ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ - umfst.ro · ÎntrebĂri tip pentru examenul de...
39
ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013 PROGRAM DE STUDIU ASISTENȚĂ DE FARMACIE
Transcript of ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ - umfst.ro · ÎntrebĂri tip pentru examenul de...
ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013
PROGRAM DE STUDIU
ASISTENȚĂ DE FARMACIE
2
1. Administrarea sublinguală medicamentelor are următoarele avantaje:
A). Absorbtia rapida a substantelor liposolubile;
B). Evitarea primului pasaj hepatic;
C). Favorizeaza absorbtia medicamentelor puternic ionizate;
D). Sunt necesare doze mai mici de medicament;
E). Permite absorbţia in proportie mare a sarurilor cuaternare de amoniu.
2. Calea orala nu este utilizabila pentru:
A). substantele inactivate de enzimele proteolitice;
B). substantele inactivate in mediu acid;
C). medicamentele cu coeficient de extractie hepatica ridicat (peste 80%);
D). antibiotice cu spectru larg, datorita fenomenelor de dismicrobism;
E). substante cu indice terapeutic mic.
3. Un medicament traversează membranele biologice, dacă este:
A). liposolubil;
B). neionizat;
C). ionizat;
D). legat de proteinele plasmatice;
E). nelegat de proteinele plasmatice.
4. Medicamentele agoniste (totale):
A). prezinta afinitate pentru receptori specifici si nu au activitate intrinseca;
B). au afinitate pentru receptori si activitate intrinseca avand efect propriu asupra
receptorilor;
C). prezinta doar afinitate pentru receptori;
D). nu prezinta afinitate pentru receptori, dar prezinta activitate intrinseca;
E). blocheaza receptorii, avand afinitate mare pentru acestia.
5. Sunt reacţii alergice de tip II (citotoxic-citolitic) care pot fi produse de medicamente:
A). trombocitopenie, leucopenie;
B). şoc anafilactic;
C). dermatită atopică;
D). glomerulonefrită;
E). boala serului.
6. Adrenalina este contraindicată în:
A). şocul anafilactic
B). hipertensiune arterială, ateroscleroză
C). angină pectorală
D). aritmii ventriculare
E). asociere cu anestezicele locale
7. Dopamina fiind o catecolamină cu efect de activare a receptorilor alfa şi beta
adrenergici:
A). la doze mici dilată arterele renale, mezenteriale, coronariene, cerebrale
B). la doze mari dilată arterele renale, coronariene, cerebrale
C). C.la doze mici creşte debitul urinar, diureza şi natriureza
D). D.dozele mari are acţiune alfa-adrenergică evidentă
E). E.este mediator chimic în SNC, concentraţia sa fiind scăzută în parkinsonism
8. Parasimpatomimeticele produc:
A). stimularea muşchilor netezi din bronhii, tubul digestiv, vezica urinară, muşchii
circulari ai irisului
B). bradicardie
C). stimularea glandelor exocrine (hipersecreţie)
D). relaxarea muşchilor netezi din bronhii, tub digestiv
3
E). tahicardie
9. Neostigmina se utilizează:
A). în atonia intestinală postoperatorie, constipaţie atonă
B). în retenţie urinară postoperatorie şi post-partum
C). ca anticurarizant pentru antagonizarea curarizantelor antidepolarizante
D). în astmul bronşic şi ileus mecanic
E). în parkinsonism, obstrucţie urinară
10. Care dintre următoarele efecte sunt caracteristice atropinei?
A). antisecretor
B). antispastic neurotrop
C). antispastic musculotrop
D). antiglaucomatos
E). midriatic
11. Beta-adrenoliticele sunt utilizate în cardiopatia ischemică fiindcă:
A). dilată venele coronare
B). scad contractibilitatea şi consumul de oxigen al miocardului
C). inhibă tahicardia excesivă
D). se pretează pentru combaterea crizelor de angină pectorală vasospastică
E). se pretează pentru prevenirea crizelor anginoase
12. Activarea receptorilor de tip beta1 produce:
A). cresterea frecventei miocardice;
B). stimularea miocardului contractil si excito-conductor
C). inhibarea lipolizei;
D). contractia muşchiului neted radial al irisului cu midriaza;
E). dilatarea muşchilor netezi vasculari, arteriolari şi venosi
13. Adrenalina este indicata in:
A). manifestari alergice grave, boala serului;
B). socul anafilactic - ca medicatie de electie;
C). angina pectorala;
D). ateroscleroza;
E). tratamentul de fond al astmului bronsic
14. Beta-adrenoliticele prezinta urmatoarele acţiuni:
A). antihipertensivă;
B). antianginoasă;
C). antiaritmică;
D). glaucomatogenă;
E). antiaterogenă, scăzând colesterolul, trigliceridele şi crescand HDL
15. Din categoria neurosimpatoliticelor fac parte:
A). Levodopa;
B). Alfa-metildopa;
C). Carbidopa;
D). Dobutamina;
E). Dopamina.
16. Care dintre urmatoarele medicamente se utilizeaza ca bronhodilatator in astmul
bronsic?
A). Pirenzepina;
B). Homatropina;
C). Propantelina;
D). Oxifenoniu;
E). Ipratropiu.
4
17. Care dintre următoarele efecte caracterizează parasimpatoliticele?
A). midriază;
B). efect antispastic;
C). creşterea presiunii intraoculare;
D). efect vagolitic;
E). creşterea peristaltismului intestinal
18. Care dintre urmatoarele medicamente sunt eficace în marele rau epileptic („grand
mal”)?
A). Fenobarbitalul;
B). Fenitoina;
C). Carbamazepina;
D). Etosuximida;
E). Acidul valproic.
19. Fenobarbitalul administrat cronic în doze mari produce:
A). anemie megaloblastică;
B). osteomalacie;
C). hiperplazia gingiilor;
D). inhibiţie enzimatică;
E). hipertensiune arterială.
20. Fenobarbitalul este utilizat în terapie ca:
A). sedativ
B). hipnotic de alternativă
C). narcotic
D). analgezic
E). anticonvulsivant-antiepileptic
21. Benzodiazepine cu proprietăţi antiepileptice-anticonvulsivante marcate sunt:
A). Clordiazepoxid
B). Clonazepam
C). Diazepam
D). Midazolam
E). Medazepam
22. Dintre medicamentele enumerate care sunt utile în micul rău epileptic?
A). Fenitoina
B). Carbamazepina
C). Acidul valproic
D). Primidona
E). Fenobarbital
23. Inhibă DOPA-decarboxilaza în periferie şi cresc biodisponibilitatea Levodopa în
SNC:
A). Benserazida
B). Metildopa
C). Carbidopa
D). Selegilina
E). Bromocriptina
24. Care din următoarele mecanisme farmacodinamice pot restabili echilibrul între
sistemele dopaminergic şi colinergic în boala Parkinson ?
A). utilizarea de antagonişti dopaminergici, de preferinţă prin blocarea selectivă a
receptorilor D2
B). utilizarea unor anticolinergice centrale
C). inhibarea MAO de tip B
5
D). folosirea unor medicamente care favorizează eliberarea dopaminei sau
stimularea directă a receptorilor dopaminergici
E). utilizarea unor anticolinesterazice cu acţiuni centrale
25. Trihexifenidilul:
A). poate produce uscăciunea gurii, dificultăţi la urinare şi constipaţie
B). poate produce bradicardie sinusala
C). creşte disponibilul de dopamină la nivelul sistemului nigro-striat, fiind un
medicament antiparkinsonian eficace
D). este contraindicat în glaucom
E). produce cresterea tranzitului gastro-intestinal
26. Care dintre următoarele barbiturice au durată de acţiune lungă:
A). Fenobarbitalul;
B). Amobarbitalul;
C). Tiopentalul sodic;
D). Barbitalul;
E). Ciclobarbitalul.
27. Care dintre urmatoarele medicamente este hipnoinductor cu structura
benzodiazepinica?
A). Nitrazepam;
B). Flunitrazepam;
C). Zopiclona;
D). Glutetimida;
E). Metaqualona.
28. Sunt benzodiazepine cu proprietăţi predominant hipnoinductoare:
A). Medazepam
B). Nitrazepam
C). Flunitrazepam
D). Clonazepam
E). Midazolam
29. Tranchilizantele minore produc următoarele efecte:
A). anxiolitic, sedativ, hipnoinductor
B). antipsihotic
C). anticonvulsivant-antiepileptic
D). relaxant muscular
E). antiparkinsonian
30. Tranchilizantele minore (anxiolitice) sunt indicate în:
A). sindrom anxios, nevroze anxioase, tulburari psihosomatice;
B). insomnii psihogene nevrotice, ca hipnoinductoare (nitrazepam, flunitrazepam);
C). intoxicatia alcoolică acută;
D). miastenia gravis – pentru actiunea miorelaxantă ;
E). starile spastice ale musculaturii striate (diazepamă).
31. Mecanismul de acţiune al benzodiazepinelor la nivel neuronal se poate produce prin:
A). potentarea neurotransmisiei inhibitoare mediata de GABA, cu cresterea frecventei
deschiderii canalelor de Cl- (hiperpolarizare şi inhibiţie);
B). blocarea canalelor de sodiu;
C). blocarea receptorilor dopaminergici D1 si D2;
D). blocarea receptorilor adenozinei;
E). blocarea receptorilor GABA-ergici, cu creşterea frecvenţei de închidere a
canalelor de Cl- şi împiedicarea influxului de Cl-
32. Barbituricele:
6
A). accentuează acţiunea mediatorului sinaptic inhibitor GABA
B). cresc concentraţia GABA în sistemul nervos central
C). scad concentraţia GABA în sistemul nervos central
D). scad eliberarea GABA la nivelul sinapselor GABA-ergice
E). inhibă reabsorbţia GABA
33. Clorpromazina are efect:
A). antipsihotic
B). sedativ
C). anticolinergic
D). -adrenolitic
E). antiparkinsonian
34. Care dintre neurolepticele enumerate sunt neuroleptice fenotiazinice?
A). Clorpromazina
B). Tioridazina
C). Trifluoperazina
D). Clorprotixen
E). Droperidol
35. Care dintre medicamentele enumerate sunt neuroleptice derivate de butirofenonă?
A). Proclorperazina
B). Flupentixol
C). Droperidol
D). Haloperidol
E). Penfluridol
36. Haloperidolul:
A). este un compus butirofenonic
B). are proprietăţi antipsihotice marcate
C). blochează receptorii dopaminergici
D). produce reacţii motorii extrapiramidale
E). are proprietăţi antiparkinsoniene prin mecanism dopaminergic central
37. Tipurile de receptori opioizi implicaţi în efectul analgezic al morfinei sunt :
A). Miu ()
B). Kappa ()
C). Delta ()
D). Alfa (
E). Beta ()
38. Morfina este contraindicată:
A). la sugari şi copii mici sub 2 ani
B). în edem cerebral, traumatisme craniene
C). în edem pulmonar acut
D). în neoplasme
E). în insuficienţă respiratorie centrală
39. Morfina este indicată în:
A). edem pulmonar acut
B). edem cerebral
C). dureri neoplazice
D). stări convulsive
E). infarct miocardic
40. Care dintre următoarele opioide au efecte de tip agonist-antagonist?
A). Petidina
B). Pentazocina
7
C). Nalbufina
D). Naloxona
E). Buprenorfina
41. Care dintre opioidele enumerate mai jos se utilizează în neuroleptanalgezie, alături
de droperidol?
A). Petidină
B). Metadonă
C). Pentazocină
D). Fentanil
E). Nalbufina
42. Precizati care sunt efectele rezultate in urma activarii receptorilor opiozi de tip :
A). analgezie supraspinala (1)
B). midriază;
C). euforie;
D). stimularea centrului respirator (1);
E). deprimarea centrului respirator (2).
43. Morfina:
A). excită centrul respirator
B). deprimă centrul respirator
C). stimulează centrul vomei (doze mari)
D). deprimă centrul vomei (doze mici)
E). produce mioză
44. Intoxicaţia acută cu morfină se tratează cu:
A). Metadonă
B). Naloxonă
C). Nalorfină
D). Respiraţie artificială (susţinerea respiraţiei)
E). Cafeină i.v.
45. Paracetamolul:
A). are efect analgezic si antipiretic moderat;
B). are actiune antiinflamatoare;
C). este toxic hepatic la doze mari;
D). nu are actiune antiinflamatoare nici la doze mari;
E). inhibă centrul tusei la nivel bulbar.
46. Medicamentele analgezice-antipiretice produc:
A). efect analgezic moderat;
B). euforie;
C). toleranţă;
D). deprimare respiratorie;
E). farmacodependenţă.
47. Aspirina are urmatoarele reacţii adverse/efecte secundare:
A). efect ulcerigen;
B). hipocoagulare cu favorizarea hemoragiilor;
C). bronhoconstrictie;
D). vasoconstricţie arteriolară periferică;
E). hipercolesterolemie;
48. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele efecte in functie de dozele utilizate:
A). antiagregant plachetar la doze mici (0,1-0,2 g/zi);
B). analgezic-antipiretic la doze de 0,5 g de 4 ori/zi;
C). analgezic-antipiretic la doze mici 0,075-0,1 g/zi;
8
D). antiinflamator in doze mai mari de 3 g/zi;
E). antiagregant palchetar la doze de 2 g/zi.
49. Utilitatea clinică a AINS constă în:
A). inhibiţia agregării plachetare
B). efectele antiinflamator, analgezic, antipiretic datorate inhibării producerii
prostaglandinelor
C). tratarea astmului bronşic, pe care îl influenţează favorabil reducând inflamaţia şi
edemul mucoasei
D). scăderea secreţiei gastrice
E). sedare
50. Acidul acetilsalicilic:
A). este antiinflamator, antireumatic prin blocarea ireversibilă a ciclooxigenazei
B). este antiagregant plachetar în doze mici
C). diminuă edemul mucoasei la bolnavii cu astm bronşic, datorită acţiunii
antiinflamatoare
D). are efect ulcerigen
E). la doze toxice poate produce tulburări de echilibru, tinitus
51. Medicamentele AINS sunt contraindicate sau se utilizează cu precauţie:
A). în guta, deoarece cresc uricemia:
B). în ulcer gastro-duodenal, datorita inhibarii formarii de mucus;
C). la sfarsitul sarcinii;
D). în astm bronsic;
E). în dismenoree.
52. Antiinflamatoarele nesteroidiene cu T1/2 foarte lung (42-72 ore) sunt:
A). Acid acetilsalicilic
B). Indometacina
C). Diclofenac
D). Ibuprofen
E). Piroxicam
53. Având T1/2 relativ scurt (1-3 ore) de obicei se administrează în 3-4 prize:
A). Naproxen
B). Ibuprofen
C). Diclofenac
D). Fenilbutazonă
E). Ketoprofen
54. Antiinflamatoarele nesteroidiene acţionează prin:
A). inhibarea fosfodiesterazei;
B). stimularea adenilat-ciclazei;
C). inhibarea lipooxigenazei;
D). inhibarea ciclooxigenazei;
E). stimularea fosfolipazei A2.
55. Glucocorticoizii sunt indicaţi în:
A). insuficienţa suprarenală acută, cronică
B). boli inflamatorii
C). manifestări alergice
D). osteoporoză, tromboflebită
E). infecţii grave fără medicaţie etiotropă
56. Corticosteroizii acţionează la nivelul SNC putând produce:
A). euforie, tulburări nevrotice sau psihotice
B). sedare
9
C). scăderea concentraţiei GABA cerebral cu creşterea excitabilităţii
D). creşterea concentraţiei GABA cerebral
E). creşterea activităţii cognitive (acţiune nootropă)
57. Corticosteroizii:
A). pot evidenţia un diabet latent sau pot agrava un diabet evident
B). influenţează metabolismul proteic
C). diminuă valorile presiunii arteriale
D). au acţiune hipoglicemiantă
E). au acţiune de tip ulcerigen
58. Care dintre glucocorticoizi are acţiune de durată scurtă (8-12 ore) ?
A). Cortizona
B). Hidrocortizona
C). Metilprednisolona
D). Triamcinolona
E). Dexametazona
59. Au durată de acţiune intermediară (12-36 ore) următorii glucocorticoizi :
A). Prednisolon
B). Metilprednisolon
C). Triamcinolon
D). Hidrocortizon
E). Betametazona
60. Se caracterizează prin durată lungă de acţiune (36-54 ore) următorii
A). Glucocorticoizi:
B). Prednisona
C). Dexametazona
D). Betametazona
E). Cortizona
61. Care dintre glucocorticoizii enumeraţi sunt 11-hidroxi-derivaţi, fiind activi ca atare:
A). Hidrocortizona
B). Prednisolona
C). Triamcinolona
D). Cortizona
E). Prednisona
62. Sunt practic lipsiţi de efect de tip mineralcorticoid următorii glucocorticoizi:
A). Triamcinolona
B). Parametazona
C). Dexametazona
D). Cortizona
E). Hidrocortizona
63. Dexametazona:
A). este un glucocorticoid cu potenţă mare
B). nu este utilă în aplicaţii locale, acţionând doar sistemic
C). are efect de tip mineralcorticoid marcat
D). este utilă ca test diagnostic pentru hiperfuncţia corticosuprarenală (testul de
supresie)
E). are un timp de înjumătăţire scurt, având deci o durată de acţiune scurtă (6-12 ore)
64. Corticosteroizii:
A). produc astenie, mialgii, datorită hipokaliemiei
B). produc hiperkaliemie
10
C). administraţi în doze mari şi prelungit pot favoriza evoluţia unei infecţii lente sau
diseminarea unei infecţii localizate
D). se utilizează în tratamentul ulcerului gastro-duodenal, diminuând inflamaţia
locală
E). sunt utili în osteoporoză
65. Glucocorticoizii influenţează metabolismul glucidic producând:
A). hiperglicemie şi glicozurie
B). hipoglicemie
C). scăderea toleranţei la glucide şi creşterea toleranţei la insulină
D). creşterea utilizării glucozei
E). favorizarea depozitării glicogenului
66. Glucocorticoizii sunt contraindicaţi în:
A). diabet zaharat
B). astm bronşic
C). boli autoimune (lupus eritematos)
D). leucemii limfocitare şi limfoame maligne
E). osteoporoză
67. Penicilinele de semisinteză rezistente la penicilinază sunt următoarele:
A). Oxacilina
B). Cloxacilina
C). Fenoximetilpenicilina
D). Meticilina
E). Moldamin
68. Ampicilina:
A). este o penicilină semisintetică cu spectru larg de acţiune,
B). este penicilinazo-rezistentă,
C). poate fi asociată avantajos cu gentamicina,
D). poate fi asociată avantajos cu tetraciclinele,
E). are capacitate alergizantă mai mare decât penicilina G, prezentând sensibilitare
încrucişată cu aceasta.
69. Se absorb bine din tubul digestiv:
A). Cefalexina
B). Benzilpenicilina G potasică
C). Procainbenzilpenicilina
D). Fenoximetilpenicilina
E). Amoxicilina
70. Din categoria penicilinelor naturale fac parte:
A). Benzilpenicilina sodică sau potasică,
B). Amoxicilina
C). Fenoximetilpenicilina
D). Oxacilina
E). Carbenicilina
71. Antibioticele cu structură aminoglicozidică:
A). au absorbţie digestivă redusă cu ineficacitate sistemică
B). au absorbţie digestivă bună şi se metabolizează în proporţie mare
C). sunt ototoxice
D). sunt nefrotoxice
E). se elimină preponderent prin urină în formă activă
72. Cloramfenicolul:
A). are efect ototoxic
11
B). poate produce aplazie medulară (idiosincrazică)
C). produce tulburări la nivelul mucoaselor: glosite, stomatite, limbă neagră
D). este bacteriostatic, în concentraţii mari, bactericid
E). este un antibiotic foarte des utilizat, putându-se face serii repetate de tratament
73. Antibiotice cu efect ototoxic (acustico-vestibular):
A). Cloramfenicol
B). Streptomicină
C). Tetraciclinele
D). Gentamicina
E). Penicilina G
74. Asocierea sulfamidelor cu trimetoprim:
A). asigură efecte potenţate(efect sinergic)
B). asigură efect bactericid
C). întârzie absorbţia şi eliminarea sulfamidelor
D). creşte toxicitatea sulfamidelor
E). lărgeşte spectrul acţiunii antibacteriene
75. Se folosesc ca antiseptice intestinale:
A). Nitrofurantoina
B). Furazolidona
C). Clorchinaldolul (Saprosan)
D). Metenamina
E). Acidul nalidixic
76. În infecţii urinare se folosesc:
A). Nitrofurantoina
B). Furazolidona
C). Clorchinaldolul
D). Norfloxacina
E). Ciprofloxacina
77. Traversează bariera hemato-encefalică, fiind utile în meningitele acute cu germeni
sensibili:
A). Benzilpenicilina (în doze mari)
B). Cloramfenicolul
C). Eritromicina
D). Aminoglicozidele
E). Fenoximetilpenicilina
78. Metronidazolul:
A). este un chimioterapic de alternativă în medicaţia antituberculoasă
B). este un antiprotozoaric, activ în infestaţiile cu Giardia lamblia şi Trichomonas
vaginalis
C). are acţiune fungicidă marcată
D). se utilizează în perfuzie i.v. în infecţiile cu anaerobi
E). în asociere cu alcoolul provoacă sindrom "antabuse-like" (antalcol)
79. Sunt inhibitori de beta-lactamază:
A). Clavulanatul de potasiu;
B). Canrenoatul de potasiu;
C). Sulbactamul;
D). Aztreonamul;
E). Tazobactamul.
80. Mecanismul de actiune al antibioticelor cu structura beta-lactamica constă în:
A). inhibarea enzimei giraza;
12
B). inhibarea sintezei proteice, influenţând procesele metabolice intracitoplasmatice;
C). inhibarea biosintezei substantelor din structura peretelui celulei bacteriene (care
are rol in protecţia fata de variatile osmotice din mediu şi in multiplicare);
D). antagonism competitiv, inhibând sinteza acizilor nucleici, fiind active in faza de
multiplicare a germenilor;
E). acţiune bactericida, acţionând în faza de multiplicare a germenilor
81. Care dintre urmatoarele antibiotice fac parte din clasa aminoglicozidelor?
A). Kanamicina;
B). Gentamicina;
C). Streptomicina;
D). Ciprofloxacina;
E). Clindamicina.
82. Tetraciclinele:
A). au actiune bacteriostatica, prin inhibarea sintezei proteice bacteriene;
B). sunt antibiotice cu spectru larg de actiune;
C). au absorbtie digestiva buna, nefiind influentata de prezenta preparatelor lactate, a
antiacidelor, sau a preparatelor cu Fe2+
, Ca2+
, Al3+
(exceptie facand doxiciclina);
D). pot fi administrate in ultimul trimestru al sarcinii, in perioada neonatala;
E). sunt contraindicate in insuficienta renala cu exceptia doxiciclinei.
83. Inhibă sinteza proteinelor la nivel ribozomal:
A). Eritromicina şi alte macrolide
B). Penicilinele
C). Gentamicina şi alte aminoglicozide
D). Cefalosporinele
E). Tetraciclinele
84. Grupa antihipertensivelor cu acţiune vasodilatatoare directă (musculotropă)
cuprinde:
A). Dihidralazina
B). Blocanţii canalelor de calciu
C). Diazoxid
D). Propranolol
E). Captopril
85. Relaxantele muşchilor netezi, inclusiv ai coronarelor acţionează prin următoarele
mecanisme:
A). activarea adenilat-ciclazei
B). inhibarea fosfodiesterazei
C). activarea fosfodiesterazei
D). blocarea transportului calciului prin membrana muşchilor netezi
E). Creşterea influxului de calciu ăn musculatura netedă vasculară
86. Digitalicele la nivel celular acţionează prin:
A). inhibarea enzimei Na, K-ATP-aza
B). activarea receptorilor beta-adrenergici
C). inhibarea enzimei fosfodiesteraza
D). creşterea nivelului de AMPc
E). scade concentraţia de calciu în mioplasmă
87. Digitalicele la doze terapeutice:
A). cresc forţa de contracţie a miocardului (efect inotrop pozitiv)
B). scad excitabilitatea miocardului (efect batmotrop negativ)
C). cresc frecvenţa cardiacă şi viteza de conducere (efect cronotrop şi dromotrop
pozitiv)
13
D). scad frecvenţa cardiacă şi viteza de conducere (efect cronotrop şi dromotrop
negativ)
E). cresc tonusul vagal
88. Antianginoasele realizează creşterea aportului de oxigen prin:
A). coronarodilataţie
B). creşterea tensiunii arteriale
C). îmbunătăţirea irigaţiei în stratul subendocardic al miocardului
D). scăderea rezistenţei coronariene (vasculare şi extravasculare)
E). creşterea debitului cardiac
89. Nitraţii îşi produc efectul antianginos prin:
A). vasodilataţie cu scăderea presiunii de umplere a inimiii (presarcina)
B). arteriolodilataţie, cu reducerea rezistenţei periferice (postsarcina)
C). ameliorarea fluxului sanguin coronar
D). inhibarea tahicardiei excesive
E). scăderea contractibilităţii miocardului
90. Un medicament antianginos eficient poate restabili echilibrul dintre nevoile
miocardului şi aportul de oxigen prin :
A). scăderea travaliului cardiac prin micşorarea pre- şi postsarcinei
B). diminuarea contractibilităţii miocardice prin micşorarea concentraţiei ionilor
de calciu, disponibili intracelular
C). creşterea tensiunii arteriale
D). scăderea marcată a tensiunii arteriale
E). dilatarea coronarelor
91. Antiacidele sunt utilizate în terapia:
A). ulcerului, asociate cu medicamente antisecretorii
B). gastritei hiperacide
C). hemoragiilor gastrice
D). perforaţiilor gastrice
E). esofagitei de reflux
92. Accelerează tranzitul intestinal având efect laxativ:
A). Bicarbonatul de sodiu
B). Oxidul de magneziu
C). Carbonatul de magneziu
D). Carbonatul de calciu
E). Hidroxidul de aluminiu
93. Au efect antisecretor la nivel gastric:
A). anticolinesterazicele
B). anticolinergicele
C). acetazolamida
D). antiacidele
E). antihistaminicele H2-blocante
94. Omeprazolul:
A). este foarte util în ulcer gastric deoarece blochează ireversibil receptorii H2-
istaminergici
B). blochează H+,K
+-ATP-aza, efectul fiind mai intens decât pentru antihistaminicele
H2-blocante
C). este util în cancerul gastric inoperabil, ameliorându-i evoluţia
D). constituie medicaţie de elecţie în tumorile secretante de gastrină (sindrom
Zollinger-Ellison)
E). creşte secreţia de mucus protector
14
95. Secreţia de acid clorhidric, respectiv activitatea celulelor parietale este controlată
stimulator de către:
A). histamină
B). acetilcolină
C). gastrină
D). prostaglandine
E). stimulare vagală (vagotonie)
96. Se pot utiliza ca inhibitoare ale secreţiei gastrice următoarele grupe de
medicamente:
A). parasimpatoliticele
B). parasimpatomimeticele
C). inhibitoarele pompei protonice
D). antihistaminicele H2-blocante
E). alfa-adrenoliticele
97. Care dintre următoarele medicamente acţionează ca blocante ale pompei de protoni
(H+,K
+-ATP-aza) ?
A). Digoxina
B). Verapamil
C). Acetazolamida
D). Omeprazol
E). Ranitidina
98. În sindromul Zollinger-Ellison sunt utile următoarele medicamente:
A). Famotidina
B). Nizatidina
C). Omeprazolul
D). Dicarbocalm
E). Ederen (acetazolamida)
99. Care dintre următoarele medicamente acţionează blocant la nivelul receptorilor
colinergici, putând fi utile în boala ulceroasă ?
A). Propantelina
B). Pirenzepina
C). Oxifenoniu
D). Ipratropiu
E). Cimetidina
100. Care dintre medicamentele parasimpatolitice enumerate blochează selectiv
receptorii M1-muscarinici ?
A). Atropina
B). Propantelina
C). Pirenzepina
D). Ipratropiu
E). Oxifenoniu
101. Care dintre următoarele medicamente acţionează blocant la nivelul receptorilor
H2-histaminici ?
A). Cimetidina
B). Nizatidina
C). Omeprazol
D). Pirenzepina
E). Famotidina
102. Care dintre următoarele medicamente are acţiune antibacteriană în infecţia cu
Helicobacter pylori (factor favorizant al apariţiei ulcerului) ?
15
A). Cimetidina
B). Subcitratul de bismut coloidal
C). Asocierea amoxicilină-metronidazol
D). Omeprazol
E). Propantelina
103. Antitusivele opioide inhibitoare ale centrului tusei sunt:
A). Codeina
B). Acetilcisteina
C). Dextrometorfanul
D). Noscapina
E). Glaucina
104. Acetilcisteina se caracterizează prin următoarele proprietăţi:
A). este secretostimulant bronşic prin mecanism reflex
B). este mucolitic, reducând legăturile disulfidice din mucoproteine
C). se administrează oral, parenteral, local
D). se elimină la nivelul secreţiei bronşice (mecanism direct de tip secretostimulator)
E). are acţiune hepatoprotectoare în intoxicaţia cu paracetamol
105. Medicaţia bronhodilatatoare cuprinde următoarele grupe de medicamente cu
mecanisme de acţiune diferite:
A). medicamente agoniste beta-adrenergice
B). bronhodilatatoare musculotrope
C). medicamente anticolinergice
D). medicamente beta-blocante
E). parasimpatomimetice
106. F.R.X exprimă solubilitatea substanţelor:
A). cu ajutorul unor expresii
B). cu ajutorul unor formule
C). în procente masă/masă
D). prin numărul de părţi de solvent în volume necesare pentru a dizolva o parte din
substanţă
E). în procente de volum
107. Materiale filtrante oficinale în F.R.X:
A). vată
B). tifon
C). hârtia de filtru
D). filtre cu membrană
E). ţesături din bumbac
108. Substanţele greu solubile pot fi aduse în soluţie:
A). prin solubilizare cu agenţi tensioactivi
B). prin dizolvare prin formare de săruri
C). prin dizolvare prin formare de complecşi de incluziune
D). prin dizolvare prin hidrotropie
E). prin dizolvare prin agitare de durată
109. Sunt agitatoare mecanice:
A). agitatoarele cu palete
B). agitatoarele cu ultrasunete
C). agitatoarele pneumatice
D). agitatoarele cu elice
E). agitatoarele cu plăci perforate
110. Materiale filtrante poroase:
16
A). tifon
B). plăcile de sticlă
C). membrane filtrante
D). bujiurile filtrante
E). vată
111. Care dintre factorii enumeraţi mai jos influenţează solubilitatea substanţelor?
A). mărimea particulelor
B). pH-ul
C). polimorfismul
D). agitarea
E). temperatura
112. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la ciclodextrine:
A). conţin 6,7 sau 8 unităţi de glucoză
B). unităţile de glucoză sunt legate prin legături 1,4 α glicozidice
C). au forma unui inel gol
D). interiorul cavităţii este apolar în raport cu apa
E). sunt oligozaharide aciclice
113. Funcţionează la presiune normală:
A). filtrele cu tobă
B). filtrul olandez
C). nucele filtrante
D). filtrele prese
E). filtrele centrifugale
114. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la moara Premier:
A). este o moară coloidală
B). măcinarea are loc pe cale umedă
C). măcinarea are loc pe cale uscată
D). se obţin particule cu dimensiuni de ordinul milimetrilor
E). se obţin particule cu dimensiuni de ordinul milimicronilor
115. Substanţe higroscopice care fixează umiditatea, folosite în exicatoare:
A). acid clorhidric concentrat
B). acid sulfuric concentrat
C). oxid de calciu
D). sulfat de calciu
E). clorura de calciu anhidră
116. Operaţia de uscare are drept obiective:
A). asigurarea conservării unor materiale
B). asigurarea uşurinţei la manipulare şi transport
C). obţinerea unor preparate farmaceutice a substanţei
D). asigurarea posibilitatăţii de prelucrare în forma farmaceutice
E). asigurarea termostabilităţii substanţei
117. Selectaţi metode de uscare:
A). la cald
B). la suprapresiune
C). cu ajutorul substanţelor deshidratante
D). în vid
E). prin liofilizare
118. Liofilizarea se mai numeşte şi:
A). sublimare în vid
B). criodesicare
17
C). nebulizare
D). termosublimare
E). criosublimare
119. Factori care influenţează cernerea:
A). natura materialului de cernut
B). forma particulelor materialului de cernut
C). forma şi dimensiunile sitei
D). alimentarea sitei
E). natura materialului sitei
120. Se pulverizează „prin intermediu”:
A). seminţe oleaginoase cu ajutorul zahărului
B). camforul cu ajutorul alcoolului
C). clorhidratul de papaverină cu ajutorul acidului citric
D). iodul cu ajutorul iodurii de potasiu
E). fosfatul de codeină cu ajutorul lactozei
121. În industrie se utilizează site:
A). electrice
B). cu grătar
C). oscilante
D). rotative
E). vibratoare
122. Operaţia de mărunţire a solidelor se realizează prin:
A). tăiere
B). strivire
C). lovire
D). triturare
E). agitare
123. F.R.X admite o pulverizare „cu reziduu” la:
A). dermatol
B). oxid de magneziu
C). talc
D). rădăcina de ipeca
E). acid boric
124. Solvenţi miscibili cu apa:
A). polietilenglicoli
B). miristat de izopropil
C). glicerol
D). propilenglicol
E). oleat de etil
125. Metode de preparare a siropurilor la rece:
A). dizolvarea zahărului prin caramelizare
B). dizolvarea zahărului prin percolare
C). dizolvarea zahărului “per descensum”
D). dizolvarea zahărului prin agitare direct în vehicul
E). dizolvarea zahărului prin sonicare
126. Limonadele sunt destinate administrării interne cu rol:
A). laxativ
B). antiinflamator
C). purgativ
D). antiemetic
18
E). antianginos
127. Solvenţi nemiscibili cu apa, utilizaţi la prepararea soluţiilor:
A). polietilenglicoli
B). ulei de floarea soarelui
C). ulei de ricin
D). benzoat de benzil
E). parafină lichidă
128. Metode de purificare a apei:
A). schimbul ionic
B). osmoza inversă
C). ultrafiltrarea
D). distilarea
E). antrenarea cu vapori de apă
129. F.R.X prevede la controlul calităţii siropurilor:
A). densitatea
B). pH
C). masa totală pe recipient
D). dozare
E). proprietăţi reologice
130. Se prepară prin metoda dizolvării zahărului:
A). Sirupus codeini 0,2 %
B). Sirupus Balsami Tolutani
C). Sirupus simplex
D). Sirupus Citri
E). Sirupus Belladonnae
131. F.R.X prevede conservarea siropurilor:
A). în recipiente complet umplute
B). în recipiente bine închise
C). în recipiente de capacitatea de cel mult 1000 ml
D). la 8-15 oC
E). la rece
132. Soluţiile buvabile:
A). sunt forme farmaceutice lichide
B). prezintă condiţionare primară specifică
C). sunt destinate administrării externe
D). la preparare nu se pot utiliza solvenţii utilizaţi la prepararea soluţiilor orale
E). se prepară prin emulsionare şi suspendare
133. Se pot folosi ca solvenţi la prepararea picăturilor pentru ureche:
A). alcool diluat
B). apă distilată
C). ulei de parafină
D). glicerol
E). polietilenglicoli
134. Substanţe utilizate pentru acţiune sistemică prin administrare transnazală:
A). nitroglicerină
B). atropină
C). clorhidrat de efedrină
D). clorhidrat de nafazolină
E). cloramfenicol
135. Selectaţi forme farmaceutice bucofaringiene:
19
A). linimente
B). ape de gură
C). soluţii dentrifice
D). gargarisme
E). colutorii
136. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru gargarisme?
A). sunt preparate farmaceutice lichide
B). sunt destinate tratamentului local
C). sunt destinate a fi administrate prin înghiţire
D). sunt preparate de uz intern
E). se utilizează în tratamentul afecţiunilor şi spălării cavităţii bucale şi a laringelui
137. Se pot folosi la prepararea picăturilor pentru nas, conform FR X:
A). uleiul de floarea soarelui neutralizat
B). soluţia izotonică de clorură de sodiu
C). soluţia izotonică de glucoză
D). uleiul de parafină
E). uleiul de măsline
138. Agenţii de creştere a vâscozităţii picăturilor pentru nas sunt necesari pentru:
A). asigurarea stabilităţii în timp
B). mărirea timpului de contact cu mucoase nazală
C). frânarea mişcării ciliare
D). asigurarea unei acţiuni de scurtă durată
E). fluidificarea secreţiilor nazale
139. Ce prevede F.R.X privind pH-ul picăturilor de ureche?
A). trebuie să fie între 4-8,5
B). trebuie să fie între 5-7,5
C). se determină potenţiometric
D). se determină titrimetric
E). nu se prevede determinarea pH-ului
140. În ce cazuri se recomandă utilizarea picăturilor pentru ureche sterile?
A). la sugari şi copii mici
B). pentru tratamentul urechii lezate
C). pe pielea sugarului
D). pe suprafaţă mare
E). în intervenţii chirurgicale
141. Apele de gură au efect:
A). antiseptic
B). antiinflamator
C). anestezic local
D). antihelmintic
E). astringent
142. Conform F.R.X, masa produsului vegetal luat în lucru pentru prepararea
soluţiilor extractive apoase este, în general, de 3% pentru:
A). flori de tei
B). flori de muşeţel
C). rădăcina de ciuboţica cucului
D). rădăcina de nalbă mare
E). rădăcina de odolean
143. La prepararea soluţiilor extractive apoase, pentru extracţia alcaloizilor se pot
folosi la umectare:
20
A). apă alcalinizată cu bicarbonat de sodiu
B). apă alcalinizată cu hidroxid de sodiu
C). apă acidulată cu acid clorhidric
D). apă acidulată cu acid citric
E). apă acidulată cu acid tartric
144. La prepararea tincturilor, în cazul produselor vegetale care conţin substanţe
puternic active raportul masă de produs vegetal/solvent prevăzut de F.R.X este:
A). 1:2
B). 1:3
C). 1:10
D). 1:20
E). 1:30
145. Ce metode de preparare prevede FR X pentru prepararea tincturilor?
A). evacolarea
B). mulcolarea
C). macerarea
D). macerarea repetată
E). percolarea
146. La prepararea conform F.R. X, tincturile se lasă să se sedimenteze:
A). la 5-10 oC, timp de trei zile
B). la 5-10 oC, timp de şase zile
C). la 2-8 oC, timp de trei zile
D). la 2-8 oC, timp de şase zile
A). la 5-15 o
C, timp de patru zile
147. În funcţie de consistenţă se deosebesc extracte:
A). fluide
B). moi, care conţin cel mult 10 % materii volatile
C). moi, care conţin cel mult 20 % materii volatile
D). uscate, care conţin cel mult 3 % materii volatile
E). uscate, care conţin cel mult 5 % materii volatile
148. Concentrarea extractelor moi se realizează:
A). sub presiune redusă
B). la suprapresiune
C). la temperatură care să nu depăşească 50 oC
D). la temperatură care să nu depăşească 70 oC
A). la temperatură care să nu depăşească 90 oC
149. La ce temperatură sunt conservate extractele conform FR X?
A). 2-15 oC
B). 2-8 oC
C). 8-15 oC
D). 15-25 oC
A). 0-8 oC
150. Metode de sterilizare oficinale în F.R.X:
A). sterilizare cu gaz
B). sterilizare prin încălziri repetate
C). sterilizare cu vapori de apă sub presiune
D). sterilizare prin căldură uscată
E). sterilizare prin radiaţii
151. Conform F.R.X, la preparate injectabile nu se admite adaosul conservanţilor
antimicrobieni în cazul administrării:
21
A). unui volum mai mare de 10 ml, indiferent de modul de administrare
B). soluţiilor administrate intravenos
C). soluţiilor administrate intraocular
D). soluţiilor administrate intracisternal
E). soluţiilor administrate intramuscular
152. Conform F.R.X, se izotonizează soluţiile injectabile:
A). hipotonice
B). hipertonice
C). coloidale
D). care se administrează în volume de 5 ml sau mai mici
E). care se administrează în volume de 5 ml sau mai mari
153. Solvenţi folosiţi la prepararea soluţiilor injectabile prevăzuţi de F.R.X:
A). apă distilată
B). apă distilată pentru preparate injectabile
C). ulei de parafină
D). ulei de floarea soarelui
E). ulei de floarea soarelui neutralizat
154. Se folosesc pentru sterilizarea aerului:
A). lămpi germicide
B). aerosoli cu propilenglicol sau trietilenglicol
C). filtre HEPA
D). filtre Seitz
E). aerosoli cu fenosept
155. Ce metodă de preparare prevede F.R.X la preparatele injectabile lichide?
A). m/M
B). m/V
C). v/V
D). v/M
E). altă metodă
156. Cum se verifică eficienţa filtrării soluţiilor injectabile, conform FR X?
A). în faţa unui ecran pe jumătate alb pe jumătate negru
B). într-un unghi de 30 de grade pe razele de lumină
C). într-un unghi de perpendicular pe razele de lumină
D). la lumina unui tub de neon sau a unui bec electric mat de 100 W
E). la lumina unui tub de neon sau a unui bec electric mat de 10 W
157. Condiţii de sterilizare în autoclav, prevăzute de F.R.X pentru soluţii apoase:
A). 121 oC cel puţin 5 minute
B). 121 oC cel puţin 15 minute
C). 115 oC cel puţin 15 minute
D). 115 oC cel puţin 25 minute
A). 115 oC cel puţin 30 minute
158. F.R.X nu admite la prepararea soluţiilor perfuzabile:
A). substanţe izotonizante
B). conservanţi antimicrobieni
C). soluţii tampon pentru ajustarea pH-ului
D). substanţe energetice
E). substanţe medicamentoase
159. Conform F.R.X, conţinutul în substanţe active al soluţiilor perfuzabile se
exprimă în:
A). miliechivalenţi pe 1000 ml soluţie
22
B). calorii, în unele cazuri
C). unităţi de masă pe 10 ml soluţie
D). milimoli pe 1000 ml soluţie
E). miliosmoli pe 100 ml soluţie
160. Conţinutul în substanţe active al soluţiilor perfuzabile se exprimă în:
A). miliechivalenţi pe 1000 ml soluţie
B). calorii, în unele cazuri
C). unităţi de masă pentru 100 ml soluţie
D). milimoli pe 1000 ml soluţie
E). miliosmoli pe 100 ml soluţie
161. Soluţii perfuzabile cu electroliţi oficializate în F.R.X:
A). Infundibile mannitoli
B). Infundibile natrii chloridi
C). Infundibile kalii et natrii chloridi
D). Infundibile polivinilpirolidona
E). Infundibile invertosi
162. Soluţii perfuzabile cu substanţe energetice oficializate în F.R.X:
A). Infundibile mannitoli
B). Infundibile dextrani
C). Infundibile fructosi
D). Infundibile glucosi
E). Infundibile invertosi
163. Perfuzii înlocuitoare de plasmă:
A). Infundibile dextrani 40 cum glucoso
B). Infundibile dextrani 40 cum natrio chlorido
C). Infundibile dextrani 70 cum glucoso
D). Infundibile dextrani 70 cum natrio glucoso
E). Infundibile glucosi
164. Soluţii perfuzabile administrate pentru restabilirea echilibrului acido-bazic:
A). Infundibile natrii hydrogenocarbonatis
B). Infundibile natrii lactatis
C). Infundibile trometamoli
D). Infundibile natrii chloridi
E). Infundibile tinidazoli
165. Soluţii perfuzabile medicamentoase:
A). Infundibile dextrani 40 cum glucoso
B). Infundibile metronidazoli
C). Infundibile natrii chloridi
D). Infundibile tinidazoli
E). Infundibile ethionamidi
166. Soluţii perfuzabile medicamentoase oficinale în F.R.X:
A). Infundibile metronidazoli
B). Infundibile tinidazoli
C). Perfuzii cu uree
D). Infundibile E.D.T.A.-Na2
E). Infundibile natrii acetatis
167. Soluţiile folosite pentru dializă peritoneală trebuie să fie:
A). izotonice
B). hipertonice
C). izoionice
23
D). sterile
E). hipotonice
168. În cazul emulsiilor perfuzabile, diametrul picăturilor fazei dispersate nu poate
depăşi:
A). 5 μm
B). 10 μm
C). 15 μm
D). 20 μm
E). 25 μm
169. Alcaloza metabolică este produsă de:
A). creşterea concentraţiei de bicarbonat de sodiu
B). creşterea concentraţiei de fructoză
C). pierderi de potasiu în afecţiuni renale
D). creşterea concentraţiei de glucoză
E). scăderea concentraţiei de bicarbonat de sodiu
170. Conform F.R.X, soluţiile perfuzabile pot fi:
A). soluţii apoase
B). emulsii ulei în apă
C). suspensii
D). soluţii alcoolice
E). emulsii apă în ulei
171. Conservanţi antimicrobieni prevăzuţi de F.R.X la picăturile pentru ochi
multidoză:
A). alcool diluat
B). polietilenglicol
C). diacetat de clorhexidină
D). borat fenilmercuric
E). clorura de benzalconiu
172. Conform F.R.X, se păstrează la Venena:
A). Picăturile pentru ochi cu rezorcinol 1%
B). Picăturile pentru ochi cu nitrat de pilocarpină 2%
C). Picăturile pentru ochi cu cloramfenicol 0,5%
D). Picăturile pentru ochi cu sulfat de zinc 0,25%
E). Picăturile pentru ochi cu sulfat de atropină 1%
173. În funcţie de condiţionare, colirele pot fi:
A). emulsii
B). inserte
C). unidoze
D). sisteme terapeutice
E). multidoze
174. Preparate oftalmice oficinale în F.R.X:
A). picături pentru ochi
B). unguente oftalmice
C). pulberi pentru băi oculare
D). pudre oftalmice
E). inserte
175. La prepararea picăturilor pentru ochi, F.R.X prevede ca vehicule:
A). apa purificată
B). apa proaspăt fiartă şi răcită
C). apa pentru preparate injectabile
24
D). uleiul de floarea soarelui neutralizat
E). apa demineralizată
176. Selectaţi soluţiile oftalmice oficinale în F.R.X:
A). colir cu sulfat de atropină 1%
B). colir cu rezorcinol 1%
C). colir cu nitrat de pilocarpină 2%
D). colir cu cloramfenicol 0,5%
E). colir cu nitrat de argint 1%
177. Valorile de pH bine tolerat de ochi sunt cuprinse între:
A). 2-7
B). 4-7,5
C). 6-7
D). 7,5-9,5
E). 6-8
178. F.R.X prevede pentru picăturile de ochi următoarele:
A). sunt prevăzute cu sistem de picurare
B). se condiţionează în recipiente de cel mult 10ml
C). se condiţionează în recipiente de cel mult 20ml
D). pot conţine substanţe auxiliare
E). se mai numesc şi colire
179. Aerosolii:
A). asigură acţiune rapidă
B). pentru administrare necesită aparatură specială
C). se aplică pe mucoase
D). se aplică pe piele
E). asigură o acţiune lentă
180. Aerosolii medicamentoşi sunt:
A). dispersii de picături sau particule fine în aer
B). utilizaţi în afecţiuni ale căilor respiratorii
C). obţinuţi cu ajutorul unor dispozitive speciale
D). preparaţi şi condiţionaţi sub formă de dispersie aerosolizată
E). destinaţi administrării prin instilare
181. Ce dimensiuni trebuie să aibă particulele aerosolilor pentru a ajunge în alveole?
A). 1-5µm
B). 5-10µm
C). 10-20µm
D). peste 10µm
E). sub 1µm
182. Metode de preparare a aerosolilor:
A). prin condensare
B). prin divizare
C). prin dispersare
D). prin amestecare
E). prin centrifugare
183. Pentru obţinerea aerosolilor sub acţiunea propulsorului, substanţele active se
utilizează sub formă de:
A). soluţie
B). emulsie
C). suspensie
D). masă semisolidă
25
E). pulbere
184. Pentru obţinerea aerosolilor, într-un flacon sub presiune agentul propulsor poate
fi:
A). gaz aerosolizat
B). gaz comprimat
C). gaz lichefiat
D). gaz solidificat
E). gaz suspendat
185. În cazul dispozitivelor de aerosolizat sub presiune, valva:
A). pune în legătura faza lichidă din interior cu atmosfera exterioară
B). ridică faza lichidă din interior
C). pulverizează lichidul din interior
D). este acţionată prin simpla presiune a unui deget
E). este acţionată sub presiunea lichidului de aerosolizat
186. Într-un dispozitiv generator de aeosoli, freonii cu soluţia medicamentosă pot
forma sisteme:
A). afazice
B). monofazice
C). bifazice
D). trifazice
E). pentafazice
187. Metode menţionate şi de F.R.X pentru prepararea emulsiilor:
A). metoda gumei umede
B). metoda borcanului
C). metoda continentală
D). metoda maionezei
E). metoda seringii
188. Guma arabică este un emulgator:
A). natural
B). de tip A/U
C). sintetic
D). de uz intern
E). de uz extern
189. Care dintre următorii emulgatori sintetici sunt ionogeni?
A). alcool cetilic
B). laurilsulfat de sodiu
C). Tween
D). clorura de benzalconiu
E). Span
190. În emulsii pot surveni următoarele modificări:
A). descompunerea emulsiilor
B). fenomenul de suspendare
C). fenomenul de smântânire
D). descompunerea emulgatorilor
E). inversarea fazelor
191. Linimentele sunt emulsii:
A). de uz intern
B). de uz extern
C). în compoziţia cărora intră săpunuri
D). în compoziţia cărora intră substanţe cu acţiune antipiretică
26
E). în compoziţia cărora intră substanţe cu acţiune analgezică
192. Fenomenul de smântânire (ecremare) care survine la o emulsie:
A). reprezintă separarea în două faze lichide distincte
B). reprezintă separarea în două faze lichid/solid
C). este un fenomen reversibil
D). este un proces ireversibil
E). reprezintă separarea fazei disperse la suprafaţa emulsiei
193. Pseudoemulgatorii contribuie la stabilizarea emulsiilor prin:
A). reducerea tensiunii interfaciale
B). creşterea tensiunii interfaciale
C). scăderea vâscozităţii fazei externe
D). mărirea vâscozităţii fazei externe
E). conferire de sarcină electrică fazei externe
194. Emulsiile sunt preparate lichide:
A). mai mult sau mai puţin vâscoase
B). care se administrează numai intern
A). care conţin două faze lichide miscibile
B). care conţin două faze lichide nemiscibile
C). constituite dintr-un sistem dispers realizat cu ajutorul unor emulgatori
195. Conform F.R.X, componentele de bază ale unei emulsii sunt:
A). faza apoasă
B). faza uleioasă
C). emulgatorul
D). agentul peptizant
E). agentul de creştere a viscozităţii
196. Emulsiile de uz intern:
A). sunt numai emulsii de tip U/A
B). sunt numai emulsii de tip U/A/U
C). sunt numai emulsii de tip A/U
D). pot conţine agenţi pentru corectarea gustului şi mirosului
E). sunt denumite şi linimente
197. Conform F.R.X, emulsia uleioasă este formată din:
A). 7,5 părţi ulei: 10 părţi gumă arabică: 5 părţi apă
B). 10 părţi ulei: 5 părţi gumă arabică: 7,5 apă
C). 7,5 părţi ulei: 5 părţi gumă arabică: 10 părţi apă
D). 5 părţi ulei: 7,5 părţi gumă arabică: 10 părţi apă
E). 10 părţi ulei: 7,5 părţi gumă arabică: 5 părţi apă
198. Conform F.R.X, conservarea emulsiilor se realizează:
A). în recipiente bine închise
B). la temperatura de 8-15 °C
C). la rece
D). ferit de lumină
E). la temperatura camerei
199. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la suspensii sunt adevărate,
conform F.R.X?
A). suspensiile destinate administrării interne pot conţine agenţi pentru corectarea
gustului şi mirosului
B). suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor se prepară prin
metode care le asigură sterilitatea
27
C). dacă nu se prevede altfel, 90% din particule trebuie să prezinte un diametru de cel
mult 50 µm, iar pentru 10% se admite un diametru de cel mult 180 µm
D). pe eticheta recipientelor se menţionează „A se agita înainte de întrebuinţare”
E). se conservă în recipiente închise etanş, ferit de lumină
200. Suspensiile prezintă următoarele avantaje:
A). mascarea gustului neplăcut al unor medicamente
B). asigurarea administrării uniforme sub formă lichidă a medicamentelor insolubile
în vehiculul prescris
C). permit dozarea în funcţie de vârstă, prin administrarea cu linguriţa sau sub formă
de picături
D). au o mare stabilitate fizică
E). permit prelucrarea unor medicamente insolubile care nu pot fi administrate sub
formă de comprimate la copii mici
201. Ca umectanţi la prepararea suspensiilor apoase se folosesc:
A). substanţe tensioactive
B). agenţi de vâscozitate
C). cloroform
D). glicerol
E). alcool
202. Agenţii de dispersie care acţionează prin conferire de sarcini electrice identice
particulelor suspendate se numesc:
A). floculanţi
B). peptizanţi
C). stabilizanţi
D). umectanţi
E). vâscozifianţi
203. Care dintre următoarele substanţe necesită umectanţi la dispersare în apă?
A). carbonat bazic de bismut
B). camfor
C). papaverina
D). sulf
E). sulfamide
204. Suspensiile farmaceutice se pot prepara prin:
A). aerosolizare
B). agitare
C). centrifugare
D). condensare
E). dispersare
205. Condiţiile de calitate cele mai importante pentru suspensiile farmaceutice sunt:
A). să fie stabile în timp
B). să fie omogene
C). să nu prezinte sediment
D). sedimentul să fie uşor redispersabil
E). densitate uniformă pentru particule
206. Agenţii de suspensie sunt necesari într-o suspensie lichidă pentru a:
A). creşte viteza de sedimentare
B). favoriza dispersarea substanţelor active
C). uşura redispersarea sedimenului
D). mări liofilia paticulelor solide
E). reduce mărimea particulelor dispersate
28
207. Selectaţi baze de unguent hidrosolubile:
A). unguent cu glicerină
B). plastibaza
C). unguent cu emulgator hidratat
D). unguent cu macrogoli
E). unguent cu alcooli de lână
208. Conform F.R.X, pastele:
A). sunt unguente de tip suspensie
B). sunt unguente de tip emulsie
C). conţin peste 10% substanţă dispersată
D). conţin peste 25% substanţă dispersată
E). conţin peste 10% fază apoasă emulsionată
209. Conform F.R.X, cremele:
A). sunt unguente de tip suspensie
B). sunt unguente de tip emulsie
C). conţin peste 10% substanţă dispersată
D). conţin peste 25% substanţă dispersată
E). conţin peste 10% fază apoasă emulsionată
210. Conform F.R.X, la unguentele care se aplică pe plăgi şi arsuri se folosesc:
A). baze de unguent cu proprietăţi emulsive
B). baze de hidrocarburi
C). baze de unguent cu proprietăţi peliculogene
D). lipogeluri
E). toate cele de mai sus
211. Conform F.R.X, unguentele se conservă:
A). în recipiente bine închise
B). în recipiente sterile, închise etanş
C). la rece
D). la cel mult 25 °C
E). în recipiente care conţin cel mult 10g unguent
212. Unguente hidrosolubile oficinale în F.R.X:
A). Unguentum carbopoli
B). Unguentum glyceroli
C). Unguentum macrogola
D). Unguentum methylcellulosi
E). Unguentum simplex
213. Colesterolul:
A). este un emulgator A/U
B). este un emulgator U/A
C). se prezintă sub formă de masă semisolidă
D). se prezintă sub formă de pulbere
E). este solubil în apă
214. Unguentele de resorbţie:
A). au acţiune superficială, la nivelul pielii
B). determină o acţiune de profunzime la nivelul pielii
C). facilitează pătrunderea substanţei active determinând astfel absorbţia sistemică a
acesteia
D). se mai numesc şi unguente de acoperire
E). se mai numesc şi unguente diadermice
215. Vaselina albă:
29
A). se prezintă ca o masă albă, filantă, translucidă în strat subţire
B). se prezintă sub formă de paiete albe sau masă albă, grasă la pipăit
C). emulsionează apa
D). nu emulsionează apa
E). este foarte stabilă
216. Lanolina:
A). conţine colesterol
B). nu conţine colesterol
C). se prezintă ca o masă vâscoasă, filantă, galbenă
D). se prezintă sub formă de pulbere
E). intră în compoziţia unguentului simplu
217. Dispersarea substanţelor active în baze de unguent se poate realiza prin:
A). dizolvare
B). emulsionare
C). floculare
D). precipitare
E). suspendare
218. Selectaţi baze de unguent emulsii:
A). unguent cu camfor
B). unguent cu stearină
C). unguent emulgator
D). unguent cu macrogoli
E). unguent cu oxid de zinc
219. Referitor la încorporarea substanţelor active prin suspendare, este adevărat că:
A). se aplică substanţelor solubile în baza de unguent
B). se aplică substanţelor insolubile în baza de unguent
C). se folosesc substanţe active sub formă de pulberi fine
D). substanţele se triturează cu baza de unguent în stare netopită
E). substanţele se triturează cu baza de unguent în stare topită
220. Silicongelurile:
A). sunt bine suportate şi nu pătrund în piele
B). sunt bine suportate şi pătrund în piele
C). se folosesc ca baze pentru unguente de protecţie
D). se folosesc ca baze pentru unguente de profunzime
E). se folosesc ca baze pentru unguente sistemice
221. Conform F.R.X supozitoarele trebuie să corespundă următoarelor prevederi:
A). să aibă aspect omogen
B). să-şi păstreze consistenţa la temperatura camerei
C). să nu prezinte aglomerări de particule în secţiune longitudinală
D). dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi puternic active sunt
similare cu cele utilizate pentru administrare internă
E). să aibă pH-ul cuprins între 4,5-8,5
222. Conform F.R.X, supozitoarele rectale au formă:
A). sferică
B). cilindro-conică
C). ovoidală
D). cilindrică
E). de torpilă
223. Cedarea substanţelor medicamentoase din supozitoare se datorează:
A). topirii excipienţilor graşi la temperatura corpului
30
B). afinităţii lor crescute faţă de excipient
C). dizolvării excipienţilor hidrosolubili
D). vascularizaţiei existente la locul de aplicare
E). emulsionării excipienţilor autoemulsionabili
224. Supozitoare oficinale în F.R.X:
A). cu cloralhidrat
B). cu metronidazol
C). cu fenilbutazonă
D). cu indometacin
E). cu glicerol
225. Pot fi formulate pentru administrare vaginală:
A). ovule
B). capsule gelatinoase
C). unguente
D). spume
E). rectiole
226. Excipienţi graşi pentru supozitoare:
A). unt de cacao
B). grăsimi hidrogenate
C). polietilenglicoli
D). excipienţi autoemulsionabili
E). gliceride semisintetice
227. Avantaje ale supozitoarelor faţă de formele orale:
A). se pot administra când înghiţirea este imposibilă
B). protejează stomacul de acţiunea iritantă a unor medicamente
C). protejează unele substanţe medicamentoase faţă de mediul acid al stomacului
D). locul de administrare prezintă o suprafaţă mare de absorbţie
E). parţial se poate ocoli „bariera” hepatică
228. După administrare, absorbţia substanţelor active din supozitoare:
A). are loc dacă supozitorul rămâne la 2-3 cm de orificiul anal
B). nu este influienţată de mărimea supozitorului
C). depinde de excipienţii în care ele sunt încorporate
D). nu este influienţată de baza de supozitor utilizată
E). este redusă, motiv pentru care se adaugă cantităţi suplimentare de substanţe
medicamentoase
229. Selectaţi excipienţi care se pot adăuga untului de cacao pentru a-i creşte
consistenţa, la prepararea supozitoarelor:
A). alcool cetilic
B). carbonat de sodiu
C). ceară
D). cetaceu
E). sulfat de sodiu
230. Masele Estarinum:
A). încorporează cantităţi mici de apă ca emulsie A/U
B). încorporează cantităţi mici de apă ca emulsie U/A
C). sunt gliceride semisintetice
D). sunt polietilenglicoli
E). sunt excipienţi hidrosolubili
231. Prevederi ale F.R.X referitoare la pulberile farmaceutice:
A). trebuie să prezinte un aspect uniform
31
B). întinse în strat subţire pe o lamă de sticlă şi examinate cu lupa (4,5x) nu trebuie să
prezinte aglomerări de particule
C). gradul de fineţe a pulberilor se determină cu ajutorul sitelor standard
D). masa totală pe recipient se determină în cazul pulberilor divizate
E). uniformitatea masei se determină în cazul pulberilor divizate
232. Substanţele auxiliare folosite la prepararea pudrelor trebuie să:
A). fie de origine vegetală
B). fie compatibile cu substanţele din organism
C). aibă un grad de fineţe foarte avansat
D). prezinte o bună fluiditate
E). fie sterilizabile (în cazul anumitor pudre)
233. Selectaţi afirmaţiile adevărate referitoare la operaţia de pulverizare ca etapă a
preparării pulberilor:
A). se efectuează în scopul transformării unor substanţe solide în particule foarte mici
până la dimensiuni coloidale
B). se realizează prin frecare, presare, despicare, centrifugare etc
C). se mai numeşte şi sortare
D). în general, substanţele se pulverizează fără reziduu
E). de obicei este urmată direct de operaţia de amestecare
234. Sunt considerate proprietăţi reologice ale pulberilor:
A). polimorfismul
B). fluiditatea
C). eflorescenţa
D). higroscopicitatea
E). adeziunea
235. Comparativ cu alte forme solide, pulberile farmaceutice:
A). asigură o dizolvare rapidă a substanţelor
B). au o conservare dificilă
C). reprezintă forma de administrare a substanţelor delicvescente
D). prezintă comoditate la prelucrare
E). se administrează în terapia infantilă şi la persoane care prezintă dificultăţi de
înghiţire
236. Gradul de fineţe al pulberilor farmaceutice:
A). reprezintă dimensiunea exactă a fiecărei particule din amestecul pulverulent
B). se determină conform F.R.X cu ajutorul sitelor standard
C). se determină conform F.R.X cu ajutorul sitelor analitice
D). se alege în funcţie de modul de administrare
E). nu se alege în funcţie de modul de administrare
237. Eflorescenţa pulberilor:
A). se produce prin absorbţie de apă şi lichefiere
B). se produce prin pierderea parţială sau totală a apei de cristalizare
C). are loc chiar şi la temperatura camerei
D). este în funcţie de tensiunea de vapori a aerului ambiant
E). nu depinde de tensiunea de vapori a aerului ambiant
238. Pudrele se caracterizează prin:
A). modul de administrare intern
B). modul de administrare extern
C). capacitate de aderare de mucoasa gastrică
D). grad de fineţe foarte avansat
E). prin sterilitate, în toate cazurile
32
239. Pulberea Dover, oficinală în F.R.X:
A). se prepară în formă divizată
B). se prepară în formă nedivizată
C). este stupefiant datorită conţinutului în opiu
D). este toxică datorită conţinutului în opiu
E). are acţiune antiseptică
240. F.R.X prevede la controlul pulberilor:
A). omogenitate
B). uniformitatea fineţii pulberii
C). cifra de absorbţie
D). suprafaţa specifică
E). compresabilitatea
241. Controlul specific pulberilor se referă la determinarea:
A). distribuţiei granulometrice
B). suprafeţei specifice
C). uniformităţii volumului
D). densităţii aparente şi reale
E). capacităţii de aderare
242. Excipienţi pentru pudre:
A). caolin
B). fosfat disodic
C). oxid de zinc
D). sulfat de sodiu
E). talc
243. F.R.X prevede sterilitate pentru pulberi:
A). cu conţinut de antibiotice
B). care se administrează în stare dizolvată
C). care se aplică pe plăgi
D). care se aplică pe arsuri
E). care se aplică pe pielea sugarilor
244. Conservarea pulberilor, conform F.R.X:
A). în recipiente bine închise
B). în recipiente închise etanş
C). în prezenţă de substanţe deshidratante
D). în recipiente specifice
E). în recipiente obişnuite
245. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la capsulele gelatinoase moi:
A). se mai numesc şi perle
B). sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatină
C). au formă sferică sau ovală
D). conţin substanţe lichide
E). se închid prin îmbucare
246. Conform F.R.X, la prepararea învelişului capsulelor operculate se pot folosi ca
substanţe auxiliare:
A). agenţi de opacifiere
B). tensioactivi
C). conservanţi antimicrobieni
D). coloranţi admişi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei
E). lubrefianţi
247. Referitor la capsulele amilacee sunt corecte următoarele afirmaţii:
33
A). asigură mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor substanţe
medicamentoase
B). se folosesc pentru administrarea substanţelor medicamentoase solide, moi şi
lichide
C). sunt preparate din amidon, gelatină, apă şi glicerol
D). se pot conserva în orice condiţii
E). introduse în apă se transformă într-o masă moale după 30 de secunde
248. Capsulele gelatinoase moi se prepară prin:
A). imersie
B). modelare manuală
C). ştanţare
D). picurare
E). brichetare
249. F.R.X prevede pentru controlul calităţii capsulelor:
A). timp de dezagregare
B). timp de deformare
C). uniformitatea masei
D). conţinut în substanţă activă
E). test de dizolvare, dacă este cazul
250. Capsulele gelatinoase tari se prepară prin:
A). liofilizare
B). imersie
C). ştanţare
D). presare
E). picurare
251. Conform F.R.X, capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege:
A). în apă, în cel mult 15 minute
B). în apă, în cel mult 30 minute
C). în apă, în cel mult 60 minute
D). în pepsină-soluţie acidă, în cel mult 15 minute
E). în pancreatină-soluţie alcalină, în cel mult 15 minute
252. Conform F.R.X, capsulele gelatinoase enterosolubile trebuie să se dezagrege:
A). în apă, în cel mult 15 minute
B). în apă, în cel mult 60 minute
C). în pepsină-soluţie acidă, în cel mult 120 minute
D). în pancreatină-soluţie alcalină, în cel mult 60 minute, după ce au rezistat în
soluţie acidă de pepsină 120 minute
E). în pancreatină-soluţie alcalină, în cel mult 120 minute, după ce au rezistat în
soluţie acidă de pepsină 60 minute
253. Capsulele gelatinoase moi:
A). se mai numesc operculate
B). au formă cilindrică
C). se prepară prin ştanţare
D). conţin substanţe solide sub formă de pulberi
E). conţin granulate
254. Perlele pot avea un conţinut medicamentos de tip:
A). soluţie apoasă
B). soluţie glicerinată
C). suspensie apoasă
D). soluţie uleioasă
34
E). vitamine liposolubile
255. Închiderea capsulelor operculate se poate realiza:
A). prin utilizarea unor capsule de tip Lok-Caps
B). prin aplicarea unei benzi de gelatină
C). în timpul umplerii, prin presarea celor două foi de gelatină
D). în timpul umplerii, prin picurare
E). prin sudarea celor două părţi ale capsulei
256. La maşina de tip Globex se obţin capsule:
A). gelatinoase moi, prin imersare
B). gelatinoase tari, prin imersare
C). gelatinoase moi, prin picurare
D). gelatinoase tari, prin picurare
E). amilacee prin ştanţare
257. Lubrefianţii sunt necesari la prepararea capsulelor pentru a asigura o curgere
uniformă a:
A). pulberii în timpul umplerii
B). pastelor şi soluţiilor în timpul umplerii
C). masei gelatinoase în tipare
D). amestecului în matriţa maşinii
E). pastelor în matriţa maşinii
258. F.R.X prevede limita de maxim 1 % în masa conţinutului capsulelor la
următoarele substanţe auxiliare:
A). acid stearic
B). aerosil
C). stearat de calciu
D). stearat de magneziu
E). talc
259. Conform F.R.X, capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege
astfel:
A). în ser fiziologic în cel mult 15 min, dacă nu se prevede altfel
B). în apă în cel mult 15 min, dacă nu se prevede altfel
C). în ser fiziologic în cel mult 30 min, dacă nu se prevede altfel
D). în apă în cel mult 30 min, dacă nu se prevede altfel
E). nu este prevăzut
260. Prevederile F.R.X se aplică pentru capsule:
A). administrate pe cale orală
B). nazale
C). rectale
D). uretrale
E). vaginale
261. La prepararea capsulelor operculate, dioxidul de titan:
A). se adaugă în masa care compune capsulele
B). se adaugă în masa care compune conţinutul capsulelor
C). are rol colorant
D). are rol lubrefiant
E). are rol opacifiant
262. În F.R.X sunt descrise capsule:
A). gelatinoase tari (perle)
B). gelatinoase moi (operculate)
C). amilacee (caşete)
35
D). amilacee tari (operculate)
E). gelatinoase moi (perle)
263. Granularea prin procedeul comprimării (brichetare) necesită adăugarea de
excipienţi lianţi sub formă de:
A). emulsii U/A
B). mucilagii
C). pulberi
D). suspensii apoase
E). suspensii uleioase
264. La obţinerea comprimatelor, granularea pe cale umedă cuprinde ca etape:
A). umectarea pulberii
B). transformarea masei în granulate
C). uscarea granulatelor şi omogenizarea în particule uniforme
D). separarea granulelor de pulbere
E). aglutinarea granulelor cu pulberea separată
265. Conform F.R.X, comprimatele se obţin prin comprimarea:
A). unei cantităţi constante de substanţe active fără substanţe auxiliare
B). unei cantităţi constante de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare
C). unui volum constant de substanţe active fără substanţe auxiliare
D). unui volum constant de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare
E). printr-o metodă combinată, în funcţie de compoziţie
266. Talcul ca excipient lubrefiant:
A). se adaugă în amestecul de pulberi înainte de granulare
B). se adaugă la materialul ce urmează a fi comprimat
C). se foloseşte la comprimate cu administrare pe cale orală
D). nu se foloseşte la comprimate cu administrare pe cale orală
E). se poate adăuga în cantitate nelimitată
267. În formula unor comprimate, lauril sulfatul de sodiu:
A). este un lubrefiant solubil
B). este un lubrefiant insolubil
C). favorizează dezagregarea
D). nu favorizează dezagregarea
E). se foloseşte în cazul comprimatelor solubile
268. La maşina de comprimat rotativă:
A). pâlnia este fixă şi ponsoanele execută o mişcare rotativă
B). pâlnia execută o mişcare rotativă, iar matriţele şi ponsoanele sunt fixe
C). randamentul este mare, dar funcţionarea este zgomotoasă
D). randamentul este mare şi funcţionarea liniştită
E). randamentul este mic şi neinfluienţat de zgomot
269. Comprimatele sublinguale trebuie să:
A). exercite o acţiune locală
B). asigure o resorbţie gradată a medicamentului
C). se dizolve rapid (2-6 min)
D). se dizolve lent (20-60 min)
E). nu conţină edulcoranţi şi aromatizanţi
270. Comprimatele vaginale pot fi concepute pentru a avea o dezagregare:
A). rapidă, cu acţiune de penetraţie
B). normală
C). cu acţiune întârziată
D). cu acţiune de scurtă durată
36
E). cu efervescenţă
271. Comprimatele efervescente se obţin:
A). în condiţii de lucru obişnuite
B). în condiţii de lucru speciale
C). prin granularea uscată a amestecului efervescent
D). prin granularea umedă a amestecului efervescent
E). din substanţe active şi amestecuri de acizi organici şi substanţe alcaline
272. În friabilator se determină rezistenţa comprimatelor la:
A). apăsare
B). îndoire
C). pulverizare
D). rostogolire
E). rupere
273. Conform F.R.X, comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege:
A). în apă în cel mult 5 min
B). în apă, în cel mult 15 min
C). în apă, în cel mult o oră
D). în soluţie acidă de pepsină, în cel mult o oră
E). în soluţie alcalină de pancreatină, în cel mult o oră
274. Sunt metode de comprimare:
A). comprimarea prin intermediul agitării
B). comprimarea prin intermediul centrifugării
C). comprimarea prin intermediul granulării
D). comprimarea prin intermediul malaxării
E). comprimarea directă
275. F.R.X prevede limite în formula comprimatelor pentru:
A). acid stearic
B). aerosil
C). bentonită
D). siliconi
E). talc
276. În raport cu pulberile, comprimatele prezintă următoarele avantaje:
A). prin suprafaţa lor mică, sunt mai puţin expuse la acţiunea agenţilor atmosferici
B). sunt uşor de administrat
C). măresc viteza de dizolvare a substanţelor greu solubile în sucurile digestive
D). asigură o viteză de cedare superioară
E). posibilitatea unei dozări exacte şi rapide
277. La formularea comprimatelor se utilizează ca diluanţi:
A). stearat de magneziu
B). fosfat de calciu
C). lactoză
D). manitol
E). amidon
278. Umplerea regulată şi uniformă a matriţei în timpul comprimării se asigură cu
excipienţi:
A). diluanţi
B). lianţi
C). lubrefianţi
D). adsorbanţi
E). stabilizanţi
37
279. Granulatul simplu pentru comprimare este obţinut prin prelucrare din:
A). amidon-lactoză 7 : 3
B). amidon-glucoză 5 : 5
C). amidon-aerosil 1 : 2
D). amidon-celuloză microcristalină 8 : 1
E). lactoză-aerosil 10 : 1
280. Eficacitatea lianţilor la comprimare este contracarată în special de un excipient:
A). diluant
B). antistatic
C). adsorbant
D). umectant
E). dezagregant
281. Conform F.R.X, dezagregarea comprimatelor neacoperite trebuie să se realizeze
în cel mult:
A). 3 minute
B). 10 minute
C). 15 minute
D). 30 minute
E). 60 minute
282. Acoperirea cu zahăr include ca etape:
A). umectarea
B). stratificarea
C). colorarea
D). uniformizarea
E). lustruirea
283. Excipienţii lubrefianţi adăugaţi în formula comprimatelor:
A). asigură evacuarea comprimatelor din maşina de comprimat
B). cresc coeziunea granulelor în timpul comprimării
C). determină şi uşurează desfacerea comprimatelor în contact cu apa
D). asigură umplerea regulată şi uniformă a matriţei în timpul comprimării
E). evită ederarea şi lipirea materialului de comprimat de posoane şi matriţă
284. Acoperirea cu pelicule a comprimatelor prezintă următoarele avantaje faţă de
acoperirea cu zahăr:
A). proces tehnologic de scurtă durată
B). creştere în volum foarte mică
C). biodisponibilitate superioară
D). eliberarea substanţei active după o cinetică de ordinul zero
E). eliberarea dirijată a substanţei active
285. Se folosesc pentru acoperirea enterică:
A). şelac
B). metilceluloză
C). hidroxipropilmetilceluloză
D). acetoftalat de celuloză
E). Eudragit L şi S
286. Filmarea comprimatelor se poate realiza prin:
A). liofilizare
B). suspendare în aer
C). acoperire în turbine
D). picurare
E). ştanţare
38
287. In cadrul Ministerului Sanatatii Publice, coordonarea activitatii din sectorul
farmaceutic,revine:
A). Directiei de Sanatate Public
B). Directiei Farmaceutic
C). Oficiului Juridic
D). Academiei Roman
E). Colegiului Farmacistilor din Romani
288. Care sunt atributiile principale ale asistentilor de farmacie?
A). Eliberarea retetelor compensate si gratuite, sub atenta supraveghere a
farmacistului din oficin
B). Eliberarea retetelor cu produse stupefiant
C). Prepararea retetelor magistral
D). Managementul farmaciei.
E). Eliberarea de produse technico-medicale, cosmetice si ceaiuri medicinal
289. Cine asigura managementul unei farmacii comunitare?
A). Asistentul de farmaci
B). Contabilul.
C). Farmacistul dirigint
D). Medicul de famili
E). Primarul.
290. Ce fel de farmacii cunoasteti?
A). Farmacii comunitar
B). Farmacii de spital.
C). Drogherii.
D). Farmacii de sector.
E). Lanturi de farmacii.
291. Care este suprafata minima a unei farmacii comunitare?
A). 100 m2.
B). 200 m2.
C). 40 m2.
D). 50 m2.
A). 80 m2.
292. Din ce incaperi se compune o farmacie comunitara?
A). Oficin
B). Laborator.
C). Depozit.
D). Sala de mes
E). Birou.
293. Ce acte sunt necesare pentru obtinerea avizului de libera practica pentru
asistentii de farmacie?
A). Copie de pe diploma eliberata de o institutie de invatamint cu profil farmaceuti
B). Certificat de cazier judiciar.
C). Certificat de sanatat
D). Pasaport.
E). Cerere .
294. Pentru obtinerea autorizatiei de functionare a unei drogherii, care dintre
urmatoarele acte trebuie incluse in mod obligatoriu in dosarul prezentat la
Ministerul Sanatatii Publice?
A). Actul constitutiv al societatii comercial
B). Schita si memoriul technic privind localul unitatii.
39
C). Dovada detinerii spatiului.
D). Autorizatia sanitara a unitatii.
E). Studiul de fezabilitat
295. In ce conditii se pot infiinta puncte de lucru ale farmaciilor comunitare, pentru a
asigura asistenta cu medicamente in localitatile rurale izolate?
A). Sa se asigure un spatiu corespunzator.
B). Sa se stabileasca un program de activitate fix.
C). Sa se nominalizeze farmacistii care se vor deplasa in aceste localitati.
D). Sa anunte Garda Financiar
E). Sa anunte Colegiul Farmacistilor din judetul respectiv.
296. Cine stabileste lista produselor si substantelor stupefiante?
A). Ministerul Sanatatii Public
B). Inspectoratul General al Politiei.
C). Colegiul Farmacistilor din Romani
D). Uniunea European
E). Banca Mondiala
297. Ce fel de evidenta trebuie sa pastreze unitatile farmaceutice si spitaliesti, care
desfasoara activitati cu produse si substante stupefiante?
A). Zilnic
B). Cantitativ
C). Lunar
D). Anual
E). Dupa bunul plac al sefului de unitat
298. Cine tine evidenta produselor si substantelor stupefiante in farmacie?
A). Farmacistul.
B). Asistentul de farmaci
C). Medicul primar .
D). Orice persoana care lucreaza in farmaci
E). Politistul de proximitat
299. Unde sunt incluse produsele si substantele toxice folosite in scop farmaceutic?
A). In tabelele „ Venena”, din Farmacopeea Romana in vigoar
B). In dulapul cu substante farmaceutic
C). In oficin
D). In frigider.
E). In tabelele „Separanda”, din Farmacopeea Romana in vigoar
300. In ce fel de registre se tine evidenta produselor si substantelor toxice?
A). Registre numerotate si parafat
B). Registre snuruite si sigilat
C). Registru pentru retete magistral
D). Caietul de elaborari.
E). Registre fara regim special.
301. Pentru care din urmatoarele substante toxice se tine evidenta stricta?
A). Anhidrida arsenioas
B). Atropina si sarurile sal
C). Strichnina si sarurile sal
D). Lactoz
E). Camfor.
