Octavian Goga - Oltul
3
Oltul Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul Şi veselia deopotrivă... Mărită fie dimineaţa Ce-a săvârşit a noastră nuntă, Bătrâne Olt! - cu buza arsă Îţi sărutăm unda căruntă. În cetăţuia ta de apă Dorm cântecele noastre toate Şi fierbe tăinuita jale A visurilor sfărâmate. Tu împleteşti în curcubeie Comoara lacrimilor noastre, Şi cel mai scump nisip tu-l duci În vadul Dunării albastre. La sânul tău vin, în amurguri, Sfioase, fetele fecioare, Şi dimineaţa vin neveste Cu şorţul prins în cingătoare - Şi vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-şi dorul - Şi câte cântece şi lacrimi Nu duce valul, călătorul... Drumeţ, bătut de gânduri multe, Ne laşi atât de greu pe noi, Îmbrăţişându-ne câmpia, Te uiţi adesea înapoi. Aşa domol te poartă firea, Căci duce unda-ţi gânditoare: Durerea unui neam ce-aşteaptă De mult o dreaptă sărbătoare.
-
Upload
tomacristian -
Category
Documents
-
view
21 -
download
4
description
Octavian Goga - Oltul
Transcript of Octavian Goga - Oltul
Oltul
Mult iscusita vremii slovNu spune clipa milostivCe ne-a-nfrit pe veci necazuli veselia deopotriv...Mrit fie dimineaaCe-a svrit a noastr nunt,Btrne Olt! - cu buza arsi srutm unda crunt.
n cetuia ta de apDorm cntecele noastre toatei fierbe tinuita jaleA visurilor sfrmate.Tu mpleteti n curcubeieComoara lacrimilor noastre,i cel mai scump nisip tu-l ducin vadul Dunrii albastre.
La snul tu vin, n amurguri,Sfioase, fetele fecioare,i dimineaa vin nevesteCu orul prins n cingtoare -i vin pstori cu gluga alb,Din fluier povestindu-i dorul -i cte cntece i lacrimiNu duce valul, cltorul...
Drume, btut de gnduri multe,Ne lai att de greu pe noi,mbrindu-ne cmpia,Te uii adesea napoi.Aa domol te poart firea,Cci duce unda-i gnditoare:Durerea unui neam ce-ateaptDe mult o dreapt srbtoare.
Demult, n vremi mai mari la suflet,Erai i tu haiduc, monege,Cnd domni vicleni jurau pe spadS sfarme sfnta noastr lege;Tu, frate plnsetelor noastrei rzvrtirii noastre frate,Urlai triilor amarulMniei tale-nfricoate.
Cum tresreau ncremenite,n jocurile lor buiestre,Otiri cu coifuri de arami roibi cu aur pe cpestreCnd la strigarea ta de tatGrbeau din codri la poiene,Strngnd scuri a subioar,Feciorii mndrei Cosnzene.
Zdrobit-n praf, murea arama,i codrul chiotea, viteazul;Iar tu, frine, mare meter,Biruitor frngeai zgazuli,-mbujorndu-te la fa,Treceai prin vile afunde,ncovoindu-i ndrtnicMreul tu grumaz de unde.
Slvite frmituri a vremii,De mult v-am ngropat vleatul...Neputincios pari i tu astzi -Te-a-ncins cu lanuri mpratul.Ca unda ta strivit, gememi noi, tovarii ti buni,Dar de ne-om prpdi cu toii,Tu, Oltule, s ne rzbuni!
S veri pgn potop de apPe esul holdelor de aur;S piar glia care poartnstrinatul nost' tezaur;rna trupurilor noastreS-o scurmi de unde ne-ngropari s-i aduni apele toate -S ne mutm n alt ar!
