OxigenulAnghel Teodor

Badita Andrei Alexandru

Realizat de:

Descoperirea

Oxigenul a fost descoperit de către Carl Wilhelm Scheele (1772) și Joseph Priestley (1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid roșu de mercur într-o capsulă așezată sub un clopot de sticlă din care se scosese aerul și care a fost scufundat parțial în mercur. După încălzirea capsulei, focalizând cu ajutorul unei lentile solare, el a constatat prezența unui gaz. Chimistul a numit noua prezență gazoasă „aer deflogisticat”. Antoine Lavoisier dă „aerului deflogisticat” o nouă denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce). Astfel cuvântul oxigen înseamnă producător de acizi. Denumirea propusă de Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care considera că toți acizii conțin oxigen.

Oxigenul Oxigenul este un element chimic din tabelul periodic având simbolul O și numărul

atomic 8. Este un gaz. Nume, Simbol, Număr Oxigen, O, 8 Serie chimică nemetale Densitate 1,429 kg/m³ Culoare incolor

•Proprietăți atomice Masă atomică 15,9994 u Număr de oxidare -2, -1 Oxid neutru Structură cristalină cubică

•Proprietăți fizice Punct de topire -218,8 °C ; 54,36 K Punct de fierbere -183 °C ; 90,20 K Volum molar 17,36×10-3 m³/kmol Viteza sunetului 317,5 m/s la 20 °C

O2

1 mol O=16g ;Formula Chimică : O2

MO2 = 32Stare Naturala . Oxigenul este cel mai răspîndit

element de pe Pămînt (49%).Se găseşte liber in aerul atmosferic (21%).Sub formă de compuşi se găseşte atît in apa ,oxizi, saruri ale acizilor oxigenati, minerale si roci , cît si in organismele animale si vegetale.

Proprietati chimice ale oxigenuluiAproape toate elementele se combina direct cu

oxigenul (reactii de oxidare) , formînd oxizi.Se desting oxidari lente, care se petrec la temeratura

mediului înconjurator , cu vitea mică, şi combinari energice cu oxigenul , numite oxidari vii (arderi), care au loc cu degajare mare de lumina si caldura.

Dintre oxidarile lente mentionăm:Ruginirea fieruluiCoclirea vaselor de cupru in aer umedRancezirea grasimilorRespiratia organismelor vii.

Utilizarile Oxigenului

Aparat autonom

Sudarea metalelor

Obtinerea oţelului

Intreţine viaţa

Motoare-rachetă

Medicina

De ce aerul este atat de important ?

Pentru ca el contine oxigen. Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele organismului. La nivelul acestora, au loc reactii chimice vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l vor da afara din corp prin expiratie, caci este un produs rezidual.

Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer. Aerul contine, pe langa oxigen si hidrogen, azot si, uneori, elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru. Aerul, care patrunde pe caile respiratorii (nas, gura, trahee, bronhii, bronhiole), este filtrat, umezit si incalzit la temperatura corpului.

In final, el ajunge in cele mai mici camarute ale plamanilor, numite alveole, care sunt tapetate cu o retea de vase de sange foarte mici, numite capilare. La nivelul acestor capilare se realizeaza schimbul de gaze - oxigen si bioxid de carbon. Acest schimb se realizeaza rapid; in aprox. un minut, tot sangele trece prin plamani. Aerul contine si praf. Nasul poate filtra acest praf, de aceea este bine sa respiram pe nas si sa-l ferim de infectii. Este foarte importanta calitatea aerului pe care-l respiram.

Cum obtinem Oxigen1. Descompunerea apei acidulate prin

electroliză2. Descompunerea KCL3 (clorat de potasiu)3. Descompunerea apei oxigenate (H2O2)4. Descompunerea termica a HgO 2HgO------>2Hg + O2

The End

Surse: WikipediaGoogle.ro