Acelasi loc iubit umbrestiSi-un colt de cer intreg cuprinzi,Nuc falnic, straja din povestiDeasupra casei parintestiAceleasi crengi intinziDe veacuri fruntea nu ti-o temi,Tii piept cand vin furtuni navalO, de-ai putea sa mai rechemiLa poala ta si-acele vremiDe trai patriarhal!Acel sirag de mandre veriDe cari mi-aduc aminte-abiaAsemeni unor dragi pareriCe-au leganat in mangaieriCopilaria meaO, de-ai putea sa mai aduniAlaiul de copii vioiCe-n hora se-nvarteau nebuniSi toamna faureau cununiDin vestedele-ti foi!Dar unde-s brudnicii copiiSi unde-s rasetele lor?Potecile-au ramas pustiiSi-i napadit de balariiPustiul din pridvorDe mult s-au risipit si-aceiBatrani ce-n umbra i-au statutLa sfaturi cu parintii mei,Si frunza ce-o calcara eiTarana s-a facut!Strajer mare , mai ti-amintesti?Tu singur, inca neinfrant,De-amar de ani adapostestiRuina casei parintestiPe care azi o cant!