cerceteze sufletul [i s\ vad\ c\tre ce `n-clin\. {i dac\ vede c\ inima `nclin\ spre `mplinirea legilor luiDumnezeu, s\ se sileasc\, pe cât `i st\ `n putin]\, s\-[i p\s-treze mintea curat\, departe de cugetele cele viclene, pre-cum face cu trupul. (S\ fac\ aceasta) dac\ vrea, potrivit f\g\-duin]ei, s\ se numere `mpreun\ cu sufletele cele curate [iiubitoare de Dumnezeu.

6. Dup\ cum un agricultor grijuliu mai `ntâi `[i preg\te[teogorul, cur\]indu-l de m\r\cini, [i dup\ aceea arunc\ s\mân]a


sub brazd\, tot a[a se cuvine s\ fac\ [i acela care a[teapt\ s\primeasc\ de la Dumnezeu s\mân]a harului – mai `ntâi s\cur\]easc\ ]arina inimii sale –, ca venind s\mân]a Duhului, s\dea roade multe [i bune. C\ dac\ nu face mai `ntâi acestlucru [i dac\ nu se cur\]e[te de `ntin\ciunea trupului [i a du-hului, r\mâne pe mai departe carne [i sânge, departe de (iz-vorul) vie]ii.

7. Trebuie s\ fim cu luare-aminte la vicle[ugurile celui-r\u,care ne `mpresoar\. C\ dup\ cum Duhul Sfânt, a[a cum spune(Apostolul) Pavel, pe toate le face, ca pe to]i s\-i câ[tige (cf.1 Cor. 9, 22), tot a[a [i (duhul) r\ut\]ii pe toate le face ca peto]i s\-i dea pierz\rii: Cu cei ce se roag\, f\]\re[te rug\ciu-nea, pentru a-i r\t\ci [i a-i face s\ se `nfumureze; cu cei cepostesc, poste[te, pentru a-i `n[ela cu mândria; celor ce seocup\ cu cercetarea Scripturii li se arat\ f\când [i el acela[ilucru, pentru ca astfel s\-i abat\ de la calea cea dreapt\; iarcelor ce s-au `nvrednicit s\ aib\ descoperiri le spune c\ des-coperiri are [i el. C\ zice (Apostolul) Pavel: „Satana se schim-b\ `n `nger al luminii” (1 Cor. 11, 14), ca s\ `n[ele (pe oa-meni) cu str\lucirea luminii [i s\-i atrag\ la sine. ~ntr-un cu-vânt, `n tot chipul se schimb\ (satana), pentru ca, `ntr-un felsau altul, s\ duc\ pe oameni la pierzare. De aceea zice (Apos-tolul): S\ ne cur\]im de orice gând [i de orice cuget care seridic\ `mpotriva cunoa[terii lui Dumnezeu (cf. 2 Cor. 10, 5).Iat\ pân\ unde se `ntinde `ndr\zneala celui-viclean: el vrea s\piard\ chiar [i pe cei care cunosc pe Dumnezeu. De aceea,se cuvine s\ ne p\zim inima cu toat\ grija [i s\ cerem de laDumnezeu `n]elepciune, ca s\ putem descoperi cursele ce-lui-r\u. Se cuvine, de asemenea, s\ ne exercit\m necontenitmintea [i cugetul cu `n]elepciunea [i s\ le `ndrept\m dup\voia lui Dumnezeu. Nu este un lucru mai mare [i mai cinstit


decât acesta. C\ zice psalmistul: „M\rturisire [i m\re]ie estelucrarea Lui” (Ps. 110, 3).

8. Sufletul care iube[te pe Dumnezeu obi[nuie[te – chiardac\ s\vâr[e[te toate faptele bune – s\ nu pun\ nimic peseama sa, ci s\ pun\ totul pe seama lui Dumnezeu. Dum-nezeu `ns\, v\zând acest cuget s\n\tos [i drept, pe toate(cele bune) le pune pe seama lui. Omul prime[te r\splata, ca[i când numai el ar fi trudit [i ar fi f\cut totul, de[i fapta ceabun\ nu-[i are izvorul doar `n el. A[a, de pild\, harismele [itot lucrul folositor prin care omul s\vâr[e[te binele sunt dela Dumnezeu. Ale Lui sunt toate cele de pe p\mânt: trupul[i sufletul, ba chiar [i faptul c\ omul exist\ este rodul bun\-voin]ei Sale. Deci, ce-i mai r\mâne omului cu care s\ se `n-drept\]easc\ [i s\ se mândreasc\? Trebuie spus c\ [i bunulcel mai mare, harul, [i lucrul cel mai pl\cut pe care-l pot adu-ce oamenii lui Dumnezeu – sufletul care cunoa[te cum staulucrurile [i pune toate lucrurile bune pe seama Lui – tot de laDumnezeu vin. C\ [i universul `ntreg tot lucrarea Lui este.

9. Dup\ cum, cât timp Israel a `mplinit voia St\pânului– de[i niciodat\ n-a `mplinit-o pe cât trebuia, ci mai degrab\s-a p\rut (c\ o `mpline[te) [i c\ ar crede drept [i `ndeajuns`n El –, un stâlp de foc i-a mers `nainte, marea s-a dat `napoidinaintea lui [i alte multe fapte minunate s-au f\cut cu el; darcând n-a mai `mplinit voia lui Dumnezeu, a fost dat pe mânadu[manilor [i supus unor amare robii; tot a[a-i [i cu sufletul:atâta timp cât, cu ajutorul harului, a cunoscut pe Dumnezeu[i s-a cur\]it de multe `ntin\ciuni, el s-a ar\tat sfânt; darnemaiar\tând credincio[ia cuvenit\ Mirelui ceresc, a fost `n-dep\rtat de la via]a la care se f\cuse p\rta[. Pentru c\ vr\j-ma[ul poate s\-i fac\ s\ nu mai asculte (de Dumnezeu) [i pecei ce au ajuns la treptele (des\vâr[irii). De aceea, se cuvines\ ne lupt\m cu toat\ puterea [i s\ avem grij\, cu fric\ [i cu


cutremur, de via]a noastr\, chiar dac\ ne-am `mp\rt\[it deDuhul lui Dumnezeu, ca nu cumva, s\vâr[ind cu nep\sare unlucru, mic sau mare, s\ `ntrist\m astfel pe Duhul Domnului.C\ dup\ cum „bucurie se face `n cer pentru un p\c\tos carese poc\ie[te”, cum spune Adev\rul (Luca 5, 10), tot a[a,mare `ntristare se face pentru un suflet care se lipse[te devia]a cea ve[nic\.

10. Odat\ ce sufletul se `mp\rt\[e[te de har, `i sunt maifolositoare cunoa[terea, luarea-aminte [i dreapta credin]\.De altfel, pe acestea i le [i d\ Dumnezeu când sufletul lecere, ca s\ slujeasc\ dup\ cuviin]\ Duhului – pe care s-a `n-vrednicit s\-L primeasc\ –; ca nu cumva s\ fie am\git de (du-hul) r\ut\]ii, ca nu cumva s\ gre[easc\ din ne[tiin]\, ca nucumva s\ fie nep\s\tor, ca nu cumva s\ tr\iasc\ f\r\ nicioteam\, ca nu cumva s\ se abat\ de la calea cea dreapt\ [i canu cumva s\ s\vâr[easc\ ceva `mpotriva voii St\pânului.

11. Dup\ cum `ncep\torul faptelor rele, adic\ duhul lu-mesc al r\t\cirii [i al `ntunericului p\catelor, locuie[te `n omulst\pânit de cugetul cel trupesc, tot a[a [i `ncep\tura a tot bi-nele, adic\ puterea Duhului celui luminos, locuie[te `n omulcel sfin]it, dup\ cum s-a spus: „Voi c\uta]i dovada c\ Hristoslocuie[te `ntru mine” (2 Cor. 13, 3); sau: „Nu mai tr\iesc eu,ci Hristos tr\ie[te `ntru mine” (Gal. 2, 20); sau: „Câ]i `n Hristosv-a]i botezat, `n Hristos v-a]i `mbr\cat” (Gal. 3, 27); Sau (cum)spune Domnul: „Eu [i Tat\l Meu vom veni [i vom face s\la[`ntru el” (Ioan 14, 23). Acestea nu se s\vâr[esc pe ascuns, cipe fa]\, `ntru putere [i adev\r, `n cei ce s-au f\cut vrednicide ele. Pentru c\, pe când Legea cea veche, conducând peoameni, `n vremurile cele de demult, prin cuvântul care nuavea ipostas, punea asupra lor un jug greu [i de nesuferit [inu le d\dea niciun ajutor, pentru c\ nu avea puterea Duhului– c\ zice Apostolul: Acest lucru „era cu neputin]\ Legii, fiind


slab\ [i f\r\ trup” (Rom. 8, 3), [i celelalte; de la venirea luiHristos, u[a harului a fost deschis\ cu adev\rat celor ce cred,iar puterea lui Dumnezeu [i lucrarea Duhului se `mp\rt\[esctuturor.

12. Dup\ ce Hristos a trimis ucenicilor S\i bunul cel maide pre], harul Duhului – din care izvor\[te acea putere dum-nezeiasc\ care se s\l\[luie[te `n suflete [i mântuie[te pe ceice cred –, i-a vindecat de p\cate [i i-a eliberat de `ntuneric [ide (puterea) mor]ii; c\ pân\ atunci sufletul lor era r\nit [i `n-l\n]uit, rob al `ntunericului [i al p\catului. De bun\ seam\, su-fletul care `nc\ nu s-a `nvrednicit s\ se fac\ s\la[ al lui Hristos,nici s\ fac\ lucr\toare puterea Duhului, se afl\ `nc\ `ntru `ntu-neric; `ns\ pentru aceia asupra c\rora a venit harul Duhuluicelui dumnezeiesc [i `n ale c\ror min]i s-a s\l\[luit, Domnulle este ca [i suflet. C\ zice dumnezeiescul Apostol: „Cel ces-a alipit de Domnul un duh va fi cu El” (1 Cor. 6, 17). IarDomnul `nsu[i zice: „Dup\ cum Eu [i cu Tine una suntem, [iei s\ fie una `ntru Noi” (Ioan 17, 21). O, de cât\ milostivires-a `nvrednicit firea omeneasc\, cea r\v\[it\ de p\cat! (Eraatât de r\v\[it\ firea omeneasc\), `ncât sufletul – unit cu r\u-tatea patimilor [i f\când cu ea un tot – chiar dac\ ar fi voit, nuputea s\ s\vâr[easc\ ceea ce i se p\rea firesc. Pentru c\ zice(Apostolul) Pavel: „Ceea ce nu voiesc, aceea fac” (Rom. 8, 19).Cu cât mai mult, deci, `mpreunându-se puterea lui Dum-nezeu cu un suflet sfin]it, se va face una voin]a acestuia cu aLui? Sufletul (omului) `nclinat c\tre adev\r este ca [i sufletullui Hristos: acesta de bun\ voie se las\ mânat de puterea Du-hului celui bun [i nu-[i mai `mpline[te voia sa. C\ zice (Apos-tolul): „Cine ne va desp\r]i pe noi de dragostea lui Hristos?”(Rom. 8, 35), adic\ (cine va desp\r]i) sufletul de Duhul cucare este unit?


13. Se cuvine, mai `nainte de toate, ca acela care esten\scut de la Duhul [i vrea s\ fie urm\tor al lui Hristos [i s\se cheme `mpreun\ cu El fiu al lui Dumnezeu, s\ rabde cub\rb\]ie necazurile care vin asupra sa, adic\ bolile trupe[ti,oc\rile de la oameni [i cursele `ntinse de puterile cele nev\-zute. Pentru c\ `ncercarea sufletului cu felurite necazuri seface cu `ng\duin]a lui Dumnezeu, ca s\ se arate tuturor su-fletele care iubesc cu adev\rat pe Domnul. Semn al alegeriieste trecerea prin u[a cea strâmt\ a `ncerc\rilor [i necazuri-lor; c\ patriarhii, proorocii, apostolii [i mucenicii din totdea-una prin acestea se fac binepl\cu]i lui Dumnezeu. C\ ziceScriptura: „Fiule, dac\ vrei s\ sluje[ti Domnului, preg\te[te-]isufletul (s\ `ndure) ispita; prinde curaj [i arat\-te st\ruitor”; [imai departe: „Cele ce vin asupra ta, prime[te-le ca pe ni[telucruri bune, [tiind c\ f\r\ (`ng\duin]a lui) Dumnezeu nimicnu se face” (~n]. Sir. 2, 1-2, 4). Prin urmare, sufletul care vreas\ plac\ lui Dumnezeu se cuvine s\ arate `n primul rând r\b-dare [i n\dejde. Pentru c\ [i acesta este un vicle[ug al dia-volului: s\ ne duc\ la descurajare, ca s\ ne pierdem n\dej-dea `n Domnul. (Noi [tim `ns\ c\) Dumnezeu nu `ng\duieniciodat\ ca sufletul care crede `n El s\ fie strivit de ispite [is\ se piard\. C\ zice Apostolul: „Credincios este Dumnezeu;El nu va `ng\dui ca s\ fi]i ispiti]i mai mult decât pute]i, ci odat\ cu ispita va aduce [i sc\parea din ea, ca s\ pute]i r\bda”(1 Cor. 10, 13). Prin urmare, cel-viclean nu `ntristeaz\ sufle-tele pe cât vrea, ci pe cât `i este `ng\duit de Dumnezeu. C\dac\ oamenii [tiu ce povar\ poate duce un catâr, un asin orio c\mil\, [i pun pe fiecare dintre ace[tia cât trebuie; dac\olarul [tie cât timp trebuie s\ ]in\ oalele la foc: nici mai mult,ca s\ nu crape, nici mai pu]in, ca, nefiind `ndeajuns de arse,s\ nu fie nefolositoare; dac\ atâtea lucruri [tie mintea ome-neasc\, (nu crezi) c\ Dumnezeu [tie la cât\ ispit\ poate fi


supus fiecare suflet, pentru ca s\ se fac\ vrednic de ~mp\-r\]ia cerurilor?

14. Pentru c\ dup\ cum cânepa, dac\ nu se bate mult,nu se poate toarce – iar cu cât se bate [i se piapt\n\ mai mult,cu atât mai curat\ [i mai bun\ se face –; dup\ cum vasul decurând f\cut numai dac\ este copt la foc este de folos oame-nilor; [i dup\ cum pruncul (pân\ nu se face b\rbat) nu este`n stare s\ s\vâr[easc\ vreo lucrare din aceast\ lume, adic\nu poate s\ zideasc\, nici s\ semene, nici vreun alt lucru s\fac\; tot a[a (se `ntâmpl\) deseori [i cu sufletul: el se poate`mp\rt\[i de har [i de odihna Domnului, dar pân\ nu dobân-de[te bun\tatea Domnului [i nu este supus la felurite `ncer-c\ri de duhurile cele rele, nu poate fi `nc\ vrednic de ~mp\-r\]ia cerurilor. Zice, `n acest sens, dumnezeiescul Apostol:„Iar dac\ sunte]i f\r\ certare, de care to]i au parte, atuncisunte]i fii nelegitimi, [i nu fii adev\ra]i” (Evr. 12, 8). A[a `ncâtispitele [i necazurile spre folosul omului se aduc, ca s\ fac\sufletul mai `ncercat [i mai tare; deci, cel ce rabd\ toate aces-tea pân\ la sfâr[it, având n\dejde `n Domnul, este cu nepu-tin]\ (s\ nu dobândeasc\) f\g\duin]a Duhului [i izb\virea depatimile r\ut\]ii.

15. C\ dup\ cum mucenicii, supu[i la chinuri [i pe toater\bdându-le – ba chiar [i moartea –, s-au `nvrednicit de slav\[i cununi; – [i cu cât mai multe [i mai mari le-au fost oste-nelile, cu atât mai mare slav\ [i `ndr\zneal\ la Dumnezeu audobândit –; tot a[a se `ntâmpl\ [i cu sufletele supuse la dife-rite `ncerc\ri, unele v\zute, venite de la oameni, altele nev\-zute, venite de la cugetele cele nebune[ti, iar altele de laboli, care aprind sufletul. Dac\ pe acestea le rabd\ pân\ lasfâr[it, vor dobândi acelea[i cununi [i aceea[i `ndr\zneal\ ca[i mucenicii. Pentru c\ mucenicia necazurilor, pe care aceiaau `ndurat-o de la oameni, o `ndur\ ace[tia de la duhurile


cele necurate care lucreaz\ `n ei. Deci, cu cât mai multenecazuri sufer\ ace[tia de la cel-r\u, cu atât mai mare slav\[i `ndr\zneal\ se vor `nvrednici s\ primeasc\ de la Duhul celbun, nu numai `n veacul ce va s\ fie, ci [i acum.

16. Calea care duce la via]\, dup\ cum se [tie, este strâm-t\ [i plin\ de necazuri [i pu]ini sunt cei ce o str\bat (pân\ lacap\t). De aceea, orice `mpotrivire la ispita venit\ de ladiavol – de dragul mo[tenirii care este `n ceruri – trebuie spri-jinit\ puternic de n\dejde. C\ oricâte necazuri am r\bda,niciunul dintre ele nu se poate m\sura cu bun\t\]ile f\g\-duite sau cu mângâierea pe care o d\ `nc\ de aici Duhul celbun sufletelor, izb\vindu-le din `ntunericul patimilor [i al r\u-t\]ii [i iertându-le mul]imea datoriilor [i a p\catelor. C\ zice(Apostolul): „Socotesc c\ p\timirile de acum nu sunt vred-nice de m\rirea care ni se va descoperi” (Rom. 8, 18). Deaceea, zicem, pe toate s\ le r\bd\m pentru Domnul, chiar [imoartea, ca ni[te osta[i viteji ai Lui. S\ nu ne oprim la lucru-rile triste din lume, ci, slujind lui Dumnezeu, s\ r\bd\m ispi-tele, c\ sunt pentru Hristos. Pizmuindu-ne potrivnicul pen-tru r\splata ce ne a[teapt\, vrea s\ ne toarne `n suflet lenea[i toropeala, ca, nemaiducând via]\ binepl\cut\ (lui Dum-nezeu), s\ nu ne `nvrednicim de acele bunuri. Dar noi putembirui toate cursele ridicate `mpotriva noastr\, pentru c\-Lavem ca `nso]itor `n lupt\ pe Hristos, pentru c\-L avem ap\-r\tor [i ocrotitor pe Acela care la fel a p\timit `n acest veac,Care a fost batjocorit, oc\rât, prigonit [i, `n cele din urm\, asfâr[it prin moarte ru[inoas\ pe cruce.

17. Dac\ vrem s\ `ndur\m u[or tot necazul [i toate is-pitele, s\ dorim moartea pentru Hristos [i s-o avem totdea-una `naintea ochilor; – de altfel, [i porunc\ ni s-a dat: s\ nelu\m crucea [i s\-L urm\m, or, aceasta `nseamn\ s\ fim tot-deauna gata s\ murim (pentru El) –; deci, dac\ vom avea o


astfel de a[ezare a sufletului, vom `ndura u[or, dup\ cums-a spus, tot necazul, v\zut [i nev\zut. Celui ce este gata s\moar\ pentru Hristos nu-i pas\ de clipele triste [i dureroase.De aceea, zicem, necazurile sunt greu de `ndurat pentru ceice nu iubesc moartea pentru Hristos [i nu au totdeauna gân-dul `ndreptat c\tre El. Deci, cel ce dore[te s\ mo[teneasc\pe Hristos [i prime[te patimile Lui, trebuie s\ [i le doreasc\pentru sine, iar cei ce zic c\ iubesc pe Domnul, `ntru aceastas\ se fac\ cunoscu]i, adic\ prin aceea c\ `ndur\ orice necazcare vine asupra lor, nu numai cu curaj, ci [i cu voie bun\,având n\dejde `n El.

18. Se cuvine, `n primul rând, ca acela care `[i `nchin\via]a lui Hristos s\ porneasc\, cu sau `mpotriva voin]ei sale,fie c\ vrea sau nu inima sa, la s\vâr[irea binelui. C\ ziceDomnul, Care nu minte: „~mp\r\]ia cerurilor se ia prin str\-duin]\, [i cei care se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12).Deci, se cuvine ca un astfel de om s\ se str\duiasc\ s\ intre,dup\ cum s-a spus, pe poarta cea strâmt\ [i s\ porneasc\ las\vâr[irea virtu]ii chiar `mpotriva voii lui. Astfel, cel ce n-areiubire, s\ (lucreze) iubirea, cel lipsit de blânde]e, (s\ arate)blânde]e, (cel seme]) s\ se deprind\ (a `ndura) dispre]ul, iarcel ce n-are plecare spre rug\ciune, s\ se sileasc\ la rug\-ciune. (De bun\ seam\), Dumnezeu v\zându-l pe un astfelde om ducând o astfel de lupt\, pornit spre s\vâr[irea bine-lui, chiar [i atunci când inima i se `mpotrive[te, `i va faceparte de rug\ciunea cea adev\rat\, de cuget milostiv, der\bdare, de m\rinimie [i, `ntr-un cuvânt, `l va d\rui cu toateroadele Duhului. Dac\ este cineva lipsit de celelalte virtu]i,dar se sile[te spre rug\ciune, prime[te ca dar al rug\ciunii`nt\rirea `n credin]a `n Hristos, bucuria [i pacea Duhului Sfânt[i (plecare) c\tre blânde]e, c\tre smerenie [i c\tre alte virtu]i;`ns\ r\mâne lipsit de celelalte bunuri, dup\ cum s-a spus,


pentru c\ nu se sile[te s\ le dobândeasc\, (sau poate) nici nule cere de la Hristos. Deci, ca s\ le primeasc\, se cuvine s\le [i cear\ de la Dumnezeu, chiar [i `mpotriva voii sale. S\ iaaminte `ns\ s\ se fereasc\ de cuvintele necuvenite, s\ nu semânie, nici s\ ridice glasul. C\ zice (Apostolul): „Orice am\-r\ciune [i mânie [i sup\rare s\ fie `ndep\rtate de la voi”(Efes. 4, 31). S\ nu vorbeasc\ de r\u pe cineva, nici s\ nu ju-dece (pe cineva), nici s\ nu se mândreasc\, pentru ca, v\-zându-l astfel Domnul, precum s-a zis, silindu-se (`n s\vâr-[irea binelui), s\-i dea puterea s\ s\vâr[easc\ u[or [i f\r\trud\ acele lucruri pe care mai `nainte nu le putea s\vâr[i nicicu sila, pentru c\ r\utatea locuia `n el. Atunci `mplinireatuturor virtu]ilor va fi pentru el ca (a doua) natur\. C\ venindDomnul [i locuind `n el, dup\ cum ~nsu[i a f\g\duit, sau, maibine zis, locuind el `n Domnul, va `mplini poruncile cu mult\u[urin]\.

19. Acela care st\ruie `n rug\ciune, dar nu [i `n smerenie,iubire, blânde]e [i `n celelalte virtu]i, ajunge la acest sfâr[it:uneori, pentru c\ Dumnezeu este bun, `i trimite harul S\u [i`i `mpline[te cererile. ~ns\ pentru c\ nu-[i are cugetul de-prins cu virtu]ile pomenite mai sus, (cu timpul), fie c\ pierdeharul primit, fie c\, mândrindu-se, nu mai `nainteaz\, nici numai spore[te `n har. C\, dup\ cum s-a spus, Domnul ~[i afl\s\la[ [i odihn\ `n sufletul smerit, iubitor, blând, (care), `ntr-uncuvânt, `mpline[te sfintele Sale porunci. Prin urmare, cel cevoie[te s\ creasc\ [i s\ se des\vâr[easc\ duhovnice[te, s\ sesileasc\ mai `ntâi de toate ca inima sa trufa[\ [i gata spreceart\ s-o fac\ blând\ [i ascult\toare de Dumnezeu. S\ se si-leasc\ a-[i deprinde sufletul cu bun\tatea, din care s\-[i fac\o datorie. {i a[a, sufletul va cre[te (duhovnice[te) [i va r\s\ri`n el darul rug\ciunii, pe m\sura cugetului s\u. Apoi Duhul`l va `nv\]a smerenia cea adev\rat\, iubirea cea nef\]arnic\


[i blânde]ea. Numai a[a, crescând [i des\vâr[indu-se dup\(voia) Domnului, se arat\ vrednic de ~mp\r\]ia (cerurilor). C\omul smerit niciodat\ nu cade. De unde s\ cad\ cel ce estemai prejos decât to]i? De aceea, zicem c\ smerenia este`n\l]are [i vrednicie de ner\pit.

20. Cei ce iubesc cu adev\rat pe Dumnezeu, nu de dra-gul mo[tenirii ~mp\r\]iei Sale ~l iubesc, (ca negustorii), de dra-gul unui câ[tig; nici pentru c\ se tem de iadul tocmit pentrupedeapsa celor p\c\to[i, ci ~l iubesc pe Dumnezeu pentru c\este Creatorul lor, `mplinind o rânduial\ fireasc\, a[a cumrobii arat\ supunere fa]\ de st\pânul lor [i (creaturile `[i iu-besc) Creatorul. Ace[tia sunt cu mare luare-aminte la lucru-rile dimprejur, (ca nu cumva vreunul dintre ele s\-i fac\ urâ]ide Dumnezeu). C\ multe sunt cele care ne `mpiedic\ s\ fimbinepl\cu]i lui Dumnezeu. Nu numai s\r\cia [i lipsa de pre-]uire, ci [i bog\]ia [i cinstea (dat\ de oameni) sunt ispite pen-tru suflet. Oarecum, ispit\ [i piedic\ (`n calea des\vâr[irii)sunt chiar mângâierea [i pacea n\scute `n suflet de har, dac\sufletul care s-a `nvrednicit de acestea nu se folose[te de elecu m\sur\ [i luare-aminte. Pentru c\, socotind omul c\ sufle-tul are drept pav\z\ harul, (cel-viclean) `i sl\be[te `ncrederea[i-i insufl\ moliciune [i toropeal\. De aceea, sufletul careprime[te harul este dator s\ arate evlavie [i grij\, pentru acinsti cum se cuvine darul primit [i pentru a da roade vred-nice de el. Prin urmare, nu numai necazurile, ci [i bucuriilepot fi piatr\ de poticnire; prin amândou\, Creatorul pune la`ncercare pe oameni, ca s\ se arate acela care ~l iube[te nu-mai [i numai de dragul Lui, ca pe Acela singur vrednic decea mai mare cinste [i iubire. Prin urmare, sunt piedic\ pen-tru dobândirea vie]ii ve[nice, sunt pentru cel s\rac `n credin-]\ [i cu cuget copil\resc, `n primul rând (clipele [i lucrurile)dureroase, ca s\r\cia [i lipsa de pre]uire, iar (`n al doilea


25 – Omilii

rând) cele pl\cute, ca: bog\]ia, slava [i laudele de la oameni.C\ [i prin acestea, cel-viclean poart\ r\zboi, `ns\ pe ascuns.(Dar nu totdeauna acestea duc la r\u sfâr[it. Pe cel credin-cios, `n]elept [i cu luare-aminte ele nu numai c\ nu-l vat\m\,ba chiar `l ajut\ s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia lui Dumnezeu. C\,dup\ cum zice dumnezeiescul Apostol, toate conlucreaz\ las\vâr[irea binelui pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu (cf.Rom. 8, 28). Urmeaz\ de aici c\ acela care iube[te cu ade-v\rat pe Dumnezeu, zdrobe[te [i biruie [i calc\ `n picioarepe cele socotite piedici `n aceast\ lume, [i este purtat de (unsingur cuget [i de o singur\ sim]ire), de iubirea lui Dum-nezeu. C\ zice dumnezeiescul prooroc: „Cursele p\c\to[ilorm\ `nconjoar\, dar eu nu uit Legea Ta” (Ps. 118, 61).

21. Dumnezeiescul Apostol Pavel, vorbind despre tainacre[tin\t\]ii, spune c\ aceasta st\ `n luminarea sufletului cre-dincios prin lucrarea dumnezeiasc\, adic\ prin puterea Du-hului. {i pentru ca nu cumva cineva, (r\t\cind), s\ cread\ c\luminarea Duhului se m\rgine[te doar la cunoa[tere [i ast-fel, din ne[tiin]\ [i trând\vie, s\ cad\ de la taina cea des\vâr-[it\ a harului, d\ drept pild\ chipul lui Moise, sc\ldat `n lu-mina Duhului, (pentru a ar\ta c\ este `n chip adeverit o lumi-nare sim]it\). El zice: „Iar dac\ slujirea cea spre moarte, s\-pat\ `n litere, pe piatr\, s-a f\cut `ntru slav\, `ncât fiii lui Israelnu puteau s\-[i a]inteasc\ ochii la fa]a lui Moise din pricinaslavei celei trec\toare a fe]ei lui, cum s\ nu fie mai mult `ntruslav\ slujirea Duhului? C\ci dac\ a avut parte de slav\ slu-jirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisose[te `n slav\slujirea drept\]ii. {i nici m\car nu este sl\vit ceea ce era sl\-vit `n aceast\ privin]\, fa]\ de slava cea covâr[itoare. C\cidac\ ceea ce este trec\tor s-a s\vâr[it prin slav\, cu atât maimult ceea ce este netrec\tor va fi `n slav\” (2 Cor. 3, 7-11).Spunând: „ceea ce este trec\tor”, nume[te slava luminii care


`nv\luia trupul cel muritor al lui Moise. „Având deci o astfelde n\dejde, noi lucr\m cu mult\ `ndr\zneal\” (2 Cor. 3, 12).Mai departe, arat\ c\ acea slav\ nemuritoare descoperit\ deDuhul str\luce[te acum necontenit `n cei vrednici, `n omul lorcel l\untric, care este nemuritor. C\ zice: „Iar noi to]i – adic\aceia care ne-am n\scut prin credin]a cea des\vâr[it\ de laDuhul – privind ca `n oglind\, cu fa]a descoperit\, slava Dom-nului, ne prefacem `n acela[i chip din slav\ `n slav\, ca de laDuhul Domnului” (2 Cor. 3, 18). Spunând: „cu fa]a descope-rit\”, arat\ fa]a sufletului. Deci, atunci când se `ntoarce cinevac\tre Domnul, v\lul i se ia. „Iar Domnul este Duhul” (2 Cor.3, 17). ~n chip clar, a[adar, a ar\tat prin acestea c\ un v\l al`ntunericului a fost pus pe suflet [i a acoperit omenirea de lac\lcarea poruncii de c\tre Adam. Acum, este `nl\turat destr\lucirea Duhului de pe sufletele credincio[ilor cu adev\ratvrednici (de aceasta). De aceea s-a [i petrecut venirea luiHristos. C\ Dumnezeu a binevoit ca aceia care cred cu ade-v\rat s\ ajung\ la o astfel de treapt\ a sfin]eniei.

22. Aceast\ str\lucire a Duhului, zice, nu st\ doar `n des-coperirea `n]elesurilor (lucrurilor) [i `n luminarea (min]ii) prinhar, ci `ntr-o str\lucire necontenit\, sim]it\, a luminii v\zute`n suflete. (Iat\ câteva pilde): Zice Apostolul: „Dumnezeu azis ca lumina s\ str\luceasc\ `n `ntuneric”. (Aceast\) lumin\ astr\lucit `n inimile noastre spre cunoa[terea slavei lui Hristos(2 Cor. 4, 6). {i: „Lumineaz\ ochii mei, ca nu cumva s\ adorm`ntru moarte” (Ps. 12, 4). Cu alte cuvinte, ca nu cumva,lipsindu-se sufletul de Duhul, s\ fie acoperit de v\lul mor]ii;sau: „Deschide ochii mei ca s\ v\d lucrurile minunate aleLegii Tale” (Ps. 118, 18); sau: „Trimite lumina Ta [i adev\rulT\u; acestea m\ vor conduce [i m\ vor sui pe muntele T\ucel sfânt, la s\la[urile Tale” (Ps. 13, 3); sau: „~nsemnatu-s-apeste noi lumina fe]ii Tale”, [i celelalte (Ps. 4, 6).


23. {i despre fericitul Pavel se spune c\, pe când era pecale, a fost `nv\luit de lumin\ (Fapte 9, 3); c\ pe (calea) lu-minii a fost ridicat pân\ la al treilea cer (2 Cor. 12, 2) [i aauzit taine de negr\it. N-a fost numai o luminare (a min]ii)pentru a p\trunde `n]elesurile, ci a fost lumin\ aievea, sim]it\`n suflet, (izvorât\) din puterea Duhului celui bun. Prin str\-lucirea minunat\ (a acestei lumini), pe care ochii cei tru-pe[ti nesuferind-o, au orbit, se descoper\ orice cuno[tin]\,[i Dumnezeu Se face cunoscut cu adev\rat sufletului celuivrednic [i iubit de El.

24. Orice suflet care s-a `nvrednicit – prin zel [i credin]\,[i ajutat de har – s\ se `mbrace cu des\vâr[ire cu Hristos [is-a unit cu lumina cea cereasc\ a chipului celui nestric\cios,cunoa[te `nc\ de pe acum toate tainele cere[ti. ~n ziua ceamare a `nvierii, trupul `nsu[i, sl\vit [i el cu aceast\ lumin\, cuchipul ceresc al slavei [i r\pit de Duhul la cer, precum s-ascris, se va `nvrednici s\ fie de acela[i chip cu trupul slavei(lui Hristos) [i `mpreun\-mo[tenitor cu Hristos al ~mp\r\]ieicelei ve[nice.

25. Pe cât cineva, ar\tând zel [i credin]\, s-a f\cut p\rta[la slava Duhului Sfânt [i [i-a `mpodobit sufletul cu fapte bune,pe atât se va `nvrednici `n ziua (judec\]ii) s\-i fie [i trupulsl\vit. C\ avu]ia pe care acum o are cineva `nl\untrul s\u, seva ar\ta atunci `n afar\, dup\ cum rodul ce se afl\ `n timp deiarn\ `nl\untrul copacului, se arat\ vara `n afar\, precum s-azis mai `nainte. Deci, dup\ cum chipul cel dumnezeiesc alDuhului, `ntip\rit `nc\ de acum `n sufletul sfin]ilor, va da [itrupului lor chip dumnezeiesc [i ceresc, tot a[a [i v\lul duhuluicelui lumesc, care acoper\ sufletul celor p\c\to[i, urâ]it depatimi, va ar\ta [i trupul lor `ntunecat [i plin de toat\ ru[inea.

26. Dup\ ce Adam a c\lcat porunca, Dumnezeu, `n ma-rea Sa `n]elepciune, l-a osândit la moarte. Aceast\ pedeaps\


a `ndurat-o, `n primul rând, sufletul s\u, c\ fiindu-i lipsite pu-terile sale de desf\tarea cereasc\ [i duhovniceasc\ (pe carei-o da traiul `n preajma lui Dumnezeu), ele s-au stins [i s-auf\cut ca [i moarte. Dup\ aceea a venit [i moartea trupului,dup\ nou\ sute treizeci de ani. Tot a[a [i acum: ~mp\cân-du-se Dumnezeu cu neamul omenesc prin crucea [i moarteaMântuitorului, sufletul care crede cu adev\rat – `nc\ `n trupfiind – a fost adus din nou (`n starea) de a se desf\ta cu lu-minile [i tainele cele cere[ti, iar puterile lui suflete[ti au fostiar\[i (luminate) de lumina dumnezeiasc\ a harului. Urmeaz$`n chip firesc) ca [i trupul s\ se `mbrace cu slava cea nestri-c\cioas\ [i netrec\toare.

27. Cei care, departe de lumea aceasta, `[i duc via]a`n sfin]enie [i virtute sunt de asemenea acoperi]i de v\lulpatimilor; – pentru c\ `n urma neascult\rii protop\rintelui,to]i ne-am f\cut vinova]i, adic\, zic, `nv\lui]i de cugetul celtrupesc, pe care Apostolul `l nume[te `ndeob[te „moarte”(Rom. 7, 24) –; ei `ns\ sunt asemenea celor care c\l\toresc`n timpul nop]ii [i, `mplinind poruncile lui Dumnezeu, suntca [i când stelele le lumineaz\ calea. Atâta timp cât sunt`n `ntuneric, le este cu neputin]\ s\ vad\ totul clar. Se cu-vine ca ei, cu zel [i credin]\, s\ se roage lui Hristos, Soareledrept\]ii, s\ le lumineze inimile, ca s\ le `n]eleag\ limpe-de pe toate; (s\ vad$ r\zboiul cel de multe feluri dus depretutindeni `mpotriva noastr\ de fiarele cele spirituale, (s\vad\) frumuse]ile cele de negr\it ale lumii celei nestric\-cioase, (s\ guste) pl\cerea de nespus, (s\ `mplineasc\) de-s\vâr[it virtutea [i s\ le str\luceasc\ `n inimi lumina cea du-hovniceasc\. C\ spune fericitul Pavel: „Iar hrana cea tare estepentru cei des\vâr[i]i, care au prin obi[nuin]\ sim]urile `nv\-]ate s\ deosebeasc\ binele de r\u” (Evr. 5, 14). De asemenea,dumnezeiescul Petru zice: „Avem cuvântul cel proorocesc,


la care bine face]i luând aminte, ca la o f\clie ce str\luce[te`n loc `ntunecos, pân\ când va str\luci ziua [i Luceaf\rul var\s\ri `n inimile voastre” (2 Petru 1, 19).

Cei mai mul]i `ns\ `ntru nimic nu se deosebesc de ceicare c\l\toresc noaptea, lipsi]i de orice lumin\, fie ea cât defirav\. C\ f\r\ de cuvântul dumnezeiesc, care le poate lumi-na sufletul, sunt ca ni[te orbi. Sunt cei `nl\n]ui]i de grijile p\-mânte[ti ale acestei vie]i, de cei care n-au fric\ de Dumnezeu,nici nu s\vâr[esc fapte bune. ~ns\ cei care, de[i prin[i de gri-jile acestei vie]i, au totu[i credin]\ [i fric\ de Dumnezeu [i sec\l\uzesc, a[a cum am spus, dup\ poruncile dumnezeie[ti,se aseam\n\ celor care, c\l\torind noaptea, sunt c\l\uzi]i destele; pentru ace[tia este n\dejde de mântuire.

28. Bog\]ia se adun\ `n aceast\ via]\ pe felurite c\i; uniiadun\ folosindu-se de demnit\]ile pe care le au, al]ii din co-mer], al]ii din exercitarea meseriilor, al]ii din cultivarea ogoa-relor, iar al]ii prin alte mijloace. Tot a[a stau lucrurile [i `n celeduhovnice[ti. Unii (se `mbog\]esc duhovnice[te) primind ha-risme, a[a cum spune Apostolul: „Avem felurite daruri, dup\harul ce ni s-a dat” (Rom. 12, 6), iar al]ii, s\vâr[ind faptebune [i (tr\ind) `n virtu]i. Sunt `ns\ unii care `ngroap\ aurul;ace[tia sunt cei ce alearg\ cu st\ruin]\ [i r\bdare, [i adun\bog\]ie, dar nesocotesc n\dejdea cea bun\. Ace[tia suntfoarte grabnici c\tre primirea harului, dar numaidecât pri-mindu-l, s-au [i s\turat de el [i sunt ca [i amor]i]i fa]\ de os-teneli. (De la unii ca ace[tia) se ia harul de care se `nvredni-ciser\, pentru c\ niciodat\ lenea [i nep\sarea nu stau `mpre-un\ cu harul, [i pentru c\ sunt lipsi]i de fapte bune. (Astfelde oameni) sunt cunoscu]i de Dumnezeu ca (oameni) r\i [if\r\ de pre] [i tot a[a vor fi afla]i [i `n veacul ce va s\ fie.

29. C\lcând porunca lui Dumnezeu [i alungat din Rai,omul este ca [i legat cu dou\ lan]uri: unul, cel al lucrurilor


prin care `[i `ntre]ine aceast\ via]\ [i pl\cerile trupe[ti, (adic\)cel al bog\]iei, al slavei (de[arte), al prieteniilor, al so]iei, alcopiilor, al rudelor [i, `ntr-un cuvânt, al tuturor celor v\zute,de care cuvântul lui Dumnezeu ne porunce[te s\ ne dep\r-t\m; altul, cel cu care sufletul a fost `nl\n]uit de duhurile celerele. De aceea, nici nu poate s\ iubeasc\ pe Dumnezeu pre-cum dore[te. ~mpotrivirea tuturor (fa]\ de om), atât `n celev\zute, cât [i a celor nev\zute, s-a n\scut, deci, odat\ cu c\l-carea poruncii lui Dumnezeu de c\tre primul om, [i de la el(aceast\ `mpotrivire) a trecut la noi to]i. Deci, dac\ cinevaascult\ de cuvântul lui Dumnezeu, dac\ se leap\d\ de celemateriale [i de toate pl\cerile trupe[ti, poate s\ se alipeasc\de Dumnezeu, s\ vorbeasc\ cu El `n lini[te [i s\ se `nt\-reasc\. S\ ia `ns\ aminte c\ `n adâncurile inimii sale se d\ oalt\ lupt\ [i un alt r\zboi, (r\zboiul) cugetelor. C\ numai im-plorând cu mult zel [i credin]\ milostivirea lui Dumnezeu, neputem elibera de lan]urile cele l\untrice [i de `ntunericul du-hurilor r\ut\]ii, care se arat\ prin patimile cele ascunse. Prinharul [i puterea lui Hristos putem stinge acest r\zboi; estecu neputin]\ s\ se izb\veasc\ cineva de aceast\ lupt\ f\r\ajutorul lui Dumnezeu. Omului un singur lucru `i st\ `n pu-tin]\: s\ se `mpotriveasc\ (p\catului) [i s\ nu se complac\ `n el.

30. Deci, (`ncurcându-se) cineva `n lucrurile acestei lumi,]inut de felurite lan]uri [i robit de patimile cele rele, nu mai[tie, dup\ cum am spus, c\ este [i o alt\ lupt\ [i un alt r\z-boi, care se duce `ntru cele ascunse ale sale. Trebuie ca, dez-legându-se de toate cele v\zute [i lep\dând pl\cerile tru-pe[ti, s\ se alipeasc\ de Domnul, ca s\ poat\ cunoa[te luptamocnit\ a patimilor [i r\zboiul cel ascuns din el. C\ de nu vaface a[a, de nu dore[te din tot cugetul s\ se alipeasc\ deDumnezeu, nu cunoa[te patimile cele ascunse ale r\ut\]ii, nicilan]urile l\untrice cu care este legat. Unul ca acesta nu [tie


`n ce primejdie se afl\; ascunde r\ni [i patimi [i se credeteaf\r. (Astfel stau, `ns\, lucrurile cu cel cucernic); el nu ia `nseam\ poftele [i slava (de la oameni), ci rugându-se [i luândarmele Duhului celui ceresc: plato[a drept\]ii, coiful mân-tuirii, pav\za credin]ei [i sabia Duhului (Efes. 6, 14/17), petoate acestea le r\pune.

31. ~ncercând s\ ne despart\ de iubirea lui Hristos, po-trivnicul se folose[te de nenum\rate vicle[uguri; fie prin lu-crarea duhurilor celor rele ne strecoar\ `n suflet triste]e, fiedezgroap\ p\cate vechi, fie stârne[te cugete necurate [inelegiuite, fie `ncearc\ s\ ne duc\ `n lâncezeal\ [i toropeal\,ca s\ nu ne putem mântui. ~ns\ (nu se arat\ pe fa]\), ci st\ascuns, vrând ca noi s\ credem c\ astfel de cugete sunt lu-crarea sufletului nostru, [i nu a unui duh str\in. Deci, fie c\unele ca acestea face, fie c\ asupra noastr\ aduce dureri tru-pe[ti, oc\ri [i necazuri de la oameni, cu cât mai multe s\ge]iarz\toare sloboze[te asupra noastr\, cu atât mai mult se cades\ ar\t\m n\dejde `n Dumnezeu, bine [tiind c\ aceasta estevoia Lui. C\ iubirea adev\rat\ de Dumnezeu se arat\ la vre-me de `ncercare.

32. Dac\ compar\m miile de ani din aceast\ via]\ cu ve[-nicia lumii celei nestric\cioase, ace[tia sunt ca un bob de nisipluat din tot nisipul m\rii. Deci, s\ cuget\m a[a: S\ ne `nchi-puim c\ tu e[ti singur `mp\rat pe acest p\mânt [i c\ ale talesunt toate comorile lui. S\ ne `nchipuim c\ aceast\ `mp\r\]iea luat fiin]\ odat\ cu ivirea celor dintâi lucruri din aceast\lume [i c\ se va sfâr[i odat\ cu schimbarea [i pieirea lor. Prinurmare, de po]i alege (`ntre cele dou\ `mp\r\]ii) o preferi,oare, pe acesta `n locul celei adev\rate, care nu are `n eanimic trec\tor, ori supus stric\ciunii? Dac\ faci o astfel de ale-gere, `]i spun c\ nu judeci drept. C\ zice Mântuitorul: „Ce-iva folosi omului dac\ va câ[tiga lumea `ntreag\, iar sufletul


s\u `l va pierde?” (Matei 16, 26). Deci, nimic nu poate da(omul) `n schimbul sufletului, pentru c\ sufletul este mai depre] decât `ntreaga lume [i decât orice `mp\r\]ie lumeasc\,dar nu [i decât ~mp\r\]ia cerurilor.

C\ sufletul este mai de pre] (decât lumea toat\) se arat\[i din aceea c\ Duhul Sfânt nu s-a unit, nici n-a avut p\rt\[iecu vreuna dintre cele ce sunt: nici cu soarele, nici cu stelele,nici cu marea, nici cu p\mântul, (`ntr-un cuvânt) cu niciunadintre creaturile v\zute, ci numai cu omul, pe care l-a [iiubit. Deci, dac\ cele de pre] din aceast\ lume – bog\]ia, ori-cât de mare ar fi ea, [i `mp\r\]irea asupra `ntregului p\mânt,de-ar fi ea dat\ unui singur om – nu sunt alese de cei ce ju-dec\ drept `n locul ~mp\r\]iei celei ve[nice, cum vom socotioare pe aceia care o pun printre lucrurile de rând [i de nimic,care aleg `n locul ei `mplinirea poftelor, slava (de[art\), uncâ[tig oarecare [i alte nimicuri asemenea lor? Pentru c\ acelacare iube[te un lucru din aceast\ lume, se leag\ de el [i `lpune `n locul ~mp\r\]iei cere[ti. {i `nc\ [i mai r\u, `[i face dinacel lucru dumnezeul s\u, dup\ cum spune undeva: „Ceeace te biruie[te, aceea te [i st\pâne[te” (2 Petru 2, 19). Se cu-vine, deci, ca omul s\ alerge cu tot sufletul s\u c\tre Dom-nul, s\ se alipeasc\ de El, s\-[i r\stigneasc\ (`mpreun\ cu El)trupul [i sufletul [i s\ `mplineasc\ toate sfintele Sale porunci.

23. Ei bine, ]i se pare drept ca slava, `mp\r\]ia [i cele-lalte bunuri lume[ti trec\toare s\ fie dobândite de cei ce ledoresc, cu atâtea osteneli [i sudori, iar `mp\r\]irea `mpreun\cu Hristos [i bun\t\]ile cele de nespus s\ se dobândeasc\u[or, s\ fie la `ndemâna oricui [i oricine vrea s\ le capete f\r\trud\ [i f\r\ osteneli?

24. Care este rostul venirii lui Hristos? Ce `nseamn\ res-taurarea [i rea[ezarea firii `n cele ale ei? (Zicem c\, venindHristos), a redat firii omene[ti vrednicia (firii) protop\rintelui


Adam [i pe deasupra – o, har al Duhului celui bun, cu adev\-rat dumnezeiesc [i mare! – i-a dat [i mo[tenirea cereasc\.Sco]ând-o din temni]a `ntunericului, (i-a ar\tat u[a) la care,b\tând, poate intra `n ~mp\r\]ia cerurilor. C\ zice (Mântui-torul): „Cere]i [i vi se va da, bate]i [i vi se va deschide”(Matei 7, 7).

Prin aceast\ poart\ intrând cineva, afl\ libertatea sufletu-lui s\u, `[i redobânde[te cugetele (cele curate), se `mbog\-]e[te `n Hristos, locuie[te `mpreun\ cu Mirele Hristos prin`mp\rt\[irea Duhului Sfânt. Iat\ care este negr\ita iubire aSt\pânului pentru omul cel zidit de El dup\ chipul S\u.


EPISTOLA MARE A SFÂNTULUI MACARIE

Voiesc s\ [tii, iubite frate, c\ cel afierosit lui Dumnezeutrebuie s\ fie b\rbat des\vâr[it, [i nu numai el s\ fie întruDumnezeu, ci [i Dumnezeu întru el, dup\ cum Însu[i Dom-nul spune: „Cel ce r\mâne întru Mine [i Eu întru el” (Ioan 15,5), [i celelalte. Omul lui Dumnezeu se cuvine s\ locuiasc\ încortul cel dumnezeiesc, [i pe el însu[i s\ se fac\ munte alpreacuratei Dumnezeiri; [i nu doar s\ cuprind\, ci s\ [i fiecuprins de slava Celui ce nu-l las\ s\ fie st\pânit de putereaîntunericului [i a patimilor. C\ iubind sfin]enia [i neprihana,Mântuitorul locuie[te întru cei vrednici, [i pe cei care Îl pri-mesc pe El, îi izb\ve[te de patimi, ca s\ nu mai fie purta]i decolo pân\ colo de orice vânt (Efes. 4, 14).

Sunt îns\ unii care nu doar c\ sunt departe de tainele luiHristos, dar care [i pe cei ce sunt aproape îi îmbat\, pentruc\ – dup\ cuvântul Apostolului – „ceea ce se poate cunoa[tedespre Dumnezeu este cunoscut de c\tre ei” (Rom. 1, 19).Cugetând ei lucruri de[arte [i având inima întunecat\ de gân-duri nesocotite, zic c\ patimile cele spurcate, pl\cerea stri-c\cioas\, adic\, sup\rarea nedreapt\, mânia cea f\r\ rost,care nu sunt dup\ voia lui Dumnezeu, sunt fire[ti [i de laDumnezeu.

Pe ace[tia, deci, [i p\rerile lor respingându-le, ca pe unelecare se abat de la calea cea dreapt\, noi socotim c\ ni s-adat de c\tre Cel care ne-a creat libertatea de alegere, a[a în-cât de noi depinde a le dori pe cele bune [i a ne feri de celerele. Pentru c\ Dreptul Judec\tor nu ne-ar pedepsi de am fimâna]i la r\u de patimile pe care El însu[i le-ar fi s\dit în

firea noastr\. {i orice minte dreptcredincioas\ va respingeca str\in\ [i nebuneasc\ aceast\ înv\]\tur\. Pentru c\ Dum-nezeu este f\c\torul firilor curate [i foarte bune, dup\ cumgl\suie[te Duhul cel Sfânt la Facere: „Toate câte a f\cut ...erau bune foarte” (Fac. 1, 31). {i plângând Ieremia [i osân-dind patimile cele de ru[ine, zice: „Cine a gr\it acestea, [iele s-au f\cut? Nu Domnul a poruncit. Din gura Celui Prea-înalt nu va ie[i ce-i r\u cu ce e bun” (Plâng. 3, 37, 38). A[ase cuvine în]eleas\ [i întrebarea puterilor cere[ti din Evan-ghelie: „Doamne, n-ai sem\nat tu oare s\mân]\ bun\ în]arina ta? De unde dar are neghin\?” (Matei 13, 27). {i Dom-nul însu[i zice: „Orice r\sad pe care nu l-a s\dit Tat\l Meucel ceresc va fi smuls din r\d\cin\” (Matei 15, 13). C\ tot r\-sadul de la Dumnezeu este bun, m\rturise[te Pavel, prin careHristos vorbe[te, zicând: „Orice f\ptur\ a lui Dumnezeu estebun\” (1 Tim. 4, 4). Ce vom zice, deci: patimile cele ascunseîn noi ale noastre sunt, ori str\ine? Dar zice (Psalmistul): „Decele ascunse ale mele cur\]e[te-m\ [i de cele str\ine fere[tepe robul T\u” (Ps. 18, 13-14). {i: „Cei str\ini s-au ridicat îm-potriva mea, iar cei puternici au c\utat sufletul meu” ( Ps.58, 3). „Judec\, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmb\tate;lupt\ împotriva celor ce se lupt\ cu mine” (Ps. 34, 1). Deci,ce sunt cele ascunse? Cine sunt cei ce m\ nedrept\]esc [i selupt\ cu mine? Cine sunt cei str\ini, dac\ nu duhurile care seîmpotrivesc împlinirii poruncilor lui Hristos?

Ia aminte c\ [i Legea vorbe[te limpede de cur\]ia omu-lui l\untric, zicând: „S\ nu iei numele Domnului Dumnezeu-lui t\u în de[ert, c\ci nu va cur\]i Domnul inima celui ce ianumele S\u în de[ert” (Deut. 5, 11). Pentru aceasta [i Apos-tolul îndeamn\: „S\ ne cur\]im pe noi de toat\ întinareatrupului [i a duhului” (2 Cor. 7, 1). {i în alt\ parte, iar\[i zice:„ Întreg duhul vostru, [i sufletul, [i trupul s\ se p\zeasc\ f\r\


de prihan\” (1 Tes. 5, 23). {i înc\: „Ca s\ fi]i f\r\ de prihan\[i cura]i, fii ai lui Dumnezeu, neîntina]i” (Filip. 2, 15). Deci,câ]i doresc s\ se învredniceasc\ de înfiere, s\ aib\ nu numaitrupul curat, ci [i sufletul, dup\ cuvântul celui ce zice: „S\ fieinima mea f\r\ prihan\ întru îndrept\rile Tale, ca s\ nu m\ru[inez” (Ps. 118, 80). Cei de sub Lege, s\vâr[ind dreptateadup\ trup, p\zeau cur\]ia cea din afar\, iar cei de sub harcaut\ dreptatea l\untric\ întru sfin]enie, crezând Celui ce azis: „De nu va prisosi dreptatea voastr\ mai mult decât ac\rturarilor [i a fariseilor, nu ve]i intra în Împ\r\]ia cerurilor”(Matei 5, 20). Fariseii cei de demult, orbi la minte, sp\laupaharul pe dinafar\; fariseii cei noi, care gândesc asemenealor, împodobind cu cuget nes\buit pe omul cel din afar\, searat\ drep]i, dar nu sunt într-un cuget cu Duhul Sfânt, ca s\fie fii ai lui Dumnezeu, dup\ cuvântul Apostolului, care zice:„Duhul însu[i m\rturise[te împreun\ cu duhul nostru c\ sun-tem fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8, 16). Ei nu urm\resc cre[-terea întru sfin]enie a omului l\untric, ci se mul]umesc cufaptele trupe[ti, ne[tiind c\ „toat\ slava fiicei împ\ratului în-l\untru este” (Ps. 44, 15). C\ fiecare din noi este, a[a zicând,asemenea unui smochin, de la care Domnul a[teapt\ rod, iarnu frunze (cf. Matei 21, 19). Deci, cel care spune c\ patimi-le de necinste sunt fire[ti, [i nu ad\ugate, strâmb\ adev\rullui Dumnezeu în inima sa. C\, a[a cum am spus mai înainte,Cel neîntinat [i curat a f\cut sufletul dup\ chipul S\u, iar pa-timile [i moartea au intrat în lume din pricina pizmei celui-r\u.{i pentru c\ neamul omenesc întru f\r\delege s-a z\mislit [iîn p\cate s-a n\scut (cf. Ps. 50, 6), [i tot omul din pântecelemaicii sale s-a înstr\inat de Domnul, [i de la Adam pân\ laHristos p\catul a domnit în lume, a venit Mielul lui Dum-nezeu, ca s\ ridice cu puterea Sa p\catul lumii (Ioan 1, 29),s\ lege pe cel puternic [i s\-i smulg\ prada, dup\ cuvântul

EPISTOLA MARE 397

care zice: „A robit robime” (Ps. 67, 19; Efes. 4, 8). {i iar\[i:„A întors robia” (Ps. 125, 1).

Se cuvine, a[adar, s\ ie[im din robie, s\ purt\m chipulomului celui din cer, dup\ cum am purtat [i chipul omuluicelui de lut (1 Cor. 15, 49), [i s\ ar\t\m m\dularele noastreslujitoare ale drept\]ii [i sfin]eniei, precum mai înainte le-amar\tat slujitoare ale p\catului. {i a[a umblând în lumin\ s\credem c\ vom vedea neîmpiedica]i lucrurile cele minunateale lui Dumnezeu, dup\ cuvântul care zice: „Deschide ochiimei, [i voi cunoa[te minunile din legea Ta” (Ps. 118, 18). C\cidup\ cum în lumea aceasta cel ce umbl\ în lumin\ nu sepoticne[te, tot a[a în lumea cea gândit\ cel ce se afl\ des\-vâr[it în sfin]enie nu dore[te cele viclene [i nu cuget\ celejosnice; c\ nu e nicio p\rt\[ie între lumin\ [i întuneric, niciasem\nare între templul lui Dumnezeu [i l\ca[ul idolilor.Deci, ca unul ce e[ti templu al lui Dumnezeu, ia aminte latine însu]i, s\ nu se întip\reasc\ în inima ta idolii cei gândi]i.Toat\ patima care lucreaz\ în suflet este idol. De aceea, bines-a zis c\ „ceea ce te biruie[te, aceea te [i st\pâne[te” (2 Petru2, 19). De ne robesc patimile trupului, nu mai st\pâne[te înnoi Duhul cel sfânt [i nep\timitor. C\ nu poate sluji cineva ladoi domni. „Nu pute]i – zice – s\ sluji]i lui Dumnezeu [i luiMamona” (Matei 6, 24). Pentru c\ templul lui Dumnezeu estesfânt, „neavând pat\ sau zbârcitur\ ori altceva de acest fel”(Efes. 5, 27). Duhul Sfânt fuge de vicle[ug [i se dep\rteaz\de cugetele neîn]elepte, iar de sufletul mi[el nu se prinde în-v\]\tura. Crezând, deci, c\ legea noastr\ este scris\ de De-getul lui Dumnezeu în inima noastr\, nu cu cerneal\, ci cuDuhul cel dumnezeiesc, s\ primim adev\rul Legiuitorului carezice: „Eu sunt Adev\rul” (Ioan 14, 6); al Aceluia care a s\-vâr[it t\ierea împrejur a inimii [i în duhul celor vrednici a scrislegea bun\t\]ii Sale, dup\ cum s-a spus: „Voi pune legea


Mea înl\untrul lor [i pe inimile lor voi scrie” (Ier. 31, 33).Deci, câ]i doresc s\ se fac\ „semin]ie aleas\, preo]ie împ\r\-teasc\, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” (1 Petru2, 9; Tit 2, 14), lesne primesc întru ei puterea Duhului devia]\ f\c\tor. La acestea gândind, s\ ne rug\m a ne învred-nici câtu[i de pu]in de p\rt\[ia cu Hristos. Sufletul care lea-p\d\ chipul ru[inos al p\catului [i nu se las\ st\pânit de cu-gete urâte, care nu mai desfrâneaz\ cu cel-viclean, e unitnumai cu Mirele ceresc. {i r\nit de iubirea Lui, dore[te cuardoare s\ se uneasc\ cu El în chip minunat, întru sfin]enie,prin leg\tur\ tainic\, plin\ de frumuse]e [i nestricat\. {i cuadev\rat fericit este sufletul care, biruit de iubirea cea du-hovniceasc\, se logode[te cu Cuvântul lui Dumnezeu. S\ sespun\, deci, aceasta, s\ se spun\: „Bucura-se-va sufletul meuîntru Domnul, c\ m-a îmbr\cat cu haina mântuirii, cu ve[-mântul veseliei m-a acoperit. Ca unui mire mi-a pus mie cu-nun\ [i ca pe o mireas\ m-a împodobit” (Is. 61, 10). Pentruc\ frumuse]ea lui aducând-o Împ\ratului slavei, s-a învred-nicit s\ se numeasc\ nu numai templu al lui Dumnezeu, ci [ifiic\ a împ\ratului [i împ\r\teas\; templu al lui Dumnezeu,pentru c\ în el locuie[te Duhul Sfânt; fiic\ a împ\ratului, pen-tru c\ a fost n\scut de P\rintele luminilor; împ\r\teas\, pen-tru c\ a fost unit cu sl\vita Dumnezeire a Celui Unuia N\scut.C\ dup\ cum Domnul, Unul fiind dup\ fiin]\, a primit multenume, dup\ lucr\rile s\vâr[ite pentru mântuirea oamenilor,[i este în unele locuri numit piatr\ [i u[\, în altele, secure [icale, vie [i pâine; piatr\, pentru nem\surata Lui putere; u[\,pentru c\ este u[a vie]ii ve[nice; secure, pentru c\ taie r\d\-cinile r\ut\]ii; cale, pentru c\ duce pe cei vrednici la cunoa[-terea adev\rului; vie, pentru c\ rode[te vinul ce vesele[teinima omului; pâine, pentru c\ hr\ne[te sufletul cel ra]ional.Tot a[a, deci, sufletul cel neprih\nit în care locuie[te Dumnezeu

EPISTOLA MARE 399

Cuvântul, sufletul care necontenit se des\vâr[e[te pe sine,se învrednice[te de daruri [i virtu]i duhovnice[ti, [i de multenume. {i s-au spus acestea, ca s\ nu se cread\ c\ doar treisunt însu[irile miresei, ci sunt multe [i de multe feluri.

S\ [tim, a[adar, c\ aceasta ne este ]inta, pân\ ce vom„intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeu Cel ce vese-le[te tinere]ile noastre” (Ps. 42, 4). Mântuitorul voie[te canoi înc\ în trup fiind s\ ne învrednicim de nep\timirea Lui [is\ ne umplem de sfin]enie, ca s\ putem spune cu îndr\znire:„De[i umbl\m în trup, nu ne lupt\m trupe[te. C\ci armeleluptei noastre nu sunt trupe[ti, ci puternice înaintea lui Dum-nezeu, spre d\râmarea înt\riturilor. Noi surp\m iscodirilemin]ii [i toat\ trufia care se ridic\ împotriva cunoa[terii luiDumnezeu” (2 Cor. 10, 3-5). Se cuvine, deci, s\ pironim pecruce m\dularele p\catului, dup\ cuvântul proorocului, carezice „Str\punge cu frica Ta trupul meu” (Ps. 118, 120). Iarcarnea [i sângele de care Apostolul spune c\ nu pot mo[-teni Împ\r\]ia, nu sunt trupul cel v\zut, c\ pe acesta Dum-nezeu l-a pl\m\dit, ci „dorin]a c\rnii” (Rom. 8, 6), stârnit\ de„duhurile r\ut\]ii, care lucreaz\ în fiii neascult\rii” (Efes. 2, 2).C\ci lupta celor des\vâr[i]i în Hristos „nu este împotriva trupu-lui [i a sângelui..., ci împotriva st\pânitorilor întunericuluiveacului acestuia [i împotriva duhurilor r\ut\]ii” (Efes. 6, 12).Deci, de m\rturisim c\ lucrarea acesta nu este lucru firesc, civine de la puterile cele potrivnice, numai luând armele luiHristos vom putea s\ ne împotrivim uneltirilor lor (Efes. 6,11 [i 13). Mântuitorul ne va da puterea s\ c\lc\m peste [erpi[i peste balauri [i peste toat\ puterea celui-r\u (Luca 10, 19),ca, în trup fiind, s\ putem zice: „Nedreptate de am avut îninima mea, s\ nu m\ aud\ Domnul” (Ps. 65, 17); [i: „F\r\ nele-giuire am alergat [i m-am îndreptat spre Tine” (Ps. 58, 4).A[adar, lep\dând patima trupeasc\ [i via]\ cereasc\ ducând,


s\ avem ca ]int\ „r\splata chem\rii celei de sus” (Filip. 3, 14).{i a[a, înstr\ina]i de toat\ patima, s\ cutez\m a zice: nu numai„credin]a am p\zit”, ci [i „c\l\toria am s\vâr[it” (2 Tim. 4, 7).C\ se cuvine nu doar s\ credem în Hristos, ci s\ [i fim întoate p\rta[i cu El, dup\ cum s-a spus: „C\ci vou\ vi s-a d\-ruit, pentru Hristos, nu numai s\ crede]i în El, ci s\ [i p\timi]ipentru El” (Filip. 1, 29). C\ a crede în Dumnezeu e a celor cecuget\ cele p\mânte[ti, ca s\ nu zic [i a duhurilor necurate,c\ [i ele zic: „Te [tim cine e[ti: Fiul lui Dumnezeu” (Luca 4,34). Dar [i unii [i al]ii, [i cei trupe[ti, [i duhurile cele necu-rate, sunt vr\[ma[i ai crucii lui Hristos. „Sfâr[itul acestoraeste pieirea. Pântecele lor este dumnezeul lor, iar m\rirea loreste întru ru[inea lor, ca unii care au în gând cele p\mân-te[ti” (Filip. 3, 19). Vezi c\ nu numai cei ce s-au lep\dat deHristos sunt vr\jma[i ai crucii, ci [i cei ce cuget\ la cele p\-mânte[ti? Iar a p\timi cineva dimpreun\ cu Hristos [i a fi sl\-vit dimpreun\ cu El e doar a acelora care s-au r\stignit pen-tru lumea aceasta [i care poart\ în trupul lor semnele p\ti-mirii Domnului (cf. Gal. 6, 14, 17). Se cuvine, dar, ca aceiacare cuget\ drept, care [i-au izb\vit sufletul de întinarear\ut\]ii, s\-[i cunoasc\ bine ]elul lor, pentru ca, [tiind sfâr[i-tul c\ii [i al ostenelii lor, s\ lepede mândria pentru faptele lorcele bune; s\ se lepede de sufletul [i de via]a lor – dup\ cu-vântul Scripturii –, ca s\ vad\ bog\]ia bun\t\]ilor date deDumnezeu drept plat\ celor ce-L iubesc pe Domnul, bog\]iela care îi cheam\ pe to]i cei care de bun\voie poart\ aceast\lupt\. Iar armura sufletului în aceast\ lupt\ s\ ne fie crucealui Hristos. Pe aceasta luând-o cu bucurie [i cu n\dejde tare,s\ urmeze pe Dumnezeu-Mântuitorul, f\cându-[i din cuvân-tul Lui lege [i cale a vie]ii lor, dup\ cuvântul Apostolului,care spune: „Fi]i mie urm\tori, precum [i eu sunt urm\tor allui Hristos” (1 Cor. 4, 16). {i iar\[i: „S\ alerg\m cu st\ruin]\

EPISTOLA MARE 401

26 – Omilii

în lupta care ne st\ înainte, cu ochii a]inti]i asupra lui Iisus,încep\torul [i plinitorul credin]ei, Care, pentru bucuria pus\înainte-I, a suferit crucea, n-a ]inut seama de ocara ei, [i a[ezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evr. 12, 1-2). S\nu ne trufim cu darurile Domnului de s\vâr[im virtutea, nicis\ cuget\m lucruri mari despre noi mai înainte de a ajungela cele n\d\jduite, c\ pentru astfel de cugete ne sl\be[terâvna, se pierde toat\ osteneala noastr\ [i ne facem nevred-nici de darul ce ni s-a dat.

Se cuvine, dar, s\ nu risipim în vreun fel rodul ostene-lilor, s\ nu ne pierdem cu firea privind la lupta ce ne st\ îna-inte, [i nici dup\ aceea, de am s\vâr[it ceva bun, s\ nu soco-tim c\ am f\cut mare lucru, ci uitând toate cele trecute, s\alerg\m, cum spune Apostolul, „c\tre cele ce ne stau îna-inte” (Filip. 3, 13). S\ ne zdrobim inima cu nevoin]ele celeduhovnice[ti, râvnind neostoit dreptatea, singura dup\ carese cuvine s\ înseto[eze [i s\ fl\mânzeasc\ cei ce vor s\ajung\ la des\vâr[ire. Pururea smeri]i, pururea s\ ne tememca nu cumva s\ ne afl\m departe de cele f\g\duite [i dedes\vâr[ita iubire a lui Hristos. Cel ce pe acestea le iube[te,cel ce prive[te la f\g\duin]a cea de sus, nu se va m\rgini lapostiri [i privegheri [i la toate celelalte asemenea lor, ci, plinde dor dumnezeiesc [i pururea privind la Cel care-l cheam\,socote[te pu]in lucru luptele sale [i în toate se nevoie[tenumai ca s\ dobândeasc\ cele f\g\duite; [i pân\ la sfâr[itulvie]ii acesteia lupt\ s\ adauge osteneli peste osteneli, virtu]ipeste virtu]i, [i s\ se fac\ vas ales al lui Dumnezeu prin fap-tele sale, pururea socotindu-se pe sine nevrednic de Dum-nezeu. {i aceasta-i cea mai mare biruin]\ a filosofiei noastre:ca mare fiind dup\ fapte, s\ te smere[ti cu inima [i s\ te so-cote[ti pe tine a fi nimic, s\ alungi mândria de la tine, [i cufric\ de Dumnezeu, necugetând c\ vei dobândi f\g\duin]a


prin fapte, s\ n\d\jduie[ti c\ o vei primi prin credin]\. C\ a[ade mari fiind darurile, nu e osteneal\ pe lume s\ pl\teasc\pre]ul lor. {i r\splata nu e a ostenelii, ci a credin]ei [i a n\-dejdii. Iar fiin]a credin]ei e s\r\cia cu duhul [i iubirea nem\-surat\ a lui Dumnezeu. Acestea zicându-le, socotesc c\ amspus destule celor care au ales calea în]elepciunii, pentru aajunge la împlinirea n\dejdii lor.

S\ ad\ug\m îns\ la cele spuse c\ aceia care iubesc oste-nelile se cuvine s\ se al\ture celor asemenea lor, s\ alergedimpreun\ cu ei pân\ ce vor ajunge la cetatea cea de sus.Acela care dispre]uie[te pe cele socotite de pre] în aceast\via]\, care se leap\d\ de rude [i de slava p\mânteasc\, careprive[te la cinstea cereasc\ [i se leag\ duhovnice[te de fra]iis\i cei întru Dumnezeu, trebuie s\ se lepede nu numai devia]a, ci [i de sufletul s\u; iar lep\darea de suflet aceasta este:s\ nu caute voia sa, ci mai degrab\ s\ se supun\ voii luiDumnezeu, privind la El ca la un bun cârmaci, Care conducecu în]elepciune ob[tea fra]ilor la limanul voii Sale. Se cuvine,iar\[i, s\ nu aib\ nimic al s\u afar\ de haina ce-i acoper\trupul. C\ neavând nimic din acestea [i nepurtând grij\ devia]a sa, slujind fra]ilor [i împlinind cu bucurie porunca întâi-st\t\torilor, va fi cu adev\rat slug\ bun\ [i credincioas\ a luiHristos. Aceast\ lucrare o iube[te Domnul [i la împlinirea eiîndeamn\ zicând: „Cel ce vrea s\ fie mare [i primul între vois\ se fac\ mai mic decât to]i, slujitorul [i robul tuturor” (Matei20, 26; Marcu 9, 34; 10, 34). Dar slujirea aproapelui s\ nuse fac\ împotriva Scripturii, pentru cinste ori pentru a pl\ceaoamenilor (Efes. 6, 6-7; Col. 3, 22), ci cugetând c\ acela caresluje[te pe aproapele, pe Domnul sluje[te, jugul Lui îl poart\pe grumaz [i pe calea cea strâmt\ p\[e[te. Iar cel ce face as-cultare, s\ se supun\ tuturor [i ca un datornic s\ slujeasc\ fra-]ilor, luând asupra sa grijile lor [i ar\tându-le iubirea cuvenit\.

EPISTOLA MARE 403

Cât prive[te întâist\t\torii turmei celei duhovnice[ti,ace[tia se cuvine s\ fie cu luare-aminte la datoriile lor, adic\s\-i fereasc\ de la în\l]imea vredniciei lor pe fra]i de curseler\ut\]ii care pândesc credin]a, iar de la ei în[i[i s\ îndep\r-teze iubirea de st\pânire. C\ e mare primejdie aici, pentruc\ unii, stând în fruntea altora [i socotind c\-i duc c\tre via]acereasc\, neîngrijindu-se de acestea, au r\t\cit în cugetul lor.C\ având grija turmei, mai mult decât ceilal]i se cuvine s\ seosteneasc\ [i mai smeri]i decât to]i s\ fie, gândind c\ cei cele-au fost încredin]a]i sunt comoar\ a lui Dumnezeu, ce tre-buie p\zit\; iar via]a lor s\ fie pild\ de slujire pentru fra]i. Dese vor purta a[a, de vor îndruma cu grij\ turma cea sfânt\,de vor da fiec\ruia, dup\ nevoia sa, înv\]\tura cea trebuin-cioas\, de vor p\stra buna rânduial\, de vor avea cugetulsmerit [i ca ni[te robi recunosc\tori vor ]ine credin]a, marele va fi r\splata. Se cuvine, dar, s\ ia aminte la ei în[i[i [i s\fie buni înv\]\tori ai pruncilor încredin]a]i lor, dup\ pildap\rin]ilor trupe[ti. C\ aceia, v\zând purtarea fiilor, pe unulnu se feresc s\-l ating\ cu varga, pe altul îl mustr\, pe altulîl laud\, iar pe altul în alt fel îl îndreapt\; [i fac a[a nu pentruc\ aceasta le-ar fi dorin]a sau pentru c\-[i ur\sc fiii, ci pentruca, dup\ cum cer împrejur\rile [i firea copiilor, s\ fac\ din eioameni buni [i cinsti]i. Tot a[a [i voi, îndep\rtând de la voimândria [i ura de frate, s\ v\ potrivi]i cuvântul dup\ putereade în]elegere a fiec\ruia. {i a[a, pe unul s\-l mustra]i, pealtul s\-l certa]i, pe altul s\-l mângâia]i, dând fiec\ruia, ca undoctor iscusit, leacul potrivit. C\ cercetând boala, doctorul îiprescrie unuia un leac u[or, altuia, unul mai tare; [i pentrutoate trupurile [i pentru toate r\nile are leacul potrivit, [i nuse sup\r\ [i nu se scârbe[te de cei ce au nevoie de el. Tota[a [i tu, ]inând seama de împrejur\ri, înva]\-l a[a cum se


cuvine pe cel încredin]at ]ie, ca, împodobindu-i sufletul cuvirtu]i, s\-l faci mo[tenitor al Tat\lui, vrednic de darul Lui.

Dac\ a[a v\ ve]i purta unii cu al]ii, unii înv\]ând, iar al]iisupunându-se dasc\lilor; unii conducând cu bun\voin]\ pefra]i spre des\vâr[ire, iar al]ii supunându-se cu bucurie celorce le poruncesc, de v\ ve]i da cinste unii altora (Rom. 12, 14),vei tr\i pe p\mânt via]\ îngereasc\. Nimeni, dar, între voi s\nu arate mândrie ori viclenie, ci smerenia, buna în]elegere,pacea s\ st\pâneasc\ în ob[te. Fiecare s\ se socoteasc\ pesine mai prejos de fratele s\u [i de tot omul. Aceasta cuge-tând, cu adev\rat ve]i fi ucenici ai lui Hristos. „C\ci oricinese înal]\ pe sine se va smeri, iar cel ce se smere[te pe sinese va în\l]a” (Luca 14, 11). „Care între voi va vrea s\ fie mares\ fie slujitorul vostru; [i care între voi va vrea s\ fie întâiuls\ v\ fie vou\ slug\” (Matei 20, 26; Marcu 9, 35); „Dup\cum [i Fiul Omului n-a venit s\ I se slujeasc\, ci ca s\ slujeas-c\ El [i s\-{i dea sufletul r\scump\rare pentru mul]i” (Matei20, 28). C\ zice Apostolul: „ Nu ne propov\duim pe noi în-[ine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi în[ine suntem slu-gile voastre, pentru Iisus” (2 Cor. 4, 5).

Cunoscând, dar, roadele smereniei [i paguba mândriei,urma]i St\pânului, iubindu-v\ unul pe altul, [i s\ nu v\ des-part\ de iubirea fratelui nici moartea, nici nimic altceva (Rom.8, 38-39). Ci merge]i pe calea pe care ne-a ar\tat-o Domnul,fiind un trup [i un suflet, iubind pe Dumnezeu [i unul pe altuliubindu-v\. C\ dragostea [i frica de Domnul sunt împlinireacea dintâi a Legii. Pentru aceasta, se cuvine ca fiecare dintrevoi s\ a[eze în sufletul s\u frica [i iubirea ca pe o temelie deneclintit. C\ nu se na[te dragostea de Domnul dintr-odat\ înnoi, ci e nevoie de mult\ osteneal\ [i st\ruin]\, [i de ajutorulDomnului, dup\ cum se spune la În]elepciune: „De o veic\uta întocmai ca pe argint [i o vei s\pa ca pe o comoar\,

EPISTOLA MARE 405

atunci vei pricepe temerea de Domnul [i vei dobândi cu-no[tin]a de Dumnezeu” (Pilde 2, 4-5). Iar aflând cunoa[terealui Dumnezeu [i pricepând teama de El, lesne vei împlinicele ce urmeaz\, adic\ iubirea Lui [i a fratelui. Pentru c\ lu-crul cel dintâi [i mare împlinindu-l, pe cel de al doilea [i maimic, u[or îl vei s\vâr[i. Iar de nu e cel dintâi, nici cel de-aldoilea nu se împline[te cum se cuvine.

C\ de nu iube[te omul pe Dumnezeu din tot sufletul [idin toat\ inima lui, cum va putea s\ iubeasc\ pe fratele s\u?Pe acela care nu-[i închin\ tot sufletul lui Dumnezeu [i nuarat\ iubire fa]\ de El, neînarmat aflându-l izvoditorul r\ut\]ii,lesne îl mome[te cu cugete viclene [i-l face s\ cad\. C\-lface s\ i se par\ greu de împlinit poruncile [i grea ascultareade fra]i, ori s\ se înfumureze c\-I sluje[te Domnului [i s\ sesocoteasc\ mare în ceruri pentru c\ împline[te poruncile Lui.Iar c\derea aceasta e mare! Cu adev\rat, sluga cea bun\ [icinstit\ are bun\ n\dejde c\ St\pânul Se va milostivi de eala judecat\, dar nu e a lui s\ se fac\ pe sine judec\tor [i m\-ritor al vie]ii sale. C\ de se face pe sine judec\tor în loculCelui ce este cu adev\rat Judec\tor a toate, în\l]ându-se [itrufindu-se, n-are a mai a[tepta r\splat\ de la Acela. C\ tre-buie, cum spune Pavel cu în]elepciune, ca Duhul însu[i s\m\rturiseasc\ „împreun\ cu duhul nostru” (Rom. 8, 16) [i s\nu ne fie cercetate faptele de judecata noastr\ omeneasc\.„Pentru c\ nu cel ce se laud\ singur este dovedit bun, ciacela pe care Domnul îl laud\” (2 Cor. 10, 18). Cel ce nu a[-teapt\ [i o ia înaintea judec\]ii, culegând de la oameni cinste[i slav\ pentru faptele sale, face lucrul celor necredincio[i. {icu adev\rat necredincios este acela care urm\re[te slavaomeneasc\ în locul celei cere[ti, dup\ cum Însu[i Domnulspune: „Cum pute]i voi s\ crede]i când primi]i slav\ unii dela al]ii, iar slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o c\uta]i?”


(Ioan 5, 44). Îmi pare c\ ace[tia se aseam\n\ celor ce cur\]\partea de dinafar\ a blidului, iar înl\untru e plin de toat\ r\u-tatea (cf. Matei 23, 35).

Vede]i, dar, s\ nu p\timi]i una ca aceasta, [i în\l]ându-v\sus sufletele, o singur\ grij\ s\ ave]i, anume s\ pl\ce]i Dom-nului. Cugeta]i la Împ\r\]ia cerurilor, neprimind cinstirile aces-tei lumi, t\inuind luptele cele pentru virtute, ca s\ nu da]iprilej celui ce v\ pune înainte m\rirea p\mânteasc\ s\ v\ tul-bure mintea [i s\ v\ întoarc\ de la cele adev\rate la celede[arte [i r\t\cite. C\ de nu afl\ prilej [i cale de intrare, cas\ momeasc\ pe cei ce petrec cu sufletul în ceruri, satana sesurp\ [i piere. C\ moarte a satanei este nerodirea r\ut\]ii.Deci, fiind voi în iubirea lui Dumnezeu, în chip firesc urmeaz\[i celelalte: iubirea fratelui, blânde]ea, nef\]\rnicia, st\ruin]aîn rug\ciune [i, într-un cuvânt, toat\ virtutea. C\ mare fiinddarul, mari se cuvine s\ fie [i ostenelile pentru dobândirealui, s\vâr[ite nu pentru a fi v\zute de oameni, ci pentru a pl\-cea lui Dumnezeu, Care le [tie pe cele ascunse.

C\tre El se cuvine pururea s\ privim, iar l\untrul sufletu-lui s\-l cercet\m [i s\-l îngr\dim cu cugetele dreptei cre-din]e, pentru ca vr\jma[ul s\ nu afle loc de intrare [i de se-m\nat curse. S\ facem lucr\toare m\dularele sufletului nos-tru cele sl\b\nogite, [i iscusite s\ deosebeasc\ binele de r\u.Iar mintea s-o facem urm\toare poruncilor lui Dumnezeu,din dragoste pentru El, ca, t\m\duind sufletul de stric\ciune,s\-l uneasc\, neprih\nit, cu Dumnezeu. {i având drept sin-gur\ pav\z\ a sufletului aducerea-aminte [i dorul de Dum-nezeu [i gândul cel bun, s\ nu lep\d\m grija aceasta fie c\mânc\m, fie c\ bem, fie c\ st\m, fie c\ mergem, fie oricealta am face ori am vorbi; [i tot ce facem s\ fie spre slava luiDumnezeu (1 Cor. 10, 31), iar nu spre slava noastr\, nel\sând

EPISTOLA MARE 407

s\ se strecoare în via]a noastr\ vreo întinare sau murd\rie dela cel-viclean.

Celor ce iubesc pe Dumnezeu u[oar\ [i pl\cut\ le esteosteneala împlinirii poruncilor, u[oar\ [i dorit\ lupta careduce la dragostea Lui. De aceea [i cel-viclean în tot chipulse lupt\ s\ alunge din sufletul nostru frica de Domnul [i s\sting\ dragostea de El prin pl\ceri nelegiuite, [i prin tot felulde ispite caut\ s\ ne lipseasc\ de armele duhovnice[ti [i f\r\de folos s\ fac\ ostenelile noastre; [i întunecându-ne min-tea, s\ pun\ în locul slavei celei cere[ti slava p\mânteasc\[i-n locul celor cu adev\rat frumoase [i vrednice de dorit, pecele ce au doar chipul frumuse]ii.

C\ groaznic lucru este ca aflând el pe paznici neprive-ghind, s\ intre în ostenelile lor [i s\ semene neghin\ în grâulcel curat, adic\ vorbele cele de ocar\, mândria, slava de[art\,pofta cinstirilor, certurile [i toate celelalte r\ut\]i ale sale.

Se cuvine, dar, s\ priveghem [i s\ ne p\zim din toatep\r]ile de vr\jma[i, ca, de va arunca neru[inarea lor vreo s\-geat\, s-o respingem mai înainte de ne a atinge sufletul. C\Abel a adus jertf\ lui Dumnezeu din cei întâin\scu]i ai oilor[i din gr\sime, iar Cain, din roadele p\mântului, îns\ nu pârgalor. „{i a privit – zice – Dumnezeu la jertfa lui Abel, dar ladarurile lui Cain n-a luat aminte” (Fac. 4, 4). {i care este, oare,tâlcul spuselor? C\ întotdeauna lui Dumnezeu îi este bine-pl\cut darul f\cut cu fric\ [i credin]\, iar nu cel scump, darlipsit de iubire. Nici Avraam n-a primit în alt fel binecuvân-tare de la Melchisedec, decât numai când a adus preotuluilui Dumnezeu zeciuial\ din toate ale sale (Fac. 14, 19-20).Spunând „zeciuial\ din toate ale sale”, ne înva]\ s\ nu adu-cem lui Dumnezeu laude [i rug\ciuni cu micime de suflet,nici orice lucru de rând, ci tot ce are sufletul mai bun, sau maidegrab\ sufletul întreg, cu toat\ dragostea [i bun\voin]a.


Deci, hr\ni]i fiind cu harul Duhului, primind putere de laHristos [i venindu-ne în ajutor în osteneli Dumnezeu, Careîmpline[te pentru noi faptele drept\]ii, vom str\bate lesnecalea sfin]eniei [i a mântuirii.

Atât despre acestea.Acum, cât prive[te virtu]ile, de se pot împ\r]i în cea din-

tâi [i cea de-a doua, de este vreuna mai mare [i trebuie îm-plinit\ înaintea celorlalte, s\ spunem c\ toate trebuie deo-potriv\ cinstite [i c\ ele, pe rând, îi urc\ pe cei credincio[ipe culmile sfin]eniei. C\ simplitatea duce la ascultare, ascul-tarea la credin]\, credin]a la n\dejde, n\dejdea la slujire, iarslujirea la smerenie. Din ea se na[te blânde]ea care duce labucurie, bucuria la iubire, iubirea la rug\ciune. {i a[a, ]inân-du-se una de alta [i ]inând [i pe cel ce le are, îl ridic\ la cul-mea doririlor! Dup\ cum, dimpotriv\, r\utatea, cu multele eiîmpletituri, îi duce pe prietenii ei c\tre r\utatea cea mare.

Se cuvine, dar, s\ st\rui]i în rug\ciune; cu adev\rat, mareeste ea în ceata virtu]ilor. Prin ea, merg toate celelalte laDumnezeu. Cu rug\ciunea se câ[tig\ sfin]enia, puterea du-hovniceasc\ [i bucuria de nespus a sufletului. {i având peDuhul drept ajut\tor [i conduc\tor al s\u, cel ce se roag\ curâvn\ se aprinde de iubire de Domnul, ca de cel mai mareBine, de care nu se mai satur\, dup\ cum s-a spus: „Cei ceM\ m\nânc\ pe Mine iar vor fl\mânzi; [i cei ce M\ beau iarvor înseta” (În]. Sir. 24, 23). Iar în alt\ parte, iar\[i spune:„Dat-ai veselie în inima mea” (Ps. 4, 7). {i Însu[i Domnulzice: „Împ\r\]ia cerurilor este înl\untrul vostru” (Luca 1, 21).Dar despre ce Împ\r\]ie spune c\ este înl\untrul vostru,dac\ nu despre cea de sus, care d\ prin Duhul bucurie însuflete? Pentru c\ aceasta este dup\ chipul aceleia; aceastaeste m\rturie [i arvun\ a bucuriei celei ve[nice, de care auparte sufletele sfin]ilor în veacul ce va s\ fie. {i în tot necazul

EPISTOLA MARE 409

27 – Omilii

nostru, prin lucrarea Duhului, Domnul ne mângâie [i ne înt\-re[te, ca s\ ne mântuiasc\ [i s\ ne fac\ p\rta[i ai bun\t\]ilor[i darurilor Lui. C\ zice: „Ne mângâie pe noi în tot necazulnostru, ca s\ putem s\ mângâiem [i noi pe cei care se afl\în tot necazul” (2 Cor. 1, 4). {i înc\: „Inima mea [i trupulmeu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu” (Ps. 83, 2). Toateacestea arat\ în chip tainic bucuria [i mângâierea venite dela Domnul.

S-a ar\tat, dar, care este scopul evlaviei, scopul celor careau ales calea împlinirii poruncilor Domnului, adic\ cur\]ireatrupului [i a sufletului prin faptele cele bune; iar acum, fie-care dintre voi, privind la scopul acesta, pentru a-[i g\ti su-fletul [i pentru ca [i mai mult s\ se aprind\ de dragostea luiDumnezeu, s\ st\ruie în rug\ciuni, posturi [i a[teptarea cur\bdare a împlinirii f\g\duin]elor Domnului, Care zice: „Oarenu va face dreptate ale[ilor s\i care strig\ c\tre El ziua [inoaptea?” (Luca 18, 7). {i pild\ le-a dat, dup\ cuvântul evan-ghelistului, c\ „ trebuie s\ se roage totdeauna [i s\ nu-[i piar-d\ n\dejdea” (Luca 18, 1). {i c\ mari sunt bunurile pe carele aduce st\ruin]a în rug\ciune, c\ face s\ se s\l\[luiasc\ însuflete Duhul cel sfânt, o arat\ limpede Apostolul îndemnând:„Face]i în toat\ vremea, în Duhul, tot felul de rug\ciuni [i decereri, [i întru aceasta priveghind cu toat\ st\ruin]a [i rug\-ciunea” (Efes. 6, 18).

Acela dintre fra]i care se dedic\ rug\ciunii î[i g\te[tesie[i o mare comoar\; [i având pururea gândul la Mirele iu-bit, [i cuno[tin]\ tare [i dreapt\, nu r\t\ce[te de bun\voie cumintea [i nu se arat\ împlinitor f\r\ de voie al unei datorii,ci-[i împline[te dorin]a vie a sufletului, f\când v\zute tuturorroadele râvnei sale. Se cuvine, dar, ca [i noi ceilal]i s\ nededic\m unei astfel de îndeletniciri sfinte [i s\ ne desf\t\m cu


rug\ciuni, ca s\ ne împ\rt\[im [i noi de roadele ei cele bune[i s\ avem parte întru bucuria inimii de via]a cea ve[nic\.

{i Însu[i Duhul are s\ le arate celor ce se roag\ cum s\se roage (Rom. 8, 26), dup\ cum s-a spus: „{i le-a împlinitcererea lor” (Ps. 105, 15). Se cuvine s\ cerem, dar s\ [i [timc\ lupta se duce cu mult\ st\ruin]\. {i luptele mari cernevoin]e mari, pentru c\ r\utatea pânde[te din toate p\r]ile[i strecurându-se pe nesim]ite caut\ s\ ne surpe lucrarea. Deaici toropeala trupului [i moliciunea sufletului, nep\sarea,negrija, ner\bdarea [i toate celelalte fapte ale r\ut\]ii, carepierd sufletul [i încetul cu încetul îl trec de partea celui ce îlvr\jm\[e[te pe el. Se cuvine, dar, s\ st\ruim în rug\ciuneavând drept cârmaci în]elept ra]iunea care nu se abate spretulbur\rile duhului r\u, nici nu este bântuit\ de valurile lui, ciprive[te ]int\ la limanul cel de sus, aducând nev\t\mat luiDumnezeu sufletul încredin]at ei. C\ lucru mare [i pl\cut luiDumnezeu nu sunt genunchii pleca]i [i multa rug\ciune cumintea r\t\cind departe de Dumnezeu, dup\ cum spuneScriptura, ci lep\darea nep\s\rii [i a gândului nedrept [i ple-carea cu totul, trup [i suflet, la rug\ciune. {i pentru s\vâr-[irea acestei lucr\ri de mare folos sunt întâist\t\torii, prinpilda râvnei lor [i prin mustrarea gre[elilor. A[a stând lucru-rile, roada virtu]ilor se arat\ nu numai la cei înainta]i pe cale,ci [i la cei înc\ prunci [i la cei care au nevoie de înv\]\tur\,pentru c\ pe to]i îi mângâie [i îi îndeamn\ spre imitarea ce-lor bune.

Iar roadele rug\ciunii celei adev\rate sunt: simplitatea,iubirea, smerenia, st\ruin]a, ner\utatea [i celelalte asemenealor care se arat\ înc\ din aceast\ via]\, înaintea celor ve[-nice. Cu aceste roade se împodobe[te rug\ciunea. Iar de-ilipsit\ de astfel de roade, zadarnic\ e toat\ osteneala. {i nunumai rug\ciunea, ci [i orice alt chip al filosofiei celei adev\-

EPISTOLA MARE 411

rate; iar dac\ are aceste roade, este cu adev\rat cale ner\t\-cit\ [i îl duce pe om la bun sfâr[it; iar de-i lipsit\ de ele, arenumai nume de filosofie, [i-l face pe om asemenea fecioa-relor celor nebune, care, la vremea cuvenit\, n-au avut unt-delemn în candelele lor, adic\ n-au avut în sufletele lor lu-mina care e rodul virtu]ii, nici f\clia Duhului în cugetul lor.De aceea le nume[te Scriptura nebune, pentru c\ vredniciafecioriei lor le-a fost pr\dat\ înainte de a veni Mirele [i s-auv\zut, nenorocitele, îndep\rtate de la c\mara cea de sus. Nuli s-a luat în seam\ sârguin]a fecioriei, pentru c\ le-a lipsitlucrarea Duhului. {i pe bun\ dreptate. C\ la ce folose[te ovie îngrijit\, de nu d\ roadele pentru care s-a ostenit lucr\-torul? Ce folos, iar\[i, din post [i rug\ciune [i privegheredac\ lipsesc pacea, iubirea [i celelalte roade ale Duhului, decare vorbe[te Apostolul (Gal. 5, 22)?

Îndur\ orice osteneal\ acela care iube[te s\la[ele cere[ti,pentru c\ acolo îl trage Duhul. {i împ\rt\[indu-se de harulS\u, d\ rod [i se bucur\ de osteneala lui. Ale noastre sunt,a[adar, ostenelile rug\ciunii [i ale postului [i ale celorlaltenevoin]e, pe care se cuvine s\ le s\vâr[im cu bucurie [i cun\dejde, iar florile [i roadele ostenelilor s\ le punem pe sea-ma Duhului. Iar de le pune cineva pe seama sa, locul roa-delor îl vor lua mândria [i patimile. Iar patimile, pentru su-fletele cele slabe, sunt ca un putregai, care, sporind, le surp\[i le nimice[te ostenelile.

A[adar, ce trebuie s\ fac\ acela care umbl\ în calea luiDumnezeu [i întru n\dejdea Lui? S\ îndure cu bucurie luptelepentru virtute [i pentru izb\virea sufletului de patimi, tinzândspre culmile des\vâr[irii. S\-[i pun\ n\dejdea în Hristos, cre-zând cu t\rie în iubirea Lui de oameni. {i cu o astfel de cre-din]\ [i ajutat de harul Duhului, în care [i-a pus n\dejdea sa,alearg\ neobosit, neatins de r\utatea celui-viclean. {i este ca


[i str\in de patimi, ca un eliberat al lui Hristos. C\ci dup\cum cei care, prin trând\vie, las\ s\ intre în firea lor patimilecele rele [i st\ruind în ele ajung s\ le s\vâr[easc\ lesne [ibucuro[i, ca pe ceva înn\scut [i cu totul firesc, rodind l\co-mia, pizma, viclenia [i celelalte r\ut\]i, tot a[a [i lucr\torii luiHristos [i ai adev\rului, având credin]\ puternic\, îndur\bucuro[i ostenelile cele pentru virtute, având în ajutor harulDuhului, f\cându-li-se acestea într-un sfâr[it cu totul u[oare[i fire[ti. Iar roadele ostenelii acestora sunt: pacea cea netre-c\toare, bun\tatea cea adev\rat\ [i toate celelalte. {i sufle-tul se face mai bun, mai puternic decât r\utatea vr\jma[ului,[i s\la[ al Duhului Sfânt, de la Care primind pacea nepieri-toare a lui Hristos, se une[te [i se alipe[te de Domnul. Pri-mind îns\ harul Duhului, alipindu-se de Dumnezeu [i f\cân-du-se un duh cu el, nu numai c\ s\vâr[e[te cu u[urin]\ fap-tele virtu]ii, neatins de uneltirile vicleanului, dar, lucru cutotul minunat, ia asupra lui Patimile Mântuitorului, desf\tân-du-se întru ele mai mult decât se desfat\ de cinstiri [i laudecei ce iubesc aceast\ via]\. Pentru cel care, ajutat de har, îna-inteaz\ pân\ la m\sura b\rbatului des\vâr[it, ura, prigoana [ibatjocura pentru Hristos sunt slav\, desf\tare [i bucurie denespus. C\ punându-[i n\dejdea în El, în dragostea Lui [i înbun\t\]ile ce vor s\ fie, batjocura, b\t\ile, prigoanele [i oricenecaz [i p\timire, crucea chiar, toate sunt pricinuitoare debucurie [i arvun\ a veseliei celei cere[ti. C\ Însu[i Domnulzice: „Ferici]i ve]i fi când v\ vor oc\rî [i v\ vor prigoni to]ioamenii [i vor zice tot cuvântul r\u împotriva voastr\, min-]ind pentru Mine; bucura]i-v\ [i v\ veseli]i, c\ plata voastr\mult\ este în ceruri” (Matei 5, 11-12). {i înc\ [i Apostolulspune: „Ne l\ud\m în suferin]e” (Rom. 5, 3). {i iar\[i: „Deci,foarte bucuros m\ voi l\uda mai ales întru sl\biciunile mele,ca s\ locuiasc\ în mine puterea lui Hristos. De aceea m\ bucur

EPISTOLA MARE 413

în sl\biciuni, în def\im\ri, în nevoi, în prigoniri, în strâmtor\ripentru Hristos, c\ci, când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor.12, 9-10). Iar în alt\ parte: „ca slujitori ai lui Dumnezeu, înmult\ r\bdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtor\ri, în b\t\i,în temni]e, în tulbur\ri” (2 Cor. 6, 4-5). C\ sc\ldând harul totsufletul [i umplându-l de bucurie [i putere [i îmbiindu-l cun\dejdea celor viitoare, ia de la el sim]irea durerii celor deacum [i face pl\cute Patimile Domnului.

Deci, pentru c\, ajuta]i de Duhul, la o asemenea slav\vom fi ridica]i, s\ ne purt\m dup\ dreptate [i s\ îndur\m cut\rie orice lupt\, f\cându-ne vrednici de s\l\[luirea întru noia Duhului [i de mo[tenirea Împ\r\]iei. S\ nu ne lenevim nici-când [i s\ nu sl\bim lupta, ca s\ nu c\dem din bine [i s\ fimpricin\ de sminteal\ pentru fra]i. De nu poate cineva s\ steanecontenit la rug\ciune, s\ nu se osteneasc\ în zadar, ci s\arate râvn\ în celelalte osteneli. {i s\ slujeasc\ cu bun\voin]\aproapelui, nu pentru r\splat\ ori laud\, nu cu sil\, ca [icând ar sluji trup [i suflet str\in, ci cu iubire [i credincio[ie,ca pe m\dularele sale, ca Dumnezeu s\ vad\ lucrarea sa cu-rat\ [i f\r\ vicle[ug. Nimeni s\ nu spun\ c\ nu poate s\vâr[ifaptele cele mântuitoare de suflet, c\ Dumnezeu nu cere dinparte robilor S\i cele ce sunt cu neputin]\, ba chiar, în mareaSa milostivire, a rânduit fiec\ruia lucrul pe care-l poate face,ca oricine voie[te s\ se mântuiasc\ s\-l poat\ s\vâr[i. C\zice: „Cel ce va da de b\ut unuia din ace[tia mici numai unpahar cu ap\ rece, în nume de ucenic, adev\rat gr\iesc vou\:Nu va pierde plata sa” (Matei 10, 42). {i ce poate fi mai mi-nunat decât a primi r\splat\ cereasc\ pentru un pahar de ap\rece? {i iar\[i zice: „Întrucât a]i f\cut unuia dintr-ace[ti fra]iai Mei prea mici, Mie Mi-a]i f\cut” (Matei 25, 40). Mic\-iporunca, [i mare e câ[tigul de la Dumnezeu! Dumnezeu nucere omului nimic peste puterile sale [i fiec\ruia îi r\spl\te[te


pentru lucrul s\u, mare ori mic, dup\ cugetul cu care-l s\-vâr[e[te. {i de face cineva bine cu fric\ de Dumnezeu [i înnumele Lui, lucrul s\u str\luce[te [i nu se stinge: dar de facebine pentru a fi v\zut [i sl\vit de oameni, ascult\ ce spuneDomnul: „Amin, amin, zic vou\, [i-au luat plata lor” (Matei6, 2). {i ca s\ nu ni se întâmple nou\ una ca aceasta, iat\ ceporunce[te ucenicilor S\i, [i prin ei nou\: „Lua]i aminte cafaptele drept\]ii voastre s\ nu le face]i înaintea oamenilor, cas\ fi]i v\zu]i de ei; altfel nu ve]i avea plat\ de la Tat\l vostrudin Cel din ceruri” (Matei 6, 1).

Domnul ne îndeamn\, a[adar, s\ fugim [i s\ ne dep\r-t\m de laudele cele trec\toare, venite de la muritori, [i deslava ce se ve[teje[te [i piere, [i numai pe aceea s-o c\ut\m,a c\rei frumuse]e e mai presus de cuvânt [i netrec\toare,întru care [i noi vom putea s\ ne împ\rt\[im de tainele celenegr\ite, în Hristos Iisus, Domnul nostru, C\ruia fie slava înveci. Amin.

EPISTOLA MARE 415

C U P R I N S

Cuvânt `naintede P. F. P\rinte Patriarh D a n i e l ...................... 5

OMILIA ITâlcuire alegoric\ a vedeniei `nf\]i[ate de proorocul Iezechiel ............................................ 9

OMILIA A II-ADespre `mp\r\]ia `ntunericului, adic\ a p\catului, [i c\ numai Dumnezeu poate s\ `ndep\rteze p\catul de la noi [i s\ ne izb\veasc\ din robia st\pânitorului celui viclean ...................................... 19

OMILIA A III-ADatori sunt fra]ii s\ vie]uiasc\ `n sinceritate, `n lips\ de r\utate, `n iubire [i pace, [i s\ duc\ lupt\ [i r\zboi cu cugetele cele dinl\untru .............. 22

OMILIA A IV-ASe cuvine cre[tinilor s\ str\bat\ cu luare-aminte [i grij\ drumul din stadionul acestei lumi, ca s\ dobândeasc\ de la Dumnezeu [i de la `ngeri laude cere[ti .......................................................... 26

OMILIA A V-AMare deosebire este `ntre cre[tini [i oamenii lumii acesteia .......................................................... 43

OMILIA A VI-ACei ce voiesc s\ plac\ lui Dumnezeu sunt datori s\-[i fac\ rug\ciunile lor `n pace, `n lini[te, cu blânde]e [i `n]elepciune ...................... 59

OMILIA A VII-ADespre bun\tatea lui Hristos fa]\ de oameni. Omilia cuprinde `ntreb\ri [i r\spunsuri .................... 63

OMILIA A VIII-ADespre cele ce se `ntâmpl\ cre[tinilor la rug\ciune,despre treptele des\vâr[irii [i dac\ cre[tinii pot s\ ajung\ la m\sura des\vâr[irii .............................. 67

OMILIA A IX-AF\g\duin]ele [i proorociile lui Dumnezeu se `mplinesc dup\ multe [i felurite `ncerc\ri. Numai de la Dumnezeu s\ a[tept\m izb\vire de ispitele celui-viclean .......................................... 71

OMILIA A X-ADarurile harului dumnezeiesc se p\streaz\ [i se `nmul]esc prin smerenie [i osârdie, [i se pierd prin mândrie [i trând\vie........................ 77

OMILIA A XI-APuterea Duhului Sfânt este ca focul `n inima omului. De ce are nevoie omul pentru a deosebi cugetele care se nasc `n inim\. Despre [arpele cel mort, `nfipt de Moise `n vârful lemnului, care era opre`nchipuire a lui Hristos ...................................... 80

OMILIA A XII-ADespre starea lui Adam `nainte de a c\lca porunca lui Dumnezeu [i dup\ ce a pierdut chipul s\u cel ceresc. Omilia con]ine [i câteva tâlcuiri foarte folositoare .............................................................. 89

CUPRINS 417

OMILIA A XIII-ACe roade cere Dumnezeu de la cre[tini .................. 99

OMILIA A XIV-ACei care-[i `ndreapt\ cugetele [i mintea c\tre Dumnezeu fac aceasta cu n\dejdea de a li se lumina ochii inimii. Ce trebuie s\ facem dac\ voim s\ dobândim bunurile cere[ti. Care este t\râmul lui satana [i care este t\râmul `ngerilor .............................................. 100

OMILIA A XV-AAceast\ omilie `nva]\ am\nun]it cum trebuie s\ se poarte sufletul fa]\ de Mirele s\u, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, cum trebuie s\ tr\iasc\ `n sfin]enie, ne`ntinare [i cur\]ie.Cuprinde apoi unelechestiuni pline de mult\ `nv\]\tur\, cum este aceea dac\ la `nviere toate m\dularele vor `nvia, [i multe altele: despre r\u, despre har, despre libertatea voin]ei [i despre vrednicia neamului omenesc ........ 104

OMILIA A XVI-AOamenii cei duhovnice[ti se afl\ `n ispite [i necazuri; acestea izvor\sc din primul p\cat, din p\catul lui Adam .............................................. 132

OMILIA A XVII-ADespre ungerea [i slava duhovniceasc\ a cre[tinilor; `n rândul al doilea, c\ f\r\ Hristos este cu neputin]\ a se mântui cineva sau a se face p\rta[ al vie]ii celei ve[nice .......................................................... 141

CUPRINS418

OMILIA A XVIII-ADespre comoara cre[tinilor, adic\ despre Hristos [i Duhul Sfânt, Care `n diferite chipuri `i exerseaz\ ca s\ ajung\ la des\vâr[ire ...................................... 149

OMILIA A XIX-ACre[tinii care vor s\ sporeasc\ [i s\ prop\[easc\ `n bine sunt datori s\ se sârguiasc\ spre orice lucru bun, pentru ca s\ se izb\veasc\ de p\catul ce locuie[te `n ei [i s\ se umple de Duhul Sfânt ...... 155

OMILIA A XX-ANumai Hristos, Doctorul cel adev\rat al omului celui l\untric, poate s\ vindece sufletul [i s\-l`mpodobeasc\ cu ve[mântul harului ...................... 160

OMILIA A XXI-ACre[tinul trebuie s\ poarte un `ndoit r\zboi: unul`nl\untru, [i altul `n afar\. Unul st\ `n lep\darea de grijile p\mânte[ti; cel\lalt se d\ `n inim\ [i st\ `n lupta cu cugetele venite de la duhurile r\ut\]ii .... 165

OMILIA A XXII-ADespre cele dou\ st\ri `n care se afl\ cei ce p\r\sesc via]a aceasta ............................................ 168

OMILIA A XXIII-ADup\ cum numai cei n\scu]i din semin]ie `mp\r\teasc\ pot purta m\rg\ritarul `mp\r\tesc [i de mare pre], tot a[a numai fiilor lui Dumnezeu le este `ng\duit s\ poarte m\rg\ritarul cel ceresc .... 168

OMILIA A XXIV-AStarea de cre[tin se aseam\n\ cu aceea de negu]\tor [i cu dospirea aluatului............................ 170

CUPRINS 419

OMILIA A XXV-AAceast\ omilie `nva]\ c\ niciun om, dac\ nu este `nt\rit de Hristos, nu poate birui uneltirile celui-r\u:`nva]\ ce trebuie s\ fac\ cei ce doresc slava dumnezeiasc\. ~nva]\, apoi, c\ prin nesupunerea lui Adam, am ajuns noi `n robia patimilor trupului, [i c\ de aceast\ robie am fost izb\vi]i prin taina crucii. ~n sfâr[it, `nva]\ despre marea putere a lacrimilor [i a focului dumnezeiesc........................ 174

OMILIA A XXVI-ADespre demnitatea, cinstea, puterea [i lucrarea sufletului celui nemuritor. Cum este ispitit de diavol [i cum dobânde[te izb\virea din ispite. Omilia mai cuprinde [i unele l\muriri, prin `ntreb\ri [i r\spunsuri, pline de foarte mult\ `nv\]\tur\ ............ 180

OMILIA A XXVII-AAceast\ omilie trateaz\ mai pe larg mai `ntâi despre demnitatea [i starea cre[tinului. ~nva]\ apoi multe lucruri foarte folositoare despre libertatea voin]ei, amestecând [i unele chestiuni pline de `n]elepciune dumnezeiasc\...................................... 194

OMILIA A XXVIII-AAceast\ omilie `nf\]i[eaz\ [i deplânge nenorocirea sufletului `n care nu locuie[te Domnul, din pricina p\catului. Vorbe[te [i despre Ioan Botez\torul, [i anume c\ nimeni dintre cei n\scu]i din femeie nu este mai mare decât el ...................................... 208

OMILIA A XXIA-ADumnezeu `mparte harul S\u neamului omenesc `n dou\ chipuri, cu gândul de a cere roadele lui la judecata cea dreapt\ .......................................... 211

CUPRINS420

OMILIA A XXX-APentru a intra `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu, trebuie ca sufletul s\ se nasc\ de la Duhul Sfânt. ~n ce chip se `ntâmpl\ aceasta ................................ 216

OMILIA A XXXI-ASe cade celui credincios s\-[i schimbe cugetul s\u [i toate gândurile sale s\ le `ndrepte c\tre Dumnezeu, c\ `ntru aceasta st\ cu adev\rat toat\ slujirea lui Dumnezeu .................................... 222

OMILIA A XXXII-ASlava cre[tinilor se afl\ `nc\ de acum `n sufletele lor; ea se va v\di la vremea `nvierii [i va pream\ri [i trupul, dup\ m\sura evlaviei lor .......................... 225

OMILIA A XXXIII-ASe cuvine a ne ruga lui Dumnezeu ne`ncetat [i cu luare-aminte .................................................. 232

OMILIA A XXXIV-ADespre slava de care se vor `nvrednici trupurile cre[tinilor la `nviere, slav\ care va acoperi deopotriv\ [i sufletele lor ........................................ 234

OMILIA A XXXV-ADespre vechiul [i noul Sabat.................................... 236

OMILIA A XXXVI-ADespre `ndoita `nviere, a sufletelor [i a trupurilor, [i despre slava cea felurit\ a celor `nvia]i ................ 238

OMILIA A XXXVII-ADespre Rai [i despre legea duhovniceasc\ .............. 239

CUPRINS 421

OMILIA A XXXVIII-AEste nevoie de mult\ `n]elepciune [i dreapt\ socotin]\ ca s\ afle cineva pe adev\ra]ii cre[tini; [i cine sunt ace[tia .................................................. 246

OMILIA A XXXIX-APentru ce ni s-a dat nou\ Sfânta Scriptur\ de c\tre Dumnezeu ................................................ 248

OMILIA A XL-AToate virtu]ile [i toate relele sunt legate `ntre ele; se ]in una de alta, ca verigile unui lan] .................... 249

OMILIA A XLI-AFoarte adânci sunt c\m\rile sufletului; el cre[te [i `n har, [i `n r\ut\]i ................................................ 253

OMILIA A XLII-ANu cele din afar\, ci cele dinl\untru aduc folos sau vat\m\ pe om, adic\ Duhul harului sau duhul r\ut\]ii din el ................................................ 255

OMILIA A XLIII-ADespre sporirea b\rbatului cre[tin, a c\rui `ntreag\ putere st\ `n inim\, a[a cum se va ar\ta aici, `n diferite chipuri .................................................... 256

OMILIA A XLIV-ACe fel de schimbare [i `nnoire lucreaz\ `n om Hristos, Cel care vindec\ patimile [i bolile sufletului .................................................... 261

OMILIA A XLV-ANiciun me[te[ug [i nicio bog\]ie din lumea aceasta nu-l pot vindeca pe om, afar\ numai de venirea lui Hristos. Omilia aceasta mai arat\ marea `nrudire dintre om [i Dumnezeu .................. 267

CUPRINS422

OMILIA A XLVI-ADespre deosebirea dintre Cuvântul lui Dumnezeu[i cuvântul lumii, dintre fiii lui Dumnezeu [i fiii lumii .............................................................. 271

OMILIA A XLVII-ATâlcuire duhovniceasc\ a celor `ntâmplate pe vremea Legii vechi ............................................ 275

OMILIA A XLVIII-ADespre credin]a `n Dumnezeu cea adev\rat\ .......... 284

OMILIA A XLIX-ANu este de ajuns s\ se lepede cineva de pl\cerileacestei lumi, ci trebuie s\ [i dobândeasc\ fericirea din lumea cealalt\ .................................................. 288

OMILIA A L-ADumnezeu este Cel ce face minuni prin sfin]ii S\i .... 291

ALTE {APTE OMILII Cuvânt despre paza inimii ...................................... 295Cuvânt despre des\vâr[irea `n duh.......................... 309Cuvânt despre rug\ciune ........................................ 316Cuvânt despre r\bdare [i dreapta socotin]\ ............ 325Cuvânt despre `n\l]area min]ii ................................ 341Cuvânt despre iubire .............................................. 354Cuvânt despre libertatea min]ii................................ 373Epistola mare a Sfântului Macarie ............................ 395

CUPRINS 423

Redactor: Marinela BOJINCorector: Elena T|BU{

Tehnoredactare computerizat\: Aurelia DROAN|

Format 16/61x86. Coli de tipar 26 1/2. Cd. nr. 828

TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC {I DE MISIUNE ORTODOX|

Intrarea Miron Cristea nr. 6, Sector 4, Bucure[ti, 040162Telefon 021 406 71 93; 021 406 71 94; Fax: 021 300 05 53

[email protected]@[email protected]

OMILII DUHOVNICE{TI...Sfântului Macarie cel Mare i se atribuie 50 de Omilii, a c\ror profunzime...

Documents

Transcript of OMILII DUHOVNICE{TI...Sfântului Macarie cel Mare i se atribuie 50 de Omilii, a c\ror profunzime...