i

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUSA DIN IAȘI

DEPARTMENTUL DE STUDII DOCTORALE

PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Rezumat in extenso

Întărirea Rezilienței Psihologice prin Intermediul „Programului de

Intervenție prin Prezență pe Scenă” (BoSIP) în Cadrul

Dramaterapiei

de: Michal Doron Harari

COORDONATOR AL TEZEI DE DOCTORAT:

Profesor Maria Nicoleta Turliuc

IUNIE 2017

ii

Cuprins REZUMAT ..................................................................................................................................... 1

INTRODUCERE ............................................................................................................................ 3

Decalajul în cunoaștere ................................................................................................................... 4

Obiective de cercetare ..................................................................................................................... 5

Importanța Studiului ....................................................................................................................... 5

I. CADRUL TEORETIC ................................................................................................................ 6

II. METODOLOGIE ....................................................................................................................... 9

II.1. Paradigma – Avantajele Principiilor de Cercetare ale Metodelor Mixte .......................... 10

II.2. Proiectul de cercetare ........................................................................................................ 11

II.2.1. Etapa 1: Cercetarea cantitativă ................................................................................... 11

II.2.2. Etapa 2: Cercetare Calitativă ...................................................................................... 12

II.3. Populația studiată .............................................................................................................. 12

II.4. Instrumente ale cercetării cantitative și calitative ............................................................. 14

II.4.1. Instrumente ale cercetării cantitative.......................................................................... 14

II.4.2. Instrumente ale cercetării calitative............................................................................ 15

II.5. Metode de analiză a datelor ............................................................................................... 15

II.6. Rolul cercetătorului și gradul său de implicare în cercetare ............................................. 16

II.7. Considerente etice ............................................................................................................. 16

III. REZULTATE ......................................................................................................................... 17

III.1. Rezultate derivate din cercetarea cantitativă .................................................................... 17

III.1.1. Rezultate legate de Ipoteza de Cercetare 1 ............................................................... 17

III.1.2. Rezultate legate de Ipoteza de Cercetare 2 ............................................................... 17

III.1.3. Rezultate legate de Ipoteza de Cercetare 3 ............................................................... 18

iii

III.2. Rezultate integrative derivate din cercetarea cantitativă ................................................. 18

III.3. Rezultate integrative derivate din cercetarea calitativă ................................................... 19

IV. CONCLUZII ........................................................................................................................... 21

IV.1. Rezumatul Concluziilor ................................................................................................... 21

IV.2. Regândirea dramaterapiei ca schimbare a stării mentale în urma Programului BoSIP care

promovează reziliența ............................................................................................................... 22

IV.3. Regândirea dramaterapiei care utilizează principiile teatrale într-o metodă unică creată în

cadrul BoSIP ............................................................................................................................. 23

IV.4. Analiza muncii în echipă a grupului de dramaterapie în lumina conceptului spațiului de

grup dezvoltat în cadrul BoSIP ................................................................................................. 26

IV.5. Implicații practice ............................................................................................................ 27

IV.6. Contribuția la cunoștințele teoretice ................................................................................ 28

IV.7. Contribuții aduse cunoștințelor practice .......................................................................... 29

IV.8. Cercetări viitoare ............................................................................................................. 29

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 30

Anexa 1: Chestionarul cu întrebări de tip închis Scala Likert ...................................................... 33

Anexa 2: Chestionar scris cu întrebări de tip deschis ................................................................... 39

Anexa 3: Interviul în profunzime cu studenții .............................................................................. 42

LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Rezumatul etapei 1: Cercetare cantitativă.

11

Tabelul 2. Rezumatul etapei 2: Cercetare calitativă.

12

Tabelul 3. Nivelul de consistență al chestionarului rezilienței psihologice: Valorile indicelui

de consistență Cronbach alfa.

14

iv

Tabelul 4. Nivelul de consistență al chestionarului de autoeficiență: valorile indicelui de

consistență Cronbach alfa.

14

Tabelul 5. Nivelul de consistență al chestionarului stării de bine: valorile indicelui de

consistență Cronbach alfa. 15

Tabelul 6. Toate nivelurile de consistență ale chestionarelor: valorile indicelui de consistență

Cronbach alfa.

15

Tabelul 7. Corelarea dintre auto-eficiență, reziliență psihologică și starea de bine din cadrul

grupului experimental. 17

Tabelul 8. Caracteristici demografice ale grupului de control și ale grupului experimental 43

LISTA FIGURILOR

Figura 1. Cadrul teoretic 5

Figura 2. Concluziile cercetării: munca de dramaterapie, principiile teatrale din BoSIP

combinate formează un spațiu de grup pentru a întări reziliența.

21

1

REZUMAT

Acest studiu își propune să descopere dacă „Programul de Intervenție prin Prezență pe

Scenă” (BoSIP) îmbunătățește reziliența psihologică. Studiul se bazează pe teorii din

domeniul psihologiei rezilienței, psihologiei pozitive, auto-eficienței și stării de bine și de

asemenea pe teorii legate de folosirea teatrului în terapia prin dramă, terapia de grup și

abordarea narativă.

Studiul a fost efectuat pe un grup de studenți în științele educației de la un colegiu academic

din Israelul de nord. S-a observat că pe parcursul studiilor pentru licență, studenții întâmpină

mai multe eșecuri și sunt supuși unor presiuni constante. Aceste dificultăți apar în diverse

situații, cum ar fi cerințele academice, statutul social, relațiile, mijloacele de trai, așteptările

familiei, un context familial cu probleme, și în viața de zi cu zi.

Aceste dificultăți au fost observate în mai multe studii, care susțin că instituțiile academice ar

trebui să-și asume responsabilitatea pentru starea afectivă a studenților lor. Astfel, programul

BoSIP a fost creat și conceput în scopul de a comunica aceste dificultăți. Programul BoSIP

este un program de dramaterapie care se bazează pe principii teatrale de lucru, și constituie o

parte integrală din curriculumul studiilor educaționale, în calitate de curs opțional.

Acest studiu folosește abordarea metodelor mixte ce include o metodologie de cercetare

cantitativă și calitativă. Partea de cercetare cantitativă a implicat completarea de către

participanții la studiu a unor chestionare, înainte și după participarea la program, pe teme

legate de reziliența psihologică, autoeficiență și stare de bine, chestionare ce își propuneau să

examineze schimbările apărute în acești parametrii. Chestionarele au fost completate de către

un grup experimental compus din cincizeci și șapte de participanți și de către un grup de

control compus din treizeci și șase de participanți. Partea de cercetare calitativă a implicat

colectarea și împărțirea pe categorii a datelor obținute cu ajutorul unor chestionare deschise

ce au fost completate de către douăzeci și cinci de subiecți ai cercetării ce au luat parte în

BoSIP. Pe lângă aceasta, au fost efectuate zece interviuri în profunzime, luate participanților

la program.

Rezultatele cercetării cantitative au revelat faptul că reziliența psihologică a crescut ca urmare

a participării la BoSIP a grupului experimental. Rezultatele cercetării calitative au indicat, de

asemenea, că programul le-a permis studenților să își întărească reziliența psihologică prin

consolidarea auto-exprimării creative prin intermediul muncii teatrale și a muncii în echipă.

Aceste rezultate au indicat, prin urmare, că BoSIP a îmbunătățit, într-adevăr reziliența

psihologică a celor care au participat la el. Studiul susține că antrenamentul continuu în

procesul schimbării stării de spirit care se produce în contextul sprijinului din cadrul unui

grup și prin expresii teatrale creative, îmbunătățesc conștientizarea, stima de sine și

încrederea în sine, permite revizuirea evenimentelor din trecut și atrag o schimbare

perceptuală, cognitivă și comportamentală în viitor – toate acestea contribuind la întărirea

2

rezilienței personală. Studiul a dezvoltat BoSIP și a acoperit o lipsă de cunoștințe în acest

domeniu. Studiul este unul original și inovativ, oferind o înțelegere aprofundată semnificativă

a cunoștințelor legate de dramaterapie.

Cuvinte cheie: Programul de Intervenție prin Prezență pe Scenă (BoSIP), Reziliență

Psihologică, dramaterapie.

3

INTRODUCERE

Acest proiect de cercetare se ocupă de studiul rezilienței studenților și verifică dacă

Programul de Intervenție prin Prezență pe Scenă (BoSIP), a produs o creștere a rezilienței

celor ce au participat la el, și dacă da, în ce fel. Studiul se bazează pe teoriile din domeniul

dramaterapiei (Jennings, 2012), psihologiei rezilienței (Antonovsky, 1979; Hobfoll, 2003;

Lahad, 2015), Psihologiei Pozitive, auto-eficienței (Bandura, 1993), și stării de bine

(Seligman, 2010), folosirea teatrului în dramaterapie (Jennings, 2012; Bailey, 2009), terapia

de grup (Yalom, 2005) și abordarea narativă (White & Epstone, 1999).

Conceptul de reziliență psihologică descrie senzația de forță interioară pe care o persoană o

simte în fața vicisitudinilor vieții, a crizelor și a perioadelor de presiune continuă (Lahad,

2015). Reziliența psihologică include capacitatea oamenilor de a apela la resurse interne și

externe în momente de stres, criză și traume, precum și capacitatea de a se adapta la

schimbările pe care aceste evenimente le produc. "Sistemul imunitar psihologic" al unei

persoane se poate întări sau slăbi în funcție de modul de abordare (coping), de gestionarea

evenimentelor din viață și de nivelul de asistență primit în mediul acesteia. Perioadele lungi

de stres continuu pot duce la epuizarea rezistenței mentale și, de obicei, la o scădere a

rezilienței psihologice. Acest studiu analizează mai ales viețile studenților care sunt supuși

de-a lungul studiilor, la o stare de presiune continuă și de stres.

În plus, studiul actual încearcă să înțeleagă și să afle ce factori pot determina creșterea

rezistenței la stres a studenților în această perioadă din viață. Principala ipoteză a cercetării o

reprezintă faptul că este posibilă consolidarea rezilienței psihologice a studenților și, astfel, li

se permite îmbunătățirea modului în care fac față dificultăților și provocărilor cu care se

confruntă în timpul studiilor. Într-o încercare de a rezolva aceste dificultăți, studiul prezintă

Programul de Intervenție prin Prezență pe Scenă (BoSIP). BoSIP este un program de

dramaterapie care utilizează arta teatrală și creativitatea. Acesta reprezintă un program curent

oferit ca parte a curriculumului studiilor de licență din departamentul de studii ale educației

din cadrul unui colegiu academic din Israelul de nord, iar scopul său este cel de a dezvolta

reziliența psihologică a studenților din domeniul studiilor educației, participanți la acest

program.

4

Decalajul în cunoaștere

În calitate de asistent universitar cu o vastă experiență de predare de aproape treizeci de ani,

cercetătorul a observat în mod repetat faptul că studiile universitare de licență reprezintă o

perioadă de stres și de presiune extremă pentru studenți. Aceste presiuni sunt exercitate din

plin pe diverse planuri. Primul plan este cel al succeselor academice, incluzând prezența la

cursuri, predarea de lucrări și susținerea examenelor. Al doilea plan, cel social, implică un

sentiment perceput de afiliere la un grup, prieteni și acceptare socială. O presiune

suplimentară poate fi observată pe plan economic, unde majoritatea studenților trebuie să se

finanțeze și să se întrețină pe parcursul studiilor, iar acest lucru conduce la o stare de stres

care amplifică greutățile întâmpinate și are impact asupra primelor două planuri. Presiunea de

acasă și dificultățile din trecutul personal, constituie un alt plan, în care studenții trebuie să

facă față așteptărilor familiei și presiunii exercitate de obținerea unor rezultate academice

pozitive, pe lângă decepțiile emoționale cauzate de experiențele și traumele din trecut.

Toate aceste planuri cărora studenții trebuie să le facă față, amplifică o dificultate care e

prezentă inerent în procesul de dezvoltare conform normelor, prin care trec studenții la

această vârstă, perioadă în care se ridică probleme legate de propria identitate, conștientizare

și respect de sine, cum ar fi: „Cine sunt eu?”, „Cine vreau să fiu?” și „Ce vreau să fac cu viața

mea?”.

Departamentul de educație al colegiului universitar în care a avut loc cercetarea actuală ridică

în discuție un factor suplimentar de presiune, deoarece studenții sunt obligați să desfășoare în

cadrul studiilor, activități de teren care presupun lucrul cu sectoare de populație speciale și

dificile, precum și instruirea acestora.

Literatura la care a apelat acest proiect de cercetare susține ideea că studenții de la nivelul de

studii de licență din instituțiile academice întâmpină dificultăți și presiuni pe parcursul anilor

de studiu (Mak, Ng, & Wong, 2011). Acest studiu caută să stabilească o concluzie în ceea ce

privește Programul de Intervenție prin Prezență pe Scenă, referitoare la modul în care acesta

poate să întărească și să îmbunătățească reziliența psihologică a studenților, iar prin urmare să

susțină sistemul de auto-gestionare a acestora, precum și să le îmbunătățească starea de bine

pe durata studiilor. Studiul, propune mai departe, implicații practice pentru instituțiile

universitare.

5

Obiective de cercetare

Studiul își dorește să exploreze aspecte ale rezilienței psihologice care au apărut pe parcursul

Programului de Intervenție prin Prezență pe Scenă (BoSIP), pentru a examina ce tip de

schimbare în reziliența percepută poate fi descoperită printre participanții la program, și care

sunt acele elemente ale programului care dezvoltă reziliența.

Importanța Studiului

Cercetarea actuală este semnificativă prin faptul că oferă o soluție pentru îmbunătățirea stării

afective a studenților prin întărirea rezilienței lor psihologice. Mai mult, programul sugerat

permite participarea unui număr mare de studenți, deoarece se desfășoară într-un context de

lucru în grup. În plus, studenții care se înscriu în program nu trebuie să solicite asistență sau

să raporteze o anumită dificultate. Participarea la program oferă participanților posibilitatea

de a-și consolida reziliența și de a dobândi abilități personale care le pot servi atât lor ca și

indivizi, cât și persoanelor cu care vor lucra în viitor.

6

I. CADRUL TEORETIC

Cele două sectoare principale de cunoștințe pe care se bazează acest studiu sunt reziliența

psihologică și dramaterapia. Alte aspecte se întrepătrund pentru a susține aceste chestiuni. În

cele din urmă, aceste aspecte se combină pentru a forma Programul de Intervenție prin

Prezență pe Scenă (BoSIP). Aceste aspecte au fost discutate pe larg în analiza literaturii de

specialitate. Figura 1 descrie cadrul teoretic al studiului.

Figura 1. Cadrul teoretic.

Primul sector de cunoștințe este reprezentat de reziliența psihologică: reziliența psihologică

este o colecție de aptitudini care îl ajută pe individ să își regleze emoțiile negative,

permițându-i să răspundă în conformitate cu o realitate nouă (Berger & Lahad, 2011).

Reziliența psihologică include mai multe componente: legate de punctele forte și de

personalitatea persoanei, precum și de abilitățile interpersonale.

Indicatorul asociat cu rezistența psihologică este adaptabilitatea pentru a face față în mod

eficient situațiilor de pierdere a unei persoane, a greutăților și vicisitudinilor (Grotberg,

2005). Mulți teoreticieni se alătură ideii conform căreia reziliența psihologică este construită

pe resurse de adaptare care sunt legate de resursele interne ale unei persoane și care îl ajută să

funcționeze și să se dezvolte sănătos (Dunham, 2002; Benard, 2004; Lahad, 2002).

Teoria Conservării Resurselor (Hobfoll, 2003) abordează resursele umane și introduce

ideea că oamenii se străduiesc să păstreze, să protejeze și să construiască resurse pentru a face

față amenințărilor și presiunii. Abordarea lui Antonovski (1991) adaugă că o persoană trebuie

7

să se raporteze la punctele forte ale individului și nu la slăbiciunile acestuia, și remarcă

necesitatea dezvoltării și consolidării acestor forțe.

Teoriile de reziliență psihologică includ abordarea Psihologiei Pozitive. Psihologia pozitivă

explorează fericirea și prosperitatea umană, spre deosebire de psihologia clasică care se

ocupă de identificarea patologiei. Psihologia pozitivă încearcă să găsească și să cultive părțile

puternice - calități pozitive și talente umane, pentru a îmbunătăți viața. Aceasta este o

abordare psihologică preventivă care vizează consolidarea rezilienței psihologice și sporirea

ei în rândul populației generale și sănătoase (Seligman, 2010; Ryff & Singer, 2008).

Aceste teorii sunt completate de teoria auto-eficienței. Auto-eficiența este percepția pe care

un individ o are asupra capacității sale de a avea un comportament care poate conduce la un

anumit rezultat (Bandura, 1993).

Al doilea sector de cunoștințe legate de acest studiu este Dramaterapia. Dramaterapia este o

metodă de psihoterapie care folosește procese dramatice de creație și exprimare prin

instrumente de teatru, acțiune și interpretare, pentru a-i conduce pe oameni la dezvoltare

personală și sănătate mintală. Dramaterapia combină teoriile tradiționale ale psihoterapiei,

tehnicile din domeniul psihologiei și teoriile proceselor de creație pe scenă (Jennings, 2012;

Landy, 1993; Bailey, 2009).

Programul BoSIP, pe care se concentrează acest studiu, se bazează pe patru principii din

domeniul artei teatrale: angajarea, prezența pe scenă în fața unei audiențe, improvizații, și

punerea în scenă a unor autobiografii repetate. Prin urmare, programul este bazat, de

asemenea, pe tradițiile artelor teatrale și pe tradițiile marilor regizori (Stanislavski, 1966;

Brook, 1991; Grotowski, 1968).

Deoarece programul BoSIP utilizează piese de teatru bazate pe istorii personale, cadrul

teoretic include de asemenea abordarea narativă (White & Epstone, 1999), prin care

realitatea este percepută ca și o narațiune iar individul ca pe cel care dă și alege sensul

evenimentelor din viața sa, nu ca fiind împins sau forțat de necesități. Terapia narativă,

permite astfel, construirea unei noi narațiuni care ușurează modul de gestionare al

dificultăților.

Tratamentul prin dramaterapie este în esență un grup care îmbină cunoștințele legate de

tratamentele de terapie de grup pe baza unor factori din interiorul grupului terapeutic (Yalom,

2005).

8

Programul BoSIP preia cunoștințele din toate aceste teorii, și le transpune într-o acțiune

practică de exercițiu de artă teatrală. Studiul examinează modul în care acest lucru afectează

întărirea rezilienței tuturor participanților la program.

BoSIP scoate în evidență proprietatea vindecătoare a artelor teatrale terapeutice, prin

expunerea participanților la componentele artistice ale teatrului, ceea ce contribuie la crearea

și exprimarea unei lumi fantastice și permite trăirea unor experiențe de proiecție și

solidaritate prin care participantul poate să folosească și să experimenteze evenimente de

viață și să analizeze căile de schimbare și vindecare. Mediul teatral include: exerciții de

încălzire, exerciții de joc și de teatru de mișcare, măști, meditații ghidate, monologuri și

dialoguri din piese clasice și originale, scene de conflict, povestiri, Psihodrama, Sociodrama,

improvizația, teatrul de tip Playback, Teatrul Forum, și multe altele.

BoSIP utilizează Principiile muncii teatrale ale căror caracteristici și calități coincid cu

părțile componente ale resurselor de reziliență, care conțin de asemenea cunoștințe integrale

referitoare la terapia de grup și la abordarea narativă; acestea au fost selectate pentru a fi

incluse în BoSIP după cum urmează:

1. Principiul muncii actorului și al jocului de rol.

2. Principiul prezenței pe scenă în fața unei audiențe în cadrul muncii în echipă.

3. Principiul lucrului cu improvizația.

4. Principiul prezentării unor autobiografii narative în mod repetat, în diferite moduri

(bazat pe abordarea narativă).

9

II. METODOLOGIE

Obiectivul Cercetării

Dezvoltarea unui nou concept de dramaterapie pentru consolidarea rezilienței, în urma

Programului BoSIP, de intervenție prin prezența pe scenă.

Scopurile cercetării

De a explora aspecte ale rezilienței psihice apărute pe parcursul Programului de

intervenție prin prezența pe scenă (BoSIP) și de a examina schimbările în reziliența

percepută ce pot fi descoperite la participanții programului.

De a examina elementele programului care înătresc reziliența.

Întrebările de cercetare

1. Ce aspecte ale rezilienței psihologice au apărut pe parcursul Programului de

intervenție prin prezența pe scenă (BoSIP), și ce fel de schimbare în percepția

rezilienței a fost descoperită în rândurile participanților?

2. Care sunt elementele programului care dezvoltă reziliența?

Partea de cercetare cantitativă ridică înainte de toate, prima întrebare de cercetare care

urmărește schimbarea rezilienței participanților la BoSIP.

Ipoteze de cercetare

1. Diferențele observate la trei variabile: reziliența psihologică, autoeficiența, și starea de

bine, vor fi descoperite în cadrul grupului experimental înainte și după programul de

reziliență.

2. În grupul experimental, se va observa o corelație între cele trei variabile: reziliența

psihologică, auto-eficiența, și starea de bine.

3. În grupul experimental, variabila autoeficienței este o variabilă mediatoare între starea

de bine și reziliența psihologică.

Partea de cercetare calitativă aduce în discuție primele două întrebări de cercetare.

10

Întrebările de tip deschis ale cercetării calitative au ca scop descoperirea impactului pe care

BoSIP îl va avea asupra participanților la program, dacă va exista un astfel de impact, și dacă

vor apărea exprimări ale rezilienței în urma participării la program, care elemente ale

programului au fost eficiente, ce înseamnă participarea la program pentru cei care iau parte la

acesta, și dacă este posibilă descrierea schimbărilor la nivelul sentimentului de reziliență

psihologică perceput de către studenți.

II.1. Paradigma – Avantajele Principiilor de Cercetare ale Metodelor Mixte

O paradigmă de cercetare este o concepție despre lume, adică o perspectivă generală și

extinsă care observă fenomenele în realitatea studiată și încearcă să le explice (Denzin &

Lincoln, 2000; Shakedi ,2007).

Paradigma de cercetare aleasă pentru studiul actual folosește principiile abordării metodelor

mixte de cercetare, care combină două strategii de cercetare: principiile și instrumentele

cercetării cantitative pozitiviste și cercetarea calitativă constructivistă (Fridman, 2012).

Metodele mixte de cercetare maximizează avantajele fiecărei strategii, cu scopul de a oferi o

privire de ansamblu mai profundă, mai cuprinzătoare și mai bogată asupra cercetării

(Creswell, 2013).

Cercetarea prin metode mixte a fost introdusă în Științele Sociale în anii 1950, iar în prezent

este percepută ca o oportunitate pentru dezvoltare creativă în ceea ce privește progresul

metodologiei, fiindcă are potențialul de a aborda probleme sociale importante și complexe

(Mertens et al., 2016). În studiul de față, importanța metodelor de cercetare mixte se regăsește

în posibilitatea pe care o oferă de a investiga subiectul cercetat din perspective multiple,

precum: atunci când două modele sunt introduse în același domeniu al cercetării cu scopul

discursului, dialogului și al învățării reciproce, rezultatul va fi o mai bună înțelegere a

fenomenelor cercetate (Greene & Caracelli, 2003).

Acest studiu este format din două etape. Prima etapă a constat în culegerea datelor cantitative

din trei chestionare distribuite grupului experimental al studiului (58 de subiecți) și grupului

de control (32 de subiecți), la începutul și la sfârșitul semestrului,. Cercetarea cantitativă

urmărea să confirme ipoteza că programul are un impact asupra parametrilor cercetați și va

indica schimbarea în analiza datelor culese din chestionarele distribuite la începutul și la

sfârșitul BoSIP. Acestea reprezintă trei chestionare validate pe teme de reziliență psihologică,

sentiment de eficacitate și bunăstare.

11

A doua etapă a inclus colectarea datelor calitative din zece interviuri în profunzime și

douăzeci și cinci de chestionare cu întrebări de tip deschis, în formă scrisă care vizează

înțelegerea fenomenului din perspectiva subiectivă a subiecților, prin analiza și clasificarea

conținutului.

Deoarece cercetarea a căutat să înțeleagă un proces experimental în mediile de terapie teatrală

și dramatică și valoarea benefică a acestei experiențe, întrebările de cercetare au fost de tip

deschis și au susținut toate tipurile de răspunsuri. Această abordare coincide cu principiile

abordării Grounded Theory, o metodă în care cercetătorul dorește să dezvolte sistematic o

teorie care să explice un proces, acțiune sau interacțiune (Strauss & Corbin, 1998). Datele

sunt prelucrate conform modelului spiralei, care presupune inspecția repetitivă a datelor în

vederea formalizării teoriei.

II.2. Proiectul de cercetare

II.2.1. Etapa 1: Cercetarea cantitativă

Instrumentele de cercetare folosite în prima etapă au fost cantitative: datele au fost colectate

de pe teren prin intermediul unor chestionare cu întrebări de tip închis conform Scalei lui

Likert (Anexa 1). Prelucrarea și analiza datelor au fost efectuate prin metode statistice care au

examinat: prevalența fenomenului, intensitatea și relația dintre fenomene, direcția și

schimbarea.

Tabelul 1. Rezumatul etapei 1: Cercetare cantitativă.

Obiectiv Examinarea contribuției BoSIP la reziliență, stare de bine și

autoeficacitate și relația dintre variabilele cercetării și programul

BoSIP.

Instrumente de

cercetare

1. Scala Rezilienței – Wagnild și Heather (1993).

2. Scala Auto-eficienței – Sherer și Maddux (1982).

3. Scalele Ryff ale Stări de Bine Psihologice (1989, 1991).

Participanți 1. Grup experimental: 57 de studenți în științe ale educației

care au participat la program.

2. Grup de control: 36 studenți.

Analiză Instrumente statistice: Statistici descriptive și statistici deductive

În acest stadiu, chestionarele au fost distribuite înainte de începerea programului și apoi după

finalizarea programului. Chestionarele pre-program au fost distribuite manual și completate

la fața locului. Trei luni mai târziu, la sfârșitul semestrului, chestionarele au fost distribuite

din nou în sălile de clasă.

12

II.2.2. Etapa 2: Cercetare Calitativă

Instrumentele de cercetare utilizate în a doua etapă au fost calitative și au inclus două

instrumente de colectare a datelor:

1. 25 Chestionare cu întrebări de tip deschis completate de participanți cu până la două

săptămâni după participarea la program. (Chestionare scrise deschise, Anexa 2).

2. 10 Interviuri semi-structurate aprofundate, realizate la scurt timp după finalizarea

programului. Au fost organizate interviuri cu zece studenți care au participat la

program și au oferit voluntar o oră din timpul lor liber pentru cercetare.

Tabelul 2. Rezumatul etapei 2: Cercetare calitativă.

Obiectiv Studiul verifică dacă BoSIP a avut un impact asupra

sentimentului de reziliență personală perceput de către

participanți.

Instrumente de

cercetare și colectare a

datelor

1. 25 Chestionare cu întrebări de tip deschis (selectate

aleatoriu dintre 70 din chestionarele studenților).

2. 10 Interviuri în profunzime (semi-structurate).

Participanți Grup experimental: 35 de studenți participanți la BoSIP.

Analiza conținutului Analiza interpretativă calitativă a conținutului, clasificare.

II.3. Populația studiată

Toți subiecții studiului au fost studenți la științele educației, provenind de la un colegiu din

nordul Israelului.

Cercetare cantitativă – un număr total de 90 de studenți: 57 în grupul experimental, 36 în

grupul de control. Majoritatea participanților au fost femei (91,4%). Vârsta participanților a

variat de la 21 la 38 de ani, vârsta medie a fost de 25 de ani. 39 de participanți au raportat că

se află într-o relație (41,9%), 39 au raportat că sunt singuri / disponibili (41,9%). Majoritatea

subiecților locuiesc într-un apartament dintr-un kibbutz sau moshav (60,2%). 27 de studenți

sunt șomeri (29,0%), 30 lucrează în domeniul educației (32,3%), 15 în cafenele / restaurante

(16,1%), 9 la magazine (9,7%), 12 la muncă în altă parte (12,9%).

Cercetare calitativă – un număr total de 35 de studenți la științele educației. Interviuri – un

număr total de 10 studenți, 8 de sex feminin, 2 de sex masculin. Chestionare – un număr total

de 25 de studenți, 23 de sex feminin, 2 de sex masculin. (Specificațiile suplimentare ale

populației studiate sunt prezentate în Anexa 4.)

13

Participanții la studiu au fost studenți la științele educației, provenind dintr-un colegiu din

nordul Israelului. Majoritatea studenților care au constituit subiecții studiului erau de sex

feminin. Majoritatea studenților care se înregistrează la studii sunt femei și doar 10% sunt

bărbați. Cei mai mulți sunt cetățeni ai Israelului. Majoritatea studenților au servit în IDF. În

Israel, serviciul militar este obligatoriu, trei ani pentru bărbați și doi ani pentru femei (cei ce

optează pentru cursul de ofițeri servesc mai mulți ani). 10% dintre studenți nu au servit în

armată din diferite motive, cum ar fi cele de sănătate, religioase etc. Peste 80% dintre studenți

se înscriu la studii universitare după ce au efectuat un tur al lumii. În Israel, turul lumii timp

de mai multe luni este o practică obișnuită după serviciul militar, cei mai mulți îndreptându-

se spre Asia, America de Sud și alte locații. Acest lucru este amintit pentru a sublinia faptul

că studenții se înscriu la studii universitare după ce au trăit diverse experiențe ce au necesitat

confruntare și depășirea diferitelor provocări și dificultăți. Acest lucru scoate în evidență

perioada de timp lungă dintre studiile liceale finalizate la vârsta de 18 ani și studiile

academice.

Studenții au vârste cuprinse între 22 și 28 de ani. Majoritatea au părăsit locuința părinților și

locuiesc în apartamente mici, închiriate în apropierea universității, având nevoie, prin urmare

să lucreze pentru a se întreține, pe lângă îndeplinirea obligațiilor de studii, care includ

prezența la cursuri, predarea de lucrări și trecerea examenelor. În plus, în cadrul științelor

educației, studenților li se cere să desfășoare o zi de muncă pe teren, lucrând cu populații

speciale, cum ar fi educație specială pentru tineri sau adulți, departamente de sănătate mintală

la spitalele locale, centre pentru tineret în situații de risc, coaching personal pentru copiii cu

probleme de familie și multe altele.

Metoda de eșantionare a fost eșantionarea fără probabilitate, o eșantionare convențională

intenționată. Această metodă se bazează pe selectarea subiecților care sunt cel mai accesibili

pentru cercetător. Astfel, participanții la cursul BoSIP au constituit subiecții studiului. Acești

studenți s-au înscris de bună voie la BoSIP oferit ca un curs opțional parte a curriculum-ului

de științe ale educației. Populația a fost preluată din trei programe BoSIP desfășurate în anii

2015-2016.

Grupul de control – 32 de chestionare au fost preluate de la două cursuri opționale oferite

tuturor studenților în științe ale educației.

14

II.4. Instrumente ale Cercetării Cantitative și Calitative

II.4.1. Instrumente ale Cercetării Cantitative

Trei chestionare cantitative validate distribuite la începutul semestrului, în același timp, la

două grupe: grupul experimental - studenți participanți la BoSIP. Chestionare colectate din

trei programe de intervenție desfășurate în perioada 2015-2016 și completate de studenți;

Grupul de control - chestionare culese de la două cursuri diferite cu diferiți lectori la

departamentul de educație. Un chestionar a fost cules dintr-un curs din semestru al doilea în

2015, iar al doilea dintr-un curs din semestru al doilea în 2016.

Chestionarele studiului:

1. Chestionarul Rezilienței Psihologice – Scala Rezilienței (Wagnild & Heather, 1993).

Acest chestionar s-a dovedit a conține o consistență internă ridicată (Cronbach alfa =

0.89).

Tabelul 3. Nivelul de consistență al chestionarului rezilienței psihologice: Valorile indicelui

de consistență, Cronbach alfa.

Variabilă Valoarea Cronbach alfa

General Grup de control Grup experimental

Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP

Reziliență 0.856 0.830 0.817 0.821 0.873 0.841

2. Chestionar de auto-eficiență - Scala de eficiență (Sherer & Maddux, 1982), tradusă în

ebraică de Aviram (1990), și chestionarul în ebraică utilizat în studiul curent a fost luat de la

Zoabi (2003). În studiul lui Zoabi (2003), chestionarul a fost considerat consistent (α = 0,96).

Tabelul 4. Nivelul de consistență al chestionarului de auto-eficiență: valorile indicelui de

consistență Cronbach alfa.

Variabilă Valoarea Cronbach alfa

General Grup de control Grup experimental

Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP

Eficiență 0.848 0.834 0.776 0.783 0.868 0.858

15

2. Chestionarul stării de bine – Scalele Ryff ale stării de bine psihologice (1989, 1991),

incluzând afirmații care reflectă cele șase domenii psihologice asociate conceptului de

bunăstare mentală: autonomie, controlul mediului, dezvoltarea personală, relații

pozitive cu ceilalți, scop în viață și acceptare de sine.

Tabelul 5. Nivelul de consistență al chestionarului stării de bine: valorile indicelui de

fiabilitate alfa al lui Cronbach.

Variabilă Valoarea Cronbach alfa

General Grup de control Grup experimental

Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP

Stare de

bine

0.926 0.905 0.938 0.901 0.933 0.895

II.4.2. Instrumente ale cercetării calitative

Instrumentele de cercetare calitativă au inclus chestionare cu întrebări de tip deschis (Anexa

2) și interviuri în profunzime (Anexa 3).

II.5. Metode de analiză a datelor

În cadrul cercetării cantitative, datele au fost prelucrate statistic, incluzând deviațiile standard,

diviziunea numerică și diviziunea procentuală, urmate de analiza acestor date și verificarea

încrucișată, astfel încât să se obțină concluziile derivate din cercetare și verificarea

corelațiilor datelor pentru producerea și deducerea concluzii.

Tabelul 6. Toate nivelurile de consistență ale chestionarelor: valorile indexului consistenței

Cronbach alfa.

Variabilă Valoarea Cronbach alfa

General Grup de Control Grup Experimental

Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP Pre-BoSIP Post- BoSIP

Eficiență 0.848 0.834 0.776 0.783 0.868 0.858

Reziliență 0.856 0.830 0.817 0.821 0.873 0.841

Stare de

bine

0.926 0.905 0.938 0.901 0.933 0.895

În cadrul cercetării calitative, datele materiale și cele culese au fost citite pentru a permite

familiarizarea și înțelegerea potențialului lor, deoarece cercetătorii ar trebui să citească de

16

câteva ori protocoalele, în întregime, pentru a obține o imagine globală și holistică a datelor

(Agar, 1980).

Etichetarea categoriilor primare și secundare ale cercetării actuale a fost derivată din

discursul nativ al participanților. Categoriile de cercetare au fost apoi introduse într-un

Narralizer, un instrument care permite producerea textelor calitative și analiza datelor,

producerea descrierilor narative, precum și stocarea informațiilor bibliografice și construirea

de teorii bazate pe date. Programul Narralizer a fost introdus pentru prima dată în 2004 și este

utilizat de cercetătorii din domeniile științelor sociale, umaniste și al artelor, educației precum

și din alte domenii.

II.6. Rolul cercetătorului și gradul său de implicare în cercetare

Rolul cercetătorului este cel de a inspecta fenomenele în habitatul lor natural, de a găsi

semnificații sau de a interpreta fenomene în terminologia umană (Denzin & Lincoln, 2000).

În cadrul studiului actual, cercetătorul constituie instrumentul principal de cercetare (Zabar-

Ben Yehoshua, 2002), care operează în diferite roluri de cercetare: este un terapeut care a

creat programul de intervenție studiat (BoSIP) și îl inițiază. În concluzie, cercetătorul nu

pretinde să fie obiectiv sau să fie total detașat de domeniul studiat. Intrarea cercetătorului în

domeniul cercetării se împletește cu simpatia și empatia față de experiențele pe care elevii le

suportă pe tot parcursul programului.

II.7. Considerente etice

Studiul actual are în vedere următoarele considerente etice:

1. Păstrarea confidențialității participanților. Studiul s-a asigurat că participanților nu li

se încălcă intimitatea și se păstrează confidențialitatea informațiilor lor.

2. Consimțământul în cunoștință de cauză. Cercetarea a primit consimțământul în

cunoștință de cauză al participanților la cercetare, asigurându-i în același timp asupra

păstrării anonimatului și confidențialității, precum și asupra protejării vieții private a

subiecților. Mai mult, cercetătorul a anticipat impactul prezis asupra subiecților

evitând în același timp crearea situațiilor de disconfort fizic sau mental pentru subiecți

(Brown, Cozby, Kee, & Worden, 1999).

3. Permisiunea instituției care găzduiește studiul. Studiul a primit permisiunea

vicepreședintelui colegiului care răspunde de procedurile academice.

17

III. REZULTATE

III.1. Rezultate derivate din cercetarea cantitativă

III.1.1. Rezultate legate de Ipoteza de Cercetare 1

Ipoteza 1: Diferențe la nivelul a trei variabile – reziliența mentală, autoeficacitatea și starea

de bine – vor fi găsite în cadrul Grupului Experimental înainte și după programul de

reziliență.

Ipoteza 1 a fost parțial validată. A fost pe deplin validată în ceea ce privește indicele de

reziliență psihologică, dar nu a fost validată în ce privește indicele de autoeficacitate și cel al

stării de bine.

În cadrul Grupului de Control - Nu s-a constatat nici o diferență la nivelul celor trei variabile

- eficacitatea, reziliența mentală și starea de bine.

S-a constatat o diferență între grupul experimental și grupul de control în ceea ce privește

dezvoltarea rezilienței mentale

III.1.2. Rezultate legate de Ipoteza de Cercetare 2

Ipoteza 2: În cadrul Grupului Experimental, se va observa o corelație între cele trei variabile:

auto-eficiența, reziliența mentală, autoeficacitatea și starea de bine.

Tabelul 7. Corelarea dintre autoeficacitate, reziliență psihologică și starea de bine din

cadrul grupului experimental.

Autoeficacitate Reziliență

psihologică

Stare de bine

Înaintea

programului de

reziliență

Autoeficacitate 1 0.596** 0.678**

Reziliență

psihologică

0.596** 1 0.643**

Stare de bine 0.678** 0.643** 1

În urma

programului de

reziliență

Autoeficacitate 1 0.428** 0.736**

Reziliență

psihologică

0.428** 1 0.727**

Stare de bine 0.736** 0.727** 1

**p<.0.01

18

Rezultatele indică faptul că toate cele trei variabile ale rezilienței psihologice, autoeficacității

și stării de bine au o corelație semnificativă și pozitivă, și că îmbunătățirea unei variabile este

asociată cu îmbunătățirea celeilalte variabile.

III.1.3. Rezultate legate de Ipoteza de Cercetare 3

Ipoteza 3: În grupul experimental, variabila autoeficacității este o variabilă mediatoare între

starea de bine și reziliența mentală

Anterior programului de reziliență: La testul SOBEL care examinează importanța medierii, s-

a descoperit o diferență importantă (z = 2,078, p <0,05), adică autoeficacitatea subiecților

eșantionului constituie un factor parțial mediator în corelația dintre starea de bine și reziliența

psihologică anterior programului de reziliență.

Ulterior programului de reziliență: La testul SOBEL, această diferență s-a dovedit a fi

nesemnificativă (z = 1.706, p<0.05), adică autoeficacitatea subiecților din eșantion nu

constituie un factor mediator în relația dintre starea de bine și reziliența psihologică ulterioară

programului de reziliență. Prin urmare ipoteza medierii nu a fost verificată.

III.2. Rezultate integrative derivate din cercetarea cantitativă

1. Rezultatele arată o creștere a rezilienței în grupul experimental ca urmare a

participării la BoSIP.

2. Autoeficacitatea și starea de bine nu au crescut în grupul experimental ca urmare a

participării la BoSIP.

3. S-a constatat o diferență între grupul experimental și grupul de control în ceea ce

privește întărirea rezilienței psihologice.

4. Există o corelație directă, pozitivă și semnificativă între cele trei variabile ale

rezilienței psihologice, stării de bine și autoeficacității.

5. La sfârșitul programului, s-a constatat că autoeficacitatea nu constituie un factor de

mediere în corelația dintre starea de bine și reziliența psihologică, spre deosebire de

începutul programului, când autoeficacitatea a constituit un factor parțial de mediere

în corelația dintre starea de bine și reziliența psihologică.

6. La sfârșitul programului s-a constatat că există o corelație pozitivă semnificativă între

starea de bine și reziliența psihologică, spre deosebire de începutul programului când

starea de bine a avut nevoie de medierea autoeficacității pentru a avea un impact

asupra rezilienței.

19

III.3. Rezultate integrative derivate din cercetarea calitativă

Rezultate integrative legate de întrebarea 1 a cercetării: Care aspecte ale rezilienței

psihologice au apărut pe parcursul Programului de Intervenție prin Prezența pe Scenă

(BoSIP), și ce schimbare de reziliență percepută a fost descoperită în rândurile

participanților?

1. Se poate afirma că un sentiment de eficiență perceput, provenit din experiența de a

face față și schimbul stării de spirit la confruntarea fricii și extinderea limitelor

personale percepute consolidează reziliența.

2. Depășirea situațiilor dificile (copingul) întărește reziliența.

3. Utilizarea umorului susține spontaneitatea, eliberarea și extinderea perspectivelor și

întărește reziliența.

4. Auto-exprimarea creativă, autentică dezvoltă încrederea în sine și întărește reziliența.

5. Conștiința de sine care conduce la o schimbare în percepția de sine generează o

schimbare în gestionarea vieții și întărește reziliența.

6. Sentimentul perceput de acceptare consolidează reziliența psihologică.

7. Sentimentul perceput de bunăstare întărește reziliența.

Rezultatele provenite din întrebarea de cercetare numărul doi în domeniul dramaterapiei care

încerca să determine ce procese teatrale și de dramaterapie efectuate în cadrul BoSIP au

facilitat expresia și fortificarea rezilienței participanților la program.

1. Jocul pe scenă și angajarea unui alt personaj este o experiență care permite expresii de

reziliență alături de auto-cunoaștere, conștiință de sine și o stare de flux percepută

care conduce la o reziliență întărită.

2. Prezența pe scenă în fața unei audiențe este o experiență de cutezanță, expunere și

eliberare a fricilor (vizibilitate) care întărește reziliența.

3. Experiența spectatorului, care implică procese de empatie, conștientizare și acceptare,

consolidează reziliența.

4. Practicarea improvizațiilor și lucrul cu corpul permit o stare de flux și descărcare care

întărește reziliența percepută.

5. Alegerea narațiunilor din viața personală/autobiografiilor și prezentarea lor pe scenă

le extinde acestora interpretarea și întărește reziliența psihologică.

20

Rezultate derivate din întrebarea de cercetare numărul doi din domeniul muncii în echipă –

spațiului de grup:

1. Relațiile de confort și securitate din cadrul grupului, care formează un spațiu care

cuprinde securitate și acceptare, armonie, deschidere și împărtășire, întăresc rezistența

personală.

2. Atenția, empatia, și sprijinul reciproc de a dărui și primi în cadrul grupului, stimulează

stima de sine și întăresc reziliența psihologică.

3. Un sentiment perceput de afiliere și securitate în cadrul grupului întăresc reziliența.

4. Un sentiment perceput de universalism, acceptare și normalizare în cadrul grupului

consolidează reziliența.

5. ‘Activarea’ unui mod de predare, care este prezent, sigur, de susținere, încurajator,

respectuos și care produce un mediu permisiv și flexibil, întărește reziliența.

6. Existența programului BoSIP ca parte integrantă a curricummului studiilor pentru

obținerea diplomei crește reziliența.

21

IV. CONCLUZII

IV.1. Rezumatul Concluziilor

Modelul de rezumat al concluziilor reprezintă un model de proces: un proces care

progresează prin interacțiunea dintre elevi, instructor și dramaterapia BoSIP care utilizează

principiile teatrului. Acest triunghi de întâlnire, dintre elevi-instructor-BoSIP creează un

spațiu de grup care se dezvoltă și crește continuu pe tot parcursul programului. O combinație

de acest tip între munca de dramaterapie, principiile teatrale și spațiul de grup le permite

participanților la program să își exprime și manifeste în mod repetat expresii de reziliență.

Acest proces de formare fortifică reziliența..

Figura 2. Concluziile cercetării: munca de dramaterapie, principiile teatrale din BoSIP

combinate formează un spațiu de grup care consolidează reziliența.

Concluziile rezultate ca urmare a întrebărilor de cercetare indică în mod caracteristic faptul că

participanții BoSIP și-au consolidat reziliența psihologică. Rezultatele cercetării vor fi

prezentate în trei subsecțiuni, după cum urmează:

22

IV.2. Regândirea dramaterapiei ca schimbare a stării mentale, în urma

programului BoSIP care promovează reziliența

Concluzia care rezultă și se formează din această cercetare este că, componenta acceptării de

sine constituie unul dintre factorii principali în construirea rezilienței psihologice. Acceptarea

în contextul cercetării înseamnă acceptarea de sine a tuturor părților autentice ale

participantului, inclusiv a aspectelor mai slabe și mai puțin de succes ale eului. Astfel,

acceptarea de sine se referă la atenția față de propria persoană și la o abordare plină de

compasiune, toleranță și fără auto-acuzare față de sine. Compasiunea față de propria persoană

și iertarea facilitează schimbarea, creșterea și terapia, care întăresc rezistența psihologică.

Experiența acceptării de sine susține un sentiment de înaltă stimă de sine, conștiință a sinelui

și angajament față de propria persoană. Pe tot parcursul BoSIP, participanții au avut ocazia să

îndrăznească, să performeze, să se deschidă, să greșească, să renunțe la control și să se

elibereze. Toate acestea au evocat sentimente puternice vizavi de conținutul apărut și au dus

la un sentiment perceput de acceptare de sine, care provine de la a fi atent la propria

persoană, a fi acceptat de alții și a-i accepta pe alții. Astfel, aceasta formează acceptarea de

sine a tot ceea ce există - puncte forte și slăbiciuni - care conferă valoare vieții și echilibrează

necesitatea continuă de dezvoltare și creștere.

O astfel de acceptare a tuturor aspectelor eului conduce la dezvoltarea schimbării perceptuale

care generează schimbare în gestionarea propriei persoane, o schimbare care are loc în timpul

și după participarea la program. Cum se produce această experiență de acceptare? Rezultatele

cercetării indică faptul că experiența percepției sentimentului de acceptare de sine provine

dintr-un proces instantaneu care apare atunci când participantul se confruntă cu o barieră

interioară, cum ar fi preocuparea, teama sau autocritica, iar în acel moment experimentează

ceea ce autorul numește o schimbare a stării de spirit. În această clipă unică, există o trecere

de la senzația de dificultate, teamă și blocaj la o altă experiență afectivă care conține relaxare,

eliberare de teamă și dorință de a accepta acel moment dat. Aceasta, constituie de fapt

experiența de acceptare, care stă la baza motivelor pentru care participanții pot progresa și

acționa la alegere. În esență, această schimbare între emoții și stări diferite ale minții indică

flexibilitatea de a trece de la o stare la alta și de a se reorganiza în consecință - o flexibilitate

psihologică care constituie unul dintre factorii semnificativi ai rezilienței.

23

IV.3. Regândirea dramaterapiei care utilizează principiile teatrale într-o metodă

unică creată în cadrul BoSIP

BoSIP este un program de dramaterapie care utilizează principii teatrale. Lucrul cu principiile

teatrale produce un spațiu dramatic, definit de numeroși teoreticieni ca și spațiu care oferă o

experiență unică de interacțiune cu piesa de teatru, un spațiu care conține o lume imaginară a

lui "dacă ar fi" alături de trăsături subiective ale realității, unde imaginația sau memoria

există în prezent ca fiind reale.

Un spațiu dramatic este locul unde toate contextele apărute pot fi analizate, prelucrate și

transformate. Acest spațiu oferă procese artistice care transformă emoții și gânduri aparent

intangibile într-o stare tangibilă, dând formă acestor procese pe scenă, astfel încât

inconștientul devine accesibil și permite înțelegerea conținutului vieții participanților, și de

asemenea generează procese care cresc conștientizarea și schimbarea și extind strategiile de

comunicare și comportamentele.

Folosirea inovatoare a următoarelor patru principii de teatru în dramaterapie se bazează pe

utilizarea lor orientată spre țintă care conduce la rezolvarea unor situații variate ce permit

participantului la program să-și exercite și să se exprime prin expresii care fortifică reziliența

psihologică.

Primul principiu - angajarea: Primul principiu împrumutat de la artele teatrale este angajarea.

Concluziile care decurg din cercetare demonstrează că, atunci când participantul se află în

pielea altora prin jocul de pe scenă, apare auto-exprimarea creativă, alături de procesele de

auto-cunoaștere și de conștientizare de sine. O astfel de experiență conține diverse aspecte,

inclusiv familiarizarea cu un alt personaj prin intermediul povestirilor sale de viață și modude

auto-gestionare, care promovează conștientizarea, înțelegerea și acceptarea celorlalți. În plus,

faptul de a se pune în pielea altuia, îi conferă participantului o altă viziune asupra lumii din

perspective noi și diferite, pe care anterior nu le avea. În plus, angajarea scoate la suprafață

aspecte ale sinelui pe care participantul le-ar fi putut reprima din diferite motive emoționale și

culturale și care astfel, au rămas neexprimate, de ex. mânia sau absurditatea. Procesele de

auto-cunoaștere, de conștiință de sine și de auto-exprimare creativă generate prin principiul

angajării constituie demonstrații de reziliență.

Al doilea principiu – prezența pe scenă: Al doilea principiu împrumutat din arta teatrală este

experiența de a fi pe scenă în fața unei audiențe. Acest principiu a fost cercetat pe două

24

nivele: experiența participantului de a fi pe scenă și experiența participantului în rolul

spectatorului din audiență.

Rezultatele cercetării au demonstrat că experiența de a urca pe scenă este o experiență duală

puternică de curaj și confruntare a fricii, în care în ciuda faptului că interpretarea pe scenă, a

provocat frică și anxietate, participanții s-au hotărât să îndrăznească să urce pe scenă și să

joace, și prin urmare să se exprime. Acest proces este cel pe care autorul l-a conceptualizat ca

fiind o schimbare în starea de spirit elaborată în paragrafele anterioare. Acest proces însoțește

urcarea pe scenă, care începe cu teamă și se termină cu un sentiment perceput de bucurie și

satisfacție - o experiență de bunăstare care este esențială pentru creșterea rezilienței. Prin

urmare, acesta este un sentiment de stare de bine, capabilitate și auto-eficacitate unică, care

nu rezultă din interpretarea pe scenă, ci este mai degrabă un rezultat fericit provenit din

mecanismul de coping cu tracul și frica.

Al doilea aspect al principiului urcării pe scenă este experiența participantului prin prisma

spectatorului din audiență: Concluzia ce reiese din rezultatele cercetării indică faptul că

participantul, în calitate de spectator-audiență, trece simultan prin două procese de

identificare, mai exact identificarea duală provenită din reflexia duală. O reflexie apare în

calitate de participant-actor iar a doua este dată de personajul interpretat și provine din

narațiune. Pe durata întregului program, audiența menține deschise aceste două căi de

reflexie.

Participantul în calitate de spectator se confruntă cu o dubla identificare, adică are un rol

dublu. Aceste două reflexii produc o identificare dublă simultană. De-a lungul programului,

atenția este axată pe instruirea audienței prin observarea cu bunăvoință a celuilalt și fără a-l

judeca. O astfel de instruire, lipsită de critică, eliberează publicul participant, oferind o

experiență plăcută și afectivă. În plus, ea dezvoltă un sentiment de acceptare, care este

îndreptată spre celălalt, spre scenă și care ulterior se reîntoarce spre sine sub forma acceptării

de sine. După cum au raportat participanții la studiu, formarea unei priviri binevoitoare

generează procese de identificare care duc la introspecție și auto-conștientizare iar acestea, la

rândul lor, conduc la schimbarea pozițiilor și a percepțiilor cu privire la celălalt și la sine,

precum și la schimbarea comportamentului și a gestionării sinelui în cadrul programului.

Astfel, procesul de recunoaștere-privire binevoitoare-conștientizare susține publicul

participant îndemnându-l să îndrăznească pe tot parcursul programului să împărtășească

experiențe și să le joace pe scenă. Acest proces atinge și influențează viața privată a

participanților dincolo de program.

25

Un alt aspect important al prezenței pe scenă în fața publicului îl constituie relațiile reciproce

dintre interpret și public. Vibrația publicului, feedbackul și acceptarea a ceea ce se întâmplă

se transmite participantului care joacă pe scenă, adică participantul de pe scenă percepe

privirea spectatorilor din public ca pe o acceptare deplină, o privire care îi confirmă existența

lor. Aceasta constituie o experiență asemănătoare privirii aprobatoare a mamei în primii ani

din copilărie, destinată vindecării rănilor elementare. Astfel, aceasta constituie o experiență

complexă care poartă un sentiment unic de renaștere și de primire a unei iubiri necondiționate

și fără limite.

O altă concluzie de cercetare asociată cu improvizația este importanța dată de modul de

utilizare al corpului. Experiența utilizării corpului stimulează conștientizarea corpului și

îmbunătățește procesele psihologice. Pe lângă stimulare, plăcere și simțul libertății,

improvizația sporește și mai mult motivația de a acționa și învăța, toate acestea fortificând

sentimentul perceput de stare de bine și autoreglare, care este esențial rezilienței.

Al patrulea principiu – prezentarea poveștilor de viață: Al patrulea principiu BoSIP

împrumutat din artele teatrale este prezentarea repetată pe scenă a poveștilor de viață, prin

intermediul diferitelor forme teatrale. Acest proces este în esență similar cu Terapia Narativă

și îi conferă participantului posibilitatea să reorganizeze și reproiecteze povești de viață,

precum și să le pună în scenă în noi feluri, folosindu-se de genuri diferite.

Procesul de selectare a diferitelor povești de viață pe parcursul programului și prezentarea

repetitivă conduce la un proces de retrospecție și prelucrare a problemelor afective, alături de

dobândirea unor noi perspective asupra poveștilor de viață care implică conflicte și

formalizează experiențe. În acest context, expresii ale rezilienței, cum ar fi curajul și

îndrăzneala, sunt provocate de prezentarea în mod real a narațiunii și de permisiunea de a o

procesa: experiența depășirii disconfortului provocat de narațiunea în sine și dificultatea

împărtășirii și divulgării slăbiciunilor personale.

Inovația cercetării actuale în domeniul dramaterapiei se regăsește în domeniul specific al

dramaterapiei care facilitează reziliența. O altă noutate este înțelegerea modului în care

fiecare principiu de artă teatrală dezvoltă reziliența, precum și combinația celor patru

principii specifice menționate mai sus organizate într-o manieră prin care participanții sunt

supuși unei pregătiri repetate care contribuie la îmbunătățirea modului lor de coping și de

depășire a vicisitudinilor vieții prin întărirea rezilienței psihologice.

26

IV.4. Analiza muncii în echipă a grupului de dramaterapie în lumina conceptului

spațiului de grup dezvoltat în cadrul BoSIP

Un nou concept formalizat în urma cercetării actuale și introdus ca termen de către autor este

spațiul de grup. Spațiul de grup este definit în contextul cercetării ca o resursă socială

construită pe parcursul programului de către participanți și instructor. Spațiul de grup

constituie un spațiu confortabil și sigur pentru o muncă personală în profunzime, în

colaborare cu membrii grupului, ceea ce duce la fortificarea rezilienței psihologice. Resursa

socială denumită spațiu de grup este creată prin dezvoltarea relațiilor dintre participanți și

între participanți și instructorul lor bine pregătit. Aceste relații evoluează prin intermediul

muncii desfășurate folosind principiile de teatru menționate mai sus, care conduc la

perfecționare în comunicare, cooperare, acceptare și în toate celelalte aspecte ale relațiilor în

care grupul de lucru și psihoterapia se implică în mod obișnuit.

Spațiul de grup invită și permite demonstrații de reziliență psihologică prin faptul că este un

spațiu plăcut, cu o atmosferă destinsă și deschisă, de acceptare, care fortifică încrederea în

forțele proprii și produce un sentiment perceput de apartenență și încredere între participanți.

Dăruirea, primirea și susținerea reciprocă se desfășoară pe tot parcursul programului,

deoarece acestea cresc și se dezvoltă în mod organic din activitatea de grup și sunt însoțite de

instrumente de teatru care dirijează acest proces.

Spațiul de grup s-a dovedit în continuare ca fiind un spațiu ce permite și le arată

participanților conceptul de universalism care susține că toate ființele umane experimentează

și se confruntă cu teme care le sunt comune tuturor participanților. Astfel, spațiul de grup

permite participantului să experimenteze similitudinea între el însuși și celălalt, ceea ce duce

la o experiență puternică de a fi auzit și înțeles, care crește nivelul acceptării de sine și al

sentimentului de apartenență perceput.

Un factor crucial din cadrul spațiului de grup s-a dovedit a fi legat de și provenind dintr-o

comandă de activare ce conține componente ale rezilienței precum acceptarea, atenția la

nevoile celuilalt, deschiderea, flexibilitatea și comunicarea sinceră. O astfel de comandă

acceptă toate evenimentele prezente și este sensibilă, înțeleaptă și fiabilă în asigurarea unei

soluții adecvate la problemele survenite. Instructorul BoSIP ar trebui să încorporeze în

propria sa personalitate caracteristici ale rezilienței, pentru a reuși astfel să creeze condițiile

necesare obținerii spațiului de grup, adică un spațiu care să implice o atmosferă deschisă, de

împărtășire și auto-exprimare care să genereze o creativitate liberă și autentică.

27

Rezumând, se poate trage concluzia că spațiul de grup formează baza pentru învățarea

personală, creșterea personală, perspicacitate și schimbare, și constituie o condiție vitală

pentru un proces profund și un teren solid pentru a încuraja reziliența participanților.

Concluzia generală este că dramaterapia prin intermediul BoSIP reunește două spații care se

susțin reciproc: spațiul de grup care este clădit și fortificat pe parcursul întregului program și

este construit de relațiile dintre instructor și participanți și spațiul dramatic de joc în care

participanții acționează prin principii teatrale. Prin urmare, munca desfășurată în aceste două

spații consolidează reziliența psihologică.

IV.5. Implicații practice

Cercetarea actuală are o serie de implicații practice, iar prima se referă la instituții academice,

universități și colegii. Cercetarea ilustrează în mod clar importanța deosebită a includerii

cursului BoSIP în curriculum. Existența BoSIP ca parte integrantă a curriculumului

studenților reprezintă o declarație clară dată studentului, care indică preocuparea instituției

față de sănătatea emoțională a studenților și interesul acesteia de a-i angaja pe aceștia în

procesul de familiarizare cu ei însăși și de a-i ajuta să facă față dificultăților (coping) pe care

le au, împreună cu înțelegerea faptului că dacă reziliența psihologică a studenților va fi mai

puternică, atunci aceștia își vor gestiona viața într-o manieră optimizată, vor face alegeri în

cunoștință de cauză și își vor îmbunătăți studiile. Un astfel de program oferit elevilor creează

o alianță de înțelegere reciprocă și respect între instituție și studenții săi și poate constitui un

factor de facilitare pe parcursul studiilor universitare pentru ambele părți.

O implicare practică suplimentară se referă la rezultatul cantitativ care a arătat că rezistența

participanților BoSIP a crescut în urma participării la program. Se recomandă, prin urmare,

utilizarea dramaterapiei folosind principiile care au sprijinit BoSIP pentru a ajuta studenții

înscriși la studii academice să-și atingă aspirațiile educaționale. Există implicații suplimentare

în domeniul pregătirii instructorilor pentru diverse profesii de terapie și coaching. O astfel de

pregătire îi va învăța teoria și practica BoSIP, creând astfel posibilitatea de a oferi acest

program unui număr mai mare de studenți și deschide opțiunea pentru instructori de a aplica

acest program în altă parte.

Implicațiile ulterioare pot fi orientate către terapeuții specializați în munca din spațiul teatral.

Cercetarea actuală prezintă o înțelegere extinsă și inovativă cu privire la modul în care

principiile teatrale influențează și generează schimbări în cunoașterea, afectul și auto-

gestionarea participanților la program prin procese terapeutice care întăresc reziliența.

28

Cercetarea actuală oferă, de asemenea, perspective noi care pot ajuta instructorii de grup în

construirea spațiului de grup - un spațiu unic, ce se dezvoltă treptat prin activitatea de

cooperare care oferă toate beneficiile muncii de grup.

IV.6. Contribuția la cunoștințele teoretice

Cercetarea actuală aduce o contribuție la sistemul de cunoștințe teoretice existente în

domeniul Psihologiei Pozitive. Cercetările sugerează o regândire a conceptului de

autoeficacitate și oferă o nouă perspectivă care extinde definiția actuală în lumina BoSIP,

facilitând reziliența. Ca o completare la teoria lui Bandura (1993) referitoare la

autoeficacitate, cercetarea actuală oferă o schimbare a procesului mental pe care participantul

îl experimentează în interiorul spațiului de grup creat.

Studiul prezintă în continuare o nouă gândire în literatura referitoare la reziliență (Hobfoll,

2003; Benard, 2004; Lahad, 2015) care abordează acceptarea sinelui prin acceptarea tuturor

părților sinelui, inclusiv a punctelor forte și a celor slabe ca factor major și principal care

construiește reziliența psihologică. Studiul contribuie, de asemenea, la cunoașterea teoretică

în domeniul instruirii/perfecționării de grup, contribuind la teoria lui Yalom (2005) prin

specificarea în continuare a noului concept de spațiu de grup care descrie o resursă socială

importantă pentru dezvoltarea rezistenței.

Studiul oferă în continuare o regândire în domeniul dramaterapiei subliniind utilizarea

teatrului și a semnificației terapeutice a patru principii teatrale - angajarea, prezența pe scenă

în fața publicului, improvizația și prezentarea repetată a poveștilor de viață. O contribuție

suplimentară la terapia dramatică se bazează pe accentuarea importanței antrenării repetate a

mecanismului de coping în situație de teamă prin experiența repetată a schimbărilor în starea

mentală, a urcării repetate pe scenă și a narării repetate a poveștilor de viață.

Mai mult, studiul contribuie la abordarea dramatică a lui Bailey (2009) și a lui Jennings

(2012) privind rolul publicului într-un grup de terapie de lucru, în care membrii grupului

funcționează ca audiență și au un rol crucial, având un impact asupra lor și asupra celor din

grup în ceea ce privește dezvoltarea rezilienței. O schimbare suplimentară în abordarea

dramaterapiei existente, sugerată de modelul studiului curent, se bazează pe coexistența

imperativă a două spații, spațiul teatral și spațiul de grup, deoarece aceste spații îmbunătățesc

reziliența și terapia în mod cooperativ.

29

IV.7. Contribuții aduse cunoștințelor practice

Modelul care a fost construit pe baza rezultatelor studiului poate ajuta la extinderea și

schimbarea abordării dramaterapiei actuale în ceea ce privește rolul instructorului și rolul

participantului ca parte din public și ca actor. Astfel, modelul poate oferi dramaterapeuților o

perspectivă asupra principiilor terapeutice care vizează dezvoltarea și fortificarea rezilienței

clienților, cum ar fi flexibilitatea, înțelegerea proceselor oferite de activitatea de teatru, alături

de crearea spațiului de grup și acceptarea deplină a prezentului la un anumit moment dat.

IV.8. Cercetări viitoare

1. Acest studiu poate fi pus în aplicare și în cazul altor categorii de populație, cum ar fi:

studenții din alte medii (școli, școli pregătitoare), populațiile cadru de terapie,

populațiile cadru de lucru și populațiile aparținând diferitelor culturi.

2. Care este contribuția programului "Prezență pe scenă" la realizările academice, pe

lângă consolidarea rezilienței psihologice?

3. Examinarea și extinderea conceptului de schimbare a stării mentale - Cum poate fi

folosit acesta în activitatea terapeutică în general și în fortificarea rezilienței în

special?

30

BIBLIOGRAFIE

Agar, M. (1980). The professional stranger: An informal introduction to ethnography. New

York: Academic Press.

Antonovsky, A. (1979). Health, stress, and coping. San Francisco: Jossey-Bass.

Antonovsky, A. (1991). The structural resources of salutogenic strengths. In: Cooper, L. C.,

& Payne, R. (Eds). Personality and stress: Individual differences in the stress process.

New York: Wiley.

Antonovsky, H., & Sagy, S. (1986). The development of a sense of coherence and its impact

on response to stress situations. The Journal of Social Psychology, 126(2), 213-225.

Bailey, S. (2009). Performance in drama therapy. In Johnson, D. R., & Emunah, R. (Eds.),

Current approaches in drama therapy. Illinois: Charles. C. Thomas. 374-89.

Bandura, A. (1993). Perceived self-efficacy in cognitive development and functioning.

Educational Psychologist, LEA INC, 28(2), 117-148.

Berger, R., & Lahad, M. (2011). The Healing forest nature therapy and expressive therapy

with children post disaster. Kiryat Bialik: Ach Publishing House Ltd. (In Hebrew).

Brown, K. W., Cozby, P. C., Kee, D. W., & Worden, P. E. (1999). Research Methods in

Human Development. Mayfield Pub.

Creswell, J. W. (2013). Research Design. United Kingdom: Sage.

Denzin, N, K. & Lincoln, Y, S. (2000). Introduction: The discipline and practice of

qualitative research. In Denzin, N, K. & Lincoln, Y, S. (Eds.), Handbook of

qualitative research. United Kingdom: Sage.

Dunham, J. (2002). Stress in teaching. Routledge.

Fridman, Y. (2012). Validity in evaluation studies. Jerusalem: Henrietta Szold Institute. (In

Hebrew).

Greene, J. C., & Caracelli, V. J. (2003). Making paradigmatic sense of mixed-methods

practice. In Tashakkori, A., & Teddlie, C. (Eds.), Handbook of mixed methods in

social and behavioral research. 91-110. Thousand Oaks, CA: Sage.

31

Grotberg, E. H. (2005). The international resilience project: Research, application, and

policy. Symposio Internacional: Stress e Violencia, 27-30.

Hobfoll, S. E., Briggs-Phillips, M., & Stines, L. R. (2003). Fact or artifact: The relationship

of hope to a caravan of resources. In Jacoby, R., & Keinan, G. (Eds.), Between stress

and hope: From a disease–centered to a health–centered perspective, 81-104.

Greenwood publishing group.

Jennings, S. (2012). Theatre of resilience: Ritual and attachment with marginalized groups. In

Schrader, C. (Ed.), Ritual theatre: The power of dramatic ritual in personal

development groups and clinical practice. London: Jessica Kingsley Publishing

Lahad, M. (2002). Creative supervision. London: Jessica Kingsley Publishers

Lahad, M. (2015). Where to draw powers. In Berger, R. (Ed.), Observing to arts-seeing the

soul. Kiryat Bialik: Ach Publishing House Ltd. (In Hebrew).

Mak, W. W., Ng, I. S., & Wong, C. C. (2011). Resilience: Enhancing well-being through the

positive cognitive triad. Journal of Counseling Psychology, 58(4), 610.

Mertens, D. M., Bazeley, P., Bowleg, L., Fielding, N., Maxwell, J., Molina-Azorin, J. F., &

Katrin, N. (2016). Mixed methods international research association’s task force

report on the future of mixed methods. Journal of Mixed Methods Research, 10, 221-

227, first published on May 12, 2016 doi:10.1177/1558689816649719

Ryff, C. D., & Singer, B. H. (2008). Know thyself and become what you are: A eudaimonic

approach to psychological well-being. Journal of Happiness Studies, 9(1), 13-39.

Seligman, M. (2010). Flourish: A visionary new understanding of happiness and well-being.

New York: Free Press.

Shakedi, A. (2007) Words that try to touch-qualitative research: Theory and practice. Tel

Aviv, Tel Aviv university.

Sherer, M., Maddux, J. E., Mercandante, B., Prentice-Dunn, S., Jacobs, B., & Rogers, R. W.

(1982). The self-efficacy scale: Construction and validation. Psychological reports,

51(2), 663-671.

Strauss, A., & Corbin, J. (1998). Basics of qualitative research: Techniques and procedures

for developing grounded theory (2nd ed.). Thousand Oaks, CA: Sage. Google

Scholar

32

Wagnild, G., & Young, H. (1993). Development and psychometric. Journal of nursing

measurement, 1(2), 165-178.

White, M. & Epstone, D. (1999). Narrative means for therapeutic objectives. Tel Aviv:

Cherikover. (In Hebrew).

Yalom, I. D. (2005). The theory and practice of group psychotherapy. New York: Basic

Books.

Zabar-Ben Yehoshua, N. (2002). Tradition and trends in qualitative research. Tel Aviv:

Dvir. (In Hebrew).

33

Anexa 1: Chestionarul cu întrebări de tip închis Scala Likert

Chestionarul rezilienței (scala rezilienței cu 25 de puncte):

Scala rezilienței dezacord acord

1. Atunci când îmi fac planuri le duc până la capăt 1 2 3 4 5 6

2. De obicei mă descurc într-un fel sau altul 1 2 3 4 5 6

3. Pot să mă bazez pe mine mai mult decât pe oricine altcineva 1 2 3 4 5 6

4. E important pentru mine să-mi mențin interesul 1 2 3 4 5 6

5. Pot să fiu pe cont propriu dacă e nevoie 1 2 3 4 5 6

6. Mă simt mândru că am realizat lucruri în viață 1 2 3 4 5 6

7. De obicei iau lucrurile din mers 1 2 3 4 5 6

8. Sunt prieten cu mine însumi 1 2 3 4 5 6

9. Simt că pot să fac mai multe lucruri în același timp 1 2 3 4 5 6

11. Sunt hotărât 1 2 3 4 5 6

11. Foarte rar mă gândesc la ce sens au lucrurile 1 2 3 4 5 6

12. Iau lucrurile pas cu pas 1 2 3 4 5 6

13. Pot să trec prin momente dificile pentru că am mai trecut

prin greutăți înainte

1 2 3 4 5 6

14. Mă știu disciplina 1 2 3 4 5 6

15. Îmi mențin interesul în lucruri 1 2 3 4 5 6

16. De obicei pot să găsesc ceva care să mă amuze 1 2 3 4 5 6

17. Încrederea în mine însumi mă ajută să trec prin momentele

dificile

1 2 3 4 5 6

18. Într-o situație de urgență, sunt o persoană pe care cei din jur

pot în general să se bazeze

1 2 3 4 5 6

19. În general pot să privesc o situație din mai multe puncte de

vedere

1 2 3 4 5 6

21. Câteodată pot să mă forțez să fac unele lucruri chiar dacă

vreau sau nu să le fac

1 2 3 4 5 6

21. Viața mea are sens 1 2 3 4 5 6

22. Nu mă blochez pe lucrurile asupra cărora nu am nici o

influență

1 2 3 4 5 6

23. Atunci când mă aflu într-o situație dificilă, pot să ies de 1 2 3 4 5 6

34

obicei singur din ea

24. Am destulă energie ca să fac ceea ce trebuie să fac 1 2 3 4 5 6

25. Este în regulă dacă sunt și oameni cărora nu le sunt pe plac 1 2 3 4 5 6

Chestionarul stării de bine:

Bifați numărul care, în opinia dvs., reprezintă cel mai bine acordul dvs. față de următoarele

afirmații.

1 2 3 4 5 6

Dezacord

total

Dezacord

moderat

Dezacord

parțial

Acord parțial Acord

moderat

Acord total

Indicați cât de mult sunteți de acord sau nu sunteți de acord cu fiecare dintre următoarele

afirmații:

(încercuiți răspunsul dumneavoastră pentru fiecare întrebare)

Elemente de autonomie

1. Deciziile mele nu sunt de obicei influențate de ceea ce fac ceilalți 1 2 3 4 5 6

2. Am încredere în părerile mele chiar dacă acestea sunt contrare

consensului general

1 2 3 4 5 6

3. Am încredere în părerile mele chiar dacă acestea diferă față de părerile

majorității

1 2 3 4 5 6

4. Tinde să mă îngrijoreze ceea ce cred alții despre mine 1 2 3 4 5 6

5. Mă răzgândesc adesea cu privire la deciziile mele dacă prietenii sau

familia nu sunt de acord cu ele

1 2 3 4 5 6

6. Nu mi-e frică să-mi exprim opiniile, chiar dacă acestea contravin

opiniilor majorității oamenilor

1 2 3 4 5 6

7. Este mai important pentru mine să fiu fericit cu mine însumi decât să fiu

aprobat de alții

1 2 3 4 5 6

8. Este dificil pentru mine să îmi exprim opiniile în chestiuni controversate 1 2 3 4 5 6

9. Tind să fiu influențat de oameni cu păreri puternice 1 2 3 4 5 6

11. Mă judec prin ceea ce cred eu că este important și nu prin ceea ce cred

alții că e important

1 2 3 4 5 6

11. Mă judec prin ceea ce cred eu că este important și nu prin valorile pe care

ceilalți le cred importante

1 2 3 4 5 6

35

Stăpânirea mediului

12. Sunt bun la administrarea timpului meu în așa fel încât să pot să fac tot ce

trebuie făcut în acel interval de timp

1 2 3 4 5 6

13. Mă simt adesea depășit de responsabilitățile mele 1 2 3 4 5 6

14. *Sunt destul de bun la gestionarea numeroaselor responsabilități din viața

mea de zi cu zi

1 2 3 4 5 6

15. Mă pricep să gestionez responsabilitățile vieții de zi cu zi 1 2 3 4 5 6

16. Nu mă potrivesc bine cu oamenii și cu comunitatea din jurul meu 1 2 3 4 5 6

17. Am dificultăți în a-mi organiza viața într-un mod care să mă satisfacă 1 2 3 4 5 6

18. Am reușit să-mi creez un stil de viață care e pe placul meu 1 2 3 4 5 6

19. În general fac treabă bună când mă ocup de finanțele mele personale și de

afaceri

1 2 3 4 5 6

21. În general, mă simt stăpân pe situația în care trăiesc 1 2 3 4 5 6

21. Nevoile vieții cotidiene mă deprimă adesea 1 2 3 4 5 6

Creștere Personală

22. Nu sunt interesat de activități care să-mi deschidă orizonturile 1 2 3 4 5 6

23. Simt că m-am dezvoltat mult ca persoană de-a lungul timpului 1 2 3 4 5 6

24. Dacă mă gândesc bine, nu am evoluat mult ca persoană de-a lungul anilor 1 2 3 4 5 6

25. Cred că e important să avem experiențe noi care să constituie o

provocare pentru modul în care mă văd pe mine însumi și modul în care

văd lumea

1 2 3 4 5 6

26. Cred că este important să ai experiențe noi care să constituie o provocare

pentru modul în care tu te vezi pe tine însuți și vezi lumea

1 2 3 4 5 6

27. Nu vreau să încerc noi metode de a face lucrurile – viața mea e bună așa

cum este ea

1 2 3 4 5 6

28. Nu-mi place să fiu în situații noi care necesită să-mi schimb vechile

metode de a face lucrurile, cu care sunt obișnuit

1 2 3 4 5 6

29. Este adevărată zicala care spune că nu poți învăța un câine bătrân trucuri

noi.

1 2 3 4 5 6

31. Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare, schimbare, și

creștere

1 2 3 4 5 6

31. Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare, schimbare și

dezvoltare

1 2 3 4 5 6

32. Am renunțat cu mult timp în urmă la încercarea de a face mari

îmbunătățiri sau schimbări în viața mea

1 2 3 4 5 6

36

Relații Pozitive

33. Nu am mulți cunoscuți care să fie dispuși să mă asculte atunci când simt

nevoia să vorbesc

1 2 3 4 5 6

34. Îmi plac conversațiile personale și mutuale cu membrii familiei și cu

prietenii

1 2 3 4 5 6

35. Mă simt adesea singur, pentru că am puțini prieteni apropiați cărora să le

împărtășesc grijile

1 2 3 4 5 6

36. Mi se pare că majoritatea oamenilor au mai mulți prieteni decât mine 1 2 3 4 5 6

37. Oamenii m-ar descrie ca fiind o persoană care dăruiește, care e dispusă

să-și împartă timpul cu alții

1 2 3 4 5 6

38. Majoritatea oamenilor mă văd ca pe o persoană iubitoare și plină de

afecțiune

1 2 3 4 5 6

39. Știu că pot avea încredere în prietenii mei iar ei știu că pot avea încredere

în mine

1 2 3 4 5 6

41. Menținerea relațiilor apropiate de prietenie a fost dificilă și frustrantă

pentru mine

1 2 3 4 5 6

41. Nu am trecut prin multe relații afectuoase și de încredere cu alții 1 2 3 4 5 6

Scopul vieții

42. Îmi place să fac planuri pentru viitor și să muncesc pentru a le transforma

în realitate

1 2 3 4 5 6

43. Activitățile mele zilnice par adesea triviale și lipsite de importanță pentru

mine

1 2 3 4 5 6

44. Sunt o persoană implicată activ în realizarea planurilor pe care mi le-am

propus

1 2 3 4 5 6

45. Tind să mă concentrez asupra prezentului, pentru că viitorul aproape

întotdeauna îmi aduce probleme.

1 2 3 4 5 6

46. Nu știu exact ce anume doresc să realizez în viață 1 2 3 4 5 6

47. Câteodată simt că efectiv am făcut tot ce era de făcut în viață 1 2 3 4 5 6

48. Câteodată simt că am făcut tot ce era de făcut în viață 1 2 3 4 5 6

49. Obișnuiam să-mi stabilesc obiective de atins, dar acum acest lucru mi se

pare o pierdere de timp

1 2 3 4 5 6

51. Unii oameni rătăcesc prin viață fără nici un scop dar eu nu sunt unul

dintre ei

1 2 3 4 5 6

51. Trăiesc viața zi cu zi și nu prea mă gândesc la viitor 1 2 3 4 5 6

Acceptarea de sine

37

52. Simt că mulți dintre oamenii pe care îi cunosc au știut să profite mai mult

de viață decât mine

1 2 3 4 5 6

53. În general, am o părere bună despre mine însumi și mă simt încrezător în

mine însumi

1 2 3 4 5 6

54. Atunci când mă compar cu prietenii și cunoștințele, acest lucru mă face să

mă simt mândru de mine însumi

1 2 3 4 5 6

55. Atitudinea mea față de mine însumi nu este, probabil, la fel de pozitivă ca

și atitudinea majorității oamenilor față de ei înșiși

1 2 3 4 5 6

56. Am făcut câteva greșeli în trecut, dar simt că per ansamblu, totul s-a

aranjat așa cum era cel mai bine

1 2 3 4 5 6

57. Trecutul meu a avut suișurile și coborâșurile sale, dar în general, nu aș

dori să-l schimb

1 2 3 4 5 6

58. În multe feluri, mă simt dezamăgit de ceea ce am realizat în viață 1 2 3 4 5 6

59. Când privesc înapoi la povestea vieții mele, sunt mulțumit de modul în

care au evoluat lucrurile

1 2 3 4 5 6

61. Când privesc înapoi la povestea vieții mele, sunt mulțumit de modul în

care s-au așezat lucrurile

1 2 3 4 5 6

61. Când mă uit la viața mea, sunt mulțumit de modul în care s-au așezat

lucrurile până acum

1 2 3 4 5 6

62. Îmi plac cele mai multe părți ale personalității mele 1 2 3 4 5 6

63. Îmi plac cele mai multe aspecte ale personalității mele 1 2 3 4 5 6

Chestionarul Autoeficienței –Scala Autoeficienței (Sherer și Maddux, 1982)

Aveți în față o serie de propoziții, citiți cu atenție fiecare propoziție și marcați cu un X căsuța

de sub numărul care credeți că reprezintă cel mai bine acordul dumneavoastră cu ideea din

propoziție.

Acest chestionar are 23 de propoziții, trebuie să acordați numere de la 1 (Dezacord Total) la 6

(Acord total)

1 2 3 4 5 6

Dezacord

total

Dezacord

moderat

Dezacord

parțial

Acord parțial Acord

moderat

Acord total

38

1. Dacă mă pregătesc, sunt sigur că pot îndeplini sarcina 1 2 3 4 5 6

2. Una dintre problemele mele este că nu fac ceea ce trebuie să fac 1 2 3 4 5 6

3. Dacă nu pot să fac ceva din prima, încerc până când reușesc 1 2 3 4 5 6

4. Când îmi stabilesc obiective importante, le îndeplinesc rar 1 2 3 4 5 6

5. Renunț la lucruri înainte să le obțin 1 2 3 4 5 6

6. Nu-mi ascund dificultățile 1 2 3 4 5 6

7. Dacă ceva pare prea complicat, nici nu încerc 1 2 3 4 5 6

8. Când trebuie să fac ceva neplăcut, plec înainte de a termina 1 2 3 4 5 6

9. Atunci când decid să fac ceva, încep imediat 1 2 3 4 5 6

11. Când învăț ceva nou, dacă începutul nu e bun, renunț 1 2 3 4 5 6

11. Când apar probleme neprevăzute, nu le fac față bine 1 2 3 4 5 6

12. Evit să învăț lucruri noi atunci când mi se pare dificil 1 2 3 4 5 6

13. Eșecul mă face să continui să încerc 1 2 3 4 5 6

14. Mă simt nesigur de capacitatea mea de a face lucruri 1 2 3 4 5 6

15. Sunt o persoană care are încredere în ea însăși 1 2 3 4 5 6

16. Renunț ușor 1 2 3 4 5 6

17. Nu mă văd capabil să rezolv anumite probleme ce-mi apar în viață 1 2 3 4 5 6

18. Este greu pentru mine să-mi fac prieteni noi 1 2 3 4 5 6

19. Dacă văd o persoană pe care vreau să o cunosc, merg la ea imediat 1 2 3 4 5 6

21. Dacă văd o persoană interesantă cu care este greu să te împrietenești nu

voi încerca să mă împrietenesc cu ea

1 2 3 4 5 6

21. Atunci când încerc să mă împrietenesc cu cineva care la început nu pare

interesat de relația de prietenie, nu renunț ușor

1 2 3 4 5 6

22. Nu mă regăsesc în evenimente sociale 1 2 3 4 5 6

23. Mi-am făcut prietenii datorită abilității de a relaționa cu oamenii 1 2 3 4 5 6

39

Anexa 2: Chestionar scris cu întrebări de tip deschis

Chestionarul rezumat al atelierului – drama și teatrul ca factori de promovare ai

rezilienței psihologice.

Dragi studenți,

Vă rugăm să oferiți răspunsuri sincere la următoarele întrebări în timp ce vă amintiți și

împărtășiți experiența pe care ați avut-o - experiența voastră în completarea acestui

chestionar va îmbunătăți înțelegerea conținutului programului.

Obiectivul chestionarului este de a simplifica și de a sprijini înțelegerea proceselor

învățate în cadrul programului, precum și de a practica introspecția, de a identifica și

de a înțelege procesele care au avut loc în program.

Vă rugăm să fiți disponibili și să nu vă grăbiți atunci când completați acest chestionar.

Răspundeți la întrebări cu răbdare și în ordine, deoarece acestea conțin un raționament

de dezvoltare.

Acest chestionar poate fi utilizat ca și set de date într-un studiu efectuat în cadrul

departamentului de educație. Pentru a elimina orice îndoială, oferim garanția

confidențialității depline asupra acestui chestionar, în cazul în care datele din chestionar

vor fi utilizate în cadrul cercetării.

1. În ce fel v-a ajutat programul? Specificați domeniile:

Emoțional –

Social –

Cognitiv –

2. Ați observat în timpul semestrului vreo schimbare a comportamentului dvs. zilnic ca

urmare a programului? Dacă da, ce a fost diferit?

Ce s-a schimbat în perspectiva dvs.? Sau, ce s-a schimbat în raport cu perspectiva? Un

mod diferit de a gândi și/sau de a înțelege diverse situații? V-ați comportat diferit?

3. Care este/sunt lucrul/lucrurile care v-au influențat cel mai mult în cadrul programului?

4. Menționați un exercițiu sau două, care au fost importante pentru dvs. în calitate de

participant, regizor, actor sau spectator. Descrieți importanța acestui exercițiu.

5. Ce a fost plăcut / benefic în cadrul grupului?

40

(Alegeți numărul potrivit: 1 – Deloc; 2 – Nu prea; 3 – Puțin; 4 – Foarte; 5 – Foarte

benefic)

A. Compoziția grupului 1 2 3 4 5

B. Relațiile dintre participanții la program

C. Confort și securitate în cadrul grupului

D. Jocuri teatrale

E. Improvizații

F. Regizarea poveștii mele

G. Participarea pentru ceilalți

6. Descrieți în cuvinte experiența pe care ați avut-o în grup.

7. Faceți referință la cel puțin două situații din cadrul grupului în care ați simțit –

confort/apartenență/acceptare/libertate/ altceva?

8. Cum v-ați simțit când erați pe scenă? În cazul în care au apărut

dificultăți/rușine/refuzul de a merge pe scenă, ce v-a ajutat să treceți peste acestea?

9. A contribuit prezența pe scenă sau interpretarea rolului, la încrederea pe care o aveți

în propria persoană? Scrieți de ce și în ce mod:

10. A generat prezența pe scenă întrebări personale legate de emoțiile sau concepțiile

dumneavoastră despre lume? Scrieți de ce și în ce mod:

11. Cum v-ați simțit și/sau ce experiență ați avut atunci când v-ați aflați în public?

12. Cum v-ați simțit și/sau ce experiență ați avut atunci când ați interpretat o scenă pentru

altcineva?

13. Descrieți ce dificultăți/presiuni/stres vă solicită în această perioadă când sunteți

student la facultate?

14. Ați observat o schimbare a comportamentului dvs., a modului în care reacționați, a

gândurilor dvs. ca urmare a participării la program? Menționați chiar și un eveniment

minor care s-a întâmplat numai o dată.

(Selectați numărul corespunzător: 1 – Deloc; 2 – Nu prea; 3 – Puțin; 4 – O mică

schimbare; 5 – O schimbare importantă) în domeniile:

41

A. Acceptării de sine 1 2 3 4 5

B. Simțului perceput de auto-eficiență

C. Un nivel mai mic de evitare a unor situații

D. Îmbunătățire a auto-exprimării

E. Simt că am evoluat

15. Cum v-au afectat exercițiile fizice făcute în clasă? Cum v-au ajutat?

16. Aveți mai multă încredere în capacitățile dumneavoastră ca urmare a programului?

17. V-ați înscrie la un astfel de curs ca și curs extracuricular?

18. Care este părerea dumneavoastră despre o facultate care oferă un astfel de program ca

parte curriculumului studiilor de licență?

19. Vă rugăm să adăugați orice părere, comentariu, întrebare sau idee pe care o aveți în

legătură cu acest curs.

Mulțumim și mult noroc pe viitor.

42

Anexa 3: Interviul în profunzime cu studenții

1. Descrieți pe scurt cine sunteți, unde locuiți, vârsta dvs. și de ce ați ales să studiați

cursul de drama și teatru ca instrument de dezvoltare a rezilienței psihologice?

2. Care este experiența dvs. generală din curs? Cum v-ați simțit, ce vă amintiți - lucruri

bune, lucruri rele, experiențe și probleme care apar în mod spontan?

3. Ce anume din curs a încurajat cel mai mult sentimentul perceput de stare de bine, de

reziliență și autoeficacitate – senzația că „Eu pot”?

4. Există un proces specific pe care să vi-l puteți aminti și descrie și care să fi implicat

sfera simțului de încredere, siguranței în grup, comunicare, atitudine a instructorului și

tip de instruire, vizibilitate, ceva care a avut loc în acea zi - ceva personal ce v-a venit

în minte?

5. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți pe scenă/să urcați pe scenă – puteți descrie

trei momente în care erați pe scenă – ce ați simțit și la ce v-ați gândit în acel moment?

6. Ce anume din acele momente vine în sprijinul rezilienței, autoeficacității și

sentimentului perceput de stare de bine?

7. Ce vă sperie la prezența pe scenă? Ce anume vă face mai puternic, din cauza faptului

că sunteți pe scenă?

8. Puteți să descrieți pe scurt experiența dumneavoastră ca parte din public, atunci când

i-ați văzut pe alții că urcă pe scenă – ce ați simțit? Ce credeți că a simțit actorul?

Etc…