Plugarii

La voi alearg totdeauna

Truditu-mi suflet s se-nchine;

Voi singuri strjuii altarul

Ndejdii noastre de mai bine.

Al vostru-i plnsul strunei mele,

Cretini ce n-avei srbtoare,

Voi, cei mai buni copii ai firii,

Urzii din lacrimi i sudoare.

Cu mila-i nesfrit, cerul

Clipirii voastre-nduioate

I-a dat cea mai curat raz

Din sfnta lui senintate.

El v-a dat suflet s tresar

i inim s se-nfioare,

De glasul frunzelor din codru,

De opot tainic de izvoare.

n coapsa gritoarei miriti

Devreme plugul vostru ar;

E primvar pe cmpie,

i-n ochiul vostru-i primvar.

Blnd tainele vi le desface

Din snu-i milostiva glie,

Cci toat floarea v cunoate

i toat frunza ei v tie.

Purtai cu braele-amndou

A muncii rodnic povar,

Sub strlucirea-nlcrimat

A dimineilor de var.

i nimeni truda nu v-alin,

Doar bunul cerului printe,

De sus, pe frunte v aaz

Cununa razelor lui sfinte.

A voastr-i jalea cea mai mare,

A voastr-i truda cea mai sfnt,

Stpnul vitreg v lovete,

Cnd cerul bine-v-cuvnt.

Dar dac-n schimbul pinii voastre,

Piticul v pltete fiere,

ndurtor v-ascult Domnul

i v trimite mngiere.

Cnd doarme plugul pe rotile,

n pacea serilor de toamn,

La voi coboar Cosnzeana,

A visurilor noastre doamn.

Vin crai cu argintate coifuri

i-n aur znele blaie:

Atta strlucire-ncape

n bietul bordeia de paie.

Frai buni ai frunzelor din codru,

Copii ai mndrei boli albastre,

Sfinii cu roua suferinii

rna plaiurilor noastre!

Din casa voastr, unde-n umbr

Plng doinele i rde hora,

Va strluci odat vremii

Norocul nostru,-al tuturora.

A mea e lacrima ce-n tremur

Prin sita genelor se frnge,

Al meu e cntul ce-n pustie

Neputincioasa jale-i plnge.

Ci-n pacea obidirii voastre,

Ca-ntr-un ntins adnc de mare.

Triete-nfricoatul vifor

Al vremilor rzbuntoare.