Octavian Paler - Avem Timp

Avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,avem timp sa citim si sa scriem,sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim princenusa lor mai tarziu.Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accidentoarecare,avem timp sa ne-alungam intrebarile,sa amanam raspunsurile,avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.Avem timp pentru toate.Nu e timp doar pentru putina tandrete.Cand sa facem si asta murim.

Am invatat.de Octavian Paler

Am invatat(continuare de la avem timp)Am invatat unele lucruri in viata pe care vi leimpartasesc si voua!!Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeascaTot ce poti face este sa fii o persoana iubita.Restul ... depinde de ceilalti.Am invatat ca oricat mi-ar pasa mieAltora s-ar putea sa nu le pase.Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredereSi ca doar in cateva secunde poti sa o pierziAm invatat ca nu conteaza CE ai in viataCi PE CINE ai.Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmeculcca 15 minuteDupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea cepot altii mai bine sa facaCi cu ceea ce poti tu sa faciAm invatat ca nu conteaza ce li se intamplaoamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolvaAm invatat ca oricum ai taiaOrice lucru are doua feteAm invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cucuvinte caldeS-ar putea sa fie ultima oara cand ii veziAm invatat ca poti continua inca mult timpDupa ce ai spus ca nu mai potiAm invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,cand trebuieIndiferent de consecinteAm invatat ca sunt oameni care te iubescDar nu stiu s-o arateAm invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL safiu suparatDar nu am dreptul sa fiu si rauAm invatat ca prietenia adevarata continua sa existechiar si la distantaIar asta este valabil si pentru iubirea adevarataAm invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vreatuNu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.Am invatat ca indiferent cat de bun iti este unprietenOricum te va rani din cand in candIar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fiiertat de altiiCateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tineinsutiAm invatat ca indiferent cat de mult suferi,Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar puteainfluenta personalitateaDar ca TU esti responsabil pentru ceea ce deviiAm invatat ca, daca doi oameni se cearta, nuinseamna ca nu se iubescSi nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca seiubesc.Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana peprimul locSi nu faptele saleAm invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucruSi pot vedea ceva total diferitAm invatat ca indiferent de consecinteCei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung maideparte in viataAm invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva

oreDe catre oameni care nici nu te cunosc.Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ainimic de datCand te striga un prieten vei gasi puterea de a-lajuta.Am invatat ca scrisulCa si vorbitulPoate linisti durerile sufletestiAm invatat ca oamenii la care tii cel mai multIti sunt luati prea repede ...Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seamaUnde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu ranioamenii si a-ti sustine parerile.Am invatat sa iubescCa sa pot sa fiu iubit

Definitia cicatricelor Octavian Paler

Cand doare cicatriceane doare rana vechesau faptul c-am uitat-o?

Definitia despartirilor

Nu stiam ca floarea amara a singuratatiiare daca o atingi pe obrazsunetul unor pasi care pleaca.

Definitia dragostei Vino, sa pot regasi drumul spre mine.

Definitia liniilor paralele

Tu mergi langa intrebarile mele,eu merg langa linistea ta.

Tu mergi langa zorii dragostei mele,eu merg langa amurgul parului tau. Definitia nedezradacinarii

Si picaturile de sange stiu ce inseamna acasa.Altfel s-ar rataci prin corpsi-ar uita sa se intoarca la inima.

Definitia pasului absent

Doar un pas ne desparte.

Nu stiu daca pasul absente al meusau al tau.Tu stai pe un mal al luieu pe altulsi intre noi curge noaptea.Ca sa ajungem atat de aproapeca sa ramanem atat de departedoar un pas ne despartesi intre noi curge noaptea continuuprin pasul absent.

Definitia unui strigat

Ti-as spune ceva,despre noi,despre zapada de-afara,despre dragostea mea.Ti-as spune ceva,orice,numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.Ti-as spune ceva,ce-ai stiut,sau ce stiu,dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

Definitia usilor inchise

E o rana in scandura usiiunde-am batut si n-a raspuns nimeni.Deschideti cu grija,sa nu loviti rana cu cheia.

Definiţia cearcănelor

Potecă secată fără să ştiu.De ce a rămas prăfuită de umbrăde ce insomnia rătăceşte nocturnnumai în jurul ochilor noştri.

Definiţia gravitaţiei

Din cauza gravitaţiei nu pot pleca săgeţile plopilor

din cauza gravitaţiei ziua se întoarce înnoaptedin cauza gravitaţiei ne întoarcem şi noi în pământ.

Definiţia ipotezei

Şi dacă cerul e până la urmănemărginita mare?Şi dacă luna nu-i decât pământul însuşiObrazul nostru pământesc privit în apă?

Definiţia lacrimei

Lacătele de piatrăSe deschid cu râuriLacătele de apă Se deschid cu steleLacătele din noiSe deschid cu o lacrimă.

Definiţia nenorocului

Sunt drumuri ce ne caută demult.Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi În căutarea lor pe alte drumuri.

Definiţia zăpezii

A îngheţat lumina în somnşi cade mirată pe străzivisând că răsare la poli.

Impostura

Ceilalţi lupi m-ar sfâşâia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns...

Lecţie inutilă de logică

Aşa se întâmplă logic,plecăm şi sosim undeva.Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,

ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,nu sosim unde-am vrutdar sosim undeva şi câtă vreme sosim undevatotul e logicchiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,totuşi am plecat şi am sosit undeva,am greşit drumul, dar am sosit undeva,dar când nu mai sosim nicăieritotul devine ilogic. Spre ce ne ducemdacă nu sosim nicăieri?

Nu m-am născut ieri

“Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită” dar „oricum ai tăia, orice lucru are două feţe” deci şi eu aşa că „Restul ... depinde de ceilalţi”. Un lucru în care m-am luptat să cred e că ”trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea. Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii”. depinde ce conţine acel trecut pentru că unele fapte nu pot fi ignorate şi unele consecinţe nu pot fi surmontate. Eşti omul trecutului tău. Cândva, acel TU nu era definit, era înformare şi s-a schiţat ca răspuns la stimulii actuali în acel timp. De atunci îţi faci idee despre cum ai vrea să nu fie deşi habar n-ai care e alternativa. Important e să fie ALTFEL! Eşti optimist, nu eşti prost, ai expectanţe mari de la tine şi de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi să o mai faci, le întorci spatele, le arăţi că nimeni nu e de neînlocuit, încerci să te convingi şi pe tine de asta, urli, te întrebi când ai avut timp să greşeşti atât de mult că instanţele alea mai mari că voinţa şi creierul tău să-ţi aplice acest tratament. Şi atunci înveţi că „indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”. Îţi propui să pedepseşti orice urmă de slăbiciune care apare în tine pentru că „doioameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit”. Şi alegi că ce vezi tu e corect încercând să stabileşti nişte certitudini. Slăbiciunea (sentimentul) pentru cineva îţi creste disponibilitatea către ascultarea cu atenţie a părerii lui şi asta ar dărâmă edificiul tău. Apoi mai creşti un pic şi, da, vezi că nu eşticentrul universului şi că lumea merge liniştită înainte fără participarea ta activă la ceva, la orice. Te vezi iar mic între elefanţi care fie că se apropie cu afecţiune sau cu agresiune de tine, te calcă în picioare pentru că nu-ţi bănuiesc fragilitatea. Te repliezi, îţi redefineşti parametrii şi cred că atunci înveţi că „cei care suntcinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă”. Te uiţi în urmă şi vezi că mai mult de jumătate din alegerile care ţi-au trasat drumul nu au fost ale tale şi din restul mare parte au fost făcute prin excludere mai degrabă decât prin afinităţi reale... Pentru că acea primă idee a rămas: aşa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urăşti, te condamni şi te blamezi. te refugiezi într-o nouă idee : „nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii. Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi"” Dar (ca să vezi!!!) nu eşti omul care dea vina pe alţii.Şi ei au avut motivaţiile lor, şi ei sunt oamenii trecutului lor. Nu poţi să te ierţi pentru că dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai să schimbi macazul şi să intri în altă luptă. Aici e mai delicat pentru că, vezi tu, e ca într-un sistem opresiv.. Ani de zile scopul tău esă-l subminezi, iar când el se surpă te trezeşti fără obiectul urii, fără duşman. Eşti liber... Dar prea târziu. E un decalaj pe care trebuie să-l recuperezi rapid şi te dărâma spaţiul asta nou din jur. În toată acea perioadă de izolare sperai în lucruri de genul „sunt

oameni care te iubesc dar nu ştiu s-o arate”. Revelaţia de după război e tocmai confirmarea! Te bucuri dar nu mai poţi să te dedici lor cum ai fi făcut-o dacă nu te-ar fi târât prin supărări. Devii circumspect dar conştiinţa îţi spune că atunci ”când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat. Dar nu am dreptul să fiu şi RĂU”. Nu vrei să-i dezamăgeşti dar diferenţele sunt deja prea mari şi orice fapta a ta pare o răutate. Ei te-au pierdut undeva pe drum şi nu te mai cunosc pentru că au fost absenţi la schimbările petrecute în tine în toţi anii ăştia”. Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile”. Ca un lait-motiv, consideri că vina îţi aparţine şi te macină cum să faci ca să păstrezi echilibrul între ce vrei tu şi ce vor ei. Fugi dintr-o extremă în alta: te izolezi sau te dedici cu frenezie anturajului. Cauţi mereu varianta aia care să contrasteze cu aşa nu-ul. Mai înveţi cu dezamăgire că aşa nu-urile sunt încă multe altele decât ăla iniţial de care fugeai. Şi apoi...”viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc”. Pentru că îţi iluminează toate lucrurile pe care le-ai învăţat şi tu nu ştiai că le ştii.

Paradoxul zilelor noastre

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:cladiri mai mari, dar suflete mai mici;autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.Avem case mai mari, dar familii mai mici,Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;avem mai multe functii, dar mai putina minte,mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;mai multi experti si totusi mai multe probleme,mai multa medicina, dar mai putina sanatate.Bem prea mult, fumam prea mult,Cheltuim prea nesabuit,Râdem prea putin,Conducem prea repede,Ne enervam prea tare,Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor sine rugam prea rar.Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sane facem o viata,Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem problemecând trebuie sa traversam strada sa facem cunostintacu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.Am curatat aerul, dar am poluat solul.Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.Am construit mai multe calculatoare: sa detina maimulte informatii, sa produca mai multe copii caniciodata, dar comunicam din ce în ce maiputin.Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestieiîncete; oamenilor mari si caracterelor meschine;profiturilor rapide si relatiilor superficiale.Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, darmai multe divorturi,Case mai frumoase, dar camine destramate.Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta,moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,corpuri supraponderale si pastile care îti induc oricestare, de la bucurie, la liniste si la moarte.Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,dar nimic în interior.Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceastascrisoare si în carepoti decidefie sa împartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi aceste randuri.Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care teveneraza, pentru ca acel copil va creste curând si vapleca de lânga tine.Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel delânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pecare o poti oferi cu inima si nu te costanimic.Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului sipersoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa ospui din inima.O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atuncicând sunt sincere.Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sapretuiesti acel moment pentru ca într-o zi aceapersoana nu va mai fi lânga tine.ai.timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care leFa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-titimp sa împartasesti gândurile pretioase pe care leai.

Perplexitate

Tu spui, liniştit, „adevăr”Ei se uită la tine şi tac,fără să priceapă ce vrei,dar pentru că sunt oameni educaţiîntreabă: „Cât costă?”Tu le arăţi mâinile goale,dar ei nu mai pricep gestul demultşi, nedumeriţi, dau să plece.Tu alergi şi le spui: „speranţă”.Politicoşi, ei se opresc şi te întreabăîncă o dată: „Cât costă?”Iar tu nu şti ce valoare are aperanţa. Şi taci.

Viata pe un peron

Sa astepti oricat.Sa astepti orice.Sa nu-ti amintesti in schimb orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.Sa nu numeri zilele.Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureazatoata viata.Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul din care traim.Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa speresingur.Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavandaltceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratateae o barfa care nu te invinuieste ca esti egoist.Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.

Zodia Racului

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi.Te-aş întâlni printre amintiri

şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul, te-aş târî cu mine înapoi, să ne iubim tineri şi nevinovati, după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocenţipâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă, am dispărea într-un mit.Dar nu sunt un rac autentic, în zadar mă tot laud cu zodia mea, sunt condamnat să merg înainteşi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de ractoată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Digul

Marea loveste digul pe care in seara aceea n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra udaluneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesupt.Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atentiincat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,apoi ne vom aduce aminte mai rarsi il vom uita in cele din urma,vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.Acum chiar daca as merge pe dig,nu mai pot s-o fac decat singur. Pot alunecasau pot inainta curajos. E totuna.Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,sa ascult marea lovindu-se intr-una de dig, sa ma intrebcine sunt, ce varsta am si ce caut aici.Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,ca si cum l-as cunoaste?

Moartea cuvintelor

Un chip de nisipşi mîini de nisipişi limba în gură mi-e tot de nisipnu mai pot să spun nimic în apărarea meaîn acest tribunal de nisipcu lumini de nisipgrefieri de nisip

şi cineva care întoarce clepsidra.Tot ce-am iubit s-a transformat în nisiptot ce-am greşit s-a transformat în nisipşi judecători de nisipmă judecăşi mă condamnă la moartepe un eşafod de nisip.

MemoriePosted on January 22nd, 2008 by Sasha O pasăre cu o singură aripăşi cu alta transformată în lanţ,o pasăre cu o aripă rămasă să spereşi alta pe care o tîrăşte în zbor,o pasăre-mi trece noaptea prin somnşi dimineaţa o găsesc răstignităîn acelaşi loc unde searaam lăsat-olovindu-şi lanţul cu aripa.Filed under: Scrisori imaginare, poezii | 7 Comments » FoculPosted on January 21st, 2008 by Sasha Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focullovind două pietre.Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului oms-a lovit de prima întrebare,cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă,să-şi lumineze mîinileşi teama de el.Poate focul n-a fost decît un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,cînd vulturii coboară în noişi ne temem. SingurătatePosted on December 20th, 2007 by Adela Voi care vă întoarceţi acasăşi după ce-aţi închis uşaspuneţi “bună seara”voi nu ştiti ce-nseamnăsă intri pe o uşa tăcând.Octavian Paler - ElegieMai bine sa umplem cu floritoate craterele vulcanilor, sa uitam mortii neîngropatisi vîntul sa caute singurce mai e de gasit prin cenusa, mai bine sa ne ducem departe de ranile noastre,

sa nu regretam nimic si sa cultivam trandafiri, mai bine sa fixam sarbatorileîn zile fara memorie, mai bine sa ducem ucigasilor crinisi sa-i decalram inocenti, mai bine sa convingem fantomelesa ne lase în pace, sa ne ducem departe de ranile lorsi cît mai discret, sa nu deranjam cu tristetile noastre pe nimeni, înainte de a spune ca toate acestea-s firesti.