De demult...

Tot mai rar s-aud n noapte clopotele de la strung...Patru ini la popa-n cas in azi sfat de vreme lung.

ntr-un sfenic ard pe mas dou lumnri de cear,Plin de grije, pean nou moaie popa-n climar:

"Patru juzi din patru sate, de la Mur mai la vale,Cu supunere se-nchin astzi nlimii-tale,

Luminate mprate! Scriem carte cu-ntristare,Ne-au luat punea domnii, fr lege i-ntrebare...

Semne-avem, i-n miezuine1 le-au fost pus de mult btrnii,De pe cnd n ara asta numai noi eram stpnii...

Nu mai sunt acum pe cmpuri, toate le-a sfrmat dumanul,i pe Ionu al Floarii ni l-au prpdit, srmanul.

Ne mor vitele-n ograd i ni-e jale nou foartei,-nlate mprate, noi n-am vrea s facem moarte!

Dar ne vrem moia noastr, vrem i pentru mort dreptate!Ale nlimii-tale slugi supuse i plecate,

Am trimis aceast carte i, precum ca s se tie,Scris-am eu, popa Istrate, n ziua de Sfnt-Ilie.

Iar noi patru juzi cu toii nu tim slova i scrisoarea,Punem degetul pe cruce i-ntrim i noi plnsoarea."

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

La fereastr-s zori de ziu i ptrund ncet n cas,Juzii, treji de gnduri grele, stau cu coatele pe mas.

O ndejde lumineaz feele nemngiete;A-ntrit scrisoarea popa: la tot colul o pecete.

Mo Istrate se ridic i, cu mna tremurat,Pune cartea n nfram, de trei ori mpturat...

nolit de drum, jitarul Radu Roat se ivete,Vechi cprar din ctnie, tie carte pe nemete.

El aaz-n sn rvaul i srut mna popii,Juzii strng o dat mna, le mijesc n gene stropii.

Stau cu popa-n pragul porii, ochii lor spre drum se-ndreaptCnd, cu traista subsuoar i toiagu-n mna dreapt,

n sclipirea dimineii, care rumenete satul,Radu Roat pleac-n lume, cu scrisoare la-mpratul.