Rentors

Stpne codru, crai btrn:Mai ii-le tu minte, oare?...La umbra unui fir de nalbPlngea o floare de cicoare,i-un firicel de izm-creaSe sruta atunci cu Oltul...Atunci m-am dus n lume eu,Feciorul lui Iosif preotul!

Printe-al meu din vremi de mult,Era i-o cas la rscruci...Era a noastr... Nu tiu, tuAminte dac-i mai aduci?...C matca Oltului bteaLa colul casei ntr-un soc,i-n Olt se oglindeau, din geam,Trei rdcini de busuioc...

Cnd mi-am luat ntr-un amurgDe frunza ta bunul rmas,Era i tata... tii-l tu?...i mama sta sfrit-n glas...i htrul dasclu Ilie,Cel nelept, glume i chiop,La vatr rzimat spuneaO pilduire din Isop...

Btrne codru! Eu m-am dus,Rpus de-un gnd nebun, pesemne,Uitat-am pilda lui Isop,Vrtejului s nu m-ndemne...Dar ostenit odat' privindLa zarea cerului albastr,Am plns, i gndul m-a btutS m ntorc la casa noastr!...

...i m-am ntors, stpne-al meu!...Dar casa noastr nu mai este...Azi, rogu-te, s-mi spui din frunzndurerata ei poveste!C dasclu Ilie-i mort...Cum s-a schimbat de-atuncea satul...i Oltului i-a mutat matcaPorunc de la mpratul...

Cinstite crai! A fost demult.C s-a schimbat att de-atunci:Seninul razelor de soarei faa florilor din lunci...i-n valul vremilor s-a dusA vieii mele diminea,Cum s-o fi dus demult pe OltCel firicel de izm-crea...

Zadarnic cat stolul de visuriCe printre paltini se pierduri dorurile mele scrisePe faa foilor de mur...i toate rsetele meleDin aluniul din zvoi,i plnsul meu de-odinioar...Ne-aveam att de bine noi...

Azi, las-i freamtul s-mi parUn mulcom zvon de patrafire,Ce blnd asupra mea-i pogoarDuioasa lor hirotonire...i spune-i vntului s tacCnd va porni de-aici la plai:C rposatul n-a fost vrednicDe poala ta, btrne crai!