ABONAMENTUL:

Pe an an . . . 24 Cor. Pe o jnm. da an 12 „Pe tarei Ioni. , . 6 „

Pentru Romftnla şt «trăinfetete:

Pe un an . . . 40 l©i. ?e o jnm. de an 20 „

TELEFON Nr. 336, ZIA R PO L ITIC NAŢIONAL.

REDACŢIA Ş l ADMI NI S TRAŢI A

TArgul Inului Nr. 8 0

ÏNSEKATKLK se primesc la adnainie» traţie. Preţul după tarif

şi Învoială.

Manuscrisele nu se in* uapoiaxă.

O iacună a presei noastreDe Dr. V, Moldovan.

II.

înainte cu vre-o câţiva ani co- tidianele noastre — în frunte cu organul „Tribuna“ din Arad, — au introdus în coloanele lor o ru- Mcâ nouă, isvorâtă din râvna de-aşi P 4 un colorit mai — m ondial.

Se întreceau care de care de-a avea corespondenţe din cât mai multe centre mari ale Apusului. Aveam şi în parte avem şi azi colaboratori din Paris, Londra, Roma, Berlin etc.

Cine ar putea fi contra acestei nisuinţe, dacă corespondenţele ar fi in raport cu gradul de desvoltare, mai ales în cele materiale, a presei noastre.

Dealtă parte coloritul acesta mondial numai atunci îi şade bine presei noastre, dacă s’a fă cu t m a i întâiu tot ce se poate , p en tru o organizare sistematică ş i bine chil)' »uita a un u i serviciu de co­respondenţi la noi acasă, adecă în cele douăzeci de comitate şi în cele 40— 50 centre locuite de Ro mânii din U ngaria .

In lipsa acesteia presa se asa- mănă cu o cocoană, care îşi pune f cap o pălărie după ultima modă,

: pe când ghetele-i sunt diformate şi rupte.

Dar mai sunt şi alte motive puternice, cari vorbesc pentru p r i­oritatea unei organisări la noi acasă.

E bine să fim în curent cu mişcările literare, cu curentele mari de idei, cari agită lumea apuseană. Publicul român însă ar dori să ştie mi în tâ i despre cele ce se în- tâmplă la el acasă .

Presa trebue să fie înainte de bate o oglindă fidelă a nenumăra­telor frământări pe toate terenele vieţii noastre publice. Ea trebuie să încurajeze necontenit toate începu­turile hune fie ele ori cât de modeste sau să dojenească cu blândeţe pe cei ce nu-şi fac datorinţa.

Câte-odată însă trebuie se îm­prumute şi fulgerile din cer ca se lovească în cei ce nu mai pot fi îndreptaţi, sau cari înşişi cearcă să ne spargă rândurile şi să ne slă­bească credinţa, trecând în tabăra

potrivnică.

A r t i ş t i i i @ § t f L

Câteva autogramé ale membrilor tru­pei Antone seu.

B ra şo v , Noemvrie 1913.

O trupă artistică românească a trecut Carpaţii, ca să reverse în tris teţa sclăviei noastre spirituale o fâşie de lumină. Să ne descleşteze în zimbet buzele obicinuite numai pentru suspi- nuri ş5 să ne mişte sufletele^ pentru arta românească.

Însemnătatea zilelor, când trupa d-liii Antonescu a sosit !a Braşov, o ceteam în ochii noştri, în gesturile şi convorbirile noastre animate.

Pentru mine zilele acestea au avut o însemnătate îndoită. Am trăit până nu de mult în tr’un mediu străin, mi-a fost dat să îmbrăţoşez o cultură alLălnă şi să gust roadele unei arte S atât de străină de sufletul meu. Şi iată, că seartea mi a hărăzit să văd un teatru românesc, reprezentat de un grup din cei mai de seamă artişti din ţară.

In seara zilei de Luni aşteptam cu inima nerăbdătoare în sala mare a ,Redout-ei* ridicarea cortinei. Pe piept mi se aşeză ca o peatră grea întreba­rea: Juca-vor oare ei, ca aceia pe cari i- am văzut jucând în centrele străine, sub auspicii cu mult mai avantagioase ?... Ini era teamă să nu constat cumva la

Scăderea cea mai mare a lip­sei unei pleiade de raportori isteţi, şi demni de încredere stă însă în re­lele ce le-am arătat în articolul pre­cedent.

Aşa cum e astăzi, ori ce om care ştie mânui cât de cât condeiul, uneori rodnic altădată primejdios, îi stă deschisă calea ca să-şi plaseze în coloanele ziarelor noastre toate produsele minţii sale pătimaşe sau răzbunătoare.

Dacă vrem, ca presa noastră să fie asemenea gazetelor mari mon­diale, cel dintâi lucru ar fi, ca se facem şi noi în m ic , la noi a- casă, ceeace fac ele potrivit cu pu­terile lor materiale şi cu gradul lor de desvoltare mai înalt.

E ştiut, că la marile organe ale apusului postul de corespondent es- tern, e unul dintre cele mai însem­nate şi cu mare răspundere.

Corespondentul unui mare co­tidian francez, englez sau german nu e numai un gazetar consumat, ci trebue să dea garanţii că are şi conştiinţa a unei responzabilităţi morale superioare

Tot astfel în microcosmul nostru naţional, puţinele noastre organe de zi trebue să îşi găsească şi crească o gardă de corespondenţi pentru fiecare comitat locuit de români şi chiar pentru fiecare centru, în care e o oarecare vieaţă culturală sau politică românească.

Spre scopul acesta a r trebui să se folosească de cluburile n o a s­tre com itatense sau de cutare fru n ­taş de in im ă d in fiecare comitat, cerându-le să le facă propuneri asupra persoanelor , cari în trunesc garanţiile intelectuale ş i morale p en tru de-a fi n u m iţi de cores p o n d e rii stabili ai gazetei

Bineînţeles corespondenţii aceş­tia la început, ar trebui să ţină sea­mă de starea materială nu prea splendidă a pressei noastre şi să se mulţumească numai cu un exem­plar gratuit al gazetei, fără altă re­muneraţie.

In schimb însă datoria lor să fie nu numai de-a trimite rapoarte scurte şi obiective despre toate fră­mântările şi acţiunile de interes pu­blic din ţinutul lor, ci să cm troleze şi contrasigneze toate rapoartele corespondenţilor de ocazie.

Gazetele noastre să aducă în

»ai noştri« mai puţină artă în joc. Ce gânduri şubrede !

La câteva minute după ridicarea cortinei eram cu trup şi suflet trans­format şi conformat cu artiştii de pe scenă. Jocul lor mă înălţa sufleteşte din clipă în clipă în sfera fericirei, de care numai arareori ai parte în vieaţă. in Năpasta nemuritorului Caragiale, nu ştiam pe cine să admir mai mult, pe autor, ori pe actor.

Şi aşa a fost şi a doua şi a treia seară...

In seara a treia, când cortina a închis din ’naintea ochilor noştri col­ţul acela feeric de lume, de artă ne­întrecută românească, s a lăsat par’câ şi pe inima noastră un văl întunecos. Iar când i-am văzut plecând încărcaţi cu flori, lauri şi cu cadouri, aveam simţământul, de care eram cuprins nu­mai când mă despărţeam de casă şi de părinţii mei.

*Nu m-am putut împăca cu gân­

dul, ca fiinţele acelea iubite să se în ­străineze atât de brusc de mine. Voiam să-i am şi pe mai departe apioape şi dacă împrejurările nu-mi permit să-i văd cât mai des pe scenă, să-i am cel puţin sufleteşte lângă mine

Dar cum ?Când voieşti să împlineşti un lu­

cru, totdeauna găseşti modalităţi. M-am gândit resgâniit mult şi m am tre zifc deodată într’o librărie. Am eumpâ-

repeţite rânduri la cunoştinţa publi­cului, că pe v iito r n u vor publica n ic i '^co resp o n d en ţă fă ră revizui­rea d in pa rtea corespondentului lor special d in acel ţin u t, sau cel p u ţin fă ră de a fi cerut in fo rm a ­ţii d fla el.

S’ar părea aceasta o măsură prea drastică, un fel de monopoli­zare a încrederii publice în favorul unora. Să nu uităm însă bici pe un moment de chemarea înaltă a pre­sei la un neam oprimat şi în veş­nică luptă ca al nostru, nici de uriaşele pagube, ce rezultă din sta­rea de azi, când fiecare om cinstit, conştiu de datoria lui naţională, e ameninţat de-a se vedea ponegrit în gazete, de-a i-se trage la îndoială bunele intenţii şl de-a i-se prezenta falş faptele şi cuvintele.

In acelaşi timp gazetele vor avea în corespondenţii lor externi u n m ănunchiu de oam eni de în - credere, cari bme j m t r w ţ i ş i or­ganizaţi le vor pu tea face bune servicii chiar ş i în p r iv in ţa în ­m u lţir ii ş i ţinerii în evidenţă a abonaţilor.

E o chestiune aceasta mult mai însemnată decât să se treacă peste ea la ordinea zilei.

Buna reputaţie a presei noas­tre la tot cazul pretinde imperios ca să se facă schimbare fie în felul indicat aci, fie în alte direcţii şi cu alte mijloace, pe cari le vor afla de bune cei puşi în fruntea organelor noastre de publicitate.

s e f a c e ! »Peşti Hir- lap« serie în n-rul de azi, că cei patru bărbaţi politici români au mers la Bu­cureşti ca să ratifice cu regele şi gu­vernul pactul secret încheiat cu Jisza. Guvernul român a aprobat pactul şi astfel se va încheia în curând pactul definitiv.

»Peşti Hirl.« reproşează lui Tisza, că prin pact a vândut interesele ma­ghiare, ne spune că ziarele din Româ­nia prezintă acest fapt, ca un triumf cl diplomaţiei române şi în One zice, că îu acţiunea aceasta Românii de aici au L'st ajutaţi de noul ambasador avstro* ungar la Bucureşti, contele Ottocar Czernin, care a primit acest post con» diţionat, că guvernul Tisza îşi va schimba politica de naţionalitate de până acum.

rat un album pe ultimii bani ce-i a- veam (era doar pe la sfârşitul lunei) şi m-am împăcat uşor cu gândul, că eventual o săptămână întreagă voi fi lipsit de tutun. Cu litere îngrijite am întitulat cartea : Autograme şi cuvinte de-ale artiştilor noştri.

Partea mai grea a lucrului venea însă numai de acum. Cu ce mutră mă voi înfăţişa eu, cel mic, în faţa lor, artiştii mari ai neamului, şi ce le voi răspunde, de mă vor întreba de cauza, ce m a îndemnat la fapta aceasta. Aş fi putut, ce i drept, să le dau o mul­ţime de motive, dar mă întrebam cu teamă că putea-voi eu păstra oare sân­gele rece în faţa lor ? Ca să am curaj mai mare, am plecat cu un prietin al meu. Cu cât ne apropiam mal mult de locuinţa artiştilor, cu atât ne moderam şi paşii. Când am intrat sub poarta boltită a otelului »Continental, tot curajul ne-a căzut în talpa ghetelor, iar inima ni se făcuse cât un purice. Treptele n am cutezat să Ie mai urcăm.

— Să ne plimbăm puţin,-—zisei pretinului meu — poate că-i vom de ranja în clipele acestea.

Portarul însă ne eşi înainte, Ce să facem ? Ei, însfârşit nu ne vor mân ca. Na-am luat inima ’n dinţi şi l-am întrebat cu liniştea cea mai sforţată :

— E acasă d-l Antonescu ?Portarul stătu puţin pe gânduri.— Nu d-lor — Jne zise apoi —

au plecat eu toţii la Noua.

Cetitorii să fie atenţi, pentrucă ştirile de mai sus sunt date de ziarul — »Peşti Hirl.«, care are nenorocul de-a îi se desminţi adese-ori infor­maţiile.

C a m e r a . Eri s’a început discu­ţia asupra proiectului legii de presă. A fost de faţă şi opoziţia, dar a venit mai târziu la şedinţă, aşa că referen­tul proiectului îşi terminase discursul, prin care a recomandat proiectul spre primire. La proiect a vorbit apoi din partea opoziţiei Vdzsonyi, supunând proiectul la o critică severă.

A mai vorbit şi Apponyi, ţinând un discurs mai lung, în care s’a plâns, că modificările comisiunii justiţiare s’au distribuit abia azi, aşa că deputaţii n’au avut timp să le studieze. Atunci Tisza şi-a dat învoirea, ca în şedinţa viitoare să se discute alt proiect, ca deputaţii să aibă timp a studia proiectul legii de presă.

Discursuld-Iui deputat Dr. Ştefan C. Pop ros­

tit în cameră.(Urmare).

On. cameră, astea dovedesc că cu multă plăcere invocăm exemplele din străinătate, dar nu cunoaştem esenţia­lul acestora. Instltuţiunea curţei cu ju ­raţi din Anglia e idra!â. Şi oare pentru ce? Pentrucă are toate acele atribute cari au condus acelea mari spirite cari au emis ideea şi cari toată ştiinţa şi agitaţia lor au întrebuinţat’o pentru realizarea instituţiunei. Şi asta înseam­nă că cetăţeanul liber să judece asupra cetăţeanului atare, care-i cunoaşte spi­ritul şi modul de gândire, care trăieşte cu el, îi vede toate greşelile şi care-i cunoaşte şi cerinţele lui de viaţă.

Iată pentru ce e ideală instituţm- nea curţei cu juraţi în Anglia şi, şi pen­tru că preşedintele care este delegat merge la faţa locului şi împreună cu juriul dela faţa locului unde s’a întâm­plat faptul stabileşte starea adevărată şi decide asupra chestiei culpabilităţii ori neculpabilităţei, deci prin interven­ţia unor cetăţeni, cari zilnic îl văd pe acuzatul şi-i cunosc toate referinţele vieţii.

Că în această privinţă cât a pro­gresat instituţia curţei cu juraţi în Anglia, pentru a ilustra această îndrăs- nesc să invoc o zicală obicinuită în Anglia. Această zicală se referă la ve­cini şi spune că vecinul cunoaşte mai bine năcazul vecinului. »Vecini vici- norutn facta scire praesumuntuF» Deci Englezii presupun că vecinul cunoaşte faptele vecinului. In apficarea acestui

Par’că ne-a luat cineva un lanţ de pe inimă. Numai când am ajuns ia- răş în stradă, ne-aaa dat seamă, că n-am făcut nici o ispravă.

— Nu ar fi oare mai b?no să-i 3dresăm o scrisoare şi să o lăsăm la portar să i-o dea ?

Hop !.. ldeie minunată. Am cum­părat repeJe un plic şi o hârtie şi am aşternut pe ea dorinţa noastră : Să ne dea fiecare membru al trupei artistice iscălitura sa şi dacă se poate şl câteva cuvinte. Am închis apoi plicul şi l-am dat portarului stringându-i î a/mână' şi un bacşiş gras.

Am plecat apoi uşuraţi acasă. Seara portarul ne a înştiinţat ca a în­mânat »pachetul« domnului artiste. Până a doua zi dup? amează am dus-o întrio încordare teribilă. Sitisfa- ce-vor oare dorinţa noastră ?... După amenzi ne găseam iarâş în faţa otelului.

— D-l Antonescu e chiar acasă— ne-a întâmpinat portarui.

Am urcat treptele, do astădată cu curaj mai mare Directorul trupei era m tr’adevâr acasă, dar., durmea. II ve­deam bine prin sticla geamului şi am fost atât de indiscreţi, ca să observăm câteva peruce, indispensabile actorului, pe măsuţa de lângă pat. Se înţelege că nu 1 am conturbat Am plecat din nou Ia plimbare. După o eră am ajuns iarâş în coridorul otelului Cei mai mulţi dintre artişti erau sculaţi. Bre- zeanu voia să schimbe o hârtie şi se adresă câtrâ d-na Ciucureseu.

principiu ei au mers şi merg şi «ii până acolo, încât acceptează şi excepţii de vecini pe motivul, că unul sau altei dintre deputaţi nu e din ţinutul res­pectiv şi în baza acestui motiv rtspee- tivul jurat poate fi refuzat în mod definitiv.

On. cameră! Acesta era principiul fundamental şi al Francezilor, acect principiu îl avu pururea înaintea ochi­lor şi Montesquieu, când scria în opul său »Esprit des lois» (ceteşte); »11 faut que les juges soient dela condition de l’accusé on ses pairs, pour qu’il r t puisse pas se mettre dans l’esprit, qu’il soit tombé entre les mains de gen* portés â lui faire violence».

Adevărat, c& Ex. Sa afirmă că im baza constituţiunei între orice împreju­rări sunt a se înţelege concetăţenii respectivului şi că implicit se subînţe­lege, că nici un străin să nu aducă ju ­decată asupra lui, fiindcă străinul e a- plicat să neîndreptăţească pe acuzat, Mă bucur foarte mult, că avem onoa­rea cu colegul nostru Kelemen Sama, deoarece când dsa vorbea despre aceas­tă temă şi afirma, că în Anglia e posi­bil şi apelul in pejus, atunci un fost I, m nistru a cărui ştiinţă o stimftn cu toţii...

Kelemen Samu: Şl azi o stimeziDr. Şt, C. Pop:.., şi despre esre

ştim cu toţii, că ne-a fost daseâlul şl îndrumătorul tuturor, atunci, când şe­deam în băncile şcoalei. on. cameră, a- cest d. bătrân era apostrofat cu oare­care maliţie când spunea că supra-aa- cheta in pejus nu este admisibilă. (Sge- mot.)

On cameră! Acest apel îl poate înainta numai acuzatul, iar acuzatorul fireşte numai îu acel caz apelează, dacă este osândit, dar procurorul nici odată nu poate să apeleze pentru achitare deoarece dacă juraţii au declarat asupra actului de acuză că nu e valabil, atunci Î4 baza legii engleze însuşi judecătorul prezident e obligat nu numai să achite acuzatul, ci să-l puuă în libertate şl sl-l apere în contra ori cărei persecuţii»!.

Acestea am îndrăzni a le aduse spre a dovedi, că nici în Anglia a« există un atât de mare drept de revi­zuire ca şi pe care-i contemplează a- cest proiect, ci, adecă, un verdict ie achitare să poată fi înlocuit cu unul de osândă adus de către o judecătorie înaltă.

Kelemen Samu: (întrerupe).Dr, Şt. C. Pop : Mă rog de iertare

să ne ferim de confundarea concepţii­lor juridice. Repet, în Anglia asta a procédure. Dacă acuzatul apelează, Ju­decătoria îuaită revizuieşte chestia şl în acest caz e in drept să urce even­tual pedeapsa; deci in pejus s& modifi­ce croirea pedepsei. Dar nu aeesta a lucrul principal că poate urca ori re­duce pedeapsa, ci acela că un verdict de achitare nu l poate schimba pe fi­nul de osândă.

agmatm m*

— Ai să-mi schimbi CiucureaserâN-am măicuţo, chiar acum nu am

dragă — răspunse aceasta pe un ton d» mamă.

Câtă intimitate între aceşti fii ai Thaliei !

Antonescu încă nu se desfăcuse di* braţele alintătoare ale lui Morfeu.

Nui nimic. Ne mai plimbllm puţin. Peste o oră tot aşa o păţim. Însfârşit seara la şapte întâlnim pe artist la scări. In mână ţinea • . . albumul meu.

Ne-a primit afabil.— Uitaţi d-lor, sunt toţi aubscrişi

afară de d-na Ciucureseu şi dl C*s* to*cu. Fără îndoială trebue să-I duceţi şi lor, ca să fie întreagă trupa subscrisă» Doamna Ciucureseu cinează la Coroană, la opt ore o întâlniţi acolo, iar Coc* tescu aici în apropiere, la un restau­rant, în care întri pe un coridor lung Are un nume cam . . . cam ciudat.

— Gaura dulce — îl întrerupsei eu..— Da, da, la şapte şi jumătate U

găsiţi acolo.Sosirea unei notabilităţi din loç,

ne întrerupse conversaţia.I aia mulţumit voîeşi d-iul At*

tonescu.— La revedere iubiţilor, la reve­

dere! — ne zise artistul strângându ne mânile.

Am pernit ca din puşcă spre lo* cuinţa pretinului, unde am deschis agi­taţi albumul

-Ţ.y»Ql T*.

Pagina 2 8 A Z S î A X RA K 8 I !• V A R 1 B l. «r- 238 - 16ÍE.

On. cameră! Intre împrejurările noastre particulare, după părerea mea, instituţiunea curţii cu juraţi e prema­tură. A fost prea de timpuriu intro­dusă şi mai cu seamă luând în consi­derare situaţia naţionalităţilor, am con­vingerea, că ea a fost păgubitoare şi în privinţa proceselor politice. Artico­lul de lege XXXV din 1897, stabilind condiţiunile pentru juraţi, spune că fiecare poate fi jurat, care ştie vorbi, scrie şi ceti ungureşte, şi dacă poate dovedi un cens anumit, un cens de 20 de coroane. E evident deci, că legea punând de-o parte preţ foarte mic pe intelect, pentrucă numai scris-cetitul e condiţiune, de altă parte cei cari nu ştiu ungureşte sunt cu totul excluşi din această instituţiune. in consecinţă jumătate din locuitorii Ungariei nu iau parte la aducerea sentinţei ia cur­ţile cu juraţi.

Kelemen Sama: Dacă cineva ştie ungureşte, trebue dar să fie aplicat un tălmaciu, care să traducă înjim ba de desbatere?

Dr. Ştefan C. Pop: Răspund şi la aceasta.]

Kelemen Sama: La aceasta nu se prea poate răspunde.

Dr. Ştefan C. Pop: Când s’a adus paralel cu aşanumita lege de pactare şi legea despre egal-îndreptăţirea na­ţionalităţilor, care e pendentă, e partea constitutivă dela ce .numim noi lege fundamentală, atunci Francisc Deák, la care vă provocaţi Dvoastră, acest mare geniu a spus pentru liniştire Românilor şi a celorlalte naţionalităţi (nemaghia­re) că doar vom introduce instituţiu- nea curţii cu juraţi şi nu-mi pot închi­pui o astfel de instituţiune a curţii cu juraţi la care desbatere ar avea loc în altă limbă decât în cea a poporului. Aceasta e o declaraţie importantă şi eu pe ea îmi întemeiez: desvoltările mele, ca nu cumva să pară că eu aş fi duşmanul unei instituţiuni atât de măreţe. Dar pentru ca să dovedesc că avem de împlinit încă multe, foarte multe condiţiuni prealabile, până când aceasta instituţiune va funcţiona co­rect, citez cuvintele lui Francisc Deák

In Noemvrie 1868, când s’a des- bătut legea de naţionalitate, Francisc Deâk a spus următoarele (citeşte): »Ob­serv de data aceasta numai un lucru; că referitor la procedura judiciară în

.faţa forur'lor prime judecătoreşti, eu as fi aplicat şi aş dori, ca îa tot Jo­cul, unde în comitate procesele verbale se poartă în mai multe limbi, fiind mai multe naţionalităţi, desbaterea în faţa primului for judecătoresc să se per­mită în ori care din aceste limbi. Eu nu m’aş teme în privinţa aceasta de nici o urmare păgubitoare, şi ţin în vedere şi aceea, că dacă Ungaria va in­troduce instituţiunea curţii cu juraţi, prdcedura verbală, va fi inevitabil ca desbaterea să fie permisă şi în alte limbi, afară de limba maghiară. Iar pă­rerea, că unde limba locuitorilor nu e cea maghiară, desbaterea să aibă ioc necondiţionat în limba maghiară o ţin de neexecutabilă şi incorectă şi nu o privesc de necesară în interesul naţiu­ne! maghiare«.

On. camerăl Avem deci o astfel de instituţiune, care pe o parte foarte mare din teritorul statului e condam­nată, să aducă sentinţe în baza insfi- tuţiunei de tălmaciu. Dvoastră cunoaş­teţi poate această instituţiune de tăl­maciu, dar mai cu seamă aplicată în procedura curţilor cu juraţi, o tortură mai Îngrozitoare poate nici nu îmi pot Închipui. Se prezintă acuzaţ ii, martorii, cei din jurul lui, cari toţi, să presupu­nem, că se află pentru primadată în viaţa lor într’un milieu, în care ajung cu prilejul desbaterii.

Judecătorul, dacă dfiarle înţelege limba, el în baza procedureî totuş nu poate să le adreseze întrebarea în limba lor naţională, ci trebuie să o facă cu ajutorul tălmaciului. Iar prea sti-

Pe a doua faţă găsirăm scrisul drăgălaşei doamne Antonescu:

„ Vă las gândul mea şi iau ca mine amintirile frumoase.

Marioara V. AntonescuTeatrul Naţional Bucureşti.11

Tot pe aceeaşi faţă, mai jos ur­mară cuvintele d Iui Brezean, neîntre­cutul intrupâtor al lui Ion Ocnaşul:

„Minte aveţi, să -vă dea Dzeu şi noroc.

I. Brezean “ Subsciis iacă: Valentin.Pe a doua foaR, Elena Steresca ne

scrie;mIn amintirea frumoaselor zile pe­

trecute In tara Ardealului, duc cu mire dorul cel mai frumos pentru fraţii de peste Carpaţi.

Elena Sterescuartişti.“

Subscrisă: Maria Radeanu. Simpaticul N. Georgescu pe foaia

a treia ne spune in câteva cuvinte, atât de mult:

,Cc tu simţi, simt!N. Georgescu.

matul ministru de justiţie pe îngri­jeşte ca salarizarea acestui tălmaciu să fie de tot slabă şi toţi să se îngro­zească de această funcţie şi astfel se întâmplă că interpretarea o fac ce» cari nu se pricep )a ea şi se creiazâ adevărate stări imposibile. Când preşe­dintele sau eventual judecătorul agre­gat, observă că interpretarea e rea, se începe lupta mare că oare cum s’a şi făcut traducerea. Dvoastră vă puteţi închipui dispoziţia şi starea sufletea­scă a juraţilor, cari şi aşa îşi împli­nesc această datorie cu cea mai mare neplăcere, când se începe discuţia asu­pra unei chestiuni care nu i intere­sează. Am avut deja ccaziune de foarte multe ori, ca din cauza traducerii rele a tălmaciu*ui, să dau explicaţii ore ntregi. de sine înţeles cu aprobarea şi permisiunea membrilor judecătoriei, numai pentrucă juraţii să înţeleagă ceva, că oare ce a spu« acuzatul, ce au spus martorii.

Şl dacă cumpănim atributele in- gtituţiune» curţii cu juraţi, imedîativi- tatea şi verbalitatea, ce ne foloseşte că legea totdeauna porneşte din punctul de vedere, că această imediativitate, această verbalitate e în favorul, în in­teresul acuzatului, de sine înţeles în interesul dreptăţii, aderă, dreptatea să iasă la iveală cu atât mai mult în interesul acuzatului. întreb deci acum, că oare aceste atribute pot ele exista, imediativttatea şi verbafitatea se pot oare executa într’o procedură, unde trebuie să decidă un jurat, care nu înţelege limba acuzatului, a celor din jurul acestuia, şi a martorilor.

E un foarte mare desavantaj apoi, câ noi ne însufleţim foarte mult pentru instituţiunea curţii cu juraţi, dar consecinţele ei nime nu voieşte să ie poarte. Stimaţii cetăţeni merg Ja adunare, îşi bat pieptul şi cer aceasta instituţiune măreaţă, dar când trebuie să-şi împlinească datoria ca jurat, caută pe toate căile pesibfie şi impo sibiJe să scape de ea. (Adevărat! A şa-i!)

O spun din experienţă, am fost în foarte multe afaceri apărător şî am fost expus, nu numai eu ci chiar ş' familia mea, Ia adevărate asalturi dm partea celor mai bine situat*, din par tea domnilor, cari n’au voit să poarto aceasta funcţiune urâtă, cari au voit să scape de ea şi foarte natural ş* procurorul regesc e în relaţii cu so­cietatea mai înaltă advocatul cu co'egii lui şi în baza colegialităţii de regulă elementul bun e refuzat şi rămâne elementul sărac, rămân aceia, cari eu mult îşi bat, capul cu acuzatul şi îm ­prejurările în cari trăieşte acesta, rari sunt amărâţi, că pe lângă instituţiu nea de tălmaciu sunt constrânşi să sufere două zile pentru o afacere, care s’ar putea desbate de altcum în 2 —3 ore. Astfel On. cameră, Instituţiunea această nu serveşte acel „scop înalt, pe care ar trebui să 1 s erveascâ, ci a de­venit o instituţiune,^urgisită care nu numai că e excepţional din toate părţ'le, ci de fapt o foarte mare par»e a opiniei publice doreşte ştergetea ei.

Cu toate aceste nu voiesc să zic că sunt duşmanul instituţiune! curţii cu juraţi. Iadrăsnesc insă să atrag atenţiunea acelora, cari au puterea să reformeze, că reforma aceasta cum e ea acum, e un ^adevărat'blăstăm asupra poporului, asupra cetăţenilor şi poate e un blăstăm şi asupra ordin ei de drept (Aşa este 1) Astfel ea nu poate rămânea.

Dar nici într’un fel de împreju­rări nu e acela remediul adevărat, pe care-1 plănuieşt© guvernul de justiţie. Proiectul acesta absolut nu va îadrepta relele. Permiteţi-mi să expfic pe scurt, că după acest proiect se vor enunţa sentinţe şi mai sălbatice.

(Va «rina).

Dl Victor Antonescu încă a scris foarte frumos:

»Vouă, tinere vlăstare, ale tulpinei neamului românesc, vă vor fi închi­nate viitoarele turnéié dramatice ale, artei româneşti, Cercetaţi-le cu toată ardoarea, căci numai astfel veţi ci­menta cultura şi veţi păstra graiul nostru dulce“.1913. Victor Antonescu.

Dl I. Georgian:„Mă simt atât de fericit, câ mi-a

fost dat să vă cunosc . . . sufletele.I. Georgian*.

Dl MăicuJescu, întrupătorul Iul Drago mir din Năpasta, scrie:

„Cel ce vrea odată s ’ajungă bine îm preună cu ai săi, să ştie să rabde , să sufere chiar. Dzeu încearcă, apoi vine timpul de bine, tim pul e cel m ai straşnic executor. Acela, care n ’a îndurat furtuni îa vieaţă, niciodată nu va simţi bucurie.*

C. Mărculescuartist dramatic.“

Cine sunt agitatorii? |De un timp jncoace apar adese­

ori în ziarele v şoviniste maghiare la­mentări asupra sorţii Ciangăilor &din România. Se spune, că Ciangăii în Ro­mânia sunt oprimaţi, limba lor nu e admisă nici în biserică, cu atât mai pu­ţin în viaţa publică. Prin urmare Cian­găii sunt condamnaţi a pieri, ca popor, a se româniza...

Se face apoi cu predilecţie asă- mănare între noi, Românii ' de aici şi între Ciangăii din România, se arată că ei să află în o stare mai rea ca noi şi se provoacă publicul maghiar |şi gu­vernul ungar a face tot p sibilul ‘pen­tru salvarea acestui popor, rămăşiţă de-a fostei mari Ungarii.

In chestia aceasta însă şovinismul stă pe o bază falşă şi^foxţată. Asămănarea între noi şi Ciangăi nu se potriveşte de loc. Ciangău sunt o mică frântură de^popor," faţă de milioanele^ de locui­tori ai României, pe când noi suntem cu milioanele aici şi cel mai numeros popor din Ungaria, după Ungur».

Altă mare deosebire este cu pri­vire la baştină. Noi suntem locuitori străvechigai.acestor plaiuri, pecari Un­gurii ne-au“aflat aici. Ciangăii au emi­grat abia cu câtevaţsute de ani înainte îa Moldova, neşte oameni migrători, cari nu puteau trăi sub oblăduirea un­gurească şi au luat lumea J în cap, sta- bilindu-se în Moldova de odinioară.

Şi mai este* şra* treia deosăbire. Ciangăii, o mică frântură de.popor stre­in în o mare r,de români, n’au jucat nici un rol în .trecutul României, nu şi-au creat instituţii * culturale proprii şi n’au clasă inteligentă. Noi suntem altcum în patria noastră. Noi am avut rol însemnat prin secolî în viaţa stătu- ui. Ám avut nobilime şi am dat din sinul nostru bărbaţi fde reni me euro­pean. AstRl e d.. e primatele de odi­nioară al Ungariei, Nico/ae Oláh (Oláh Miklós), Humiadeştii, viceguvernatorul Ardealului, Mailat şi m .Iţi alţii, au fost Români. Azi şi istoricii unguri recunosc aceasta. Au dat Ciangăiivbaremijun,sin­gur bărbat de ceva.valoare României?

Dacă să iau în considerare aceste stări reale, ori cine poate vedea, că şo- viniştii făcând asemănare, intre Cian- găi şi noi, pornesc din punct de vedere falş şi forţează toată chestia.

Scopul lor ^principal însă este a agita contra noastră, a ne înfăţişa ca oameni periculoşi pentru Ungaria, cari voim să luăm Ardealul. Ciangăi sunt

un mijloc în mânile lor, spre a aţiţa publicul maghiar contra noastră şi a instituţiilor ce avem. In chipul acesta crede şovinismul, că"ne va oprU în ca­lea progresului.

Cine agitează deci, [folosindu-se necontenit de Ciangăi, cari sunt acum la modă ?

Cire sunt agitatorii? — noi sau şoviniştii unguri, cari ca să poată lovi în noi se dedau chiar şi la falşităţi şi pervertiri?

Despre aceasta ni s’a dat acum o nouă dovadă. Zilele trecute a apărut o broşură asupra Ciangăilor, cu titlul

| „Soartea tristă a Ciangăilor din Româ­nia“. Broşura e scrisă de preotul (ple- banul) rom. cat, din Ricaz, Brossai Imre şi e scoasă în tipar de preoţi mea rom. cat. cercuaiă din Giurgea.

Ca încheiere a tuturor cuvintelor frumoase, scrise în album de artişti, dlF. Formescu, ne dedică o poezie dră­gălaşă :

„Aţi dovedit, că neamul,Ce fii ca voi rodeşte,Nu piere niciodată,Ci vecinie vieţueşte.

In van îl asupreşte Tot ce nu-i român,Căci \ ecinic apa curge,Dar pietrile rămân.

F Formescu artist.“

In zadar a-şi cerca să descriu bu­curia mia.

Ţin în mâni albumul ca pe o peatrâ preţio să. Seninătatea acestei bucurii e însă tulburată |ca de un nor. Nu am avut prilej să obţin cuvinte şi dela doamna Ciucurescu, cea mai bună artistă comică, apoi dela Spiridon, vreau să zic d şoara Ionescu, şi dela dl Cos tescu.

Traian Stana.

Preotul Brassal exagerează nu mărul Ciangăilor din România, flxân- du-1 la 78 mii, se vaieră că preoţilor le este oprit, de-a serv* ungureşte, pe motiv »că prin limba maghiară se com­promite raJigiune» catol’că« şi se plânge, câ Ciangăii se nimicesc, dacă nu se va pune pe tapet chestia Cian­găilor, în faţa daco-românismului.

Pe lângă aceste, broşura e plină de atacuri şi înţepături la adresa Ro­mâniei şî a poporului român, cercând a produce ură şi agitaţii la poporul unguresc contra noastră.

Dăm ad câteva pasagii din a- ceasta broşură agitatorică •

»Privim cu ochii, cum «e nimiceşte o parte integrantă a marei Ma­ghiarii — zice Brassai. Şi până acum se nimicea, dar nu în aşa măsură, fiindcă vecinii noştri nu erau pătrunşi şi răpiţi atât de tare de glorii naţionale.... Acum însă, când ve­dem cutezanţa la care se dedă Româ­nia nu numai pentru a contopi pe Ciangăi, ci a oaupa şi Ardealul, opinie publică ungurească nu e permis ce mai perziste în neactlvitate

Domnule Director,Marea Revistă din Londra >2he

Forlnightly Rwiew* în ultimul ei nu­măr de pe luna Ooiomvrie publică un articol interesant despre Bulgaria şi România, al cărui autor căpitanul en­glez G. Bat line, a fost admis pe câm­pul de operaţiuni al armotei române, în ultimul {;răzbătu, şi \a văzut deci de aproape felul cum s’a manifestat ac­ţiunea militară a României în Balcani.

Cele scrise în acest articol despre armata română merită atenţiunea novs tră nu numai prin faptul că sunt afir­mările unui martor ocular imparţial, dar şi prin împrejurarea că cele spuse de căpitanul B ittine, au fost publica e. într’una din cele mai cu autoritate re­viste din Anglia. ,

Ini- fac deri o plăcere să traduc părţile m ii de seamă ale [acestui arti­col pentru *Gazeta Transilvanieic, care ca şi ce'elaTe ziare româneşti a scris despre armata română cu simpatia şi admiraţia ce-o merită, această cea mai puternică instituţie a Regatului român, ocrotitoarea in lependenţei şi speranţa viitorului lui.

Geneva 22 Oct. v. 1913.George TTIoroianu.

Articolul de care vorbesc începe cu pasagiul următor:

»Succesul rapid, pe care armata bulgară l-a obţinut în Tracia în răz­boiul din 1912, fără îndoială,'^că a neli­niştit pe statele creştine vecine Bulga­riei. Acest sentiment de gelozie şi ne­linişte a mai fost accentuat de nebu­nia miniştrilor şi diplomaţilor bulgari, şi în special prin felul de a se conduce şi întreaga ţinută a doctorului Danew, principala figură printre sfătuitorii Re gelui Ferdinand şi reprezentantul Bul­gariei la conferinţa diplomatică din Londra. Am avut impresia câ-acest po litician obscur, — ajuns d’odată la mă­rire, şi în poziţia de-a negocia în nu­mele unei armate victorioase şi-a unui stat în înălţare, — pierduse ori-co simţ al proporţiilor. Diplomaţia acestui om şi întreaga sa ţinută personală, au fost atât de ireconciliabile, încât Bul­garia n’a mai găsit nici un prieten în ora de restrişte, care a urmat cu iu­ţeală fulgerătoare după victoria ei fi­nală asupra armatelor turceşti, în­cheiată prin strălucita ocupare a Adria- nopolului«.

In pasagiile următoare autorul spune, că războiul dintre aliaţi nu tre­buia să surprindă pe Bulgari, cari tre ­buiau să şi aducă aminte câ Sârbii nu uitaseră înfrângerea lor din 1885 de cătră Bulgari, şi mai departe căpitanul Battine face şi Ja acest loc un aspru rechizitoriu politicei nenorocite a doc­torului Danew, care n’a vrut să se fo­losească de intervenţia amicală şi aju­torul ce 1 ofereau Bulgariei prietenele ei Rusia şi Austria, preferind să-şi a- runce ţara în războiu cu toţi vecinii. Apoi ari iedul continuă astfel: »Româ­nia este un stat cu perpetue grava- m»ne faţă de vecinii ei. Transilvania, provincia est’că a Coroanei Ungare — aşezată la poalele Carpaţilor, are o mare populaţiune românească. Pe de altă parte recompenza României, pen­

tru a jite iu l dat Rusiei în războiul dela

Aci e vorba de existenţa, .-au ni­micire.

Din cauza străduitelor rcirâne ne este periclitat nu rumai maghia­rismul, ci şi religiunea. Acum nu este o cliest'une mai «ctuală,ţ maRurgentă Românii ne întrec azi-mâne în privinţa culturală şi economică şi sunt organi­zaţi mai b:ne ca noi. Cin© urmăreşte cu atenţiune desvoitarea evenimen­telor, se p ate con’/inge despre acest adevăr.

Liga culturală, »Alb:na«, .»Aso- ciaţiunea« su n t; instituţii cu scocuri bine precizate, de cari ari» putea fi mândri, dacii ar ii ai© noastre. . . . Cu aceste ne-au întrecut şi. au devenit mai tari ca noi. Şi dacă mai adaugero şi p epondi-ranţa numerică — viitorul ne apare în culori disperate.

Dacă nu începem acum cu apă­rarea proprie, peste un ,deceniu poate să fie târziu Eu cred că spre a con­tracara abuzurile daco-romnne, mijlo* cui cei mai cu efect est© punerea la ordinea zilei şi rezolvirea corectă ai chestiunii Ciangăilor

1877 a fost pierderea Basarabiei, pro­vincia din partea ei nord-esticâ. Exclusă dela mare — exceptând doar coasta îngustă, prin care comunică cu aceas­ta;*) separată de-o mare fracţiune a neamului românesc şi strânsă între ve­cini aşa de puternici cu Austria şi Ru* sia, poziţia României e destul de peri­culoasă. Nu e deci de mirat că condu­cătorii Românilor precum şi poporul, au privit repedea expansiune a Bulga- riei, cu o gelozie egală cu temerea, căci întemeierea unei terţe puteri an ii tare mari ia frontiera ei, ar fi putut deveni fatală siguranţei sale, sau Itv ori ce caz putea fi o ameninţare pentru | ea, de a şi vedea tăiată ieşirea la mare.

I Această gelozie naturală a mai fost ■ agravată în mod în emnat, prin purta- j rea sălbatică a diplomaţiei bulgare, si, . j prin dispreţul cu care a iOst întâmpi- i nată cererea României pentru rectifica- | rea frontierei sale dela Sad-Est. Era do 1 aşteptat că aceste cereri refuzate, vor | ii reînnoite cu forţa în momentul mai i aies când norocul va începe să pără­

sească armele Baigariei...In pasagiul următor celui prete>

dent căpitanul Battine povesteşte cum s’a desfăşurat începutul războiului Bul­gariei contra aliaţilor din ajun şi apoi continuă astfel: »îndată ce s’a văzut că lovitura bulgară n’a reuşit, opinia pu­blică din România a devenit prea pu­ternică pentru Regele Carol şi pentru miniştrii săi, cari doriau să păstreze, pacea**), şi deci mobilizarea armatei a fost decretată în ziua de 5 Iulie nou. Mobilizarea şi concentrarea acestei ar­mate s’au făcut, cu o repeziciune şi cu o linişte uimitoare. Cinci corpuri de ar­mată, cuprinzând fiecare două divizii de linie şi una de infanterie de rezervă, cu doua divizii de cavalerie au fost formate şi concentrate în câteva zile la malul Dunăru. Un corp de armată a ocupat teritoriul disputat din Do- brogea, pe când cele patru râmase şi. cu cavaleria, s’au pregătit să pătrufidă în Bulgaria peste Dunăre prin punctul din faţa Nicopolei. Plevna a fost re­pede ocupată, două poduri militare au fost aruncate peste puternicele valuri ale Dunărei, iar cavaleria română a înaintat cu o iuţeală vertiginoasă, spre a ocupa defileurile Balcanilor şi a aco­peri înaintarea infanteriei. In primul moment comandatul şef al Bulgarilor a meditat o lov'tură împotriva notfltd inimic, intenţionând a înainta la rândui spre Dunăre, dar fie din cauză că îna* intarea armatei române s’a făcut cu o prea m^re repeziciune, fie din cauză că situaţia dimprejurul Sofiei era prea ne­favorabilă pentru a permite detaşarea şi trimiterea de forţe mai mari Iu contra unui nou duşman, fie poate din ambele aceste cauze, această intenţie a fost părăsită, şi asifel conducătorii Ro­mânilor au trecut prin faza critică a întreprinderel lor fără piedeci, şi cu mare noroc. într’adevăr întâmplările din acest război, au fost mai mari de­cât s’au părut celor profani, căci Pji- nărea a constituit tocmai în acel tlrjj un formidabil obstacol militar. Ea umflat în aşa chip, încât podurile -ct au fost construite pe dânsa, au trebuit

*) Acest articol era^scris Insinte deces parea micului Quadrilater, prin care Românii, şi-a Întins coasta măre! cu vr’o sută cincizee ebilometri mai spre sud dela vechea ei fron-. tieră.

**) Credem că autorul se ’nşeală, daci din acele împrejurări vrea cu ori c» preţ «1 ajungă la această conclusie. N ota Tradnei' tor «lai.

■a1

Presa engleză ’ despre armata română.(Un ofiţer englez laudă cavalerismul şi simţul de umanitate

pe care ofiţerimea rom ână şi oastea Regelui Carol le-au arătat faţă de populaţiunea bulgară în recenta ac­

ţiune militară).

Nr. 238—1 9 IS. G A Z E T A T R A N S I L V A N U L Jt*agbu 3.

' să aibă o lungime îndoită. Dacă ea s’ar ţ fi umflat şi mai mult, ca să împiedece

trecerea corpului principal, avant garda armatei ar fi putut fl nimicită înainte de a-i sosi ajutor. In orice caz această avangardă era necesarmente slabă la început, considerând timpul necesar trecerei podurilor cu materialul de răz boi. Pe urmă, chiar după trecerea în- tregei armate peste fluviu după ajun­gerea ei Ia ceialt ţărm, s’a ivit o altă problemă grea: aceea a aprovizionăm cu hrană pentru oameni şi vite şi cu muniţii, şi apoi holera şî-a făcut şi ea apariţia răspândindu se prin satele prin cari furnicau trupele, şi unde se gă­seau prizonierii şi răniţii bulgari întorşi de pe câmpul de operaţii.

(Sfârşitul în nrul viitor.)

Serbările culturaledela Caransebeş.

Caransebeş, 10 Nov. 1913.Adunarea Reuniune!

învăţătorilorI Despre decursul primei şedinţe a Sunări» generale a reuniunei învăţă­torilor din dieceza Caransebeşului, care s!a ţinut Duminecă la amiazi în faţa unui mare număr de dascăli români veniţi din toate părţile ţării, vă rapor­tez următoarele:

La oarele 11 a. m. sosesc în sala magistratului P. S. Sa d-1 Dr. E. M Cristea episcop, d-nii V. Goldiş, I. Ma- niu, I. P. Cuv. Lor Filaret Musta vicar episcopesc şi Dr. Traian I. Badescu arhi­mandrit, P. Cuv. Sa d-1 Dr. Iosif I. Olariu protosincel şi director semina- rial etc. etc. De faţă mai e inspectorul

| Gombkötő şi reprezentanţii învăţători­lor timişoreni şi arădani.

In absenţa preşedintelui Traian Henţu înv. în Orşova, vicepreşedintele Andrei Crăciun deschide şedinţa. Intr’un ta r s frumos schiţează datorinţele das&lului român faţă de biserică şi neam, vorbeşte despre rolul ce-l are învăţătorul nostru, ca sfătuitor al co­munii şi adresează rugarea, smerită că* tră consist or să insiste, ca comunele bi­sericeşti să solvească învăţătorilor sala- rul regalat lunar şi anticipativ. Noi — Îîice, oratorul — nu vrem congrese iiixte, nu ne solidarizăm cu aceia, cu

' tari n’avem nici în clin nici în mâ­necă, ci vrem congresul tuta'or (iască-

j Iilor gr. or. români din întreaga me- tropolie.

Şedinţa li. a S. T. R.La oarele 5 se continuă şedinţa

societăţii teatrale. Comisiile îşi prezentă îipoartele. D 1 Vuia, ca referent ai co­kiin pentru înscrierea membrilor noui, raportează că s’a înscris un memoru

( fondator (înv. I. Caba) şi 38 membrii pe viaţă. Suma taxelor după membrii înscrişi face aproximativ 4000 cor.

D-1 Dr. P. Barbu raportează des­pre situaţia financiară a societăţii, con­statând că totul s’a aflat în ordine per­fectă. Propune deci descărcarea comi­tetului de gestiunea anului 1913 şi vo­tarea budgetul ui prezentat pe anul 1914.

D-1 Dr. Gárda, ca referent al co- misiunei pentru examinarea raportului general, prezintă un voluminos raport trecând în revistă, pe baza raportului comitetului, activitatea acestuia. Aduce elogii speciale d lui Dr. Petrescu, se­cretarul literar, şi invită noul comitet sH angajeze în mod definitiv în pos­tul său, iar rezolvirea afacerei directo­

r u l artistic A. Bănuţiu, să se lase deasemenea în competeuţa noului co-

' mitet.Propune să se ia în discuţie pla­

nul de acţiune pentru următorii 10 ani, 8& se ia la cunoştinţă raportul general, să se dea comitetului absolutoriul şi si se purceadă la alegerea noului co­mitet, propune mulţumită d-lui Dr. GuL leim Şorban, asesor la tedria orfan alá din Dej şi maestrului George Dima pentru frumoasa lor activitate pe tere­nul muzicei şi al teatrului. De înche­iere parentează moartea regretatului poet al neamului Ştefan Iosif care a Îmbogăţit biblioteca teatrală cu tradu­cerea operei: »Wilhelm Teii«.;

In jurul acestui raport se naşte o interesantă discuţie în urma unui discurs mai lung al profesorului Dr. AL Bogdan, care pornind dela consta­tarea, că comitetele societăţii au per- dut din vedere ţînta fixată îucă înainte cu 35 ani de fericitul Vulcan: crearea teatrului românesc — critică activita­tea comit, şi a secretarul ui literar. Apără ie directorul artistic A. Bănuţ, des­pre rare spune că comitetul l’ar fi a- bandonat succesiv.

D nii V. Goldiş şi Dr. V. Branisce dau lămuririle necesare la acuzele aduse de dl Dr. Bogan. Ambii oratori regretă eşirile nedrepte ale d-lui Bogdan şi constată că antevorbitorul s’a avântat lă nişte concluziuni, cari stau în con­trazicere cu realitatea şi cu statutele societcţii, cari nu permit o altă acţiune, decât cea desfăşurată până acum de comitet. Tocmai comitetul de până a* cum ne-a apropiat, după lupte grele cu nervositatea opiniei publice neorien tate, cu paşi însemnaţi de realizarea scopului final. Să fim mulţumitori co­mitetului pentru activitatea sa şi să fim fericiţi, dacă în cadrele statute’or, vom putea subvenţiona efectiv trupe teatrale potrivite, organizate la iniţia­tiva particulară.

După acesta lămuriri, cari au gă­sit aprobarea unanimă a adunării, s-a procedat la alegerea noului comitet, înainte de a se alege noul comitet d-1 Goldiş a dat cetire unei scrisori a d-lui V. Onifiu, în care declară, că după 18 ani în serviciul societăţii, se retrage în mod irevocabil. D 1 Goldiş aduce elogii d-lui Oniţiu pentru marile merite ce şi le a câştigat pentru promovarea scopurilor societăţii, iar adunarea votează acestui bărbat binemeritat pentru societate recunoştinţă proto­colară.

Urmează apoi alegerea noului co­mitet în frunte cu d-ni i Dr. Vaida prezident şi G. Dima viceprezident. După aceste adunarea generală se de clară închisă.

Seara a urmat a doua reprezen- taţiune escelentâ a trupei Antonescu »Poama crudă« în faţa unui public în ­sufleţit la culme în număr de peste 2000 persoane. După teatru dans până în zorile zilei.

Ziua a treia a serbărilor.Azi, Luni, s a ţinut a doua, ultima

şedinţă, a reuniunei învăţătorilor, re- zoJvându-se în cea mai perfectă ar­monie toate agendele dela ordinea zilei şi alegându-se noul comitet.

Când scriu aceste rânduri — e spre amiazi — plouă nemtrerupt. Stăm toţi pe gânduri, că ce va fl cu emu­laţia sportivă de după amiazi a e hipei universitarilor noştri.

Praznicul nosfru e pe sfârşite...Trei zile atenţiunea românismului

a fost îndreptată spre Caransebeşul ro­mânesc. Lumea multă, care a grăbit din depărtări mari, va pleca de aici cu amin­tirile cele mai plăcute. Adeseori îşi vor evoca in memorie momentele petrecute pe valea Timişului şi c emoţie sfântă sufletească o să i cuprindă, aducâuduşi aminte de f. nfara ţăranilor din Mercina şi Vrani, de căluşerli din Obreja, de prestaţiunile artistice ai© apostolilor grupaţi în jurul d-lui Victor Antonescu, şi de clipele înălţătoare de cultură şi însufleţire românească dela adunările celor două societăţi culturale, iar pri mirea călduroasă, atenţiunea cu care au fos întâmpinaţi nenumăraţii noştri oaspeţi o să le servească tuturora ca o dovadă viie, că între văile noastre nu s’a stins flacăra iubirii de neam, că ea nutreşte neîntrerupt focul sacru al dra gostei de frate şi al jertfei pe altarul culturei, legei şi ai neamului româ­nesc

U. C.

Scrisoare im Viena.— Viaţa la soc. „Clubul Român“. —

Viena , Nov. 1913.De mult nu le-a fost dat Româ­

nilor din Viena să se bucure de o mai bună dispoziţie şi mulţumire sufletească, ca in seara de 1 Nov., când soc. „Clu­bul Român“ a aranjat întâia sa conve­nire socială din ciclul compus pentru sezonul de iarnă Seara aceasta va ră ­mânea o plăcută amintire pentru toţi cari au luat parte. — Printre numărul foarte frumos de meseriaşi români, am remarcat prezenţa Ex. Sale d lui Ge­neral Al Lupu, nobilul patron şi spri­jinitor al tuturor faptelor frumoase, un frumos număr de d-ne şl d-şoare iar studeniimea a fost frumos reprezen­tată prin d nii Al. Iorga, sculpt. I. Şu- han, ipg. Frenţiu, teol, German, eom. A. Oprişa.

însemnătatea conveairei e mai presus de orice îndoială meritul d-lui archit Al. 1. lor ga care a întreţinut pu blicul adunat cu frumoasele şi intere­santele d sale cunoştinţe despre: „Tre­cutul meseriilor şi în special despre me­seriaşii români din Lugoş“. Conferenţa d-lui iorga (— din lipsă de spaţiu o vom da intram număr viitor — Red.) a fost ascultată până în sfârşit cu cea mai mare plăcere. Ne a comunicat lucruri interesante şi puţin cunoscute chiar si intre meseriaşii noştri, despre institu- ţiunea veche a meseriaşilor zisă „fefi“.

După ce termină d-1 lorga fru­moasa şi interesanta d sale conferinţă, d-1 preş. G. Vitencu îşi ţine de dat-o- rinţă a tălmăci In calde cuvinte mulţu- mitele tuturor celor de faţă în cari d-1 Al. Iorga a lăsat impresia că dacă am avea încă mulţi oameni serioşi cari să înţeleagă aşa de cuminte rostul mese­riilor, atunci în scurt timp nu am mai putea să ne plângem că nu avem o pu ternică clasă de mijloc. Conferinţa d-lui Iorga a fost viu aplaudată.

Se ridică apoi dintre generaţia ti- nără a meseriaşilor noştri d-1 /. Bucur, care declamează cu multă pricepere »Şeaua Ţiganului« ,'de Speranţă, stâr­nind multă voie bună, iar d-1 I. Bă- nulescu declamează cu mult foc tineresc „Hora Cuadrilaterului*. Ne distrage apoi cu frumoase cântări corul inprovizat din tinerii noştri meseriaşi sub cond. d l / . Maier. \

Urmează o pauză mai lungă în care se lansează în public o colectă pentru contribuiri la \„Fondul inginer A- urel Vlaicu“ fundaţiuae menită a aju­tora pe meseriaşii români veniţi la Vie­na spre a se perfecţiona în branşa lor în deosebi cea a mechanicei.

După pauză d-.şoara Eugenia Ro­man, ne delectează prin vocea-i sonoră şi dulce cu câteva doine din scumpa noastră ţară a Ardealului, cari ne au transpus pe câteva clipe acasă în >ra- riştea de lângă vii« şi în »desişul co­drilor«. Dulcea interpretare a doinei noastre a făcut ca d şoara Roman să fie rugată a ne mai cânta şi alte bu­căţi din tezaurul cântecelor noastre.

Au mai vorbit în chestii de ale »Clubului« d-11. Bănulescu, relevând încă odată însemnătatea acestor conveniri şi aducând mulţumite d-lui Al. Iorga din partea Clubului, pentru deosebitul d-sale interes fiţâ de meserişii ro­mâni.

La sfârşit produce o viie impresie predarea poeziei „Noi vrem pământ« de G. Coşbuc, declamată de d-1 I. Toth.

Comitetului »Clubului Român« îi re­vine de astădată un mare merit că a hotărât ţinerea astorfel de conveniri şi ar fl de dorit ca să nu se abandoneze felicita idee.

Târziu în noapte, când s’a termi­nat convenirea am dus cu noi cele mai plăcute amintiri dela această seară ne­uitată.

Pă ne vedem cu bine şi mai mulţi la serata Il-a, a Clubuiui, când va vorbi d-1 A. Oprişa despre: Literatura ardeleană modernă şi desvoltarea gustului pentru literatură în ultimii 10 ani.

Corespondent.

8 î I R L— 29 Octomvrie 1913.

Pentru fondul ziariştilor au maicontribuit, prin admimstraţia ziarului nostru, următorii domni: M. Rozescu (Timişoara) 4 cor., Pompei Botezan (Şăr- iraş) 2 cor. şi Ilariu Vlad (Hususău) 40 fii.

Pentru monumentul Aurel Vlaicuam prinrt dela d 1 Dânilă Muntean (M. Uioara) 3 cor.

I t i r i ( l in R o m â n i a . Din Bu­cureşti ni se scrie: Zilele acestea au avut loc diferite schimburi de idei între fruntaşii conservatori, cu privire la refor­mele pase la ordinea Zilei de congresul liberal, in curând fruntaşii conservatori vor ţinea o serie de consfătuiri pentru a hotărâ cari sunt părerile ce le va susţinea partidul conservator faţă de cele liberale. (V

— La ministerul de domenii se lu­crează cu multă activitate la împărţirea de terenuri sătenilor, buni crescători de vite. Se formează 3 clase: micii, mijlocii şi mari cultivatori„ Micilor cultivatori li ss va da câte 5Q hectare, celor mijlo­cii câte 100, iar celor mori peste 100 hectare. Ministerul' le va da şi vitele ne esare.

— Comitetul central al Ligei Cultu­rale în şedmţa sa dela 25 Octomvrie v. a hotărât atitudinea ce o va lua Liga Culturală în chestia evreiască, prin u r­mătoarea încheiere, trecută în procesul verbal:

„După expediţia în Bulgaria, ches­tia evreiască se discută pe un ton a- gresiv, din partea evreilor şi foarte moaie din partea românilor. Pentru zilele de 3—4 Noembrie a. c. se anun­ţă chiar şi un congres evreiesc, ce se va ţine în Bucureşti.

Din punct de vedere cultural nu e-te indiferent a se şti ce efecte va a- vea o eventuală încetâţenîre în massă a evreilor, fie că după ea ar urma o asimilare, fie că ar urma ceea ce este mult mai probabil — o luptă de rassă îatr’o ţară, care încă n’a cunoscut ast­fel de lupte.

Liga, ca instituţie culturală, cre­de de a sa datorie să se pronunţe:

1) Dacă eventuala asimilare va altera sau nu caracterul culturei ro- mâneşli.

2) Dacă eventuala luptă de rassă va abate sau nu puterile noastre de la alte lucrări pozitive; şi deci pornind de la efecte la cauze:

3) Dacă încetăţenirea în massă se poate admite sau nu.

De aceea comitetul central al Ligei hotârăşle să discute chestiunea într’o întrunire publică Duminecă 10 Noem­brie v. şi intr'un congres cu delegaţi din toate oraşele ţării în ziua de Du­minecă, 17 Noembrie v.

Liga Culturală îşi ia obligaţiunea să reprezinte energic hotărârile pe cari congresul ei le va lua.

— Din R.- Sărat se anunţă: In urma dorinţei Ţarului, Joi în 31 Oct. se va inaugura monumentul ridicat la PJăineşti, în memoria generalului Suva- roff, care a învins pe Turci în acel loc, la 1889 La inaugurarea monumentului va lua parte o delegaţie specială a ţa ­rului în frunte cu un mare duce, o dele­gaţie de ofiţeri condusă de generalul Komanenco, un membru al familiei Suvaroff, sculptorul Edwadrs din Odesa care a lucrat monumentul şi toţi mi­niştrii români.

— După cum rezultă din comuni­catul oficial, pe ziua de 27 Oct. au mai rămas în întreagă ţara 19 cazuri de holeră.

Gomisiunea teatrală din Oradea- mure na a admis ca trupa d-lui Anto- nescasă dea reprezentaţii la teatral na ­ţional de acolo.

Din Bistriţa ni se scrie : „Mariana“, reuniunea înv. gr. cat. din comit. Bis- triţa-Năsăud şi-a ţinut adunarea sa ge ­nerală în 9 şi 10 crt. în oraşul Bis­triţa, asistând vre o 100 de învăţători, popor şi inteligenţă numeroasă. Adu­narea s a ţinut în sala do şedinţe a casei comitatense, fiind de faţă şi vice- comitele, inspectori şi delegaţii şcolilor germane şi maghiare. Adunarea a de­curs exemplar de frumos. A prezidat d 1 A. Haliţa, vicarul ţinuturilor noas­tre. Un gest frumos din partea >Aso- ciaţiunei« a fost că şi a trimis delegat la această adunare pe d-nul N. Drăgan profesor, care a salutat »Mariana« în numele »Astrei«. S-au cetit rapoartele obicinuite şi mai multe dizertaţii in­structive. Lecţiunile practice cu elevi nu s-au ţinut din cauza şcolilor închise, grasând printre elevi morburi infec- ţioase. După adunare s-a dat un ban­chet îa restaurantul românesc al d lui Buduşan.

— La concertul din 26 Oct 1913 al Reuniunei rom. de cântări din Bis­triţa au suprasoivit urm ătorii: D-na Dr. Bran 10 cor., I. Şerban 3 cor., P Grapini 3 cor, I. Karşai 2 cor., I. Corbu O. Ghiţă. D. Roman câte 1 cor.

—* Reuniunei române de femei din Bistriţa sosindu-i siatuteie aprobate, şi-a ţinut adunarea constituantă în 5 1. c. pe lângă o asistenţă număroasă. S au ales funcţionarii şi comitetul. — Cor.

Gomitetul despărţământului Hida* Huedin »1 »Asociaţiunii pentru litera­tura română şi cultura poporului ro ­mân« convoacă adunarea anuală a des­părţământului pe 23 Noemvrie 1913 st n. la 11 oare înainte de amiazi în AI* maşul mare, în localităţile şcoalei ro ­mâne şi invită cu toată onoarea pe toţi membrii şi pe toţi aceia, cari se inte­resează de »Asociaţiune« şi doresc îna­intarea ei, să participe la această adu­nare a despărţământului. Din program amintim pet 9 : Chestia despărţirii des­părţământului în două părţi, cu ruga« rea d-lui Vasiliu Pop, protopop în Bu­cium, de a ceda câteva comune despăr­ţământului, ce se intenţionează a se organiza cu sediul în Bucium.

Despre regele Ferdinand al Bulga­riei circula diferite svonuri cari au stâr­nit mare senzaţie. »Agence des Balcans« află din Sofia, că în diferite părţi se ridică acuzarea împotriva regelui Fer­dinand, că a făcut cunoscut guvernului Austro-Ungar, clauza secretă a tra ta tu ­lui sârbo bulgar, caro e îndreptată îm­potriva Austro Ungariei.

O telegramă a ziarului »Giornale d’Italia« spune,[că prietinii politici ai lui Daneff înteţesc campania lor împotriva politicei externe a actualului cabinet şi a regelui Ferdinand, nădăjduind, că în felul acesta îl vor face să abdice.

Ziarul sârbesc »Balcan« află din Sofia, că în cercurile politice bulgare circulă svonu), că regele Ferdinand va abdica în curând în favoarea principe­lui moştenitor Boris.

Heeordul de Înălţime al dirijabi­lelor. Din Roma se anunţă; Balonul

dirijabil »Verona«, pilotat de majorul Merzari, Intr-o îndrăzneaţă ascenziune, s a ridicat până la înălţimea de 2500 m. deasupra oraşului Verona, repurtând astfei recordul înălţimei dirijabilelor. Această încercare are o mare impor­tanţă pentru aeronautică în timp de război, întrucât la o înă ţime de 2500 m. o ţintă mişcătoare ca cea prezin- tată de un dirijabil e la adăpost de orice lovitură de puşcă şi chiar de tun.

Bătae cu ofiţeri într-o redacţie.Ziarul socialist »Warheit« din Linz a publicat zilele acestea un articol, în care acuza pe ofiţeri, că fac scandaluri noaptea, turburând liniştea. Simţindu- se vătămaţi, alaltaeri s-au prezentat la redacţia ziarului un locotenent şi un sublocotenent, cerând socoteală pentru acel articol. Nedânduli-se însă satisfac­ţie, ofiţerii au atacat cu săbiile pe re­dactorul responzabil al ziarului. La ago* moţul acestui scandal a sosit în redac­ţie şi personalul imprimeriei n&scân- du-se astfel o încăerare, în care au fost răniţi 5 inşi. In cele din urmă ofi­ţerii au fost dezarmaţi luâaduli-se să­biile.

Atentat contra nnor nuntaşi. Amanunţat într’un număr trecut că la o nuntă din oraşul Cholet (Franţa) au fost intoxicaţi 50 nuntaşi, dintre cari unii au murit. In urma cercetărilor s*a afiat, că s au petrecut lucruri groaz­nice. S-a descoperit adecă, că desertul, care s-a servit la masă, a fost otrăvit cu arsenic, fapt care dă de bănuit că ar fi la mijloc un atentat odios. Medicii spun, că sunt puţine speranţe, ca din cei intoxicaţi să mai scape vreunul cu viaţă. Până acum au murit vre o 10 dintre persoanele cari luaseră parte la ospăţ, ceilalţi, împreună cu mirele şi mireasa sex află în agonie.

Necrolog. Din Câpâlna de jos ni se scrie, că a încedat din viaţă Tsidora Damian în etate de 62 ani, soţia înv î. p. Isac Damian, care o deplânge îra*. preună cu cele trei fiice ale sale.

Ştiri mărunte. Ziarul »Frakf. Zeit.« hflă, că mantia Marelui Profet, — des­pre care am amintit că a fost furată de un ofiţer şi dusă la Viena — a fost trimisă de cătră ambasadorul Turciei direct Ia Coustantinopol.

— In întreg statul New-York, bântue mari viscole cu zăpadă, din care cauză a fost împiedecată circulaţia tre­nurilor. Mai multe trenuri au fost în ­zăpezite, pasagerii sunt într o situaţie desperată.

— Din Zombor se anunţă: Epide­mia de holeră a luat mari proporţii în Szod şi ameninţă să se estindă şi asu­pra localităţilor din prejur. Până acum numărul celor morţi de boleră în a- ceastă comună se urcă la 17 şi numă­rul cazurilor de holeră e de 38.

— Din Paris se anunţă: Un tânăr diplomat spaniol din Paris, petrecând pe o artistă la locuinţa ei, i-a furat un inel în valoare de 10.000 franci. I a înapoiat mai târziu inelul, dar în urma acestui fapt ruşinos diplomatul spaniol s-a hotărât să părăsească cât mai cu­rând capitala Franţei. Despre numele diplomatului aventurier nu se face însă nici o pomenire.

De Vânzare din mână liberă O casă cu trei (3j camere de locuit, o bucătărie, pivniţă şi curte cimentată. — Braşov Valea Morilor Nr. 12. Infor­maţii la proprietar. — 1—4

De Vânzare din mână liberă. O casă nouă cu local de prăvălie şi cârciumă, cu curte spaţioasă, grajduri şură, curte cimentată şi grădină fru­moasă— în Sâmpetru Nr. 59. Informaţii la proprietar. — 1—4

U L T I M E Ş T I R I .B udapesta , 12 Nov. La şedinţa

de astăzi a camerei opoziţia n a luat parte. După o scurtă desbatere s’a vo­tat proiectul privitor Ia prelungirea cu un an a duratei mandatului funcţio­narilor comitatensi.

Atena, 12 Nov. I n urm a u n u i com prom is, propus de m in istru l Take lonescu , delegaţii turci ş i greci a u căzut de acord asupra u n e i conven ţiun i, care regulează aproape toate punctele tra ta tu lu i de pace. A su p ra pu ţinelor puncte răm ase nerezolvite , va decide u n arb itru .

Proprietar:Tip. A. Mnreşianu: Branişte & Şemp

Redactor responaabfi: îoan Brotea.

Fondat la 1845 VM m y rondat ia 1845. NeumannT A I L L E U R , Furaisorul curţii imperiale regale-

ESTM

a p ă ru t

IN T E peutru domni, băeţi şi feta, gaia şl la comandă.

CATALOGUL cel nou de p r a ţu » ş i la ta r a r e se trimite gratis.

B R A Ş O V . 14—3#

Pagina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 237—1913.

•Ile RojMfttftn Priiiml de eojoc&rie şi felăa&riein B r a ş • T. —....... .■ =

Hoo

S h'ö f >

P H

W W

h ”P ßWb

4

Beri«»„P$n n®i î* fî*«“ !

Sabscrieul aduc Ia cunoştinţa On, public din Braşov şi jur, că am deschis un Atelier de cojocărie) unde se efectuează tot felul de lucrări ce cad în această branşe,

precum : căciuli, blănării ş i pieptarâ ţărăneşti- La com ande s e execu tă to t telul de lu­crări de lux, bou 3, m anşe ane pentru dame

după m odelele ce le mal nouă. Apelând la sprijinul On. pnfcMc avizându mă şi prin o carte poştală, sau Vinerea la târgul de (— ) săptămână, sem nez (—)

Ou distinsa stimă

Nicolae Scurtu,9—io estăoets'ii c f t j t c a r ,

Braşov, Poda Oreţul&i Nr- 8.

c/>

•t

Ö»—U

313a>

XO

33

Atelier de cojocărie ţărănească, căciuli. Cel mai eftin isvor mmm de cumpărare, Vinerea în piaţă, (târg săptămânal.) =====

in

16-100

S to fe orig inal e n g le z e ş t ip e n t r u

C ostu m e ş i p a rd esiu r iprecum şi

,:i de a r tico li m odern i p en tru dom ni

cltiar acum

s o s i t !OLD E N G L a N D ,

JOSEP LISCHEAM o d e en glczovşîi p e n tr u doiM n'.

C ele m ai e le g a n te c o s tu m e pentru dom ni I E x e c u ta r e de prim a c la s ă !goma nuna manii

Sanatoriul Dr. Depner 1Institut particular modern, pentru chirurgie şi boale femeeşti.

s tr a d a l l ir s c lic r Nr. 15. a.A m ănun te dă m edicul ş e f :

p Telefon 507. Dr. W ilhelm D epner.m - - - ;

u n i i n n n i î i i n n s s i i i i s i

x x i o c o a o c i a u c i c c a x x x i a c x x M B x a s o K x x x

| „TRANSSYLVANIA“ I^ b an că g. m« de a s ig u ra re , Sibiiu (N agyszeben ^

recomandă încheierea de *

= Asigurări pe vieafă =_______ în Bondiţiunilo cele mai favorabile.

P entru preoţi f i în vă ţă to ri ro m â n i gr. or. y lela şooalele X confesionale a va n ta g ii deosebite. X

Special de remareat sunt eombinaţiunile următoare : 3E

Asigurări mixte cm restituirea Inte­reselor de 3*/* garantată.

Asigurăricombinate

de pensiuni simple şi cu asigur, unui capita-

Asigurări simple şi mixte cu parti­cipare la fâştig de 40%-

Asigurări mixte cu plătirea necon. dlţlonat dă 2-ori a capitalului

Asigurări de focdeasemenea foarte ieftine.

,T ran s3jlv în îei‘T- s’au plătit . . . Cor.

din partea ei :5 ,4 5 8 , 6 9 ,4 3 5 ,4 5 0 ,6 4 6 ,6 7

1 1 ,7 4 0 ,7 S0 — 1 3 3 ,6 6 7 ,2 4 1 * —

2 ,6 0 3 ,4 0 0 - -

Dela existenţa „Cftpitmlo {isî*»rato p® vieaţă....................Pagul)® de f o c ...........................................S u in r i# a s ig u ra i® pe r ie a ţă erau cu fi­

n e a amilui 1011 ...................Asigurări de f o c ......................................•spital de fondar® şi rezerve , . . .

Informaţii şi prospecte ss dau gratuit prin direcţiune în Sibiiu f i prin agenturile principale din Arad, Braşov, Bistriţa, şi Cluj r |

eain şi prin toţi agenţii din cornane. ^Agentura principală pentru Braşov se afiă la d 1 — — fl- Herman. Strada Porţii Nr. 51. — —

Jf«r*#a»e versate in achiaiţii cu cercuri bu*A de cunoştinţă 8®— prirme8« în condiţii favorabile tn serviciul institutul*!. — V

:XOK*3eXKKX<XX3E«X-Q3£XXXX«XS£XX î*xja

A V I S!Xm. l u m e a îr^ tre a g -ă . xx-u. a.£lă. xx lxxxerx i:

Albituri Şurţuri, Corsete, jupoane, bluse, basmale, dantele, perdele, pânza, taine de copii şi bărbaţi, diferite stofe, cu preţuri foarte convenabile ca l a ;

Magazinul de Concurenţă8-50 Braşov Strada Porţii Nr- 33-

a t e l i e r c L e x it is t s p e c i a L r . d e V i e n a .

C A R O L B E R M W I E S EA telier dentlstic , peciaîisî în Coroane şi poduri de au r etc.

© » r e le ţse z.1 a le i» 9 - î 8 ş l 3 —® m a re . D u m i n e r » ş t £ ă ib ă ie t > r e a d e l a 3 —1« « a r e st, nu,

BRAŞOV, Strada Castelaini 46. I L â n g ă H o t e l C o n t i n e n t a l22 - 50

de p« pkdfcrile Ardealului niţi la Braş:v

F r a ţ i I o r A v is .şi din Regatul învecinat «âsd ve­nii uiţi'ţi să vi«itaţi

w Restaurantul românesc „Nr. 5“lx x i Ş te fan a . Sxxcina.

C-4'e vă oferă mâncări bune, btuturi gustoasa, pe lângă preturi n td e ste şi serviciu prompt.

Odăi pmntrm călători. io—4os

, n a t d a

H ep rezen tsn ls principală a

Fi britéi de Maşini a Căilor feate reg. ung. de statp«atru Maşini da sreerat, motoare — benzin — gaz şi locoroobila, instalaţiuni de mori, t-®t fel*‘ de maşirîi şi unelte agricole. — I$©vifc»t© î „ R e c o r d II'* **»»■ş i n ă d e g& m n n ctl, şir pe şk curs samănă în rânduri şi gunceş’e : 3m aşiniîntr’una

Reprezentant al fabrice! de maşini Massey-Harris S. A. ■'M«rsS pentru legat snopi, maşini de secerat. Aparate de cosit, greblat. M o v ita t t t ! X f o ig s e y - H a r r is G refc1!» «le t r a « 5» ro*«!» , c o i u l ) «f n t o r s ă t o r C e f n u , 2 maşini îctr’nna crnstenate din cţel.

Reprezentant ti fobricei de maşini FeMr Miklós S. Ă. "R’dS |’Î(»ier , «... zinlocomobile pentru scopuri de tracţiuni se |*Sţjrg£’M®*S ş i I m h l a t l t it> t*. léit »entru mori, sa.» Hexelmaşini, Benzus-motoare şi art'oole pentru ma­iori tis Swbl4.it, aparate pentru mori. tăi t blaue Instalaţiuni complecte pen'ruwtaiwi do fser j.

Reprezentant d S. Â. Alfa Separator.• . «stelaţii compleote pentru lăptarii cele n-»-1 Ini e eb iD k are < * iuţtaou aflvi d?> recit aerul.

Automobile, utobuse diversa oa garanţie,

ini de transport; povară pentru vapoare.

cel mai bun coperiş.SfflPATM di» crh im h (trampâ) cu maşini de treerat de tot soiul, motoare, maşin n la u u l l Uu ol/UliiiU agricole şi unelte de agricuburâ cu condiţii avantagioas

P ă r ţ i ( o a s t i i i i t i f c d e n a ş i t i i .iaşi ni şi unelte i

jaţi spre acest scop,Reparaturi maí’í'n ̂ unelte agronomice cu preţuri ie ,t ne prin maşini ti ang

Centerdepositt ' Jóséi Lányi ̂Telefon 382. Interurb̂

Prafurile-Seidlitz ale lai MOLLV e r i t a b i l e n u m a i d é c á fS e -e a r s c u t iă e s t « p r e v ă z u ţ i su d e m a r c a

a p ă r a r e a Sui A. BfsQILL ş i s u s u b s c r i e r e a s a .Prin eisctul de lecuire durabilă ai Prafurllor-Seidliti de A.. Sfoll în couara gre

utăţilor celor mai corbicose la stomac fi piw tw e, In eontea oârceiior şl acreiei ia sto- Htac, constipijiunei cronice, *ut‘«riB\tri de ftcat, eongestlunel de sânge, haentorhoideior şi a «clor mai diferite beai« fsmecsci aluat aeeet med.came«* de casă o rănjandire ce eresce mere« de mai mal te âeeenii îtieoae. — Preţui unei cutii originala sigilate Co­

rone 2*— Fal!tiâcaţiila se vor u r m ă r i do cale judecătorescâ.

Franzbranstwein şi sareaiui Meii.V a r ie - it l « u m -i9 di*c» ie-eare esM lăc sie prevăzute eu

marca <-■ neutre fi ca plmubni lut A. IS ell F rsn 7 .^ r £ n n i« r « in » « l ş i n a r e a este idrte bine eu-

n «sută ca a* remedia popular cu deosebire sorii prin tea- rt), alină durerile de şofriinâ şi rejimatisni şi a altor ur­

mări de rec^ală.Preţul «»ei cutii originale plimbate cor, 2-—

„ MOLdRfrmbmtvniB Sulz

s.'uw2uet--K«jua»

Săpun de copii a iui >1 oii.Gel mai fix eâpra de copii şi Dame, fabricat după metodoî rol mainou, pentru cult* vare* raţionalfi a pcita, e» deosebire ponte-« cop» şi adulţi. — Pr<.ţnl unei ffuoăţl eor.

—.40 b Cinei bucăţi cor. i.8 0Fie-eare bucaî* de s&pnn, pentru eopii seta provă4utâ c marca de apărare A. Moli.

Trinit&rei principală prin F a r m a c i s t u l A . i O L L Wien,I. TacklaaDene. şi reg. iurnisor a

— Comande dla provineiă se efeetadaLa ieposite să se ceară anumit prep»

apărare a lkî A. M O L L.

vrţii imperiale.. Unic prin ru rsposă

Deposit !» Braţ' r ; C a rl S o h n

e provăzute Iu iscălitura şi marca de

t f farmacist. 45—44

Cusut oare pricepute aiGa apli­care durabilă la ccufecţicni^ leliţe serioase la fabricaţie de tricotaj pe lângă piaţa bună.

Georg Poith & cie.Fabrică de tricotaj, strada neagră 25. 9—0

Avîs.Caut o calfă

îa prăvălia mea de manu­factură, carepoşiede afară de limba română cea niagiarâ, ocuparea postului se face prin ofert.

Nagysârmâs Pompeiu Ifo- tezan corner, iant.

1 - 3

A vis.0 damă Inteligentă şi

harnică caută un post ci bonă lângă 1—2 copii. , adresa losefine Lengyel Si­biu (Napyszeben) sporer- gasse Nr. 27.

1-3

H f T ' n b r i e a t e »»fi» p r im ă - ţgjjjM

I4teau09amnaÎSs5»««©e

0 «9’S+ mua.»'1 3CMy* a

1

Pentru Sesonuf de v a r ă şi tfm inn&

re?o ufsxdâm produs ele noastre renu­mite ca cele mai bune şi anume:

Stofe de lia la« pentru domulCbeviot şi Xamgarn.

Stofa ds costume pentru dameunicolor şdesen.

Stofe DouMe tar mantale de dame

Velours şi Plmerstoosne de earnă şi paleto

Gheviot şi Kamş arii negrupentru costume salon, Tras şi smoking.Stofe Loden impenetrabilepentru sport şi costume de vânătotrs

Stofe de uniformePleduri pentru yoiaj, cergă pentru voiaj, trăsuri, cai,

covoare etc- etcFabrici de postav, mărfuri de

modă şi tricotaj.

WILHELM SCHERG & Gie87-50 deposit tie vâaaKare!

ä 'n b i’l e f t t e « t a » « p r í» » á 1 JŞtofe de rochi

Barhent. Boa de bl ane,

Manşoanerecom andă cn preţ ieftin

Fritz Prediger,46-ioo Strada Porţii 8-

TIPÁKUL, TIPOGRAFIEI A. MUREŞ1AKU BRANKCE & COMP BRAŞOV.