După Oltcitul electric, urmează Fiatul Seicento şi VW Beetle electric

November 4th, 2011 danmarinescu

Inginerul Nicolae Daniel Marinescu a fost primul român care a omologat o maşină electrică. Piteşteanul a modificat maşina cu mâna lui, îndeplinidu-şi astfel un vis mai vechi şi spune că nu se va opri aici.

Un Oltcit ca oricare altul ai putea spune când te uiţi la micuţa maşină vişinie cu care inginerul Daniel Marinescu se plimbă prin oraş. Ceea ce face diferenţa stă ascuns însă sub capotă. Este vorba de un motor electric şi şase baterii montate pe maşină. Din vechea maşină a inginerului a rămas doar caroseria, sistemul de frânare, instalaţia electrică şi transmisia.

Când motorul bătrânului Oltcit l-a lăsat, inginerul s-a gândit să-şi îndeplinească visul de a construi o maşină electrică. A mers la RAR şi a cerut îndrumare de la specialişti pentru a afla ce legi şi norme tehnice trebuie să respecte, iar următorul pas a fost să cumpere un motor electric de la REMAT care fusese folosit pe un stivuitor pe care l-a recondiţionat.

A înlocuit apoi motorul termic de pe maşină şi toate componentele relaţionate cu unul electric. A montat apoi controlerul, partea electronică şi bateriile. Pentru că maşina depăşise sarcina totală maximă indicată de constructor, a fost nevoit să renunţe la bancheta din spate a maşinii.

Maşina electrică a fost botezată Eltcit de la Electric Oltcit, Electric Citroen sau chiar Electric for city. Modelul a fost denumit XP, un acronim venit de la Iată că se poate!

Consum de 10 lei la 100 kmMaşina are o autonomie de 40 de kilometri, iar viteza maximă pe care o atinge este de 75 de kilometri pe oră. Autonomia poate fi mărită prin achiziţionarea unor baterii pe bază de Litiu şi Polimer.

“Bateriile încep să scadă fiindcă au plumb şi mai ales că folosesc maşina zilnic. Am făcut până acum aproximativ 2000 de kilometri cu ea. Autonomia poate creşte dacă se folosesc baterii mai uşoare şi cu performanţe mai bune, cum sunt cele cu Litiu Polimer dar sunt mai scumpe. La plecarea de pe loc consumă şi 200 de A, dar la o medie de 100 de kilometri consumă 20 kW/h”, explică inginerul. Adică echivalentul a doi litri de benzină, ceea ce înseamnă 10 lei.

Încărcarea bateriilor durează aproximativ 7-8 ore şi se poate face la orice priză normală. În plus, maşina are la bord un indicator de încărcare a bateriei şi un jurnalier care este readus la zero la fiecare încărcare, iar şoferul ştie că după aproximativ 35 de kilometri parcurşi trebuie să găsească o priză la care să încarce bateriile. “Nu e ca în cazul motorului pe combustibil, când rămâi fără benzină să nu mai poţi merge deloc. După 10 minute de când s-a descărcat, bateria începe să se regenereze şi poţi merge, dar cu o viteză mai mică”, explică Dan Marinescu un alt avantaj al maşinii electrice.

Motor reciclatEchiparea Eltcitului l-a costat pe piteştean aproximativ3500 de euro. “Exceptând maşina, pe care am avut-o, echiparea ei m-a costat vreo 3000 – 3500 de euro. Motorul este luat de la

REMAT. Se găsesc şi motoare electrice performante pe care le poţi cumpăra de la 1500 de euro şi doar le montezi. Am încercat să păstrez caroseria la fel, fără să fac mari modificări pe a o putea omologa. Cam doi ani a durat asamblarea ei, însă în prezent o modificare de genul ăsta se poate face într-o săptămână-două.”

Pentru a ne convinge de performanţele maşinii, am testat-o, avându-l în dreapta pe “inventatorul”ei. Primul lucru pe care l-am constat la urcarea în maşină a fost planşa de bord pe care erau montate butoane diferite faţă de o maşină clasică şi lipsa ambreiajului. Am învârtit cheia în contact, după care am ridicat de un buton în sus pentru a alege sensul de rotaţie al motorului – în sus pentru a merge înainte şi în jos pentru a merge înapoi. Am băgat în viteză şi am apăsat pedala de acceleraţie încet, cu teamă. “Apăsaţi pedala cu încredere, până l-a fund!”, ne-a spus inginerul. Micuţa maşină s-a pus în mişcare fără a face niciun zgomot. Prima impresie a fost că maşina alunecă la vale ca şi cum ar fi scoasă din viteză, însă am constatat că drumul pe care rulam era perfect drept. Motorul este atât de silenţios, încât nu se aude!

Alte maşini în planInginerul Daniel Marinescu promite că nu se va opri aici şi a montat deja un motor electric pe un Fiat Seicento şi urmează să “transplanteze” unul şi pe un Volkswagen Beetle din 1976, transformându-l într-o maşină de epocă electrică.

Visul său este însă să realizeze prima maşină electrică 100% românească. ”Visez la o maşină electrică 100% românească. Să aibă motor, controler, baterii, tot ce e montat pe ea să fie produs în România”, spune acesta.

Inginerul piteştean le poate oferi consultanţă celor care vor să-şi convertească maşinile în unele ecologice. “Sunt peste 20 de persoane care m-au căutat pentru informaţii.Tot ce pot să-i fac este să-i învăţ şi să-i îndrum cum să facă reconversia singuri. Poate după ce o să capăt o autorizaţie în sensul acesta o să le modific eu maşinile”, spune optimist Daniel Marinescu.

Bărbatul nu plăteşte impozit pentru maşina sa, motorul neavând capacitate cilindrică.

Fişa tehnică a Eltcitului- motor de curent continuu, putere constantă 8 kW, putere maximă 25 kW, turație maximă 2.100 rpm.- transmisie cu cinci trepte, sistem de frânare și direcție originale- controler Zapi de 80 V- șase baterii de 12 V/135 A- sistem electric de 12 V cu invertor 72-12 V- viteza maximă: 75 km/h-accelerație: „încetișor“-autonomie: 40 km-timp de încărcare: șapte ore- întreținere periodică: 0 lei/an- costuri: 10 lei/100 km.

“Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul celor de la Caranda baterii şi de la electrostivuitoare, dl. Alexandru Stancu, unic importator autorizat Zapi în România.”, spune inginerul.

Comentarii numai pe adresa de mail (vezi “Contact“)

TIB 2011 reportaj b365.ro

October 9th, 2011 danmarinescu

Masina care consumă 10 lei la 100 de kilometri, construită în România 

Românul este inventiv. Se spune că de fiecare dată când se confruntă cu o problemă, inventează ceva şi o rezolvă. Este şi cazul lui Daniel Marinescu, unul din puţinii pionieri pe care îi are România în domeniul automobilisticii. A ajuns să fie catalogat astfel tot în urma unei probleme… pe care a avut-o cu bătrânul său Oltcit.

De afară nu arăta cu nimic ieşit din comun. Doar câteva autocolante şi starea impecabilă în care se afla te duce cu gândul că această maşină este specială. Dacă nu ar avea capota căscată şi câteva butoane şi întrerupătoare pe bord în plus, ai zice că este una din sutele de Oltcituri, care mai circulă şi astăzi pe drumurile României, datorită pasiunii proprietarilor. De fapt, maşina inginerului Daniel Marinescu, nici nu se mai numeşte Oltcit. A rămas doar carcasa, sistemul de frânare, instalaţia electrică şi transmisia din “bătrâna” ce-a ieşit pe vremuri pe poarta uzinei de la Craiova. A rebotezat-o. Pe spate, în locul vechiului scris răsare “Eltcit”, cu litere argintii întocmai ca la maşinile noi. “Elt” de la electric şi “Cit” de la Citroen, în semn de tribut, după cum mărturiseşte chiar proprietarul. “Ideea am avut-o demult, când încă eram în liceu. Iniţial n-am avut în plan nimic. Totul a pornit de la o defecţiune la motor, foarte greu de reparat. Atunci m-am hotărât să scot motorul de tot şi să-mi realizez în sfârşit visul”. Visul lui Daniel Marinescu a fost să costruiască un automobil electric. Şi i-a ieşit, mai ales că a investit şi suficient timp: “Totul a durat un an şi ceva. Am căutat în primul rând îndrumări la oamenii specializaţi. Motorul l-am găsit la un REMAT şi l-am recondiţionat. E un motor de electrostivuitor, bulgăresc, cred”, povestește inginerul.

 

 

 

 

 

ELTCIT, deschizătoarea de drumuri

Maşina lui Marinescu nu se lauda cu performanţe ieşite de comun. După şapte ore de stat la încărcat, are o autonomie de 40 de kilometri, suficient cât pentru un drum dus-întors până la serviciu. De altfel, şi investiţia este direct proporţională cu numărul de kilometri parcurşi cu „un plin”: „Echiparea ei m-a dus undeva la 3000 -3500 de euro. Motorul şi bateriile au costat cel mai mult, cam câte o mie de euro. Maşina aproape chiar că nu contează în ecuaţie”, spune proprietarul, adăugând că „în final, am obținut un cost de 10 lei/100 km”. Probleme mari nu a avut la Registrul Auto Roman când s-a dus să-şi omologheze creaţia, cu toate că aproape tot ceea ce “a băgat” sub capota nu este nou, ci reciclat. A primit ok-ul în cele din urmă de la tehnicienii RAR şi ELCIT a devenit prima maşină electrică omologata în România care are dreptul să circule pe drumurile publice.

 

Cum poate atinge maximum 75 de kilometri pe oră şi are o autonomie care nu-i permite să ruleze la asemenea viteză timp de 60 de minute, maşina inginerului este cea mai ieftină din categoria să. E loc şi de mai bine, în schimb, la capitolul performanţă. Acumulatorii pot fi înlocuiţi cu unii mai puternici în orice moment, însă şi preţul este pe măsură. Există, spre exemplu, baterii a căror capacitate pot transforma bătrână maşină într-una de cursă lungă, alimentându-i motorul preţ de aproape 400 de kilometri.

 

ELTCIT, în acest moment, nu este de vânzare. Proprietarul său, care deja a intrat în afaceri cu reconversia maşinilor clasice în electrice, visează însă acum “la pasul doi”. “Componentele pe care le-am montat nu sunt româneşti. La noi se fabrică doar motoarele. Aşa că nu pot spune că ELTCIT este autohtonă. Visul meu acum este să construiesc sau măcar să fac parte din echipa care va realiza prima maşină electrică 100% românească”, conchide inginerul.

05 oct, 16:18 / Catalin Doscas  b365.ro

Aici este articolul original

Comentarii numai pe adresa de mail (vezi “Contact“)

Electro Carpatin

March 26th, 2011 danmarinescu

 

          

 

 

 

 

 

 

 

Cum se poate?

Dan Marinescu, un inginer din Pitești, a devenit primul român    care a modificat si omologat un automobil cu motor termic într-unul cu propulsor electric. Interesant este că mare parte din componentele folosite sunt reciclate. În final, a obținut un cost de 10 lei/100 km, iar impozitul pentru mașina sa este zero.

Cum de v-ati apucat de o asemenea ispravă?

Dintotdeauna mi-au plăcut mașinuțele electrice din parcurile de distracție. Deși eu nu prea înțelegeam, la vârsta copilăriei, ce se întâmpla prin sârmele acelea, îmi plăcea cum accelerau ferm. Cam tot atunci, visam să-mi construiesc o scândură pe care să montez o baterie de acumulatori plus patru demaroare de Dacia. Să merg cu ea la deal, nu la vale, cum făceau toți ceilalți băieți. În fine, cu mai mulți ani în urmă, șeful meu nu a vrut să-mi mai deconteze benzina. Așa că am început să studiez cum aș putea să mă descurc fără benzină.

Cum de v-ati hotărât să convertiti o mașină atât de banală, un Oltcit?

Am avut întotdeauna mașini economice și ieftine. Inclusiv două Lăstun. Ultima dintre mașinile mele a fost acest Oltcit căruia i s-a stricat motorul. Decât să-l dau la rable, am preferat să-i fac un transplant. Întotdeauna am  considerat că Oltcitul este o mașină care nu a fost apreciată la valoarea sa. Studiind ce au mai făcut alții prin alte țări, am ajuns la concluzia că mașina asta avea destule calități pentru a suferi o conversie. Ca dimensiuni, este tocmai bună pentru circulația prin oraș. În plus, nu are servodirecție și nici servofrână, care ar fi complicat mai mult sau mai puțin întreaga lucrare. Răcirea cu aer a reprezentat un alt atu.

Cum a fost aleasă solutia respectivă de conversie?

        Există kituri de conversie ce pot fi folosite ca atare. Inițial, am folosit și eu pe acest Oltcit un motor și un controler american. De fapt, comanda a fost făcută în SUA, dar coletul a sosit din China. Toate bune și frumoase – autonomie, demaraj, viteză și așa mai departe –, atât doar că, din diverse motive, a trebuit să renunț la acel kit care costase în jur de 2.000 de euro.Așa am ajuns să cumpăr de la cei care colectează fier vechi un motor electric de curent continuu de 8 kW. Probabil că respectivul motor fusese folosit inițial pe un stivuitor bulgăresc sau pe un electrocar românesc. Într-un cuvânt, am ales soluția cea mai ieftină și mai simplă. La partea electronică, am fost sprijinit de importatorul echipamentelor Zapi, iar bateriile cu gel le-am procurat de la Caranda.

Cum a decurs conversia propriu-zisă?

Mai întâi, am fost în audiențe la RAR, în București, unde am stat de vorbă cu o serie de

oameni cumsecade și deschiși.  Răspunsul lor a fost cât se poate de categoric: „dacă trece toate probele, va primi omologarea fără probleme“. Ușor de zis, dar greu de făcut! Am început, bineînțeles, prin a arunca de pe mașină tot ce devenea inutil: motorul și accesoriile sale,eșapamentul  și ezervorul de benzină. În total, am scăpat cam de 150 kg, iar roata de rezervă am mutat-o în spate, sub podea. Masivul motor electric împreună cu două baterii, plus toată electronica cântăresc în jur de 150 kg. Alte patru baterii a câte 42 kg fiecare le-am așezat în portbagaj. Depășeam acum sarcina totală maximă indicată de constructorul mașinii. Cei de la RAR mi-au sugerat să renunț la locurile din spate pentru a reintra în „legalitate“. Atunci, m-am hotărât să renunț la banchetă și am mai salvat vreo 30 kg. Mutând bateriile mai spre mijlocul mașinii, i-am îmbunătățit și ținuta de drum.

Cum a fost la RAR?

De aici, din Pitești, am fost trimis la București,unde au supus mașina unei serii de teste și măsurători. Pot spune că, deși nu au fost prea îngăduitori, nu mi-au pus piedici de niciun fel. Mi-au zis ce anume trebuie să remediez, spre exemplu, a fost nevoie de un scut metalic pe sub motor și de o garnitură de cauciuc în jurul capotei. Unele cerințe au fost hilare, precum etichetele de pe bord, dar am făcut „cum scrie la carte“ și am mers mai departe. Când totul a fost gata, mașina a fost supusă mai multor probe. A trecut toate încercările, iar eu am primit cartea de identitate.

Cum de sunteti primul?

Foarte multă lume crede că la RAR sunt oameni răuvoitori și vorbesc vrute și nevrute despre ei. Tocmai acesta este și motivul pentru care cei câțiva români care și-au electrificat“ mașinile nu au mers până la capăt, să ceară și eventual să obțină omologarea individuală. Cei care au făcut testele și mi-au eliberat cartea de identitate mi-au spus că sunt prima persoană particulară care și-a omologat mașina transformata într-una cu propulsie electrică. Nu mai văzuseră așa ceva până atunci. Sper să mai vină și alții după mine.

Cum se poartă lumea fată de dvs. si această masină electrificată?

O parte mă felicită. Pentru alții, care au mașini mult mai puternice, sunt invizibil. Unele cunoștințe se miră că am reușit singur, fără vreo instituție de cercetare sau vreo firmă specializată care să mă susțină. Probabil sunt și câțiva care mai  invidiază. Mulți dintre cei care nu știu nimic despre mașina asta se miră atunci când trec pe lângă ei fără nici cel mai mic zgomot! Într-adevăr, dincolo de  schimbarea soluției de propulsie și a economiilor pe care le obțin zilnic, cel mai șocant detaliu este silențiozitatea. Cu toții știm ce zgomot face un aspirator, o bormașină sau o mașină de spălat. Ei bine, nici Oltcitul meu nu este mai zgomotos.

Cum functionează masina?

Cât se poate de simplu. Învârt cheia în contact, selectez sensul de

rotație al  motorului, înainte sau înapoi, aleg oricare treaptă de viteză dintre cele cinci și apăs pedala de accelerație. În treapta a patra, pe standul RAR, mașina a atins 75 km/h, iar în a cincea – 73 km/h. În oraș, folosesc treptele trei, patru și cinci, iar dacă am de urcat o rampă abruptă folosesc treptele unu sau doi. Se simt anumite diferențe de dinamică între  o treaptă și alta, dar nu în același fel ca la motorul cu benzină. În toate cazurile, pornind de pe loc, ai senzația că aluneci pe o pantă mai lină sau mai abruptă, în funcție de treapta aleasă. Atunci când vreau să merg înapoi, electronica de putere îmi înjumătățește turația motorului, este o setare de bun simț. Tot din setările controlerului, pot opta pentru accelerații rapide, în detrimentul autonomiei, sau pentru porniri line și un consum de energie mic. Aici încă mai trebuie să experimentez care setare mi se potrivește cel mai bine.

Cum ar arăta fisa tehnică pentru Oltcit electric „à la Marinescu“?

Motor de curent continuu, putere constantă 8 kW, putere maximă 25 kW, turație maximă 2.100 rpm. Transmisie cu cinci trepte, sistem de frânare și direcție originale oltenești. Controler Zapi de 80 V, cu posibilități nefolosite încă de a recupera energia de frânare, șase baterii de tracțiune cu gel 12 V/135 A, numeroase piese manufacturate și inventate de mine. Sistem electric de 12 V cu invertor 72-12 V, unde am putut am montat leduri. Ventilația este

originală, însă nu și încălzirea. Viteza maximă: 75 km/h. Accelerație: „încetișor“. Autonomie: 50 km. Timp de încărcare: circa șapte ore. Întreținere periodică: 0 lei/an. Costuri: 10 lei/100 km.

Cum este cu plata impozitului?

Ei, asta a fost o mare satisfacție pentru mine! „Cum adică cilindree zero?“ m-au întrebat funcționarii. Le-a trebuit ceva timp celor din Primărie să înțeleagă că, deși am mașină, nu mi-o pot impozita.

Text: Dan Athanasiu. Foto: Radu Chindriș

(articol preluat din revista « Auto Motor si Sport » nr 9/2010)

Comentati numai pe mail (vezi (“Contact“)

REALIZARI PROPRII

March 20th, 2011 danmarinescu

20/mar/2011: 

Am hotarat sa adaug acest articol, in primul rand ca sa aveti informatii despre ce se petrece in interiorul echipei si in special in acea parte a ei care se ocupa de crearea de componente romanesti pentru a fi folosite in transformarile ulterioare.

In ceea ce priveste motorul, exista doua posibilitati pentru motorul electric : de CC sau de CA. Multe nu ar mai fi de descoperit la aceste motoare, numai poate in ceea ce priveste materialele pentru rotor si stator. Din motivul asta, singura preocupare a noastra este sa gasim un producator “decent” in tara.

Din alt punct de vedere, desfasuram incercari in a obtine un controler performant, specializat si de asemenea decent dpdv al pretului, care sa fie bineinteles, romanesc.

Informatii mai detaliate gasiti in pagina “Cercetare” unde adaugam informatii imediat ce obtinem si rezultate.

03/apr/2011   Am adus de la Brasov un “Seicento” pt transformare; proiectul a fost inceput de Dl. Codreanu si din diverse motive, abandonat. Preluat de mine, voi incerca sa obtin ceva performante cu el. Ce ma bucura cel mai mult, este ca e foarte usor; cat un Tico si ofera un placut ambient interior.

Va voi tine la curent pe cei interesati…

Comentati numai peadresa de mail (vezi “Contact“).

Sunteti bine veniti in “garajul” nostru !

March 13th, 2011 danmarinescu

Aici speram sa gasiti ceea ce cautati, fie ca doriti sa va transformati masina in vehicul electric, fie ca doriti informatii despre transformare, sau pur si simplu ati venit din curiozitate.

Simtiti-va ca acasa !

Incercam pe cat posibil sa va fim de folos. Recunoastem deschis ca nu suntem genii, si nici nu vrem sa reinventam roata !  De aceea, ce veti afla de la noi vor fi numai informatii verificate sau aflate din surse sigure si publice. Am dorit in primul rand sa cream un loc specializat, care a aparut si se va dezvolta in jurul unei idei, unei solutii, unei variante care incepe sa devina din ce in ce mai necesara si mai convenabila ; este vorba de – sa-i zicem generic, ELECTRO-VEHICUL, prescurtat EV din respect pentru denumirea deja consacrata in literatura de specialitate (EV de la “electric vehicle”).

Trebuie neaparat specificat faptul, ca nu dorim sa discutam in mod special despre performantele preturile, confortul- mai pe scurt despre  avantajele si dezavantajele vehiculelor electrice sau hibride ce apar pe piata gratie producatorilor consacrati de automobile si nici sa cream discutii contradictorii despre activitatile sau “produsele” lor. Tot ce dorim, este sa informam pe cei interesati ca pe langa posibilitatea achizitionarii unui asemenea vehicul, mai exista si o varianta -hai sa-i zicem – mai “accesibila” si anume, transformarea propriului vehicul (cu propulsie clasica) intr-un EV.

Acesta este de fapt principala noastra activitate in jurul careia se contureaza si alte activitati legate de subiect…

Bineinteles ca nu excludem nici o tema de discutii, daca este legata de ideea de vehicul electric sau metode, idei, solutii in vederea transformarii in ev.

Comentati numai pe adresa de mail (vezi “Contact“) !

Am uitat sa va zic de ELTCIT

March 9th, 2011 danmarinescu

Aaa… apropos de Lista-O-Sa(To Do List)

In timp ce mai toata lumea, la care povesteam ce vreau sa fac, ma sfatuiau sa-mi vad de treaba, sa stau locului sau pur si simplu imi ziceau ” Ce, daca s-ar putea realiza, n-ar fi facut altii pana acum?”, eu, i-am ascultat pe cei ce m-au sfatuit “sa-mi vad de treaba”, si …”mi-am vazut…de treaba”.

Asa m-am ales cu prima masina romaneasca cu motorizare integral electrica omologata in Romania, si m-am gandit sa-i dau un nume…  ELTCIT mi s-a parut a fi foarte potrivit, mai ales ca se putea banui ca vine de la Electric Oltcit, sau Electric Citroen(ca de fapt asta este, nu?) dar tot asa de bine, putea veni de la Electric 4 city!

Bun, Eltcit, este marca, dar tipul ? modelul? parca mai trebuie ceva ! Aha ! Am gasit! XP!  si nu e de la Windows ! ci de la XP=ICSP=Iata Ca Se Poate

Asa m-am gandit eu, si cred ca in Romania, ar trebui sa se infiinteze un club cu numele asta, si-atunci, poate am reusi mai multe…

http://garajelectric.ro/wp-content/uploads/2011/03/16-3.png