OCTOIHULIeromonahului Macarie

1510 – 2010 ♦ Arhim. Veniamin Micle ♦

Studiul realizat de Părintele Arhimandrit Venimin Micle despre Octohiul Ieromonahului Macarie a apărut cu prilejul aniversării a 500 de ani de la tipărirea

acestuia, fiind cea de-a doua carte tipărită de ieromonahul Macarie. Importanţa Octoihului este foarte bine prezentată de Părintele Arhim. Veniamin, Octoihul fiind o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei săptămâni consacrându-i-se succesiv câte un glas.

Octohiul sau Osmoglasnicul a ieşit de sub tipar la 26 august 1510, în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr zis Vlăduţ (1510-1512). Este un tip interesant şi rar al acestei cărţi, pentru că nu este nici un Octoih Mare, care cuprinde cântările Vecerniei şi Utreniei pentru toate zilele săptămânii, pe toate

cele opt glasuri, dar nici un Octoih Mic, care cuprinde aceleaşi slujbe, pe cele opt glasuri, dar numai pentru zilele de sâmbătă şi duminică. Este un tip mixt,cuprinzând slujbele din toate zilele săptămânii pe glasul 1, iar cele de pe glasurile 2-8 numai din zilele de sâmbătă şi duminică. Deşi Macarie a tipărit şi Octoihul Mare de la Cetinie din 1493-1494, totuşi, pentru imprimarea celui din 1510 a avut ca model un alt manuscris, provenit din Ţara Românească.

Macarie (1507-1512) a fost călugăr de provenienţă sârbă, preot, tipograf şi gravor în Ţara Românească, Veneţia, Muntenegru. Limba de tipărire a cărţilor a fost slavona. Învaţă meşteşugul tipografic la Veneţia în tipografia lui Andreas Toressani. Tipografia cu setul de litere chirilice este cumpărată de voievodul Gheorghe Cernoievici împreuna cu care aceasta ajunge în Muntenegru la Cetinje. Duhovnicul Macarie tipăreşte acolo între anii 1493-1496 două părţi ale Octoihului, Psaltirea, Molitvenicul şi un Evangheliar.

După cucerirea Muntenegrului de turci, este posibil ca Macarie să fi fugit în Ţara Româneasca şi sub patronajul domnilor Radu cel Mare şi Mihnea cel Rău să realizeze tipărirea Liturghierului în limba slavonă de redacţie mediobulgară. Urmează Octoihul tipărit sub domnia lui Vlad cel Tânar şi Evanghelia la comanda lui Neagoe Basarab. Ieromonahul Macarie, cum semneaza epilogurile celor trei cărţi imprimate în Ţara Românească, nu mai este cunoscut după anul 1512. Setul de litere folosit în Muntenegru este altul decât cel folosit pe teritoriul românesc, ceea ce nu exclude identitatea lui Macarie, care putea fi un tipograf ambulant. Tipăriturile sale slavo-române poarta stema Ţării Româneşti şi unele elemente specifice decorării manuscriselor autohtone. Comune pentru tipăriturile muntenegrene şi muntene sunt: postfaţa Octoihului din 1494 şi epilogul din Octoihul din 1510 ca şi amintirea în Liturghierul din 1508 a unor sfinţi naţionali sârbi (Sava si Simion), care ar putea demonstra ca a existat un singur tipograf Macarie, duhovnic sau ieromonah.

Din iniţiativa Î.P.S. dr. Nifon Mihăiţă, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei a fost reeditat, la o jumătate de mileniu de la apariţia sa în atelierul tipografic de la

Mănăstirea Dealu al ieromonahului cărturar Macarie, „Octoihul”, cea de-a doua carte executată în „tehnică Gutenberg” în acelaşi atelier din spaţiul românesc şi sud-est european. Apărut sub egida Arhiepiscopiei Târgoviştei şi Academiei Române, acest „Octoih” reeditat a fost lansat şi binecuvântat de Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel la momentul solemn al Proclamării locale a Sfântului voievod Neagoe Basarab, sâmbătă, 26 septembrie, anul de la Hristos 2009.

Părintele Arhimandrit Veniamin a prezentat importanţa acestei cărţi de cult bisericesc şi îndelungata ei folosinţă într-un mod excepţional, iar pentru clarificarea disputelor, Părintele Veniamin, a recurs la comparaţia celor două ediţii, privind tehnica, literele, gravurile, ilustraţiile, textul şi limba