Curierul Misionar 1 ?

«Cât de f rumoase sunt pic ioarele ce lor ce binevestesc pace, ce lo r ce binevestesc ce le bune". Rom. 10, 15.

Anul V. Bucureşti No. 7.

/ \ oooooxoxooooo ; l

ţ j i»

* •<»•>• ig- •; fm,'-

v . . i * V V V «f- ^

V ¥

Lucrătorii şi colportorii Conferinţelor Muntenia şi Moldova.

Slujitorii Evangheliei.

P R E G Ă T I R E A .Caută să te înfăţişezi înaintea lui

Dumnezeu ca un om încercat*.

L u c r a r e a l u i D u m n e z e u a re n e v o i e de oameni , de bărba ţ i , car i sunt pregăt i ţ i să s lujească E v a n g h e l i e i ca învă ţă to r i şi p re -dicator i . Este adevăra t , c ă uni i a u lucrat cu o a r e c a r e succes, deşi n u a u avut def-eat puf ină pregăt i re p r im i tă int r 'o şcoa lă in fer ioară , sau super ioară , dar c u cât m a i m a r e ar f i fost succesul l o r , cât de muj t m a i destoin ic i ar f i putut f i e i c a lncră-tori , d a c ă ch ia r d e l a început e i a r f i p r i -mit instracfia scolast ică a facul tăţ i lor in-telectuale.

Apostolul P a v e l scr ie către T imote iu , u n tânăr p r e d i c a t o r : „ C a u t ă să te în fă -ţişezi îna in tea lu i D u m n e z e u c a un o m încercat , c a u n lucrător c a r e nu a re decc să-i fie ruşine, şi c a r e împar te drept cu-vântul adevăru lu i " . (2 T i m . 2, 15 ) . Lucra-rea d e a câş t igă suflete pentru Hristos cere o îngr i j i tă pregăt i re . N i m e n i nu poate să între î n serv ic iu l D o m n u l u i f ă r ă să a i b ă m a i în tâ iu şcoa la necesară şi n u m a i atunci să aştepte succesele ce le m a i b u n e . Mese -r iaş i i , o a m e n i i de drept , avoca ţ i i , negus-tor i i şi î n f ine toti b res laş i i se pregătesc pentru meser ia pe care vo iesc s ' o j m b r ă -ţişeze. Insăş min tea lor î i face să-şi în -suşească cât m a i mul tă destoinicie cu putinţă. Modis ta , c ro i toreasa î ţ i v a spune cat a trebuit să înveţe p â n ă să pr iceapă p e depl in meser ia e i . Archi tectu l î ţ i va spune cât t imp a trecut p â n ă ce a pr ice-put e l cum să facă o c l ă d i r e p lăcută şi încăpătoare . Ş i aşâ se în tâmplă c u or ica re a l tă meser ie p e c a r e şi-ar luâ-o o m u l .

O a r e s luj i tor i i lu i Hr istos t rebuie să în-trebuinţeze m a i puf ină s i l in jă î n a se pre-găti pentru o lucrare , ce este nesfârşit de mult m a i impor tantă? O a r e ei n u trebuie sa cunoască toate m i j l o a c e l e c e trebuie folosite şi că i le c a r i t rebuie croi te pentru a v câşt igă suflete? Pent ru a putea să l ă -mur im pe bărbaţ i şi femei despre subiec-te le cele de va loa re , p r iv i toare l a mân-tuirea lor veşnică, se ce re neapărat , cu-noaşterea natur i i omeneşt i , se cer a p o i cercetări temeinice, cugetare a d â n c ă şi ragăc iun i ser ioase.

N u putini d i n a c e i c a r i a u fost chemaţ i c a conlucrător i a i l a i Hr istos â u negl i ja t să se specia l izeze pentru s ln jba lor . E i a u desonorat p e M â n t u i t o r u l lor p r i n faptu l

„tatre&âwl e i i l s i începem, Î

N E C E S A R Ă . că au intrat î n l u c r a r e a L u i fă ră pregăt i rea necesară. U n i i , car i e r a u desgustaji d e acea şlefuire super f ic ia lă , cum numeşte lumea fe lu l e i d e purtare , a u căzut î n extreme cont ra r i i tot aşâ d e dăunătoare . E i întârzie să-şi însuşească ace l lustru şi a c e l ton bun , p e c a r e Hristos doreşte s ă le a ibă f iecare c o p i l a l S ă u ; Pred ica toru l trebuie să se gândească , c ă e l este u n educator, şi c ă p e urmele sale ca lcă o a -meni i cu m a i puţ ine cunoştinti şi expe-rienţe, ch ia r şi a tunci , c â n d purtarea şi vorbi rea sa este groso lană şi neciopl i tă .

Cunoştinti superficiale.

U n tânăr pred ica tor n u t rebuie să f i e mulţumit cu o super f ic ia lă cunoştinţă a adevăru lu i , c ă c i e l nu ştie unde i se v a cere să f i e mar to r a l lu i Dumnezeu . M u l ţ i vor f i duşi î n fa ta reg i lor şi a căr turar i -lor ca să r ă s p u n d ă despre credinţa lor . Ace ia car i au numa i o cunoştinţă super-f ic ia lă despre adevăr , n u vor f i lucrător i car i să n u a i b ă dece se ruş inâ : e i se vor zăpăci şi nu vor f i în stare să expl ice lămurit Scr ip tur i l e .

Este u n fapt trist ace la , c ă progresele lucrăr i i sunt împiedecate d i n l ipsă de lucrător i pregăt i ţ i . Mu l ţ i nu au însuşir i le mora le şi sp i r i tua le ; e i nu-şi f rământă mintea şi nu s a p ă să caute comoara c e a ascunsă. Ş i deoarece e i se a d a p ă numai d e l a suprafaţă, câşt igă n u m a i acea şti intă, care este deasupra . C r e d e i că în împre-ju ră r i gre le v o r f i î n stare şă ia o poz i -ţ ie însemnată, d a c ă au negl i ja t să se i r -struească şi să se exerciteze pentru s lu jba lor ? O a r e îşi înch ipu ie e i că sunt instru-mente pole i te î n m â n a lu i Dumnezeu spre salvarea sufletelor, d a c ă n u i a u aminte l a ocazi i le ce l e s tau l a î n d e m â n ă spe a-i face destoinici pentru lucru l l o r ? Lucrarea lu i Dumnezeu cere bărbaţ i c a r i să poată în -ţelege şi f ace lucrur i le d i n mul te puncte de vedere, bă rba ţ i car i şt iu să cugete, să plăRnească, să c lădească şi să împartă . A c e i a ca r i văd probabi l i tă ţ i le şi posibi-l i tăţ i le l u c r ă r i i pentru aceste t impuri , vo r face tot cc pot c a pr int r 'un studiu se-rios să-şi însuşească cât m a i mult cu pa* t inţă d i n C u v â n t u l lu i D u m n e z e u , ca a p o i să se servească de toate acestea în lu-c r a r e pentru sufletele însetate, şi bo lnave d e păcat .

ta o? mai 8 t i n i i e a im".

Un predicator nu trebuie să creadă niciodată că el a învăţat destul şi că acum mai poate să mai lase din străduinţele sale. El trebaie să consacre toată vieata Iui pentru pregătire; el trebuie să înveje în fiecare zi, iar cunoştinţele câştigate trebuie să Ie întrebuinţeze.

C ine se pregăteşte pentru lucrarea de predicare, nu trebuie să uite, că pregăti-rea inimii este mai importantă decât toate, local ei nu-1 poate luă nici pregătirea mintii şi nici cultura teologică. Razele luminoase ale Soarelui dreptăţii trebuie să pătrundă inima lucrătorului şi să cură-ţească umblarea sa, înainte ca lumina dela tronul lui Dumnezeu, să poată lu-mină prin el pe acei, cari sunt în întu-rterec.

In timpul nopţii au trecut pr in fa|a spiri-tului meu unele scene; şi multe puncte ale lucrării, pe care noi trebuie s'o facem pentru Maestrul nostru, Domnul Isus Hris-tos, mi-au fost lămurite. C ineva cu puter-nică desăvârşire îmi vorbi, şi eu mă voiu strădui să redau instrucţiunile rostite cu pr iv i re la lucrarea ce trebuie să se facă. Solul ceresc zise:

Lucrarea de predicare sufere, deoarece bărbaţi îşi permit să predice, fără să fi trecut pr in pregătirea necesară pentru această lucrare. Mulţi au făcut o greşeală, luând drept predicator certificatele sau scrisorile de acreditare. Uni i ca aceştia vor trebui să se hotărască să-şi caute o lu-crare mai potrivită pentru ei, decât pre-dicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Ei sunt plătiţi din zecime, dar străduinţele lor sunt mici, şi deci ei nu trebuie plătiţi mai departe din această cassă. In multe cazuri lucrarea de predicare pierde caracterul ei sfânt.

C ine este chemat în slujba Cuvântului trebuie să fie un lucrător credincios, ai-tându-se pe sine. Dumnezeu cheamă băr-baţi , cari sunt pe deplin conştienţi că

.trebuie să se facă sforţări serioase, băr-baţi. cari să meargă la lucru cugetând plini de râvnă şi înţelepciune, având acele puteri şi însuşiri asemănătoare caracte-rului lui Hristos. Salvarea sufletelor este o mare lucrare, care cere întrebuinţarea fiecărei facnltăji şi a fiecărui dar a l ha-rului. C ine ia parte la aceasta, trebuie să devină tot mai destoinic în ea, trebuie să a ibă o serioasă dorinţă de a-şi întări pu-terile, ştiind că el va fi slab dacă nu va creşte mereu în har. E l trebnie să caute

„Ftricirea e fluru

să aibă succese tot mai mari în laerarea sa. D a c ă lucrătorii noştri vor lacră în acest fe l vor aduce roade. Multe suflete se vor câştigă pentru adevăr.

• •

Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este ca mult mai înalt decât poate pătrun-de cugetul omenesc. Ţinta de ajuns este mântuirea dumnezeească — asemănarea cu Dumnezeu. înaintea şcolarului se află o cărare de neuitat progres. E l are o ţintă de ajuns, el are an model cărai trebuie să se asemene, model ce cuprinde în el tot ce este bun, curat şi nobil. E l va face progres cât mai repede şi cât mai departe în toate . ramurile adevăratei cunoştinfi. .Educaţie", pag. 16. 17.

„Slujitorii Evangheliei", p. 80—84.

UNDE-ŢI SUNT COPIII? (Z. L. 956 Ed. amer).

1. Eşti pe calea mântuirii, D a r copiii unde-ti sunt? Vre i să-i laşi pradă peiri i . Rătăcind pe-acest pământ?

COR: Voi părinţi, vă Inafi copiii» C a r i de Domnul v'ao fost da j i : Spre izvorul mântuiri i , Să-i întoarceţi, vă luptaţi.

2. Pentru ce na şed copiii Lângă tine. mamă-acum? Pentruce în valul lumii V ă d un loc aşâ de ban?

Cor.

3. Ta , te afli 'n casa păci i Ş i eşti vesel, mântait; D a r ă , fiul tău, creştine, Az i în lume-i rătăcit.

Cor.

4. Ah, vorbiti-le de grabă Plângeţi azi , şi va rugaţi, C a l e a bună ei să vadă, Şi ca ei în cer să staţi!

C a r . latmil i fetvw".

Slujbaşii Comunităţii.

D I A C O N E A S A . D i a c o n e s e l e f ă c e a u parte d i n slujbaşi i

b iser ic i i creşt ine pr imi t ive . ( R o m . 16, 1. 2) . Febe e r â s lu j i toare — a d e c ă „diaco* neasă* — a b iser ic i i d i n C h e n c r e a . A l t e indicaţ iuni a ra tă că femei le a u fost d e l a început s lu jbaşe a le b iser ic i i c a d iaco-nese, însă n u c a întări te p r i n b inecuvân-tare , lucru care şi î n b iser ica noastră se petrece l a fe l , e l e neputând serv i comu-ni tatea cu corpu l şi sângele D o m n u l u i .

D i a c o n e s e l e sunt a lese p e t imp de u n a n , pe b a z a însuşir i lor pe c a r i l e a u şi ca r i Ie f ac destoinice pentru această lu -crare . Faptu l că o femeie este soţia unui d iacon, n u impune ca să pr imească tit lul de d iaconeasă .

D i a c o n e s e l e t rebuie să se îngr i jească de b o l n a v i , de sărac i , de ce i căzuţi î n greutăţi , con lucrând c u d iacon i i î n această lucrare .

D iaconese le pregătesc p â i n e a pentru Sfânta C i n ă . Tot ele a r a n j e a z ă masa pentru sfânta c ină , p u n â n d v inul , a r a n j â n d fru-mos tava pent ru pâ ine , aşezând şervetele, p u n â n d d e a s u p r a mesi i fata pregăt i tă a -nume pentru acest scop, etc.

D i a c o n e s e l e asistă şi l a o f ic ierea a c -tului umi l inţe i d â n d a ju toru l d e nevoie fe-me i lo r nou i veni te l a adevăr . Deasemenea m a i au dator ia de a îngr i j i c a fe|ele d e masă , etc., folosite l a ce lebrarea întăr i re! p r i n b inecuvântare să fie spălate şi duse aco lo de unde a u fost luate.

D iaconese le vor m a i a jută şi l a of ic ie-r e a botezului , d â n d sfatur i le şi a ju toru l necesar î n ce pr iveşte p rocura rea îmbră -căminj i i pot r iv i tă pentru asemenea a c t Tot e l e se îngr i jesc de spă la rea şi punerea l a locu l cuvenit a l costumelor.

I n comuni tă ţ i le m a i m a r i , s'ar puteâ fo rmă şi un comitet a l d iaconeselor cu preşedinte şi secretar. In asemenea comu-ni tăţ i , d iaconesele pot da a jutor l a pr imi -r e a celor ce v i n l a a d u n ă r i , m a i a les străini i , atunci când intră î n adunare . I n asemenea local i tăţ i i s 'a simţit nevo ia c a membr i i comunităţ i să f ie împărţ i ţ i pe grupe a v â n d fiecare câte u n d i a c o n şi o d iaconeasă , c a r i v iz i tează p e membr i ! c e l puţ in odată pe trimestru şi d a c i se poate, odată p e lună.

Stevens.

„tfiririi a rwit cil

Oameni şi fapte. C O L U M B A eră d i n neam de pr inc ip i ,

şi s'a născut în a n u l 521 în I r landa. E v a n -ghe l ia a fost adusă pe acel t imp din A n -g l i a în I r l anda d e Pa t r ick . C u m însă pe la 449 pr in năvă l i r ea Saxoni lor păgân i , fu-sese aproape distrus efectul e i , sforţări le lu i C o l u m b a au făcut să se înt indă ia răş c u putere. D u p ă ce a lucrat între cona -ţ ional i ! să i ma i întâiu, a trecut apo i l a P ict i i p ă g â n i în vecinătatea Scoţiei , u n d e cu alţ i pr ieteni credincioşi a întemeiat o mănăst ire pe I o n a . D i n şcoala înfi inţată aco lo , s'a răspândi t Evanghe l ia într'o b u -nă parte a E u r o p e i .

C o l u m b a avea o statură distinsă şi & înfăţ işare nobi lă . P l i n de darur i şi de u n caracter neclinti t , erâ un spirit de acela , care modelează ş i conduce p e al ţ i i . A v e a o în focată iubire de Cuvântu l lu i D u m -nezeu, se devota sârguincios la acest stu-diu , a copiat mul t d in el, se rugă mult şi căută să facă educaţ ia comunităţ i lor î n -credinţate lu i , a tât î n cunoştinţele pract i -ce cât ş i î n ce le a l e vieţi i creştineşti.

C o l u m b a a lucrat cu mare izbândă î n Scoţ ia , A n g l i a , v iz i tând adesea şi I r l a n d a , Sfârşitul său a fost foarte mişcător . I n a -cea zi , îna intea morţ i i sale, a stat pe o co l ină de unde se vedea c lăd i rea mis iun i i şi micu l e i pământ . D u p ă qe î n tăcere le -a pr iv i t câtva t imp, a înălţat mâ in i l e spre cer şi a rugat p e Dumnezeu să le b i n e -cuvinteze. . R e v e n i t î n col iba sa, îşi re luă lucra rea Iu i de toate zi lele, să t ranscr ie Psa lmi i , şi a junse acolo unde sta s c r i s : „Temeţ i -vă de D o m n u l , vo i sf inţ i i S ă i ; căc i celor ce se tem de E l , n imic nu l e v a l i p s i - . (Ps. 34 , 19) . „ D e aces tea , , z ise e l c â n d te rmină pagina, „ m ă voiu ţ ine cu tă r i e" . C â n d sună clopotul anunţând r u -găc iunea de dimineaţă, se g r ă b i să m e a r -gă la locu l de adunare , şi înainte ca fraţ i i să- l poa tă a junge , căzuse f ă r ă de puter i

4 a pământ . N e m a i putând să vorbească r m a i făcu o sforţare ca să-şi r id ice m â n a şi să-i binecuvinteze, şi cu fa ţa stră lucind de b u c u r i e trecu Ia od ihnă" . E I a mur i t ; n anu l 597.

D i n „însemnări B iogra f i ce * din Marea Luptă .

Dă până când simţi, şi atunci dă până nu mai simţi.

i, îi|î«firtt, iMlţtaf".

Scrieri uşuratice şi periculoase. Lumea este năpădită de cărţi,

cari ar fi mai bine să fie nimicite, decât să fie răspândite. Ar fi mai bine ca acele cărţi cu povestiri despre indieni, sau bandiţi, cari sunt scrise şi răspândite numai ca să iasă bani, ar fi mai bine zic, să nu se cetească de loc. In aceste cărţi sunt ascunse fermecătorii de-monice. Povestirile otrăvitoare de suflet despre bandiţi, despre cruzi-me şi teroare, exercită o puternică şi demonică influentă asupra tine-retului şi deşteaptă în el dorinţa, de a atrage atenţia asupra persoa-nei lor, chiar dacă aceasta s'ar face pe o cale nelegiuită. Sunt şi multe cărţi, cu un cuprins mai mult isto-ric, dar nici influenţa acestora nu este mai bună. Grozăviile, cruzi-mea, purtările desfrânate descrise în aceste cărţi, lucrează în multe suflete ca un ferment, ca o plămă-deală, conducând la aceleaşi fapte. Cărţi, cari descriu lucrările şi um-blările satanice ale oamenilor, duc totdeauna la comiterea faptelor ru-şinoase. Groaznicele amănunte ale crimelor şi ale cruzimilor nu tre-buie reînviate mereu, şi nimeni, care crede adevărului prezent, nu trebuie să se străduească să eter-nizeze amintirea acestor lucruri.

Istorisiri de iubire, istorisiri uşu-ratece şi aţâţătoare formează cu-prinsul unei alte clase de cărţi, cari sunt un blestem pentru fiecare cetitor. S e poate ca autorul să vor-bească de o bună morală şi se poate ca în lucrarea sa să teasă unele sentimente religioase; dar, în majoritatea cazurilor, satan este numai îmbrăcat într'un veşmânt de înger ca astfel să poată amăgi mai sigur. Spiritul năzueşte în cea mai

„Gf wzi • u i ti

mare parte către acele lucruri, car îl hrănesc. Cetitorul, care se ocupă cu cetirea istorisirilor rele şi exci-tante devine incapabil faţă de da-toriile, cari îi stau în faţă. Acest fel de oameni duc o vieaţă nena-turală şi nu au nici o dorinţă către o ocupaţiune folositoare, sau de a cerceta Sfânta Scriptură spre a se hrăni cu mană cerească. Mintea li se slăbeşte şi pierde puterea de ~ a gândi la marile teme, a datoriei şi a soartei în general.

Mie mi s'a arătat, că tineretul e pus în cea mai mare primejdie din cauza unui material de cetit necu-rat şi nesfinţit. Satan face, ca atât tineretul cât şi cei mai în vârstă, să fie încântaţi de aceste istorisiri, cari, n'au nici o valoare. Dacă o bună parte din aceste cărţi ar pu-tea să fie distruse, atunci s'ar pu-ne piedici unei plăgi periculoase, care săvârşeşte o groaznică operă, slăbind spiritul şi stricând cu de-săvârşire simţurile. Nimeni nu este întărit aşâ bine în dreptele princi-pii, ca să poată fi sigur faţă de ori şi ce ispită. Deci, toate cărţile a-cestea, cari cuprind un material de cetit atât de fără valoare, trebuie cu hotărîre date Ia o parte.

Noi nu avem permisiune dela Domnul de a ne ocupa cu tipări-rea sau răspândirea unor astfel de lucruri, căci ele sunt mijlocul de a strică multe suflete. Eu ştiu ce scriu, căci aceste lucruri mi-au fost prezentate. Fie, deci, ca nici unul din cei ce cred adevărului, să nu se ocupe cu asemenea lucru, ispi-tit de gândul de a face bani. Dom-nul nu va binecuvânta mijloacele astfel câştigate; ele se vor risipi mai mult, decât se vor aduna. H., p. 55. 56.

„ C o l p o r t o r u l E v a n g h e l i s t " pag. 104.

pnţ teît u ini".

PAGINA TINERETULUI. Căsătoria eu necredincioşii.

Acum câţiva ani am mers l a o stafie de cale ferată cu a n iubit frate. P e când ne apropiam de oraş, îmi z i s e A c e s t a e cel mai nefericit ceas din vieaţa mea.. F i ica mea, pentru care am cheltuit foarte mult, ca să-i dau cuvenita învăţătură spre a deveni o bună lucrătoare pentru adevăr, se reîntoarce astăzi acasă spre a se că-sători cu o persoană ce nu e în credinţă. V ă d cum s'au spulberat şi speranţele mele şi viitorul ei. N u m'aş simţi ma i trist dacă astăzi ar fi trebuit să-i duc trupul mort dela gară acasă!"

Tânăra aceasta s'a căsătorit, şi astăzi nu mai e în credinţă. D e ce oare tineretul de ambe sexe ajunge în asemenea situaţii? Trebuie să fie un plan bine chibzuit al vrăjmaşului. C ă c i dacă pr in suferinţe, per-secuţii, sărăcie, l ipsa putinţei de a se e-duca în şcoli le noastre nu poate ajunge să-i îndepărteze dela lucrarea în via D o m -nului, atunci găseşte că cel m a i bun mij-loc de a- i face să nu mai tină legea lui Dumnezeu, e de a- i legâ prin căsătorie cu persoane ce nu cred în Dumnezeu.

Dumnezeu, spre fericirea f i i lor Săi , a oprit legăturile de încuscrire cu oameni i fără cre-dinţă, sau de altă credinţă. Deut . 7 , 1 — 4 .

Căsător ia a fost întemeiată de Dumne-zeu şi rămâne sfântă ca şi Sabatul, dar este interzis să se facă cu persoane din lame pentrucă: „Aceia vor întoarce pe f i i i tăi ca să nu-Mi slujească, c i să se în-chine la zei străini." Spiritul Profetic z ice:

„E foarte primejdioasă legătura cu per-soane din lume. Satan ştie, că ceasul în care se căsătoresc tineri şi tinere, pune capăt timpului î n care ei ma i puteau simţi roadele credinţei şi când mai puteau fi de folos.^ Ei sunt pierduţi pentru Hristos. Poate câtva timp se vor mai strădui să ducă vieată de creştin; dar toate sforţările lor sunt îndreptate contra unei o neobosite influente împotrivitoare. Odată se bucurau şi socoteau un privi legiu de a vorbi despre credinţa şi speranţa lor ; dar acum ajung să nu mai vrea să vorbească despre aceste lucruri , ştiind că cel de care şi-au legat soarta nu are plăcere de ele. Drept ur-mare, credinţa în adevărul preţios se stinge î n inima lori şi satan fese cu şiretenie în juru l lor o pânză de necredinţă* . — „Tes-timonies for the Church" , pag. 504. 505.

Pentru cei cari proectează să se căsăto-rească sunt date următoarele sfaturi :

„Dacă eşti favorizai cu părinţi temători de Dumnezeu, sfătueşte-te cu ei. Pane în fa|a lor planuri le şi speranţele tale, ia dela ei învăţătura pe care o tragi din vieata şi experienţa lor şi vei fi scutit de multe întristări. M a i presus de toate caută sfat la Hristos. Studiază cuvântul Săa cu ru-găciune. Având astfel de îndrumări , tâ-năra să primească de tovarăş a l vieţii un om cu caracter curat, bărbătesc, un om harnic, cinstit, doritor de a ajunge ceva, un om care iubeşte şi cinsteşte pe Dum-nezeu. Tânărul să aleagă spre a-i sta alături, o persoană capabi lă de a duce şirul poveri lor vieţii , o persoană a cărei influentă î l va inobilâ şi perfecţiona, şi care-I va face fericit pr in iubirea ei" . — „Pe urmele Mare lu i Medic" , pag. 359.

Căsătoria cu necredincioşii este foarte nepotrivită. Adresându-se unei persoane care vrea să facă aşâ ceva, Serva Dom-nului zice: „Iubită soră, dacă nu vrei ca din casa ta să nu mai piară întnnerecul, atunci să nu te căsătoreşti cu o persoană care e vrăjmaş al lui Dumnezeu". — Tes-timonies" Vo l . 5, pag. 363.

O casă din care nu mai piere întune-recul! C e fel de c a s ă ! Şi aceasta pentru o vieată întreagă! Dumnezeu vrea ca lo-cul familiei, căminul famil iar să fie cel mai plăcut depe fa{a pământului. Primej-dia este prea dureroasă ca c ineva să se mângâie cu speranţe neîntemeiate, lucrând astfel încât să vrea să facă d in casă un locaş a l întunerecului. Vedeţi cât de trist ar fi ca în loc ca cei doi să fie din inimă una la lucrul frumos de a sluji pe Dum-nezeu, să fie nevoiţi a' se despărţi şi a merge pe două căi. Mărturisir i le sincere ale celor cari au făcut această dureroasă ex-perienţă se înal)ă ca un strigăt de alarmă prevestind tineretul a se feri de legături de căsătorie cu oameni lumeşti.

G . B . T h o m s o n .

ABONAŢI-VĂ la „Curierul Misionar". Ce-tiţi-1 şi vă va face bine.

Cheia câştigării sifletetor. «

Puternice sunt îndemnurile la câştigarea de suflete. Oricât ar pă-rea de grele piedicile, Dumnezeu a legat cheia câştigării sufletelor de trei condijiuni pe care oricine le poate îndeplini:

Cine va câştigă suflete?

I. „Cel care merge". Când Hrisi tos a voit să salveze pe oameni a părăsit tronul Său de mărire, şi a ieşit din tot ce erâ al Său pentru a veni în altă lume. Tuturor ace-lora ce se înrolează în lucrarea Sa de mântuire le spune: Care dintre voi nu se leapădă de tot ce are (după cum am făcut Eu), nu poate să-Mi fie ucenic.

Fiecare om are o mică lume a sa, — ambiţiile şi dorinţele sale, plăcerile şi neplăcerile sale, prie-tenii şi urmaşii săi, avutul său ma-terial. Din toate acestea trebuie să „plece". Unde? — In altă lume, în lumea „altora", să se împărtăşeas-că iubitor, de întristările şi sufe-rinţele, de speranţele şi bucuriile, altora; să fie ocupat cu nevoile şi problemele lor, şi să uite lumea de une vine.

Cum să meargă? II. „Celcare merge plângând". Nu

e de ajuns ca cineva să meargă, el trebuie să meargă plângând, căci Marele său Mode la fost un om „al întristărilor şi cunoscut cu durerea". „Isus plânse". Şi acum ar puteâ cineva merge într'o lume de oa-meni şi femei sortiţi pierzării, fără să plângă, decât numai atunci când inima sa ar fi într'adevăr foarte egoistă şi împietrită tot aşâ cât

stânca nemişcată? In lumea acea-sta sunt bărbaţi şi femei ce zac pe patul suferinţelor, sunt milioane de vieţi şi de inimi sfărâmate, şi ce e mai rău toţi aceştia sunt fără,Dumne-zeu şi fără speranţă.

„Cel care merge plângând" va învăţa taina dumnezeească a lacri-milor de milă cari îmmoaie inimile împietrite, cari vindică rănile făcute de păcat, şi topesc piedicile cari închid căile înaintea lui Dumnezeu.

Ce să facă?

III „Cel care merge plângând, când aruncă sămânţa". Puterea nu este în om, ci partea preţioasă este în sămânţă. Sămânţa încolţeşte pentrucă într'ânsa este sâmburele vieţii dumnezeeşti. „Sămânţa este cuvântul".Partea dumnezeească din sămânţă încolţeşte şi dă naştere la o natură dumnezeească în pă-mântul unei alte inimi. In toată împărăţia naturii nu este o sămânţă mai preţioasă de cât aceasta. Este mult mai preţioasă decât aurul cel mai curat şi decât pietrele preţi-oase cele mai rare.

Iar aceste preţioase seminţe tre-buie semănate cu lacrămi.

Rezultatele.

Celor cari împlinesc aceste cori-diţiuni, Dumnezeu le-a făgăduit re-zultate sigure.

Făgăduinţă pentru lucrător.

I. El „se va întoarce fără îndo-eală". Deşi a plecat din casa sa, şi a părăsit tot ce a avui, vieaţa sa nu este pierdută. „Cine va căutâ să-şi cruţe vieaţa sa o va pierde"; „şi cine pierde vieaţa sa pentru Mine, o va afla".

El va veni iarăş. Domnul a pă-răsit mărirea, onoarea şi bucuria casei cereşti, pentru ca să vină în întunerecul, batjocura şi moartea cesteilalte lumi. Dar El S'a reîn-tors, deoarece „Dumnezeu L-a ri-dicat mai pe sus de toţi, şi I-a dat nume care este mai pe sus de orice nume". In aceiaş chip cei cari merg plângând, purtând sămânţă preţioasă „se vor înturnâ, şi vor veni în Sion cu cântări şi bucurie veşnică, pe capetele lor: ei vor aveâ bucurie şi veselie, iar păsul .şi suspinul vor fugi".

Cum va reveni?

li. El „va veni fără îndoeală cu bucurie". In lumea aceasta sunt multe izvoare de bucurie — prie-tenii, sănătatea, câştigurile, prile-jurile bune. Dar aci se vorbeşte de o bucurie pe care o vor primi oamenii şi care-şi are origina în cer.

Păstorul cu o sută de oi a pier-dut una. „Nu va lăsa el pe cele nouăzeci şi nouă, şi se va duce în munţi, şi va căuta pe cea care s'a rătăcit?... Şi când a găsit-o o pune pe umerii săi, bucurându-se".

„In aceiaş chip.... este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocă-eşfe".

Ce va aduce? ^

III. „Cel care merge plângând, când aruncă sămânţa, se va în-toarce fără îndoeală cu bucurie, purtând snopii săi".

Snopii săi îi sunt pricină de mare bucurie. «Care este speranţa noas-tră, sau bucuria, sau coroana bu-curiei? Nu sunteţi chiar şi voi în faţa Domnului Isus Hristos la ve-

„fiarta vim tsltom

nirea Sa? Căci voi sunteţi mărirea şi bucuria noastră".

Dacă semănăm pentru noi în-şine, ne vom bucura atunci când semănăm, dar vai, vom secera cu lacrimi.

Dacă semănăm pentru Dumne-zeu, vom semăna cu lacrimi, dar vom secera fără îndoeală, cu bu-' curie.

Vei fi şi tu unul din aceştia? M e a d e M a c G u i r c .

In genuchi. Un sculptor lucrase o minunat

de frumoasă statuă, şi un om care o văzuse îi zise: „Nu pot să înţe-leg statua d-voastră. Vă cunosc arta, dar statua aceasta este lip-sită de proporţii. Nu vedeţi lucrul acesta ?"

„Nu o vedeţi aşâ cum o văd eu," observă sculptorul. „Jos, la picio-rul statuii veţi găsi un loc de în-genuchiat; şi dacă veţi îngenuchiâ la piciorul statuii mele ce repre-zintă pe Hristos, o veţi vedeâ în adevărata ei proporţie".

Omul îngenuchie acolo, şi de îndată statua i se arătă în adevă-rata ei proporţie şi măreţie. Sunt lucruri în Hristos pe cari nu le pu-teţi vedeâ şi înţelege decât atunci când îngenuchiaţi la piciorul Său. Sunt învăţături ale adevărului şi experienţe pline de bucurie şi bi-ruinţă ce nu pot fi aflate decât a-tunci când cineva îngenuchiază înaintea tronului. De ce să negli-jăm noi a îngenuchiâ înaintea Dom-nului nostru, când numai acolo, la picioarele Sale, II putem vedeâ în frumuseţea şi mărirea Lui Acolo învaţă sufletul să respire, deoarece rugăciunea este respiraţia sufletu-lui. „Numai la altarul lui Dumnezeu ei al feilea ewfcf.

putem lua în sfeşnicul nostru lu-> mină dumnezeească".

Ce înalt şi nemăsurat privilegiu, ca acesta, de a fi îngăduit oame-

, nilor slabi şi păcătoşi să îngenuche înaintea Făcătorului lor şi să ros-tească cuvinte cari să ajungă la Tro-nul Monarhului Universului, iar EI, atunci când noi privim spre El în cre-dinţă, ne trimete răspuns de pace.

Să îngenuchiem dar înaintea lui Dumnezeu şi să vedem mărirea Lui.

R. S. H.

Zi de varâ. Ce dulce răsare soarele! Florile

zorilor îşi revarsă parfumul lor. Mărgăritarele de rouă mângâie dul-ce frunzele şi petalele, întărindu-le, împrospătându-le puterile, spre a putea răbda arşiţa zilei şi spre a

h putea face lucrul lor, rodul lor. Ştia Psalmistul, că Dumnezeu vrea

să fie „rouă pentru Izrail" 4) dea-ceea zicea: „O iau înaintea zori-lor şi strig; nădăjduesc în făgă-duinţele Tale. O iau înaintea stră-jilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău*.2) Ce frumos început de ziuă! Şi ce plăcut să aştepţi pe Dumne-zeu să se arate la tine, ca o rouă, să-|i dea putere, să aduci rodul tău. Atunci, tu poti „gândi adânc la Cu-vântul Iui Dumnezeu*, atunci, tu pofi striga către Cel ce aude gla-sul orfanului şi al văduvei şi poji să primeşti nouă lumină şi putere din cer. Ca şi Psalmistul noi putem fi credincioşi „străjeri ai dimineţii". Să ne sculăm din zori de ziuă, să tragem adânc în piept aerul curat, să gândim în linişte, adânc, la Cu-

1) Osea 14. 5. 2) Ps. 119, 146. 147. 3 ) k . 58, 4.

J Sti « Mi IŞ

vântul Iui Dumnezeu îndrumaţi de „straja dimineţii" şi să ne rugăm cu strigare tare, „casă se audăsus" 3).

împrospătaţi, lucrurile noastre vor merge toate în plin. Vom fi ca un pom sădit lângă ape, „care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu vestejesc, tot ce începe duce la bun sfârşit" 4).

Munca zilei făcută cu iubire şi cu devotament nu ne va astupa mintea aşâ de mult încât să uităm că cea mai mare datorie a noastră e de a fi „dregători de spărturi" 5). Prin cuvinte, zâmbete şi fapte de iubire creştină, putem ajutâ să crească în semenii noştri speranţa scumpa speranţă a împărăţiei lui Dumnezeu. Ca slujitori ai lui Dum-nezeu, să fim „vânt şi flacără de foc". Un vânt ce aduce „roua Iui Izrail" şi o flacăre de foc ce a-prinde lumina credinţei Dela inimă la inimă, în linişte, aşâ cum noi am primit putere „înainte de a se ivi zorile", putem să aducem altora putere. Din casă în casă, cu cărţi luminate, putem zori la lucru cât timp este ziuă. „Sunteji lumina lumii" 6).

Câte prilejuri avem ca toată ziua să mărim pe Dumnezeu! Dela hra-na curată şi dulce a fructelor coap-te de Dumnezeu, până la apa în care se scaldă omul pentru a-şi tine sănătos corpul, toate, toate în-deamnă să mulţumim bunului Tată ceresc.

O zi de vară, e o zi de muncă, o zi de speranţă. Cine dintre noi trecând aceste zile frumoase ale verii va putea, împreună cu Maes-trul să ia parte la marele seceriş, cu bucurie?

Dumitru Florea. 4) Ps. 1, 3. 5) Isa. 58, 12. 6) M a l . 5, 14.

• ktft a fm".

M I S I U N E A Ora misionară din August,

ora 10 jum. la 11 jum. dimineaţa.

1. Cântare . 2. Rugăc iune . 3 . Raport asupra lucrării din luna

Iulie. 4 . C â n t a r e sau cor . 5. Ce t i re din „Timpul ş i L u c r a r e a " ,

pag. 1 8 : „Redeş teptare şi R e f o r m ă " şi la pag. 2 6 : „Lucrul esenţ ia l es te Organizaţ ia" .

6 . Convorb i re cu membri i asupra subiec te lor cetite. (După modelul de mai j o s ) . ( 3 0 minute) .

7 . Povest i rea exper ienţe lor per-s o n a l e . ( 1 5 minute).

8. C â n t a r e . 9 . Rugăciune .

10 . S t r â n g e r e a rapoarte lor prin conducători i grupelor şi predarea de aceş t ia Secretarului .

Tema I -a : Redeşteptare şi reformă.

1. C e înţelegem noi pr in cuvântul re-deşteptare ?

Râsp.: Pr in cuvântul redeşteptare, noi înţelegem reînvierea viefii spirituale, însu-fleţirea mintii şi inimii, învierea din moar-tea spirituală.

2. In ce stă această reînviere a vieţii spirituale?

Râsp.: In cele arătate de Apostolul Pa-vel în epistola către Corinteni când z ice: „Dacă afi fost sculaţi cu Hristos, căutaţi cele de sus, gândiţi cele de sus, nu cele depe pământ; amorti)i membrele voastre cele depe pământ; desfrânare, necurăfie, patimă, poftă rea şi pornire spre înavu-ţire ca t n a ce este idolatrie".

3. C e vrea să ne înveţe Spiritul Sfânt când zice: însufleţirea mintii şi inimii ?

Râsp.: V rea să ne amintească, că min-tea şi inima noastră n'are sufletul, n'are

INTERNA. , vieata lui Hristos; adecă mintea na gân-deşte cum gândiâ Hristos, şi inima nu simte, cum simjiâ Hristos, — numai şi wumai la -< salvarea oamenilor păcătoşi şi deci, să I e însufleţim cu Spiritul lui Hristos.

4. C e înseamnă învitatia la învierea din moartea spirituală?

Râs.: înseamnă că mulţi au murit pen-tru împărăţia lui Hristos, dar iubirea Sa este mare pentru noi şi ne strigă cum a strigat lui Lază r : „Lazăre, ieşi afară — . Prietene, ieşi l a lucru, ieşi afară!"

N o t ă : Mulţ i înţeleg greşit chemarea lui Hristos, când speră mântuirea prin cu-vinte gâdilitoare şi pr in repausul sfânt depe scaunul Comunităţi i . Ieşiţi! înviaţi 1

5. C e să înţelegem prin învitatia la re-formă?

Râsp.: Să privim la organizaţia noastră, să vedem dacă răspunde nevoii timpului şi locului unde se găseşte Comunitatea şi să ne organizăm din nou pentru cerinţele de fată.

Organizaţia lucrări i misionare, trebuie A să meargă anual, mână în mână cu pie-dicele ce se pun în cale, pentru a le sdrobi şi a ne asigură victoria prin Hristos.

6. Ce înţelegem prin schimbarea în idei şi teorii ?

Răsp.: Ideia, că, vechimea noastră în Comunitate şi teoria că aşâ s'a făcut până acum, să facă Ioc ideii că credincioşia şi ascultarea de vocea Spiritului Sfânt ce mereu ne cheamă la lucrări noui prin slu-j i tori i săi.

7. C e înţelegem prin schimbarea în obi-ceiuri şi fapte?

Râsp.: Obiceiul de a da putină ze-cime trebuie întocmit cu datoria de a da toată zecimea iar faptele de sgârcenie, minciună, furt, lene vorbire de rău, să f ie înlocuite cu dărnicie, cu blândeţe şi în-delungă răbdare, iar peste toate^ să pu-nem veşmânt iubirea lui Hristos între noi şi fată de cei păcătoşi din lumea aceasta.

— Până ce nu vei fi născut de sus, nu po|i intrâ în împărăţie — zice Domnu l !

8. Pentru ce este necesară organizaţia Comunităţi i ?

Râsp.: Pentrucă noi dorim să facem o lucrare mare într'un timp scurt.

9. Ce este de făcut pentru atingerea a -cestei ţinte?

Râsp.: Să se facă multe grape de lu -

cr&iori bibl ici cari să lucreze între vecinii > Comunităţii .

10. Pentru ca această lucrară să se facă cu folos, dece e nevoie?

Râsp.: D e lucrători bine organizaţi, ca să înţeleagă cum să împartă lumina al-tora, şi care să lucreze în armonie sub conducerea Predicatorului.

11. C u m sunt socotiţi de spiritul pro-fetic aceia cari nu lucrează cu credin-cioşie în luptă?

Râsp.: Sunt socotiţi ca şi soldaţii lip-siţi de credincioşie în luptă: laşi, tră-dători.

12. Au fost şi în preajma Domnului laşi şi trădători? C ine? şi pentru ce?

Râsp.: Iuda, pentrucă erâ iubitor de bani, şi nu a primit mustrarea binevoi-toare a lui Hristos s'a supărat şi L-a trădat.

— Laşitatea l-a condus Ia sinucidere. — Să ne rugăm ca să nu cădem în

|ţv ispită.

N o t ă : Comitetul Misionar este stăruitor rugat să facă ca în ora Misionară membrii să aibă cu dânşii .Cur ieru l Mi -sionar" şi să răspundă la întrebări după el . — Este absolut necesar ca Comitetul să studieze bine lectiunile ca să le poată explică membrilor. — Studiul ne conduce la această unitate de gândire şi simţire pentru lucrare şi aşâ putem deveni cu toţii una cu Hristos.

S e c r e t a r u l m i s i u n i i in te rne .

Săptămâna de abnegaţie. D e l a 5 - 1 1 I u l i e a. c.

Iată acum, timp bine plăcut! Iată zile binevenite ca noi să facem cu Domnul un legământ prin sacrificiu.

Hristos s'a făcut sărac pentru noi, ca noi să f im îmbogăţiţi prin sărăcia Lui. Cât timp s'a lepădat Isus de această toată avuţie? Zeci de ani! D e ce? C a tu şi eu să f im odată părtaşi la moştenirea Lui. Nu ne vom lepădă şi noi azi şi mâine de micul nostru câştig pentru ca mergând pe urmele Sale să putem pătrunde pe por{i în cetate?

Sfaturi preţioase. Pe când James Garf ield erâ încă tânăr,

un vechiu prieten î i dădu o hârtie tipărită pe care e l o păstră cu multă grije până la sfârşitul vieţii sale.

. F ă puţine făgăduinţe, ceti el. Spune în totdeauna adevărul. Niciodată să nu vor-beşti de rău pe Cineva. Alegeţi o bună tovărăşie, sau nu î}i alege niciuna. Să nu întrebuinţezi băuturi ameţitoare. Un carac-ter bun pretueşie mai mult decât orice. Păzeşte secretele, dacă ai vreunul. N u împrumută niciodată, dacă î{i este cu pu-tinţă să faci în altfel. N u te căsători îna-inte de a fi în stare să îngrijeşti de o fe-meie. F i i cinstit dacă vrei să fii fericii. C â n d vorbeşti cuiva, priveşte-1 în faţă. N u te grăbi să ajungi bogat, dacă vrei să meargă toate bine. N u privi numai la folosul tău. Strânge pe când eşti tânăr» spre a aveâ ce da când vei fi bătrân. O convorbire înţeleaptă şi o tovărăşie pri -cepută sunt conducători spre fapte bane. Singure faptele tale, pot să aducă vreo vătămare de seamă caracterului tăa. D a c ă cineva te vorbeşte de rău, poartă-te încât vieata ta să fie în aşâ chip ca nimenea să nu creadă vorba de rău. Seara înainte de a te culca, adu-)i aminte şi cugetă a-supra celor ce a i făcut în timpul zilei. Să nu fii niciodată neocupat; dacă nu poţi să întrebuinţezi cu folos mânile tale, a-tunci îngrijeşte-te spre a face să rodească spiritul Ceteşte cu atenţie şi cugetă a-supra celor scrise mai.sus, cel pu)in odată pe săptămână".

Astfel de sfaturi sunt de mare pre}, nu numai spre a fi puse în buzunarul orişi-cărui tânăr, ci ele trebuesc să fie frumos sculptate în inimi.

„The Joufh's Instructor".

„ C u r i e r u l M i s i o n a r " Foaie lunară.

D i r e c t o r : P . P . P A U L I N I M e m b r u : ST. D E M E T R E S C U

Edi t , ş i R e d . resp. : D . F L O R E A Preţui unui număr Lai 6,— ftbon. pe un an Lei 60.

Red . şi A d m i n . Str . L a b i r i n t 116.

Bffl CAMPIME rnmmt

Către regatul de sus.

Intr'o seară, un colportor, din pricină că na putuse să găsească vreun loc unde ar fi patut rămâne în acea noapte porni pe un drum ce străbătea un munte. Ajuns în apropierea unei mici ferme, ce se află pe marginea drumului, colportorul ciocăni la uşe ; îndată i se răspunse: . INTRAŢI" . I I rugă să şeadă la masă şi apoi, fermie-rul î l întrebă cu ce se ocupă. Colportorul nostru î i răspunse că reprezintă o casă de editură de căr|i religioase. Atunci fer-mierul începu să-i facă felurite întrebări cu privire la chestiunile bibl ice şi astfel convorbirea se scurse până spre miezul nopţii. Erâ cât se poate de interesant de a vedeâ spiritul acestui om, ce erâ într'un chip aşâ de minunat pregătit, spre a primi adevărul. Iată convorbirea ce avu loc între e i :

— „In ce zi a săptămânii a înviat Dom-nul Hristos?" întrebă fermierul. D a r tot el mal adăugă, că după socotelile pe cari l e făcuse, gândiâ că acest lucru s'ar fi întâmplat Luni. Iar când Colportorul î i spuse că învierea a fost în prima zi a săptămânii, ceeace însemnează Duminică, fermierul se gândi un moment, apoi spuse: .Atunci Sâmbătă trebuie să fie Sabatul !" Ş i , f i indcă colportorul î l încredinfă că arau exacte concluziile lui, fermierul întrebă pe oaspetele său, dacă nu crede şi el că Sâmbăta este ziua pe care trebuie să o t ină ca odihnă. In chipul acesta începu un stadiu bibl ic cu privire la Sabat. A doua zi de dimineaţă, fermierul împreună c u sofia sa, doriră să urmeze mai departe studiul biblic, şi îşi petrecură mai multe ore în chipul acesta. Fermierul dădu col-portorului 100 de franci, spre a servi lu-crări i lui Dumnezeu. Aceşti bani repre-zentau zecimea pe care şi-o pusese deo-parte. Acest dar dădu ocazie colportoru-lu i să dea lămuriri cu privire Ia organi-zaţia bisericii Adventiştilor de Ziua Şaptea precum şi asupra întrebuinţării zecimii. D u p ă aceea, întrebă pe fermier: „Nu voifi să vă alăturaţi de acei cari păzesc porun-c i le la i Dumnezeu şi cari aşteaptă reve-nirea Mântuitorului?" Fermierul stătu o cl ipă pe gânduri, apoi răspunse: .Desigur că vreau" şi sofia sa venind lângă băr-bata l său zise: , Ş i eu deasemenea!"

Stadiul biblic care fu terminat în acea seară precum şi convorbirea ce avu loc

„ I n stBftş U cqt r ie i t i • m i

a doua zi de dimineaţă, făcură ca acest om, împreună cu sofia sa şi patru copii ţ ai săi, să pornească pe calea ce dace spre regatul de sus. C ine nu ar vot cu multă dragoste, să ajungă un colportor evanghelist ? A

(După Revue Adventiste).

Din toate câmpurile misionare vin ştiri cari arată că mij loacele actuale snnt ne-îndestulătoare pentru a corespunde cererii.

Fratele Sorenson din Addis Abeba scrie: „Când am venit aci acum câteva luni

a trebuit să începem şcoala înainte de a fi clădirea terminată. Elevi aveam mai mul(i decât locuri, şi trebuia să alegem. Unii dintre băefi veniseră din provincii îndepărtate, călătorind câte o lună de zile. Pentru noi e o taină felul cum au auzit ei de deschiderea şcolii, pe distante aşâ * de mari, unde nu au mijloace de comu-nicaţii, n 'au nici reviste, nici telegraf. Alţi băeji au fost desmoşteniti de părinţ i i lor când s'au hotarît să vie la şcoala misio- * nară a creştinilor.

Fratele Boyce din Coasta de Aur, scrie: „Şcoala noastră este supraîncărcată, şi

dacă am fi avut loc, mult mai mulţ i am fi avut. N e trebuie clădiri noui. Băej i i vin dela mar i depărtări, părăsind alte misiuni. Oamenii ne prejuesc foarte mult. Ar fi mult de lucru, dar lucrători sunt putini^ D e pretutindeni ni se cer lucrători, şi tre-buie să le trimetem lucrători aşâ neadu-caji încă".

Fratele A. F. Bull din Tanganyka spune că Dumnezeu lucrează stăruitor asupra mintii crude a locuitorilor pentru a-i trage spre el. Avem un exemplu:

Un om şedea în coliba lui şi deodată î i veni gândul : „Se poate ca acoperişul casei să fie sprijinit pe stâlpul din mij-loc şi acoperişul cerului să nu se sprijine pe nimic? Gândul acesta î l făcu să cu-gete mai departe şi să întrebe, până când a găsit pe Dumnezeul Creşt in: E l trebuie să fie acela care sprijine cerul să nu ca-dă. Acum are bucurie că puterea acestui Dumnezeu î l sprijine şi pe el".

-——o-i heat i padun <i mr t i z i r i " .

LEGTIUNI PENTRU COPIL Lecfiunea 1—4 Iulie 1925.

< Cinci parabole: sămânţa de muştar; aluatul; comoara;

mărgăritarul; năvodul.

Studiul biblic: Mat . 13, 3 1 - 3 5 . 4 4 - 5 3 . De memorizat: „Aşâ va fi ia sfârşitul

lumii: îngerii vor ieşi, vor despfirt ipe cei răi din mij locul celor buni * . Mat. 13, 49.

Vrăjmaşi i urau pe Isus tot mai mult şi ar fi vrut să-L nimicească pe El ca să facă să piară lucrarea Lui. Pentrucă Isus nu erâ bogat, şi nu erâ onorat, îşi băteau joc de El şi de împărăţia Lui ce vrea să întemeieze.

Pe coastele dealurilor creşteâ mare şi înaltă planta de muştar ce răsare dintr'o sămânţă foarte mică. Arătându-le această

. plantă Domnul le zise, că la fel e şi îm-părăţia J u i Dumnezeu. Isus a semănat o mică sămânţă de adevăr în inima uceni-cilor Săi. Ea a crescut tot mai mare şi

, oameni mulţi s'au adăugat acestei împă» ră{ii. Misionarii ascultând de Domnul , ves-tesc Evanghelia pretutindeni.

Domnul a mai asemănat împărăţia Sa cu aluatul care ajută ca din făină să se facă pâine. Evanghelia face ca să se schimbe inima, gândurile, cuvintele, fap-tele şi întreaga vieată a lumii.

Pe vremea aceea oamenii feriau banii lor, ascunzându-i în pământ. Dacă un om afla că într'un pământ este o comoară mare, cumpărâ pământul ca să f ie a lui comoara. Domnul Isus ne spune c ă î m p ă -răjia Sa este o comoară mai mare decât orice comoară pe care ar găsi-o un om şi că e bine ca noi să fim gata să dăm totul pentru ca să avem această împărăţie cerească.

Isus a mai asemănat împărăţia cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi când găseşte un mărgăritar de mare

•> pret se duce de vinde tot ce are, şi-1 cumpără. Isus Hristos poate fi numit Măr-găritarul de mare pret. Preţul pe care-1 dăm pentru acest Mărgări tar nu este aurul

i sau argintul. El ne cere să dăm păcatele şi să luăm în schimb vieata Lui nepătată.

Isus a mai amintit în parabolă de un năvod. C a să arate că în comunitate sunt adunaţi şi oameni buni şi oameni răi, E l zise: „împărăţia cerurilor se mai asea-mănă cu un năvod aruncat în mare, care

„tofazi ft i faci 8 fajjti

prinde tot felul de peşti. D u p ă ce s'a um-plut, pescarii î l scot l a mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău*.

Aşâ după cum neghina este aruncaiă din grâu şi arsă, şi după cum pescarii a leg peştele cel rău şi-1 aruncă afară, „aşâ va fi şi l a sfârşitul veacului. îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mij locul celor buni* .

Aceste parabole ne învaţă că trebuie să avem o mare râvnă de a servi p e Domnul. No i trebuie să lepădăm orice păcat, şi trebuie să căutăm a face în f ie-care zi voinţa Sa. N u e destul să fim bo-tezaţi, ci să căutăm a lucra pentru Isus, N o i trebuie să păstrăm în inima noastră Spi-ritul Sfânt şi să fim conduşi de E l în f ie-care zi.

întrebări.

/. Ce, credeau şi ce voiau să facă vrăj-maşii cu Isus ? De ce?

H. De ce se aseamănă împărăţia lui Dumnezeu cu muştarul ?

3. Cine zice Domnul că se aseamănă cu ahiatul ? De ce ?

4. Când un om găseşte o comoară ce face el?

5. Ce ne învaţă această pildă ? 6. Ce învăţăm din parabola mărgări-

tarului de preţ? 7. Ce fac pescarii cu peştele prins în

năvod? 8. Care parabolă ne arată că cei răi

vor fi adunaţi şi nimiciţi. 9. Cine va face aceasta şi când ? 10. Ce trebuie să avem în inimile

noastre ? *

Lecfiunea 2—11 Iulie 1925. Isus linişteşte furtuna; de-

monizaţii din Gadara. Studiu biblic: Luc. 8, 2 2 - 4 0 . De memorizat: „El porunceşte chiar şt

vânturilor şi apei, şi-L ascultă". Luc. 8 , 2 5 . 1. Mulţ ime de oameni înconjura pe bus.

El vindecă pe bolnavi, şi învă)â pe tofi adevărurile minunate ale împărăţiei ceru-rilor. Lucrul acesta se petrecea în fiecare zi, şi Isus cu greu puteâ să se oprească pentru a mâncâ sau a se odihni. Adesea

urâţi Mieât H mica «r «".

E l erâ foarte obosit şi doriâ să meargă intr'an loc liniştit pentru a se odihni.

Isus şi ucenicii Să i erau pe lacul G a -l i l e i i ; şi Isus z ise: . H a i d e m să mergem dincolo de lac". Au dat drumul multimei, iar Isus şi cei doisprezece s'au suit pe corabie.

.Atunci s'a stârnit pe lac un aşâ vârtej de vânt, că se umpleâ corabia. Ş i el dor-mia la cârmă pe un căpătâiu. Ucenicii L-au deşteptat şi l -au z is: „Invăjătorule, nu-Ţi pasă că pier im?"

O furtună pe apă este mult ma i rea ca o furtună pe uscat. Ceru l se întunecă, şi apa este tot aşâ de neagră ca şi cerul. Vântul apleacă corabia, şi valurile mari lovesc coastele corăbiei aşâ că e pri-mejdie de a se înnecâ.

Uni i dintre ucenici erau pescari, şi scoseseră bine barca lor din multe furtuni D a r acum puterea şi priceperea lor nu puteâ împiedeca de a se umple corabia cu apă, şi pierdură speranţa crezând că se vor înecâ. Păreâ la început că uita-seră că Isus erâ cu ei. C â n d moartea li s'a părut sigură, şi-au adus aminte de EI , şi L-au chemat. Ei au fost surprinşi vă-zându-L că doarme liniştit, şi e i trebuie să fi gândit că bus nu se prea îngrijeşte de ei.

C u toate că furtuna nu a deşteptai pe Isus, El a auzit strigătul de ajutor al uce-nicilor Săi. E i z iceau: «Doamne, scapă-ne, că pierim. Isus nu erâ spăimântat. La crea-tiune El a spus cuvinte cari au făcut ca apele să se adune la un Ioc, şi să se erate uscatul. E l nu se temea de furtună; cea mai mare gri jă a Sa erâ să liniştească pe ucenicii spăimântati.

, D e ce vă temeţi ?" î i întrebă Isus; şi apoi, ca să le reamintească purtarea lui Dumnezeu de grijă pentru copiii Săi, a* dăugă, «Pufin credincioşilor". . E l s'a scu-lai, a certat vântul, şi a zis măr i i : . T a c i ! Fi i liniştită". Şi vântul a stat, şi s'a făcut o linişte mare". Ucenici i au fost umpluţi de mirare şi z iceau: . C i n e este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?"

Ajungând la (ărm au fost întâmpinaţi de doi demonizati; aceştia erau oameni ce n'aveau mintea întreagă. Ei erau sălbateci şi răi şi locuiau în morminte. Ei fuseseră legaţi cu lanţuri, dar sfărâmaseră lanţurile, şi se tqiaseră cu pietre ascuţite. Ucenicii fugiră de aceşti oameni, dar Isus se opri şi privi la ei.

Aceşti oameni sălbăticiţi păreâ că do-resc să ceară ajutor lui Isus, dar ei erau aşâ mult în puterea lui Satan, încât atunci

J m ewocte ps ftaMzei poate fi railit;

când au încercat să ceară ajutor, spiritele rele i -a forţat să z i c ă : . C e avem noi a face cu Tine, Isuse, F iu l lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinueşti înainte de vreme ?

.Depar te de e i erâ o turmă de porci care păşteau". Spiritele rele ştiau că Isus î i va scoate afară din aceşti oameni. . D r a -cii rugau pe Isus z icând: . D a c ă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie se ne ducem în turma aceea de porci. Ducetf-vă, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi de-odată toată turma s'a repezit de pe râpă în mare şi a pierit în ape".

Păzitorii porcilor au alergat apoi în . oraş şi au spus apoi cele întâmplate. Stă-pânii porcilor în Ioc să se bucure de oa-menii cari fuseseră făcuţi sănătoşi se gân-diau numai la pierderea lor. . Ş i iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus; şi cum L-au văzut, L-au rugat sâ plece din ţinutul lor".

C â n d Isus erâ gata să se suie în co-rabie, unul din oamenii d in care ieşiseră dracii tl rugă să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus î i spuse să meargă acasă, şi să spună la lo|i ce a făcut Dumnezeu pentru el. E l a făcut astfel şi a doua oară când Isus a mai venit pe acolo, oamenii L-au primit cu plăcere.

întrebări.

1. Care lucru făcea pe Isus să do-rească uneori odihna?

2. Cum trebuia să treacă de cealaltă parte a râului?

3. In ce primejdie credeau ucenicii că au căzut?

4 Descrie o furtună pe apă. 5. Ce uitaseră ucenicii în sforţarea lor

omenească de a scăpă? 6. De care lucru se îngrijiă Isus ? 7. Ce arată felul î n care Hristos a li-

niştit marea,? 8. Cine le-a ieşit înainte când au ajuns

la ţărm? 9. Ce lucru au fost siliţi de spiritele

rele să facă aceşti oameni ? 10. Ce s'a întâmplat când Hristos a

lăsat spiritele rele să intre în porci? 11. Ce au făcut locuitorii din cetate

când păzitorii le-au spus cele întâm-plate?

12. Ce doriă omul care fusese liberat de spiritele rele ? Ce s'a întâmplat în ce-taie pentru faptul că el a ascultat de Isus ?

ctM se esnuşte je m u peati i atari".

beef iu nea 5 — 18 Iulie 1925.

Fiica lui Iair; femeia bol-navă.

Studiu bibiic: Marc . 5, 2 1 - 4 3 . De memorizat: „Indrăsneştefi ică! Cre -

dinţa ta te-a vindecat - . Mat . 9, 22. Isus a ascultat rugămintea locuitorilor

din Gadara şi a trecut cu ucenicii Săi de cealaltă parte a Iacului Gal i le ia . „Şi când Isus a trecut iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s'a adunat mult norod în jurul Lui. E l stătea lângă mare.

„Atunci a venit unul dintre fruntaşii si-nagogii , numit Iair. C u m L-a văzut frun-taşul s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetita mea trage să m o a r ă ; rogu-Te,vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăească".

Acest mândru fruntaş chemase mai îna-inte mulţi doctori cari nu putuseră să-i

^ ajute. Dor ind ca să scape fetita dela moarte lepădă orice mândrie şi când veni acolo Isus, Iair se plecă până la pământ înaintea Lui rugându-L ca să vină să o vindece.

In mulţimea care urmâ pe Domnul erâ şi o biată femeie bolnavă de doisprezece aah Fi indcă doctorii mai mult o chinui-seră şi nu o putuseră vindecâ a venit la Domnul pr in mulţime şi s'a atins de haina Lui, căci îşi z iceâ: „Dacă aş puteâ doară să mă ating de haina Lui, mă voiu tă-mădui". Deodată boala pieri, iar ea se simţi puternică şi bine. Ea se retrase bi-nişor înapoi, când Isus se întoarse şi z ise: „Cine M ' a atins?"

Ucenici i I -au spus că trebuie să-L fi atins cineva din mulţime. Atunci femeia înfricoşată şi tremurând, căci ştiâ ce se petrecuse în ea, a venit de s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a spus tot adevărul". Isus vorbindu-i frumos i -a z is : „Fi ică cre-dinţa ta^ te-a mântuit".

Mergând înainte spre casa lui Iair , au venit oameni dela casa aceluia, z icândn-i :

, „Fi ica ta a murit; pentru ce mai superi pe învăţătorul"? D a r îndată ce Isus a auzit aceste cuvinte, a zis fruntaşului s inagogei: „Nu te teme, crede numai".

• Ş j n'a îngăduit nimănui să-L însoţească afară de Petru, Iacob şi loan fratele lui Iacob. Au ajuns Ia casa fruntaşului sina-gogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plângeau şi se tângâiau mult". La Iadei erâ obiceiul să plătească pe câteciaeva să stea de priveghiu şi să bo-

„k-ţi lui a sfitoil

ceaşcă, şi să facă sgomot mare în casa uade erâ un mort.

C â n d Isus intră în casă, zise oamenilor ace lora : „Pentruce faceţi atâta zarvă, şi pentruce plângeţi ? Copi la n'a murit, ci doarme. Ei îşi băteau joc de E l" .

„Atunci după ce i -a scos afară pe to|i, a luat cu El pe Tatăl copilei, şi pe cei ce-L însoţiseră (Petru, Iacob şi loan), şi a intrat acolo unde zăceâ copila. A apu-cat-o de mână, şi i -a z is : . . . „Fetito, scoa-lă-te, T|i z ic!" îndată fetita s'a sculat, şi a începHt să umble; căci erâ de doisprezece ani. E i au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetitei".

D i n lecţiunea aceasta învăţăm că Isus are putere să învieze morţii. V a veni în curând timpul, când to{i cari sunt în mor-mintele lor vor auzi vocea Sa şi vor ieşi afară şi vor trăi iară.

Imtrebări.

1. De unde vedem că acum Isus a f&st bine primit în Gadara ?

2. Ce a lepădat Iair ca să vină la Isus şi pentru ce?

3. Pe când se grăbia Domnul să mearfă, cine s'a apropiat de El prin mulţime?

4. Cea făcut femeia bolnavă şi ce a zis Domnul ?

5. Cât de umilit a recunoscut femeia fapta ei ţi cum i-a vorbit Domnul?

6. Cum a mângâiat Isus pe fruntaş când a venit pe drum]vestea cea tristă lc Iair ?

7. Numai cine a primit voie să meargă cu Isus ?

8. Ce a zis Isus bocitorilor? Ce lucru arătă necredinţa lor?

9. A învieat Isus pe fiica lui Iair? Ce vârstă avea ea ?

10 Ce învăţăm din această lecţiune ? Ce va veni în curând?

Lecfiunea 4 — 25 Iulie 1925.

Orbii vindecaţi; alungarea spiritului mut.

Studiu biblic: Mat . 9, 2 7 - 3 8 . De memorizat: „Atunci S 'a atins de

ochi i lor, şi a zis: „Facă-vi-se după cre-dinţa voastră!" Mat . 9, 29.

1. Câte feluri de minuni a făcut Isus! M a i întâiu a schimbat apa în vin, apoi a clipele desemiării".

vindecat pe oameni de boli le lor, a în* sdrăvenit pe un paralit ic, a dat sănătate bietului om care se afla fSră ajutor la lac, a isgonit demoni, a liniştit furtuna pe apă, a înviat doi morţi — fiul văduvei din N a i n şi pe fetita lui Iair.

Oameni i auziseră pretutindeni despre minunile Domnului şi curgeau pe urmele Lui. Domnul mergea d in loc în loc cu ucenicii Săi. Aşâ, a fost prin multe oraşe şi sate. Odată s'au luat după HI doi orbi şi strigau: „Ai milă de noi".

Se vede că nişte prieteni buni i -au adus mai aproape de Isus, de oarece „dupăce a intrat în casă, orbii au venit l a El. Ş i Isus le-a z is: «Credeţi că pot face lucrul acesta?" . D a , Doamne" , I -au răspuns ei . Atunci S 'a atins de ochi i lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră l" Şi l i s'a deschis ochii. * C â t de fericiţi trebuie să se f i simţit aceşti o a m e n i ! In loc să pipăie în întu-nerec, fără nici o scânteie de cer, pom, iarbă, fiori în mintea lor — lucruri cari nouă ne fac aşâ mare plăcere — ei pu-teau să vadă ca oricare altul. C â n d au plecat au spus la toti pe cari i - a întâlnit, despre minunea pe care Isus a făcut-o pentru ei , astfel că «au răspândit vestea despre E l în tot ţinutul acela".

Ati văzut vreodată pe un om care nu poate vorbi? Sunt aşâ mulţi în lume. l i -ni i poate că^iici nu aud, nici nu pot vorbi. D e aceştia se spune că sunt surzi şi muţi. Alţ i i poate că nu vorbesc, dar înţeleg ce l i se spune. Oameni i au adus la Isus un mut, şi Isus 1-a vindecat aşâ încât puteâ să vorbească la fel cu ceilalţi oameni. Şi mulţimile de oameni, mirate, z iceau: „Niciodată nu s'a văzut aşâ ceva în Iz-ra i l ! "

JCât de recunoscători ar trebui să fim ii pentrucă putem vedeâ, auzi, umblă şi

alergă. Câteodată poate uităm că şi acum sunt unii cari nu se bucură de aceste bi-necuvântări. No i nu putem vindecă pe a-ceşti nenorociţi, cum a făcut Isus, dar Spiritul Sfânt, ne va învăţa să f im buni cu ei şi să le ajutăm pe toate căile po-sibile.

„Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe popor în sinagogi, propovă-duind Evanghelia împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de nepu-tinţă, care erâ în norod. C â n d a văzut gloatele, I s'a făcut mi lă de ele, pentrucă erau necăjite (obosite) şi risipite, ca nişte oi cari n'au păstor.

„Atunci a zis ucenicilor Să i : „ M a r e este secerişul, dar pntini sunt . lucrători i ; ru-

„tofitişti-ţi inttiti; Ba

gaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători l a secerişul Lui".

No i să facem astăzi această rugăciune, căci lumea este plină de întristare, sufe-rinţă şi bol i la fel ca pe timpul Dom-nului. Şi astăzi sunt puţini lucrători cari să spună lumii vestea cea bună a mân-tuirii. Noi trebuie să facem totul cu pu-tinţă spre a ajuta această ^ lucrare şi să ne rugăm ca Domnul să tr imeaiă mai mulţi lucrători în câmpurile unde oameni i n'au auzit de Isus.

întrebări.

1. Spune câteva din minunile pe cari Isus le-a făcut ca să ajute oamenilor.

2. Prin mulţimea care veniâ după Dom-nul, cine s'a luat odată după El şi ce strigau ei?

3. Ce a avut Uc cu cei orbi în casa unde a mers Domnul ?

4. Cum trebuie să se fi simţit orbii vindecaţi şi ce au spus ei lumii?

5. Ce a făcut Domnul cu un om mut şi ce ziceâ atunci lumea?

6. Pentruce şi cum trebuie să ne ară-tăm noi recunoştinţa faţă de Domnul Isus ? ,

7. Ce lucrare făcea Domnul necon-tenit ?

8. Ce simţiâ Demnul faţă de mulţime şi pentru ce ?

9. Ce zice Domnul Isus despre seceriş? 10. Cum putem fi de ajutor şi noi la

acest seceriş?

A V I S .

Fraţii Lucrători şi Secretarii comunită-ţilor pot să ne trimeată pe viitor date din vieafa membrilor decedaţi,şi, pentru ca să fie cunoscută decedarea şi de alţii, I e vom publicâ pe rând în Cur ierul Misionar.

R E D .

Necrolog. Sora Voica A. AnghelUţâ din C o m u n i -

tatea Bâr lad a adormit în Domnul l a 25 Ma iu a. c. Tânăra soră a adormit rostind cu speranţă şi încredere cuvintele cântă-r i i : „ 'Naintea Ta, Isus iubit, vin azi încre-zător". Şi-a făcut partea sa în lucrul D o m -nului ca o bună coristă. La îmmormânta-rea ei peste o mie de persoane au auzit Cuvântai Domnului. ŞT. O .

i i îţi VI |Hi ii \mu.