Nutriţia păsărilor în fermele ecologice

În fermele ecologice, materiile prime pentru furaje ar trebui să provină din producţie

proprie. Astfel, pentru fiecare 100 de găini ouătoare ferma trebuie să dispună de 100 ha

teren arabil (IFOAM)

Echilibrarea energo-proteică a furajului se asigură în creşterea ecologică, pe principii

de metabolizare diferită a nutrienţilor, pe baza consideraţiei că structura şi aspectul

furajului stimulează sau descurajează la păsări consumul.

Grăunţele sparte sau culoarea mai intensă a furajului sunt preferate de păsări în locul

furajului sub formă de făină. Consumul unei cantităţi de nisip asigură triturarea intimă a

furajelor la păsări, acestea exercitându-şi comportamentul lor natural şi necesar de

ciugulit.

Folosirea furajului la discreţie pentru păsări este considerată normală în producţia

ecologică.

De asemenea, nu poate fi neglijat aportul nutritiv al păsărilor din insecte, viermi, prin

consum direct.

În cadrul furajării păsărilor în sistem ecologic sunt luate în considerare posibilităţile

de reducere a costurilor pentru măcinat şi administrare a reţetelor sub formă de boabe, cu

excepţia mineralelor şi vitaminelor care se administrează separat.

Sursele de minerale, precum Ca, pietrişul solubil, trebuie să ocupe 1/3 din reţetă,

pentru a evita suprafurajarea cu proteină, când sunt cerinţe mari de Ca.

În fermele în sistem ecologic, materiile prime trebuie obţinute după principii ale

agriculturii ecologice, nu trebuie să conţină substanţe chimice, organisme modifiate

genetic sau aditivi de sinteză.

Structura furajelor certificate ecologic din recepturi:

- 65-70% cereale,

- 10-15% proteice vegetale,

- 10% minerale şi vitamine naturale.

10% din ingrediente pot să nu fie certificate bio dar sunt produse naturale la obţinerea

cărora nu sunt folosite organismele modificate gentic sau produsele de sinteză chimică.

(V. Boboc, 2005)

interzicerea utilizării furajelor proteice convenţionale precum făina de peşte pe de o

partem cât şi a aminoacizilor sintetici precum lizina şi metionina, pe de altă parte, creează

mari probleme în formularea dietei la păsăsri, îndeosebi la puii pentru carne.

Soluţiile alternative, pentru surse de aminoacizi sunt glutenul de porumb şi de

grâu, spuma de alpte praf bio, plante şi extracte medicinale, uleirui vegetale. Glutenul de

orz, sau suplimentele de soia, în condiţile în care în Europa se cultivă aceste plante de

multă vreme ca OMG pun mari semne de întrebare.

Raţiile pentru găinile ouătoare trebuie să conţină minim 65-70% cereale, iar

pentru puii de carne minim 60-65%.

De asemenea, raţiile pentru găinile ouătoare trebuie să aibă şi un conţinut suficient în Ca,

P şi vitamina D, făină de lucernă sau lucernă verde, pentru menţinerea calităţii cojii şi

gălbenuşului de ou, fără aport de coloranţi sintetici.

Se consideră că un aport mai mare sau egal cu 3% acid linoleic ar produce o

creştere a mărimii oului care ar putea afecta sănătatea păsărilor, producând leziuni la

nivelul oviductului.

Astfel, nu se recomandă creşterea nivelului acidului linoleic precum şi a densităţii

nutritive a reţetelor. (Elwinger şi Deeberg, 1995)

Exemple de reţete de furaj pentru găinile ouătoare crescute în sistem ecologic:

- 60% cereale,

- 10% gluten de porumb,

- 15% proteice vegetale,

- 5% uleiuri vegetale,

- 8% Ca,

- alte minerale şi vitamine.

Exemple de reţete penru puii de carne crescuţi în sistem ecologic:

- 50-55% cereale,

- 10% gluten de porumb.

- 10-15% proteice vegetale,

- 5% uleiuri vegetale,

- 8% Ca şi alte minerale,

- vitamine.

Pentru puii mici, tineret de găini ouătoare se asigură un furaj starter, până la vârsta

de 8-10 săptămâni şi o dietă specifică cu 10 zile înainte de ouat. În primele 40 de

săptămâni de ouat, raţia trebuie să aibă un nivel proteic de cel puţin 18%, care scade la

16% pentru următoarele 40 de săptămâni.

Consumul zilnic de furaj, în plin ouat este de cca 130 g/cap/zi. Dacă densitatea

nutritivă a reţetei nu se respectă, variabilitatea consumului zilnic de furaj este între 116-

160 g furaj.

Specific pentru nutriţia puilor de carne este faptul că prin dietă se dirijează o

creştere lentă în primele 20 de zile de viaţă a puilor, astfel încât programul de creştere să

diferenţieze aceşti pui de puii hibrizi utilizaţi în creşterea convenţională.

Numai pe acest program de creştere, vârsta la sacrificare se poate prelungi până la

80-85 de zile, fără riscul depunerilor de grăsime şi de depreciere al carcaselor.

Dieta conţine astfel nivele reduse de proteină, în timp ce raţiile trebuie să conţină un nivel

ridicat de energie.

Reţetele de start la puii de carne au un nivel proteic de 20-22%, necesar până la

vârsta de 4 săptămâni, urmate de o raţie de creştere, cu un nivel proteic de 20%, pentru ca

la finisare, nivelul proteic să fie de 18%, cu un factor de conversie de 3,5-4.

În reţeta puilor de carne se adaugă 2,5% grâu pentru îmbunătăţirea gustului.

Etichetarea produselor ecologice pentru furajare este foarte strictă, trebuind ca

etichetele să conţină ingrediente ce provin din agricultura ecologică, chiar şi aflate în

perioada de conversie.