NUMERALUL- statut morfosintactic-

Încercarea de a reconsidera poziţia numeralelor printre celelalte părţi de vorbire a preocupat mult timp cercetările gramaticale. În gramaticile mai vechi, „numeralul nu constituia o categorie în sine, întrucât era vorba de adjective, pronume, substantive , adverbe” (T. Cipariu 1869şi Eliade Rădulescu 1828). În Gramatica limbii române 1966, Al Graur defineşte numeralul ca fiind „partea de vorbire care se declină şi exprimă un număr, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare”. Deşi este prezentat ca o parte de vorbire de sine stătătoare, numeralul nu are un statut morfosintactic propriu ,ci este preluat de la alte părţi de vorbire.

Valorile gramaticale ale numeralului: Valoare substantivală

o În operaţii numerice: Unu cu unu fac doi.o În nume de străzi, ani, trenuri etc: strada 15, ora 7, anul 2010

Valoare adjectivală Valoare pronominală

o Ambii au venito Primul îmi place.

Valoare adverbialăo Cauzele sunt: unu criza financiară, doi lipsa interesului.o Tatăl meu munceşte triplu.

Categorii gramaticale specifice Categoriile de flexiune ale numeralului sunt genul şi cazul, numărul nu este o categorie de

flexiune deoarece suportul material al numeralului este în radical, nerealizându-se în flectiv Tipurile de numeral:

Cardinal: unu, doi, trei etc Ordinal : primul, al doilea, al treilea etc Colectiv : ambii, tustrei etc Distributiv : câte unul, câte doi etc Fracţionar : pătrime, doime etc Multiplicativ : dublu, triplu, întreit etc Adverbial : o dată, de două ori etc

Al. Graur Gramatica limbii române:1966Numeralele sunt de două feluri: cardinale şi ordinale.

Numeralele cardinale exprimă un număr sau determinarea numerică a obiectelor.Numeralele cardinale au mai multe forme:

propriu-zise: până la 19 inclusiv, se comportă ca un adjectiv faţă de substantivul determinat (se leagă direct de subst pe care îl însoţeşte), de la 20 înainte se comportă ca un subst. şi de aceea se leagă prin prepoziţia de de subst. pe care îl însoţeşte

colective: exprimă însoţirea (au forme deosebite după gen ex. amândoi/amândouă la fel ca doi/două, dar se deosebesc de acesta prin forma de G-D: amândurora)

fracţionare: se folosesc pentru denumirea unei fracţii, cu excepţia numeralelor jumătate şi sfert, se formează de la numeralele cardinale propriu-zise plus sufixul –ime: doime, zecime etc. Numeralul fracţionar nu apare ca determinant adjectival.

multiplicative: arată în ce proporţie creşte o cantitate. Acestea sunt adjective (îşi schimbă forma după gen , număr şi caz) şi adverbe.

distributive: exprimă repartizarea şi gruparea numerică a obiectelor (câte plus nr cardinale p-z). Pot avea valoare substantivală sau adjectivală.

adverbiale (de repetiţie) : arată de câte ori se îndeplineşte o acţiune sau în ce raport numeric se află o cantitate a unui obiect faţă de aceeaşi cantitate a altui obiect. Acest tip de numerale sunt adverbe.

Numeralele ordinale- exprimă prin numărare ordinea sau locul pe care obiectele sau acţiunile îl ocupă într-o înşirare. Au forme deosebite după genuri (masc. Întâiul, fem. Întâia )

Pot avea rol de adjectiv, substantiv sau adverb (pe langă un verb)

Sructura morfologică a limbii române contemporane, 1967- Iorgu Iordan, Valeria Guţu Romalo, Alexandru Niculescu

Clasa numeralelor cardinale (propriu-zise ) se defineşte prin interferenţa faţă de categoria numărului şi a determinării(nu pot fi articulate) şi începând cu trei, prin lipsa morfemelor de gen. Această situaţie îi conferă numeralului un tip propriu de flexiune- un argument bun pentru a fi considerat o clasă morfologică distinctă. Numeralul cunoaşte categoriile de gen şi caz şi înregistrează categoria ordinii.

În cadrul grupului nominal, numeralul ocupă poziţia de centru sau poziţia de adjunct (modificator). În această dublă posibilitate, numeralul se situează în acelaşi grup cu substantivul şi pronumele, opunându-se adjectivului care nu funcţionează decât ca modificator.

Numeralul cardinal este numeralul prin excelenţă, stă la baza tuturor celorlalte compuse sau construcţii numerale. Exprimă o noţiune numerică strictă.

Numeralul ordinal apare ca o formă flexionară a numeralului cardinal şi arată ordinea a obiectelor unele faţă de celelalte. Este format din segmentele a…a (morfem discontinuu care indică ordinea), ..le (morfem discontinuu de gen- se realizează opoziţia de gen) şi numeralul cardinal.

Întâi- invariabil (aflat după substantiv nu primeşte articol, nu îşi schimbă forma), după DOOM2, se acceptă şi clasa întâia

Celelalte forme sunt considerate de gramatica tradiţională ca subclase ale numeralului. Aceastea se orientează spre alte părţi de vorbire. În general se caracterizează prin distribuţie substantivală, adjectivală şi adverbială.