PUNCTULCRITICTrimestrial de diagnozã

socialã, politicã ºi culturalãnumãrul 4, mai 2011

ROMÂNIROMÂNI AA,,VICTIMÅ A CRIZEI?VICTIMÅ A CRIZEI?

PUNCTUL CRITIC – Trimestrial de diagnozã socialã, politicã ºi culturalã

Director fondator: EUGEN URICARUDirector: MIHAI MILCARedactor-ºef: IACOB FLOREASecretar general de redacþie: VLAD ION

E-mail: ionvlad.mediaprint@gmail.com

Adresa redacþiei: Bucureºti, str. Brânduºelor nr. 9, bl. G4, sc. 2, et. 2, ap. 37, sector 3

PUNCTUL CRITIC se distribuie în librãrii. Volumul poate fi comandat ºi la:Tel.: (+40)21-312.97.82E-mail: editura@niculescu.roInternet: www.niculescu.ro

Expedierea se face prin poºtã.

Design copertã & ilustraþie: CARMEN LUCACI

Tipãrit la

ISSN 2068-8989

Toate drepturile rezervate. Responsabilitatea asupra conþinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Nicioparte a acestui volum nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic,inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea scrisã aEditurii NICULESCU.Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi inter-naþionale privind proprietatea intelectualã.

SUMAR

EDITORIAL

Adevãrata crizã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5Eugen Uricaru

ROMÂNIA – VICTIMÃ A CRIZEI? . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Provocare realã sau alibi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Conf. univ. dr. Mihai Milca

Pericolul mileniului III: insecuritatea alimentarã . . . . . . . . . . 18Prof. univ. dr. C.M. Drãgan

Criza administraþiei ºi „administrarea” crizei . . . . . . . . . . . . . 31Prof. univ. dr. Ioan Alexandru

Spitalele, o problemã controversatã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Conf. univ. dr. Corneliu Zeanã

Destructurarea psihologicã a românilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Sonia Cristina Stan

CONFLUENÞE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Venezuela: ieri, azi ºi mâine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Prof. univ. Cristóbal de La Fuente

FONDUL ªI FORMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

Experimentul eurocomunist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Maria Angelescu-Artene

CÃRÞI SCRISE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97

Costurile unei aventuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99ªerban Cionoff

„Sociologia în carne ºi oase” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Drd. Constantin-Ovidiu Craiu

În ciuda tuturor aparenþelor ºi afir-maþiilor, chiar dacã vin de la persoa-ne oficiale, criza pe care o strãbateRomânia ºi mai ales poporul român,nu are o strânsã legãturã cu crizamondialã, mai bine spus, criza româ-neascã nu este o parte a crizei mon-diale. Dupã toate datele avem de aface cu o crizã internã, proprie Româ-niei, o crizã care nu va înceta cândlumea din jurul nostru îºi va reveni lao viaþã normalã dupã cum nu a înce-put odatã cu criza imobiliarã ºibancarã americanã sau cu necazu-rile Portugaliei sau Greciei. Cel maiciudat lucru este acela cã manifes-tãrile crizei din Grecia ar putea fipentru români o þintã de aspiraþie deviaþã economicã dar mai cu seamãde viaþã socialã. Grecia este astãzi încrizã dar a reuºit sã-ºi construiascão reþea de autostrãzi ºi super-strãzi,

a renunþat doar la al treisprezeceleasalariu ºi, în general, a avut o reacþieactivã, popularã, la mãsuri de auste-ritate care par operaþii cosmetice faþãde cele luate de Guvernul României.Cam aºa stau lucrurile ºi în Italia,Spania, Portugalia sau Irlanda, þãricare se confruntã cu criza economi-cã. România nu se confruntã cu nicio crizã economicã, ea se confruntãcu sãrãcia, lipsa de competenþã,tendinþe voluntariste în actul de gu-vernare economicã, se confruntã cuo scãdere drasticã a forþei de muncãprin emigrarea a milioane dintre ceimai productivi români, se confruntãmai cu seamã cu o disoluþie a capa-citãþii administrative a statului. Toateacestea sunt semne ale unei altfelde crizã. Este vorba de o crizã deidentitate ºi o crizã de legitimitate.Sã ne explicãm.

5

Adevãrata crizãEugen Uricaru

Editorial

Într-o situaþie economicã extremde grea, asistãm la mãsuri radicalecare nu privesc economia ci esenþaconstrucþiei de stat ºi aceea a iden-titãþii naþionale. Orice societate arenevoie de reformã. Chiar procesulsocial în sine trebuie sã fie o continuãreformare, pentru a nu intra în stagna-re. Din pãcate, ceea ce se realizea-zã la noi nu are legãturã cu reformaci este un fenomen de delegitimarea instituþiilor care asigurã coeziuneasocialã ºi naþionalã. Reforma învãþã-mântului nu are alt rezultat decât lo-calizarea, fãrâmiþarea, delegarea decompetenþe ºi mai cu seamã pierde-rea din vedere a obiectivului major aleducaþiei – cât mai mulþi, cât maibine. Simpla prevedere a noii Legi aÎnvãþãmântului cã un procent însem-nat din programa de învãþãmântpoate fi particularizat de autoritãþilelocale, cã directorii sau profesorii suntdesemnaþi sau selecþionaþi de ace-leaºi autoritãþi locale duce la o pro-teizare a învãþãmântului ceea ce vaavea drept rezultat o destructurare a societãþii. Nu vor mai fi reguli, ca-noane ºi standarde naþionale ci re-guli locale. Este un model de reformãcare transformã România, stat euro-pean, cu tradiþii, aspiraþii ºi instituþiieuropene într-un stat de proiecþieutopicã în care localismul va depãºi

în autoritate naþionalul. O chestiunecare, dacã nu mã înºel, nu excede cicontrazice Constituþia. Mãcar Consti-tuþia în vigoare.

Noul Cod al Muncii este evident omãsurã de desindicalizare a salari-aþilor, un instrument pus la dispoziþiatuturor celor care tocmesc ºi nu an-gajeazã lucrãtorii. O întoarcere în se-colul al XIX-lea, aruncându-se pestebord toate cuceririle statului social.Lipsa de reacþie a corpului sindicalla aceste mãsuri care modificã sub-stanþial natura relaþiilor de muncã înfavoarea unor angajatori îndemnaþisã „dea tunuri” nu sã organizeze oactivitate de lungã duratã, previzi-bilã, este tocmai proba cea maisolidã cã ne aflãm în plin proces dedezagregare a corpului social. Deza-gregare favorizatã, ba chiar stimu-latã, de o continuã divizare a intere-selor pe grupuri din ce în ce maimici, pe criterii de vârstã, pe criteriide beneficii, pe criterii de categorieprofesionalã etc.

Mãsurile care privesc sistemul desãnãtate publicã îl golesc pe acesta,încetul cu încetul, de conþinut. De lamica ciupealã a sistemului co-platãla desfiinþarea a zeci ºi zeci de uni-tãþi spitaliceºti pe motivul cã ele nusunt la nivelul cerut de o sãnãtatemodernã, de la stimularea directã

6

sau indirectã a exodului în strãinã-tate a medicilor la reducerea drasti-cã a listei ºi valorii medicamentelorcompensate, totul apropie sistemulpublic de sãnãtate de colaps, existãdar nu funcþioneazã.

Fãrã a exagera, tot în colaps segãseºte infrastructura rutierã, cea atransportului feroviar, viteza medie de42 de km la orã ducând România înperioada Rãzboiului Crimeii, ForþeleArmate fãrã aviaþie, politica externãcare înregistreazã insucces dupã in-succes, imaginea externã fiind o con-tinuare a imaginii interne nici nu esteprea greu sã constatãm deficitul deprestigiu al Statului român în dialogu-rile sau provocãrile politicii externe.

Toate acestea nu au nici o legã-turã cu criza economicã internaþio-nalã la care România ar participa lamodul minor din pricina subdezvol-tãrii sale cronice, toate acestea aulegãturã, sunt produsul direct al cri-zei politice, al lipsei de proiecte petermen lung, al absenþei unei per-spective. Dispar vãzând cu ochii,mãsurabil, motivele coagulãrii naþio-nale, ale mobilizãrii energiilor crea-toare, lipseºte viitorul. România este

cuprinsã de amorþeala supravieþuirii.

Aceasta este adevãrata crizã, o

crizã cum nu se poate de pericu-

loasã. Nici o naþiune, nici un popor

nu a supravieþuit în istorie dacã s-a

strãduit doar sã supravieþuiascã.

Minimumul cerut de istorie este sã

lupþi pentru supravieþuire. Asta se

poate întâmpla doar dacã ai motive

serioase pentru care meritã sã lupþi.

În acest moment nu se aud voci care

sã le spunã românilor pentru ce me-

ritã sã lupte. Vocile care se aud

îndeamnã la salvarea pe cont pro-

priu. Aceasta este singura ºi adevã-

ratã crizã în care ne aflãm. Poate ne

vom salva fiecare în parte, poate

vom salva ºi ceea ce avem fiecare

în parte, dar tot ce avem împreunã

va fi pierdut. Nu existã scãpare,

dacã nu vom înþelege cât mai repe-

de cã ne aflãm pe sensul invers de

mers al Istoriei. S-ar putea sã fie cea

mai cumplitã crizã a existenþei noas-

tre ca naþiune modernã, criza iden-

titarã care are drept consecinþã criza

de legitimitate. Mai rãu nu se poate,

chiar dacã unii optimiºti cred cã se

poate ºi mai rãu.

7

România –victimã a crizei?

Frontiera ce separã starea de nor-malitate a unui organism de ceea cenumim maladie este una difuzã ºiimperceptibilã. Germenii bolii se potafla în stare de latenþã în organismaºteptând numai momentul declicu-lui, în care aceºtia sunt activaþi, de-terminând instalarea maladiei, maiîntâi într-o formã benignã, ulterior, înformã malignã, în absenþa unui tra-tament adecvat. Fãrã a ceda ispiteiunei viziuni organiciste trebuie însãsã recunoaºtem cã existenþa unorfactori patogeni la nivelul organis-mului social care riscã sã conducã laapariþia unor disfuncþiuni, dezechi-libre sau manifestãri patologice, þinede însãºi condiþia existenþei, întrucâtstarea de normalitate nu are parame-tri exacþi, strict cuantificabili, ci este oreprezentare aproximativã a funcþio-nalitãþii respectivului organism social,

comportând anumite marje de varia-þie în interiorul cãrora presiunea fac-torilor patogeni – contrabalansaþipânã la un punct de rezistenþa sauimunitatea organismului – devine laun moment dat irepresibilã ºi pre-cumpãnitoare.

Când vorbim de criza unui sistemsau de perturbarea funcþiunilor unuiorganism social suntem tentaþi sãasociem imaginii noastre despre de-riva sistemului sau patologia orga-nismului pe care le avem în vedere,o schemã de gândire sau un reflexadaptativ la o presupusã ordine, pe-riclitatã ºi perturbatã de virulenþaunor agenþi patogeni, cel mai ade-sea percepuþi ca provenind din exte-rior. Procesele interne de degradaresau degenerescenþa sunt fie ignora-te, fie sesizate parþial ºi cu întârzi-ere, fie desconsiderate în raport cu

11

Provocare realã sau alibi?Conf. univ. dr. Mihai Milca

intervenþia rapidã a condiþionãrilordin afarã. Ca atare, ºi diagnosticeleºi procedurile de intervenþie, o datãconstatatã starea de crizã sau înre-gistrate simptomele bolii, sunt hipo-staziate ºi segmentate; criza saumaladia fiind considerate accidente,incidente nedorite, simple parantezeîntr-o evoluþie relativ constantã pescara normalitãþii.

Când o crizã economicã sau fi-nanciarã se declanºeazã, reacþiaspecialiºtilor penduleazã între ten-taþia minimalizãrii efectelor ei pebaza valorizãrii performanþelor ante-rioare ale sistemului economic saufinanciar în cauzã ºi precipitareaalarmistã la care mass-media îºi dãtot concursul.

Puþini sunt cei care-ºi asumã rolulde Cassandrã, cu atât mai mult cucât cantonarea într-o posturã deveghe în veºnicã alertã, când toþiceilalþi se balanseazã în confortabilasenzaþie cã mecanismele de controlsunt mai puternice decât factoriiperturbatori, poate deveni compro-miþãtoare ºi descalificantã din punctde vedere profesional.

Pentru români, criza declanºatãîn 2008 mai întâi în Statele Unite caurmare a spargerii „bulei imobiliare”cu efecte reverberate ulterior ºi înEuropa occidentalã ºi care s-a

propagat cu repeziciune la scarã

globalã ca o undã seismicã a pãrut

iniþial un fapt divers, ceva care nu

avea cum sã ne atingã sau sã ne

afecteze prea mult, þinând cont de

faptul cã economia româneascã nu

era întru totul conectatã la reþelele ºi

circuitele financiare mondiale, iar

instrumentele financiare care ºi-au

dovedit potenþialitatea perturbatoare

nu aveau la noi decât un impact

intermediat ºi estompat.

De aceea, ºi analiºtii ºi guvernan-

þii au continuat sã ignore anumite

semnale ºi sã se complacã în con-

templarea autosuficientã, de o mani-

erã „parohialã”, a micilor noastre pro-

bleme, mizele interne ºi jocurile po-

liticianiste ºi populiste acaparând în

continuare cu totul atenþia.

Abia în prima jumãtate a anului

2009 implicaþiile crizei ºi manifestã-

rile acestora în context românesc au

început sã fie conºtientizate cu re-

ticenþã, prevalând în continuare în

discursul public fie optimismul impu-

dic, cu accente demagogico-electo-

raliste, fie ameninþãrile voalate ºi ne-

buloase menite sã pregãteascã tere-

nul pentru anumite decizii politico-

economice ce ar fi urmat sã fie adop-

tate, eventual, sub impulsul organis-

melor financiare internaþionale.

12

În România criza încã nu-ºi arã-tase adevãratul chip iar dacã oficialiinoºtri nu-ºi însuºiserã câtuºi de puþinlimbajul impus de gravitatea situaþieinu însemna nici pe departe cã ºoculcrizei avea sã întârzie prea multpentru a se face simþit.

De cele mai multe ori accesele deluciditate în raport cu o astfel decrizã având efecte întârziate sauinduse sunt episoade post-factum.Prognozele, avertizãrile ºi anticipã-rile cu care specialiºtii „de serviciu”pot tulbura serenitatea guvernanþilor,cadrilul partidelor ºi verbiajul politi-cienilor de toate culorile sunt sortitesã fie pre-notate ca simple ipoteze,scenarii, ori exerciþii de virtuozitateanaliticã, cu valoare facultativã celmult pentru autoritãþile statului. Dealtfel, specialiºtii, atâþia cât sunt,pricepuþi sau mai puþin pricepuþi,sunt rareori invitaþi pentru a avansaexpertize, instituþiile statului funcþio-nând pe principiul „cutiei negre”,complet opace, etanºe ºi invulnera-bile în raport cu orice influenþã sausugestie care nu parvine pe filierepartitocratice. Ca atare criza nuexistã sau nu ar trebui sã existe decâtdacã formaþiunile politice aflate laguvernare ori partidele care se opunacestora o decreteazã sau o recu-nosc, o acceptã sau o invocã, nu atât

pentru a o ataca frontal în vedereagãsirii unor modalitãþi de soluþionare,ci pentru a o folosi ca o convenabilãjustificare a unor acþiuni ºi iniþiativepartizane, cu beneficii scontate, dezi-rabile.

Înainte de a deveni o chestiunede interes general, generatoare detemeri ºi politici, criza s-a oferit ca ooportunitate de instrumentalizare ºisublimare a neputinþelor guvernan-þilor în seturi preventive de mãsuri-anticrizã. Mãsuri evident dictate decircumstanþe implacabile ºi neîndu-rãtoare dar care veneau ca o jus-tificare la îndemânã, acceptabilã, înultimã instanþã, în momentul în caretransferul costurilor ºi al poveriicrizei se fãcea pe umerii populaþiei,estompându-se, dincolo de o perdeade fum mediaticã, responsabilitateaguvernanþilor pentru o proastã ges-tionare a situaþiei ante-crizã, prin ac-þionarea pârghiilor politice anti-crizã.

Este interesant de constatat cãrãspunsul pe care, actualii guver-nanþi ai României au încercat sã-ldea apelurilor ºi recomandãrilor ema-nând de la organismele financiareinternaþionale în legãturã cu mani-festãrile ºi repercusiunile crizei aconcis cu adjudecarea motivuluicrizei ca alibi pentru a face pasabilãduritatea unor mãsuri cu incidenþã

13

directã asupra condiþiilor de trai alepopulaþiei, asupra veniturilor celormai mulþi dintre noi, asupra salariilorbugetarilor ºi pensiilor.

În condiþiile în care însuºi mediulde afaceri a fost profund afectat, înspecial prin diminuarea drasticã saustoparea brutalã a investiþiilor, ºiromâneºti dar mai ales strãine, s-aucreat toate premisele pentru calimbajul ºi practicile guvernanþilor sãse înãspreascã, astfel încât întreagaeconomie ºi întreaga societate sã fiesubordonate unor imperative dictatede o stare de urgenþã, nedecretatãdar tacit recunoscutã.

În scurt timp demagogia politicãºi-a preschimbat înfãþiºarea, promi-siunile deºãnþate cu tentã electoralãlãsând locul lamentaþiilor lacrimoge-ne sub spectrul crizei, invocându-seinevitabilitatea remediului amar ºi aminimului rãu necesar care vor duceîntr-un an, cel mult doi la depãºireadificultãþilor actuale ºi la reîntoarce-rea la punctul de plecare din 2008.

Nu doresc sã stãrui asupra reac-þiilor declanºate la nivelul populaþiei,al opiniei publice ºi în mentalulcolectiv de cãtre politicile anti-crizãpromovate de guvernanþi care din-colo de vehemenþa declarativã, desentimentele de furie ºi neputinþaîntrezãririi unor soluþii de salvare,

denotã o incapacitate a mulþimilorvictimizate de crizã, dar mai ales deiniþiativele protagoniºtilor puterii înmaterie de politici salariale, proiecþiibugetare, raporturi cu Fondul Mone-tar Internaþional ºi împrumuturi ex-terne, de a conºtientiza necesitateaºi termenii schimbãrii actualei stãride lucruri.

Doresc, în schimb, sã mã refer încele ce urmeazã la un alt tip de reac-þie, datorat nu atât analiºtilor econo-mici care se exercitã în mass-mediacât mai ales specialiºtilor care asi-gurã expertiza antemergãtoare deci-ziilor politico-economice, specialiº-tilor care fundamenteazã politici, ela-boreazã strategii pe termen mediusau lung sau care oferã diverse sce-narii, în funcþie de care guvernanþiiar trebui sã acþioneze. Nu este vorbadoar de economiºti, ci încerc sã credcã, în egalã mãsurã trebuie sã-i avemîn vedere ºi pe alþi specialiºti dincâmpul ºtiinþelor socio-umane – so-ciologi, politologi, psihosociologi ºiantropologi – care nu ar trebui sã sesimtã degrevaþi de responsabilitateade a examina fenomenul – crizã,fãrã a ceda tentaþiei de a moralizaînainte de a examina pe toate feþelecontextul crizei, factorii individuali ºicolectivi favorizanþi, precum ºi muta-þiile produse în conºtiinþe ºi în planul

14

15

comportamentului indivizilor ºi colec-tivitãþilor sociale.

O primã constatare priveºtecondiþia egoistã, a cercetãrilor de di-verse formaþii de a furniza în exclusi-vitate sisteme conceptuale, metodeºi tehnici ºi nu în ultimul rând mode-le pertinente în care parametrii situa-þiilor de crizã sã se regãseascã.

„Noua alianþã”, la care fãceacândva referire Prigogine ºi care artrebui sã funcþioneze într-o formulãad-hoc la nivelul ºtiinþelor socio-umanã, este mai curând un pios de-ziderat pe care exigenþele multidisci-plinaritãþii nu reuºesc sã-l impunã canormã de acþiune. ªi economiºtii ºisociologii ca sã ne referim doar ladouã categorii de specialiºti – exce-leazã prin discursuri elaborate darîntre care existã puþine canale decomunicare ºi congruenþe. Acestearãmân simple monologuri paraleleambiþionând sã conducã la explica-rea unei realitãþi polimorfe, cu multi-ple condiþionãri, doar prin recursurila concepte proprii ºi metode spe-cifice pro-domo.

Beneficiile unei sociologii econo-mice, pe care Max Weber o vedeaca o adevãratã cale regalã a cu-noaºterii vieþii sociale în modernita-tea capitalistã nu-i seduc prea multnici pe economiºti nici pe sociologi,

cel puþin în România zilelor noastre,iar studiile de acest gen, dacã sunt,par sã fie doar expresia unui interespasager, marginal, dacã nu exoticsau extravagant.

O a doua constatare, în aceastãordine de idei, vizeazã inaptitudineasau dezinteresul specialiºtilor în do-meniul ºtiinþelor socio-umane de ase poziþiona pe liniamentele uneieconomii politice critice sau ale uneisociologii critice. Reticenþele aces-tora provin din temerile lor rezidualecã pe aceastã cale riscã sã se în-toarcã un discurs de tip ideologizant,discurs discreditat dupã imploziacomunismului ºi falimentul utopieimarxiste.

ªi economiºtii ºi sociologii par sãse fi întors însã la un discurs de tippozitivist ce se autoignorã ºi careeste tentat sã privilegieze ideea deestablishment, demersul hiper raþio-nalizat, cultul eficienþei, dimensiunilelegitimiste ºi identitare ale entitãþilorºi structurilor funcþionale. Dinamicaeconomicã ºi socialã este sacrificatãîn favoarea stãrii extatice de echili-bru, elementul – surprizã este ocul-tat sau exorcizat în favoarea uneipresupuse ordini ºi normalitãþi, ceîncearcã sã rectifice realitatea fãrã alua în considerare trendul schim-bãrii.

O a treia constatare care ple-deazã mai curând în favoarea uneimezalianþe între ºtiinþele socio-umane în abordarea fenomenului –crizã vizeazã un fatal ºi contrapro-ductiv ecart între specialiºtii an-grenaþi în sfera analizelor teoreticeºi a cercetãrii fundamentale, preocu-paþi de interogaþii de ordin epistemo-logic ori pur metodologic ºi prac-ticieni. De multe ori dialogul întreaceºtia este obstaculat de neînþele-geri ºi suspiciuni reciproce, de am-biþii ºi orgolii hegemonice, care sedovedesc cu atât mai nocive cu câtdezbaterile ºi controversele care arfi urmat sã fie circumscrise dome-niului expandeazã în reflexe de apã-rare înverºunatã a unor teritoriiintelectuale confiscate, pretins intan-gibile, în excese instituþionale ºi be-ligeranþe camuflate.

ªi în fine o a patra constatare, deaceeaºi naturã, nu poate face ab-stracþie de condiþia cercetãrii acade-mice ºi universitare care, deºi ar fitrebuit sã se cupleze cu cãutãrileteoretico-metodologice ºi deschide-rile aplicative, la confluenþa unorprestaþii înalt specializate în econo-mie, sociologie, psihologie, politolo-gie ºi antropologie, cum subliniammai înainte, este marcatã, din pã-cate de suficienþã ºi sectarism.

Asistãm la autoreproducerea tema-ticilor de cercetare potrivit unor ca-noane ce þin de o emergentã biro-craþie a cercetãrii ºi accesãrii fon-durilor autohtone ºi externe, careprivilegiazã echipe standard, abonatedin oficiu la fagocitarea respectivelorfonduri ºi granturi, familii universi-tare ºi clanuri cu interese bine sus-þinute, ceea ce face ca rezultatelefinale sã aibã doar o simulatã re-levanþã ºi o valoare de aplicabilitatecvasi-nulã. Fãrã sã mai vorbim defaptul cã multe cercetãri sunt defa-zate, asincrone ºi simple improvi-zaþii, variaþiuni pe teme ce mimeazãasezonarea cu programe ºi proiectedin institute academice ºi universitãþicu reputaþie consacratã.

Nu este deci de mirare cã reflec-þiile româneºti asupra problematiciicrizei în general ºi asupra ipostaze-lor acesteia (criza mondialã, declinuleconomiei globalizate, criza ciclicãafectând economii – cobai sau verigislabe ale reþelelor financiare din di-ferite zone, crize – induse sau crizeexportate, criza economicã versuscriza sistemelor ºi subsistemelor so-ciale, a politicilor publice ºi strategi-ilor de management public, imixti-unea factorilor politici în gestionareadefectuoasã a crizei, valorificareaoportunitãþilor oferite de crizã pentru

16

instaurarea unor practici autoritare ºiadaptarea unor politici restrictive, cuefecte sociale negative asupra bu-nãstãrii populaþiei ºi calitãþii vieþii,asupra dezvoltãrii durabile) nu suntnici produse în timp real, nu sunt niciconcludente ºi nici în mãsurã sã

genereze – cu unele excepþii demnede a fi menþionate cum ar fi dezba-terea de faþã – anticorpii necesarisau remediile aºteptate atunci cândcriza devine de fapt o componentã acotidianitãþii iar, în România, un modde a fi nu pe deplin conºtientizat.

17

18

În timp ce majoritatea naþiunilorîºi pune probleme de termen lungprecum schimbãrile climatice saumicºorarea rezervelor de apã dulce,douã cuvinte provoacã fiori degheaþã pe „ºira spinãrii” oricãrui gu-vern din lume: securitatea alimen-tarã. Sã nu uitãm cã pe 21 septem-brie 2010 a fost ziua ruperii echili-brului, ziua în care populaþia Terrei aînceput sã consume mai mult decâtproduce sau are planeta.

„Trãim într-un moment în care oserie de fenomene naturale, tehniceºi tehnologice, sociale ºi umane auprovocat dublarea sau triplareapreþului alimentelor la nivel mondialceea ce i-a trezit la realitate pe re-prezentanþii guvernelor”, a declaratAbdolreza Abbassian, unul dintreeconomiºtii Organizaþiei NaþiunilorUnite (ONU), ce fac parte din Grupul

Interguvernamental pentru Grâne.Organizaþia pentru Alimente ºi Agri-culturã a ONU a organizat o întrunirespecialã la Roma pe 24 septembrieanul trecut pentru a discuta aceastãproblemã, precum si volatilitatea re-centã a preþurilor alimentelor, numaicã rezultate încurajatoare nu s-auvãzut. Întrunirea a fost stabilitã dupãce Rusia s-a hotãrât sã interzicã ex-porturile de fãinã dupã seceta cum-plitã care a distrus 25% din recoltelesale pe 2010. Decizia Moscovei aîmpins preþurile în sus cu circa 5% întoatã lumea. Preþul pâinii a atinscote inimaginabile în unele þãri ºi aprovocat revolte soldate cu morþi înMozambic. (Unii spun ca Rusiascoate diamantele la vânzare pentrua scãpa de foame – figura de stileste fezabilã, dar nu trebuie subesti-matã cu uºurinþã puterea economicã

Pericolul mileniului III:insecuritatea alimentarãProf. univ. dr. C.M. Drãgan

a Rusiei.) Însã nu doar problemeledin Rusia au afectat preþurile alimen-telor la nivel mondial, ci ºi inundaþiiledin Pakistan. Datorita acestor de-zastre naturale cauzate, în principalde încãlzirea globalã, aceasta þarãºi-a pierdut mare parte din recoltã ºia adãugat ºi mai multã incertitudinepe piaþã. „Ritmul de creºtere al pre-þurilor s-a accentuat, deºi nimeni nuse aºtepta ca pieþele sã reacþionezeaºa de repede. (...) Au trecut douãluni ºi încã ne chinuim cu aceastãproblemã”, a mai spus Abbassian.Acest moment a creat frisoane întoatã lumea ºi primul la care s-augândit cei mai mulþi a fost insecurita-tea alimentarã. Existã ºi câteva argu-mente puternice.

1. DEZASTRELE NATURALE –„PICÃTURA CHINEZEASCÔ A HRANEI

Este cunoscut faptul cã mediul în-conjurãtor ºi societatea umanã su-portã adesea acþiunea unor fenome-ne extreme periculoase cu originediferitã, naturalã sau antropicã, cepot produce dereglãri distructive ºibrutale în anumite sisteme sau si-tuaþii prestabilite.

Aceste evenimente (cutremure,erupþii vulcanice, tsunami, alunecãride teren, furtuni, inundaþii, secete,

incendii, accidente tehnologice, si-tuaþii conflictuale etc.) se produc deregulã pe neaºteptate ºi pot provocanumeroase victime în rândul oame-nilor ºi animalelor, un volum mare depagube materiale, dezechilibre eco-logice ºi chiar grave tulburãri ale stã-rii psihice ºi morale a populaþiei ceintrã sub incidenþa fenomenului res-pectiv.

Dezastrele ºi calamitãþile naturalesunt un exemplu dramatic pentru oa-menii care trãiesc în conflict cu me-diul înconjurãtor. Imaginile televizateale zonelor distruse de vânt, bule-varde inundate ºi case care ard înflãcãri sau pe care le acoperã alune-cãrile de teren ne pun pe gânduri.Ne pare rãu pentru cei care suntforþaþi de naturã sã o ia de la capãt,dar asemenea calamitãþi au devenitprea comune în ultimii ani, ºi frec-venþa acestora continuã sã creascã,astfel încât cãutarea de soluþii radi-cale concomitent cu schimbarea ati-tudinii din contemplarea neputinþeiîn acþiuni hotãrâte ºi convergente,cu baze ºtiinþifice, financiare ºi orga-nizatorice radicale pot fi hotãrâtoare.De aceea nu cred cã este lipsit deimportanþã sã amintim cã în ultimeledouã decenii, numãrul ºi amploareacalamitãþilor naturale s-au mãrit depatru ori, provocând sute de milioane

19

de victime anual. Bilanþul dezastre-lor naturale aratã cã acest gen deevenimente s-a multiplicat continuu,cu efecte tot mai apocaliptice ºi di-versificate.

„Populaþia lumii se confruntã cude patru ori mai multe dezastre na-turale decât acum douã decenii”,arãta ºi un studiu condus de organi-zaþia britanicã Oxfam, în care se in-voca drept cauzã încãlzirea globalã.În anii ’80, dezastre anuale au cau-zat omenirii pierderi care au împinsînapoi în ceea ce priveºte nivelul detrai cu cel puþin 50 de ani o populaþieegalã cu cea a continentului african.

„ªapte dintre cele mai ucigãtoarezece dezastre din ultimii 20 de ani s-au petrecut între 2000 ºi 2006”,avertiza comisarul UE pentru Dez-voltare ºi Ajutor Umanitar, LouisMichel, într-un mesaj destinat cetã-þenilor celor 27 de state membre aleUniunii.

Printre cele mai mari catastrofe senumãrã ciclonul din Myanmar ºi cu-tremurul din China. Ciclonul Nargiss-a soldat cu 138.000 de morþi. ÎnChina, seismul cu magnitudinea de 8grade pe scara Richter a ucis 88.000de oameni. Acestora li se adaugãdevastatorul tsunami din 2008, apoicutremurele din Haiti ºi Chile, gra-vele inundaþii din Portugalia ºi

erupþia vulcanicã din Islanda care aoprit în loc Europa pentru mai binede o sãptãmânã ºi a blocat la solsute de mii de oameni, inclusiv 46delegaþii statale care vroiau sã ajun-gã la funeraliile premierului polonez.Pagubele înregistrate au fost uriaºe:peste 1,9 miliarde euro pierderi alecompaniilor aero, care, fãrã inter-venþia financiarã a U.E., într-o formãneuzitatã pânã acum, cel puþin 5 dincele mai mari, ar fi dat faliment. Cândvroiam parcã sã ne mai tragem puþinrãsuflarea, marea Japonie a cãzutpradã unui dezastru fãrã egal, cu-tremurul care a cuprins uscatul ºimarea continuând, cu intermitenþede trei saptamani. Pe lângã pierde-rile de vieþi omeneºti ºi pagubelemateriale inimaginabile, ne-a distrusºi speranþa energeticã. Centralelenuclearo-electrice ale unei þãri încare tehnologia de vârf este un crez,au început sã cedeze una câte unaºi pericolele au început sã deatuturor fiori.

Nici perspectivele nu credem cãsunt mai blânde, de vreme ce încãde acum s-au fãcut unele prognozedure. Aºa bunãoarã, potrivit unuistudiu american, încãlzirea climaticãdin anul acesta ar putea provocamari daune lumii, întrucât ar întârziaînceperea perioadei musonului de

20

varã cu 5-15 zile în urmãtorul secol.Aceasta înseamnã o reducere im-portantã de precipitaþii într-o mareparte a Asiei de Sud care ar aducedupã sine pagube uriaºe în produc-þia agricolã de maniera înfometãrii asute de miliarde de oameni. De ase-meni, se anunþã de cãtre New Sci-entist cã sistemele de electricitate,dar ºi cele de telecomunicaþii, vor figrav afectate de furtuna solarã din2012, iar NASA a publicat într-unrecent raport cã SUA, având o so-cietate foarte avansatã din punct devedere tehnlogic, ar putea suferi maridistrugeri în sistemele de energiijoase, în comunicaþiile I.T., pânã lacele climatice. Toate la un loc, producpagube directe agriculturii dar ºi oa-menilor care, pânã la urmã, se regã-sesc în capacitatea lor de a se hrãni.

2. VOLATILITATEA PIEÞEI

ºI SECURITATEA ALIMENTARÃ

Securitatea alimentarã, în puþinecuvinte, este definitã de ONU înurmãtorul mod: „mâncarea estedisponibilã în cantitãþi suficientepentru a hrãni toata populaþia uneinaþiuni”, numai cã distribuþia ei, la unmoment dat sau pe un segment detimp, este mereu în suferinþã. Vola-tilitatea pieþei nu este ceva nou, maiales când vine vorba de mãrfuri.

În timpul crizei din 2007-2008 (n.r.criza subprime care a determinatcriza economica mondiala actualã),preþurile au înregistrat o scumpiredramaticã: preþul orezului a crescutcu mai mult de 200%, în timp cefãina ºi porumbul s-au scumpit cupeste 100%. Cauzele încã trebuiedezbãtute, însa efectele au dus dinHaiti ºi pânã în Mogadishu, la pro-teste ºi la revolte soldate cu morþi.Însa condiþiile de piaþã actuale suntfoarte diferite de cele de acum câþivaani, a declarat Hafez Ghanem, di-rector adjunct pentru dezvoltareaeconomicã ºi socialã din cadrul Or-ganizaþiei pentru Agricultura ºi Ali-mente (OAA) a ONU. În anii ce vorveni, probabil cã vom avea parte demai multe turbulenþe decât în pre-zent, pentru cã pieþele tind sã fie maivolatile pe termen mediu din celpuþin câteva motive:a) zona Mãrii Negre devine un pro-

ducãtor de cereale tot mai impor-tant, datoritã fluctuaþiilor tot maimari ale recoltelor de la un sezonla altul;

b) creºterea aºteptãrilor ca tot maimulte fenomene meteo extremesã se producã datoritã schimbã-rilor climatice;

c) anumiþi actori non-comerciali depe piaþa mãrfurilor devin tot mai

21

importanþi, a explicat Ghanemîntr-un interviu postat pe portalulOAA.

d) creºterea producþiei medii la hec-tar a atins plafonul maximului po-sibil în timp ce suprafeþele culti-vate (sau disponibile pentru agri-cultura) sunt în continuã scãdere,din lipsa atracþiei pentru munca lafermã (situaþia României este ab-solut tipicã), sau din transforma-rea continuã a suprafeþelor culti-vabile în „plantaþii de beton”.

3. CEL MAI PROST SCENARIU:FOAMETE, RÃZBOAIE ºI MILIOANEDE REFUGIAÞI

Dacã urmãtorii ani vor fi ºi maivolatili în ceea ce priveºte piaþamondialã a alimentelor, urmãtoareledecade vor cunoaºte o scãdere înfri-coºãtoare a recoltelor. Totodatã,ONU prezice cã pânã în anul 2050pe Terra vor fi peste 9 miliarde depersoane. „Cea mai urgentã proble-mã care ameninþã umanitatea în ur-mãtorii 50 de ani nu este schim-barea climaticã sau criza financiarã,ci dacã vom reuºi ºi susþine o ase-menea recoltã (n.r. sub nevoileumanitãþii)”, a declarat Julian Cribb,om de ºtiinþã, autorul volumului„Foametea care vine” (n.r. „The Co-ming Famine”). Într-o prezentare

recentã de la Congresul Mondial alªtiinþei Solului, Cribb a declarat cãîn urmãtoarea jumãtate de secol, încel mai optimist dintre cazuri, cere-rea globalã pentru alimente se vadubla. Cel mai prost dintre toate sce-nariile posibile prezentate de Cribbdescrie o lume în care foametea aizbucnit in câteva locuri, ducând larãzboaie ºi la milioane de refugiaþicare cutreierã globul în cãutare deadãpost ºi alimente. Acest scenariupoate fi evitat, însã numai dacã gu-vernele vor face schimbãri de po-liticã în ceea ce priveºte abordareaagriculturii. „În primul rând, trebuiesã acceptãm cã investiþiile în agricul-turã sunt de fapt cheltuieli de apã-rare. (...) Dacã dorim sã prevenimrãzboaie, refugiaþi ºi o crizã alimen-tarã, atunci trebuie sã reînnoiminvestiþiile globale în agriculturã ºi înºtiinþa agricolã. Agricultura a fostcea mai puþin importantã prioritatepentru ultimul sfert de secol”, a maiprecizat Cribb.

4. BÃTAIA PE... ÎNGRúÃMINTELE CHIMICE

Eforturile recente ale companieiminiere australiene BHP Billiton de acumpãra compania canadianã deîngrãºãminte chimice Potash Corp.au fost privite ca o încercare a

22

australienilor de a câºtiga de peurma creºterii importanþei industrieiagricole. În lupta pentru Potash s-auînscris ºi companii chineze în încer-carea de a-ºi asigura stocurile deîngrãºãminte chimice pentru propriapiaþã agricolã. Alt indiciu cã industriaagricolã capãtã tot mai multã impor-tanþã este ºi declaraþia televizata aunui faimos investitor Marc Faber.Acesta a apãrut la CNN spunând te-lespectatorilor cã cea mai bunã in-vestiþie pe termen lung din prezentsunt agricultura ºi acþiunile care potavea de câºtigat de pe urma penu-riei de alimente ºi apa. Cribb a spuscã spre deosebire de majoritatea þã-rilor, China este conºtientã de risculpotenþial al penuriei de alimente,motiv pentru care a început sã sepregãteascã în aceasta direcþie.Acest lucru include ºi crearea de po-litici pentru asigurarea rezervelor deapã. Însã Beijingul nu priveºte doarîn propria-i ogradã, ci ºi în alte regi-uni, precum Africa, încercând sã asi-gure rezerve de alimente ºi acolo(nu pentru China, ci pentru înfome-taþii lumii care îºi vor vinde vilele ºiiahturile ºi vor veni în savana afri-canã sã cumpere grâu). „Trebuie sãreinventam modul în care facemagricultura ºi pe cel în care mâncãmdacã dorim sã susþinem rezervele

de alimente în perioadele de maximale populaþiei globale ºi ale cererii(n.r. de alimente)”, a mai spus Cribb.Aceasta este de fapt marea provo-care care îi aºteaptã pe liderii lumii.Astfel, la întrunirea de la Roma,Abbassian a declarat cã plãnuieºtesã-l abordeze pe reprezentantul fie-cãrui guvern cu o întrebare simplã:„Cum te pregãteºti pentru securita-tea alimentarã (a þãrii tale ºi, prin so-lidaritate, a întregului pãmânt)?”

5. SE ÎNMULÞESC DUºMANIIAGRICULTURII

Cu toate eforturile considerabileale multor þãri avansate, dezvoltareaagriculturii întâmpinã tot felul de ob-stacole, de cele mai multe ori neaº-teptate. Aºa bunãoarã:– distribuþia foarte diferenþiatã a pre-

cipitaþiilor provoacã, in unele zoneale globului distrugerea culturilorprin inundaþii, grindinã, îngheþ etc.,în timp ce în alte pãrþi secete cum-plite usucã nu numai culturile darºi vegetaþia naturalã care este ele-mentul de bazã al creºterii anima-lelor;

– încercarea de sporire a protecþieimediului ºi dezvoltarea „agriculturiiecologice” a condus la înmulþireanecontrolatã a dãunãtorilor astfelcã trebuie regânditã dezvoltarea ºi

23

refolosirea, chiar la altã scarã ainsecticidelor, fungicidelor, pestici-delor. Iar acestea costã, nu toateþãrile au bani sã ºi le procure, iaradministrarea lor este ºi ea oºtiinþã;

– dezvoltarea transportului ºi a turis-mului a impus o tot mai vastã îm-pânzire a Terrei cu o infrastructurãrutierã care înghite de trei ori maimultã suprafaþã de teren decâtcea creatã pentru rulare. Reþeauade autostrãzi, poduri ºi viaducteare utilitatea ºi importanþa ei, darsuprafeþele de tren agricol scadastfel fãrã încetare.

– irigaþiile devin din ce în ce mai multo necesitate controlatã, dar acestlucru se întâmplã tocmai acumcând dezvoltarea civicã ºi urbani-zarea cer tot mai multã apã; ºi nuºtiu cum se face cã scade canti-tatea de apã dulce a pãmântuluicrescând volumul apelor marine,poluate, subterane. Tare îmi estefricã de o alta foamete, „foameade apa potabilã”, care ar putea sãfie atât de devastatoare încât nepiere pofta de a mai manca!

– în foarte multe zone agricole, înspecial la micii fermieri ºi agricul-tori independenþi s-a tot dezvoltato „foame” de maºini agricole, încâtei vor sã facã agriculturã numai de

pe tractorul sau combina cu aercondiþionat. Dar cine adapã ani-malele, cine le scoate la pãscut,cine le curãþã grajdul, cine le ad-ministreazã hrana în grajduri, cinele pãzeºte în stabulaþia liberã, cinele tunde, cine le þesalã, cine le su-pravegheazã fãtarea, cine le curã-þã ºi le face toaleta copitelor, cinele trateazã când sunt bolnave..., ºiDoamne câte mai sunt cã dacã artrebui sã le facem de pe tractorsau combinã nu numai cã ramuracreºterii animalelor ar dispãrea,dar pentru a ne hrãni cu lapte saucarne... probabil cã ar trebui sã nemâncãm între noi! ªi nu mai estemult, chiar daca substratul estealtul!Pentru cã ne aflam în România,

mã întreb fireºte, de ce merg conce-tãþenii mei în Spania la cules deroºii? Cumva acolo se culeg cu com-bina? Dar pãrinþii orologeriei ºi aimecanicii de precizie, elveþienii, dece au pãºunile montane pline devaci iar pe timp de iarnã executãmanual pantofi „Balli” (de 500 europerechea)?

6. O NOUA ERÃ GLACIALÃ VS.ÎNCÃLZIREA GLOBALÃ

Dupã ce aproape de o jumãtate deveac se bate monedã pe încãlzirea

24

globalã, pe efectul de serã, pe to-pirea Antarcticii, ba, dupã unele ºtiriîn primãvarã se rupsese ºi o bucatãuriaºã din calota de gheaþã a Gro-enlandei, oamenii de ºtiinþã auînceput sã-ºi dea seama cã lucrurilenu-s chiar aºa, ba chiar cã ºi în do-meniul climatologic pot apãrea dis-funcþii ce se pot transforma în crize;cã dupã criza „încãlzirii globale”suntem pe cale de a trece într-o altãcrizã, poate chiar mai durã ºi anume„epoca glaciarã”, fãrã sã ne lase întreele nici cel puþin o pauzã de respiro.

Marea Britanie ºi alte þari nord-eu-ropene au avut, pânã acum doi ani,ierni blânde datoritã unui fenomennatural permanent – (curentul) GulfStreamului, care aduce apele caldede la tropice pe coastele vestice ºinordice ale bãtrânului continent.Apele calde ale Gulf Streamuluitransportau, pânã nu demult, ener-gie termicã ceva echivalent cu 1,4pettawaþi (adicã 1,4 miliarde de me-gawaþi), sau puterea câtorva zeci decentrale atomo-electrice moderne!

Numai ca în ultimii doi ani pute-rea Gulf Streamului s-a înjumãtãþit(atât ca vitezã cât ºi ca temperaturã),astfel cã efectul climatologic a deve-nit de patru ori mai mic. Consecin-þele s-au vãzut în primul rând înMarea Britanie, care a avut parte de

cea mai friguroasã iarnã (2009-2010) din ultimii 100 de ani. ªi astaa fost înainte de „tratamentul cupetrol” vara trecutã.

Nu numai meteorologii britanici,ci ºi cei polonezi se aºteaptã la totce poate fi mai rãu. „Gulf Streamulnu mai aduce suficientã cãldurãpentru a compensa efectul devasta-tor al vânturilor reci originare dinArctica (Groenlanda ºi Oceanul În-gheþat de Nord) – susþin climatologiipolonezi. Deºi obiºnuiþi cu frigul,ruºii sunt ºi ei înspãimântaþi de oastfel de perspectivã sumbrã ºi rece!Deja temperaturile din centrul Rusieierau cu câteva grade sub cele nor-male spre sfârºitul anului trecut. Pescurt, meteorologii ºi climatologii dinaceste þãri se aºteaptã, în cel mai buncaz, la o revenire din „Mica EpocãGlacialã” (1645–1715), când zeci demii de oameni au murit de frig înþãrile din nordul Europei.

Dupã mai multe decenii de ex-pansiune a teoriei încãlzirii globale,astronomii americani (ºi unii dintrecei mai vestiþi climatologi) se tem deo noua epocã glacialã. Începând cuanul 2007, activitatea solarã a înce-put sã se reducã progresiv, fapt carese traduce prin micºorarea cantitãþiide cãldurã care ajunge pe Pãmânt.Astronomii au constatat astfel, o

25

26

corelaþie între numãrul ºi densitateapetelor solare ºi temperatura teres-trã: cu cât sunt mai multe pete so-lare, cu atât este mai mare cãldurasolarã, ºi implicit, cu cât soarele estemai curat (nepãtat) cu atât îºi facemai puþin datoria! Or, sub acest as-pect, prognoza este cel puþin neliniº-titoare (ca sã nu zicem îngrijorãtoa-re). În anul 2021, spre exemplu, nuvom mai avea pete solare deloc,soarele va fi curat ca lacrima, iartemperatura medie pe întreaga pla-netã va scãdea dramatic!

7. GENERALIZAREA CRIZEI

Creºterea recentã a preþurilor laalimente ºi petrol nu este temporarã,deoarece nu are o naturã specula-tivã, iar guvernele ºi populaþia ar tre-bui sã se pregãteascã de înrãutãþi-rea situaþiei.

Deºi pare similar cu avansul acce-lerat al cotaþiilor mãrfurilor din2007–2008, actualul trend ascendental preþurilor la alimente ºi petrol nuare rãdãcini în zona speculei ºi nu seva termina într-o prãbuºire puternicãa preþurilor, aºa cum s-a întâmplatacum doi ani, arata o analiza AFP.

Cererea tot mai mare din þãrileemergente, unde populaþia mãnâncãmai mult ºi mai bine, alãturi defenomenele meteorologice nefavo-

rabile agriculturii care se manifestãtot mai des ºi de dobânzile scãzutecreeazã o „furtunã perfectã” care pro-pulseazã preþurile la mãrfuri, agricoleºi industriale, la noi maxime. Cotaþiilecresc, de multe ori cu procentaje dedoua cifre, la toate sortimentele demãrfuri, de la porumb ºi grâu la bum-bac, cauciuc ºi petrol.

„Situaþia era foarte diferitã in2008 (...) Ceea ce se întâmplã acumeste mult mai generalizat”, spuneChris Delgado, specialist pe agricul-turã la Banca Mondialã.

Problema creeazã tensiuni în în-treaga lume, nu numai în OrientulMijlociu, unde deja se înregistreazãun „rãzboi social”.

În Indonezia, guvernul a suspen-dat accizele pe importurile de ali-mente cheie dupã ce inflaþia a ajunsin ianuarie la 7%.

În Bolivia, zahãrul este distribuit înraþii dupã o creºtere de 64% a preþului.

Organizaþia pentru Alimente ºiAgriculturã din cadrul Naþiunilor Unitea anunþat la începutul anului cã preþu-rile alimentelor au atins noi maximerecord ºi a avertizat cã ar putea sãaparã probleme politice.

„Nu numai cã exista un risc, darau avut loc deja revolte în unele pãrþiale lumii din cauza creºterii preþurilorla hranã”, a arãtat ºeful OAA,

27

Jacques Diouf. Iar situaþia nu este pecale sã se amelioreze, spun experþii.

„Cred cã preþurile mãrfurilor vorcontinua sã creascã. Este interesantcã ºi mãrfurile care nu se tranzacþio-neazã intens se scumpesc. Asta nearatã cã trendul este bazat pe funda-mente ºi nu pe speculã”, comentaeconomistul ºef al bãncii StandardChartered, Gerard Lyons.

Creºterea din 2008 a afectat doarcâteva mãrfuri agricole ºi petrolul ºia fost determinatã în mare parte despeculã ºi de decizii politice care audeterminat unele guverne sã-ºi facãrezerve.

De aceastã datã însã problemaeste cererea tot mai mare din lumeaemergentã, din þãri precum China,India, Rusia ºi Brazilia, situaþie careface improbabilã inversarea trendu-lui, întrucât China, spre exemplu acumpãrat sute de mii de hectareteren arabil în Africa ºi Australia, sauBrazilia în Argentina.

8. ROMÂNIA... ÎN SAPÃ DE LEMN

Agricultura, cândva ramura debazã a economiei româneºti, a înce-put sã disparã tocmai acolo undeerau zonele poprice ale dezvoltãriisale – Bãrãganul, dealurile subcar-patice, lunca Prutului, zona colinarãdeosebit de favorabilã creºterii ani-

malelor – astfel încât în locul marilorculturi întâlneºti pãmânt pârloagã,mãrãciniºuri, deºertificãri ºi... betoa-ne, betoane în plin câmp, astfel cãunele ferme moderne izolate pe laVaslui, Vrancea sau Urziceni, ºi eledominate de monoculturã, vor rã-mâne fericite excepþii izolate.

Problemele fundamentale aleagriculturii din România sunt de stra-tegie, de moralã, de mentalitate, delene, de silã… de orice, câteva fiinddominante: • lipsa unor investiþii majore (nu atât

din cauza penuriei fondurilor de fi-nanþare, ci mai degrabã din cauzadificultãþii de accesare a acestora),

• fãrâmiþarea pãmânturilor, • litigiile interminabile legate de pro-

prietate, • tehnologia precarã chiar primitiva

de executare a lucrãrilor agricolesau de creºtere a animalelor,

• o proastã gestionare a finanþãriiagriculturii, astfel încât sunt stimu-laþi cei care au pãmânt ºi nu-l lu-creazã, în locul celui care se zbatesa facã ceva pe lotul lui izolat,

• o foarte slabã organizare ºi lipsade interes,

• o silã totalã din partea proprieta-rilor care aºteaptã „la cotiturã”sãmai vândã cuiva o parcelã bunã deconstruit ceva pe ea, indiferent ceva fi pe urmã.

ªi dupã ce cã sunt tot mai puþine,produsele româneºti nu corespundîntotdeauna standardelor de calitateale UE, ceea ce ºi explicã lipsa pre-zenþei lor pe pieþele externe, în timpce mãrfurile din import au invadatrafturile magazinelor autohtone.

Dacã analizãm lucrurile la recevom constata cã problemele agricul-turii sunt în realitate mult mai multe,mult mai dureroase ºi coborâte pânãla nivelul dezastrului, de te întrebi de-seori dacã se mai poate face ceva.

Cea mai nãpãstuitã pãturã a þã-rãnimii o reprezintã tinerii între 20 ºi40 de ani, care n-au nici o palmã depãmânt, care sunt semianalfabeþi, n-au ºi nu cunosc absolut nici o me-serie, nici cel puþin pe cea de þãranpregãtit pentru munca câmpului saucreºterea animalelor. Ei trãiesc dinexpediente, din munca cu ziua pe icipe colo, din mila neamurilor ºi a ve-cinilor.

Drama satului românesc este fãrãlimite: un potenþial agricol remarcabila devenit o ruinã ºi în locul fermieru-lui ºi micilor exploataþii agricole in-tensive avem 36 milioane de miciparcele cu o suprafaþã medie de câ-teva mii de metri pãtraþi, între caresunt ºi cele peste 6,8 milioanehectare de teren agricol fertil neculti-vat de mai mulþi ani! Iar proprietarii

lor primesc pentru aceste terenurisubvenþii bugetare, care, de regulãiau drumul spre crâºma satului.

Sistemul nostru de subvenþionarea agriculturii este o culme a nebu-niei, pentru cã modul lui de funcþio-nare frâneazã dezvoltarea în loc s-ostimuleze.

Rãsturnaþi mecanismul ºi veþiconstata cã subvenþionarea poatedeveni o pârghie foarte eficientã:– Subvenþionaþi culturile ºi nu oame-

nii; culturile preþioase precumplantele tehnice, soia, rapiþa, floa-rea soarelui, inul, cânepa etc. vortrebui sã primeascã cea mai maresubvenþie la hectar;

– Nivelul doi în mãrimea subvenþieiva trebui sã-l ocupe legumiculturaºi culturile de pãioase;

– Nivelul trei va trebui sã revinãcreºterii animalelor ºi pãsãrilor;

– Nivelul urmãtor trebuie rezervatpomiculturii ºi viticulturii.Aceastã ordine de prioritate tre-

buie s-o stabileascã anual Guvernulîn funcþie de necesitãþile naþionale,de cerinþele pieþei externe, de capa-citatea solului etc. Un lucru trebuiesã rãmânã însã ferm: terenurile ne-cultivate, pãºunile ºi fâneþele neex-ploatate se vor impozita usturãtor, înmod progresiv – în primul an de ne-cultivare mai puþin, apoi în creºtere

28

continuã, pentru cã dupã anul al V-lea sã treacã în proprietatea ºi ex-ploatarea comunã a obºtii (domeniulpublic al administraþiei locale).

S-ar putea ca asta sã fie ºi sin-gura cale de creare a nucleului vii-toarelor ferme moderne cu cel puþincâteva mii de hectare.

Impozitul devine astfel o pârghiefinanciarã, ºi numai astfel de instru-mente pot asigura atingerea strate-giei urmãrite; altfel, din agriculturaromâneascã nu va mai rãmâne de-cât... amintirea rãscoalelor þãrãneºtiºi... celebra poezie a marelui Coºbuc„Noi vrem pãmânt!”.

Dacã nu întreprindem nimic, acumîn mileniul III ºi continuãm sã credemcã se poate face totul numai cu unplug amãrât rãmãºiþã de fier vechitras de doi boi gârboviþi, cu o sapã ºio cazma, cu o greblã, o furcã ºi untopor este la fel de nociv. De aceeaeste necesarã lansarea de progra-me pentru sprijinirea agriculturii ru-rale a celor mai mici agricultori,adicã cei 9 milioane de locuitori aisatelor (de la cei în cârje pânã la ceiîn cãrucior) care posedã, în medie,0,6 ha de teren (dar sunt câteva sutede mii care n-au nici... pãmânt deflori), fãrâmiþat fãrã încetare, inclusivgospodãriile lor unde cresc câtevaoi, câteva pãsãri, un purcel, etc. ªi

asta n-o putem face decât... prin or-

ganizare, mecanizare si eliminarea

pomenilor electorale.

Spre exemplu o soluþie de înce-

put, de compromis, ar sta în interven-

þia autoritãþilor administraþiei publice

locale. Pe lângã fiecare Consiliu local

sã se înfiinþeze un „Sector de me-

canizare”, care sã cuprindã cele mai

mici unelte agricole ºi gospodãreºti

moderne, gen: motocultor, motoco-

sitoare, motocoasã, fierãstrãu cu

lanþ, foarfece pentru pomi ºi vie, mo-

tostropitoare, un circular casnic, flex,

bormaºinã, fierãstrãu electric ºi alte-

le, ºi altele care nu costã mare lucru

pentru Primãrie, dar pe care bietul

þãran nu ºi le va putea procura nicio-

datã. Secþia mecanicã va avea 2-3

lucrãtori care sã le repare ºi sã le în-

treþinã. Secþia va funcþiona pe princi-

pii economice, adicã va împrumuta

þãranului unealta de care are nevoie,

îi va da ºi explicaþiile de utilizare, apoi

va încasa tariful ºi va primi înapoi

obiectul închiriat. Cu un motocultor,

spre exemplu îºi va ara tot terenul

într-o zi ºi va plãti cam 11 lei chirie,

ceea ce îl poate face accesibil oricui.

Mai rãmâne chestia cu disciplina ºi

grija utilizatorului, dar aici poate in-

terveni cu folos autoritatea Primãriei

ºi a organelor sale de lucru.

29

30

Aceasta este ceea ce putem facedeocamdatã rapid pentru agricultu-rã, dar, pentru viitor, dezvoltarea in-dustrialã a agriculturii, rãmâne sin-gura noastrã ºansã realã pentru ane apropia de eºalonul þãrilor avan-sate ale Europei.

Dar, concomitent trebuie sã acþio-nãm ºi asupra mentalitãþii lucrãto-rului agricol român care, odatã vãzutproprietar pe o bucatã de pãmântretrocedatã de la fostele unitãþi coo-peratiste, se crede imediat latifundi-arul-stãpân pentru care sã munceas-cã alþii (cine?), iar el „sã taie cupoane”ca orice rentier. Dacã poate, s-o facã,numai cã mai mult mi se pare plau-zibilã ipostaza când pe mulþi, pefoarte mulþi foamea îi va face sãmeargã sã lucreze pãmântul „cughearele ºi cu dinþii”! Iar agricultura

de subzistentã se va transforma înagriculturã de supravieþuire.

ªi apoi, mai trebuie folosite ºipârghiile specifice economiei de pia-þã: impozitul agricol împletit cu finan-þarea comunitarã, subvenþionareaculturilor industriale deficitare, ins-trumentul preþurilor stimulativ pentrufurniturile ce merg spre agriculturãcoordonate cu preþul produseloragricole.

Desigur, ar fi multe de spus, darla o recentã sesiune de dezbateri aAcademiei Oamenilor de ªtiinþã, însinteza dezbaterilor, s-a concluzio-nat cã „insecuritatea este atât demare încât te apuca frica. Te culciseara cu capul plin de griji ºi te scolidimineaþa înspãimântat de ce s-o fiîntâmplat noaptea sau ce urmeazãsã afli în curând”.

Se poate susþine cã reforma sta-

tului, a societãþii româneºti – în sens

larg – a început imediat dupã schim-

barea regimului politic prin revoluþia

din decembrie 1989.

Astfel, decretele iniþiale au desfiin-

þat structurile de putere ale totalitaris-

mului ºi au declanºat procesul de

înnoire. Prin actele normative cu ca-

racter constituþional, apoi prin Consti-

tuþie, s-au pus bazele statului de drept:

separaþia puterilor, pluralismul politic

descentralizarea serviciilor publice,

autonomia funcþionalã pentru admi-

nistraþia publicã localã ºi mai presus

de toate supremaþia legii. Au urmat

legile organice, legile cadru, prin care

s-au statuat organizarea ºi funcþiona-

rea principalelor componente ale au-

toritãþilor statului.

În acest fel, România a revenit în

mare parte – din acest punct de

vedere al organizãrii structurilor sta-

tului – la modelul de funcþionare din

perioada interbelicã. Mai putem sem-

nala de asemenea, introducerea unor

organisme noi de tip european:

Curtea Constituþionalã; Avocatul Po-

porului etc.

În acest fel, din punct de vedere

formal, existã un cadru instituþional

ce ar pãrea favorabil funcþionãrii în

condiþii cel puþin satisfãcãtoare, atât

a autoritãþilor din palierul politic, cât

ºi a administraþiei publice ºi justiþiei.

În realitate, lucrurile nu stau aºa, iar

noi trebuie sã recunoaºtem cã semna-

lãrile autoritãþilor U.E. fãcute de-a lun-

gul anilor corespund realitãþii ºi anume:

dacã s-a acceptat faptul cã am îndepli-

nit criteriul politic, administraþia publicã

ºi justiþia încã nu funcþioneazã potrivit

standardelor impuse în vederea inte-

grãrii reale ºi nu formale.

31

Criza administraþiei ºi „administrarea” crizeiProf. univ. dr. Ioan Alexandru

32

De altfel, realitatea înconjurãtoare,

starea economicã ºi socialã a þãrii ne

scutesc de o argumentare prea largã.

Funcþionarea defectuoasã atât a

administraþiei publice, cât ºi a justiþiei

este evidentã, este de notorietate.

Este foarte adevãrat cã peste tot

în lume, atât aparatul administrativ,

cât ºi justiþia sunt criticate ºi apreciate

ca fiind lente, ineficace; personalul

este considerat a fi supradimensio-

nat, excesiv de costisitor ºi se doreº-

te insistent transformarea lor, moder-

nizarea, reforma, refacerea.

La noi însã, situaþia concretã pare

a fi mai dificilã.

Administraþia publicã a ajuns în

unele sectoare incontrolabilã, iar

nivelul politic nu ºtie ce decizii sã ia

pentru cã nu ascultã ºi nu îl intere-

seazã altceva decât certurile fratri-

cide sau alte probleme de imagine.

Existã o lipsã de culturã politicã în

luarea deciziilor. ªi mai existã, ceea

ce s-a numit, corupþia psihologicã

din dorinþa de a-þi pãstra puterea cu

orice preþ, eºti absolut opac, închis

ºi refuzi sã-þi schimbi modul de a

munci, de a lua decizii.Este, într-adevãr, o realitate cã ºi

dupã 1989 în elanul schimbãrilorodatã cu distrugerea mecanismelorde putere s-a distrus, cel puþin în

parte, ºi mecanismul administrativ,ceea ce a fost o eroare. „Complexulstatal a fost distrus” se anunþa victo-rios într-o comunicare ºtiinþificã, iardistrugerea aparatului administrativera apreciatã ca fiind o pierderecolateralã, ca sã folosim o sintagmãdevenitã, din pãcate, celebrã.

Am sperat cã noile puteri instalateîn 2001 ºi apoi 2004 vor reuºi sã eli-mine aceastã „vocaþie” a românilorºi cã totul se va limita la analiza lu-cidã a stãrii de fapt, fãrã culpabilizãrigratuite. M-am înºelat. Culpabilizãrileau continuat ºi continuã.

Cauzele acestei stãri de lucrurisunt complexe, complicate ºi contra-dictorii. Sintetic, putem spune cã ine-ficienþa structurilor politice a generatineficienþa administraþiei ºi pierdereacredibilitãþii injustiþie, iar pe cale deconsecinþã a determinat ineficienþaeconomiei ºi respectiv dezordineasocialã.

Aºadar, putem afirma cã o cauzãmajorã a acestei stãri de lucruri o con-stituie atât criza administraþiei, cât ºipierderea încrederii în justiþie.

Criza din administraþie înseamnãmanifestarea accentuatã a unor ne-concordanþe ºi contradicþii în funcþio-narea ei, fenomene care genereazã operioadã de tensiuni, de turbulenþeînsoþitã de încercãri – de cele mai

multe ori nereuºite – de eliminare aacestora. Aºadar, o stare compara-bilã cu momentul critic care precedevindecarea sau agravarea unei boli.

Am sperat cã prin medicaþia ce ova administra noul „medic curant”,urmare a unui diagnostic corect, seva evita agravarea bolii ºi se va în-sãnãtoºi pacientul. Cu alte cuvinte,prin strategiile adoptate pentru refor-ma administraþiei se va reuºi reabili-tarea calitãþii serviciilor publice ºiîmbunãtãþirea generalã a activitãþiloracestor autoritãþi publice.

Ar fi trebuit sã ºtim ºi sã avem învedere la proiectarea strategiilor cã însituaþia României, disfuncþiile din ac-tivitatea acestor autoritãþi constituie ºiexpresia transformãrii acestora, ceeace semnificã schimbarea substanþialãºi formalã a structurilor, mecanismelorºi instituþiilor juridice ºi administrative,schimbare ce constã în modificareatrãsãturilor esenþiale – prin înlocuireaunor elemente ºi pãstrarea perfecþio-natã a altora – potrivit anumitor reguli,anumitor formule specifice statuluide drept.

Aºadar, la fel ca întreaga socie-tate româneascã, administraþia încãse aflã ºi ea în „tranziþie” ceea cesemnificã trecerea – uneori lentã, al-teori bruscã – de la o stare, de la osituaþie, de la o idee la alta.

Tranziþia administraþiei înseamnãdeci, trecerea mai mult sau mai puþinabruptã de la starea acesteia în sta-tul totalitar anterior anului 1989, la onouã stare, la o nouã administraþiepublicã potrivite unui stat democraticbazat pe separaþia puterilor, plura-lism politic, descentralizarea servici-ilor publice ºi supremaþia legii. ªi înceea ce priveºte administraþia, pro-blema fundamentalã a tranziþiei estedezvoltarea nu numai cantitativã, ciîn special calitativã.

Mai mult, va trebui sã pregãtimadministraþia publicã pentru ceea cenumim „Spaþiu Administrativ Euro-pean”, care se caracterizeazã pe deo parte prin fiabilitatea administra-þiei, implementarea eficientã a poli-ticilor ºi dezvoltarea economicã, iarpe de altã parte, prin garantareadrepturilor ºi libertãþilor fundamen-tale ºi accesul neîngrãdit la o admi-nistraþie de calitate, eficientã, res-ponsabilã, transparentã etc.

Trebuie sã fim conºtienþi de faptulcã în calitate de membrã U.E., Româ-nia trebuie sã-ºi modernizeze activi-tatea autoritãþilor administrative cuscopul de a atinge nivelul de funcþio-nalitate european, nivel ce presupu-ne atingerea unor valori instituþionalede bazã ºi care înseamnã: funcþiona-litate, transparenþã, predictibiliate,

33

responsabilitate, adaptabilitate, efi-cienþã. Valorile pe care le-am enun-þat nu sunt simple idei pe care letransferãm din spaþiul ºtiinþific în spa-þiul practicii administrative. Ele tre-buie introduse în cadrul instituþiilor ºiproceselor la toate nivelurile ºi tre-buie apãrate de cãtre organele deimplementare a noilor instituþii admi-nistrative.

Din pãcate, în România de aziaceastã problematicã deosebit decomplexã a transformãrii administra-þiei publice nu a fãcut obiectul dez-baterii publice: politica, economia ºioarecum justiþia au fost în prim-plan.

Lipsa de preocupare a politicie-nilor s-a manifestat în neglijareaabordãrii marilor teme specifice ad-ministraþiei, spre exemplu: Statutulfuncþionarilor publici a fost adoptat,într-o formulã imperfectã ce va tre-bui corectatã dupã mai mult de undeceniu de la revoluþie, iar necesi-tatea reorganizãrii administraþiei teri-toriale ºi armonizarea acesteia cuspaþiul european se dezbate abiaacum, deºi am semnalat aceastãproblemã încã din 1996.

Deºi trebuie sã recunoaºtem cãadoptarea promptã a Constituþiei în1991 într-o construcþie apreciatã despecialiºti la aceea vreme a consti-tuit un succes, unele legi organice

au apãrut extrem de greu ºi la terme-ne întârziate faþã de dispoziþiile Con-stituþiei; constituirea cu întârziere aConsiliului Legislativ ºi intrarea aces-tuia în funcþiune are efecte negativeºi astãzi, datã fiind insuficienta or-dine legislativã existentã.

Pe de altã parte, astfel cum a re-zultat din dezbaterile ocazionate deadoptarea bugetului pe 2003, a fostcriticatã graba cu care în numele eu-ropenismului au fost impuse instituþiiºi proceduri care cu greu rezistã larealitãþile româneºti, cheltuindu-sesute de miliarde cu instituþii care pânãîn prezent nu ºi-au dovedit, din pã-cate, pe deplin utilitatea. Explicaþiaar putea fi aceea cã inevitabilitateaintegrãrii noastre în structurile euro-pene a presupus practic importulunui sistem politico-administrativ ºijuridic, ceea ce genereazã acest efortde aducere în þarã a formelor poli-tico-administrative ºi juridice alevestului. Aceste forme vor trebui,însã, completate cu un nou conþinutdupã modelul occidental, altfel vompersista în vechea meteahnã a for-mei farã fond.

Oameni fãrã pregãtire corespun-zãtoare, fãrã culturã administrativãºi juridicã genereazã idei ºi trag con-cluzii aberante care s-au reflectat încuprinsul unor acte normative ce au

34

constituit dovada cultivãrii formei farãfond. Simpla transformare nu în-seamnã evoluþie. Or, noi dorim prinreformã evoluþia. Este de semnalat,de asemenea, o atitudine pasivistãce s-a manifestat în anumite mo-mente. Dupã cum arãta un distins ju-rist, este de neînþeles aceastã voinþãde a nu face, de întârziere: „întârzi-erea într-o perioadã de tranziþieseamãnã cu comportamentul de ne-înþeles al unui competitor care faceorice ca sã nu câºtige”. Toatã aceas-tã întârziere a generat, de fapt, ostare de provizorat ºi a avut dreptconsecinþe îndepãrtarea oamenilor,a populaþiei, de soluþionarea trebu-rilor publice. Ceea ce ne intereseazãpe toþi este ca aceastã tranziþie sãse termine ºi sã se revinã, sã se insta-leze o stare de normalitate. Aceastaeste aspiraþia oricãrei naþiuni civilizate.

Starea de normalitate presupuneun anume regim juridic ºi adminis-trativ care sã asigure atât eliminareaconvulsiilor, cât ºi siguranþa vieþii ºi abunurilor cetãþenilor.

Regimul juridico-administrativ sedefineºte nu numai prin executarealegilor scrise, a Constituþiei, a celor-lalte acte normative scrise, dar ºi prinobiceiurile, prin cutumele juridice ºiadministrative pe care aceste actenormative scrise le-au generat de-a

lungul timpului ºi, de asemenea, sedefineºte ºi prin practica jurispru-denþialã ºi administrativã concretãpe care aceste norme au instituit-oalãturi de cutumã.

Regimul juridico-administrativ esteun regim dinamic, are un caracter viu,evolueazã ºi se dezvoltã.

Pentru aceste motive, este lesnede înþeles cã raþionamentele, gândireaºi voinþa politicã, în general vorbind,care sunt concretizate în legi, chiar ºiîn legea fundamentalã, Constituþia,constituie doar o premisã, e adevãratesenþialã pentru ca apoi sã se auto-dezvolte, sã se instituie un sistem juri-dico-administrativ propriu-zis.

Aºadar, vorbind despre tradiþie ºide ceea ce ar putea constitui geno-tipul unui sistem, ar trebui sã fac oaltã observaþie ºi anume: obiceiul,cutuma, ceea ce înseamnã obligati-vitatea unei reguli formate prin repe-tare îndelungatã a unei anumitepractici, are un rol deosebit de im-portant ºi de care trebuie sã þinemseama în procesul de integrare a ad-ministraþiei naþionale în spaþiul euro-pean. Însã, practici administrativeeronate, greºite, nu pot deveni cutu-mã. Practicile greºite nu pot constituirepere care trebuie imitate, care tre-buie continuate. Greºelile autoritãþi-lor administrative trebuie eliminate.

35

Trebuie sã transformãm în cutumãnumai practica pozitivã.

Noi suntem, din pãcate, încã, dupã21 de ani, în faza de amenajare aunui sistem judiciar ºi a unui regimadministrativ democratic.

Criza justiþiei ºi administraþiei ro-mâneºti a fost iniþial crizã de fond ºisemnificã trecerea prin rupturã de laun genotip la altul, de la un regim ju-diciar ºi administrativ de tip totalitarla un regim democratic.

În timp, aceastã crizã deºi îºimenþine caracterul general determi-nat de transformãrile economico-so-ciale ample, a cãpãtat forme noi, ge-nerate de incapacitatea puterii po-litice de a gestiona aceastã crizã, dea stãpâni mecanismul administrativºi de a asigura independenþa ºi efi-cienþa justiþiei. Printre erori putemmenþiona mimarea formelor, grabacu care – aºa dupã cum am maispus – am dorit sã „implementãm” totfelul de instituþii, proceduri, modele.

Apreciez ca o necesitate stringen-tã abandonarea copierii fãrã discer-nãmânt a unor practici strãine pe fon-dul unei tradiþii judiciare ºi adminis-trative îndelungate ce a rezistat tutu-ror vremelniciilor ºi care, cel puþin înparte, s-ar putea sã mai fie valabilã.

Idealizarea modelului occidentalar putea fi o greºealã atâta vreme

cât doctrinari din spaþiul europeansesizeazã scãderile propriului sistempolitico-administrativ-juridic.

Persistenþa crizei administraþieieste ºi expresia realizãrii defectuoasea funcþiilor pe care aceasta le are însocietate, iar acest lucru se întâmplãºi pentru cã nu existã o comunicarerealã între cei care iau decizia ºi ceicare au informaþia, între cei carehotãrãsc „ce ºi cum sã se facã” ºi ceicare ºtiu „ce ºi cum trebuie sã sefacã”.

Administraþia publicã ºi justiþia auregresat din cauza doctrinarilor carefac politicã ºi practicienilor ce elabo-reazã doctrina.

Deºi vom reveni, oferim un singurexemplu încã actual: din absenþa co-municãrii a rezultat un sistem de pre-gãtire ºi formare a funcþionarilor pu-blici autarhic sau mai degrabã un non-sistem, deoarece s-a instalat o sepa-rare între lumea universitarã (aceiacare au expertiza ºi informaþia) ºi ceaa practicienilor. În acest fel, perfecþio-narea funcþionarului public devine oproblemã internã a practicienilor ºiriscã sã rãmânã din punct de vedereal calitãþii la nivelul practicii actuale,ori ceea ce dorim este tocmai schim-barea acestei practici. Mai mult, încondiþiile în care se recunoaºte ne-cesitatea apolitismului administraþiei

36

publice, unele partide înfiinþeazã cen-tre de pregãtire sau perfecþionare afuncþionarilor publici ca ºi cum admi-nistraþia ar trebui sã fie realizatã altfel,funcþie de partidul aflat la putere.

Aceastã stare de lucruri, lipsa decomunicare, de colaborare între oa-meni ºi structuri ce urmãresc acelaºiscop, se ilustreazã ºi în absenþa unordezbateri politice ample, transparen-te asupra problematicii administraþieipublice, spre deosebire de problema-tica judiciarã, poate prea mult ºiuneori nepotrivit pusã în discuþie.

Dacã în alte þãri activitatea admi-nistraþiei publice este permanentîntr-o dezbatere politicã atât în Par-lament, cât ºi în mass-media (com-petentã), la noi administraþia a intratîn obiectiv doar sub aspectul unorcritici, uneori complet necalificate, înlegãturã cu „funcþionarul de la ghiºeu”care fie este nepoliticos, fie cere mitãpentru a rezolva cererile cetãþenilor.În ceea ce priveºte justiþia, aceastaa fãcut obiectul a numeroase dez-bateri politice, care din pãcate prinintermediul presei, s-au transformatîn tentative de intimidare sau influ-enþare a judecãtorilor în legãturã cuspeþe concrete, în loc sã abordezeprobleme de principiu, cum ar fi pre-gãtirea profesionalã sau þinuta mo-ralã a judecãtorilor.

Fãrã a minimaliza importanþa unorasemenea critici trebuie sã recunoaº-tem cã în multe ocazii se observã oaºa-numitã dezbatere negativistãasupra administraþiei, extinsã în ulti-mii ani ºi la justiþie. De multe ori seneagã nemotivat rolul, importanþa ºtmodalitãþile de lucru ale administraþieiºi justiþiei, calitatea actului de admi-nistrare ºi de înfãptuire a justiþiei.

Se manifestã în multe cazuri, dinpartea oamenilor politici, un dispreþsuveran faþã de administraþie ºi nurareori ºi faþã de justiþie.

Este de remarcat faptul cã pânãcând comisarii Consiliului ºi ai Uniu-nii Europene nu au semnalat în scrisaccentuata dezorganizare a adminis-traþiei, precum ºi carenþele din justiþieºi necesitatea urgentã ca acestea sãfie reformate, în dezbaterea politicãºi în programele electorale sau deguvernare ele nu apãreau ca proble-me de rezolvat.

De altfel, un fost demnitar cu res-ponsabilitãþi în domeniu a recunoscutsincer cã în programul de guvernare1992-1996 altele erau problemele pri-oritare, administraþia publicã fiind cevasecundar. Iar în mandatul 1996-2000cu atât mai puþin s-a vorbit de admi-nistraþia publicã, deºi chiar în aceastãperioadã se fãceau presiuni atât dinpartea autoritãþilor europene, cât ºi

37

din interior din partea multor persoa-ne ce au realizat faptul cã lucrurilenu merg deoarece nu funcþioneazãadministraþia, adicã acel mecanismmenit sã organizeze ºi sã asigureexecutarea deciziei politice.

De ce a trebuit sã treacã atâta vre-me pentru a ne da seama de impor-tanþa administraþiei publice? Careerau celelalte prioritãþi care au gene-rat neglijarea administraþiei? Rãspun-sul este simplu. Celelalte prioritãþi aufost: satisfacerea intereselor clienteleipolitice, plasarea acesteia pe funcþiide mare rãspundere, cum ar fi chiarreformarea administraþiei, în condiþiileîn care nu aveau o minimã pregãtireteoreticã sau experienþã în domeniu,paralizând astfel funcþionarea norma-lã a administraþiei.

În ceea ce ne priveºte, din studiilepe care le-am fãcut, rezultã cã înperioada 1999-2000, în programelepartidelor politice de la noi apãreafoarte slab problema reformei admi-nistraþiei, foarte puþine probleme pri-vind administraþia centralã ºi chiarcu privire la administraþia localã nu aexistat interes din partea partidelorpolitice asupra problematicii organi-zãrii administraþiei, a modului cumtrebuie aºezate structurile sau a mo-dului cum funcþioneazã administra-þia, se pare cã nu interesa pe nimeni

ºi nu prea existau idei coerente pri-vind reforma. Dupã anul 2000, refor-ma administraþiei apãrea în progra-me ºi atât.

Aceeaºi concluzie poate fi trasã

ºi aplicând metoda de cercetare,

care constã în cercetarea informa-

þiilor, deci în tratamentul informatic al

vocabularului. Aceastã metodã per-

mite sã se cerceteze dacã sunt sau

nu dezbãtute anumite teme mai frec-

vent sau mai puþin frecvent în dis-

cursuri, în programele politice, în in-

tervenþii, în funcþie de frecvenþa anu-

mitor cuvinte, cum ar fi în cazul nos-

tru, cuvântul „administraþie”.

La aceeaºi concluzie am ajuns

dupã ce am studiat platformele can-

didaþilor la Preºedinþie prin aceastã

metodã lexicologicã. Cuvântul „ad-

ministraþie” sau sintagma „reforma

administraþiei” în cuvântãrile sau pro-

gramele lor au apãrut destul de rar.

Analiza fãcutã pe sintagme, cum ar

fi „funcþie publicã”, „funcþionar public”

sau „decizie administrativã”, are

acelaºi rezultat.

Este simptomaticã aceastã lipsã

de interes a politicienilor faþã de pro-

blematica administraþiei.Am încercat sã înþeleg de ce atât

oamenii politici, cât ºi cei din admi-nistraþie nu acceptã o dezbatere

38

publicã serioasã ºi nu doar nihilistãa problematicii complexe ºi deosebitde importante pe care o genereazãaceste activitãþi, cu toate cã dupãcum observãm cel mai bine pãstratesecrete ale administraþiei, de ordinmilitar sau financiar-bancar, se spul-berã în faþa dorinþei opiniei publice,care cu ajutorul presei ar dori sãdezbatã toatã problematica ce puneîn joc transformarea concretã a so-cietãþii.

Rãspunsul este cã nici putereapoliticã, nici administraþia nu suntpregãtite sã facã o dezbatere serioa-sã asupra rolului, funcþionãrii ºi ros-turilor acestor servicii publice.

În ceea ce priveºte puterea poli-ticã, explicaþia pare simplã.

Fãrã îndoialã, aºa cum scria M.Saint Molitor: „Acesta este nivelulcare trebuie sã decidã marile opþiuniîn materie de gestiune a statului”.Dar, adaugã el, „ne aflãm în faþaunui real obstacol. Cãci lumea poli-ticã este puþin dispusã sã abordezeacest gen de probleme”. De ce? Maiîntâi, tehnicitatea lor constituie un im-pediment serios. Apoi, puterea poli-ticã este prinsã zi de zi în dificultãþilevieþii guvernãrii ºi adesea amenin-þatã (la noi cel puþin) de instabilitateaputerii. Este, deci, nepregãtitã pen-tru a pune în practicã reformele care

cer continuitate ºi puncte de vedereelaborate ºi competente.

În ceea ce priveºte administraþia,aceasta nu prea este dispusã sã des-chidã aceste dezbateri cu privire lasensurile, rosturile ºi ºansele refor-mei în administraþie ºi asupra opþiu-nilor în materie de gestiune a statului.

În numele continuitãþii se manifes-tã de fapt imobilismul, iar adminis-traþia considerã cã toatã repunereaîn discuþie a structurilor riscã sãaducã atingere „esenþialului adminis-trativ” ºi tradiþiei serviciilor publice,atingându-se astfel drepturile indivi-duale ºi colective ale funcþionarilor.

În numele neutralitãþii apare in-diferenþa administraþiei, care de faptsuspecteazã proiectul de inspiraþiepoliticã ºi încep sã invoce motivepartizane.

Aºadar, administraþia a fost ex-clusã, fie s-a autoexclus o lungã pe-rioadã de timp dintr-o posibilã dez-batere politicã. Aºa dupã cum ammai afirmat, dezbaterea politicã asu-pra administraþiei este încã o dez-batere sãracã în subiecte ºi idei, înrezoluþii; este de asemenea o dez-batere unilateralã, deoarece admi-nistraþia – în principal interesatã înaceastã discuþie – nu este asociatãnici pe aproape, nici pe departe, cidoar criticatã.

39

Se mai poate face o observaþie ºianume cã cel puþin pânã în prezentdezbaterile, atât cât au fost, s-au îm-pãrþit în douã categorii. Pe de oparte, aºa-zisa dezbatere selectivã,deoarece numai anumite domeniiale activitãþii ºi acþiunii administraþieiau fãcut obiectul dezbaterii politice,iar pe de altã parte este aºa-zisadezbatere unilateralistã, un fel dedialog al surzilor.

Teme majore de interes public,cum ar fi organizarea administrativ-te-ritorialã sau regionalizarea – care ri-dicã o serie de probleme ºi anume: cetip de administraþie ar fi necesar a fiamenajatã pentru colectivitãþile publi-ce de diferite niveluri, ce regim juridictrebuie aplicat personalului din admi-nistraþia localã, judeþeanã sau even-tual regionalã; ce moduri de gestiunear trebui aplicate etc. – nu au fostabordate decât dupã o lungã perioadãde timp.

În România a existat ºi existã oacutã dorinþã de reformare a adminis-traþiei. Din pãcate, pânã de curând,nu au fost elaborate proiecte coerentepe termen lung, care sã traseze par-cursul de urmat în reformarea struc-turilor, mecanismelor, procedurilor ºiinstituþiilor acestor autoritãþi publice,iar cele de curând adoptate suferã deun grad prea ridicat de generalitate.

Din acest motiv, dezbaterile ane-mice care au mai apãrut sporadic selimitau la observaþii generale pe carele face toatã lumea; generale ºi su-perficiale, promovate atât în presã,cât ºi pe palierul politic. Partidele auoferit puþine sugestii de luat în sea-mã, deoarece exprimã mai mult do-rinþe decât soluþii ºi se cantoneazãîn zone secundare ºi sectoriale, fãrãsã distingã sau sã aprofundeze pro-blemele de fond.

Într-o societate democraticã, elitase poate legitima exclusiv pe merit ºinicidecum o asemenea calitate nuse dobândeºte prin moºtenire sauprin bogãþie. În sociologia ºi politolo-gia de la sfârºitul secolului al XlX-leaºi începutul secolului al XX-lea, aexistat un curent ilustrat de G. Mosca,R. Michels, V. Pareto etc. care a pusîn luminã rolul important, uneori de-cisiv, jucat de elite în istoria omenirii,mai cu seamã prin mobilitatea aces-tor elite ºi permanenta reînnoire alor. În prezent, însã, aºa cum subli-nia un reputat specialist în domeniu,„circulaþia elitelor care reprezintãmotorul dinamicii sociale ºi una dincondiþiile esenþiale ale democraþieireale este compromisã de slaba mo-bilitate socialã care caracterizeazãsocietãþile occidentale îmbãtrânite ºide cãtre tendinþa corelativã a elitelor

40

conducãtoare de a constitui o castãpoliticã profesionalã”.

Aºadar, criza elitelor pare a fi oproblemã ºi în unele þãri dezvoltate,apreciindu-se cã aceasta este gene-ratã de mai mulþi factori, printre carese menþioneazã faptul cã elita con-temporanã este prizoniera unor sche-me de gândire din trecut, dar care nusunt aplicabile problemelor actuale;este tributarã unei logici electorale petermen scurt, dovedind lipsã de origi-nalitate, de profunzime ºi prospectivãîn gândire, refuzând participarea laacþiuni de schimbare profundã carele-ar putea periclita carierele. În aces-te condiþii, în mare parte, aceastã elitãse mulþumeºte sã-ºi administreze afa-cerile sau sã subscrie la reforme fãrãvreun impact semnificativ ºi care, înfapt, pot chiar agrava dificultãþile pecare pretind cã le corecteazã.

Dupã cum am mai arãtat, admi-nistraþia publicã din toate statelelumii se aflã într-o permanentã trans-formare în efortul de a-ºi realizafuncþia sa de adaptare permanentãa propriilor mecanisme, structuri ºiinstituþii la mutaþiile care survin înmediul în care acþioneazã ºi în caresunt elemente extrem de dinamice.

Încercând sã-ºi realizeze, în ace-laºi timp, funcþia sa de conservare a valorilor materiale ºi spirituale ale

societãþii, administraþia manifestãcerte comportamente conservatoare,exprimate în imobilismul structurilor ºiprocedurilor de lucru. De reþinut, însã,cã o atitudine conservatoare nu esteneapãrat ºi retrogradã.

Cu atât mai mult, în þãrile aflate încurs de dezvoltare sau în tranziþie ºimai ales în cazul schimbãrilor bruºtede sistem politic, de la un regim laaltul, administraþia este, de cele maimulte ori, incapabilã sã se adaptezerapid la noile cerinþe în care funcþio-neazã sistemul social.

La noi, acestor motive obiective ºicare þin de legitãþile mecanismului ad-ministrativ li se adaugã cauzele subiec-tive, ºi anume inexistenþa unei strate-gii originale concepute în urma unorcercetãri interdisciplinare care sãlimpezeascã opþiunile ºi cãile prin careaceste opþiuni pot fi realizate. Aceastãstrategie ar fi trebuit sã fie opera claseipolitice, mai exact a unei elite naþionale(nu a unor aºa-ziºi experþi strãini) care,urmare a unei analize ºtiinþifice, ar fitrebuit sã conceapã aceastã strategie,ca ºi mijloacele manageriale prin careurma sã fie gestionat procesul dereformare a administraþiei.

Din pãcate, trebuie sã fim deacord cu pãrerea des exprimatã atâtîn doctrinã, cât ºi în presa cotidianã,care susþine cã în þãrile în curs de

41

dezvoltare sau în tranziþie nu existão elitã veritabilã, ci un substitut, opseudoelitã sau un înlocuitor de elitã,formatã conjunctural ºi care este in-capabilã de un asemenea demers.

Parte din aceastã „elitã”, oamenipolitici de înalt nivel sunt discreditaþinu numai de ineficacitatea proprie,dar ºi de numeroasele afaceri ºiscandaluri de toate genurile care nuînceteazã sã aparã în toate ziarele.Faptul cã mare parte din aceastãaºa-zisã elitã politicã ºi administra-tivã s-a compromis ºi a pierdut oricecredit în faþa populaþiei a generat unefect extrem de nedorit, ºi anumedepolitizarea unei mari pãrþi dintrecetãþeni care ºi-a pierdut orice cre-dinþã în propria ei capacitate de aacþiona ºi a influenþa într-un stat încare este exclusã de la viaþa politicãîn perioadele în care nu sunt alegeri.Consecinþa s-a vãzut, absenteismulmasiv la vot.

Dacã adãugãm, pe de o parte,faptul cã puþinii specialiºti adevãraþi,competenþele reale care existã aufost ignorate ºi chiar înlãturate dinpoziþiile în care ar fi putut influenþa înbine gestionarea procesului de re-formare a administraþiei, iar pe dealtã parte, cã intelectuali autentici autendinþa de a abdica de la rolul ºiresponsabilitãþile lor (capabili sã

judece cu competenþã starea ac-tualã, dar incapabili sã vinã cu soluþiipentru remedierea dificultãþilor), vomavea imaginea de ansamblu a cau-zelor care au accentuat incapacita-tea administraþiei ºi încetineala sauchiar stagnarea reformei administra-tive în þara noastrã.

Într-adevãr, aºa dupã cum s-aspus în diferite ocazii, România esteîntr-o crizã profundã de „leadership”,adicã de persoane capabile de a fi înadevãratul sens al cuvântului lideri,nu numai manageri, ci capabili sãdefineascã o strategie de schimbareradicalã în mãsurã sã ameliorezesimultan ºi cultura, ºi structura orga-nizatoricã a administraþiei publice.

Un asemenea demers presupuneînþelegerea în profunzime a meca-nismului administrativ ºi modul cumacesta acþioneazã în relaþiile cu poli-ticul, economicul ºi societatea.

Din pãcate, în ultimii ani, algorit-mul politic s-a dovedit a fi cel mai no-civ, aproape dezastruos, mod de aimplica politica în administraþie ºichiar direct în economie.

La conducerea ministerelor ºi aaltor autoritãþi ºi instituþii vitale aufost numiþi oameni care nu aveau ni-mic comun cu domeniul pe care îlconduceau. Nu numai ministerele aufost conduse pe baza algoritmului, ci

42

ºi regiile ºi companiile naþionale,ajungându-se, practic, la o stare denonadministrare.

Mai mult, în unele funcþii impor-tante de conducere chiar a reformeiadministrative au fost instalate per-soane, de altfel unele foarte onora-bile, care recunoºteau sincer cã nuprea ºtiu ce trebuie sã facã pentrureformarea administraþiei.

De altfel, nu este de mirare acestlucru atâta vreme cât un importantom în stat proclama drept criterii aledobândirii funcþiei de conducerevârsta, 35 de ani, ºi limba englezã.Pe baza unei asemenea „indicaþiipreþioase” s-a ajuns într-o þarã con-sideratã francofonã sã se promove-ze în funcþii importante doar cunos-cãtori ai limbii engleze ºi astfel, aºacum s-a spus în presã deseori, refor-ma era conceputã ºi coordonatã deo garniturã de veritabili translatori.De altfel, ºi în prezent, administraþiapublicã este împânzitã de cunoscã-tori de limbi strãine, dar strãini deprofesie ºi de problemele adminis-traþiei publice.

Dãunãtoare a fost ºi credinþa cãun doctrinar în ºtiinþe politice sau unprofesor de drept ori economie pot fibuni practicieni în ale politicii concretemilitante. Greºealã, deoarece aºadupã cum s-a mai spus, pentru a fi

om de ºtiinþã, modelarea mentalã seface în direcþia aflãrii cauzalitãþii ºicuprinde un ºir de deducþii logice, pecând la omul politic modelarea men-talã trebuie sã rãspundã altor cerinþe,întrucât politica este arta compromi-sului, arta de a te adapta împrejurã-rilor ºi de a prevedea posibilitãþileviitorului imediat, de a te menþinesau de a cuceri puterea. Pe de altãparte, omul de ºtiinþã se izoleazã deagitaþia zilnicã din jurul sãu ºi încear-cã sã descifreze adevãrurile lumii încare trãieºte, fãcând abstracþie desentimente sau de oportunitãþi înideea de a afla adevãrul obiectiv.Dimpotrivã, oamenii politici se aflã încentrul agitaþiei sociale ºi þin seamade oportunitãþile economice ºi finan-ciare, contând pe acestea. Unii dintreei chiar foarte mult.

Parafrazându-l pe Emil Cioran,putem spune cã omul politic ºi deºtiinþã nu se întâlnesc decât în cre-aþie. Amândoi creeazã, dar pe pla-nuri esenþial diferite, De altfel, mare-le filosof, în lucrarea Schimbarea lafaþã a României, anticipând parcãprofilului unor politicieni români, într-oanalizã vãdit nihilistã, sublinia:„Instinctele cele mai rapace ºi maiarivistice, combinate cu un interesobiectiv, determinã configuraþia omu-lui politic”; „sunt anumiþi oameni care

43

au în ei un impuls politic, care sedezvoltã ºi activeazã independent devreo altã finalitate, decât ei înºiºi”.Aºa explicã Emil Cioran frecvenþa ca-zurilor de corupþie ºi dezinteres faþãde treburile cetãþeneºti în care suntimplicaþi unii politicieni. Pe lângã ceicare în mod deschis s-au aruncat înpoliticã, o altã categorie, care s-aautodefinit elitã, s-a organizat în di-verse fundaþii, grupuri ºi alianþe. Înmajoritatea lor frustraþi ºi fãrã accesautentic atât în lumea politicã (lipsin-du-le curajul ºi puterea de asumarea riscului), cât ºi în lumea ºtiinþei sauartei de vârf, unde talentul ºi muncasunt probe eliminatorii, s-au „mascat”în analiºti de toate tipurile sau lideri de„opinie”, pretinzând cã deþin „cheia”adevãrului ºi a succesului deplin.

În realitate, mulþi dintre ei nu aufãcut altceva decât sã dezbine ºi sãcreeze confuzie. Mai trebuie spus cãpe lângã acest „substitut de elitã”,interminabila, permanenta tranziþiese datoreazã ºi celor care, deºi înmãsurã sã dea soluþii ºi sã contri-buie efectiv la depãºirea momentuluidificil în care ne aflãm, au preferat sãrãmânã în afara jocurilor într-un pa-sivism deloc lãudabil. Practic, povarainsuccesului o purtãm cu toþii.

Trecând peste reproºuri ºi puse-uri autocritice ºi înainte de a formula

câteva sugestii în vederea comple-tãrii strategiei de reformã administra-tivã, vom puncta unele din rateurilemanageriale în materie de reformãadministrativã.

Mai întâi, trebuie recunoscut faptulcã în þara noastrã niciunul dintre„modelele” de guvernare democra-ticã încercate pânã în prezent nu adat rezultate. Administraþia a mani-festat o permanentã confuzie în mã-surile adoptate, declanºând unele ac-þiuni pe care apoi le-a abandonat saule-a prelungit peste termenele sta-bilite, lãsându-le la voia întâmplãrii.

Indecizia, instabilitatea, improvi-zaþia ºi incoerenþa în deciziile admi-nistrative au generat neîncredereapopulaþiei ºi a strãinilor în capacita-tea noastrã de a ne autoadministraºi, pe cale de consecinþã, a generato oarecare stare de izolare.

Pânã în prezent, toþi guvernanþii,sub presiunea timpului ºi a þintelorpropuse (UE, NATO etc), au adoptatstrategii ºi tactici de rupturã, terapiide ºoc, radicale, în special în zonaeconomicului, ignorându-se palierulorganizatoric intermediar – adminis-traþia, practic ignorându-se societa-tea ºi cerându-i-se acesteia austeri-tate la nesfârºit. S-a vorbit mereu de„costurile tranziþiei”, iar acum de „cos-turile crizei”, dar mai puþin de faptul

44

cã aceste costuri au fost majorate ºidin cauza deficienþelor managemen-tului politic în gestionarea procesuluide transformare a administraþiei,care, de fapt, constituie cauza majorãa prelungirii crizei. În multe situaþiiaceste costuri nu sunt ale tranziþieisau cauzate de criza economicãmondialã, ci costuri ale incompeten-þei ºi, ceea ce este mai grav, costuriale voinþei de a nu face ceva, de aîmpiedica sã se realizeze ceva.

Pe bunã dreptate, Ulm Spineanufãcea aceste observaþii, subliniindîntr-o analizã, România – note des-pre starea de fapt, urmãtoarele, re-ferindu-se la calitãþile elitei: „Elitelecreate sunt percepute ca reprezen-tând corupþia, furtul, abuzul de pu-tere, contrabanda, economia neofi-cialã, spãlarea de bani, neglijenþa ºilipsa de responsabilitate asupra aceea ce se întâmplã în þarã”. În aces-te condiþii nu este de mirare cã: „Maimereu, mai mult sau mai puþin,continuu sau periodic, executiveleRomâniei au fost «Teatru de rãzboi»ºi de «evadãri ºantajiste», intrigi ºiînvinuiri reciproce, lupte sectariste,torpilarea chiar ºi a miniºtrilor com-petenþi din propriile rânduri politice,blocându-se tot mecanismul guver-nãrii. Criza României este, de fapt, o

crizã a stilului de guvernare, a insti-tuþiilor administraþiei publice, a cali-tãþii actului politic ºi a organizãrii so-ciale care nu s-a acomodat cu schim-bãrile evolutive ale cerinþelor noieconomice, ale algoritmului social,ale cerinþelor standardului de viaþãmãcar la limita decenþei.”

Aºadar, dupã cum am mai afir-mat, deºi incapacitatea administra-tivã este, în parte, produsul procesu-lui de transformare, dimensiunile ºipersistenþa acesteia depind de cali-tatea managementului, precum ºi devaloarea elitei politice ºi administra-tive. Cu alte cuvinte, simplu vorbind:aºa elita, aºa management!

Prof. Andrei Marga, fost ministru,aprecia la un moment dat cã: „Numaidacã intelectualii îºi asumã soluþii,România poate ieºi din crizã”. Ade-vãrat, dar problema este care inte-lectuali? Cei autointitulaþi „elite”? Dar„elita” tãcutã neorganizatã, mareamasã a intelectualilor autentici: eco-nomiºti, ingineri, profesori, medici, ju-riºti etc., îi va întreba cineva ce cred cãar trebui sã se facã pentru ieºirea dincrizã? Am sperat cã, cel puþin înce-pând cu mileniul III, rãspunsul va fi DA.

NU sunt, însã, semne foarte con-vingãtoare pentru un rãspuns afir-mativ. Deocamdatã.

45

Criza sistemului de sãnãtate dinRomânia este o realitate incontesta-bilã, toþi indicatorii statistici o con-firmã ºi ne plaseazã într-o zonã carenu pare a aparþine Uniunii Europene(UE). Deºi populaþia þãrii s-a redussimþitor, numãrul morþilor continuã sãcreascã, iar oamenii sunt tot mai bol-navi. Durata de viaþã a românilor estecu ani buni mai redusã decât a locui-torilor din alte þãri ale UE. Totuºi, ni-ciodatã sistemul sanitar nu a primitatât de mulþi bani ca în ultimele douãdecenii, când fondurile alocate sã-nãtãþii s-au multiplicat de mai multeori, chiar dacã nu îndeajuns, cãci niciun sistem din nici o þarã nu afirmã cãi s-au dat bani la nivel de saturaþie,deci nu lipsa de fonduri este principa-la cauzã ci cheltuirea lor inadecvatã,alãturi de lipsa unei reforme reale,cãci domeniul medical a rãmas cel

mai puþin reformat dupã prãbuºireacomunismului. Asistãm aici la o risipãde proporþii sfidãtoare a banului pu-blic. Câteva exemple sunt edifica-toare. Printre achiziþiile foarte costi-sitoare din afarã se numãrã spitalelemobile cumpãrate de un fost minis-tru, destinate a fi, eventual, montatedeasupra autostrãzilor suspendatesau ar urma, în deplasãrile lor, grupu-rile populaþionale nomade care s-arputea reconstitui într-un viitor incert.Deocamdatã ruginesc. România acumpãrat mult mai mulþi roboþi chi-rurgicali decât orice alt stat dezvol-tat, decât SUA sau Anglia, de pildã,evident, proporþional. Utilizarea lorîn practicã este foarte redusã, iar uti-litatea discutabilã.

S-au cumpãrat pe bani grei (cuacuzele de ºpagã respective ºi, evi-dent, muºamalizate), echipamente

46

Spitalele, o problemãcontroversatãConf. dr. Corneliu Zeanã

sofisticate de chirurgie cardiacã, ex-trem de puþin folosite faþã de capa-citãþi. În Germania, coronarografiileºi intervenþiile pe coronare se fac ziºi noapte, fãrã pauze, spre a utilizamaximal aparatura. Iese o echipã ºiintrã alta. Nu s-ar putea face ºi la noila fel? Performanþele Germaniei stauîn primul rând în buna organizare.Un ultim exemplu pe linia risipei estefaptul cã marile clinici din Bucureºtiau fost reparate cvasicontinuu, fie-care cladire înghiþind de câteva orimai mulþi bani decât necesita con-struirea unui spital nou, la standardemoderne. Spitalul Colþea, monumentistoric ºi arhitectonic, (cum a fost ºispitalul-ctitorie Brâncovenesc) meritaacest efort din pricinile amintite, darnu ºi celelalte, depãºite fizic ºi moral.Mai economic ar fi fost demolate ºireconstruite, aºa cum se face pretu-tindeni, deoarece este mai ieftin, iarconceptele structurale ale unui spitalau evoluat foarte mult, nu poþi faceun spital modern cu adãugiri ºi câr-peli. Cum s-au organizat aºa numi-tele licitaþii ºi cum s-au utilizat banii armerita investigat. S-a mai încercat,pe ici pe colo, dar invariabil s-a ajunsla NUP, aºa cum se ajunge întotdea-una atunci când sumele sustrase de-pãºesc un anumit nivel, pânã la carejustiþia funcþioneazã încã. Dacã

aceste spitale ar fi fost privatizate latimp, aceastã enormã risipã de fon-duri ar fi fost evitatã, deoarece ni-meni n-ar fi acceptat asemenea chel-tuieli inutile. În plus, s-ar fi instauratun sistem concurenþial real.

Eficienþa spitalului privat estemult superioarã celui de stat, adicãfolosind aceiaºi bani se trateazã maimulþi pacienþi ºi în condiþii mai bune.În fond, sunt tot banii noºtri, viraþiprin Casa de Asigurari de Sãnãtateîn ambele sisteme. ªpaga, în cazulachiziþiei de aparaturã (ºi aici au fostunele acþiuni încheiate cu NUP), me-dicamente, consumabile etc. esteconsiderabilã în cazul spitalului destat. Aºa numita crizã de medica-mente, de care se plâng spitalele destat, este în bunã mãsurã falsã, con-secinþã a sistemului de achiziþii ºi afaptului cã medicii nu sunt instruiþiperiodic privitor la arta prescrierii me-dicamentelor, raportul cost-eficienþã,efecte secundare etc., aºa cum sepracticã în spitalele din vestul Europei.La noi, informarea privitoare la medi-camente nu este fãcutã de repre-zentanþii catedrelor de farmacologie,al cãror punct de vedere este nu nu-mai ºtiinþific dar ºi onest ºi echidis-tant, ci de firmele de medicamentecare oferã cu acest prilej ºi o trataþieprecum ºi anumite cadouri pentru

47

promovarea produselor lor. Dimpo-trivã, în marile spitale private, spe-cialiºtii în farmacoterapie sunt invi-taþi ºi remuneraþi ca atare, pentru aprezenta avantajele ºi riscurile diver-selor clase de medicamente, inclu-siv raportul cost/eficienþã. Într-unspital privat relaþia cu furnizorul deorice tip este corectã, concurenþialã,fãrã bani la negru. Sistemul nostru,cu tente mafiote, se opune privati-zãrii sau înfiinþãrii de spitale private,deoarece se pierde comisionul ilicitcare alimenteazã multe portofele daragraveazã criza spitalelor. Încerca-rea de a fonda un Spital de Urgenþãadministrat privat în Bucureºti, peªoseaua ªtefan cel Mare, a fost blo-catã. Absolut iraþional ºi în opoziþiecu sistemul european dominant, cutrendul care împinge cãtre eficient ºieconomic, dar ºi spre ridicarea cali-tãþii ºi responsabilitãþii. Care este si-tuaþia spitalelor de urgenþã din Capi-talã? Înainte de 1989 exista unul sin-gur, care fãcea faþã în mod respec-tabil. Dupã 1989 aproape toate spi-talele mari au devenit „de urgenþã”,chiar ºi Spitalul Elias. Cine poatecrede cã acest spital poate fi de ur-genþã? S-a tratat aici mãcar un sin-gur caz de intoxicaþie medicamen-toasã cu o supradozã de diazepam,de droguri, sau mãcar o comã alco-

olicã? Fiecare spital, de urgenþã saunu, trebuie sã aibã o camerã de gar-dã unde se pot rezolva urgenþele cu-rente, o colicã renalã sau biliarã depildã, un epistaxis sau un atac depanicã, fãrã sã pretindã a fi „de ur-genþã”. Ce înseamnã însã aceastãtitulaturã tentantã? Ea se traduce însporuri salariale, dar mai cu seamãîn multiplicarea numãrului de posturiºi de linii de gardã, care s-au înzecit,evident, bugetivor. În SUA, mediculde gardã nu doarme, nici nu are defapt unde, în plus este permanentmonitorizat video, aºa cum relatea-zã medicii noºtri care au trecut ocea-nul, existã o supraexploatare. Deaceea sunt ºi plãtiþi bine, dar turelede somn, dacã ar exista, s-ar extra-ge din salariu. Multiplicarea, parcãinfinitã, a numãrului de posturi demedic din unul ºi acelaºi spital a dusla situaþia hilarã cã un medic primarîngrijeºte doar 4-5 paturi obiºnuite,nu de reanimare, situaþie care nu seregãseºte nicãieri în lume. Mai mult,la aceste paturi este ajutat ºi de unulsau chiar doi medici rezidenþi. Într-unspital privat randamentul mediculuieste de câteva ori mai mare. Un chi-rurg, de pildã, opereazã de câteva orimai mult, iar un internist îngrijeºte mi-nim 14 paturi. Pentru ce se înghesuiemedicii în spitalele de stat, ce îi ten-

48

teazã, de ce se oferã ºpãgi atât deridicate la angajare încât competiþio-neazã cu vameºii? Ce îi tenteazã?În primul rând ºpaga, care a ajunsconsiderabilã. Un alt avantaj estetimpul de lucru, redus, la ora prânzu-lui bolnavii servesc masa iar mediciipleacã. Unde pleacã? La cabineteleprivate. În toatã Uniunea Europeanã,SUA sau Japonia, acest sistem esteinterzis. Ori la stat, ori la privat, evi-tându-se conflictul de interese. Dealtfel, la un regim de lucru normal înspital, nimeni nu ar mai avea timpdisponibil pentru lucru în privat, me-dicul are ºi el familie, are nevoie derecreere etc. Plus de asta, orice me-dic trebuie sã aloce circa douã orezilnic lecturii profesionale. Când maiare timp de perfecþionare un doctorcare, pe lângã spital, mai lucreazã ºiîntr-o clinicã privatã? Sistemul esteînsã profitabil, deoarece bolnavultrece pe la cabinetul privat dupã careeste internat, eventual ca „urgenþã”pentru a face investigaþiile, de regulãcostisitoare ºi care s-ar putea face înambulator. Conflictul de interese esteevident.

În marile clinici, medicii sunt ºicadre didactice. Primesc un salariude la Ministerul Învãþãmântului, o altãretribuþie, aparte, de la MinisterulSãnãtãþii, mai lucreazã ºi în privat.

Timpul fiind inextensibil, cum îºi potîndeplini atribuþiile în toate acestetrei sectoare, la care se adaugã cer-cetarea? Doar un supraom ar puteaface faþã. Nici un medic angajat fulltime într-un spital privat nu mai areºi un alt serviciu. Nu i se permite nicioficial, dar nu-i ajunge nici timpul.Într-un spital privat medicul nu poateneglija pacienþii, este mereu disponi-bil, inclusiv în gãrzi. În toate spitaleledin þãrile UE sau SUA programulmedicilor se încheie la orele 17, darde regulã se lucreazã ºi dupã aceas-tã orã. Când sã mai aibã un al doileajob? Nici un este interesat, deoareceîn condiþiile de radament la carelucreazã este ºi bine plãtit. Cum sãplãteºti la nivel vestic un medic pri-mar care îngrijeºte cinci paturi (a seciti bolnavi)? În spitalele private estecu desãvârºire interzis ca medicul sãprimeascã bani la negru din parteabolnavilor. κi riscã serviciul. În acestmod, bolnavii sunt uniform îngrijiþi,nu preferenþial, ºi toatã lumea estemulþumitã.

Un viciu profund al sistemului desãnãtate din România este dispro-porþia alocãrii banilor, preferenþialcãtre marile spitale ºi cu neglijareacrasã a sectorului preventiv. Câtevaexemple ar putea reconstitui o ima-gine de ansamblu. Avem o armatã

49

de medici cercetãtori care lucreazã

în marile clinici, fãrã stagii periodice

în institutele de cercetare fundamen-

talã. Trecerea lor în cercetarea pe

linie preventivã ar fi un enorm câºtig,

deoarece avem nevoie de organiza-

rea ºtiinþificã a profilaxiei, cu speci-

ficul þãrii noastre. De pildã, la noi,

infarctul miocardic face tot mai multe

victime anual în timp ce în toate þã-

rile UE ºi nu numai, aceastã maladie

a înregistrat un recul cu peste 50%.

Sã ne gândim ce economii au reali-

zat þãrile care au consolidat o reþea

de cercetare ºtiinþificã în domeniu ºi

au implementat programele conce-

pute.

Dacã dorim sã uºurãm presiunea

internãrilor în spital ºi sã încurajãm

îngrijirea bolnavilor în ambulator, co-

plata ar fi trebuit introdusã doar pen-

tru spitale, nu ºi pentru medicii de

familie sau specialiºtii din ambulator.

Aceastã coplatã, în sistemul actual,

va prãbuºi accesibilitatea pacienþilor

cu resurse financiare limitate, care

nu se vor mai prezenta la medicii de

primã linie din sistemul ambulator.

Bolnavii vor recurge la autotratare,

cumpãrând medicamente dupã re-

clamele de la televizor (care ar trebui

de altfel interzise) cu efecte catastro-

fale asupra sãnãtãþii.

În efortul de prevenþie a îmbolnã-virilor un rol foarte important îl joacãmedicii din reþeaua primarã, foartepuþin instruiþi sub aspect preventivdar ºi neremuneraþi sub acest aspect,precum ºi spitalele din localitãþiledispersate pe teritoriul þãrii. Tocmaiacele unitãþi ameninþate cu închide-rea, aºa cum s-a ºi procedat de altfel.Preºedintele Colegiului Medicilor,profesorul Vasile Astãrãstoaie, a luatenergic atitudine împortiva unor astfelde mãsuri prin care accesul popu-laþiei la unitãþile de asistenþã me-dicalã este mult îngreunat. Pentru ada un singur exemplu, pneumoniaeste o afecþiune cu mortalitate destulde ridicatã ºi care s-ar putea tratafoarte bine întrun spital de oraº re-lativ mic, fãrã cheltuieli de transportîntrun centru mare, fãrã aºteptare ºitergiversãri la internare ca în „Cazuldomnului Lãzãrescu”, nu mai vorbimde refuz de internare „din lipsã delocuri” situaþie în care bietul bolnavde pneumonie, cu febrã ºi stare alte-ratã se întoarce (cum?) în localitateade origine. Tocmai în aceste spitalede provincie statul trebuie sã îºi con-solideze sprijinul, în timp ce spitalelefoarte mari ar funcþiona mult maieficient dacã ar fi complet privati-zate. S-ar lucra într-o relaþie clarã cuCAS, în nici un caz nu s-ar accepta

50

ca un medic primar sã îngrijeascãdoar 4-5 paturi, la care este ajutat ºide rezidenþi, adicã o subutilizare fla-grantã a forþei medicale de muncã,de unde ºi salariile mediocre. Aglo-meraþia pe care o vedem pe coridoa-rele marilor spitale de stat nu estedatã de bolnavii internaþi, aceºtiastau de regulã în saloane, ci de pa-cienþii care vin din afarã în sistemambulator neautorizat. Cât timp ar finecesar pentru vizita la cele câtevapaturi? Circa 60, cel mult 90 de mi-nute, dacã se lucreazã organizat.Cum este utilizat restul timpului? Înbunã mãsurã acest timp este dedi-cat clientelei private care vine în spi-talul de stat ºi care consumã nu doartimp ci ºi mijloace de explorare in-strumentalã ºi de laborator, pe baniistatului ºi în dauna sistemului ambu-lator care se vede concurat în modneloial ºi nelegal. De aici ºi tentaþiade a obþine un post într-un spital cli-nic de stat, mai cu seamã în capitalã,indiferent de amploarea sacrificiuluifinanciar privit ca o investiþie care serecupereazã pe seama clientelei.Tentaþia banului la negru, considera-bil mai mare decât salariul (care maieste ºi impozabil). Evident, spitalulprivat nu permite medicilor sãi, bineremuneraþi de altfel, sã mai lucreze ºiîn alte sisteme dacã activitatea este

full time, ceea ce include ºi efectuarede gãrzi de noapte. Un spital privat nuîºi permite sã finanþeze un numãrexcesiv de linii de gardã. De câte oris-a multiplicat numãrul liniilor de gar-dã în Capitalã? De cel puþin zece ori.A fãcut Ministerul Sãnãtãþii o monitori-zare punctualã, orã de orã, a activitãþiiliniilor de gardã, aºa cum se face,chiar excesiv, în SUA de pildã? Priva-tizarea unui mare spital de urgenþãdin capitalã ar constitui un experimentdintre cele mai interesante, care arvalida un nou concept organizatoricbazat pe eficienþã ºi rentabilitate. Ardeveni dintru început deosebit de pro-fitabil în cadrul relaþiei cu diferite casede asigurari de sãnãtate româneºti ºistrãine. Dacã o vamã nu se poate pri-vatiza, cazul marilor clinici este cu to-tul altul.

Sursele de finanþare ale marilorclinici sunt enorme ca volum ºi foartediverse, din pãcate nefolosite la noi.Ar trebui sã urmãm exemplul cliniciloramericane. De pildã, se ºtie cã Ro-mânia este tentantã pentru experi-mentarea clinicã a unor medicamentesau procedee. Medicul care experi-menteazã un medicament, urmãrindpacientul ºi completând o fiºã, pri-meºte câteva sute de euro. Peste1500 de euro în cazul implantãrii ex-perimentale a unui dispozitiv.

51

O altã sursã ar fi învãþãmântul,

practica pe care studenþii o fac pe

bolnav ca material didactic. Facul-

tãþile de medicinã înregimenteazã

un numãr mare de studenþi plãtitori,

ceea ce nu este de altfel constituþio-

nal deoarece „învãþãmântul de stat

este gratuit”. Este normal ca facultã-

þile sã plãteascã spitalelor în care

studenþii beneficiazã de material di-

dactic, sã contribuie la cheltuielile de

întreþinere ale clinicilor, respectiv în-

cãlzire, curent electric, curãþenie etc.

O altã sursã ar fi numãrul mare de

pacienþi care vin pentru diverse con-

troale ºi consultaþii.

Deteriorarea absolut îngrijorãtoare

a stãrii de sãnãtate a populaþiei Ro-

mâniei are la bazã în bunã mãsurã

neglijarea profilaxiei. Chiar ºi banii

foarte puþini alocaþi prevenirii îmbol-

nãvirilor, prevãzuþi în diverse „pro-

grame” sunt în realitate deturnaþi. De

exemplu, în programul privind bolile

cardiovasculare sume importante au

mers pentru cumpãrare de stenturi,

deci pentru spitale ºi nu pentru pro-

filaxie propriu zisã. Fondurile alocate

pentru educaþia populaþiei în direcþia

prevenirii îmbolnãvirilor sunt aproape

simbolice („Consumul exagerat de

sare, zahãr ºi grãsimi este dãunãtor

sãnãtãþii”).

Ministerul Sãnãtãþii nu colaborea-zã cu cel al Educaþiei pentru promo-varea sãnãtãþii elevilor, nu s-a opuscu hotãrâre tentativei catastrofale caurmãri de a reduce numãrul orelorde educaþie fizicã din ºcoli. Finlanda,care a redus cu peste 60% cazurilede infarct miocardic, are ample pro-grame de educaþie fizicã în scoli. Înfacultãþile de arhitecturã se faceobligatoriu nu numai sport în salã ciºi înot, iahting ºi echitaþie. Facultãþileau pânã ºi baze hipice!

Un alt exemplu: neglijarea inspec-þiilor sanitare. Bazinele de înot suntfoarte importante pentru promovareasãnãtãþii, dar pot facilita rãspândireaunor maladii infecþioase. La piscinelenoastre nu existã nici mãcar afiºecare sã stipuleze obligativitateaduºului cu sãpun înainte de intrareaîn bazin, ca sã nu mai vorbim demodul utilizãrii toaletelor, duºul dupãfolosirea acestora, mãcar spãlatulpicioarelor în prealabil. În ce mãsurãMinisterul Sãnãtãþii a exercitat presi-uni asupra primãriei Capitalei pentrua stopa sacrificarea spaþiilor verzi ºia diminua gradul de poluare atmos-fericã ºi nu numai? Dezinteresul Mi-nisterului Sãnãtãþii faþã de acesteaspecte (lista poate continua) poatefi deosebit de primejdios pentrusãnãtatea populaþiei.

52

Ministerul Sãnãtãþii ar trebui sãplãteascã emisiuni dedicate profi-laxiei la Radio Romania sau la TVR,editare de materiale tipãrite, confe-rinþe publice cu caracter medical º.a.Nimic din toate acestea.

Din moment ce suntem în Uniu-nea Europeanã pentru ce nu adop-tãm modelele de succes care sã ali-nieze sãnãtatea populaþiei noastrela standarde vestice? În nici o þarãdin lumea civilizatã raportul dintrespitalele de stat ºi cele private nueste atât de disproporþionat în defa-voarea sectorului privat, deºi statul,ca ºi persoanele bolnave de altfel,cheltuiesc mai mulþi bani în spitalelede stat, ca sã nu mai vorbim decondiþiile de îngrijire ºi de eficienþã.

Transformarea spitalelor care aufost închise în unitãþi de tipul cãmi-nelor de bãtrâni, de regulã în zone încare nu se simþea nevoia unor astfelde unitãþi, a însemnat un regres înasigurarea îngrijirii medicale în pro-funzimea teritoriului României. Ast-fel de cãmine sunt necesare îndeo-sebi în Bucureºti, unde un singurspital a avut aceastã soartã. Nu s-auînchis spitale în judeþele în care et-nicii maghiari au o pondere semnifi-cativã. Din pãcate, nicãieri nu s-aprodus o „up gradare” adicã un pro-gres, de care, de altfel, se simþea

multã nevoie. Ne referim în mod ex-pres la necesitatea înfiinþãrii unorcentre de recuperare pentru bolnaviicardiovasculari si neurologici. Ro-mânia deþine recordul de mortalitateîn aceste domenii, numãrul bolna-vilor este deosebit de mare, dar, dinnou, ne plasãm pe ultimul loc înEuropa privitor la instituþionalizarearecuperãrii. În Germania, de pildã,existã peste 500 de centre de kine-toterapie recuperatorie numai pentrubolnavii cardiovasculari. În SUA,majoritatea acestor bolnavi sunt re-cuperaþi ºi redaþi activitãþii produc-tive. La noi, dupã un infarct miocar-dic sau o intervenþie pe cord, aproa-pe invariabil bolnavul respectiv estepensionat. Prin reducerea drasticã adeceselor prin infarct miocardic, anecesarului zilelor de spitalizare ºiprin reluarea activitãþii productive, înaceste þãri se realizeazã economiiuriaºe. La noi aceºti bolnavi sunt tra-taþi cu medicamente scumpe, costu-rile fiind mult mai ridicate decât încazul kinetoterapiei, ca sã nu maivorbim de rezultate, evident maibune în ultima variantã, care de faptnu exclude terapia medicamentoasã.În SUA, încã din 1950 când DwightEisenhover a suferit un infarct mio-cardic ºi a fost tratat de P.D. Whiteprin exerciþii fizice, kinetoterapia a

53

fost promovatã pe scarã largã. Unastfel de centru de recuperare arputea fi organizat în apropiere decapitalã, la Baloteºti de pildã, oclãdire de acest tip impunând unspaþiu amplu ºi împãdurit necesarexerciþiilor în aer liber, dar ºi unbazin de înot acoperit. Institutul AnaAslan s-ar preta de asemenea. Nuputem spune cã nu avem nevoie decãmine pentru vârstnici, dar esteîncã ºi mai multã nevoie de centrede recuperare cardiovascularã ºineurologicã.

Centrele mari de cardiologie suntconcentrate în mod nefiresc în Bu-cureºti. În Franþa, cel mai importantcentru de cardiologie, unde se fac ºicele mai multe transplanturi de cord,este la Bordeaux, nu în Paris, înGermania, Forschung Institut furKardiologie se aflã la BadNeuheim, nu în Berlin sau Bonn etc.

Privatizarea marilor clinici, dinBucureºti cel puþin, cu care ar trebuiînceput, ar deschide calea spreeficientizarea asistenþei medicale deînaltã specializare, spre creºtereaperformanþei, alãturi de reducereadrasticã a costurilor suportate debolnavi prin eliminarea circulaþieiascunse ºi neraportabile a banilor.

În concluzie, sistemul de sãnã-tate din România ar trebui supusunei reforme radicale, cu implemen-tarea fãrã întârziere a reglementã-rilor din domeniu care funcþioneazãîn þãrile Uniunii Europene. Faptul cãUE intervine energic în multipledomenii dar nu se amestecã în mo-dul în care guvernele organizeazãpropriile sisteme de sãnãtate nu neeste benefic. Fãrã îndoialã, integra-rea europeanã va cuprinde inevitabilºi acest sector, într-un viitor relativapropiat.

54

Criza economicã actualã nu facedecât sã ne aducã aminte în ce crizãprofundã ne aflãm de vreo 20 de aniîncoace. Teoria conflictului susþineala începutul secolului trecut cã dis-confortul creat de interesele propriiale indivizilor în raport cu normele ºivalorile nu este un lucru disfuncþio-nal. Cã oamenii au diferite tipuri deconflict, urmãrindu-ºi propriul interes,ca aspecte normale ale vieþii sociale.O teorie cumva uitatã astãzi (îngloba-tã de fapt altora mai moderne) avan-satã de David Lockwood prin anii ’60mã duce cu gândul la situaþia socialãîn care ne regãsim. Ea susþine cã pu-tem distinge între integrarea de sis-tem (diferitele pãrþi ale sistemului –economia, sistemul politic) ºi integra-rea socialã (norme ºi valori) ºi subli-niazã faptul cã integrarea socialãpoate exista ºi fãrã integrarea de

sistem. Cu alte cuvinte, o crizã eco-micã, de exemplu, poate indica exis-tenþa unui conflict de sistem, dar nuduce în mod automat la o prãbuºirea integrãrii sociale. La noi a dus! Nucriza economicã a condus în modnecesar la deteriorarea relaþiilor ºi avieþii sociale, ci terenul pe care l-agãsit deja pregãtit. O societate trau-matizatã, ieºitã buimacã dintr-un sis-tem totalitar cu norme inversate, de-busolatã, cu valori torpilate zilnic dechiar membrii sãi, cu o participaregeneralã tacit acceptatã la degrada-rea moralã a condiþiei individului, lacreºterea din ce în ce mai vizibilã a„disonanþei cognitive sociale”, dacãîmi permiteþi sã-i spun astfel. Dispe-rarea, înstrãinarea, abulia sunt pri-mele efecte.

Teoria schimbului ne poate ajuta ºiea sã înþelegem o parte din situaþia

55

Destructurarea psihologicã a românilorSonia Cristina Stan

noastrã: dezordinea (sau conflictulsocial) este rodul dezagregãrii pro-ceselor de schimb. Fie cã este vorbade alegeri raþionale, care localizeazãsursa ordinii în avantajul personal alindivizilor, câºtigat prin schimb coo-perativ, fie cã este vorba de naturafundamental ritualicã ºi simbolicã pecare o au lucrurile schimbate, schim-bul a fost practicat dintotdeauna deindivizii unei societãþi pentru a puteatrãi unii alãturi de alþii. Numai cã elpoartã în sine un important elementcare þine de obligaþie, în schimb cetranzacþiile dictate de piaþã sunt prindefiniþie bazate pe alegere. Compa-rarea celor douã a condus la ideeacã viaþa colectivã ordonatã este oprecondiþie nu o consecinþã a schim-bului bazat pe propriul interes, decicã schimbul raþional (de afaceri) nupoate fi sursa ordinii sociale, ci o pre-supune pe aceasta. Ordinea socialãreglementatã moral presupune inte-riorizarea sentimentelor morale subformã de simboluri sau reprezentãricolective ale regulilor ºi imperative-lor sociale care definesc spaþiul so-cial în care se miºcã individul. Cândele nu existã, sau sunt interiorizatehaotic ºi aplicate la întâmplare, avemgermenii unei dezordini profunde.

Abandonând aici abstracþiunile te-oretice, am putea rezuma cã românii,

chiar dacã au practicat schimbul ra-þional (cel în care suntem forþaþi deanumite situaþii sã dãm ºi sã primimceva pentru a putea funcþiona în me-diul social) au abandonat treptat for-ma antropologicã profundã a schim-bului, au abandonat schimbul bazatpe libera alegere. Mai simplu spus,nu au mai avut nimic de oferit ºi nicinu mai ºtiu sã primeascã. Pãrem onaþie secãtuitã sufleteºte, în carerelaþiile interumane sunt în mod dra-matic afectate. Psihologii spun cã unadin cele mai cumplite boli contempo-rane este singurãtatea, cã boala se-colului XXI va fi depresia. Singurãta-tea socialã este însã înfiorãtoare. Iarsingurãtatea prin excelenþã nu poatefi definitã astfel decât prin apel la so-cial. Toþi ne simþim uneori bine sin-guri cu noi înºine, acest lucru poatefi chiar terapeutic. Dacã te simþi însãsingur în oraºul tãu, în þara ta, astanu e în regulã. „A trãi singur e îngro-zitor, mai ales când ºtii ca dincoloeste cineva. Una e sa fii singur înpreerie sau în Alaska ºi alta e sã fiisingur printre oameni. ªi de asta uniibãtrâni se sinucid. În felul acestaconceputã, singuratatea e o nenoro-cire. Conceputã imperial, e un privi-legiu”, spunea acum câþiva ani aca-demicianul Constantin Romanescu,profesor de psihiatrie la Iaºi.

56

Din când în când, institute cu gre-utate în domeniul sãnãtãþii dau publi-citãþii date descumpãnitoare referi-toare la rata sinuciderilor în România,speculate din plin de mass-media.Datele institutelor de cercetare (Orga-nizaþia Mondialã a Sãnãtãþii, Institutulde Medicinã Legalã Mina Minovici,Institutul Naþional de Statisticã, Mi-nisterul Sãnãtãþii, Institutul Naþionalde Sãnãtate Mintalã etc) afirmã cãsinuciderile s-au înmulþit în ultimiiani. „Potrivit statisticilor, numãrul si-nucigaºilor din þara noastrã l-a de-pãºit cu mult pe cel al morþilor cau-zate de accidentele rutiere”, titreazãplastic ziarele fãcând niºte inferenþeimediate fãrã prea mare valoare ºti-inþificã. Dar asta nu înseamnã marelucru, dacã nu avem un termen decomparaþie cu alte þãri, cu alte studii,cu alte date. În general, rata sinuci-derilor este superioarã morþilor dinaccidente, doar paradoxul aparentîn ochii omului de rând poate sã ui-meascã. La nivel mondial, numarulsinuciderilor la adulþi depãºeºte nu-mãrul deceselor cauzate de crimina-litate sau rãzboi, nuanþeazã OMS. ÎnRomânia, cea mai mare ratã a suici-dului se înregistreazã în judeþeleCovasna ºi Harghita (asta dupã ulti-ma statisticã, 2001), cu 34 de cazuride suicid la 100.000 de locuitori. Mai

mult de trei sferturi dintre sinucigaºisunt bãrbaþi cu vârste cuprinse între45 ºi 50 de ani. Prof. dr. DoinaCosman (ºefa Clinicii Psihiatrie IIIdin cadrul Spitalului Clinic Judeþeande Urgenþã Cluj ºi totodatã a discipli-nei de Psihologie medicalã a Univer-sitãþii de Medicinã ºi Farmacie IuliuHaþieganu din Cluj) afirmã cã expli-caþia este legatã de faptul cã aceºtiatrec mai des la fapte, se interiorizea-zã ºi apeleazã mai greu la medic, întimp ce femeile îºi exprimã mai uºorsentimentele. Principala cauzã a sui-cidului, conchid medicii apoteotic,este depresia, în ultimii 10 ani numã-rul pacienþilor care suferã de aceastãboalã crescând semnificativ.

Vin apoi ultimele statistici: în peri-oada crizei s-au înmulþit sinuciderile.„Rata sinuciderilor a crescut în perioa-da crizei”, spune Tudor Ciuhodaru,doctor ºi deputat de Iaºi, care atrageatenþia asupra ratei crescute a sinu-ciderilor legate de crizã ºi care inten-þioneazã sã iniþieze un proiect legis-lativ pentru asigurarea asistenþei psi-hologice a celor vizaþi. Doctorul neexplicã ce ºi cum: „Dacã pânã atun-ci femeile erau cele care dominautentativele suicidare, constatãm cãnumãrul de bãrbaþi care recurg la ten-tative autolitice este in creºtere. Deasemenea, se constatã o tendinþã la

57

egalizare a tentativelor de sinucidereîn urban cu cele din rural. Peste 70%din tentativele de sinucidere s-aurealizat prin intoxicaþie (medicamen-toasã, toxice casnice sau industriale)restul aparþinând leziunilor autopro-vocate, defenestrãrilor, precipitãrilor,autocombustiei. Repartiþia sãptãmâ-nalã aratã tendinþa la egalizare a nu-mãrului de tentative de sinuciderede la sfârºit de sãptãmânã (54,49%)cu cele din timpul sãptãmânii. În aniitrecuþi, vârful sinuciderilor era înweekend legat în special de conflic-tele casnice pe fondul consumuluide alcool, violenþei domestice ºi de-presiilor amoroase, acum constatãmrepartiþia relativ egalã în fiecare zidin sãptãmânã cu un vârf în zilele dejoi (17,74%) ºi sâmbãtã (20,4%).Vârful din timpul sãptãmânii este ex-plicat parþial de solicitãrile zilnice so-cioprofesionale iar tentativa de sinu-cidere are drept trigger factorul trau-matizant psihosocial.”

Aºadar românii se sinucid în nu-mãr tot mai mare în ultimii ani, ei sesinucid din pricina depresiei (ce con-statare adâncã!), iar criza economicãa crescut incidenþa. Existã evident ºialte opinii, printre care ºi aceea lacare a ajuns sociologul Steven Stackºi o echipã de cercetãtori din Ame-rica, potrivit cãrora, sinuciderile ºi

alte evenimente violente au înregi-strat o diminuare în perioadele afec-tate de rãzboaie ºi crize economice,se afirmã în cartea „The CopycatEffect“, scrisã de expertul în sinuci-deri Loren Coleman. Dar nu neapã-rat rata sinuciderilor este determi-nantã pentru starea de deprimare aunei naþii! Într-un sondaj la care auluat parte cercetãtori de la Universi-tatea Oregon, 29,81% dintre cei in-tervievaþi au declarat cã criza finan-ciarã reprezintã o ameninþare maimare decât terorismul la adresa cali-tãþii vieþii lor. Iar consecinþele uneicrizei de orice naturã ar fi ea asuprapsihicului sunt devastatoare. Cu atâtmai mult cu cât resorturile profundeale respectivei crize nici mãcar nusunt cunoscute.

Un raport al IML de la sfârºitulanului trecut ne poate furniza datepalpabile despre ce fel crizã trãim. Elmi-a atras atenþia mai ales prin reac-þia stârnitã în presã ºi prin motivaþiilespecialiºtilor implicaþi în studiu. Defapt, a fost invers. Stârnitã de câtevacazuri ale unor sinucigaºi care nu aveau aparent niciun motiv sã-ºicurme zilele, presa a apelat la câþivaspecialiºti care au încercat diverseexplicaþii, ajutându-se (lucru mai rar)de rezultatele unor statistici ºi rapoar-te, nu doar raportându-se la propria

58

experienþã privitoare la fenomen. Eravorba pe atunci de cazul unei tinerede 24 de ani care ºi-a pus capãt zile-lor aruncându-se în faþa metroului, înstaþia Piaþa Universitãþii, din centrulCapitalei, motivele pentru care tâ-nãra, originarã din oraºul braºoveanZãrneºti, a ales sã-ºi încheie astfelsocotelile cu viaþa ºi cu societatea rã-mânând necunoscute. La fel ºi în ca-zul lui Sorin Dãnilescu, ºeful divizieion-line a trustului Intact – care, pe 19ianuarie, s-a aruncat de la etajul cincial blocului în care locuia – sau în celal Laviniei Samoilã, fostã directoare aL’Oreal – care s-a sinucis, în noiem-brie 2010, aruncându-se de la etajulopt. „Erau tineri, aveau viitorul în faþã,nu se luptau cu mari probleme finan-ciare ºi nici nu se puteau plânge derelaþiile cu apropiaþii”, spunea peatunci presa. Motivul pentru care auales sã moarã nu avea o explicaþieimediatã, iar diagnosticul medicilor încazul lor a fost simplu: depresie. „Ceiaflaþi în situaþia lor nu fac însã decâtsã îngroaºe statisticile noastre. ªiaºa, în ultima parte a anului trecut (lu-nile noiembrie ºi decembrie), numã-rul sinuciderilor a crescut cu aproxi-mativ 30% faþã de perioada similarã alui 2009”, explicau pentru presã sursedin cadrul Institutului Naþional deMedicinã Legalã Mina Minovici.

Psihoterapeuþii, sociologii ºi ex-perþii în ciminologie au fost de acord(un acord pe care personal l-am în-tâlnit foarte rar între aceste bresle)cã explicaþia trebuie cãutatã în lu-cruri mult mai profunde decât pre-zenta crizã. Vinovatã de „depresia”noastrã naþionalã este degradarearelaþiilor interpersonale, în criza deidentitate a naþiunii, în lipsa valorilor,sau inversarea lor, în absenþa bucu-riilor ºi a speranþei. Inclusiv lucruriaparent fãrã legãturã directã cu de-teriorarea relaþiilor îºi pot gãsi expli-caþia aici. Indivizi care ºi-au pierdutslujba ºi-au luat zilele (sau au cãzutîn depresie) pentru cã nu au gãsitsprijin în interiorul familiei. Chiar ca-zurile de gelozie pot fi explicate ast-fel: „În ultima perioadã, s-au înmulþitºi crimele comise din gelozie, urmatede sinuciderea autorului. (...) Cât des-pre cazurile unor oameni realizaþi fi-nanciar, care au ales totuºi sã-ºipunã capãt zilelor, apare o situaþieparadoxalã. Aceºtia au avut timppentru afaceri, dar nu au mai avutpentru familie. ªi, în timp ce ei fãceaubani, partenerul de viaþã a luat-o pecãi greºite”, spunea un expert crimi-nalist de la Poliþia Capitalei.

Mai mult, psihoterapeuþii conside-rã cã unul dintre motivele pentru careoamenii recurg la sinucidere este

59

„destructurarea psihologicã”. Aceastasurvine pe fond istoric ºi este ampli-ficatã de criza de identitate a naþiunii.„Comunismul ne-a zbuciumat atât detare cã ne-am pierdut reperele ºi va-lorile. De aceea, românii pleacã dinþarã atât de uºor ºi apoi le este dorde tot ce au lãsat în urmã”, afirmãpsihologul Daniela Gheorghe.

Echilibrul poate fi dat de susþine-re ºi de solidaritate la nivel personal,dar ºi la nivel social, iar acesta poateporni fie de jos, din susþinerea ºi so-lidaritatea semenilor, fie de sus, dinpartea autoritãþilor. Aici un rol impor-tant revine ºi mass-media. Spuneaun psiholog imediat dupã publicareaRaportului la care fac referire: „Dacãîi spui unei naþii cã merge în jos, apoi

în jos se va duce”. Cu alte cuvinte,dacã îi tot repeþi poporului, în fiecaresearã, la ºtirile de la ora 5 sau maitârziu, cã aceasta este þara în caretrãieºte, el va ajunge sã creadã cãfondul profund al acestei naþii esteunul viciat ºi violent, cã singura scã-pare pentru a supravieþui este sã seadapteze, sã devinã ºi el violent sauindiferent la violenþã, sã nu-i mai pesede ceea ce se întâmplã sub ochii lui,cu semenul lui, pentru cã oricum nuconteazã, este minoritar, iar gestul luide compasiune ºi solidaritate umanãsau socialã nu înseamnã nimic înmarele ocean al indiferenþei ºi agre-sivitãþii. Proces care, din punctul meude vedere, chiar s-a declanºat ºi e înplinã desfãºurare.

60

Confluenþe

Ana Teresa Torres scrie în carteasa „Moºtenirea tribului”, parafrazân-du-l pe Hegel, cred, „Istoria Venezu-elei se prezintã ca o constantã as-censiune cãtre libertate.” 1

Acest citat e un bun început pen-tru demersul nostru de a gãsi moti-vele care pot revela cum reuºesteVenezuela, inexplicabil, sã trãiascãsimultan în trei dimensiuni tempo-rale ºi, totuºi, sã supravieþuiascã.

IERI

Venezuela a fost cunoscutã înlume datoritã petrolului sãu, femeilorfrumoase ºi figurii lui Simón Bolívar.Ultimul este marele erou care zace întemplul conºtiinþei venezuelane camarele mit politic din care fiecare în-ºfacã o parte ºi o foloseºte. Bolívar efolositor în orice ocazie. În principal,

militarilor care, din 1830 au guvernataceastã þarã timp de aproape 135 deani. E folositor civililor, care au guver-nat 45 de ani, din care 40 de demo-craþie. Dar, Bolívar e totdeauna pre-zent, deci este elementul unificatoral venezualitãþii.

Astfel de la 1830, Venezuela a în-cercat diferite forme de convieþuire so-cialã: totdeauna cu Bolívar în cârcã.Dar, începând cu 1936 (dupã moar-tea dictatorului Juan Vicente Gómez(1857-1935), care a guvernat din 1908pânã la moarte, ºi care a fost ultimulmare „caudillo” militar care a condusdestinele Venezuelei cu mânã forte),aceastã þarã, în sfârºit, a început sãsimtã aerul democraþiei. MarianoPicón Salas, un excelent eseist vene-zuelan spune ºi îl parafrazãm: „Vene-zuela intrã în secolul XX odatã cu

63

Venezuela: ieri, azi ºi mâineProf. univ. Cristóbal de La Fuente

1 Torres, Ana Teresa, La herencia de la tribu, Editorial Alfa, 2009. Caracas

moartea dictatorului Juan VicenteGómez”. Moartea sa a avut un mareimpact asupra þãrii. Germenele de-mocratizãrii se simþea deja în regimulcare i-a urmat. Procesul a devenitrealitate în 1945, când a avut loc oridicare a noilor generaþii de militari,implicaþi într-o miºcare pentru unStat modern, în acord cu timpurile.Pentru a împlini acest scop, în oc-tombrie 1945, militarii l-au susþinutpe liderul partidului Acþiunea Demo-craticã, Rómulo Betancourt (1908-1981) pentru a iniþia procesul de de-mocratizare, dar cu civilii în frunte.Experimentul a durat 3 ani. În aceas-tã perioadã a fost introdus un an-samblu de mãsuri economice, socia-le ºi politice, primite pozitiv de popu-laþie: vot universal ºi secret, dreptulfemeilor la vot, în condiþii egale cubãrbaþii, legalizarea tuturor partidelorpolitice, îmbunãtãþirea salariilor mun-citorilor. Profitând de climatul de des-tindere în relaþiile internaþionale lasfârºitul celui de al doilea rãzboi mon-dial, Venezuela s-a înscris într-uncircuit economic mondial cu petrolul.Practic, deja participase la acest cir-cuit alimentând maºinãria de rãzboia aliaþilor în timpul rãzboiului.

Venezuela, încetul cu încetul, aintrat în schema diabolicã a rãzbo-iului rece. Se cocea procesul de

înfruntare cu URSS. America Latinã,curtea din dos a nordamericanilor, nuputea rãmâne fãrã supraveghereaamericanã. Experimentul democratica fost vãzut din Nord ca o înaintarea ideilor comuniste, iar în 1948 s-aconsiderat necesar sã fie întãrit acest„aliat vital” cu o mânã forte. Preºedin-tele ales în 1948 în primele alegeri li-bere, omul de litere Rómulo Gallegos,figurã paternalã pentru venezuelani,s-a transformat în prizonierul unorevenimente ºi a fost rãsturnat deaceiaºi militari care cu trei ani în ur-mã luaserã puterea, înlocuindu-i pemilitarii din vechea ºcoalã a lui JuanVicente Gómez.

Din nou se instaureazã o dictaturãmilitarã în 1948, de tip pretorian. Mi-litarii ºi-au asumat în totalitate pute-rea ºi au introdus Venezuela în sche-ma „Internaþionala Spadelor”, numecare desemna procesul care urmasã se instaureze în toatã regiunea,din Nord pânã în Sudamerica, ºi sãrãspundã în bloc la pretenþiile pericu-losului expansionism sovietic cu aliaþideciºi, neclintiþi. Militarii erau cei che-maþi. Era expresia rãzboiului rece.

Ca orice proces social, Junta Mili-tarã adãpostea diferenþe serioase însânul ei. În anul 1950, o grevã petro-lierã care a zguduit fundamentele so-cietãþii venezuelane a permis întãrirea

64

aripii radicale a Juntei Militare, favo-rabilã unei represiuni totale. Au fostînchiºi mulþi lideri ai partidului rãstur-nat, Acþiunea Democraticã, fondat deRómulo Betancourt, alþii au fost per-secutaþi sau exilaþi. Aceeaºi soartãau avut-o ºi comuniºtii. Dictatura mi-litarã reuºi sã se menþinã la puterepânã în 1958, când acordul dintrefactorii politici, bisericã, sectoare eco-nomice, sindicate ºi militari, precumºi deterioararea relaþiilor Juntei cuguvernul SUA (la care se observa oschimbare în politica regionalã) aupermis rãsturnarea acestei dictaturimilitare.

Acest tablou complex a fãcut po-sibil ca vechiul vis al societãþii vene-zuelane, instaurarea unui Stat de-mocratic, modern ºi dinamizator alcondiþiilor de viaþã a populaþiei, sãdevinã realitate. Se deschide proce-sul democratic: instaurarea unei De-mocraþii Reprezentative a partidelor.Triumfã liderul Rómulo Betancourt ºipartidul sãu, Acþiunea Democraticã.Comuniºtii ieºiþi din catacombele încare erau ascunºi, hãituiþi timp de 10ani de represiunea Juntei, au cuceritun mare prestigiu în societatea ve-nezuelanã în lupta ei împotriva dic-taturii militare. In acel moment a apã-rut imponderabilul: triumful lui FidelCastro care s-a transformat într-un

punct de referinþã exemplar pentrulatino-americani. Comuniºtii venezu-elani au cãutat soarele în triumful li-derului cubanez. Adãugând acestuiaevidentele triumfuri ale URSS în în-fruntarea cu SUA ºi prezenþa „Lagã-rului socialist”, s-au grãbit sã copie-ze schema insurecþionalã cubanezã.Dezastrul a fost catastrofal pentrucomuniºti. Parafrazând ceea ce aspus Rómulo Betancourt despre co-muniºtii pe care el i-a înfruntat, co-muniºtii nu cred în valorile democra-þiei, filosofia lor politicã este sã res-pingã Statul de Drept.

Înfrângerea comuniºtilor a întãritStatul democratic venezuelan. A fostdoveditã viabilitatea schemei demo-cratice. Venezuela s-a transformat înmarele aliat al SUA în regiune. Acombãtut comunismul fãrã sã su-prime Statul de Drept. Autoritãþilevenezuelane au înþeles, nu fãrã difi-cultate, necesitatea de a se înde-pãrta de schemele centraliste ºi ºi-auînsuºit necesitatea de a introducegradat corective prin reforme sub-stanþiale în sânul Statului în vedereaadecvãrii acestuia la timpurile con-temporane. Sistemul democratic ini-þiat de Venezuela în 1958 a durat pâ-nã în 1998. Au fost, în total, 8 man-date de civili, toate figuri democra-tice care au respectat alternanþa la

65

putere. Aceasta fiind o trãsãturãesenþialã a sistemului democratic.De-a lungul acestor ani, Venezuelaa înflorit economic, politic ºi cultural,convertindu-se într-un exemplu pen-tru toatã regiunea.

Ingerarea unor cantitãþi enormede dolari, încasate din petrol a fãcutdin Venezuela o „petrodemocraþie”.Preºedinþii au folosit petrolul caarmã politicã pentru a echilibra ne-cesitãþile þãrii cu posibilitãþile sale.Implicit, au promovat cooperarea cuþãrile mai sãrace din regiune, maiales cu cele din Caraibe. Venezuelaînregistra progrese, dar unele sec-toare nu au fost favorizate de toren-tul de petrodolari care intra în þarã.Sectoarele defavorizate creºteau ºiprin imigraþia necontrolatã proveninddin þãrile vecine, îndeosebi din Co-lumbia, Perú, Ecuador ºi din Caraibe.

Populaþia s-a obiºnuit sã vadãVenezuela ca o minã de aur, dincare, fãrã mult efort, fiecare înºfacã obucatã. A fost distorsionat rolul Sta-tului. Acesta s-a transformat într-ospecie de beneficenþã publicã. Întretimp, þara nu reacþiona, dimpotrivã,se forma o pãturã de funcþionari co-rupþi care, protejaþi de partitocraþie,delapidau resursele. În Venezuela eranormal comportamentul discreþionalal funcþionarilor. Statul era totul.

Modelul politico-economic care aavut atâta succes la începutul demo-craþiei ajunsese la un plafon. Nu semai respira. Numãrul funcþionarilorîn serviciul Statului crescuse expo-nenþial. Birocraþia statalã luase înstãpânire toate mecanismele mobili-tãþii sociale. Partidele politice, inclu-siv cele de stânga, observau preo-cupate ce se întâmpla. La mijloculanilor ’80 s-a schiþat un plan pentrua reforma Statul. A fost creatã o co-misie complexã ºi foarte bine pregã-titã, din funcþionari ºi analiºti ai pro-blematicii statale, ale cãrei rezultates-au adunat într-un mãnunchi depropuneri curajoase care au dema-rat o lentã îndepãrtare a partidelepolitice de viaþa societãþii. Puºculi-þele democraþiei care trebuiau extir-pate se alimentau din surse diferite:alegerea persoanelor care aveau sãdevinã guvernatori ai celor 20 destate (azi sunt 24); admiterea la uni-versitate; obþinerea unui contract demuncã; bursa pentru a studia în strã-inãtate; alegerile din universitãþi ºilicee. Se spunea cã pânã ºi la acor-darea titlului de Miss (unde Venezu-ela deþine un record de coroane)partidele politice aveau un cuvânt despus. ªi pe teren economic a fostcriticat foarte serios rolul paternalistal statului.

66

În anul 1989, ajunge preºedinteCarlos Andrés Pérez (1922-2010). Elvenea cu aura de lider al lumii a treia,plin de carismã ºi cu o energie vitalãpe care o pusese în practicã în timpulprimului sãu guvern (1974-1979),oferind gestiunii sale un caracterprea etatist. Era în imaginarul colec-tiv al venezuelanului purtãtorul ideiide prosperitate. La asumarea celeide a doua Preºedenþii a pus în prac-ticã un ansamblu de mãsuri econo-mice ºi politice foarte agresive ºi cu-rajoase. Printre acestea era creº-terea preþului benzinei, liberalizareapreþurilor bunurilor de primã necesi-tate, controlate de stat, introducereaTVA ºi alte mãsuri.

Carlos Andrés Pérez ºi-a asumatmisiunea reformãrii statului. Printreaceste reforme, se numãra descen-tralizarea þãrii prin alegerea prin votdirect, universal ºi secret a guverna-torilor. Dar, aceastã mãsurã a fostrespinsã chiar de partidul sãu, Acþi-unea Democraticã, pentru cã, astfel,partidul era privat de controlul asu-pra societãþii. Carlos Andrés Pérez ainsistat ºi a convocat alegerile pen-tru guvernatori. Ca urmare, partidula pierdut posturi de guvernatori ºirolul sãu, ca partid de guvernãmânta slãbit. Mãsurile economice au fostbotezate drept un pachet neoliberal.

Acestea au fost foarte criticate ºi augenerat în anumite sectoare, cele maiexpuse, un gust amar. Pãturile defa-vorizate au fost o pradã uºoarã pen-tru grupurile politice radicale. S-aajuns la tulburãri de stradã serioase.Poliþia a fost depãºitã ºi astfel a tre-buit sã se intervinã cu forþele armatepentru a împiedeca violenþa genera-lizatã.

Bilanþul a fost de zeci de morþi pestrãzi, victime ale violenþei urbane,ale violenþei poliþiei ºi armatei.

Aceste evenimente, fatale pentrudebutul gestiunii lui Pérez, i-au puspecetea de „Plumb în aripã”. Situaþiaera foarte dificilã. Se adevereau cu-vintele lui Bismark: „Politica estearta riscurilor ºi ºtiinþa posibilului.”Pérez, care triumfase în alegerile cucea mai mare participare din istoriapolitico-electoralã a Venezuelei, fu-sese rãnit de moarte de riscurile creº-terii preþului la benzinã (chiar dacãera cea mai ieftinã din lume!) ºi launele produse alimentare. Aceastãinsurecþie popularã a periferiilor celemai sãrace din principalele oraºe (încea mai mare parte au fost stimulatede stânga radicalã) a marcat gestiu-nea sa cu o pecete care, în aparen-þã, dispãruse din vocabularul politiccotidian al venezuelanului: „golpis-mul”.

67

Astfel, la 4 februarie 1992, dupãtentativa de asasinare, se producelovitura de stat anti-Pérez. Aceastãmiºcare ºi-a gãsit justificarea în con-diþiile de viaþã a cetãþenilor, corupþiaºi refuzul pachetului neoliberal pro-pus de Carlos Andrés Pérez. Revoltaa fost înãbuºitã, dar a gãsit câtevaluni mai târziu sprijin în rândurile ar-matei. În noiembrie, acelaºi an, seproduce o nouã revoltã: de data astacu ramificaþii serioase: unele sectoaredin aviaþie ºi marinã au participat laconspiraþia eºuatã ºi de data asta.Din nou, cea mai mare parte a For-þelor Armate a rãmas fidelã Constitu-þiei, Statului de Drept, legilor, împie-dicând ca forþa sã prevaleze asupraraþiunii ºi legalitãþii. Criza era drama-ticã, iar sistemul politic disperat gãsisoluþia care, fãrã îndoialã, a fost ceamai mare greºealã, devenind un ha-rakiri politic. L-au obligat pe preºe-dintele Carlos Andrés Pérez sã re-nunþe la putere în mai 1993, cândmai erau doar 7 luni pânã la încheie-rea mandatului constituþional, consi-derând cã preºedintele, acest ompolitic de anvergurã, era principalacauzã a crizei. L-au folosit ca „þapispãºitor”. Apoi, Carlos Adrés Péreza fost trimis în judecatã ºi condamnatpentru un delict de drept administra-tiv, deturnare genericã agravatã, pen-tru cã folosise contul secret pentru a

ºterge unele cheltuieli în exterior,provocate de Violeta Chamorro, pre-ºedinta Nicaraguei. Trebuie sã spu-nem cã gestul lui Pérez, de solida-ritate cu procesul democratic din Ni-caragua, a fost considerat un delict.Când l-au întrebat cum a cheltuitfondurile, el a rãspuns cã avea legalºi constituþional dreptul de a dispunede aceste resurse, dupã cum consi-dera necesar. Cu toate acestea, afost declarat vinovat ºi a fost închispentru doi ani ºi jumãtate. Era primadatã când un ºef de stat era supusjudecãþii în Venezuela. Pérez a fostprimul. Trebuie spus cã Înaltul Co-mandament Militar ºi diferite entitãþipublice, care nu erau de acord cuaceastã execuþie politicã, produs alurilor, fricii ºi revanºelor politice, sti-mulatã de principalele mijloace decomunicare, i-au propus lui CarlosAndrés Pérez sã nu recunoascãacest nenorocit proces. Pérez res-pinse sugestia, ar fi fost o loviturã destat, deci a acþionat democratic ºisocratic: adicã, s-a supus legii, chiardacã aceasta era rea: pentru ca rãiicetãþeni sã nu aibã motiv sã nesoco-teascã legile bune. In final, istoria i-adat dreptate, dar el era un bãrbat deStat, cu majuscule, nu un mãruntpersonaj recent intrat în politicã.Dar, despre asta vom vorbi în epocalui Azi.

68

AZI

În decembrie 1993, au avut localegeri prezidenþiale în care a ieºitînvingãtor un bãtrân vulpoi al politiciivenezuelane: Rafael Caldera, fonda-torul partidului Social-creºtin, COPEI(Comitetul Organizat Popular Electo-ral Independent). Acest partid fondatîn anii ’40, a fost întotdeauna rivalulAcþiunii Democrate în bãtãlia pentruputerea politicã. Caldera a fost pre-ºedintele Venezuelei între anii 1969-1973 ºi Acþiunea Democraticã a fostadversarul sãu în Congresul Naþio-nal. Caldera s-a despãrþit de partidulsãu pentru a ajunge la putere. Am-biþia sa nemãsuratã l-a dus la comi-terea unui infanticid politic. Flerulsãu politic îi spunea cã populaþia eravictima unei avalanºe mediatice îm-potriva partidelor politice. Caldera,pragmatic, a profitat de sentimentul„anti politic”, incrustat în venezuelanigraþie „operei” mijloacelor de comu-nicare. Guvernul lui Caldera dintre1993-1999 a fost puntea între ve-chiul sistem politic de negociere întreelitele politice, patronat, sindicate ºimilitari care a generat succesul Ve-nezuelei timp de 40 de ani (sistemcare fusese însã rãnit de moarte) ºinaºterea unei ere de iraþionalitatecare dominã astãzi Venezuela, sub

mandatul unui condotier de mahala,al cãrui orizont intelectual confirmã ºidovedeºte cã nu este decât un mã-runt personaj recent intrat în politicã:locotenent-colonelul Hugo RafaelChávez Frías.

Acest personaj, militar neloial, s-afãcut cunoscut în fatidicul 4 februarie1992, asumându-ºi responsabilitateatentativei golpiste. Chávez a fost unofiþer, de altfel mediocru, ale cãruicapacitãþi intelectuale erau mult subcele ale colegilor de promoþie, fiindchiar respins la cursul de Stat Major.Complicitatea ofiþerilor de rang maiînalt i-a permis însã promovarea lagradul pe care îl avea când s-a pro-dus lovitura de stat. Era ºi este unpersonaj carismatic, având un far-mec personal cu impact asupra ce-lorlalþi. Cum a spus cineva e un îm-blânzitor de ºerpi. Pãrinþii sãi au fostactiviºti politici în serviciul partiduluiCOPEI, în Barinas, pamântul natal alactualului preºedinte. Caldera, ime-diat ce a ajuns preºedinte în 1994 l-aeliberat pe militarul neloial ºi pe co-militonii sãi. Chávez îºi începe cursaspre putere. Duce cu sine discursulrevanºismului politic. Sectoarele de-favorizate de mãsurile politice ºi eco-nomice ale lui Carlos Andrés Pérezs-au identificat imediat cu Chávez.Situaþia economicã criticã a favorizat

69

planul lui Chávez de cucerire a pu-terii, de data asta prin vot.

Impulsul pe care l-a imprimatChávez campaniei electorale a ajunssã trimitã în defensivã guvernul luiCaldera ºi pe experimentaþii lideripolitici din opoziþie. Campania elec-toralã a lui Chávez s-a centrat pe undiscurs populist ºi demagogic, tre-zind instinctele joase ale revanºis-mului într-o populaþie care pânã înacel moment nu fusese luatã în sea-mã, era o populaþie omisã de sistemulde partide. Chávez ºi-a înfipt dinþii înjugulara sistemului. Forþele politicen-au reacþionat la timp ºi, dispersate,au devenit victimele disperãrii ºi aleindeciziei. Au iniþiat un proces politicpentru a încerca sã opreascã înain-tarea condotierului. Foarte târziu. Cutoate cã partidele obþinurã majori-tatea în alegerile pentru Parlamentulbicameral, fostul Congres Naþional,câteva sãptãmâni mai târziu, la ale-gerea preºedintelui, partidele nu s-aupus de acord pentru un candidat ºidupã o serie de decizii, toate greºite,a sosit ora fatalã ºi Chávez a câºti-gat Preºedenþia. Dar, trebuie preci-zat cã aproape 50% din alegãtori nus-au prezentat la vot, pentru cã popu-laþia simþea repulsie pentru cuvântul„POLITIC|”. Campania antipoliticãdãduse rezultate. L-a favorizat pe

Chávez. Astãzi, majoritatea patroni-lor mediilor de comunicaþie, iniþiatoriiºi responsabilii campaniei împotrivalui Carlos Andrés Pérez precum ºi ailansãrii vedetei Chávez, îºi deplângamar greºeala. „Prea târziu ai piuitpãsãricã”, se spune pe la noi.

Chávez, sigur de puterea sa, aîmpins lucrurile spre convocareaunei Adunãri Constituante cu scopul(dupã cuvintele sale) de a restituipoporului rolul de protagonist, cãci laorigine puterea aparþinea poporului.Reprezentanþii partidelor politice carecoabitau cu partizanii lui Chávez înParlament au acceptat cu satisfacþieaceastã propunere, cu convingereacã ea va da o gurã de aer sistemuluipartidelor, deja rãnit, dar care refuzasã-ºi accepte moartea.

Rezultatul a fost cã propunerealui Chávez a avut câºtig de cauzã ºia fost dizolvat Congresul Naþional,fãcând loc unui „Congresel”, însãrci-nat sã redacteze o nouã Constituþie,care fu votatã cu o minoritate ºi carel-a blindat pe militarul neloial cu oarmurã de legalitate ºi legitimitate.Visul sãu se împlinise. Dar, forþelede opoziþie au iniþiat un proces dereaºezare în sânul noii Adunãrii Na-þionale, fundamental transformatã,devenitã parlament unicameral. For-þele politice erau mai mult sau mai

70

puþin în echilibru, apoi din interiorulforþelor care îl susþineau pe „golpist”,astãzi Preºedinte, începu un procescentrifug, de apropiere de opoziþie.Chávez puse în practicã un plan ma-cabru: de decapitare a opoziþiei, deaservire a Forþelor Armate, de politi-zare a PDVSA, principala firmã depetrol a þãrii ºi de transformare a eiîn furnizorul de petrol al Cubei, definanaþare a grupurilor ilegale FARC,în Columbia, de stimulare ºi finan-þare a forþelor de stânga în AmericaLatinã, care îl vor transforma în lidercontinental. El va deveni noul SimónBolívar, Comandant al Revoluþiei Bo-livariene în întreg continentul, chiarsuperior lui Fidel, mentorul sãu, ºi cuun impact mai mare, dat fiind cãChávez dispune de resursele pe carei le oferã petrolul, pe care celãlalt nule avea.

Printre erorile din gestiunea sa,Chávez, acþionând totuºi democratic,dar grosolan, s-a numãrat ºi înfrun-tarea arogantã a forþelor de opoziþie.Acestea, organizate într-un front pu-ternic, au organizat o serie de mani-festaþii. Una dintre ele s-a îndreptatspre Palatul Prezidenþial Miraflores.Depãºit de evenimente, Chávez ale-se calea violenþei ºi ordonã trupelorsale (aceastã ºtire a înconjurat lu-mea) sã tragã în manifestanþi, pentru

cã militarii refuzaserã sã tragã înmanifestanþii care protestau. Au fostzeci de morþi, ceea ce a provocat orupturã în lanþul natural de mandateºi preºedintele a fost obligat sã re-nunþe. Este o legendã urbanã caresusþine existenþa unei scrisori princare preºedintele îºi prezenta demi-sia. În mod sigur, ea trebuie sã fi fostîn paza vreunui membru al grupuluimilitar. E momentul când s-a produsmarea confuzie. Pedro Carmona, unînalt membru al grupurilor de afaceriºi-a arogat dreptul de a deveni pre-ºedinte interimar. El a încãlcat acor-dul la care se ajunsese: sã fie pro-movat un membru al cercului luiChávez, mai moderat, înclinat sprerectificãri ºi reconciliere naþionalã.Exista un acord politic de prezentat înfaþa Adunãrii Naþionale, dat fiind cãse produsese un gol de putere ºi eranecesarã constituirea unui guvernde tranziþie. Dar Pedro Carmona aîncãlcat acordul ºi într-o orã au fostscoºi din funcþii: deputaþii Adunãrii,guvernatorii aleºi. A destituit Mem-brii Înaltei Curþi ºi a numit Ministru alApãrãrii o persoanã neagreatã deForþele Armate. O loviturã de stat.Au fost trãdate sindicatele, partidelepolitice ºi societatea civilã. Totul eradat peste cap. Forþele Armate, lealeConstituþiei Naþionale, s-au divizat:

71

o parte dorea sã fie executat Chávez,alta sã fie judecat ºi condamnat, iarmajoritatea voia sã-l trimitã în Cubacu familia, aºa cum ceruse el ºi cumdorea Fidel Castro.

Bufoneria ridicolã pusã în scenãde Pedro Carmona ºi grupul sãu, re-prezentând anti politica, ca grup im-provizat în lupta politicã, cu pretextultranziþiei, a dus la necesitatea de re-apropiere de sectoarele care îl susþi-neau pe Chávez. Militarii, vãzând cãs-a produs o loviturã de palat, a pluto-craþilor, au fãcut o întoarcere de 180de grade ºi l-au cãutat pe Chávezunde era reþinut, aºteptând sã i sãdecidã soarta. Absenþa lui de la pu-tere a durat trei zile. Reveni ca Pre-ºedinte Constituþional în exerciþiu.

Chávez s-a întors în Palatul pre-zidenþial þinând un crucifix în mânã.Avea un aer resemnat ºi spãºit. S-aîntors vorbind de reconciliere, a cerutsã fie depãºite diferenþele; a vorbitdespre dorinþa sa de a se reîntâlnicu þara întreagã nu numai cu o partedin Venezuela. Înaltul ComandamentMilitar l-a pus sã promitã cã nu vamai folosi uniforma militarã pentrucã provoca þara ºi Forþele Armate,cã va cãuta vinovaþii în preajma Pa-latului Prezidenþial, cã va reangajatehnicienii, inginerii ºi specialiºtii dinPDVSA, cã va promova un climat de

toleranþã în þarã. În mod uimitor, însãptãmâna întoarcerii lui Chávez laputere, membrii Înaltului Comanda-ment Militar au fost victimele unuiaccident de elicopter, murind absoluttoþi. Sunt multe speculaþii care se facrelativ la acest accident. Cine ºtie?Oricum, lucrurile s-au întâmplat aºa,ºi tabloul politic s-a modificat.

Chávez, odatã revenit la putere,puse în scenã crearea unei presu-puse Comisii a Adevãrului. Aceastan-a ajuns niciodatã la nimic, iar mem-brii grupurilor care au tras în mulþime,conform ordinelor sale, au fost de-culpabilizaþi sub pretext cã au ac-þionat în legitimã apãrare, fiind ata-caþi. Dupã puþin timp, mult trâmbiþatadorinþã de îndreptare, s-a vãzut întu-necatã de o virulentã ºi arogantã ati-tudine a militarului neloial care pãreaexpresia tipicã a personajului bipolara lui Stevenson. Intr-o zi apare râ-zând, simpatic, în altã zi întruchipa-rea rãului.

Fierberea strãzii nu se opreapentru cã opoziþia nu se mulþumeacu promisiunile vagi ale lui Chávez.Condiþiile obiective, ca sã-l parafra-zãm pe Marx, erau, dupã pãrereaopoziþiei, coapte pentru a trece lacontraofensivã. Planul era de a-l în-depãrta pe Chávez ºi pentru asta s-adeclanºat o greva petrolierã ºi o

72

suspendare a activitãþilor de comerþ.Timp de trei luni au fost lãsaþi fãrãbenzinã ºi produse alimentare debazã milioane de cetãþeni. Experþiisindicaliºti susþin cã, dacã un guvernajunge sã reziste trei zile la rând, s-aterminat, guvernul va câºtiga ºi chiaraºa s-a întâmplat. Chávez aveasuficiente resurse financiare pentrua importa benzinã ºi produse ali-mentare de bazã. La final, greva ºisuspendarea activitãþilor de comerþau eºuat dupã cele mai lungi trei lunidin istoria grevisticã a Venezuelei.Opoziþia a fost din nou înfrântã ºiCondotierul a recãpãtata forþe întã-rindu-ºi legitimitatea. Aºadar, condi-þiile obiective nu erau coapte.

Înfrângerea se vedea pe faþa lide-rilor mai importanþi ai opoziþiei. Dar,cum spunea Churchill într-o ocazie:politicianul moare numai când e în-gropat. Repetatele nerozii ale luiChávez alimentau cu oxigen opoziþia.Aceasta învãþase lecþia, aºa cã aabandonat cãile scurte ºi uºoare.Opoziþia a gãsit un mecanism prevã-zut în Constituþia Naþionalã: un refe-rendum de revocare, care prevedecã orice funcþionar public poate fi re-vocat timp de trei ani, dacã se strân-ge un numãr de semnãturi echiva-lent cu numãrul de voturi cu care afost ales. Forþele politice opuse lui

Chávez s-au mobilizat în toatã þarapentru a strânge semnãturi. Au re-uºit. Chávez, sfãtuit de la Havana,personal de Fidel Castro, a fãcut totposibilul sã întârzie actul referendar.În timp ce opoziþia politiza totul,Chávez crea noi mecanisme politicecu ajutorul cubanezilor: Misiunile, înspecial cele care ofereau tratamentmedical gratuit persoanelor defavo-rizate, apoi Misiuni de alfabetizare ºiorice alt tip de mecanism propriu de-magogiei politice.

În august 2004 se încheie refe-rendumul revocatoriu. În jur de 40%din electorat s-a abþinut de la vot, iarguvernul a câºtigat cu o diferenþã deun milon de voturi. O nouã înfrân-gere pentru opoziþie, ºi precum sezice: victoriile se dobândesc, înfrân-gerile se plãtesc. A început o vânã-toare de vrãjitoare în toatã þara, toþicei care au semnat cererea de refe-rendum au fost consideraþi potenþialiinamici ºi trebuiau eliminaþi. Meca-nismul represiv intimidant a fost bo-tezat „Lista Tascon”, dupã numeleunui deputat al regimului care a ela-borat-o graþie complicitãþii autoritã-þilor din Consiliul Naþional Electoral(putere, presupus autonomã ºi inde-pendentã), care au predat acestuideputat numele ºi datele de identi-tate ale semnatarilor. S-a instaurat

73

macarthismul à la Venezuela. Înopoziþie a început un proces de de-zagregare. Doar cîteva voci izolatemai menþineau focul aprins. Erau înminoritate în Parlament ºi din nou aufost ispitiþi de o cale uºoarã si ra-pidã. În 2005 se pregãteau alegerilepentru Parlament ºi liderii opoziþieiau hotãrât sã nu participe la alegeri.Opoziþia a calculat greºit consi-derând cã parlamentul ca Puterelegislativã va fi perceput ca ilegitim.Eroare crasã. Devotaþii regimuluiChávez cu o minoritate electoralã auocupat tot câmpul legislativ. Sunt165 de deputaþi, toþi în mâinile luiChávez. Trebuie sã subliniem cãopoziþia e cea care a lãsat în mânaadepþilor lui Chávez puterea legis-lativã. Astãzi Parlamentul e roºu ro-ºior, datoritã neroziei opoziþiei, ºi nua vreunor abilitãþi ale condotieruluitrãdãtor.

Procesul politic care se desfãºoarãsub ochii noºtri în Venezuela poate ficonsiderat o încercare a militaruluineloial de a impune un sistem de via-þã priponit în trecut. Concepþia asu-pra lumii care dominã mintea acestuipersonaj e impregnatã de un mesia-nism absurd: socialismul bolivariansau, cum l-a botezat el: socialismul se-colului XXI. Un lucru e sigur, Cháveznu acceptã opinii contrarii ºi echipa

sa de guvernare este de o mediocri-tate absolutã. De exemplu, MinistrulRelaþiilor Externe este un sindicalistde la Metroul din Caracas care n-alucrat niciodatã, fiind activist sindi-cal, nu vorbeºte nici o limbã strãinã,iar vocabularul sãu în spaniolã, întresubstantive ºi adjective (cele maimulte) nu depãºeºte 400 de cuvinte.Vicepreºedintele Guvernului este unvechi incendiator de autobuze înfaþa Universitãþii ca protest contra„regimului burghez”. Întreg cabinetulse reuneºte la fiecare patru zile culiderul pentru a-i asculta peroraþiile in-terminabile. Acestea sunt transmisepe reþeaua naþionalã, iar venezuela-nii sunt obligaþi sã vadã ºi sã ascultepe Comandantul-Preºedinte, ºef alRevoluþiei Bolivariene.

Acest proces de impunere a unuimodel strãin þãrii a întâmpinat rezis-tenþã. Militarul neloial a încercat sãuneascã toate partidele care sprijinãRevoluþia în unul singur: PSUV (Par-tidul Socialist Unit din Venezuela) subconducerea sa, liderul indiscutabil.Intenþia a generat frecuºuri în sânulforþelor politice devotate regimului ºi aînceput un proces de erodare a con-sensului. O serie de deputaþi s-audesprins de sub coviltirul oficial for-mând o micã fracþiune parlamentarãa opoziþiei. Cel puþin existã unele

74

voci dizidente pe scena politicã ºi le-gislativã venezuelanã. În anul 2007Chávez a propus reformarea Consti-tuþiei Naþionale, propunerea a fostcriticatã, dar Parlamentul a aprobatconvocarea referendumului. Opoziþia,de data asta, a acþionat cu vigoare ºii-a dat o lecþie, lansând pentru majo-ritatea venezuelanilor care au aler-gat la vot un mesaj clar: Venezuelarespinge aceastã reformã pentru cãeste comunistã ºi nu e democraticã.Trebuie sã subliniem cã biroul elec-toral, la atâþia ani de la referendum,încã nu a publicat nici astãzi rezul-tatul votului.

Dupã aceastã importantã înfrân-gere politicã, Chávez a amuþit câte-va zile. Personajul obiºnuit sã ia mi-crofonul ºi sã aparã la TV în oricemoment era paralizat, megalomanialui fusese rãnitã. Rãbufneºte apoi fo-losind cuvinte scabroase (care nu-ilipsesc niciodatã) la adresa triumfu-lui opoziþiei. Opoziþia s-a regãsit ºiîºi savura triumful. Intrã în arenã ºimarcheazã în faþa lui Chávez. Inanul urmãtor, 2008, s-au þinut alege-rile pentru alcade ºi guvernatori. Din22 de regiuni, opoziþia a câºtigat 7 ºiîn proporþie similarã posturile de pri-mari. Dar, trebuie spus cã opoziþia acâºtigat în provinciile cele mai denspopulate, incluzând Primãria Mayor,

Metropolitana, unde îºi au sediiletoate puterile Statului. ªi aceste rezul-tate trebuie interpretate ca un maretriumf al sectoarelor din opoziþie ºiun clar regres al elanului bolivarianal Comandantului-Preºedinte ºi ºefal Revoluþiei Bolivariene.

Recent, în septembrie 2010, s-audesfãºurat alegerile pentru Parla-ment. De data asta sectoarele opo-ziþiei au realizat o alianþã perfectã,punându-se de acord sã se prezintela alegeri într-un singur bloc. ªi-auales candidaþii ºi au ieºit în arenãpentru a opri asalturile taurului boli-varian. Acesta, rãnit în orgoliul sãu,folosind toate mijloacele de caredispune, a obligat Consiliul NaþionalElectoral sã schimbe circumscripþiileelectorale pentru a obþine rezultatuldorit: finanþarea unui deputat în zo-nele cele mai populate trebuia sã fiemai mare decât într-o regiune maipuþin populatã. Guvernul a obligatCorpul de Inspectori sã destituie,printr-o simplã semnalare, pe lideriiopoziþiei care ar fi ocupat funcþii înadministraþia publicã. Din fericire,opoziþia a reuºit sã fenteze cârparoºie (la propriu) ºi s-a prezentat lascrutin dând încã o loviturã aspiran-tului la Hitler: fidelii sãi nu au reuºitsã obþinã douã treimi în Parlament.Opoziþia a obþinut 67 de locuri, iar

75

guvernul 98. Sectorul parlamentar,devotat comandantului suprem, nuva dispune de douã treimi din depu-taþi. Va trebui sã negocieze cu parla-mentarii opoziþiei la adoptarea legi-lor, la alegerea membrilor Tribunalu-lui Suprem, ai Curþii de Conturi ºi ainoului Consiliu Electoral Naþional.Parlamentul nou ales s-a instalat la5 ianuarie 2011. El va deveni o cutiede rezonanþã ºi de dezbateri, situa-þie care nu-i place deloc Comandan-tului-Preºedinte. Se întrevede un nouscenariu critic ºi încordat pe carenumai ziua de mâine îl va limpezi.

MÂINE

Chávez , neputând sã-ºi ascundãteama in faþa erodãrii din interiorulpartidului sãu, ºi-a luat mãsuri deprevedere (el, adeptul spontaneitãþiiºi al naturaleþii) ºi a tras o labã viitoa-rei Puteri Legislative. A cerut Adu-nãrii Naþionale în dizolvare (pentrua-ºi blinda viitorul), alegerea unuinou Tribunal Suprem al þãrii. Aceºtiavor fi Judecãtorii Groazei. A cerut oDelegare de puteri (a patra care i seconcede) pentru 18 luni, violând re-glementãrile Constituþiei, deoarece nuse poate emite o Lege de Delegaredincolo de o legislaturã. Dar majo-ritatea roºie a parlamentarilor–foci,

cum sunt numiþi, a aprobat acest ghi-

veci juridic acordându-i puteri depline

lui Hugo Rafael Chávez. S-a insta-

urat o dictaturã, deoarece el va putea

guverna prin decrete. Din acest mo-

ment a legat fedeleº Puterea Legis-

lativã. Conºtient cã þara e mai atentã

la activitatea sa guvernamentalã

decât la farmecul ºefului carismatic

(aflat într-un proces de „rutinizare”

pentru a-l cita pe Max Weber),

Chávez ºi-a scos masca ºi a îmbrã-

cat haina de dictator.

În 12 ani de putere, acest guver-

nant incompetent, dar abil îmblân-

zitor de ºerpi a delapidat suma de

950.000.000.000 de dolari din pe-

trol. Spunem delapidat pentru cã nu

existã nimic vizibil în opere tangibile

sau investiþii pentru viitor despre

care se poate vorbi. Nu existã nimic.

E un guvern care a construit 50.000

de case în 12 ani. În timp ce toate

guvernele anterioare, democratice,

au construit 100.000 de case pe an.

E un guvern condus de un om inca-

pabil sã înþeleagã ce este PIB-ul sau

care se mândreºte sã spunã cã sta-

tisticile pe care le pun la dispoziþie

organismele internaþionale nu sunt

de încredere „de aceea trebuie sã

creãm propriile noastre statistici

revoluþionare”.

76

Nemaiputând sã ascundã dezas-trul enorm al gestiunii sale care sevede în viaþa de zi cu zi, goneºte îna-inte, cu mijloace arbitrare ºi pericu-loase pentru viitorul pãcii în aceastãþarã. Oricum, fiecare rãspunde în faþaevenimentelor politice cu inteligenþaºi armele de care dispune. Chávez emãrunt, incult, incompetent, fãrã nicio idee despre ce vrea de fapt. El ac-þioneazã în politicã fãrã sã cunoascãlimitele ºi se comportã ca un elefantîntre porþelanuri. Cât timp preþul lapetrol a fost ridicat, acest ignorant aputut sã-ºi ascundã incapacitatea,pentru cã avea bani cu care putea s-o ascundã, cumpãrând conºtiinþe ºiadunând adeziuni, mai cu seamã dinpãturile mai sãrace ale populaþiei.Reprezentanþii strãini au gãsit pe cine„sã aduleze” pentru a obþine benefi-cii financiare ºi energetice. L-au în-curajat ºi au alimentat „antiamerica-nismul” sãu perimat ºi „procesul re-voluþionar antiimperialist ”. Pe ultimiinu-i putem învinovãþi. În Venezuelaeste o vorbã: „În fiecare zi îþi iese unprost în drum, dacã îl gãseºti, e altãu”. Ei au gãsit o combinaþie deBokasa cu Idi Amin, Lukashenko ºiMugabe, dar înotând într-un imenslac de petrol.

Realitatea aratã cã Chávez astãzie decis sã ia calea intoleranþei ºi

totalitarismului. Înfruntã o þarã întrea-gã. El intuieºte apropierea dezastru-lui: victoria în alegeri a opoziþiei în2012, ºi se pregãteºte ca Nero sãincendieze Venezuela. Prin LegeaDelegãrii pretinde: sã-i bage în þarcpe studenþi confiscând autonomiaadministrativã ºi academicã a Uni-versitãþilor pentru a le transforma înapendice al ºefului Revoluþiei; sã ig-nore cuceririle sindicale ale muncito-rilor deoarece clasa muncitoare însocialismul bolivarian îi datoreazã fi-delitate liderului; sã confiºte pãmân-turile productive ºi sã le socializeze;sã elimine proprietatea privatã printr-opoliticã dezastruoasã de luarea cujapca a bunurilor materiale ºi de dis-tribuire a acestora celor mai nevo-iaºi. Pretinde sã punã în practicã opoliticã de impozitare agresivã. In-strumentul sãu este „Pol–Pot-izarea”societãþii venezuelane prin exclude-rea celor care i se opun. Incearcã sãdivizeze populaþia: de o parte albii,bogaþii exploatatori, de alta, negri ºiindios, excluºii. Chávez se pregãteº-te sã nu convoace alegerile în 2012.Aºa îl îndeamnã firea lui. E un „gol-pist”, nu un democrat. Lumea trebuiesã fie conºtientã de multitudinea dearbitrarietãþi pe care le comite emulullui Hitler asupra naþiunii lui SimónBolívar. Niciodatã în istoria acestei

77

þãri n-a existat un guvernant care sãcauzeze atâtea daune poporului.

Din fericire, acest mãrunt dictator,lipsit de idei, a ajuns ca personajul luiBalzac, Rafael de Valentin: nu poateîntinde Pielea de sagri. În modparadoxal, Venezuela trãieºte simul-tan trecutul, prezentul ºi viitorul. Tre-cutul recurent pe care îl gãsesc înBolívar, prezentul care nu-l satisfaceniciodatã ºi viitorul care e perceputca o aspiraþie, dar trecutul ºi prezen-tul o urmãresc ºi o hãrþuiesc. Insta-larea noii Adunãri Naþionale pare sãprefigureze unele schimbãri. S-a re-nunþat la Legea prin care se urmãreaconfiscarea autonomiei universitare.Cineva din Caraibe l-a sfãtuit sauChávez a intuit nemulþumirea gene-ralã pe care aceastã lege o putea

produce, lege care a fost adoptatãde o Adunare muribundã, care ridicafrenetic osanale Comandantului-Pre-ºedinte ºi lider indiscutabil al Revo-luþiei Bolivariene. Chávez a respinslegea, a dat un pas înapoi. Acelaºilucru s-a întâmplat cu noua lege pri-vind impozitul pe valoarea adãugatã,TVA. Ambele legi au au fost respinse.Perspectiva aratã cã totul va înaintacu mari greutãþi, dar, în sfârºit, seaude cum pentru Venezuela bate orade intrare în secolul XXI. Acesta esteun mâine aºteptat de cetãþenii aces-tei þãri. Aºa cum am citat la început,Venezuela pe itinerarul sãu istoric„manifestã o constantã ascensiunespre libertate”.

În româneºte de M. Clima

78

Fondul ºi forma

Stenogramele întâlnirilor bilateraleîntre liderii PCI (Partidul ComunistItalian) ºi PCR (Partidul ComunistRomân), precum ºi rapoartele dele-gaþilor italieni dupã efectuarea unorvizite în România, conþinute în arhi-vele de la Roma, evidenþiazã un setde probleme preocupante pentru celedouã pãrþi dar ºi numeroase punctede divergenþe în aprecierea eveni-mentelor internaþionale.

Comuniºtii italieni se arãtau inte-resaþi de afirmarea constructivã, depe poziþiile eurocomunismului, a unorprincipii de naturã sã înlãture percep-þiile negative ºi deformate ale PCUS(Partidul Comunist al Uniunii Sovie-tice) ºi ale unor partide comunisteest-europene, în legãturã cu poziþiilesusþinute de PCI.

Enrico Berlinguer ºi colaboratoriisãi manifestau atenþie maximã ºi

solicitudine faþã de realitãþile din þã-rile socialiste, þãri care se confruntaunu cu puþine dificultãþi economice ºisociale ºi care doreau sã înþeleagãliniile de forþã ºi natura tensiunilor cesubîntindeau relaþiile sovieto-chineze,româno-sovietice, aºa cum acesteareieºeau din discuþiile cu conduce-rea comunistã de la Bucureºti.

Comuniºtii italieni se strãduiausã-ºi convingã partenerii de dialogromâni asupra dorinþei lor de a sepoziþiona cât mai echilibrat posibilîntre Moscova ºi Washington, întreMoscova ºi Beijing, pãstrându-ºiidentitatea politicã dobânditã, ple-dând fãrã ostentaþie pentru reconsi-derarea apartenenþei PCI la o tra-diþie italianã ºi europeanã, occiden-talã fãrã a pune în discuþie afinitãþilecu cauza comunismului. Aceastaeste revalorizatã dintr-o perspectivã

81

ExperimentuleurocomunistContacte ºi controverse la vârfîntre comuniºtii italieni ºi româniîn anii ’70-’80

Maria Angelescu-Artene

proprie, neînfeudatã vreunui modelstrãin, hegemonist, în concordanþã cuevoluþia ºi interesele fundamentaleale societãþii italiene, cu imperativulsolidaritãþii cu partidele de stângadin Occident.

PCR consona cu ambiþia PCI dea-ºi revendica dreptul legitim de aurma o cale italianã spre socialism ºiaproba distanþarea de pretenþiilePUCS ºi URSS de a controla strictideologic ºi politico-militar relaþiile cublocul comunist ºi partidele comu-niste pe plan mondial.

Existã însã ºi o nemãrturisitã ne-concordanþã între finalitãþile de ordinpragmatic politic ale PCI ºi PCR. Co-muniºtii italieni nereuºind sã-ºi adju-dece susþinerea pãrþii române pen-tru proiectul eurocomunist, fiind larândul lor rezervaþi în privinþa afirma-þiilor pro domo cu privire la realizãrilesocialismului „real”, în varianta româ-neascã. Românii sunt preocupaþi sã-ºiprezinte eforturile pe plan intern ºiinternaþional de a face din poziþia pecare se situeazã un element de re-ferinþã ºi-o recunoaºtere externã, înraporturile cu Moscova, Beijing,Washington, Europa Occidentalã,þãrile din Asia, Africa ºi America La-tinã, fiind precauþi la rândul lor înaprecierea evoluþiilor calitativ noi însocietãþile din Occident, în raport cu

care se dovedesc încã prizonieriiunor cliºee dogmatice.

Dialogul la vârf între PCI ºi PCRs-a dovedit a fi marcat de suspiciunireciproce nedivulgate, subliniindu-lede fiecare datã relaþiile, sincere, to-vãrãºeºti, solidaritatea revoluþionarã.În realitate însã întâlnirile sunt spo-radice, reticenþele sunt greu de disi-mulat, declaraþiile oficiale sunt tãl-mãcite în limbajul fiecãruia dintrepãrþi, pentru a fi descifrate semnifi-caþiile ascunse ºi rãstãlmãcite înfuncþie de interesele fiecãruia dintreprotagoniºti.

În fond Enrico Berlinguer se dove-deºte a fi un reformist, un „intelectualorganic” (pentru a folosi expresia luiGramsci) în timp ce Ceauºescu sedovedea a fi un exponent al birocra-þiei de partid cu reflexe staliniste ºifrazologice naþional-comuniste.

Comuniºtii români, chiar dacã aufãcut remarci sau comentarii, desubstanþã, pro sau contra euroco-munismului, nu au creditat aceastãdeschidere strategicã ºi acest expe-riment teoretic ºi politic pe care-l sus-pectau (paradoxal, similar sovietici-lor) de a fi generator de îndoieli he-terodoxe în tabãra comunistã, deposibile disidenþe ºi fenomene opo-ziþioniste în raport cu puterea comu-nistã în þãrile blocului de Est. Acest

82

lucru relevând în subtext în apre-cierile celor douã partide referitoarela situaþia din Polonia, sindicatul„Solidaritatea”, relaþiile PMUP (Par-tidul Muncitoresc Unit Polonez) cuBiserica ºi iminenþa unei represiunisevere a Armatei (ca alternativã la oinvazie sovieticã sau a Pactului de laVaºorvia) pentru a stãvili procesulde degradare a socialismului defor-mat de sorginte moscovitã.

RELAÞIA PCI-PCRÎNTÂLNIREA ÎNTRE SERGIO

SEGRE ºI ªTEFAN ANDREI

(12-14 FEBRUARIE 1974)

Pe lângã demersurile întreprinsede liderul comunist italian în disemi-narea proiectului eurocomunismului,un alt actor principal a fost SergioSegre, coordonatorul Secþiei Externea PCI, ale cãrui analize au conturatmult mai bine realitatea ºi elemen-tele de culise ale dezbaterilor pe te-ma eurocomunismului.

În februarie 1974, Segre se de-plaseazã într-o vizitã la Bucureºti ºiBelgrad (14-16 februarie 1974), care,potrivit acestuia, se înscria în seria„schimburilor periodice de opinii pre-vãzute în protocoalele de cooperare”cu partidele comuniste.

În ciuda scopului declarat al vizitei,interesul pãrþii italiene era legat de

obþinerea unor informaþii de la par-tea românã ºi iugoslavã cu privire la:impactul Conferinþei de la Bruxelles(29 ianuarie 1974); rezultatele întâl-nirii între reprezentanþii PCUS ºi se-cretarii de partid din þãrile socialistepe chestiuni ideologice; rezultatelevizitei lui Ceauºescu în SUA. Iar fap-tul cã vizita reprezentantului PCI nuavea un caracter „periodic”, ci înfuncþie de interesul urmãrit de parteaitalianã, rezulta ºi din raportul întâl-nirii acestuia cu ministrul de externeromân, în care se evidenþia nemulþu-mirea pãrþii române faþã de absenþaunor vizite bilaterale: „Atingând su-biectul relaþiilor bilaterale, ªtefanAndrei mi-a comunicat cã a fost de-legat de Ceauºescu sã sublinieze cufermitate interesul acestuia de aavea cât mai curând o întâlnire cuEnrico Berlinguer, chiar ºi pentru osingurã zi, pentru a discuta împre-unã despre relaþiile bilaterale ºi ten-dinþele generale ale politicii interna-þionale. (...) Anul trecut, în România,nu s-a prezentat nici un coleg din bi-roul politic, iar acest fapt a fost dejainterpretat (de români) ca fiind unulpolitic. Vor avea (PCR) în octombriecongresul ºi chiar ºi din aceastã per-spectivã întâlnirea dintre Ceauºescuºi Enrico Berlinguer este foarte im-portantã pentru partea românã.”

83

Mesajul liderului Partidului Co-munist Român transmis lui EnricoBerlinguer, pare sã nu fi stârnit uninteres prea mare liderului comunistitalian, atâta timp cât acesta se vaîntâlni cu Ceauºescu abia în ianuarie1977. Însã, întârzierea acestei întâl-niri bilaterale la nivel înalt ar putea fipusã pe seama angajamentelor ºi in-tereselor sui generis ale comu-niºtilor italieni faþã de eurocomunism.

Revenind la întâlnirea de la Bu-cureºti, potrivit lui Segre, agendadiscuþiilor a vizat, pe lângã temelemenþionate, abordarea unor subiec-te de actualitate internaþionalã, cumar fi Orientul Mijlociu, securitatea eu-ropeanã, criza energeticã ºi rapor-turile PCR cu þãrile socialiste. În ra-portul lui Segre nu au fost eviden-þiate ºi poziþiile reprezentantului PCIcu privire la opiniile colegului românasupra temelor abordate.

În ceea ce priveºte poziþia Româ-niei faþã de conflictul israeliano-pa-lestinian, ªtefan Andrei l-a informatîn mod confidenþial pe colegul ita-lian, cã: „au invitat-o pe Golda Meir,însã au gãsit-o aproape nereceptivãºi a susþinut cã prima propunere dedezarmare militarã a venit din parteaRomâniei. Intensificã (vezi vizita luiEban, vizita lui Ceauºescu, aflat acumîn Libia ºi în alte þãri din Orientul

Mijlociu), preciza Segre, demersurilepentru a contribui la o soluþie care sãprevadã naºterea unui nou stat pa-lestinian (zilele trecute Hussein afost la Bucureºti).” Se evidenþiazã,totodatã, preocuparea pãrþii românepentru „activitatea intensã a america-nilor ºi slaba iniþiativã a sovieticilor,care converg cãtre ideea cã URSS,prin încetarea relaþiilor cu Israelul,nu va mai avea posibilitatea de a-ºiexercita o influenþã efectivã în mo-mentul luãrii unor decizii importante”.

Abordând subiectul Conferinþelorde la Viena ºi Geneva pe tema se-curitãþii europene, partea româna aapreciat cã este inoportunã „o discu-þie pe aceasta temã, fãrã o abordareconcomitentã a problemei dezarmã-rii” (…) „La Geneva s-a intrat într-ofazã birocratico-filozoficã, în timp cela Viena nu existã – pânã în prezent –niciun proiect serios.”, românii gân-dindu-se serios dacã nu ar trebui sãse retragã de la lucrãrile Conferinþeide la Geneva, care pare sã nu con-tureze altceva decât „o legalizare aprezenþei trupelor strãine în Europa”.

Criza energeticã avea repercusi-uni foarte mari asupra pãrþii române,care era afectatã, potrivit ministruluide externe român, de faptul cã„URSS continua sã nu furnizeze Ro-mâniei petrol ºi alte materii prime

84

fundamentale, pe care le furnizeazãîn schimb þãrilor occidentale, deºiBucureºti-ul s-a oferit sã plãteascãîn valutã. Vizita lui Ceauºescu în Libiaa fost necesarã pentru finalizareaunui acord care sã garanteze necesi-tãþile României pentru urmãtorii ani,în schimbul unor produse industrialeºi al contribuþiei la dezvoltare.”

Raporturile PCR cu partidele so-cialiste erau, în general, bune, difi-cultãþile majore derivând din poziþiade principiu asumatã de România înceea ce priveºte relaþia cu China, încontextul în care se înregistra o nouãintensificare a atacurilor de la Beijing.ªtefan Andrei a evidenþiat, în con-text, cã „Brejnev i-a lãudat pe comu-niºtii italieni, la ultima reuniune de laMoscova cu secretarii de partid dinþãrile socialiste pe chestiuni ideolo-gice, pentru poziþiile critice faþã deBeijing, ºi aceleaºi aprecieri au fostaduse ºi comuniºtilor polonezi, cuocazia întâlnirii de la Varºovia, dindecembrie 1973.”

În mod confidenþial, Andrei îl in-formeazã pe Segre cã, la reuniuneacu secretarii pe probleme ideologice,„sovieticii au prezentat un raport de-taliat (Andrei avea o copie sub ochidin care mi-a citit câteva paragrafe –notã Segre), axat pe necesitatea dea demasca politica conducerii de la

Beijing ºi de a condamna activitatealor. În acest raport, China era descri-sã ca inamicul principal ºi nu se vor-bea niciodatã de imperialismul ame-rican.” În acelaºi document, „s-aufãcut propuneri pentru coordonareaºi intensificarea propagandei þãrilorsocialiste în cele capitaliste. Însã unsemnal important pentru Segre erafaptul cã sovieticii apreciau ca „pre-maturã anticiparea organizãrii uneiconferinþe paneuropene a partidelorcomuniste, urmatã de o conferenþamondialã.”, propunere susþinutã ºi deEnrico Berlinguer, care, în cadrul în-tâlnirii sale cu Brejnev (martie 1973)se declara deschis organizãrii uneireuniuni de genul celei de la KarlovyVary, o nouã conferinþã paneuro-peanã a partidelor comuniste dupãmodelul celei din 1967.”

Cu toate acestea, Segre semnalacã, în cazul în care se va stabili or-ganizarea acestei conferinþe, „partearomânã este de pãrere cã pentru aobþine rezultate comune ºi nu prefa-bricate, este nevoie de consensul tu-turor participanþilor, care sã fie obþinutanterior organizãrii evenimentului”,prin organizarea de seminarii, confe-rinþe, dezbateri pe teme specifice. Deasemenea, comuniºtii români „excludfolosirea acestei conferinþe în scopullansãrii de atacuri la adresa altorpartide” (ref. China).

85

În cadrul aceleaºi reuniunii cu se-cretarii pe probleme ideologice s-aobservat, potrivit lui ªtefan Andrei, „otendinþã în creºtere din partea URSSde a coordona ºi disciplina activita-tea þãrilor socialiste în ceea ce pri-veºte ideologia ºi de a vorbi desprecomunitatea socialistã, excluzând dinaceasta, pe de o parte, Iugoslavia,iar, pe de o altã parte, þãrile socialisteasiatice. În frazeologie este folosit totmai mult cuvântul socialism real princare se indicã socialismul þãrilor careaparþin comunitãþii.”

Potrivit lui Andrei, sovieticii au in-vocat o coordonare majorã a þãrilorsocialiste în domeniul culturii ºi lanivel ideologic, amintind cã se dorea„crearea unui Premiu Nobel pentruþãrile socialiste, însa asociat mode-lului sovietic.” Se evidenþiazã, tot-odatã, interesul sovieticilor pentrufuzionarea partidelor comuniste dinþãrile capitaliste, în sensul cã PCUSera dispus sã acorde un sprijin efec-tiv luptei pentru pace doar acelorformaþiuni comuniste ale cãror poziþiicoincideau cu cea a comunitãþii so-cialiste.

Segre semnaleazã în raportul sãu,citându-l pe Andrei, cã „românii suntîmpotriva conferinþelor de tip ideo-logic ºi organizatoric. Sunt mai fa-vorabili participãrii altor grupuri

antiimperialiste, însã ideea unei în-tâlniri de acest gen a fost abando-natã de colegii unguri.”

RAPORT ASUPRA SITUAÞIEI

DIN ROMÂNIA

(SILVANO CORUPPI – 27 DECEMBRIE 1973)

O explicaþie a absenþei subiectuluiprivind destinderea internaþionalã, îndialogul dintre Sergio Segre ºi ªtefanAndrei, ar putea fi datã de nemulþu-mirea liderului român faþã de rezulta-tele vizitei sale recente în SUA (de-cembrie 1973), unde potrivit unui ra-port al unui reprezentant din Româ-nia al comuniºtilor italieni, SilvanoCoruppi, „Ceauºescu ar fi mizattoate cãrþile sale pe cãlãtoria în SUAÎnsã lucrurile au mers rãu, ori cel pu-þin nu aºa cum ar fi dorit Ceauºescu.Plecarea ºi întoarcerea spre/din SUAau avut loc înainte de data prevãzu-tã, Ceauºescu justificând acest faptprin preconizata vizitã în Algeria.”

În raportul lui Coruppi, se eviden-þiazã insuccesul lui Ceauºescu de aobþine de la partea americanã un aju-tor financiar, precum ºi eºecul discu-þiilor avute cu ºefii sionismului mon-dial: „La Washington, Ceauºescu asolicitat un ajutor de un miliard dedolari”, deºi în comunicate nu eranicio menþiune cu privire la acest

86

împrumut. De asemenea, liderul co-

munist român a solicitat condiþii privi-

legiate pentru România în domeniul

comerþului, dar rãspunsul pãrþii ame-

ricane a fost clar: „aceste concesii vor

fi acordate Bucureºtiului, dupã ce le

vor obþine mai întâi China ºi URSS.”

Un rãspuns negativ l-a primit Ceau-

ºescu ºi din partea comunitãþii evre-

ieºti, care nu a fãcut nicio concesie în

ceea ce priveºte „extinderea tranzi-

tului pentru evreii care pleacã din

URSS ºi nici pentru deschiderea

frontierelor cetãþenilor români”.

Printre puþinele realizãri ale lui

Ceauºescu în SUA s-a aflat „acordul

de colaborare între o societate mixtã

ºi compania americanã I.T.T.”.

Însã raportul lui Coruppi asupra si-

tuaþiei din România prezintã ºi aspec-

te legate de schimbãrile din guvernul

român, probabil, datorate eºecului

vizitei în SUA a lui Ceauºescu. Potri-

vit acestuia, „se vorbea de cererea

insistenta de demisie a lui Maurer,

care, încã din 1968 ceruse acest

lucru, deoarece era sãtul de prepo-

tenþa lui Ceauºescu, acesta fãcând

doar act de prezenþã atunci când tre-

buia, în timp ce sãptãmânalul Lumea,

în ultimul sãu numãr, publica un lung

articol privind capacitatea de chimist

eminent a soþiei preºedintelui.”

Interesant este ºi modul în caredescrie Coruppi clasa politicã din Ro-mânia în perspectiva succesiunii lafuncþia lui Maurer: „pentru înlocuirealui Maurer exista o lupta între IlieVerdeþ, o persoanã mediocrã, ºi ºme-cherul, chiar dacã nu prea inteligent,Manea Mãnescu. Paul Niculescu Mizilar fi persoana cea mai potrivitã, însãeste prea inteligent, deºi în ultimultimp s-a limitat în a spune ºi bate dinpalme ca ºi ceilalþi.” Incertã este ºischimbarea ministrului de externeromân, Macovescu, care ar putea fiînlocuit de fostul ºef al diplomaþieiromâne, Corneliu Mãnescu.

Coruppi abordeazã ºi subiectullegat de situaþia economicã din Ro-mânia (unde „Bucureºti-ul este în în-tuneric, ca un oraº pe timp de rãz-boi”), afectatã de decizia Iranului dea limita livrãrile de petrol, deoarece„Bucureºti-ul nu-ºi plãtea datoriile,fapt care l-a determinat pe Ceauºes-cu sã restricþioneze cota de benzinaºi de energie ºi sã substituie celeºase maºini de serviciu marcaMercedes aflate în parcul auto, cucele autohtone „Dacia”, care con-sumau mai puþin.” Pe de altã parte,România penaliza Germania Occi-dentalã, „întrerupând furnizarea depetrol cãtre aceasta þarã, care nu-ºirespecta angajamentele privind

87

exportul sãu pentru cã livrau Româ-niei produse expirate.

Cultul personalitãþii lui Ceauºescuºi relaþiile cu PCI au fost alte su-biecte tratate de Coruppi, însa nu aulipsit nici referirile care vizau preocu-parea populaþiei pentru controlul sta-tului asupra libretelor de economii,demolarea barãcilor populaþiei pen-tru „reînsãnãtoºirea zonelor”, inten-sificarea procreãrii datoritã ratei de-mografice scãzute.

ÎNTÂLNIRE CEAUºESCU – ENRICO BERLINGUER

(5 – 6 IANUARIE 1977)

În perioada de ascensiune a eu-rocomunismului, cea mai importantãîntâlnire bilateralã a fost cea dintreCeauºescu ºi Enrico Berlinguer, des-fãºuratã la Bucureºti, în perioada 5-6 ianuarie 1977.

În cadrul întâlnirii cu Ceauºescu,subiectul principal al lui EnricoBerlinguer a fost posibilitatea uneidezvoltãri a partidelor comuniste ºi aunei „creºteri a autoritãþii” þãrilor so-cialiste faþã de criza capitalistã.

Liderul român a formulat o opinieoptimistã asupra „perspectivei schim-bãrilor politice din Europa Occiden-talã ºi a unei creºteri ulterioare a ro-lului partidelor comuniste”, care ar fisfârºit prin a influenþa chiar ºi NATO.

În acel caz, conform pãrerii sale, arfi fost dificil sã se „continue sã sediscute despre tendinþele agresiveale acestei alianþe ºi ar fi fost dificilsã se continue justificarea de ordindefensiv a Pactului de la Varºovia”.De aceea, Ceauºescu se declara op-timist în perspectivele schimbãrilorpolitice în Europa Occidentalã ºi aunei ulterioare creºteri a rolului par-tidelor comuniste. „Fiecare trebuiesã-ºi rezolve problemele socialismu-lui cum considerã cã este mai bine ºisperãm sã vedem în Italia ºi în Franþaun socialism mai bun decât cel ro-mân. I-am spus lui Craxi: voi realizaþio justiþie socialã majorã, iar noi o de-mocraþie majorã. Nu se pot soluþionacele douã probleme una fãrã cea-laltã.”

În dialogul cu Enrico Berlinguer,Ceauºescu a dezvãluit, totodatã,care era principala sursã a ataculuilui Brejnev: „teama cã difuzarea me-sajului eurocomunist în Europa cen-tral-orientalã ar fi putut sã slãbeascãblocul sovietic.” Nu era doar Ceau-ºescu cel care se diferenþia de vizi-unea sovieticã. „Acesta din urmã nuera omul de la care se aºtepta o înþe-legere serioasã a tuturor implicaþiilorpoziþiilor PCI”. Puþin mai devreme,liderul maghiar János Kádár adop-tase în mod public o poziþie diferitã,

88

de distanþare faþã de aceastã tezã,promulgatã de bulgarul Jivkov, con-form cãruia eurocomunismul ar fifost o formã de anti-sovietism. Chiarºi conducãtorii polonezi s-au aflat pepoziþii similare: la începutul anului1977, aceºtia declarându-i lui Rubbicã se temeau de eurocomunism doarfiindcã „putea sã aparã o contrapo-ziþie faþã de partidele comuniste dinþãrile noastre”. Cu alte cuvinte, dis-cursul lui Enrico Berlinguer de laBerlin a atins un punct sensibil ºi adeterminat agitaþie în lumea comu-nistã. Comuniºtii italieni erau conºti-enþi de acest lucru ºi ºtiau sã evi-denþieze un cadru de referinþã ºi oproblemã pentru elitele politice dinestul Europei. Totodatã, partida carese juca în jurul eurocomunismuluideschidea scenariul unui posibilconflict cu Moscova ºi cu cei maifideli aliaþi ai acesteia, mai degrabã,decât sã obþinã treptat un consenscu liderii comuniºti din Est.

Ceauºescu a ilustrat succesiv oserie de aspecte legate de situaþiainternã ºi internaþionalã a României,precum ºi teme de actualitate inter-naþionalã.

În viziunea liderului român, econo-mia a înregistrat rezultate bune înprimul an al noului plan cincinal, iar înultimii cinci ani raporturile economice

cu þãrile socialiste s-au dublat, deºiîn 1976 s-a înregistrat o stagnare,pe care partea românã încerca s-orecupereze. În ceea ce priveºte pon-derea schimburilor comerciale cuRomânia, þãrile socialiste ocupaupeste 45%, cele capitaliste dezvol-tate circa 34%, iar þãrile în curs dedezvoltare 20%, Italia aflându-se pelocul cinici în clasamentul schimbu-rilor bilaterale. În context, Ceauºescuabordeazã chestiunea relaþiilor cuURSS, care sunt calificate bune, maiales datoritã încheierii unor înþele-geri de colaborare pe durata viziteilui Brejnev în România, deºi, potrivitliderului român, existau în continuareunele diferenþe de opinie, care însãnu erau atât de grave încât sã afec-teze colaborarea bilateralã. Acestediferenþe vizau, în special, proble-mele dezarmãrii, noua ordine eco-nomicã internaþionalã, participareaRomâniei la conferinþa þãrilor nealini-ate ºi, nu în ultimul rând, China, deºiasupra acestui ultim aspect, Confe-rinþa de la Berlin a clarificat multepuncte de vedere.

Probabil cã nu este întâmplãtorfaptul cã sovietici îi mustrau pe co-muniºtii români în privinþa relaþiilorcu Republica Popularã Chinezã.Conform precizãrilor aduse deCeauºescu lui Enrico Berlinguer,

89

raporturile româno-chineze eraubune din punct de vedere economic,politic ºi de partid, iar recent, în de-cembrie 1976, o delegaþie românã s-a deplasat la Beijinig ºi, concomi-tent o delegaþie de chinezi se afla laBucureºti. Trecând în revista planu-rile de viitor ale autoritãþilor chineze,dupã un an 1976 cu mari pierderipolitice (cum ar fi Ciu En Lai, Ciu Tehºi Mao), liderul PCR susþinea cã Re-publica Popularã Chinezã va urmãrisoluþionarea problemelor cu URSS,prin tratative directe cu Moscova,„cea din urmã trebuind sã facã oserie de concesii.” „Este dificil însãsã credem cã vor renunþa sã criticeURSS, deoarece acest lucru aratrage critici din partea celor care aufost apropiaþi Bandei celor patru,care aveau poziþii extremiste faþã departidele ºi miºcarea comunistã, ºi arputea fi interpretat ca o renunþare lapolitica lui Mao.” Cu toate acestea,„este nevoie de rãbdare, iar lucru celmai important este acela cã sovieticiiau declarat cã vor renunþa la critici ºivor urmãri calea tratativelor.”

Cât priveºte relaþiile PartiduluiComunist Chinez cu partidele comu-niste muncitoreºti din Europa Occi-dentalã, partea chinezã s-a declaratsurprinsã de faptul cã PCI ºi PCS(Partidul Comunist Spaniol) continuau

criticile la adresa comuniºtilor chi-nezi, deºi existau o serie de vizite bi-laterale. În plus, chinezii, potrivit luiCeauºescu, ar fi comunicat america-nilor cã nu trebuie sã se opunã ac-cesului comuniºtilor italieni la guver-nare. Însã liderul comunist românsemnaleazã cã „abordarea comu-niºtilor chinezi va depinde foartemult de atitudinea diverselor partidefaþã de noua conducere a RepubliciiPopulare Chineze. Normalizarea ra-porturilor nu va fi imediatã, iar pentrua consolida relaþiile cu actuala con-ducere a R.P.C este important sã seevite criticile la adresa acesteia.”

Reuniunea Comitetului politic aPactului de la Varºovia, care s-aþinut la Bucureºti, a fost „cea maibunã din ultimii zece ani”, unde s-adiscutat despre pregãtirea Conferin-þei de la Helsinki, deºi miniºtrii apã-rãrii nu au intervenit în cadrul lucrã-rilor conferinþei. Documentul final afost pregãtit anterior, iar propunereaprivind încheierea unui pact pe ches-tiunea atomicã nu era, în viziuneapãrþii române, cea mai potrivitã, chiardacã pentru sovietici era idealã. S-aconcordat, totodatã, asupra angaja-mentului de a susþine la Helsinki ne-cesitatea adoptãrii de mãsuri maiample de cooperare economicã(transport, mediul înconjurãtor ºi

90

energetic) ºi pentru intensificarea ra-porturilor culturale. În ceea ce pri-veºte chestiunea militarã, Ceauºescuaprecia cã partidele comuniste ºialte forþe democratice ar trebui sãacorde importanþã în susþinerea uneitendinþe de depãºire a blocurilor,mai ales din punct de vedere militar.Sunt necesare acorduri pe zone ºiregiuni (Balcani, Mediteranã), exis-tând o serie de posibilitãþi. Româniava depune eforturi majore pentru unacord cu Cipru ºi pentru un pact gre-co-turc. În ceea ce priveºte regiuneamediteranã, care este un punct inse-parabil de securitatea europeanã,existã propuneri pentru limitarea flo-telor strãine.

Tratativele de la Viena ar trebui sãse desfãºoare într-un ritm mai intenspentru a preveni un eventual com-promis, dat fiind faptul cã ceea ce afost propus pânã acum de cãtre celedouã pãrþi este prea puþin. Oricum,un rezultat pozitiv al negocierilor aravea un efect mai mult politic, decâtmilitar, a adãugat Ceauºescu.

Situaþia din Orientul Mijlociu esteo altã temã abordatã de Ceauºescuîn cadrul reuniunii cu liderul comuniº-tilor italieni. În opinia pãrþii române,trebuia sã se ajungã la o soluþie înceea ce priveºte conflictul israeli-ano-palestinian, în acest sens ONU

având un rol important la Conferinþade la Geneva, altminteri situaþia înzonã se va agrava.

În ceea ce priveºte evoluþia po-liticã în Europa, Ceauºescu a apre-ciat pozitiv modul în care PCI sprijinãguvernul democrat-creºtin a luiAndreotti, chiar dacã nu participã di-rect la guvernare, precum ºi creºte-rea forþelor Partidului Comunist Fran-cez ºi dezvoltarea pozitivã în Spania.

Nu aceleaºi aprecieri au fostfãcute ºi faþã de Republica FederalãGermania, care, în opinia lui Ceau-ºescu încearcã sã preia rolul de þarãconducãtoare în Europa Occiden-talã prin acþiunile sale împotriva par-ticipãrii la guvernare a comuniºtilor.Alegerea lui Brandt ca preºedinte alInternaþionalei Socialiste nu este unfapt pozitiv, deoarece acesta se aflãîntre cei care vor sã împiedice cola-borarea între comuniºti ºi socialiºti.A avut o influenþã directã asupraPartidului Socialist Portughez pentruînlãturarea comuniºtilor de la gu-vernare.

În Statele Unite ale Americii nuvor fi schimbãri esenþiale în politicalor, ambele partide democrat ºi re-publican, ducând o politicã monopo-listã. Administraþiile democrate suntcele care au intervenit în Coreea,Vietnam ºi în Republica Dominicanã,

91

în timp ce administraþiile republicanesunt cele care au pus capãt acestorintervenþii. Nu credem cã aceste si-tuaþii se vor repeta, dar nici faptul cãadministraþia americanã îºi vaschimba politica actualã. În realitate,noua administraþie nu va putea facealtceva decât sã încerce colabora-rea cu þãrile socialiste ºi sã participela soluþionarea problemelor interna-þionale, însã pentru a-ºi atinge avan-tajele proprii.

Cât priveºte miºcarea comunistãºi muncitoreascã, Conferinþa de laBerlin a avut un rol pozitiv, „însã ar fio iluzie sã credem cã documentulfinal de la Berlin însemna renunþa-rea la propria poziþie de cãtre unelepartide semnatare, mai ales în ceeace priveºte tentativele de ingerinþã înpolitica altor partide. (...) Nu existãpentru noi modele unice în ceea cepriveºte drumul spre socialism. Întoate þãrile socialiste actuale – de laURSS pânã la China, România, cuexcepþia Cehoslovaciei ºi a Germa-niei – existã partide de condiþiesubdezvoltatã. Subdezvoltata era ºiclasa muncitoare: în România þãraniierau 75%, iar formele de exercitareale puterii au trebuit sã þinã cont deaceasta realitate. Diferitã este situa-þia în Europa Occidentalã (...) sau înAfrica, unde multe þãri se declarau

pentru o dezvoltare socialistã, deºi nu

au partide comuniste, însã deþin un

rol determinat în exercitarea puterii.”

Enrico Berlinguer releva cã în ceea

ce priveºte chestiunile esenþiale

„existã o largã convergenþã, mai

ales poziþiile celor douã partide cu

privire la miºcarea comunistã ºi a

necesitaþii de respectare a deciziilor

luate de fiecare partid. Italia nu in-

tenþioneazã sã impunã vreun model,

ºi, cu siguranþa alegerea noastrã

pluralistã nu este valabilã pentru

continentul african. Elementul de no-

utate este dat de aprofundarea

acestei cercetãri a Italiei (eurocomu-

nism), atât din punct de vedere al

identificãrii unor puncte de conver-

genþã cu cercetãrile altor partide

comuniste din Europa Occidentalã ºi

cu alte þãri capitaliste dezvoltate,

cum ar fi Japonia.”

În opinia liderului comunist italian,

propunerea lui Ceauºescu privind or-

ganizarea unei conferinþe mondiale

„ar fi utilã pentru realizarea unui

schimb de opinii între partidele co-

muniste, însã, existã pericolul ca

aceasta reuniune sã fie una formalã,

cum a fost cazul celei de la Berlin,

afectându-se astfel creºterea cola-

borãrii între partidele comuniste,

care ar fi mult mai utilã.”

92

În ceea ce priveºte poziþiile PCIfaþã de Republica Popularã Chinezã,Enrico Berlinguer precizeazã cã„exista într-o oarecare mãsurã ºiresponsabilitatea PCI, care uneori aluat decizii pripite ºi greºite”, însãcomuniºtii italieni au fost întotdeaunaîmpotriva unor condamnãri a PCchinez, mai ales datoritã absenþeiunor elemente obiective privind si-tuaþia internã a acestei þãri. Liderulcomuniºtilor italieni a þinut sã subli-nieze cã este o mare diferenþa cândeste vorba despre o exprimare aunei opinii a unui reprezentant alPCI, un lucru care face parte inte-grantã a partidului nostru, ºi, maiales în ultimii ani, PCI nu a lansatcritici la adresa poporului chinez. Auexistat unele opinii inevitabile asu-pra tendinþelor de politicã externã aR.P.C., cum ar fi cea privind poziþiaasiaticã cu privire la Angola ºi Chile,însa acestea nu au fost diferite faþãde cele exprimate de alte þãri socia-liste. (...) Având în vedere cã R.P.Curmãreºte cu mare atenþie presanoastrã, cred cã au realizat binesemnificaþia aceste poziþii, reiterândfaptul cã este vorba despre opinii lanivel de persoanã. Trebuie reflectatbine asupra a ceea ce suntem noi(PCI): se impune atenþie ºi respect,însã nu prin lipsa unor opinii asupra

unor fapte despre care vorbesc toþi.(...) Suntem interesaþi sã creãmcondiþii pentru un raport normal cuP.C.C. (Partidul Comunist Chinez) ºicredem cã acest proces nu va fi uºorºi rapid. Însã, dorim sã atingem acestobiectiv.”

Enrico Berlinguer solicita sprijinulromânilor în ceea ce priveºte activi-tatea desfãºuratã pentru coordona-rea ideologicã a partidelor din þãrilesocialiste, o „activitate care pare sãobstrucþioneze dialectica.” Asupraacestui subiect intervine ªtefanAndrei, care precizeazã cã aceastãactivitate nu este deloc productivã.

„Însã Ceauºescu este insistent.Este în plinã desfãºurare o activitatede coordonare. Noi nu o consideramnici posibilã, nici necesarã. Existãprobleme pe care fiecare þarã tre-buie sã ºi le rezolve singurã ºi nudupã criterii uniforme. Noi de regulãparticipam la aceste reuniuni, dar nuaderãm niciodatã la documente ºipractici care ar putea însemna o co-ordonare. Iar acest lucru este valabilºi pentru alte sectoare (politica ex-ternã) (...). Problema unei bune in-formãri este o problemã realã, deoa-rece o informaþie unilateralã este si-nonimul unei dezinformãri.” Liderulcomunist român insistã asupra uneimai bune informãri cu privire la þãrile

93

socialiste, invocând cã „o anumitãcriticã, uneori exageratã, nu ajutã îna înþelege situaþia realã a respectiveiþãri.”

Referindu-se la mijloacele de in-formare în masã, invocate de EnricoBerlinguer, Ceauºescu se declaranemulþumit de modul în care presacomunistã reflecta realitatea: „presaoccidentalã (inclusiv cea comunistã)nu scrie în manierã adecvatã. Nu vor-besc în sensul idealizãrii sau pentru aevita poziþiile critice. În ceea ce nepriveºte suntem mulþumiþi de modulîn care presa burghezã reflectã Ro-mânia, în timp ce, cea comunistã nuscrie aproape nimic. De exemplu,chestiunea democraþiei. Înþeleg binecum se pune aceastã problemã înItalia sau în Franþa, chiar dacã nuapreciez cã este vorba despre unadevãr absolut cu valabilitate univer-salã. Ar fi util sã faceþi cunoscute pro-cesele de participare a maselor în for-me noi, adunãrile muncitorilor trans-formate în organizaþii decizionale, cre-area la nivel naþional a acestor orga-nizaþii. Sunt toate expresia unor noiforme de conducere ºi de raporturisociale. Nu este vorba de adoptarealor, ci de descrierea acestora.”

În raportul asupra întâlnirii dintreCeauºescu ºi Enrico Berlinguer sespecifica cã dupã reuniunea oficialã,

ªtefan Andrei a adus câteva impresiiºi informaþii suplimentare cu privirela reuniunea de la Bucureºti, undeBrejnev, în discursul sãu, a abordat,printre alte subiecte, ºi tema privindpartidele comuniste din Europa Oc-cidentalã, susþinând cã „cercuri re-acþionare depun orice efort pentru ase separa de partidele din þãrile so-cialiste. Parte din aceste eforturi aumenirea de a disemina iluzia cu pri-vire la posibilitatea unei democrati-zãri a CEE ºi de a ascunde faptul cãprocesul de integrare (inclusiv ale-gerile în Parlamentul European) esteîmpotriva þãrilor socialiste ºi a for-þelor revoluþionare din Occident, pre-cum ºi tentativa de a prezenta NATOnu ca o alianþa agresivã, ci ca un in-strument de apãrare. Sovieticii aucerut partidelor comuniste din þãrilesocialiste sã acorde sprijin pentruclarificarea ideologicã a partidelorcomuniste occidentale, denunþândferm aceste organisme sau procese.Ceauºescu, care a vorbit ultimul lareuniunea de la Bucureºti, a pusaccentul asupra pozitivitãþii dezvol-tãrii ºi consolidãrii partidelor comu-niste italian, francez ºi spaniol, ºiasupra importanþei rezultatelor poli-ticii lor.”

94

ÎNTÂLNIRE CEAUºESCU – PAOLO BUFALINI

(GISELA VASS, RODOLFO

MECHINI) – 20 DECEMBRIE 1980

Dupã ce Bufalini a trecut în re-vista evaluarea pãrþii italiene privindsituaþia internã din Polonia ºi câtevateme de interes la nivel internaþional,Ceauºescu, spre surprinderea comu-niºtilor italieni, a declarat cã „Poloniaa devenit un subiect de discuþii lanivel internaþional, chiar dacã noi(românii) credem cã este un pic camexageratã tentativa de a face o pro-blemã internaþionalã dintr-o stare defapte în Polonia. Existã cercuri careîncearcã sã profite de aceste eveni-mente pentru a discredita socialis-mul în general. ªi noi suntem un picsurprinºi de modul în care partidelecomuniste din Occident au comentatevenimentele poloneze.

În context, Ceauºescu se lansea-zã într-o serie de dezbateri legate deeconomia din Polonia, negând cã arexista în aceastã þarã o situaþie eco-nomicã foarte dificilã ºi afirmând cã„Biserica catolicã a avut un rol impor-tant în stimularea tuturor acþiunilorîndreptate împotriva socialismului,aceasta organizând chiar ºi greveleexistente acum în Polonia. (...) Situa-þia din aceasta þarã nu se poate com-para cu cea din Cehoslovacia din

1968.” Ceauºescu a precizat cã apre-ciazã cã sovieticii nu vor sã intervinãdirect în Polonia, având în vedere cãtrupele sovietice se aflã deja înaceastã þarã, „deoarece sunt con-ºtienþi cã o astfel de acþiune ar puteagenera o creºtere a sentimentuluiantisovietic, cu efect asupra miºcãriicomuniste internaþionale ºi a relaxã-rii între cele douã blocuri mondiale.”

În cadrul reuniunii, Ceauºescu aabordat ºi tema privind Conferinþade la Madrid, cu accent pe necesi-tatea dezarmãrii ºi a securitãþii înEuropa, rãzboiul dintre Iran ºi Irak ºisituaþia din Republica Popularã Chi-nezã (procesul „Banda celor patru”).

Ceauºescu a reamintit dorinþa sade a se vedea la Bucureºti cu EnricoBerlinguer, reiterând ideea lansãriiunui comunicat de presã comun, carear suscita interes în rândul miºcãriicomuniste ºi muncitoreºti ºi în me-diul internaþional.

La finalul întâlnirii, ministrul deexterne ªtefan Andrei a convenit cuPaolo Bufalini asupra unei noi întâl-niri pentru a clarifica unele aspectedezbãtute de Ceauºescu.

PRECIZARE PRIVIND ÎNTÂLNIREA DINTRE

CEAUºESCU ºI PAOLO BUFALINI

Potrivit lui Bufalini, în cadrul în-tâlnirii cu ªtefan Andrei, „ministrul de

95

externe român a corectat unele afir-maþii fãcute de Ceauºescu, asupracãrora cu o zi înainte exponentul PCIîºi manifestase anumite rezerve. Larândul sãu, ªtefan Andrei a declaratcã „situaþia economicã în Poloniaeste gravã (contrar a ceea ce a afir-mat Ceauºescu); existã o aprecierepozitivã asupra comportamentuluiBisericii Catolice; în aceastã perioa-dã; sindicatele dau dovadã de mo-dernizare, însã duºmanii acþioneazã.Încredere cã polonezii vor soluþionaproblema: existã o constituþie, existãlegi, cei ce nu le respectã trebuie pe-depsiþi”.

În concluzie, raportul lui Bufalini,dupã întâlnirea cu S. Andrei, preci-zeazã:

„1. Românii vãd ca un lucru nega-tiv ºi preocupant formarea în Poloniaa sindicatelor autonome ºi a unui plu-ralism (considerându-l incompatibil cusistemul socialist în general ºi cu sis-temul lor, în particular); 2. Sunt împo-triva intervenþiei sovietice ºi considercã ar fi posibil o intervenþie represivãîn Polonia, decisã de autoritãþile gu-vernului ºi a partidelor poloneze, cusprijinul sovieticilor; 3. În ceea ce pri-veºte ipoteza unei intervenþii sovieti-ce, cu siguranþã cã românii au apre-ciat clarificãrile noastre, nelipsite depolemici prieteneºti. Teama lor eradatã de situaþia internã (chiar dacã nuo spun). ªi la ei situaþia economicãeste dificilã. Se tem de «contagiunea»polonezã.”

96

BIBLIOGRAFIE

Arhivele Partidului Comunist Italian, mf 074, Informaþii privind vizita la Bucureºti ºi la

Belgrad a lui Sergio Segre, 1974, pp. 244-253

Arhivele Partidului Comunist Italian, mf 074, Situatione in Romania, Bucharest, 21

decembrie 1973, Silvano Corruppi, pp. 239-243

Arhivele Partidului Comunist Italian, mf. 0288, Notã verbalã a Întâlnirii Ceauºescu-

Berlinguer, Secretariatul PCI, N. 142/S, 19. 01. 1977, p. 192

Arhivele Partidului Comunist Italian, mf 8102, Notã verbalã a Întâlnirii Ceauºescu-Bufalini,

Mechinni, Gisela, 20. 12. 1980, p. 169

Arhivele Partidului Comunist Italian, mf. 8102, Notã verbalã a Întâlnirii Bufalini-Andrei,

13.01.1981, p. 163

Cãrþi scrise

Întrebându-l nu cu multã vreme înurmã pe profesorul Andrei Marga cear revedea ºi ce ar adãuga la o (po-sibilã) a treia ediþie a cãrþii sale „Crizaºi dupã crizã” *, interlocutorul mi-a rãs-puns fãrã înconjur: „Mã tem cã vatrebui sã scot a treia ediþie a cãrþiipentru cã, deocamadatã, criza dinRomânia se adânceºte deoarece seîngroaºã cauzele care au afectat-operiodic: incompetenþa, voracitatea,proasta condiþie moralã a guvernan-þilor”. Deloc surpinzãtoare afirmaþie,dacã ne gândim cã, deºi vorbim pânãla supra-saturaþie despre crizã, o dis-cuþie serioasã, la obiect, despre crizã,la nivel global ºi în România, lipseºte.Sã nu ne facem iluzii! Faptul cã numai este talk-show în care cuvântul„crizã” sã nu fie rostit, nu înseamnãcã decidenþii momentului au realizat

o analizã aplicatã a fenomenului.Dimpotrivã! La noi, guvernanþii nu aufãcut decât sã transforme criza într-unbau-bau în numele cãruia încearcãsã îºi mascheze incapacitatea de agestiona fenomenul ºi de a imple-menta soluþii eficiente. Este poate ºiacesta unul dintre motivele pentrucare o analizã, dincolo de abordãripoliticianist-propagandistice, cum estecartea profesorului Andrei Marga,„Criza ºi dupã crizã”, nu a avut ecoulmeritat!

Punctul de plecare al investigaþieilui Andrei Marga este, prin excelenþã,polemic: „Întrebãrile «cu ce fel de crizã

avem de-a face?», «de unde vine

acestã crizã?» ºi «ce este de fãcut

pentru ieºirea din crizã?» sunt nudoar pe buzele cetãþeanului simplu,care suntem, în definitiv, fiecare,

99

Costurile unei aventuriªerban Cionoff

* Andrei Marga „Criza ºi dupã crizã” ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã. Editura EIKON, 2010

ci ºi în mintea multor specialiºti. „Deaici, decizia de a intra în arenã: „Îmiasum datoria ºi rãspund la întrebã-rile menþionate printr-o confruntarecu problemele cruciale ale crizei ºicu abordãrile consacrate”.

Filosof, prin vocaþie ºi prin forma-þie, Andrei Marga aduce în primul planal discuþiei substanþiale abordãri alecrizelor modernitãþii, de la Hegel (celcare a avut „intuiþia naturii criziale asocietãþii moderne”), Marx (care „aprivit mai profund decât mulþi con-temporani în realitãþile timpului sãu,dar anticipãrile sale au indus erorigrave de evaluare”) ºi ajungând laJurgen Habremas, J.K. Galbraith,Paul Krugmann ºi Jacques Attali.Andrei Marga confruntã aceste abor-dãri ºi detecteazã, în primul rând,punctele lor de convergenþã. Maimult, deºi imaginea curentã a crizeiactuale pune accentul pe dimensiu-nea economicã, Andrei Marga pro-pune o descifrare a fenomenului maicomplexã ºi mai nuanþatã: „Abordã-rile economice au nevoie, însã, de peacum, de emanciparea de cadrele degândire moºtenite, de o împrospãtareºi de noi iniþitive de conceptualizare.”

Datele esenþiale pentru înþelegereagenezei, dimensiunilor ºi implicaþiiloractualei crize gãsim în partea a douaa cãrþii: „Noi abordãri”, demers prin

care autorul re-gândeºte lumea încare trãim. O lume care aspirã sã îºiregãseascã valorile fundamentaleale modernitãþii, recuperându-ºi, prinaceasta, „conºtiinþa, încurajatoare,pentru acþiune.” În acest sens, cartealui Andrei Marga avanseazã ºapte„Premise” pentru posibile modele dedezvoltare. Menþiune specialã armerita, cred, datã fiind încãrcãtura samoralã aparte, pledoaria de a trece„dincolo de egoism”, o pledoarie mo-tivatã ºi susþinutã prin „extinsa des-considerare a grijii pentru celãlalt ºieroziunea vizibilã a conºtiinþei dato-riilor morale”.

Subscriind la acestã remarcã, înconsens cu teza lui Gilles Lipovetskydespre „lichidarea valorilor sacrificaleîn societatea postmoralistã”, cred cãputem dezvolta analiza, în ideea cã„desconsiderarea grijii pentru celã-lalt” este, de fapt, consecinþa duceriipânã la paroxism a politicilor neo-li-berale. Politici care ºi-au au fãcut dinprofitul imediat scop suprem, iar, dinom, doar un mijloc de producþie ºi osursã de câºtig. Am putea merge maideparte, stabilind chiar o semnificati-vã simetrie: dacã modelul economical comunismului s-a prãbuºit (ºi) da-toritã subaprecierii sau chiar a igno-rãrii rolului pieþii, în schimb, modeluleconomic neo-liberal a generat criza

100

(ºi) din cauza supra evaluãrii „mâiniiinvizibile a pieþii”. Fireºte, o aseme-nea obervaþie nu are nimic în comuncu o pledoarie pentru întorcerea laeconomia etatizatã, de comandã…

Cât priveºte modelul propus decãtre Andrei Marga, ar mai fi cred demenþionat ºi cele ºapte teze pe careautorul le avanseazã (pag. 130). Chiardacã sunt formulate negativ (eu aºspune cã… tocmai de aceea!), raþi-unea tezelor este una, prin exce-lenþã, pozitivã, stimulatoare. Citite înspiritul lor, ele dau dau un avertis-ment categoric: „Criza se va repetadacã nu se considerã ºi mai profundvalorile ce orienteazã comportamen-tele umane, cãci criza a apãrut atuncicând valoarea profit a fost izolatã dealte valori.”

În mod cu totul deosebit, cea de-aºaptea tezã formulatã de cãtre AndreiMarga („cea mai eficace politicãanti-crizã se desfãºoarã în perioade-le de absenþã a crizei ºi constã dinaranjamente economice, sociale ºiinstituþionale ce asigurã dezvoltareasustenabilã”), are meritul de a prefaþacel mai incitant capitol al cãrþii: „Crizaîn România”. Poziþia tranºantã aautorului asupra acestui subiect du-reros fusese formulatã din prima pa-ginã a cãrþii: „În pofida speranþeloriniþiale, desigur nerealiste, unele þãri,

precum România, vor fi afectate maidramatic, de criza financiarã ºi econo-micã decât þãrile dezvoltate”. Acum,în capitolul III, Andrei Marga îºi dez-voltã abordarea, aºa încât avem laîndemânã o radiografie, exactã ºi in-cisivã, a crizei economiei ºi societãþiiromâneºti. În primul rând, a cauzelorcare au generat-o ºi o prelungesc:„Abordarea oficialã din România, acrizei financiare ºi economice înce-putã în 2008, este eronatã. (...) Ori,se vede prea bine, s-au luat deja de-cizii de cãtre guvernanþi (la începuttãierea de salarii ºi pensii, apoi tã-ierea de salarii ºi mãrirea TVA, iaracum, previzibil, se va impozita oriceconform acestui fel de a gândi), de-cizii care sunt de la început greºite.”Idee pe care o gãsesc reluatã ºi nu-anþatã în interviul pe care profesorulAndrei Marga mi l-a acordat pentrurevista „Res Publica”: „De fapt, Ro-mânia în criza 2009-2011 confirmãexplicaþia datã de Thomas Mannprãbuºirii Germaniei din anii ’30-’40prin aducerea în administraþie a celormai puþin calificaþi ºi mai corupþi oa-meni din societate.” ªi, mai departe:„România se aflã în aceastã situaþieºi plãteºte costurile enorme aleaventurii.”

Dupã cum apreciazã AndreiMarga, ºi nu cred cã greºeºte,

101

România suferã, azi, de pe urma unei„gândiri înguste”, la care se adaugãcorupþia ºi incompetenþa, absenþa re-formelor reale, desfigurarea demo-craþiei, uzurparea legislaþiei. Aceas-tã radigrafie a „patologiei politicii ac-tuale” vizeazã segmentele majore alerealitãþii româneºti – economia, justi-þia, relaþiile sociale º.a.m.d. Delocîntâmplãtor, Andrei Marga insistã pedomeniul educaþiei, recunoscut cafiind domeniul sãu predilect. Educa-þia fiind spaþiul reflecþiei ºi al acþiuniisociale în care sã se formeze resur-sele umane capabile sã decidã ºi sãrealizeze politicile esenþiale ale pro-gresului societãþii româneºti. Sau,mai ales, spaþiul de unde ar trebui sãporneascã iniþiativele societãþii sau(de ce nu?) ºi ale clasei politice sto-parea declinului pregãtirii profesio-nale ºi a confuziei valorilor.

Experienþa pe care a acumulat-o,ca rector al Universitãþii clujene„Babeº-Bolyai”, ca ministru al educa-þiei, dar, în egalã mãsurã, ca profesorºi cercetãtor, îi conferã, lui AndreiMarga, îndreptãþirea de a formulaacest avertisment categoric: „O þarãcare are nevoie, ca de aer, de per-soane competente ºi integre, capa-bile sã imagineze, sã gândeascã ºisã implementeze soluþii chibzuite,cade astfel pradã unor administratori

nepricepuþi, care o trag în jos.” Ideea

revenind, foarte semnificativ, spre fi-

nalul cãrþii: „Peste toate, cei care ad-

ministreazã România actualã nu în-

þeleg legãtura indisolubilã dintre de-

mocraþie ºi valoarea profesionalã a

reprezentanþilor.” Pentru a conchide:

„Un preþ uriaº, însã, pe care îl plã-

teºte, ceas de ceas, inevitabil, fie-

care cetãþean”.

Luãrile de poziþie ale lui Andrei

Marga (articole, alocuþiuni sau inter-

viuri), reunite în cea de a treia sec-

þiune a cãrþii, confirmã consecvenþa

acestei atitudini civice, atitudine care

îi motiveazã ºi îi susþine pledoaria:

„Dialogul real poate începe din mo-

mentul în care autoritãþile denunþã

suficienþa ºi incompetenþa care le

caracterizezã acum ºi deschid dez-

baterea asupra problemelor grave

ale României.”

Deopotrivã, demonstraþie ºi ple-

doarie despre ºi pentru raportul din-

tre «ºtiinþã» ºi «conºtiinþã» într-o Ro-

mânie aflatã la un ceas de dramati-

cã rãscruce, cartea lui Andrei Marga

este ºi depoziþie moralã a „unui om

care vrea sã înþeleagã ceea ce se

petrece pe terenul economiei ºi care

este convins cã înþelegerea lumii tre-

ce prin considerarea multiplelor per-

spective posibile asupra acesteia”.

102

De aici, întrebarea: „ce ar maiscrie, ce ar adãuga ºi ce ar schimbaAndrei Marga la o a treia ediþie acãrþii sale, Criza ºi dupã crizã?” În-trebare la care, fireºte, autorul estecel mai în mãsurã sã rãspundã. Nude alta dar, în linii mari, profesorulAndrei Marga ºi-a creionat rãspun-sul în finalul interviului pe care mi l-aacordat pentru revista „Res Publica”:

„Sper ca a treia ediþie sã fie ºi ocaziabilanþului unei perioade triste dinistoria þãrii, care se va fi încheiat prinînlocuirea actualei puteri politice ºirevenirea la democraþie, aºa cum s-aîntâmplat în 1918 ºi în 1989”.

Nu ar fi, aºadar, lucru de miraredacã, dupã „Criza ºi dupã crizã”,Andrei Marga sã ne dea o carte des-pre „România, dupã crizã”…

103

Sociologia corpului este un do-meniu nou ºi puþin explorat, un do-meniu de graniþã între sociologia„purã” ºi celelalte ºtiinþe, fiind înca-dratã de specialiºti în rândul aºa-nu-mitelor „sociologii emergente.” Intro-

ducere în sociologia corpului.

Teme, perspective ºi experienþe

întrupate de Laura Grünberg (coor-donator), Editura Polirom, Iaºi, 2010,este o lucrare de referinþã în sociolo-gia româneascã, dedicatã în exclusi-vitate corpului uman ca obiect de cer-cetare sociologicã. Subtitlul Teme,

perspective ºi experienþe întrupate

ne indicã obiectivele autorilor – pre-zentarea unor subiecte ºi perspec-tive teoretice imanente sociologieicorpului. De altfel, domeniul estedestul de controversat în rândul so-ciologilor fiind repudiat de cãtre uniidintre aceºtia ºi îmbrãþiºat de cãtre

alþii, aºa cum lasã sã se înþeleagã ºicoordonatoarea volumului în Cuvânt

înainte: „Cu toate eforturile teoreticeconturate în sociologia corpului înultimul deceniu, sociologia în gene-ral ºi sociologia româneascã în par-ticular cautã argumente ºi imbolduripentru a se întrupa, adicã pentru aputea deveni prietenoase faþã decorp” (p. 11).

Un principal reproº adus sociolo-giei corpului este acela cã nu reu-ºeºte sã surprindã ºi sã explice princercetãrile pe care le realizeazãadevãrate probleme sociale. Autoriiacestei lucrãri atrag atenþia cã lucru-rile nu stau deloc aºa. Susþinãtoriisociologiei corpului ºi a sociologiiloremergente apreciazã cã sunt cel pu-þin trei lucruri importante care pot fireproºate sociologiei moderne: secentreazã pe subiecte ce sunt ºi

104

„Sociologia în carne ºi oase”Drd. Constantin-Ovidiu Craiu

probleme sociale aflate pe agendapublicã; este dependentã de socio-logia clasicã fondatoare de trend ºide teoriile acesteia ºi nu în ultimulrând, exploreazã foarte puþin din do-meniile de graniþã, preluând puþin ºiincoerent din ºtiinþele exacte. Repro-ºurile nu sunt pe deplin întemeiate.Sociologia nu a abordat întotdeaunasubiecte care sunt probleme aflate peagenda publicului. Ramuri precumsociologia matematicii, sociologiamedicalã ºi sociologia vizualã suntdoar câteva exemple care aratã cãsociologii au tratat în trecut ºi alte te-me care nu erau neapãrat pe agen-da publicului. Direcþiile de studiu maisus enunþate pot fi un contraargu-ment ºi împotriva ideii cã sociologiaa explorat foarte puþin domeniile degraniþã. Sociologia a adus pe agen-da publicã unele subiecte prin expli-caþiile pe care le-a oferit. Influenþaagendei publice asupra cercetãrilorsociologice existã ca un epifenomen.Ea nu afecteazã calitatea studiilor ceau ca subiect probleme sociale aflatepe agenda populaþiei. O cercetare peaceastã temã ar putea fi binevenitã.Dependenþa sociologiei moderne desociologia clasicã poate fi pusã laîndoialã. Astãzi, ar fi foarte greu deexplicat structura socialã doar în ter-menii ºi teoriile sociologiei marxiste.

Sperãm cã demersul acestor ti-

neri cercetãtori nu este ºi el dictat de

„modã” ºi va fi continuat de lucrãri

importante în acest domeniu, ºtiut

fiind cã, în ultimul timp a crescut in-

teresul pentru subiectele sociologii-

lor emergente ºi la noi în þarã (socio-

logia emoþiilor, sociologia timpului).

Lipsa unor teorii clasice în dome-

niul sociologiei corpului nu constituie

pentru aceºti cercetãtori un impedi-

ment în articularea demersului ºtiin-

þific. În paginile cãrþii putem lua cu-

noºtinþã cu „deschizãtorii de drum”

în acest domeniu: Jean Baudrillard,

Jean-Claude Kauffman, Thomas

Csordas ºi mulþi alþii. Pe lângã aceº-

tia regãsim o serie de autori consi-

deraþi deja clasici ai sociologiei dato-

ritã influenþei majore pe care au exer-

citat-o asupra cercetãrilor actuale

(Marcel Mauss, Georg Simmel,

Anthony Giddens, Michel Foucault,

George Ritzer, Pierre Bourdieu) ºi

care au atins doar tangenþial subiec-

te specifice sociologiei corpului. Din

acest punct de vedere „iconoclasmul”

coautorilor meritã apreciat. Renun-

þarea la canoanele sociologiei cla-

sice ar trebui, în opinia mea sã con-

stituie un nou imbold pentru dezvol-

tarea unei sociologii româneºti com-

petitivã la nivel internaþional.

105

Lucrarea este structuratã în douãpãrþi. Partea întâi este dedicatã unoreseuri care au rolul de a „întemeia”demersul ºtiinþific, iar partea a douacuprinde o serie de cercetãri desprecorp.

Rigiditatea cu care a fost scrisãprima parte poate atrage atenþia citi-torului. Scrisul aparent greoi, cumulte citate ar putea crea reacþii derespingere pentru cei mai puþinfamiliarizaþi cu un astfel de discurs.Însã, cei care au avut exerciþiul par-curgerii lucrãrilor lui Jean Baudrillard(destul de prezent ºi ca autor citat îneseurile acestei pãrþi) vor recunoaºteun stil uºor asemãnãtor.

Nu pot sã nu menþionez despreprima parte a lucrãrii Introducere însociologia corpului. Teme, perspec-tive ºi experienþe întrupate cã puneîn discuþie o serie de subiecte stu-diate ºi pânã acum în sociologie pre-cum nudismul, frumuseþea ºi rolul ei înrelaþiile sociale, genul ºi diferenþele degen, sexualitatea. Ineditã este însãperspectiva din care au fost abordateaceste subiecte, metaforic exprimatãde cãtre autori ca „sociologie întru-patã, sociologie în carne ºi oase” (p. 39). Pe lângã aceste subiecteatrag atenþia probleme etico-sociale

precum transplantul sau tortura deþi-nuþilor ºi a prizonierilor de rãzboi.

Arta româneascã ºi universalã nueste nici ea neglijatã. Ileana Pintilieºi Costel Cioancã privesc arta ca fi-ind rezultatul influenþei societãþii ºi avalorilor sale. Producþiile culturalesunt pentru aceºtia expresia aceluiZeitgeist – concept creat de cãtreVoltaire ºi dezvoltat de cãtre GeorgWilhelm Friedrich Hegel. În concep-þiile lui Hegel ºi Voltaire aceste pro-ducþii culturale nu pot transcende„spiritul vremii”, ba chiar mai multsunt în acord cu valorile ºi cunoºtin-þele umanitãþii la momentul în careacestea au fost realizate.

Partea a doua a cãrþii devine sa-vuroasã ºi mult mai uºoarã de citit.Rigiditatea primei pãrþi a lucrãrii esteabandonatã în favoarea unei scriituriplãcute. Theodora-Eliza Vãcãrescu,în deschiderea celei de-a doua pãrþi,realizeazã un interviu cu unul dintrecei mai cunoscuþi sociologi români –Zoltán Rostás. Tema interviului estecu totul inovatoare, la fel ºi gândurileexprimate de cãtre intervievat în pa-ginile lucrãrii. Avem de-a face cu unZoltán Rostás încorsetat de „rolul debolnav”1 dar eliberat, în final, printr-ovoinþã aparent supraumanã. Zoltán

106

* Concept lansat de cãtre Talcott Parsons în 1951 în lucrarea The Social System. Parsonsspune cã boala implicã o disfuncþionalitate fizicã dar are ºi numeroase implicaþii din perspec-tiva socialã (scutirea bolnavului de responsabiltãþile rolului lui social, acceptarea/respingereade cãtre cei din jur etc).

Rostás lasã sã se înþeleagã cã boalanu a fost numai un eveniment tragicîn viaþa sa, ci un moment de cotiturãdin care se pot extrage o serie deînvãþãturi. Optimismul intervievatuluiar reabilita ºi cel mai depresiv paci-ent ºi ar putea da imbold multor su-ferinzi de aceeaºi boalã, aflaþi lalimita rãbdãrii.

Fotbalul feminin, o temã desprecare s-a scris foarte puþin poate ºidatoritã faptului cã nu exista pânã lamomentul apariþiei acestei lucrãri operspectivã de explicare aºa cum afost propusã de cãtre sociologiacorpului (practicantele fotbalului vãdacest sport ca pe o modalitate dedezvoltare a corpului ºi a proprieipersonalitãþi spre deosebire de ceidin jur care le privesc ca niºte „ciu-date”, fãrã a avea capacitatea de aînþelege fenomenul), apare în parteaa doua a acestei lucrãri. Însã, per-sonal consider cã una dintre cele maiinteresante cercetãri introduse în ceade-a doua parte a lucrãrii este „Pri-mineli ºi sulimanuri: despre igienã ºimodernitate”. Studiul acesta esterealizat de cãtre un istoric într-o ma-nierã care nu lasã impresia unei lipsede rigurozitate sociologicã. Titlul capi-tolului poate fi greu de înþeles avândîn vedere cã are în compoziþie douãarhaisme. O explicare a ceea ce

conþine cercetarea este absolut ne-cesarã. Constanþa Vintilã-Ghiþulescu,aºa se numeºte autoarea cercetãrii,îºi propune sã surprindã din punctde vedere sociologic care au fostschimbãrile ce s-au produs în spaþiulsocial românesc în ceea ce priveºteigiena, frumuseþea precum ºi în „stan-dardele etice” ce þin de modurile deînfrumuseþare. Veþi rãmâne cu sigu-ranþã captivaþi de modul în care sefãcea curãþirea corpului în secoleletrecute, care era îmbrãcãmintea bo-ierilor români ºi a oamenilor de rând,ce impresii aveau strãinii despreaspectul ºi igiena românilor, despresexualitatea la români ºi despre bo-lile cu transmitere sexualã, despre„sulimanuri” (cuvânt ce ar putea fitradus astãzi prin „fard”) ºi implica-þiile sociale ale unor astfel de prac-tici, precum ºi despre multe alte su-biecte. Deºi scurtã, cercetarea estecomparabilã, din punctul de vedereal modului plãcut de a scrie cu lucrã-rile lui Neagu Djuvara.

Nici celelalte cercetãri ale celeide-a doua pãrþi a cãrþii nu sunt maipuþin interesante. Subiecte precumbody building-ul ºi tatuajele, pãrulºi însemnãtatea lui socialã atrag ºiele prin originalitatea explicaþiilor so-ciologice propuse de cãtre cei carele-au abordat. Un exemplu de studiu

107

sociologic interesant prin explicaþiilepe care le propune este „Pãr ºi ca-pital social” realizat de cãtre CristinaMihaela Stan. Autoarea aratã cã ofemeie cu o tunsoare foarte scurtãeste o femeie „castratã simbolic”,pãrul lung fiind asimilat de cãtre so-cietatea româneascã (ºi nu numai)ca un simbol al sexualitãþii feminine.Consider totuºi cã se impune o maibunã susþinere empiricã a celor afir-mate. În acest sens rezultatele aces-tei analize empirice, bazatã exclusivpe date calitative ar necesita replica-re prin metode cantitative (o anchetãsau un experiment).

Introducere în sociologia corpu-lui. Teme, perspective ºi expe-rienþe întrupate este importantã de-oarece aduce în atenþia sociologilorromâni o serie de concepte mai puþin

cunoscute ºi folosite precum: mascu-linitatea hegemonicã, corporealitate,somatomanie, corpuri transgresive.

Lectura lucrãrii nu ar trebui sã lip-seascã niciunui cercetãtor cu preo-cupãri în domeniul sociologiei corpu-lui. Astãzi studenþii sunt îndemnaþisã citeascã lucrãrile clasicilor socio-logiei (Weber, Durkheim, Marx) rã-mânând, mai târziu tributari în cerce-tãrile lor „canoanelor” sociologieiclasice. O astfel de carte poate ge-nera interesul pentru temele sociolo-giilor emergente.

Închei printr-un citat care ar trebuisã îndemne la reflecþie: „Deºi clasiciigândirii nu au plasat corpul în cen-trul teoriilor lor, în modernitate sim-bolismul ºi aspectele culturale ºi so-ciale ale corpului au devenit subiectde investigaþie sociologicã” (p. 249).

108

LISTA COLABORATORILOR

• Ioan Alexandru, prof. univ. dr.

• Maria Angelescu-Artene, diplomat, doctorand în ºtiinþe politice

• ªerban Cionoff, ziarist

• Constantin-Ovidiu Craiu, doctorand în sociologie

• C.M. Drãgan, prof. univ. dr.

• Cristóbal de La Fuente, profesor la o reputatã Universitate americanã, analist al mediuluipolitic ºi social latino-american

• Sonia Cristina Stan, sociolog, ziarist

• Corneliu Zeanã, medic, conf. univ. dr.

Trãim înconjuraþi de fantasme. Fantasmele trecutului, ale viitorului ima-ginat ºi ale prezentului închipuit.PUNCTUL CRITIC priveºte prezentul fãrã intermediari ºi fãrã cosme-tizãri. Dacã diavolul se ascunde în amãnunte, rãul se ascunde în reali-tate. Pentru a-l înlãtura trebuie mai întâi identificat, iar pentru asta tre-buie sã avem curajul sã privim realitatea în faþã.

Dacã ne raportãm la populaþia în vârstã de peste 38 de ani (adicã per-soanele adulte care aveau în 1989 peste 18 ani) constatãm cã 72%din totalul acesteia se considera „foarte fericit” ºi „destul de fericitã”înainte de 1989. Aceeaºi oameni (mai în vârstã astãzi) se considerã„fericiþi” în prezent doar în proporþie de 47% (4% – foarte fericiþi), învreme ce 51% se considerã „nefericiþi” (7% – foarte nefericiþi).

De-a lungul celor douãzeci de ani de la prãbuºirea comunismului în þaranoastrã, alte categorii socio-ocupaþionale au început sã resimtã fricasocialã mai difuz sau mai intens. Odatã cu criza economico-financiarãpe care o traversãm, frica de ºomaj a luat locul fricii de a-þi pierde liber-tatea sau chiar viaþa. Se menþine frica de a pierde viitorul copiilor, încondiþiile abandonului ºcolar determinat de sãrãcie, al introducerii taxelorpentru învãþãmântul superior, al lipsei locuinþelor ºi locurilor de muncã.