Este o crim\ s\ ironizezi studen]ii, îi îndep\rtezipentru toat\ via]a de sufletul profesorilor

Sistemul Bologna a frîntunitatea învăţămîntului

superior. | PAGINILE 8-9

Sîntem în aceeași oală, răsturnatăîntr-un malaxor care merge-n gol. Dela generațiile născute după ’89 seașteaptă foarte mult, crezîndu-se căau primit un lucru neînchipuit timpde 50 de ani în România: libertate. S-aașteptat același lucru și de lagenerațiile X, tinerii în vintrele căroracomunismul nu-și întinsese încătentaculele. Dar atît ei cît și noi amevadat de îndată de ce s-au deschisgranițele, rămînînd în țară doar dacăaveam ceva de cîștigat, din obtuzitate,din lipsă de posibilități sau dintr-unorgoliu inexplicabil. Ne-am depărtatde țară, fie c-am făcut-o trecîndu-igranițele sau refugiindu-ne peInternet, pe platforme unde discuțiiledespre patriotism sînt frumoase,inspiratoare, dar nu prind niciodatăviață. Pe platforme sau în unghereunde ironia de țară, de oamenii dinea, de trecutul și viitorul ei sînt maivirale decît orice tulpină de Ebola.

Însă pe 2 noiembrie ne leagă cevape toți. Și pe nepăsători, și pe cei careau fugit și pe cei care au ales să rămînă.Pe cei care au trăit Revoluția în stradă,pe cei care au văzut-o la televizor, pecei care s-au născut în buza ei și pe ceipentru care nu semnifică altceva decît opagină prăfuită dintr-un manual deistorie pe care, oricum, nu l-au deschisniciodată. Pe 2 noiembrie e momentulsă ne vărsăm speranțele și viitorulîntr-o urnă transparentă. Sămaterializăm 25 de ani de așteptăriîntr-o ștampilă.

Putem să-l considerăm un drept, oobligația morală, una a trecutului saua prezentului. Dar pe 2 noiembrie,trebuie să mergem la vot. N-am să văirosesc timpul îndemnîndu-vă săalegeți pe cineva anume. Consumațihîrtia să-i votați chiar și pe Hunor,Brînză sau pe Funar. Doar ieșiți dincasă, fără să cădeți în capcanascuzelor ieftine: „n-am cu cine, nu măreprezintă nimeni”. Dacă nu ai pecine alege din 14 candidați, du-te și

plantează-ți ștampila în toatecele 14 căsuțe. Trimite

mesajul că nu te reprezintă nimeni, cănu vrei să votezi un rău prea mic sauun bine prea mare. Fii anti-sistem, darfă-o cu ștampila în mîna. Fă-o astăzi,ca peste 20 de ani, cînd părul începesă-ncărunțească zdravăn și staiduminică la masă, cu toată familia, săte poți uita în ochii tuturor de acolo,mai bătrîni sau mai tineri decît tine, șisă le poți spune că ai făcut tot ce aținut de tine, că nu i-ai lăsat pe alții săîți aleagă viitorul. Bun sau prost, cumîl vor așterne cei pe care i-am lăsat latimona țării.

A sosit momentul să nu ne mailăsam guvernați de voturilecumpărate, de autocarele electorale,de sutele și miile de voturi manevrateîn jocuri politice ieftine de culise,jocuri în care nu au cum să cîștigedacă ne opunem toți; nu pot fura maimult decît putem noi vota. Pentru căvotul este cea mai puternică armăpentru apărarea viitorul șirăscumpărarea unui trecut de caresîntem sau nu conștienți. Și pe 2noiembrie e timpul să le arătăm și lorasta. n

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032

ACADEMIA DE GARDĂ

Mai pu]ine abonamenteRATP pentru studen]i

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

EDITORIAL

Răscumpărăţiprin vot

l Studenții de la Politehnică și de laAgronomie vor circula lună de lună cuabonamente de 13 lei | PAGINA 5

Nunta pe ambelemaluri ale Prutului

Simona Halep a ajuns pînă în finala Turneului Campionilor.

l Anul XL l 27 octombrie - 2 noiembrie 2014 l IAȘI l Nr. 491 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea

#halepmania cucere[te RomâniaNumele constănțencei în vârstă de 23 de ani care a devenit o

nouă stea a tenisului mondial a fost zilele trecute pe buzeletuturor românilor. Simona Halep s-a calificat anul acesta la

Turneul Campioanelor de la Singapore, cel care le reunește pe celemai bune opt tenismene ale planetei, acolo unde țara noastră nu amai avut reprezentante de 16 ani. Odată intrată în turneu, Simo - așa

cum este alintată de fani jucătoarea - a făcut spectacol. Simona Halepa zdrobit-o, în cadrul grupei roșii, pe nr. 1 mondial, Serena Williams,au titrat ziarele în cea de-a treia zi a competiției. În ziua următoare,numele jucătoarei noastre ajunsese verb în limba engleză. „To halep”înseamnă acum a cîștiga categoric, fără drept de apel. | PAGINILE 10-11

Românilor le place să joace și cum le dicteazătamada, dar și pe limba lor. | PAGINA 4

”e‐mail:redactia@opiniastudenteasca.ro

Universit\]ile ie[ene î[i caut\

ACTUALITATE

Doar la „Cuza” și-au alesstudenţii reprezentanţil La Facultatea de Istorie a fost unsingur candidat. | PAGINA 3

DE PE SCENA IAȘULUI

De la doctor din halatsar minciunile în pat l „Amor în farmacie”, în regia lui DanTudor, s-a jucat marți la Casa deCultură a Studenților | PAGINA 12

PASTILA DE DUPĂ

Mai deșteaptă decît noil de cînd sîntem înconjurați detehnologie, ajungem să ne îndepărtămde realitate și să vedem lumea cu alțiochelari | PAGINA 6

««

Cătălin HOPULELEredactor-șef

catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

Interviu cu academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

Doar la „Cuza” s-au ales reprezentan]iistuden]ilor în consiliile facult\]ilor

Opera lui Nicolae Steinhardt afost dezb\tut\ la propunereaediturii Polirom

Săptămîna trecută, între 20-24 octombrie,studenții din anul I de licență și master, de launele facultăți ale Universității „AlexandruIoan Cuza” din Iaşi, și-au ales reprezentanţii înconsiliile acestora. Alegerile pentru re pre zen - tantul în Consiliul Facultății de Economie şiAdministrarea Afacerilor (FEAA) a avut locmiercuri, 22 octombrie, iar cel de la Facul ta teade Chimie a fost votat joi, 23 octombrie. LaFacultatea de Istorie alegerile s-au organizatiniţial pe 15 octombrie, dar din lipsa de cvo-rum, s-au amînat pentru 23 octombrie. Însă,avînd în vedere că exista un singur candidat,s-a hotărît ca la nivelul acestei facultăți să nuse mai organizeze alegeri. O zi mai tîrziu auavut loc alegerile la Facultatea de Geografieşi Geologie. Cei care și-au depus candidaturatrebuiau să aibă în vedere cîteva condiţii. Deexemplu, un candidat pentru Consiliul Facul -tăţii de Chimie trebuia să fie înscris la zi, să

aibă media de admitere 8.00 şi să fie integralistîn urma sesiunilor de examene. Pe lîngă aces -te observații, candidaţii de la FEAA au fostnevoiţi să trimită un CV pe site-ul facultăţii,avînd posibilitatea de a trimite şi cîte un afişelectoral.

În cazul alegerilor de la FEAA au fost treicandidaţi, doi pentru alegerea reprezentan-tului din anul I licență și unul pentru anul Ide master. La vot au fost prezenţi doar şefiide grupă. „Pentru formaţiuni mai mari de 200de persoane trebuie să voteze un reprezen-tant al acestora”, a declarat Ramona Cerven -ciuc, membră în Consiliul Facultăţii FEAA şireprezentant al studenţilor în Senatul UAIC.Dacă prezenţa la vot pentru anul I de licențăa fost peste numărul necesar validării alege ri -lor, pentru desemnarea candidatului de lamaster anul I nu a fost prezenţă la vot, fapt ceva du ce la organizarea unui alt tur de alegeri.

Potrivit „Regulamentului Serviciilor pen-tru Studenţi” al UAIC, reprezentanţii stu den -ţilor în consiliul facultăţii pot propune actenormative care să contribuie la îmbună tă ţi rea

activităţii colegilor lor. Au accesul la infor -ma ţii, nemijlocit şi în afara programului, dela structurile academice şi administrative aleuniversităţii în vederea rezolvării proble -melor studenţeşti. „În cazul în care can di da -ţii desemnaţi au 3 absenţe în cadrul şe din ţe -lor Consiliului, aceştia sînt înlocuiţi”, a maiadăugat Ramona Cervenciuc.

La Universitatea de Medicină și Far ma cie„Grigore T. Popa” din Iași au fost aprobateorganizarea alegerilor pentru consiliile fa cul -tă ților, însă data campaniilor este inexactă.„Studenții fac calendarul și stabilesc toatedetaliile. Noi le punem la dispoziție infra-structura, le dăm săli, urne și oameni care săorganizeze și să-i ajute, tipărim buletinele,dar toate elementele de calendar, de comisiisînt stabilite de ei”, a declarat Daniela Dru -guș, Directorul General Administrativ UMF.Nici în cadrul Universității Tehnice „Gheor -ghe Asachi” și nici la Universitatea de Agro -no mie și Medicină Veterinară „Ion Ionescude la Brad” nu s-a stabilit programul pentruefectuarea alegerilor studențești. n

Dezbaterea pe tema perso na -li tății complexe a scriitorului șimonahului Nicolae Steinhardt aavut loc marți, 21 octombrie, înAula Magna „Mihai Eminescu” aUniversităţii „Alexandru IoanCuza” din Iaşi. Totodată, s-au pre - zentat cele 17 volume ce cu prindopere semnate de autorul Ni co laeSteinhardt apărute pînă în pre -zent la editura Polirom, cu spri-jinul Mănăstirii „Sfânta Ana” dela Rohia, din județul Mara mureș.

Invitații dezbaterii au fost pr.Constantin Sturzu, reprezentant alMitropoliei Mol dovei şi Buco vi nei,prof. univ. dr. Antonio Patraş, dela Fa cultatea de Litere din cadrulUniversității „Alexandru IoanCu za” din Iaşi, arhim. MacarieMotogna, de la Mănăsti rea „SfântaAna” Rohia, conf. univ. dr. FlorianRoatiş, de la Facultatea de Literea Centrului Universitar de Norddin Baia Mare, conf. univ. dr.George Ardeleanu, de la Fa cul ta -tea de Litere din cadrul Uni ver si -tății Bucu reşti, pr. prof. univ. dr.Ştefan Iloaie, de la Facultatea deTeologie Ortodoxă, Cluj-Napoca.Evenimentul a fost moderat deAdrian Şerban, director editorialPolirom.

Volumul „Jurnalul fericirii”,cea mai cunoscută operă semnatăde N. Steinhardt, a fost concep u -tă în trei variante. Prima variantă,cea scrisă în 1970, a fost con fis ca -tă de organele Securității în 1972,motiv pentru care autorul a res -cris opera, astfel apărînd variantaa doua, mai amplă. În anul 2002,la Mănăstirea „Sfânta Ana” de laRohia a fost descoperită o a treiava riantă a operei, incom ple tă, des -pre care se crede că ar fi unifica reaprimelor două volume. Conf. univ.dr. Florian Roatiş de la Fa cul tateade Litere din Cen trul Uni versitarde Nord din Baia Mare le-a ream-intit ieșenilor că pe vremea în ca reSteinhardt era încarcerat, în „O pi -nia Stu den țească” au apărut opttexte semnate de acesta. Prof.univ. dr. An to nio Patraş, de la Fa -cul tatea de Litere a Universității„Alexandru Ioan Cu za” din Iaşi ade clarat că „ci tin du-l pe Steinhardtînvățăm să fim mai buni, maitoleranți și chiar mai inteligenți”.

Cu prilejul acestui eveniment,ieșenii au avut ocazia să îl cu noas -că pe Stein hardt și în posturile deeseist sau critic literar, nu numaiîn cea de scrii tor, așa cum el estecunoscut publicului larg. n

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași a împlinit,pe 23 octombrie, 154 de ani de la înființare. Ceremonia oficială dedeschidere a „Zilelor Universității” a avut loc joi, 24 octombrie, în ce -pînd cu ora 10.00, în Aula Magna „Mihai Eminescu”. Discursul dedeschidere a fost susținut de către rectorul UAIC, prof. univ. dr. Va -sile Ișan. „Conform unor studii recente, educația universitară ar tre-bui să îi pregătească pe studenți pentru un viitor care nu ne estecunoscut, să îi instruiască pentru tehnologii care nu s-au inventat șisă îi facă să se gîndescă la cunoștințe care nu există”, a declarat prof.univ. dr. Vasile Ișan.

Invitatul special al ceremoniei, academicianul Ioan-Aurel Pop,rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a susținut opre legere cu tema „Maramureșul ...intrînd pe furiș în Moldova”, cureflecții asupra unor intenții de unire românească din secolul al XVI-lea, prin prezentarea datelor istorice care le dovedeau. „Să ne bu cu -răm că avem o comunitate și o țară așa cum au voit neamul acesta șiconducătorii lui. S-ar cuveni să ne pregătim, așa cum fac popoarelecivilizate, de ceremonia sărbătorii Marii Uniri și prin muncă stă rui -toa re și prin speranțe bune de viitor. Dacă vom fi demni, vom fi tra -tați cu demnitate”, a declarat acad. Ioan-Aurel Pop.

Rectorul UAIC a lansat o invitație oaspetului de la Cluj-Napocasă țină o lecție de istorie la Iași și cu ocazia împlinirii a 100 de ani dela Marea Unire. Evenimentele de celebrare a 154 de ani de UAIC vorține pînă vineri, 31 octombrie, cu diverse sesiuni științifice în cadruluniversităților. n

de Valeria FALĂ | vfala@yahoo.comDiana GAINA |

gainadiana94@yahoo.ro

de Roxana GĂINĂ | gm.roxana@yahoo.ro

La Facultatea de Istorie a fost un singur candidat.

AM AUZIT CĂ...

La alegerile de la Economie nu a fostcvorum și trebuie să repete.

Invitații au vorbit despre o singură Universitate a Iașului.

Training de oratorie pentru studenţiÎn perioada 24-26 octombrie, Colegiului Național

„Emil Racoviță”, s-a desfășurat Trainingul de Oratorie,„Public Speaking & Debate”, organizat de Clubul In -teract Iași, în parteneriat cu Institutul Francez. Eve ni -mentul a avut ca scop dez voltarea capacităților de co -mu nicare liberă în fața unui public, exersarea abilitățilorde argumentare a idei lor, încurajarea spontaneității prinintermediul discu ții lor și ideilor create pe loc. La eveni-ment au participat 60 de persoane. Proiectul a fostinițiat de Ioana Covaliu, elevă în clasa a X-a la ColegiulNațional „Emil Racoviță” și Vlad Grigorescu, elev înclasa a XI-a la Colegiul Național Iași. „Am vrut să aplic

pentru a intra în Clubul Interact Iași, iar ca să intru înacest club , trebuie să implementez un proiect atît timpcît sînt membru aspirant”, a menționat Ioan Covaliu,coordonator proiect. Timp de trei zile participanții auasistat la diverse workshop-uri și team building-uri orga-nizate de Clubul Toastmasters. (L.J.)

Festivalul Muzicii s-a auzit la IașiUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași (UAGE)

împreună cu Filarmonica Moldova au organizat în pe -rioada 17 - 28 octombrie Festivalul Muzicii Românești.Pe 24 octombrie, Colegiul Naţional de Artă „Octav Băn -ci lă” din Iaşi a găzduit orchestra simfonică coordonată

de dirijorul Adrian Morar. Festivalul Muzicii Româneștia debutat în 2007 și se află la a XVIII-a ediţie.

Festivalul are ca scop promovarea valorilorromâneşti şi susţinerea acestora, fiind singurul festivaldin ţară care are în vedere exclusiv muzica românească.„Ediția de anul acesta a fost mai plină în comparaţie cucele trecute, însă nu avem public pentru astfel de con-certe”, a declarat prof. univ. dr. Carmen Chelaru, profe-sor de istoria muzicii la UAGE.

Evenimentul este susținut de Primăria MunicipalăIaşi, Unitatea Compozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia, Biblioteca Centrală Universitară „MihaiEminescu”, Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncil㔺i Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi. (A.C.)Ș

TIR

I P

E S

CU

RT

„Trick or Shot?”Pe 30 octombrie are loc un mare

eveniment, important pentru tineriidin România. Ei nu merg la colindatdupă dulciuri ca americanii, ci mergdin club în club, în căutare de shot-uriieftine și bere rece. Iar dacă în noap -tea de la sfîrșitul lunii octombrietinerii nu arată prea înfricoșători,după o beție de pomină sigur vorarăta ca niște zombie veritabili.

În Târgușor s-a pus dopulÎn Târgușor Copou s-au schimbat

portarii la începutul acestui anuniversitar. Nimic notabil în asta, însănoii angajați nu mai dau voie celor carelivrează comenzile făcute la non stop-uldin campus să intre în cămin după ora11.00. Iar dacă asta nu ar fi de ajuns, niciaccesul în cămin cu băuturi alcoolice numai este permis. Asta dacă nu ai prezențăde spirit și nu ascunzi sticlele prin sacoșe.

S-a dus să pască cu îngeriiDuminică seară studenții din

partea Dorohoiului au primitpachetul de acasă cu întîrziere. Astadin cauză că o vacă a fost călcată deroțile de fier, iar proprietarul aîncercat să mai recupereze cîte cevadin animalul făcut bucățele pe șine.Ca spectacolul să fie complet șivărsarea de sînge mai cutre mu ră -toare, se pare că animalul eragestant. Studenții din tren nu au fostprea afectați de cele întîmplate, însăau regretat miile de șnițele care ar fiieșit din carnea animalului omorît.

Universitatea „Alexandru IoanCuza” a împlinit 154 de anide Elena GUŢANU | elena.a.gutanu@gmail.com

ACADEMIA DE GARDĂ

Cu cît se apropie mai multziua primului tur al alegerilor, cuatît jucătorii principali parcădevin tot mai disperați. Tabăraroșie pare să realizeze și să fie totmai înfricoșată de faptul că existășanse reale ca Victor Ponta, carepleacă de pe primul loc cu vreo40 de procente, să piardă dacă seajunge în turul al doilea, și-o să seajungă. Și, disperați fiind, îșiarată tot mai mult colții și seafundă tot mai adînc în mizerie,demonstrînd că nu mai au nici oreținere în a minți pe față.

Printre ultimele mutări a fostdistribuirea de materialeelectorale prin Poșta Română,pliante cu titluri precum „KLAUSIOHANNIS vrea să îți TAIEPENSIA!” și „Doar PONTAprotejează PENSIILE!”. Deșicandidatul ACL a infirmatzvonurile cum că ar intenționa săreducă pensiile, aceste materialeîncă sînt distribuite, acum și subforma unui ziar gratuit care esteîmpărțit pe stradă, unde„Ministrul Muncii atrage atenția:Klaus Iohannis va tăia pensiiledacă ajunge președinte!”. Da,Ministrul Muncii Rovana Plumb,același om care și-a înmatriculatmașina în Bulgaria, fentînd taxade poluare introdusă în timpulmandatului său și sfidîndcetățenii care o plătesc.

Tu Dubi da best De partea cealaltă, candidatul

ACL a ieșit public și și-a cerutscuze pentru gafa din timpulinterviului de la „Gândul Live”,cînd a spus că profesorii care n-au reușit să-și cumpere șase case

din salariul lor mic au avut

„ghinion”. Desigur, scuzele nu îișterg greșeala și probabil nicisupărarea multora, însă nu foartedes vezi un om politic pe la noi sărecunoască că a greșit și să-șiceară scuze.

Campania Monicăi Macovei,care pare că a cucerit Internetul,greșește fix aici. Parcă seadresează acelorași oameni, dejaconvinși, pentru că alții nu sînt înpublicul ei țintă. E atît deprezentă în online încît pe unii aînceput chiar să-i deranjeze asta,însă felul în care e construitmesajul, deși foarte bun, se pliazăpe mentalitatea unui gruprestrîns de oameni.

Pînă și campaniile careîndeamnă oamenii să meargă lavot încep să fie agasante. Deșicele două clipuri de la LeoBurnett, cu Mihai Viteazu șiȘtefan cel Mare, sînt amuzante șiinteligent făcute, alte poze virale,precum cea care spune că votanțiiar fi mai dotați în pantaloni decîtcei care nu votează nu fac decît săarunce o inițiativă lăudabilă,încurajarea mersului la vot, înpenibil. n

ȘAH-MAT

Campanie cupantalonii învine

Ioan STOLERUredactor-șef adjunct

ioan.stoleru@opiniastudenteasca.ro

Mai puţine abonamente RATP pentru studenţi

Universitățile din Iași au primitmai puțini bani de la MinisterulEdu cației pentru abonamentele stu - den ţeşti. Astfel, Universitatea „Alex -an dru Ioan Cuza” (UAIC) a primit1.505.205 de lei, bani care revin unuinumăr de 15.758 de studenţi, fi nan - ţaţi şi înscrişi la zi. Potrivit calcu le -lor, unui student, în perioada ia -nua rie - iulie, îi revin cîte 96 de lei.Lunar un abonament studenţesc cos -tă 65 de lei, dintre care 50% esteachitat de către universitate, 30%de către pri mă rie, iar 20% de cătrestudenţi. Cele 50 de procente pecare le plăteşte universitatea în seam -nă 32,5 de lei. Astfel, din cei 96 delei care revin anual unui studentpot acoperi doar trei adeverinţe. Po -trivit directorului ge neral ad mi nis -trativ al UAIC, ing. Bogdan-EduardPleșcan, nu toți stu denţii cer ade -ve rinţe de reducere RATP. Acestaestimează că numărul lor este deaproape 8.000 mii. Astfel, din bu -ge tul alocat pentru abonamentelestudenţeşti mai rămîne o sumă debani care poate acoperi exact încăo adeverinţă de reducere. Din acestmotiv în perioada primului se mes - tru studenţii de la UAIC vor be ne -ficia doar de o adeverinţă de trans -port. În acest moment, UAIC a sem -

nat cu reprezentanții RATP contrac -tul pen tru eliberarea adeverințelorpe luna noiembrie.

În schimb, Universitatea deMedicină și Farmacie „Grigore T.Popa” din Iași (UMF) a semnat con -tractul de eliberare a abonamen te -lor RATP pentru următoa re le treiluni. Astfel, între 20-24 octombrie,studenții pot beneficia de permi sulde călătorie pe toate liniile la pre țulde 13 lei. „Criteriul de bază este me -dia. Avem un mic concurs între eiși în interesul lor ca să aibă o me -die mai mare și să se poziționezeîn clasamentul celor care iau abo -namente”, a declarat ec. MihaelaTimofte, șeful Serviciul FacilitățiStudenți de la UMF. Potrivit re pre -zentantului UMF, instituția de în -vă țămînt superior oferă circa 1800de abonamente lunar. Repartiția pebaza numărului de studenți buge -tanți de la fiecare facultate o fac re -pre zentanții studenților din Senat,societățile studenților și membriiconsiliului facultăților. Astfel, pro-cedura de eliberare durează maimult uneori, întrucît fiecare șef deserie trebuie să se programeze laSeviciul Facilități Studenți, apoi sămeargă cu clasamentul și îm preu -nă cu angajații din acest departa-

ment să scrie abonamentele pentruseria pe care o reprezintă. Cele maimulte abonamente se eliberează pen -tru Facultatea de Medicină Gene -ra lă, aproximativ 145 de abonamen -te pe fiecare an în parte. „Amîncercat să facem abonamentemăcar pe trei linii pentru toți, darnu a mers, dat fiind fapul că avem unnumăr mare de studenți. Nego ciemcu Direcția Generală Adminis tra ti -vă, cu primăria, și cu RATP-ul, darmai toate instituțiile au probleme,lipsă de fonduri, insolvență, ale geri”,a declarat Mihai Chelariu, coordo-natorul departamentului de PR șiMarketing al Societății StudențilorMediciniști. Acesta a mai precizatcă studenții străini, de la secțiile înlimba franceză și engleză, nu pri -mesc abonamente, ci doar cei în -scriși la cursuri în limba română.

Studenții de la Universitateade Agro no mie și Medicină Vete ri -na ră „Ion Ionescu de la Brad” be -ne ficiază de abonamente redusepe toate liniile. Cei care sînt la bu -get plătesc 13 lei pentru un abona-ment pe o lună, iar cei de la taxă45,5 de lei. Însă prioritate austudenții care nu sînt cazați în că -mi nele universității, care au do mi -ciliul la distanță și cei care sînt în -

scriși în diverse activități. „Nu auexistat probleme în privința eli be -ră rii abonamentelor deoarece s-a lu -crat pe bază de solicitări în colabo-rare cu secretariatele facultăților șicu Liga Studenților. Noi eliberămdirect legitimațiile, le luăm de laRATP, iar mai departe se ocupă deele serviciul social și încasează res -tul de bani pe care trebuie să îl deastudenții”, a declarat prof.univ.dr. Gheorghe Săvuță, prorectorprobleme studențești. Pentru lunaoctombrie s-au dat 950 de abona-mente, dar în fiecare lună seschimbă numărul de abonamenteeliberate în funcție de bugetul alo-cat. Pentru luna octombrie, USAMVa avut la dispoziție 30.875 de lei.Nici la Universitatea Tehnică „Gheor -ghe Asachi” (TUIAȘI) nu există pro -bleme cu eliberarea abonamen te -lor RATP. „Studentului de anul I îitrebuie o dovadă că este înscris lafacultate cu care se duce la tonetaRATP și își face un abonament. Ră -mîne cu un cartonaș de care arene voie pentru a face decontarea.Apoi își reînoiește acel cartonaș ca -re costă pe lună 13 lei și e valabilpe tot anul”, a declarat BogdanBu deanu, directorul Departamen -tu lui de Servicii Studențești. Pe da -ta de 22 octombrie, universitatea aachiziționat 3.000 de abonamentepentru studenți. n

Jurnalistul Viorel Ilișoi își lan -sează la Iași volumul de reportaje„Necunoscutul Mihai Codrea nu”joi, 30 octombrie, la ora 18.00 înHolul Muzeului Literaturii Româ -ne „Vasile Pogor”. Cartea este pu -bli cată în limba română și englezăși face parte dintr-un proiect alFes tivalului Internațional de Lite -ra tură și Traducere (FILIT). În lu namartie, autorul s-a angajat să scriepînă în luna octombrie despre isto-

ria muzeelor literare din Iași. Ul te -rior, jurnalistul și-a dat seama cănu are suficient timp pentru a găsiinformațiile necesare despre toatemuzeele din oraș și și-a concentratpovestea în jurul personalității so -ne tistului Mihai Codreanu. „Amînceput cu el la întîmplare și m-amîndrăgostit de Codreanu. De fapt,m-aș fi îndrăgostit de orice per-sonaj despre care aș fi scris pentrucă scriu cu pasiune despre orice și

dacă așa a fost să încep cu el pri -mul, asta a ieșit”, a declarat ViorelIlișoi. Cartea va fi prezentată deprof. univ. dr. Daniel Condu ra che,profesor la Departamentul de Jur -na lism și Științele Comunicării dela Facultatea de Litere din cadrulUni versității „Alexandru Ioan Cu -za” din Iași și lect. dr. Bogdan Cre -țu de la aceeași facultate. Volumula apărut la Editura Muzeelor Lite -rare din Iași. n

de Opinia studenţească | redactie@opiniastudenteasca.ro

Doar studenţii de la Politehnică și de la Agronomie vor beneficia de gratuitate tot timpul anului.

Iașul a dat startul la angajări

La cea de-a IV-a ediție a Tîrgului de carieră„Angajatori de TOP” ieșenii au avut 1200 deoportunități de angajare oferite de aproxima-tiv 30 de companii. Evenimentul or ga nizat înperioada 24 – 25 octombrie, în Atrium PalasMall, a reunit companii precum Capgemini,Amazon, Abplus events, Con ti nen tal, Xerox,Profi, Toyota Iași, Edurom sau Brainspotting.Pe lîngă oportunitățile de angajare puse ladispoziție, vizitatorii tîrgului au par ticipat și la

conferințele sau workshop-urile organizate cuscopul de a oferi sfaturi în construirea uneicariere. „Angajarea în 4 pași”, „Managing aMobile World” și „Potential. Career. Success.”reprezintă cîteva dintre te mele abordate anulacesta.

Asemenea edițiilor anterioare, cele maimulte job-uri disponibile au fost în domeniulIT. Reprezentanții companiilor au dezvăluit căprintre calitățile angajatului ideal se numărăatenția la detalii, dorința de a învăța și de a sedezvolta și pasiunea pentru ceea ce fac. Deasemenea, angajatorii au precizat că deșipreferă oamenii care au experiență în locul de

muncă pentru care aplică, aceștia recrutează șipersoane fără experiență, în special studențicărora le asigură instructaje și training-uri.Pentru a aplica la posturile disponibile, vizita-torii trebuiau să vină cu CV-ul completat înprealabil pe site-ul www.hipo.ro și printat,apoi cu un cod de bare unic.

La tîrg, aceștia se puteau înscrie prinscanarea codului de bare la standul companieipentru care intenționează să lucreze.

Tîrgul de joburi „Angajatori de TOP” are locde două ori pe an, în București, Timi șoa ra șiIași. (R.G.)

Viorel Ili[oi î[i lanseaz\ cartea la Ia[ide Elena GUŢANU | elena.a.gutanu@gmail.com

3Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

Simona Halep a început să ai -bă o ascensiune fulminantă și să în -vingă jucătoare de top după ce și-afăcut o operație de micșorare a sî -ni lor în 2009. În urmă cu cinci ani,jucătoarea decidea că pentru îm -pli nirea jocului său trebuie să-și re - ducă sînii, care îi afectau mobilita -tea pe teren. „Voi face o operațiepentru a-mi micșora sînii. Mă în -cur că la viteza de reacție, nu potple ca foarte bine, deoarece mă tragîn jos”, declara jucătoarea înainte

de intervenția chirurgicală. Opera -ția a fost un succes, și dacă la patruani Simo punea pentru prima datăracheta în mînă, peste 19 ani intrasub reflectoarele sportului în alb,sfîrșind anul 2012 în top 50. Cutrei ani mai de vre me, înainte deintervenția de reducere a bustului,constănțeanca aborda circuitul fe -mi nin de te nis de pe lo cul 317WTA. Apoi, Simona s-a dezlănțuitpe terenul de tenis și a obținut șasevictorii la rînd care au adus-oaproape de top 10 mondial, undeavea să acceadă la în ce pu tul aces-tui an. Operația de reducere asînilor a reprezentat un subiect fier -binte pentru jurnaliștii străini multtimp, pînă cînd la o conferință depresă Simona a subliniat că vor -beș te despre orice implică jocul detenis, mai puțin deciziile personalepe care le ia. Totuși într-un inter-

viu dat presei din România, Si -mo na a declarat răspicat că,

pentru tenis, și acum ar faceiar operația.

Aprecierile de peFacebook

Simo merge în so țită înturnee uneori doar de antre no rul

Wim Fissette și ma nagerul Vir g -inia Ru zici (nr. fostă jucătoarepro fe sionistă de tenis cu 12titluri în pal mares), alteori și depărinți - Stere și Stania Halep -sau prieteni apro piați. De celemai multe ori, Simo găseșteîn toate colțurile lumii sutesau mii de fani care vin să o

vadă, să se bucure de jocul pecare îl prac ti că și să-i admire modes -tia cu care iese și face declarații înfața lor. De „cumințenia” și succe-sul Simonei a încercat în maimulte rînduri să profite echipa decampanie a premierului VictorPonta care s-a fo lo sit de imagineaconstănțencei pen tru a atrage sim -patizanți de partea preziden ția bi -lului. Ultimul exemplu a fost în -registrat chiar săptă mî na trecutăcînd echipa a încercat - probabil șireușit - să obțină mai multe like-uri pe pagina personală de Face -book a lui Victor Ponta, fo losindu-se de imaginea Simonei. Ast fel,

după victoriafulmi nan tă a Si -mo nei în fața lide -rului circuituluiWTA, Serena Wi -lli ams, utilizatoriiplatformei au putut fiînșelați de un mesaj spon -sorizat în care se preciza că ju că -toarea i-a făcut să se simtă mîndrică sînt români. Lîngă mesaj eraudouă poze ale Simonei însoțite deop țiu nea LIKE! însă cei careapăsau butonul respectiv, ajun -geau de fapt să îl placă pe VictorViorel Ponta și să de-a LIKEpaginii aces tuia. Echipa de campa -nie a prezidențiabilului a mai în -cer cat o dată să fure like-uri și sim-patii din partea utilizatorilor Face -book anun țînd pe 8 august, la o zidupă ce ju cătoarea și-a lansat pagi -na pe platforma de socializare, că„Simona Halep tocmai și-a lansatpagina ofi cială de Facebook! Eu i-am dat LIKE, voi?”. Și atuncibutonul de like ducea tot la paginasa. Pentru acțiunea echipei de cam -panie, Pon ta a fost taxat în presainter na țio nală. „Premierul Româ -niei s-a dat drept Simona Halep casă strîngă Like-uri pe Face book.Lupta sa pentru a ajunge în frun-tea clasamentelor a făcut-o pe Ha -lep incredibil de popu la ră în țarasa, așa că, pe 8 august, VictorPonta a încercat să profite de suc-cesul ei”, scria în publicația bri ta -ni că Daily Star, care a citat site-ulfacebrand.ro, potrivit căru ia dacăîn mod normal pagina premieru-lui aduna cîte 400 de apre cieri zil-nic, pe 8 august a reușit să obțină3.000 de like-uri.

Pagina de Facebook a SimoneiHalep a înregistrat săptămîna tre -cu tă, în perioada în care ea a evo -luat la Turneul Campioaneor, cîteaproximativ 10.000 de like-uri pezi, adunînd pînă pe 26 octombrie,971.528 de fani, clasîndu-se astfelpe locul al II-lea din 533 în topulmarcat Celebrități, indexate toatepe facebrands.ro din România, apro -piindu-se vertiginos de realiza-torul Andi Moisescu, deținătorulpri mei poziții. „Halepmania” în ci -nge spiritele deopotrivă și pe Twi -tter, #teamhalep, #halep, #champi-onsimona, unind sute de mesaje în

română, engleză, spaniolă sau ita -liană, semn că în jurul Simonei seformează o legiune de fani, poatemai numeroasă decît armata luiEu genie Bouchard. Deocamdată, Si -mona nu are canal oficial pe You -tube, însă aici #ha lep mania în -seam nă alte sute de mesaje fil-mate, în care tenismena este fe li ci -ta tă, lăudată și ani ver sa tă, plusalte cîteva zeci de înre gis trări alemeciurilor cu care românca a făcutistorie.

Cu Simona la pescuitȘtiați că Simonei îi place să gă -

tească dis-de-dimineață clătite? Ju -

cătoarea a declarat într-un inter-viu atipic oferit englezilor în tim-pul Wimbledon-ului că îi maiplace ciocolata și croissantele. „Ha -lapeno”, cum au porelit-o jurna liș -tii americani după victoria de laRo land Garros în fața jucătoareiSloane Stevens, făcînd aluzie laardeiul picant din Mexic numitjalapeno, a mărturisit mai tîrziu căse relaxează în Delta Dunării și lacumpărături. După fiecare meci,Simo merge la shopping, după ro -chi țe sau pantofi și în ultimul timpeste din ce în ce mai recunoscutăde fani, în orice de colț de lume s-arafla. Însă înainte de a ajunge peaceastă poziție, Simo a avut o

4 LUMEA PE JARNumărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

#halepmania Numele constănţencei în vârstă de 23 de anicare a devenit o nouă stea a tenisuluimondial a fost zilele trecute pe buzele

tuturor românilor. Simona Halep s-a calificat anulacesta la Turneul Campioanelor de la Singapore,cel care le reunește pe cele mai bune opttenismene ale planetei, acolo unde ţara noastrănu a mai avut reprezentante de 16 ani. Odatăintrată în turneu, Simo - așa cum este alintată defani jucătoarea - a făcut spectacol. Simona Halep„a zdrobit-o”, în cadrul grupei roșii, pe nr. 1mondial, Serena Williams, au titrat ziarele în ceade-a treia zi a competiţiei. În ziua următoare,numele jucătoarei noastre ajunsese verb în limbaengleză. „To halep” înseamnă acum a cîștigacategoric, fără drept de apel. Platformele desocializare au dat naștere unui alt cuvînt careface trimitere la Simona și care în același timpeste foarte folosit pentru a exprima fericirea. „I'mhallepy” este folosit acum în loc de „i’m happy” șiarată că utilizatorul este „de-al simonei”. Fan alSimonei.

de Iulia CIUHU | iulia.ciuhu@opiniastudenteasca.roCătălin HOPULELE | catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

de dolari cîștigaţi după toatecompetiţiile la care a participat.

5milioane

copilărie legată numai de rachetade tenis și nicidecum de păpuși saufustițe. Într-un interviu acordat pos -tului de televiziune ProTV, părin -ții constănțencei spun că fata lor nus-a jucat niciodată cu păpușile. Badimpotrivă, a fost dintodeauna ofire mai băiețoasă care nu suportafustele și ieșea la fotbal cu băieții.După cum spun ei, nici acum Si -monei nu-i plac fustele și de aceeanu este încîntată de echipamentulsportiv. „Uneori este mai bine săfii Simona, decît Eugenie”, spuneaPeter Bodo, analistul Tennis.com,acum mai bine de trei luni, dupăîntîlnirea de la Wimbledon dintreSimona și Eugenie Bouchard (5WTA), referindu-se la stilul celordouă jucătoare, care fac parte dinaceeași categorie de vîrstă.Edi to ria listul se mira cum decircuitul WTA este maidegrabă interesat să o pro-moveze pe „păpușa cana-dianca” decît pe Ha -lep, tipul ju că -to ru lui con-stant, pe ca -

re te poți ba za, muncitor și mod-est. „Un anti-star care strălucește”,după cum spunea el.

Un fenomen al tuturorromânilor

Simona Halep a stîrnit un valde simpatie și de patriotism în ju -rul românilor de pretutindeni. Dinmass-media și pînă pe Facebook,ascesiunea ei fulmi nan tă în rank-ingurile și clasamentele interna țio -na le a fost numită în toată felurile,de la miraculoasă, la misterioasă,însă a fost acceptată de toți româniica un liant, indiferent de țara în cares-au aflat aceștia. Simona Halep adevenit cu ade vă rat „un fenomen”în momentul în care meciurile eiau devenit mai mult decît meciuri,

iar lumea s-a raliat la ea„ca la un simbol”,după cum aveau sănoteze jurnaliștiigân dul.info anul a -ces ta, cînd Si mo na

se întorcea în urma

finalei pierdute în fața MarieiSharapova la Roland Garros și afost așteptată de sute de persoanela aeroport, mulți dintre ei veninddin toată țara. „Carevasăzică, sti -mați colegi, dacă a fost înfrîntă,Simona Halep nu mai e a noastră?A încetat să existe? Nu trebuie săvorbim și la înfrîngerile ei, sîntemcu ea numai la cîștig?”, scria Cris -tian Tudor Popescu după acelașimeci amintit mai sus. Simona Ha -lep a devenit motiv de ceartă întrepoliticieni (ca re l-au acuzat pePonta că a încercat să se lipeascăde imaginea ei, cum a făcut-o decea a gimnastelor premiate și invi-tate în platou la Antena 3), a de ve -nit motiv de ceartă între jurnaliști,de sport sau nu, dar și între supor-teri. Și nu orice suporteri. Pe Face -book au existat certuri aprinseîntre femei trecute de 50 de ani,gospodine, care aveau contul creatfie special pentru a vedea poze cuSimona fie pentru a împărtăși me -saje siro po a se despre ea, și întreadolescenți aprinși și ei de joculrealizat de româncă.

DebutulCum a ajuns Simona Halep să

devină un simbol al românilor?Părinții erau o familie de aromânidin Constanța, care au îndem-nat-o să joace tenis încă de lapatru ani, susținînd însă că nuau obligat-o niciodată. De fapt,

visul ca Simona să se apuce detenis a fost al tatălui, Stere Halep,în vîrstă de 52 de ani, care a doritîn viața sa să fie fotbalist, dar ajucat doar în divizia județeană.Înain tea Simonei l-a împins pefratele mai mare al ei, Nicușor,către sportul în alb, dar băiatul arenunțat la 11 ani. Iar sportiva s-aîndrăgostit de tenis de cînd a pusprima dată mîna pe rachetă. Dealtfel și acum, la finalul fiecăruimeci și începutul fiecărui campi-onat spune o frază preluată de

toată lumea, în toate limbile,„vreau doar să intru pe

teren și să mă bucur detenis”. După ce a schim -

bat cîțiva antre nori, toțiconvinși de calitățile sale,

Simona Halep a început să par-ticipe la competiții, primele finalejucate și cîștigate fiind la vîrsta de8 ani. Pînă să împlinească 13 ani,

investiția în antrenori particulariși echipamente de top, cît și de pla -sări la diferitele competiții din Eu -ro pa le-a plătit tatăl său, care s-aîndatorat cu fabrica de lactate pecare o deținea. De la 15 ani a fostsus ținută de un afacerist din Con -s tanța, cu sprijinul său financiar șicel al familiei, începînd să parti ci -pe și la turnee de Grand Slam lajuniori. La 17 ani neîmpliniți, Si -mo na Halep a cîștigat, în 2008, Ro -land Garrosul și a ajuns pe locul 1mondial, atrăgînd-o în echipa ei șipe Virginia Ruzici, care îi este șiacum manager, fostă mare jucă -toa re de tenis a României, care acîștigat în 1978 Roland Garrosul.

AscensiuneaDoar cunoscătorii sportului știau

exact cine e Simona Halep înaintede anul 2012. Ea a ajuns, de fapt, înatenția presei în momentul în carea decis să își facă operația de re du -cere a sînilor, terminînd în Top 50la finalul lui 2012. După acel mo -ment, victoriile au început să seadune. La începutul lui 2013, într-un reportaj publicat pe Decât oRevistă se precizează că toți mem-brii familiei au scris toți pe un biletlocul pe care se așteptau să îl ocu -pe la finalul anului, punîndu-leîntr-un plic pe care l-au deschis înluna decembrie. Simona și mamaei spuseseră 35, fratele 27, iar ta tăl,avea să povestească mai tîrziu, voiasă scrie 10, dar i s-a părut prea multși lui, așa că a scris 18. Simonaavea să încheie 2013 pe o singurăpoziție sub Top10, 11. Anul aînceput mai prost decît preceden-tul, Simona coborînd din Top50du pă ce a pierdut în primele treiturnee la rînd ale anului, inclusivla Grand Slam-ul Australia Open.Însă a schimbat complet fața jocu-lui său la un turneu din mai, în Ita -lia, cînd a reușit să le învingă peSvetlana Kuznetosva, pe fost nu -mă rul 1 al clasamentului WTA, Je -le na Jankovic și pe numărul 4 lamomentul respectiv, AgnieszkaRad wanska. Ajunsă în semifinale,a fost învinsă de Serena Willims,prima jucătoare a lumii, un mecidespre care a declarat ulterior cănu era pregătită să-l joace. Dupăce a fost eliminată la Roland Ga -rros în primul tur, aceasta a cîș ti -gat două turnee consecutive, la

Nurenberg, Germania, și TopshelfOpen. A mai cîștigat în 2013 încăpatru titluri, în urma unor finale încare a învins jucătoare afirmate demai mulți ani în circuit, fiind de -nu mită de WTA „Rising star” aanu lui 2013 și fiind jucătoarea cucele mai multe turnee cîștigate du -pă Serena Williams, care și-a ad ju -decat 13 titluri. A intrat în Top20pentru prima oară în viața ei și deatunci nu a mai coborît pînăastăzi.

2014 a adus doar două titluri,la Doha și București, însă i-a adusaproape visul: titlul la RolandGarros, pierdut dramatic în treiseturi în fața Mariei Sharapova, înfața căreia pierduse și cu o lunăînainte, în finala turneului de laMadrid. Pînă astăzi, Sharapova ră -mîne singura jucătoare din Top10pe care Halep nu a reușit să o în vi n -gă, existînd și o rivalitate născutămai mult de suporteri decît de ea.A mai ajuns în sferturi la Austra -lian Open și în semifinale la Wim -ble don, unde s-a accidentat în me -ciul cu canadianca Eugenie Bou -chard și a cedat în două seturi. Tur -neul Campioanelor, care s-a în che -iat săptămîna trecută, a reprezen-tat un tur de forță al Simonei, carea reușit să o învingă pe SerenaWilliams cum nu a mai învins-onimeni de 16 ani, în două seturi cu6-2, 6-0, urmînd să piardă finalaturneului desfășurat la Singaporetot în fața Serenei cu 3-6, 0-6.

Simona a declarat într-un inter -viu recent că nu știe unde o vaduce drumul ei în tenis și că va în -cerca, pe cît posibil, să își aperelocul între primele trei jucătoare alelumii, terminînd anul acesta pe lo -cul al treilea, cea mai înaltă cla sa -rea pentru vreo româncă vreo da -tă. Singurele care au mai intrat înTop10 sînt Irina Spîrlea și man-agerul Simonei, Virginia Ruzici.

Indiferent însă de rezultateleei, suporterii s-au anunțat în nu -măr de peste 1.000 la aeroport,cînd Simo se întoarce acasă de laTurneul Campioanelor din Singa -pore. n

cucerește România

2finale

importante8

titluri WTA

1,68 m60 kg

23 ani

Nr.2WTAcea mai bună

clasare

Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 20145LUMEA PE JAR

1milion defani pe

Facebook

6PASTILA DE DUPĂNumărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

Mai de[teapt\ decît noiDe cînd sîntem înconjuraţi detehnologie, ajungem să neîndepărtăm de realitate și să

vedem lumea cu alţi ochelari.Ochelari ai căror lentile nu doar cădeformează, ci ne și obtureazăvederea. Deși ne simplifică viaţa șireușim printr-un simplu click săaflăm cum este vremea sau ce aumai făcut prietenii noștri, aceastăcomoditate face ca totul să pară atîtde simplu, încît nu ne mai obosimnici să ne mai întrebăm cine sîntemnoi de fapt. Oameni sau roboţi careștiu să imite perfectcomportamentul uman.

Creat pe 12 august 1997 într-o ba -ză militară americană, Skynet avea ro -lul de a elimina erorile umane și reac -țiile întîrziate ale acestora în cazul u -nui atac inamic. Sistemul de calculatora început să învețe singur într-un ritmexponential, iar pe 29 august a căpătatconștiință de sine, îngrozindu-i pe in gi -neri și determinîndu-i să-l distrugă. To -tuși, Skynet a realizat ce se întîmplă și aconcluzionat că planetei i-ar fi mai bineda că oamenii ar fi exterminați. De aceea,Skynet lansează de la baza militară pe ca -re o are în subordine mai multe rachete

nuc leare către Rusia.Armata roșie nu a stat mult pe gînduri și a răspuns cu aceeași monedă, deter-

minînd debutul „Zilei Judecății”, în urma căreia mor peste 3 miliarde de oa me ni.Urmîndu-și planul mai departe, Skynet pune bazele unor fabrici din care ies nu -meroși androizi cu un singur scop în codul de programere: stîrpirea rasei u ma ne.

***Deși am trecut de mult de anii ’90, calculatoarele încep să devină din ce

în ce mai deștepte, iar Ray Kurzweil, șeful inginerilor de la Google pre co -nizează că în 2029 acestea vor depăși intelectul uman și vor putea să ne în -țeleagă limbajul. Acesta din urmă a mai prezis momentele în care un cam -pion mondial la șah va fi bătut de către un software sau modul în careInternetul va conecta ca într-o pînză de păianjen lumea întreagă. Deja a vemprograme care ne recunosc vocea și mașini care se conduc singure iar în o pi -nia lui Ray, nu va mai trece mult pînă ce un robot va putea face glumeîn tr-un bar, să flirtreze cu un om la o întîlnire, sau cine știe, să pună sub stă -pînire lumea.

Totuși, problema nu e că roboții devin prea deștepți, ci că oamenii de -vin prea leneși. Am ajuns să vedem tehnologia precum o nevoie exis ten ți -ală a noastră, care a devenit o parte funcțională a vieții. Acum, printre ne -voile primare de mîncare, apă, adăpost și căldură am înghesuit și o bu ca -tă de plastic care de preferat, se poate conecta și la Internet. Dacă peste15 ani un android de la Skynet bate la ușă, o să-i spunem politicos săaștepte pentru că nu am terminat de verificat notificările de pe Fa -cebook. n

Nebunia zilelor acestea în careni ci nu apuci să te ridici din pat cădeja afli și vezi că afară a nins, dintoate unghiurile și din toate zo ne lețării, pare deja să fie un lucru cucare ne-am obișnuit. Pe de o partemă amuză, pe de altă parte ajung sămă satur să văd bucuriile, depresi-ile, decepțiile fiecăruia atunci cîndafară ninge, plouă sau e prea cald.Recunosc, nu mai am nevoie de me -teo sau de prognoza de la radio șini ci măcar să-mi scot nasul de subpătură.

Însă ceea ce mă face să-mi do rescsă nu fi avut unii oameni vreodată

în lista de prieteni, sînt dulce gă ri ilepe care și le aruncă pe profil ca săara te altora „băi, ce fericire pe ca pulmeu”. Care evident că mai dev re -me sau mai tîrziu, se va transformaîn farfurii sparte sau șosete și hai -ne aruncate de la etajul opt, în să a -cum, dacă nu află 1000 de oameni,parcă nu e bine, nu e fericirea com -pletă.

Și nu vreau să arunc cu idei șipăreri, însă persoanele astea ca re-și expun toate minunățiile astea zide zi și oră de oră, nu-mi prea pardin sfera celor „smart.” Că da că eștifericit, ești fericit tu cu cîțiva în

jurul tău, nu ești mai fericit dacăîți umple lumea postarea cu like-uri și dacă te lauzi tuturor cu bu -curia ta.

Sincer, cred că oamenii de a -cum 20 de ani erau mai iubăreți șimai deștepți, chiar dacă acum e maiușor să împarți în stînga și îndreap ta statusuri cu „feeling lo ved”,„feeling awesome” sau alte ase -me nea. Bine, partea bună e căacum, datorită unui check-in știi celocuri să eviți ca să nu dai de ochiicui nu trebuie, sau unde te înșealăomul cu care ai irosit cîțiva ani dinviață. Și-atunci să vezi cum toatălu mea asta virtuală devine mai rea -lă decît a fost vreodată. n

Totuși, problemanu e că roboţii

devin preadeștepţi, ci căoamenii de vin

prea leneși. Amajuns să vedem

tehnologiaprecum o nevoie

exis ten ţi ală anoastră, care adevenit o parte

funcţională avieţii.

Flirtînd cu Googlede Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

Cu mii de ani în urmă am fi con -siderat „tehnologia” o piatră as cu ţi -tă utilizată drept cuţit. În conforta bi -lul apartament dosit într-o stîncă,cu focul prins între cremene, nean -derthalienii confecţionau noi ar me,noi unelte, adică evoluau. Au în drăz -nit să descopere avantajele naturiişi să se folosească de ele pentru asupravieţui. Ingeniozitatea dove di -tă nu a fost decît începutul, primiipaşi către roboţii de astăzi, cătreiPhone-uri, notebook-uri sau bazoo ka.Invenţii realizate să ne uşureze via -ţa sau să o distrugă.

Inteligenţa artificială capătă noiforme, atît de avansate încît ne în -chid nouă orizonturile. În Japonia,sa vantul Hiroshi Ishiguro, a in ven -tat roboţi care pot juca în piese deteatru sau care pot cînta. Ba chiar acreat unul identic înfăţişării sale. De -taliile fizice sînt atît de bine contu-

rate, încît este greu să îţi dai seamacine este omul.

Cu toate acestea, tehnologia tepu ne la încercare şi îţi testează li -mi tele. Informaticienii acceptă pro - vo cări și înlocuiesc somnul cu litri deca fea nu doar pentru crea rea unoraplicaţii care servesc la di ver tis -mentul virtual, ci pentru rea li za reade coduri care permit buna func -ţionare a tuturor aparatelor de ca resîntem dependenţi. Fie că ne facmun ca, sau ne relaxează noile teh -nologii care îm pîn zesc lumea. Se - cretul es te „consumul mo derat” alacestora. Însă oamenii tind să de vi -nă ei în şişi nişte roboţei. Spre viitornu poţi privi printr-o tabletă,printr-un ec ran, ai ne vo ie de propriiochi, dar mai ales de pro pria minte.Teh no lo gia este unealta celor in te li -genţi. Uti lizată în lipsa acestei ca li -tăţi, poate fi dăunătoare. n

Un mecanism cît un om

Via]a în 2.0de Mădălina OLARIU | madalina.olariu@opiniastudenteasca.ro

Toate cifrele alea pe care le mîzgălește profesorulde matematică pe tablă le-aș șterge cu buretele. Darnu pot, căci trebuie să le calculez. Dacă mie îmi iajumătate de oră să îmblînzesc într-un rezultat săl bă -ti ciunile alea din cretă, calculatorul meu de buzunarle rezolvă imediat. Aș putea face asta și cu telefonul,dar nu ne dă voie. Spune că trebuie să învățăm săgîndim singuri. Nu văd de ce să mai facem asta, cîndîntreaga tehnologie ne stă la dispoziție.

Mașinile de spălat ne învață la ce temperatură tre-buie spălat fiecare material, iar unii roboței au ajunssă facă operații în locul medicilor. Și tot aparatelemențin în viață bolnavii în moarte clinică. Ne bazăm

pe tehnologie pentru orice, iar comoditatea oame-nilor face ca fiecare aparat banal să devină vital. Ci -ne va să le spună teribiliștilor din secolul XXI că preis-toricii aveau și ei ustensile, dar ei erau cei care le con-trolau și nu invers. Iar pereții îmbîcsiți de desene aipeșterilor nu seamănă cu cel de pe Facebook, chiardacă în ambele cazuri se găsesc mesaje scrise „cu pre -țul vieții”.

Aștept ziua cînd tehnologia va fi capabilă să aibăpropriile simțiri, sentimente cînd roboții de bucătăriese vor „combina” cu aspiratorul, iar mixerele vor dez -volta pasiuni năstrușnice pentru tablete. Sper doar căatunci gadget-urile nu vor fi rasiste, iar dragosteadintre un frigider Arctic și Google Glass va fi accep -ta tă, fără ca vreunul dintre apropiați să le interzicăneobișnuita apropiere. n

Încurcaţi în ustensilede Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

de Ancuţa CIOCOIU | ciocoiuancuta@yahoo.com„

1001 DE CHIPURI

Oamenii care jonglează cu viaţaTăria de caracter de care dau dovadă cei care salvează vieţi nu esteun semn al indiferenţei.

În timpul liber, și medicii și pompierii caută să evadeze din cotidian.

Trăiesc în mod constantsub presiunea timpuluiși cu urechile mereu

aţintite către telefonul carear putea anunţa încă un omaflat în nevoie. Poate că sîntmereu încercănaţi și obosiţidupă turele de noapte, însănu resimt orele de somn pier-dute dacă în timpul acestoraau mai salvat o viaţă. Deșiprin mîinile lor nu trec doarcazuri fericite și oameni alecăror vieţi sînt salvate, ei nucontenesc să facă ceea ce leplace cel mai mult: să fie eroicu un suflet mare.

Atunci cînd îl întîlnești pe stra -dă, nu crezi că e chirurg. Îmbrăcat încos tum de motociclist, cu geacă depie le, pe o motocicletă im pună toa -re ca mărime și cu o cască neagrămată. Așa apare în fața SpitaluluiRepub li can din Chișinău, Ion Cu -cu, cel ca re își petrece aici mai binede opt ore pe zi. Abia dacă îl mairecunoști după ce-și îmbracă halat-ul verde și bo ne ta albă chirur gi -cală. E înalt și zdra văn, cu umeriilați și tot timpul stă în covoiat pen-tru că ceilalți din jurul lui sînt multmai scunzi. Atun ci cînd povesteșteceva, ține să ada uge în fiecareistorioară o doză de u mor pentruca lumea să se simtă mai de gajată șisă nu îl vadă doar ca un me dic.

Ziua lui e împărțită pe minute,di mineața e chirurg, iar dupăamiază e ginecolog la o clinicăprivată. A ter minat Universitateade Stat de Me di cină și Farmacie„Nicolae Tes temi țea nu” , însă atuncinu-și imagina că va ajunge în pos-tura unui salvator de vieți umane,mai ales cînd își amin tește care eraîndeletnicirea lui din timpulstudenției. „Pe vremea cînd eramstudent, îmbălsămam cadav re pen-tru a face niște bani în plus. E rambine plătit, mai ales că nu prea segă seau doritori pentru un aseme-nea job”, povestește el zîmbind sin-cer.

În fiecare zi sal vează viațacuiva fă ră să aș tep te mulțumiri.„Cînd a bia începeam ca riera dechirurg, nu credeam că e a tît decomplicat la ni vel psihologic. Exis tăpacienți, pentru care chiar dacălup ți din răs pu teri să-i salvezi, ei ori -cum mor și e greu să treci peste”, spu -

ne el în timp ce privirea îi coboarălin pe foile din fața sa, ca și cum arcău ta ceva important pe masă. Chi -rurgul mai mărturisește că simteîn t otdeauna o presiune atunci cîndie se din sala de operație și trebuie săle co munice rudelor pacientului căpersoana dragă lor nu maitrăiește.

Garajul, hrană pentrusuflet

Atunci cînd timpul îi permite,se refugiază în garaj la colecția sa demo tociclete, de care are grijă ca depro priul copil. Iar cînd este che -mat la vreun congres medical în al -tă țară, ține neapărat să meargă cuvehiculul său pe două roți, pentrucă de fie ca re dată are parte deemo ții și aventuri care-l marchează.Spune el că ali na rea sufletului o gă -sește în garaj un de poate să stea oreîn șir, să mai strîn gă un șurub, să maiumfle roțile. Toa te acestea pe ritmde rock ‘n’ roll. Cînd vine vorba des -pre viața personală e reținut, însădespre fi ica sa po ves teș te cu drag șicu ochii blînzi. „Am o fată de optani pe ca re o duc în fie ca re di mi -neață la școală cu motocicle ta. În -cerc să o în văț să nu-i fie frică denimic”, adaugă el. A cum la 40 deani își dorește să-și în de pli nească unvis pe care îl are în că din co pilărie,să primească licență de pi lot privat.„Nu fac prea des planuri de vi itor,totul mer ge de la sine. Da că-mi iauli cen ța o să fie o întîmpla re, poatemă las de bistu riu ”, spu ne zîm-bind re tras ca și cum deja se gîn -dește să fu gă din cabinet, să urce încabina avi onului și să se în de păr -te ze cît mai tare de oboseală. n

Călare pe motoarelechirurgieide Daniela VLAS | daniela.vlas.esi@gmail.com

Sub presiunea neașteptatuluide Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

Dacă ești în zona Copou și sunăo alarmă asemănătoare cu cea dela CFR, să nu te aștepți să auzi ovo ce plic tisită care anunță întîr zie -rea vre unui tren. Ci e semnalul careîi face pe cavalerii cu armuri roșii dela Ins pec toratul pentru Situații deUrgență al județului Iași să por -neas că la drum spre salvare de vie -ți. Așa ne lă mu reș te zgomotul Răz -van Romașcu, sub lo cotenent al ins -pectoratului.

În interiorul instituției se află oca meră plină de tot felul de dosare șicu cîteva birouri, în care pompieriipun la cap, în fiecare zi, planuri delup tă. „Noi nu intervenim doarpentru in cendii, ci și pentru prob-leme mai gra ve cum ar fi descarcer-area”, spune tî nărul cu ochi albaștri.Stă la unul din tre birouri și zîm -bește de fiecare da tă cînd vorbeștedespre meseria lui. A terminat Fa -cul tatea de Pompieri din cadrulAca demiei de Poliție, un de, atuncicînd s-a înscris, erau 50 de locuri petoată țara. E mîndru că la 25 de aniare oameni sub conducere și îlderanjează cînd lumea spu ne căajung pompieri cei care nu reușescsă facă o școală. Măr turi seș te că adat admiterea la matematică și fi -zică, și că nu i-a fost ușor. Însă si -

gi liul cu care a pecetluit anii de stu -denție este motto-ul „eroii morți nusalvează vieți”. Încă de la prima in -ter venție și-a dat seama că a alesme se ria care să îl reprezinte cel maibi ne. S-a simțit util atunci cînd aevacuat oa menii dintr-o casă înflăcări, iar ima ginea de erou dinochii lor l-a fă cut să-și dea seama căvrea să își men țină acest statuttoată viața.

Apa cu apă se stingeFiecare zi este un pachet bine le -

gat cu reguli, căci aici, în afară detelefoane, nimic nu este întîm plă -tor. Zilnic se anunță programul încare sînt cuprinse și ore de exercițiifizi ce, căci un pompier trebuie să seobiș nu iască cu cele 20-30 de kilo-grame în plus din timpul uneiintervenții. To porașe, extinctoare,furtune de 10 me tri și mașinile mari,impozante sînt ca pînza pentrupăianjen. În această țe sătură s-aprins în clasa a XII-a, du pă ce a vă -zut cum decurge un exer ci țiu alpom pierilor. Dar de cele mai mul teori practica nu se pliază pe teo rie.„Trebuie să fii inventiv, nu ai timpsă te panichezi, pentru că pe lîngăfi rea ta, se mai pot pierde și vieți.

Eu a bia cînd m-am întors de laintervenție am început să mă gîn-desc prin ce am trecut, că flăcărileerau la cîțiva centimetri distanță demine”. Po ves tește cu un surîs med-itativ cum cel mai grav lucru eatunci cînd la lo cul unui accidentapar rudele victi me lor. Atunci el tre-buie să distragă aten ția celui rănit,să țină la distanță pe cei apropiațica să nu vadă imagini mar cante șisă coordoneze echipa. Sin gu raregulă morală pe care o în cal căRăzvan este aceea de a nu se atașade persoanele pe care le ajută. „O -dată am ajutat la transportarea unuio bez. Mi-a mulțumit și am stat devorbă cu el și am văzut că era unom plăcut. Du pă cîteva zile am au -zit că a mu rit și am fost destul deafectat”, iar zîm betul i se schi mo -no sește într-un re gret în colțul gu -rii.

Cu toate că organizarea de lamu ncă s-a amprentat asupra tim -pu lui liber, cît îi mai rămîne din eli-ar plăcea să îl stingă la pescuit.Pen tru asta ar trebui să înlocuiasăfur tu nul cu undița, iar zgomotulalar mei să îl afunde în liniștea peș -tilor. n

7

Adriana a fost în tura de noapte și deși este ora două du -pă ami ază, ea abia își comandă micul dejun. După cumspune ea, doar cu cafea și țigări reușește să treacă peste tureleobositoa re. Este medic rezident cu specializarea Medicină deUr gen ță, iar de trei ani lucrează la Serviciul Mobil de UrgențăRea ni ma re și Descarcerare (SMURD). A ales Iașul în loc deChișinău, pentru că la începutul studenției sale un astfel de ser-viciu exista doar în România.

Acum merge foarte rar la Ungheni, deoarece se întîmplăsă lucreze și cîte 12 ore într-un interval de 24 de ore. Adrianaes te sigură că i s-a transmis genetic grija pentru pacienți, maiales că la început, orice intervenție i se părea importantă.„Mama e medic de familie și e genul de medic dedicat, care

merge nechemată la pacienții ei. După serviciu, se întîmplasă trea că și pe la trei case să-și vadă bolnavii cu cazuri mai spe-ciale”, spu ne aceasta, înghițind o bucată de sandviș. Cu tim-pul și-a dat seama că nu va rezista dacă se va implicaemoțional în ca zurile pacienților și că rolul ei este de a puneun diagnostic și de a stabiliza situația.

Tînăra lucrează într-o echipă de aproximativ patru per -soa ne, pe-o ambulanță de tip C1, adică Unitate mobilă de reani -mare și terapie intensivă. Cînd se dă alarmă de cod roșu dela dispe ce rat toți membrii echipei pornesc spre caz. „De seorise apelează la 112 din sim plă joacă, alteori ți se face «pieleagăină» cînd vezi tineri prinși în fia rele mașinilor. A tunci, pelîngă cunoștințele medicale sau anu mite abilități, trebuie săai și o echipă unită, care să se coor doneze și să știe fiecarece are de făcut”, explică fata, cu ochii căprui, acum înroșițide oboseală.

Cei de la SMURD au intervenții diverse și indiferent de cir -

cumstanțe, datoria lor este să-l readucă pe om la starea nor ma -lă, chiar dacă miroase a alcool, chiar dacă este ne îngrijit sau in -conștient. „Odată am fost chemați într-o co mu nă de pe lîngăIași, la o familie numeroasă. Apropiații pacientului ne cereausă fa cem orice, iar cînd și-au pierdut speranța am fost înjurați,ame nințați și chiar bles te mați. În astfel de cazuri percepicomuni carea ca unicul mijloc prin care poți media conflictul”,po ves tește tînăra, dîndu-și pă rul blond și lung pe umăruldrept.

Adriana spune că se întîmplă de foarte multe ori ca me di - cii de la Urgențe să fie acuzați de moartea unui pacient, însă eiștiu că acest lucru este un efect al emoțiilor. Și ea a avut astfelde momente, însă a trecut peste ele cu resemnare. „Nu sîntemduri, cum ar crede mulți, sîntem doar pragmatici și realiști.Pentru SMURD trebuie să ai putere, este o disciplină de fier,în care te costă scump orice ezitare. Nu pierzi doar o funcție,ci pierzi onoarea meseriei.” n

de Diana GAINA | gainadiana94@yahoo.com

Salvatorii turelor de noapte

Mînat de o pasiune care l-a condus toatăviaţa, rectorul Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, acad.

Ioan-Aurel Pop, poartă din 2012 o pălăriegrea: conducătorul instituţiei de învăţămîntsuperior care a îndurat cel mai lung regim dinţară, cel al lui Andrei Marga, fost președinte alInstitutului Cultural Român. Spune însă cădacă oamenii l-au acuzat că n-ar fi un „om deacţiune”, a avut grijă să se înconjoare deoameni tineri pe care nevoia de schimbare i-amăcinat îndelung sub conducerea fostuluirector. Însă, în ciuda atribuţiiloradministrative, crede cu tărie că pentru tineritrebuie întotdeauna răbdare și timp, și credecă relaţia dascăl-student n-ar trebui să vinăniciodată dintr-o poziţie de forţă. „Vă daţiseama că profesorii ne spuneau, pe vremeamea, domnule student, și foarte rar era cheieironică?” Acad. Ioan-Aurel Pop a participat laZilele Universităţii „Cuza”, unde a ţinut oprelegere cu titlul „Maramureșul... intrînd pefuriș în Moldova”.

Profesorul crede că „dughenele universitare” ar trebui finanțateși tratate diferit de universitățile de primă categorie din țară.

Acad. Ioan-Aurel Pop visează la vremea în care un cercetător de topdin țară va cîștiga măcar jumătate din cît ia un sportiv performant.

MICROFONUL DE SERVICIU8Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

Unele persoane susțin că o formă deîndepărtare de identitatea naționalăeste și faptul că lucrările despecialitate se scriu într-o limbăinternațională și nu în limba română,mai ales în domenii precum geografiasau istoria culturală. Poate fi ideea depublicare într-o limbă de circulațieinternațională o formă de exil?

Ea nu este o formă de exil dacăse îndeplinește o singură condiție:lucrările să aibă și haină româ neas -că. Eu cînd scriu un articol legat detrecutul românilor, de regulă îl scriuîn limba română. Și dacă am con -vin gerea că ar putea avea atragerepentru străini atunci tot eu îl scriuîn limbile în care mă pricep, sau,dacă nu, îl dau la tradus și îl publicși într-o altă limbă. Apare perico lulde care vorbiți dumneavoastră a -tunci cînd se scrie exclusiv în limbinumite „de circulație”, ca să ne ușu -răm munca. Acesta e un pericol:neglijarea celui mai frumos și maiimportant instrument de co mu -nicare pe care-l avem și care, dupămine, ca istoric, e și cel mai impor-tant izvor istoric pe care-l avem,lizibil de către toată lumea, care ecel mai la îndemînă, reprezentat de

limba asta a noastră extraordinară,limba română.

Cum se raportează acum studenții lacercetare, există o necesitate pe care ocer ei sau o impunere a acesteia învederea dezvoltării profesionale?

Văd la unii dintre studenții mei,de la istorie, că sunt motivați pen-tru cercetare din interior, și am cons -tatat că aceștia vin în universitate fă -ră impulsuri exterioare, din dorin țade a studia trecutul. Cei cărora lepoate fi impusă cercetarea de îm -pre jurări, pentru a putea publicaîn reviste cotate, pentru a avansaprofesional, cei care fac acest lu cru,de regulă, vin la facultate împinșide părinți, de rude, pentru a aveao diplomă, și nu le pasă prea multdacă diploma e în istorie sau închimie, cîtă vreme sunt capabili săurmeze toate aceste lucruri. Cumsă vă spun, nu s-au schimbat mul -te față de vremea studenției mele,atunci cînd se întîmpla un lucru ca -re astăzi poate părea cam nedrept.Exista o selecție extraordinară. Depildă, la Facultatea de Istorie dinCluj cînd am dat eu admitere erauaproximativ 15 pe un loc, la Drepterau 24. Iar cei care ajungeau eraupasionați și erau puțini cei care auînvățat mecanic, din ambiții, ca săîși mulțumească părinții. Iar acum,intră aproape toți cei care dorescsă studieze și, firește, sînt maimulți în facultate. Pe vremea mea,selecția îi împiedica să intre pe ceicare vin din veleitarism sau din do -rința de a fi intelectuali fără să lepese specialitatea. Însă studențiinoștri, pe care îi am la istorie, îivăd după cum își aleg subiecte delicență, îi văd pasionați, îi văd in -te resați, îi văd căutători, compa -rînd lucrurile, așa cum ar trebui săfie un istoric. Sigur că pe mine mămai deranjează un lucru, că tot m-ați întrebat de cercetare. În cîmpuloricăror discipline trebuie să por -nești de la simplu spre complicat

atunci cînd înveți ceva. Ori un stu-dent la istorie care face o lucrarede licență după doi ani de școală,vine cu unele teme precum istoriaideii, vrînd să compare în cadruliluminismului mari creatori, să îiîncadreze în curenți sau nu, să facăniște foarte delicate și pretențioaselucruri. Eu pe aceștia îi întreb deregulă dacă își imaginează un stu-dent de la Arte pictînd ca Picassofără să învețe să facă întîi un por tretsau să picteze un peisaj. Or me seriade istoric se învață întîi de la surse.

Nu credeți că și sistemul Bologna aciopîrțit acest studiu în profunzime?Că studenții se grăbesc acum înredactarea unei lucrări de suprafațăfără a intra în profunzime?

Cred că aveți dreptate. Siste mulBologna, obligîndu-i să facă, dupădoar doi ani, o teză de licență, si -gur că îi împinge spre lucruri maifacile. În domeniul istoric e grăi tor,e mai ușor să îți faci o lucrare îndomeniul istoriei contemporane, un -de toate sursele sînt în limba ro mâ -nă și le poți găsi în toate bibliote-cile. Iei trei ziare și le urmărești oanumită perioadă și scrii opinia pu -

blică românească despre Tratatulde la Varșovia, bine, e greu spusopinia publică cînd toate ziareleerau controlate. Dar e mai simpludecît să faci o lucrare despre re -flec tarea proprietății în Maramu -reș, în secolul al xv-lea, unde tre-buie să cauți documente în altălimbă decît a ta, direct la sursă, înlatină sau în slavonă. Și aici credcă sistemul Bologna păcătuieșteaici, sau nu ne-am obșinuit noiîncă. Am putea să facem lucrurilemai simple la licență și la masteratsau doctorat să le facem pe celemai complicate. Dar la masterat îțivin tineri care nu au făcut istorie,că se poate, și eu vreau să îi duc peai mei mai departe decît stadiul încare i-am lăsat și nu pot. Vin alțiicare vor să se specializeze în men -ta litățile secolului luminilor, spreexem plu, și rămîn blocat. Este unfel de sincopare față de perioada încare făceai cinci ani de zile și le luaitoate cu binișorul, de la simplu sprecomplex, și ajungeai unde ești șiacum după cinci ani. Medicina cumface? Tot șase ani și acum. Totușicu săntatea și cu viața oamenilor nune putem juca, dar ne putem jucacu spiritul lor? Aici cred că siste mulBologna a frînt unitatea în vă ță -mîn tului superior, care cred căfuncționa destul de bine.

Ați spus într-un interviu că „a fisever sau ironic cu cei care seformează e ceva neomenesc”. Cum s-a schimbat relația student-profesorastăzi față de vremea studențieidumneavoastră?

Eu am avut șansa să am profe-sori foarte buni și calzi. Îmi amin -tesc de profesorul meu de istoriemedievală, Pompiliu Teodor, carem-a luat după cîteva zile de școalăși mi-a spus că, în opinia lui, ar tre-bui să urmez studii medievale. L-amîntrebat de ce și mi-a spus: „Dragă,ai o bază bună din școală, iar ceicare fac medievistică trebuie să cu -

noască un pic de latină, un pic degreacă, ca să ne putem lămuri cuviața. Dacă ai să faci istorie mo der -nă și contemporană ai să devii uninstrument al partidului pentru căpartidul dictează ce se scrie. Șicum ei nu se pricep la Evul Mediuși nici nu pot citi izvoarele me die -vale că nu au cultura necesară, aisă fii mult mai liber”. Și am maiavut un dascăl, tot de fericită amin -tire, Hadrian Daicoviciu de la Cluj,fiul fostului rector, care mi-a spusși el: „Dragă, vino să faci cu mineistorie veche, te duc pe șantierearheologice o să îți placă și o să îțifie foarte frumos”. La care eu i-amspus atunci, domnule profesor, amapucat să îi promit profesoruluiTheo dor că fac cu el istorie me die -va lă. Poate că aici ne deosebim decei de atunci. Acum am învățat unsoi de luptă cu viața și i-am spuneunui student care era în pozițiamea „hai dragă cu mine, lasă ce aipromis, că important e să faci cumine”. Dar nu, profesorul Dai co -vi ciu mi-a spus atunci „dacă i-aipromis profesorului Theodor, du-te la studii medievale căci ești pemîini foarte bune”. S-a creat o anu -mită generozitate, las deoparte fap -tul că ne vorbeau cu dumnea voas -tră, că ne spuneau domnule student,rareori se întîmpla cîte o ironie șiatunci era amicală. Astăzi, și deaceea am spus, de prea multe ori,grăbiți fiind în viață și văzînd peunii dintre studenți, să spunem, maipuțin orientați, ne este mult maiușor să îi ironizăm. Mai ales cînd ofacem cu alții e o crimă. Îi în de păr -tăm pentru eternitate, pentru toatăviața lor de studiu serios și de su -fle tul profesorilor, ori un profesortrebuie să le fie ca un părinte spiri -tual, trebuie să comunice cu ei, săaibă întotdeauna timp pentru stu-dent. Cu studenții trebuie să vor-bim pentru că menirea noastră estesă îi creștem, să îi instruim și să îiformăm ca oameni și ca specialiști.De aceea mi se pare astăzi jalnic,mi se pare chiar lipsit de orice de -cen ță, să ironizezi un student, să îltratezi de sus, că ironia e un lucrusimplu. Să îți bați joc de altul e unlucru simplu. E mult mai compli-cat să respecți orice ființă umanăpentru că indiferent cît de valorossau nevaloros ar fi e tot o ființăumană.

Domnul Marga credea căviaţa nu poate mergeînainte fără el și fărărectoratul lui

În 2012 cînd candidați s-a spusdespre dumnevoastră că ați fi maimult un om de dezbatere și nu unulde acțiune. După două treimi dinmandat, cum s-a desfășurat aceastăperioadă într-o universitate care astat 20 de ani sub comanda domnuluiMarga?

A fost foarte greu și este în con -tinuare. Să știți că cei care au spuscă sînt mai mult un om de idei șide dezbateri au avut dreptate. Eun-am condus practic niciodată unco lectiv mare, am condus de fie ca -re dată doar colective mici, cu oa menipe care îi cunoșteam, de la dorințepersonale pînă la posibilități int-electuale, și m-am trezit deodată în

Este o crim\ s\ ironizezi studen]ii, îi îndep\rtezi

de Cătălin HOPULELE | catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

Sistemul Bologna a frînt unitateaînvăţămîntului superior.

Interviu cu academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

9pentru toat\ via]a de sufletul profesorilor fruntea unui colos cu 40 și ceva demii de studenți, cu peste 2.500 decadre didactice, 2.000 de personalauxiliar care ne ajută să func țio nămși pentru mine a fost cople șitor.Nu cred că în anii care au trecutam reușit să fiu un om de acțiune.Cred că ce am reușit a fost să măînconjor de oameni de acțiune, ca renu sînt atît de teoretici ca mine, ca -re nu se ocupă de viață sub formatrecutului ci sub formă prezentă șiviitoare, și care știu ce au de făcut.O parte dintre prorectori sînt oa -meni tineri, jumătate dintre decanisînt oameni foarte tineri. Nici aicinu am vrut să exagerez pentru călozinca mea în viață este „calea demijloc e cea de aur”. O comunitateare nevoie și de tineri și de bătrîni.Nu poți pune în conducerea uneiinstituții doar oameni bătrîni saudoar oameni tineri. Cei care mă cri -tică au însă dreptate. Nu reu șescîntotdeauna eu, ca rector, și îm pre -ună cu cei din Consiliul de Ad mi -nis trație, să facem față tuturor exi -gen țelor și provocărilor acestei uni -versități care e complexă, în carese predă în trei limbi, în care îșialege studentul limba de pre da rela admitere și în care ești obligat săte miști; de la spiritualitate, că avempatru facultăți teologice, pînă la spreFacultatea de Teatru și Televiziu ne,care e cea mai nouă. Sau de la In -gi nerie Chimică, că este la noi, nula Politehnică, pînă la ingineria geo -logică sau la filosofie, care seîndreaptă astăzi spre noile idealuripracticate în cadrul domeniului.Este o universitate comprehen si vă,cum este și cea din Iași, dar în caream impresia uneori că disputele șicontradicțiile sînt mai vii și dincauza faptului că sîntem situați înTransilvania, în această regiune încare sînt moștenite culturi diferite,limbi diferite și confesiuni diferite.

Ați spus că după un an de mandat seremarca faptul că „oamenii sînt mailiberi să creeze și mai puținîncruntați”. Conducerea domnuluiMarga a fost una dintre cele mailungi din țară în domeniuluniversitar, excepție făcînd celeprivate. Erau lucrurile atît de stricte,atît de sumbre, încît abia acumlucrurile au evoluat altfel?

Nu e bine să absolutizăm. Pro -fe sorul Marga a fost mai întîi unmare dascăl care s-a bucurat deîncrederea colegilor pentru că nuar fi fost ales mai întîi decan, apoiprorector și pe urmă rector. Darprofesorul Marga, după o perioa -dă de conducere normală de vreoopt-zece ani, în a doua jumătate șimai ales spre final, a ajuns la o anu -mită rutină și la o concepție cumvavoluntaristă, crezînd că viața nupoate merge înainte fără el și fărărectoratul lui. Asta a dăunat uni -versității pentru că oamenii au de -ve nit crispați. Eu îi vedeam, eramîntre oamenii de rînd atunci, discu -tam cu ei și am văzut că s-au plic-tisit și cred că nu profesorul Margae de vină pentru asta, ci sistemulcare i-a permis. Cred că orice omcare ajunge să stea în fruntea uneiuniversități în loc de două man-date maximum, cît prevede acumlegea educației, mult mai mult, ca deîn aceeași capcană. E același peri-col. De aceea trebuie să veghem canimeni, sub orice motiv, să nu ajun -gă să monopolizeze timp îndelun-gat puterea, pentru că putereacorupe pe oricine, asta o știe oriceistoric. Și nu e bine să lăsăm lu cru -rile să alunece așa cînd o universi-

tate e plină de valori. Oricînd sîntpregătiți, și la Cluj și la Iași, 20-30de profesori extraordinari care potfi rectori. Cum Dumnezeu în epo cainterbelică rectorul stătea un an,cel mult doi, apoi era prorector. Șiau fost Sextil Pușcariu, Emil Raco -vi ță, Victor Babeș, unii plecați chiarde pe plaiurile moldave, cum auputut ei face lucrurile atît de bineîntr-un timp atît de scurt și apoi sălase misiunea mai departe? Existăo singură explicație. Misiunea nu amai fost a lor, ci a universității, șifiecare lua ștafeta de la celălalt și oducea mai departe. Credința cănumai un om poate salva o univer-sitate e falsă.

Senatul are o puterefoarte mare înuniversitate, nu știu dacăe mai mult bine sau rău

Numele dumneavoastră a apărut, încalitate de vicepreședinte al ConsiulNațional al Rectorilor (CNR), casemnatar al unui comunicat de presăremis după ce a fost publicatăOrdonanța de Urgență 49/2014. Înacel comunicat emis de CNR selăudau schimbările aduseînvățămîntului de ceea ce a fost,probabil, una dintre cele maicontestate ordonanțe date deGuvernul Ponta. Dumneavoastră depărere aveți despre ea?

Păi numele meu a cam ajunsacolo. CNR este format, după cu -noș tințele, din circa 80 de rectori,majoritatea de la stat, dar nu toți,aproape jumătate și un pic maimulți decît cei de la universitățileprivate. Acolo, orice decizie, chiardacă a fost contestată de unii șiapro bată cu 50 la sută plus 1, edecizia tuturor. Dacă mă întrebați,nu am fost de acord cu unele punc -te din această ordonanță încă de laapariția ei. Nu am știut de pregă ti -rea ei, sigur, poate și din ignoranțamea sau din cauza faptului că nuam răspuns unor chemări de a ostudia ca document prealabil, ne -pu blicat încă. Nu știu, nu am făcutaceste cercetări încă. Vreau să văconving de faptul că poziția meaca rector pe care am avut-o nu adepins de sentimentele mele cadascăl. Ca rector trebuie să urmezidorințele comunității pe care o re -prezinți și atunci s-a întrunit șiCon siliul de Administrație dar șiSenatul Uni ver sității „Babeș-Bol yai”.Conform legii, Senatul are puterefoarte mare în universitate.

Un lucru pozitiv la Cluj?Nu știu dacă e mai mult bine

sau mai mult rău, e și bine și rău.Dar Senatul nostru, care e cel maimare dintre senatele din țară, cu139 de membri, a avut o pozițiefermă, și m-a obligat pe mine carector și pe președintele Senatului,aproape în unanimitate, să ieșimîn numele lor și să arătăm care sîntcarențele acestei ordonanțe și săatragem atenția că va conduce înviitor la mari disfuncționalități înînvățămînt dacă va fi aplicată înlitera și în spiritul ei.

Nu garantează nimeni cădacă un student învaţă laBucurești ajunge geniu

Se spune mereu că la Iași sau la Cluj,deși se învață la fel de bine și la

București, un student poate duce oviață mai concentrată pe studiu datăfiind această idee de „liniște aprovinciei”, deși ambele orașe sîntdeparte de ideea de provincie. Esteacesta un mit sau e realitate?

Poate să fie adevărat, sînt con-vins. În capitală sînt întotdeauna maimulte tentații. În orice capitală, nudoar la București. Bucureștiul arecirca două milioane de locuitori,iar studenții se pierd ușor în imen-sitatea acestui oraș, iar tentațiilesînt mai multe, și bune și rele. Pede altă parte sînt mari avantaje le -ga te de statutul unei capitale. Aco -lo sînt atrase și valori autentitce șivalori dornice de parvenire pentrucă acolo este borcanul puterii, aco -lo e mierea și acolo este și erudiție;cîteodată. Mari profesori din Mol -do va și din provincie se concen -trea ză la București. Nu garanteazănimeni că un student, dacă stu dia -ză la București, ajunge geniu. Eumereu le spun colegilor de laBucurești să nu uite că, din punctde vedere cantitativ, capitala repre -zintă 10% din populația Românieiși că restul trăim în țară. Deci tre-buie să țină seama de cei 90%,chiar dacă ei pretind că din punctde vedere calitativ ceea ce este maivaloros s-a concentrat la București.Pe de altă parte, orașe precum Ia -șul și Clujul, care au circa 300-400de mii de locuitori cu toți stu den -ții, sînt, după părerea mea - și astanu e constatat științific ci după pă -re rile pe care mi le-am făcut de-alungul vieții, comparînd orașe deaceeași mărime și din alte țări cumar fi Germania sau Franța - cele maibune locuri pentru studiu. Și pen-tru viață studențească fericită, șipentru distracție, și pentru învă ță -tură. Biblioteca Centrală Universi -ta ră „Mihai Eminescu” din Iași,Biblioteca „Lucian Blaga” a Uni -ver sității din Cluj sînt comori, nunumai prin cărțile pe care legăsești ci și prin unicatele pe care

le găzduiesc. Găsești unicate, ma -nu scrise speciale, ceea ce poți în -vă ța la Cluj ca filolog și istoric nupoți învăța la București. Sigur căastăzi informația circulă, existăInternetul. Cu toate astea, și credsincer, că un om aplecat mai multspre studiu decît spre distracție poa -te învăța mai bine la Cluj și la Iașiși nu la București. Îți trebuie multămuncă, diligență, răbdare, pasiunepentru domeniu și din acest punctde vedere și Timișoara și Iașul șiClujul sînt locuri speciale pentrustudiu. Nu pot spune același lucrudespre un oraș mic în care s-a ridi-cat acum o universitate și diplomade acolo pe care o oferă ministerule egală cu o diplomă de Iași. Nupot să spun acest lucru. Pentru căacolo, chiar dacă aș avea profesorigeniali, pentru unele specialităținu am materia primă necesară stu -diului.

Sursele.Exact, sursele, da. Trebuie să îi

de plasez pe tineri, nu am nici pro-

fesori. Acum lăsam deoparte acestlucru, nu vreau să disprețuiesc penimeni, dar astăzi (n.r. vineri) s-arostit în Aula „Mihai Eminescu” șicuvîntul „dugheană” universitară.(n.r. cu referire la universitățile pri -vate, în discursul ținut de prof.dr.Vasile Astărăstoae, rectorul Univer -sității de Medicină și Farmacie „Gri -gore T. Popa”). Poate să pară un ter -men tare, dar le-am văzut cu ochiinoștri. Nu avem dreptul să sacri fi -căm calitatea pentru cantitate.Oricine trebuie să învețe carte, darcreăm universități de mai multeranguri.

Lucru pe care noi nu îl avem în țară.Am avut o clasificare, invalidată îninstanță și apoi revalidată, dar carenu se aplică.

Absolut. Din experiența mea deprofesor, performanța nu se poate

obține doar din bunăvoință ci șiprin talent în cercetare și încă unfac tor. Performanța se obține cubani mulți ca să cercetezi, dar și carăsplată. Un om performant, gîn -di ți-vă că un sportiv ca SimonaHa lep, care ne face atîta cinste, aprimit 460.000 de dolari pentrucîteva victorii pe care le-a reușit laun turneu la care nu e nici măcarcam pioană. Gîndiți-vă cînd poateprimi acești bani un cercetătormare, și nu zic în domeniul meu,că istoria nu contează pentru per -for manța acestei lumi, e necesarăca să nu ne rătăcim cu totul prinviață. Dar un informatician, unchimist de geniu, născut pe pă mîn -turile noastre, care a luat un pre-miu Nobel, cînd văd ei în viața lorpentru cercetările lor și pentrusine 500.000 de euro? Un laureatNobel poate vedea atît dacă e sin-gur la un premiu, dar un cerce tă -tor de la Iași... am văzut că cei dinIași, cînd se duc la tîrgurile de in -ven ții de la Geneva sau unde maisînt organizate, vin pe primul locdin Europa. Care e răsplata lor? Că

se duc după aceea în Franța, sau înGermania, sau în SUA să mun -ceas că și ne lasă pe toți cu nostal-gia că i-am pregătit aici. Pentru cănu sîntem în stare, ca țară, să-irăsplătim. Nu să-i facem bogați.Dar să le dăm atîția bani încît să îșipoată continua cercetările, și să îiși stimulăm personal. Un om nupoate munci ca să fie răsplătit cuaerul pe care-l respiră, că pe ăstaoricum i-l dă Dumnezeu. Pînă nuvom înțelege acest lucru va fi șiexod și tot ce doriți, se duc cu toțiipeste hotare.

Și avem dreptul să ni-i revendicăm?Avem dreptul dar doar din

motive sentimentale, deși să știțică străinii nu ne dau dreptate. Pfu,ce Stefan Hell român? Herta Mü -ller româncă? Sigur că ei sînt ro -mâni, un francez are concepția a -ceas ta despre națiune etatistă - da -că ești dintr-un stat, de acolo ră -mîi. De aceea noi, sentimental, îi re -vendicăm, și facem bine. Îi invitămpe aici, în onorăm mai mult decîtînainte, după ce iau un premiu, căașa sîntem noi. Dar mare lucru nurezolvăm pînă nu găsim soluții.Nu putem să îi oprim pe toți, că șinemții și italieni pleacă în Ame ri -ca, dar trebuie să avem demnitateasă ni-i păstrăm pe cei care vor sărămînă și chiar în condițiile actua lese poate. Universistățile mari potsă ofere unui tînăr fizician bun lo -cu ință în spațiile universității fărăplata chiriei, fără plata energiei elec -trice, ceea ce înseamnă o economieîn Occident de 1.000 de euro pelună, chiria cu toate cheltuielile. Șicu banii pe care putem să-i dămconform economiei românești, elpoate să trăiască bine cu familia luisă își continue cercetările la noi.Dar uneori nu facem nici treabaasta, iar ministerul ar trebui, acolounde e performanță, să dea bani șimai mulți pentru cercetare. Nu lafel, asta e greșeala. Banii se alocăacum pe studenți, sigur dacă ai stu -denți mai mulți ai bani mai mulți,dar nu e bine. Banii trebuie dați șipe performanța disciplinei, specia -li tății, a colectivului de studenți șide profesori care au obținut rezul-tate. Că dacă ei obțin rezultate șieu nu le dau mîine mai mult, nu auniciun stimulent de la mine să ob -ți nă mai multe rezultate, se mutăla altul și le obțin acolo. Și atuncice am făcut? n

La Iași și la Cluj se poate învăța mai bine decît în capitală.

Îi întreb pe studenţii mei care vor săabordeze din prima subiecte dificile dacă îșiimaginează un student de la Arte, pictînd caPicasso fără înveţe să facă întîi un portretsau să picteze un peisaj. Or meseria deistoric se învaţă întîi de la surse.

Olimpic în mai mulţi ani la Fizică, studentul a fost mereu pasionat de „Marele Circuit”.

10POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

Tudor, ie[eanul care a lucrat în Formula 1

Lui Tudor Ibănescu îiplăceau cursele de Formula1 pe care le vedea la

televizor, fără însă a nutri opasiune pentru a fi la volanulbolizilor. Pe Tudor l-a pasionatmai degrabă ce se ascundea înspatele capotelor maşinilor carealergau în circuitele închise,arzînd cauciurile în curbestrînse. Oricum, şofer sauinginer, nu s-ar fi gînditniciodată în timpul liceului pecare l-a terminat la ColegiulNaţional „Costache Negruzzi”din Iaşi că va ajunge să lucrezeîn timpul facultăţii cot la cot cuinginerii uneia dintre echipelecare se întrec în Marele Circuit.

S-a gîndit să plece să învețe în străinătate încă din timpul liceului.

Crede tocmai că această pasi-une a fost cea care l-a împins spreinginerie mecanică, deşi ar fi doritsă facă doar fizică sau electronicăla facultate. Din clasa a VII-a pînăîntr-a XII-a a participat şi a ajunsla faza naţională a Olimpiadei defizică; a cîştigat într-un an şi a luatconstant premii, clasîndu-se, în ori -ce caz, de fiecare dată în primii ze -ce. Şi pentru că a simţit mereu căvrea să meargă mai departe, a în -cer cat, fără să îşi pună foarte marisperanţe, să se înscrie la o univer-sitate din Marea Britanie. A intratastfel la Universitatea din Edin -burgh, în Scoţia, unde a terminatşef de promoţie şi de unde a ajuns şiîn echipa de formulă 1 Lotus, un des-a îngrijit de suspensiile maşi ni -lor de curse.

A aplicat doar să vadădacă ar putea fi acceptat

„M-am hotărît să plec cu şase luniînainte de bac, pentru că în cazulMarii Britanii se aplică cu jumătate

de an mai devreme, aşa că am de -pus dosarele în septembrie 2009.Prin urmare m-am decis cu ju mă -ta te de an înainte să termin clasa aXII-a, dar am făcut-o la început pen -tru a vedea dacă am vreo şansă săintru, fără să mă gîndesc dacă voipleca cu siguranţă”, spune Tudor,în tr-o română clară, brăzdată de cî -teva linii englezeşti, marcate cu vo -cea sa adîncă, linii căpătate în cinciani petrecuţi în Scoţia de unde seîntorcea doar în vacanţe.

Povesteşte, degajat, jucînd în -tre degetele mîinii drepte paiul bău -turii din faţa sa, că s-a înscris şi pen -tru că l-a costat doar 10 lire şi pro-cedura a fost una uşoară. A pus do -sarul la cinci universităţi importan -te din Marea Britanie, a fost accep-tat la patru dintre ele, dar a ales sămeargă la Edinburgh pentru căacolo primea o bursă care îi acope -rea integral taxa de studiu. „Restulînsă mi-am plătit eu timp de cinciani, şi casă, şi masă. Am urmat cur -surile Facultăţii de Inginerie, darnu pot spune că ştiam din timp că

voi pleca”, spune Tudor.Părinţii au fost surprinşi cînd

i-a anunţat că pleacă, dar l-au în -cu rajat să-şi caute norocul în Sco -ţia, mai ales că ambii sînt cadre di -dac tice la Universitatea Tehnică„Gheor ghe Asachi” din Iaşi, mamasa predînd la Facultatea de Cons -truc ţii şi Instalaţii, în timp ce tatălsău la cea de Construcţii de Ma -şini. „Nu m-au influenţat în niciunfel, dar tata era puţin sceptic cîndi-am spus că urmează să fac me ca -nică”, povesteşte zîmbind Tudor.

Predarea în Scoţia, la felca în România

Însă Tudor crede că la faculta teadin Scoţia se predau aceleaşi lu crurica în Iaşi, din ce a vorbit cu colegiişi părinţii săi. Totul mai puţin prac -tica. „Ştiu că lumea spune că în Sco -ţia vremea e aiurea şi plouă me reu,dar eu m-am acomodat. E ok, pluscă e o zonă foarte internaţională, sîntfoarte mulţi români, sînt oamenidin toate ţările şi acomodarea estefoarte uşoară. După ce am termi-nat cinci ani acolo, cred că ceea cese studiază nu diferă foarte multfaţă de ce e în ţară. Nu e diferit camaterie, doar că ai mai multă ex pe -rienţă practică şi mult mai multeoportunităţi”, susţine Tudor.

Acesta spune că, din promoţiasa, jumătate din clasa de la „Ne -gru zzi” a plecat în străinătate să în -veţe, mulţi dintre ei alegînd MareaBritanie tocmai din cauza acesteiapropieri dintre facultăţi şi com-panii, dintre lumea universitară şiindustrie. La Edinburgh, studenţiierau chiar obligaţi ca în anul al pa -trulea din cinci de studii să facă şa -se luni de practică la o companie,în industrie. Aşa a ajuns şi Tudorla echipa de Formula 1 Lotus, un dea stat şapte luni lucrînd cot la cotcu inginerii care pregăteau simu -lă rile de dinaintea fiecărei curse.

„Eram în ceea ce se numeşte«vehicle performance group». Înain -te de fiecare cursă făceam simulărica să vedem setările optime ale ma -şinii pentru fiecare circuit în parte.Era o muncă destul de migăloasă,stăteam mult la simulări, dar erafrumos şi o muncă recompensa toa -

re. Ştiai că faci ceva şi după aceea,peste o săptămînă, te uiţi la televi-zor să vezi ce a ieşit”, povesteşteTudor. Prima cursă la care au con-curat cei de la Lotus cînd a fostTudor acolo a fost şi una în careunul dintre monoposturile echipeia ieşit primul pe podium. Atuncis-a sărbătorit în fabrică, toţi cei pes -te 100 de angajaţi simţindu-se im -pli caţi în victoria echipei.

Sediul celor de la Lotus e un de -va lîngă Oxford, iar Tudor primeaun salariu ca intern cu care îşi aco -perea doar cazarea şi masa, dar spu -ne că nu regretă şi că s-ar întoarcela primul telefon primit. Şi a lucratcot la cot cu toată lumea, încă dinprima sa săptămînă acolo. „În cîte-va luni a trebuit să învăţ totul des -pre maşini de Formula 1 şi să faclucruri pe care ei contau. Scriamdocumente înaintea cursei despreceea ce credeam eu că erau setărileoptime pe partea de suspensie, du -pă datele înregistrate de senzoriimaşinii anul trecut şi ţinînd contde modificările de şasiu de atunci.Bine, nu eram chiar de capul meu,aveam nişte superiori care se uitaupeste ce făceam, dar dacă eu nufăceam treabă bună ei nu maiaveau timp să reia simulările.”

A cunoscut şi piloţii de F1Tudor povesteşte însufleţindu-

se că nu se simţea vreo diferenţăîntre el şi restul echipei. A primitcostum cu numele sponsorilor, catoată lumea, şi a avut ocazia să îlcunoască şi pe unul dintre piloţi.La momentul la care a făcut el prac -tică, la Lotus conduceau Kimi Rai -kko nen, cunoscutul pilot de For -mu la 1, şi un debutant, Romain Gros -jean. Pe acesta din urmă, Tudor îlvedea mereu prin fabrică, intere -sîn du-se de schimbări şi modi fi -cări, fiind mai preocupat de parteatehnică. „Ajungeam la muncă pela 8 dimineaţa, după care aveam olistă de task-uri (n.r. - sarcină) pecare trebuia să le îndeplinesc. Nustătea nimeni să te biciuiască, darştiai că pînă la o anumită dată tre-buia să faci un task şi să îţi dră mu -ieşti singur timpul. Oricum ar fi,tot lucrai opt-nouă ore pe zi”,povesteşte Tudor.

Momentan, tînărul s-a întors înIaşi după ceremonia de premiere

în care a fost desemnat studentulanului şi şef de promoţie. Chiardacă pentru aceştia nu are aceeaşivaloare ca în România, Tudor cre -de şi el că este destul de importantsă ai aşa ceva trecut în CV. CV pecare, înainte să vină în ţară, şi l-adepus în două direcţii: pentruangajare şi pentru ca să urmeze undoctorat. Nu ştie încă ce va alege,dar a văzut că majoritatea coleg i -lor de la Lotus aveau toţi doctoratuldat. De aceea, chiar dacă la echipade Formula 1 e primul loc unde şi-adepus CV-ul, spune că ar face întîidoctoratul, ca în momentul în carear lucra să poată să fie pe picior deegalitate cu toată lumea.

Lucrarea de diplomă tot peLotus şi-a dat-o, pe activitatea dinechipă, pe colectarea datelor teh ni -ce de pe o maşină de curse şi spu necă a fost încurajat chiar de cei deacolo să aplice la o poziţie per ma -nen tă. „Aş vrea să lucrez în stră ină -tate măcar pentru o perioadă detimp. Dacă aş veni în ţară, ca ab -sol vent de mecanică nu cred că amoportunităţi foarte mari. Sînt com-panii care fac lucruri interesante şiîn România, dar pe salarii destul demici. Şi care ar fi rostul să mă în -torc dacă am investit atît să stu diezacolo? Dacă voiam să lucrez la noi,puteam face fără probleme facul-tatea din Iaşi, fiindcă dife ren ţe depredare nu sînt. Dar în Marea Bri -ta nie altfel se uită oamenii la tinecînd ai o diplomă din România, şialta cînd e o diplomă de la Edin -burgh”, susţine Tudor.

Acesta spune că un salariu depornire pentru absolvenţii care seangajează în Marea Britanie estede 2.500 de lire, în timp ce în ţară2.500 de lei e „greu de cîştigat caproaspăt absolvent”. În ceea ce îipriveşte pe colegii cu care a maivorbit, spune că în jur de un sfertdintre ei se vor întoarce în ţară, întimp ce restul vor rămîne să lu cre -ze în străinătate. „Mai puţin în va -canţe”, crede Tudor și spune zîm-bind că, în ritmul acesta, Româniava rămîne o staţiune imensă pen-tru românii care se întorc în con-cedii, pentru că e greu să treci, dedragul patriotismului, de la unsalariu de 2.500 de lire la unul de2.500 de lei. n

de Cătălin HOPULELE | catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

A mers pe circuit, dar nu a văzut decît o singură cursă.

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Românilor le place să joace și cum le dictează tamada, dar și pe limba lor.

Rochia și costumul, elși ea, părinţii, fraţii șisurorile. Atît era

comun. Mireasa Mariana,Mari, cum o dezmiardă el,s-a născut în Basarabia, înMereni, un sătuc nudeparte de Chișinău. MireleAdrian, Adi, cum îl numeșteea, e român născut într-unsat din judeţul Pitești. Învară, amîndoi au hotărît să-și facă nunta „acasă”. O dată în Mereni și încă odată lîngă Pitești. Și așarudele și prietenii de pecele două maluri alePrutului au pornit la drum.O dată încoace, înBasarabia, și înc-o datăîncolo, în România.

Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 201411

Tamada, maestrul de ceremonii, dă tonul petrecerilor peste Prut.

Acasă în BasarabiaPrima nuntă era preconizată

duminică, pe 3 august, iar cea de-a două, sîmbătă, peste două săp tă -mîni. Pentru evenimentul din Me -reni am plecat împreună cu familiachiar în ziua nunții acasă la mi rea -să și în 45 de minute am ajuns ladestinație. Nu am făcut cale lungăpînă în satul Marianei, care se aflăla 29 km distanță față de Chișinău,dar cînd am plecat spre casa părin -tea scă a lui Adrian ni s-a urît cudrumul. În Mereni, un sat pe careîl străbați dintr-o parte în alta în 20de minute, nunta a fost organizatăîntr-una dintre cele trei săli de cer-emonii din localitate. Ba chiar,mesenii spuneau că în curînd vorfi cinci, pentru că primarul împre -ună cu unul dintre proprietarii ce -lor lalte își mai construiesc cîte osală. Aici, noi invitații, am fost în -tîm pinați cu muzică și de tamada,moderatorii serii care ne anunțauîncă de la intrare că momentul sosi -rii trebuie surprins într-o foto gra fie

de grup. După cum scria în in vi ta -ție, nunta trebuia să înceapă la ora16.00, însă moldovenii nu sînt cu -nos cuți pentru punctualitate și auîntîrziat ore bune. Bieților miri,nași, fotograf și moderatori, li s-aulungit gîturile uitîndu-se spre in -tra re, să vadă dacă nu cumva vinecîte cineva. Între timp toți tineriinecăsătoriți se apropiau de sora mi -relui, Diana, care le lega la mînădomnițelor cîte un buchețel mic deflori artificiale, iar băieților îl prin -deau în piept.

Toată nunta a fost dirijată de ta -mada, care erau de fapt soț și soție,ambii cîntăreți, care au înviorat oas -peții pînă ce aceștia s-au așezat lamasă. Uneori, strecurau și cîte oglu mă care înveselea flămînzii șile mai ținea foamea în frîu. Pe laora 18.00 toți invitații s-au așezatla locurile lor, au ridicat pahareleîn cinstea mirelor și a răsunat ren-umitul îndemn „Amar!”. Mirelui is-a părut cel mai ciudat cuvînt pecare l-a auzit vreodată și care cu si -gu ranță nu a fost înțeles de nici un

oaspete din Pitești venit la nuntăîn Basarabia. Și dacă tot vă în tre -bați ce e „amarul”, atunci aflați căodată strigat, mirii sînt obligații deîntreaga sală să se sărute cu pa ti -mă, iar oaspeții numără secundele,așteptînd cel mai lung sărut. La eia durat nu mai mult de o secundă,pentru că Adi nu s-a prins din pri -ma, așa că îndemnul a continuat.

Acasă în RomâniaCa să ajungem pe 16 august în

Pitești, ne-am pornit din Chișinău,dimineață, cu o zi mai devreme. Amfăcut nouă ore cu microbuzul pînăla București și încă trei pînă la Pi -tești. În zorii zilei, în curtea lui Adi,era o agitație, ca într-un furnicar. Euîmpreună cu mama Marianei fă ceambuchetul miresii cu trandafiri cum -părați de acasă și căutam cele maifrumoase frunze din livadă ca să îlîmpodobim. Între timp, mireasa eramachiată și coafată, mirele aranjatca să fie la petrecere ca scos din cu -tie, iar rudele erau preocupate cu te -rasa din ogradă pe care au constru -it-o singure. În toată vîlvătaia, am

ajuns cu întîrziere la Casa Că să to -ri ilor, unde ceremonia nu a duratmai mult de cinci minute. De gea -ba nașii au gonit cu 160 de km la orăsă ajungă la fini, pentru că în celedin urmă Adi și Mari și-au amintitcă au uitat să-și cumpere verighe -te le pentru cununia religioasă. Aumai zburat două ore pînă am ajunsîn Pitești și înapoi căutînd singurulmagazin cu inele care era deschis

sîmbăta. Tot în ultima clipă, un pri -eten de-al mirelui s-a întors acasădupă sticlele de șampanie, uitateîn fugă.

Ceremonia propriu-zisă a fostfoarte diferită de ce-am văzut pînăatunci în Chișinău. Nașii au ținutîn mînă cîte o lumînare mare, îm po -dobită cu dantelă, mărgele și florinaturale în timp ce trei preoți ci teaupe rînd rugăciuni din Cartea Sfîn tă.La sfîrșit cei doi miri au îngenun -cheat în fața lor, iar nașul și nașa lețineau coroanele. O tradiție res pec -tată acasă la Adi spune că proas -păt-căsătoriții trebuie să cutreieretot satul ca să-i vadă toți sătenii, darîn cazul în care mireasa e basa ra -bean că se face o excepție. Din feri-cire, am urmărit vechiul obicei dinmașini pentru că odată cu ei semai căsătoreau doi tineri. Ambiide-ai locului.

Spre deosebire de prima nun tă,unde au venit vreo 60 de invitați,acasă la Adrian așteptau nunta pes -te 150 de oaspeți gătiți de petre-cere. În afară de locurile diferite încare au fost organizate nunțile, me -niul ales pentru fiecare ospăț a fostcu totul diferit. La nuntă, în Ba sa -ra bia, bucatele nu mai încăpeau pemasă, iar farfuriile stăteau etajateuna deasupra celeilalte. Treptat chel -nerii aduceau mîncarea caldă, car -ne și legume la grătar, clătite cubrînză dulce sau vișine, sarmale cu

orez și bucățele mici de carne, iarla final, tortul făcut la comandă. Peo masă separată stăteau platourimari cu bomboane și biscuiți, ceai,cafea și băuturi alcoolice, iar maitîr ziu, platouri întregi cu fructe.Mai mult de jumătate din mîncares-a pus în pungi mari și a fostîmpărțită rudelor, înainte a pleacaacasă.

În România, în schimb, am

avut parte de o noapte în care m-am simțit mereu flămîndă. La în -ce put, femeile din sat aduceau înfața mesenilor cîte o farfurie. Pînăla final am numărat cinci feluri demîncare. Primul, aperitiv cu brîn -ze turi, semi-preparate și pateuri.Am ciugulit cîte puțin din fiecarecu gîndul că bucatele adevărate vinmai tîrziu. Peste trei ore, am primitsarmale cu carne tocată și bucățide șuncă, plus o salată de varzămurată și mămăligă. Tot peste treiore a urmat somonul în sos alb carea fost urmat cam la același intervalde carnea la grătar. Cînd iar mi s-afăcut foame, femeile din sat pu neaupe masă tortul gătit de ele. Dar da -că în Mereni am plecat acasă la ora00.00, după lansarea lampioanelorși tăierea tortului, în Pitești nuntas-a prelungit chiar și după cîntatulcocoșilor.

Dj-ul de aici, un tînăr care erainstalat undeva sus, îi în lo cuia cusucces pe cei doi soți, ta mada dinBasarabia, și mixa la fel de multemelodii populare. Dar oricît demulte diferențe am văzut la „nun -ți le” lui Adi și ale Ma ria nei, la final,oaspeții celor două petreceri, depe ambele maluri ale Pru tu lui, s-auretras după ce au pus banii în plic.Doar darul de nuntă i-a făcut și pebasarabeni și pe mun teni să sesimtă „acasă”. n

de Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

Și dacă tot vă în tre baţi ce e „amarul”,atunci aflaţi că odată strigat, mirii sîntobligaţii de întreaga sală să se sărute cupati mă, iar oaspeţii numără secundele,așteptînd cel mai lung sărut.

Nunta pe ambele maluri ale Prutului

La nunta de la Pitești, mirii și-au dat seama că au uitat să își cumpere verighete.

Văl de umbreChiar dacă nu cunoști numele

de pe afiș, cînd vezi doamnele îm -bră cate ele gant, în rochii, ridicatepe tocuri și unele alintate în hainesubțiri de blană, îți dai seama căpiesa nu es te una oarecare. Iar cîndlumi ni le se aprind, pe scenă aparcinci personaje care privesc pub-licul fix. Ră mîn doar două, farma-cistul și so ția sa, Agripina, care seplînge de com pania doctorului și asoției sale în casa ei. Într-un orășelmicuț în care toată lumea e să nă -toasă, farmacia soților Scarlat esteaproape de fali ment. Însă doctorulîi îm bol năvește pe toți pentru camai apoi să îi trimită la farmacie,dar 80% din venituri îi revin lui.„Jaaaaa aa a neeeee”, răsună ca un stri -găt de război numele băr ba tu lui,iar publicul se trezește din în tu ne -ri cul să lii cu rîsete. Femeia pu ter -nică, vo lup toasă, îl amenință că sesinucide cu suc de purici dacă ceidoi nu pleacă din casa ei. Dar băr -ba tul, subțirel și moale ca o

păpușă din cîrpe, mereu cu bascape cap, reu șeș te să o convingă deoportunită ți le viitoare alături de me -dicul Vlă des cu, trecînd peste tea macă soția va „rupe aspiratorul de el”,așa cum face atunci cînd e ne mul țu -mită. Cei doi sînt cuplul tipic în ca remasculul dominant este de faptfemeia, iar soțul nu este decît ma -și na de produs bani. Însă Agripinadă dovadă de sensibilitate atuncicînd Jan vine acasă dimineața„beat cuc”, chiar dacă bănuiește căar fi petrecut o noapte cu Se ra fi ma,so ția medicului. Îi aduce papuciiîn formă de cap de girafă care „tre-buie să stea cu ochii pe el cît timpea e plecată”, îi vorbește dulce și îltrimite la somn.

Serafima, o tînără corpolentă,roș cată, recunoaște într-un mo mentde slăbiciune în fața gazdelor că îliubea pe prietenul cel mai bun almedicului, Patraulea Laurențiu.Dar cum acesta a plecat în Texas șiși-a cumpărat o fermă de vaci, s-acăsătorit cu Vlădescu la numai șa -

se zile de la incident. Spre deose-bire de cuplul din farmacie, cei doisînt foarte apropiați. „Vă iubiți cadouă turturele, poate chiar maimulte”, îi ironizează Agripina, întimp ce medicul îi aduce soției salescaunul alb, adus din Singapore,pe care aceasta se așază comod.

Cu susul în josToată armonia clădită cără mi -

dă cu cărămidă din minciuni se sfar -mă atunci cînd Laurețiu se întoar cedin Texas. Îmbrăcat ca un cawboy,cu cizme, pălărie și un tricou pecare este imprimat capul unei vaci,bărbatul se bucură să-și revadă prie -tenul, neștiind că este căsătorit acumcu fosta lui mare dragoste. Me di -cul încercă să scape din vorbe denou-venit și începe a-i povesti căde cînd este el în oraș, s-a înființatla spital secția de rîioși și că dacăva fi ales în Parlament, va construipasaje pentru metro în oraș. „Zicică lumea merită o soartă mai bu nă.

Le-o aduci tu cu metroul?”, în trea -bă cowboy-ul conștient de minciu-nile politice. Tot el este singurulbărbat care îi face complimentesoției farmacistului, deși se temede forța ei. „Dacă vreți, v-o dau./Nu, mulțumesc. Nu stau mult înoraș” este schimbul de replici carescoate aerul din plămîni sub for -ma hohotelor de rîs.

Șirul farselor și al minciuniloreste întrerupt atunci cînd, sub pre-siunea unei arme, personajele sespovedesc în fața medicului care îiîntreabă ironic: „Dacă nici noi doc-torii nu mai știm să omorîm, atuncicine?”. Serafima spune că s-a întîl-nit cu Laurețiu întîmplător și a

aflat că din cauza faptului că Vlă -descu i-a făcut o imagine proastă,de bețivă, în fața amicului său,aces ta a părăsit-o. Astfel a putut-opăstra doar pentru el. Umbra careține în mînă pușca se întinde pedraperiile roșii pînă sus, desupracelorlalți de pe scenă ca un demongata să îi înghită. Însă imaginea dis -pare odată cu stingerea reflectoa -re lor și valul de aplauze.

Piesa amintește de îndrep tă -toa rele de moravuri ale lui Cara -gia le. Astfel aflăm că banii, dra gos -tea și gelozia sînt elementele careîndeamnă oamenii să acționeze caniște vulcani activi și îi transformăîn păpușari de ocazie. n

Mai țineți minte vîrsta la caretoate visurile naive și realitatea erautoarse într-un singur fir? Cu no duriîn care stăteau priponiți balauri, ma -șini zburătoare sau locuri de joacăîn care nu există noapte, suferințăși nici foame. Noduri care, eventual,societatea le-a tăiat chirurgical cubisturiul. Poate părea absurd să nute maturizezi, însă piesa care s-a ju -cat vineri seara la Teatru Fix, „Ce-amales să uit” de Petro Ionesco, a ară tat,în mod ironic, o realitate crudă. Cucît încercăm mai strașnic să de ve nimo piesă funcțională din puzzle-ulsocietății noastre, cu atît devenimmai iraționali și mai privați de gîn -di rea liberă.

De cealaltă parte a scenei, de par -te de sticlele de bere pe jumătategoale și de ghinioniștii care nu auprins loc în primele două rînduri,mai mulți copii prinși în corpuri deadulți se joacă cu mașinuțele și cupăpușele. Un haos colorat de ba lo -nașe din săpun, discuții despre Zî -

na Măseluță și jocuri cu pompieri,hoți și vardiști. Scena, care este re -pre zentativă pentru restul piesei,nu a durat mult, iar mai departe s-au derulat încă vreo zece portretescur te, fiecare fiind caracterizat deo idee specifică. Acestea au culmi-nat cu „adevăruri crude”, spuse fiede unul sau mai multe personaje,sub umbra unui reflector în timpce altul mimează la microfon, fie in -vers. Iar copii care în urmă cu cîte-va minute erau fericiți că a începutșcoala, s-au îndreptat cu o privireserioasă către noi și ne-au spus ceau învățat. „Am învățat că la școa lătrebuie să înveți mecanic indiferentdacă-ți place sau nu; Am învățatcă la școală nimeni nu te pre gă teș tepentru viață; Am învățat că la școa -lă nu există egalitate de șanse.”

Aceste pasaje au fost balansatecu altele amuzante, care însă au avutun scop asemănător și anume de acritica lumea în care trăim. De exem -plu, într-o scenă, în timp ce res tul

stau ca niște statui pe scaune, o tî -nă ră vine zîmbitoare în centru șispu ne că „anul ăsta se poartă căma -șă cu dungi”, pentru că imediatcineva să i-o arunce în față ca peun pește mort. La fel se întîmplă șipentru rochia roșie cu buline, gean -ta de firmă, parfumul scump, oripantofii cu toc subțire. După ce seîmbracă la modă, lumina se con -cen trează iar asupra unui singurpunct și alte trei fete ne-au spus ce sepoartă cu adevărat anul ăsta. „Anulăsta se poartă frica; frica de singu -ră tate; frica de dentist; frica dedependență; frica de întuneric...”.

Deși au fost multe scene careau dat de gîndit, una dintre celemai puternice a fost la sfîrșit cîndun actor a încălcat cel de-al pa tru -lea zid în timp ce restul au stat înspate lipiți de un perete pe care eraproiectat un televizor defect. „V-a plă -cut? Nu ne in teresează. Vă credețiprietenii noș tri? Ne-ați crezut? Ammințit. Sînt în fața dumneavoastrăcu un text învățat. Cuvinte care sesparg de fața dumneavoastră și sepierd pentru totdeauna. V-a plă -cut? Nu ne interesează”. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

De la doctor din halat sar minciunile în pat

Din cauza unei neînțelegeri, Agripina ajunge să comploteze cu doctorul.

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudentesca.ro

de Iulian BÎRZOI | iulian.ciuhu@opiniastudenteasca.ro

O poveste ţesută dintr-un șir de farse și minciuni clădite ca o serie de cărămizi.

Via]a pe dos e, de fapt, pe buneSE POARTĂ FRICA

Bucăți din satul Iacobeni au fostaduse pe pînză în Sala de Mar mu -ră a Facultății de Medicină Vete ri -na ră din cadrul Universității deAgronomie și Medicină Veteri na -ră „Ion Ionescu de la Brad” cupri lejul epoziției „Natură și cu loa -re-peisaje”. Pe 23 octombrie a avutloc vernisajul acesteia în care a pre -zentat pictorul Liviu Suhar ală turide prof. univ. dr. Liviu Miron, de -canul Facultății de Medicină Ve te -rinară.

Griul și albul sălii au prins viațăprin culorile vii ale celor peste 20de tablouri realizate de pictori ro -mâni precum Valentin Sava, Cons -tantin Neamţu, Vasile Crăiţă Mân -dră, Constantin Catargiu, Ate naElena Simionescu. Acestea au fostpictate în timpul taberei de crea -ție din satul Iacobeni, Suceava. Li -viu Suhar împreună cu soția sa,foști profesori la Universitatea deArte „George Enescu” din Iași, auînființat în urmă cu trei ani aso -ciația „Artă și Educație”, în careartiștii stăteau timp de 10-12 zileîn sat și îl transpuneau pe pînză.„Toate lucrările de aici sînt trans -fi gurări ale personalității fiecaruiartist, în timpul în care ei au venitîn cele trei ediții. Tema peisajuluinu e tratată la modul general, cieste legată de acel loc”, spune Li -

viu Suhar. Astfel că am putut pri visatul natal al pictorului din multeperspective, „din avion”, sau culupa pe o floare.Tot pitorescul eprins în prim plan în lîna unor mi -oare albe, în grajduri cu cai sau înlibertatea norilor, pe care îi relie -fea ză cu pensula fostul profesor.Inițial, cei care au fost provocațisă ia parte la acest proiect au pic-tat cîte două tablouri, unul rămî -nînd la Primăria din Iacobeni, iarunul fiind plimbat la diferite ex -pu neri. Deși prima expoziția a avutloc la Muzeul Unirii, aceasta esteprima în care sînt prezente lu crăridin cele trei simpozioane desfășu -rate pînă acum.

La final, prezentatorii transmitsalutări tuturor pictorilor stigîn-du-le numele. Valentin Sava, pre -zent în sală, se ascunde în spateleunei boxe. Gazdele îl trec pe listăca absent, dar acesta ridică mo desto mînă, iar două doamne ele-gante se dau la o parte din caleaprivirilor pentru a le ajuta să ajun -gă la bărbatul cu șapca aproapetrasă pe ochi. Schițează un zîmbetvinovat cînd organizatorii îi tră -dea ză în public pasiunea sa de apicta trenuri. Iar de după ta blo ullui cu o locomotivă, frunzele toam -nei de Iași completează tablouriledin Iacobeni. n

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Minciuni în minciuni. O garderobă demăști schimbate pentrudescoperirea unui șiretlic din trecut

și a unui singur ţap ispășitor pentru toate.Acestea au fost ingredientele piesei deteatru „Amor în farmacie”, jucată marţiseara, pe scena sălii Gaudeamus de la Casade Cultură a Studenţilor din Iași. În regialui Dan Tudor și adaptată după operadramaturgului francez Eugene Labische,aceasta a prins viaţă prin intermediulactorilor Anca Ţurcaşiu, Liliana Pană,Dragoş Ionescu, Dan Tudor şi AndreiDuban. Acţiunea este împletită cu umor șiare loc într-o farmacie al cărei produsprincipal este „Mierea Scarlat”, iarfarmacistul este pion atît în relaţia cusoţia, cît și cu doctorul care îi finanţeazăafacerea.

CULORILE IACOBENIULUI

Pitorescul de la Medicină Veterinară

Deranjul penal care s-a pogorîtasupra lui Viorel Hrebenciuc a pro -dus una dintre cele mai fascinantestenograme pe care ne-a fost dat s-ovedem. Ea se regăseşte în referatulprin care DNA a început ur mă ri -rea penală împotriva lui DumitruIliescu, fostul şef al SPP, ViorelHrebenciuc şi Dan Şova.

Partea cu Dumitru Iliescu estemai puţin relevantă. Sigur, e gravcă acesta sustrăgea informaţii se -cre te din dosarele DNA, dar ceeace îi cerea el în schimb lui Hre ben -ciuc erau nişte potlogării: un jobpentru fiică-sa, să păstreze pe ci ne -va în funcţie, să debarce pe alt ci -ne va.

Mult mai importantă este con -ver saţia dintre Hrebenciuc şi DanŞova. Cei doi puneau la cale pro-

movarea rapidă a unei legi de am -nistie şi graţiere, precum şi abroga-rea unui anumit articol, numărul13, din legea 78 din 2000, o lege spe -cială de luptă împotriva marii co -rup ţii, adică exact a acelei forme decorupţie generată de politicie ni.

Să-l citim împreună: „Fapta per -soanei care îndeplineşte o funcţie deconducere într-un partid sau într-oformaţiune politică, într-un sindi-cat ori într-o asociaţie fără scop luc -rativ sau fundaţie şi care foloseşteinfluenţa ori autoritatea sa în sco pulobţinerii pentru sine ori pentru al -tul de bani, bunuri sau alte foloasene cuvenite se pedepseşte cu închi -soa re de la 1 la 5 ani”.

„Boss, ăsta e un articol doborî-tor”, zicea Hrebenciuc şi aduceaun fals argument. El susţinea că ori

de cîte ori, ca parlamentar, ar în cer -ca să atragă fonduri către o localita -te din colegiul său, pentru ca pri-marul să facă un drum, ar putea fiagăţat penal cu acest articol. Fal sul

este izbitor: le gea vor -beş te de „foloase ne -cu venite”, nu de ori -ce fel de foloase. În

plus, nu există – sau eu nu cunosccel puţin – nici un caz în careaceastă lege, veche de 15 ani, să fisancţionat un demnitar care aintervenit în folosul unei co mu -nităţi.

Avem în schimb exemple dedem nitari care au fost sancţionaţi cuajutorul acestui articol – şi de fie ca -re dată a fost vorba de un folos ca rele revenea lor, în mod necuvenit. Îlavem pe Adrian Năstase, condam -nat de două ori în baza acestui ar -ti col, în dosarele „Trofeul calităţii”şi „Zambaccian”, apoi îl avem peDan Voiculescu, condamnat în do -sa rul privatizării Institutului deCercetări Alimentare, plus o co -hor tă consistentă de parlamentarişi miniştri aflaţi în diverse stadii deanchetă sau judecată. Absolut nici-unul nu are insomnii penale pen-tru că a vrut să asfalteze un drum.

Stenograma Hrebenciuc arema rele merit că arată cît de vie arămas în activul PSD dorinţa de arelaxa legislaţia penală, în pofida

tentativei eşuate din 10 decembrieanul trecut, zi intrată în istorie subnumele de „marţea neagră”. Omen ţiune aparte merită raportareafaţă de acest subiect a lideruluiPSD, premierul Victor Ponta. Ori decîte ori a fost confruntat cu ea, aces -ta a răspuns în felul următor: „Nuvoi fi niciodată de acord cu amnis-tia sau graţierea faptelor de co rup -ţie prevărute de Codul Penal(subl. mea)”.

Evaziunea premierului esteevidentă. Articolul „doborîtor”, caşi altele care vizează corupţia po li -ti cienilor, nu sînt prevăzute inCodul Penal, ci în legi speciale.Des pre acestea, dinspre Victor Pon -ta, nu a venit niciodată nimic. n

Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

Guzganul rozaliu, prins la furat„Boss, legea 78/2000”,una dintre replicilecare o să rămînă în

istorie, alături de gloriosulschimb între Viorel Hrebenciuc șiDan Șova: „Deci, automat,sîntem beliţi” „Toţi!” Într-osocietate sănătoasă, felul în carecei doi politicieni puneau la caleo lege de amnistie și graţiere șiabrogarea legii mai sus amintite,ce are ca scop lupta împotrivacorupţiei ar schimba cursulalegerilor, avînd în vedere faptulcă ambii fac parte din cel maimare partid din ţară, partid cedă și candidatul la prezidenţialecu cele mai mari șanse de cîștig.Să nu mai vorbim de furtul de303 milioane de euro dinpădurile statului. Cum nu trăimîn acea societate, ne rămîne săne bucurăm de circ și să le urămviaţă lungă procurorilor. „Sîntem beliți.” „Toți!”

CAP ÎN CAP

Un articol doborîtor, boss...

De la combinagiu politic toxic la „terorist al aerului”

Stenogramele discuţiei între Viorel Hrebenciuc și Dan Șova aratăplanurile acestora de a-i scăpa pe corupţi de pușcărie.

Liviu AVRAMredactor-șef adjunct

„Adevărul”

Viorel Hrebenciuc este, de anide zile, un politician disprețuit depublic pentru felul în care a des -trămat alianțe, a „cumpărat" par-lamentari la bucată pentru a trecelegi neconvingătoare, pentru un felde a face politică în subteranele ob -scure ale Casei Poporului. Cîndvroiai să afli dacă este sau nu estevotată o lege, dacă trece o moțiunede cenzură, dacă pică un Guvern saunu, dacă vor trăda niște parlamen-tari, dacă se schimbă ori ba majori-tatea în Parlament era de-ajuns săte uiți la fața „guzganului rozaliu”- cum inspirat l-a ștampilat Cris -tian Tudor Popescu acum vreozece ani.

Doar că lucrurile astea pentrucare Viorel Hrebenciuc a fost privitde public drept reprezentarea rău -lui sînt - și aici o să încruntați dinsprîncene - normale într-o demo -cra ție. Negocierea, lobby-ul și artade a-i convinge pe alții că interesullor este să schimbe barca într-un mo -ment decisiv sînt rele acceptate șifolosite atît în Casa Poporului cît șiîn Capitoliu sau Bundestag.

De fapt, Viorel Hrebenciuc aaccep tat cu plăcere epitetele cu

care a fost „gratulat" ani la rînd, dela șobolan la guzgan, de la combi-nator la bișnițar de voturi. Pentru cătot acest mister din jurul său i-aucreat o aură de putere pe care a pur -tat-o cu plăcere la următoarele ne -go cieri, ba chiar și-a sporit-o pen-tru ca adversarii să se teamă iar co -legii să-l țină aproape.

Cam așa a fost văzut Hre ben -ciuc pînă acum. Un politician de tes -tat, un combinagiu, un sfarmă-ali -a nțe, un cumpărător-vânzător devoturi și conștiințe, un stîlp putredde partid și de stat. Un impresar depoliticieni și fotbaliști - pentru cănu trebuie uitată și prietenia sa cuGigi Becali, patron la Steaua.

Însă portretul lui, cu toate tu -șe le groase asupră-i, nu avea încăumbre penale. Asta nu îi salva im a -ginea, dar îi lăsa mereu o aparentăonorabilitate.

Odată cu ancheta DNA, dincare aflăm stupefiați dimensiunileunui furt de păduri ale statului șischema simplă prin care copaciisunt transformați în bani, ViorelHrebenciuc devine, pe lîngă per-sonajul toxic pe care-l cunoșteam,un atentator la sănătatea noastră.

„terorist” al aerului pe care-l res -pirăm, un fundamentalist penal cudrujba-n mînă. Devine, pe scurt,un infractor periculos căruia nu-ipasă dacă poporul mai respiră du -pă o combinație penală pe care el oexecută cu sînge rece.

Dacă în politică toate negocier-ile murdare pe care politicianulHrebenciuc le-a făcut i-au adus

acestuia succesul și par-venirea în funcții de

partid și de stat, în fața procuror-ilor talentele sale îi vor aduce doarniște ani de închisoare fără glorie.

De unde se vede că orice apti-tudini trebuie folosite cu măsură șidoar în domeniul potrivit. Dacă înnegocierea politică ești un as, cîndfolosești aceleași trucuri pentru aparveni financiar s-ar putea săplătești cu ani din viață. n

Liviu IOLUjurnalist„Adevărul”

13

Un Don Juan al celui de-al Doilea Răz -boi Mondial, o doamnă bogată ucisă subit,un testament ascuns și o poveste scurtă dedra goste. Toate acestea împachetate într-unumor fin, pe alocuri sec, reliefează viațaîntr-un loc din vîrful lumii, unde oameniivin numai în sezonul turistic. Acțiunea seînvîrte în ju rul Hotelului Budapest dinRepublica i ma ginară Zubrowka , iar po ves -tea propriu-zi să începe atunci cînd un tînărscriitor des co peră clădirea roasă de timp.Acesta are o ca zia de a asculta istoria ho te -lu lui de la pro prietarul lui, Zero Moustafa.De ți nă to rul de drept al era „Madame D”, obătrînă bo gată, care a fost omorîtă. Acuzat decrimă a fost domnul Gustave H, mîna dreap -tă a doa m nei care administra hotelul șiamantul ei. De teama de a rămîne fără nici-un ban, a man tul fură din casa doamnei untablou va loros „Băiatul cu mere”, pe care îlas cun de în hotel. Însă este închis din cauzafaptului că nu s-a găsit al doilea testament,

care i-ar fi putut dovedi nevinovăția. Cuaceastă o cazie decorul filmului ilustrează

viața din do uă perspective, una luxoasă, iaruna a con dițiilor prizonierilor de război.

Cel care îl ajută pe Gustave să scape dintoată nebunia în care este prins este Zero,bă iatul de hol („Lobby Boy”). Acesta dez vol -tă o relație strînsă cu majordomnul, a căruipo veste de viață o află abia cînd evadeazădin închisoare.

Zero este un refugiat orfan care a fugitdin țara lui din cauza izbucnirii răz boiului.Spera ca în hotelul de pe vîrful mun teluiarmele și soldații să nu ajungă, dar, în

ciuda dorinței lui, este prins într-un schimbde focuri pentru recuperarea ta blo u lui,pornit de fiul lui Madame D. Este mo men -tul cînd în spatele picturii se găsește cel de-al doilea testament prin care Gustave pri -mește toată moștenirea, inclusiv GrandBudapest Hotel.

După un timp acesta este îm pușcat, iarhotelul intră în posesia lui Zero. Tînărultrăiește doi ani fericiți alături de soția sa,Agatha, care moare de gripă pru sacă. Deaici începe declinul și intrarea în monoto-nie a celui ce a fost odată cel mai bun„Lobby Boy”. Singurul motiv prentru caremai păstrează clădirea, este faptul că îi a -mintește de soția sa și nu de loialitatea fațăde Gustave.

Fiind o producție britanico-germană, fil -mul încearcă scene de urmărire ca în Sher -lock Holmes, dar cu răceala, de tașa men tulși ironia germană. n

Educaţia a fost mereu o problemă pen-tru familiile sărace sau cele cărora religia lein terzicea acest lucru. Este povestea de via -ţă a unei fete pe nume Malala care a luptatpen tru dreptul de a învăţa şi a fost îm puş -ca tă de talibani.

„Eu sînt Malala”, scrisă de Malala You -saf zai şi Christina Lamb, trece graniţeleunei cărţi obişnuite, prezentînd o ex pe ri en -ţă de viaţă, o luptă dusă de un om mic îm -po triva unor oameni mari. Nu o găseaiascunsă du pă vreun văl, ci demnă, cu faţades co pe ri tă, înarmată cu mult curaj şicuvinte.

Paştunii, popor din sud-estul Afgha -nis tanului şi nord-vestul Pakistanului,con si de ră naşterea unei fete semn rău. Însătatăl Malalei, Ziauddin Yousafzai, a ştiutcă fiica lui avea să schimbe multe, numelefiindu-i predestinat.

Războiul cu oamenii fără chip l-a în ce -put mai întîi el, făcînd toate eforturile pen-tru înfiinţarea unei şcoli în care să poatăînvăţa şi fetele. Coranul nu interzice edu -ca ţia lor, însă talibanii erau de părere că fe -me ile trebuie să stea închise în casă şi să fiesu puse soţului. Încălcarea regulilor im pu -se de ei încă se soldează cu adevărate ma -sa cre ce implică şi copii.

Dincolo de dreptul la învăţătură, e du -ca ţia presupune libertatea de exprimare,libertatea de a fi cineva, drept care le erarăpit locuitorilor din Valea Swat. Crescutăîntr-o şcoală, Malala deprinde repede celepredate de profesori şi moşteneşte dorinţata tălui ei. În scurt timp, cei doi participăîm preună la conferinţe şi ţin discursuripentru a-i face pe toţi să înţeleagă cît deimportantă era educaţia în lume, dar maiales în valea lor săracă unde orice mişcareera controlată de organizaţiile conduse demaulana (învăţat musulman).

Totuşi, dincolo de povestea tragică, fa -mi lia se bucură de curajul fiicei lor, iarurmele fizice lăsate de talibani sînt numitede prietenul lui Zinauddin „frumuseţeasa crificiului” săvîrşit de Malala.

Ajunsă acum la vîrsta de optsprezeceani, continuă să lupte pentru cauza întregiilumi care este în acelaşi timp a ei: pacea şieducaţia. Nu cere multe, doar „cărţile şisti lourile” pentru că ele „sînt cele mai puter -nice arme de care dispunem. Un copil, unprofesor, o carte şi un stilou pot schimbalumea.” Acestea sînt gînduri ale unei co -pile crescute între cîmpuri de luptă şi a dor -mită cu sunet de împuşcături în locul cîn -tecelor de leagăn. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Frigul desăptămînatrecută te-aprins penepregătite. Și

cum de acasă încă nu ți-aiadus hainele groase,decizi să faci o investițieesențială. Așa că marți daifuga la supermarket și teîntorci cu două baxuri debere. Pînă săptămînaviitoare ești asigurat!

Pe zi ce trececonstați că-țiurăști colegiide la facul-tate din ce în

ce mai mult. În plus,nimeni nu te-a mai luat înseamă toată săptămîna. Eșticonfuză și nu înțelegi de cese întîmplă asta. În modnormal ești o persoanăfoarte sociabilă. Îi cunoștipe toți barmanii din Iași.

După lunilungi detatonare șijocuri aleminții, băiatul

pe care-l iubești în secretdecide să-și părăsească pri-etena pentru tine. Totuși,victoria e doar pe jumătatecîștigată. Săptămîna astatrebuie să-l convingi să sedesparte și de cealaltăprietenă.

Colegii decameră te-audat dispărutde-o săp tă -mînă și încep

să devină îngrijorați. Nicipe la facultate n-ai preamai dat, iar profesoriiîntreabă în fiecare zi dacănu ai plecat în țările calde.După atîta timp petrecut laprietenă, poate că e vremeasă mai dai și pe la școală!

Toată lumeadin jur îțispune că viațatrebuie trăităla maxim. De

aceea, prietenii tăi încearcăsă te scoată din zona ta deconfort și să te supună laexperiențe noi. Ca să ledemonstrezi că te-ai schim-bat, începînd de mîine, veibea doar bere cu alcool șivin direct din bidon.

Constați cutristețesăptămînaasta că aiînceput să uiți

de plăcerile simple alevieții. Te uiți în oglindă și-ți spui că e inacceptabil.Ca să le redescoperi daifuga pînă la magazin și-țicumperi un baton de pariz-er „Tradițional” și unpateu „Ardealul”.

O armată şi un copil

FĂ UN STOP-CADRU

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

de Ancuţa CIOCOIU | ciocoiuancuta@yahoo.com

Ascultînd cele 14 melodii ale albumului„Somewhere under Wonderland”, ajungi sănu mai știi dacă te afli în patul tău de acasă,într-o zi ploioasă de toamnă sau dacă eștiîntins la soare, pe o plajă departe de lume.A cordurile de început asemănătoare me lo -di ei „Dust in the wind”, a celor de la Kansasdau melodiei „God of Ocean Tides” o tentă

li niștitoare, surprinzătoare pentru o for ma țierock. „Breathe the water/You can see throu ghwater” (Respiră apa/ Poți vedea prin apă), îțicreează senzația că ești la malul mării și căapa îți atinge vîrful degetelor de la picioare.

Sunetul saxofonului și al pianului, auziteca prin vis la începutul melodiei „PalisadesPark”, te întorc în spațiul anilor 90, în unadintre cafenelele unde se ascultă jazz. Deacolo ajungi pînă la aleile întortocheate aleunui parc, pe care încerci să le dibuiești într-o noapte lungă și friguroasă timp de optminute, de data aceasta pe ritmuri de rockclasic, fără influențe din trecut.

Fiecare dintre melodii nu doar că în cear -că să spună o poveste, ci fiecare este spusă în

alt loc, de fiecare dată unul parcă desprinsdintr-un tărîm vrăjit, în care ai vrut mereu săfii, indiferent că este vorba de un parc, o pla -jă sau undeva unde ești mereu urmărit desoare.

Ceea ce e surprinzător pentru cei de laCounting Crows este tenta religioasă pe careîn cearcă să o inspire albumului lor, prin pre -

zen ța lui Dumnezeu în fiecare dintre cînteceletrupei. „You can’t keep your shit together/When God is on your side/ What chance doyou have when he’s not around.” (Nu te poția du na/ Cînd Dumnezeu e lîngă tine/ Ceșansă ai atunci cînd el nu este prin preajmă).

Chiar dacă te întoarce în anii 90 sau tescoa te în mijlocul naturii, nimic nu se com -pară cu sunetul chitărilor care în fiecare me -lo die apar parcă să spargă ceața zilelor detoamnă și să te readucă în peisajul de zi cuzi. Atunci realizezi că cei de la CountingCrows de fapt nu și-au schimbat stilul de acîn ta, ci doar te-au purtat printr-un exercițiude imaginație. n

de Mădălina OLARIU | madalina.olariu@opiniastudenteasca.ro

Dragoste și furt încadrat de pereţi

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „Eu sînt Malala” Autor: MalalaYousafzai și ChristinaLamb An: 2014Editură: PoliromGen: Memorii, jurnale

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: „Somewhereunder Wonderland”Artist: Counting CrowsAn: 2014Gen: Rock

Titlu:„The GrandBudapestHotel”Regizor:Wes AndersonAn: 2014Actori: RalphFinnes,MurrayAbraham,Tony RevoloriGen: Comedie

Sperietoare de gînduri negative

Sunetele saxofonului și pianului te întorc în spaţiul anilor90 în una dintre cafenelele unde se ascultă jazz.

Acţiunea se învîrte înjurul Hotelului Budapestdin Republica imaginarăZubrowka.

Ultima tendință în materie de tehnologie ore prezintă smartwatch-urile sau ceasurile compu -terizate. Mari producători de electronice de largcon sum precum LG, Motorola, Samsung, Apple,Asus au introdus deja cîteva modele de astfel deceasuri în portofoliile lor de produse. Inovațiaacestora constă în faptul că ele sînt, de fapt, com-putere portabile cu numeroase funcții și apli ca ții.

Deși conceptul de smartwatch nu este nou înindustria tehnologică, acesta a prins contur înrîn durile utilizatorilor abia de cîțiva ani în coa -ce. Primele modele de ceasuri aveau funcții debază precum calculatoare, jocuri sau dicționare.Mo delele abia apărute pe piață au acum siste -me de operare precum Android sau iOS și potfi conectate prin Bluetooth la telefoane mobilepen tru a prelua apeluri sau a răspunde la me sa je,suportă navigare prin GPS, au ecran tactil și chiaro cameră foto care face fotografii de calitate.

Cel mai nou smartwatch lansat de companiacoreeană Samsung este un dispozitiv care poatefi integrat cu ușurință în stilul de viață al celor

mai pretențioși utilizatori, mai ales datorită fun -cțiilor speciale pentru fitness și sport. Acesta esteechipat cu un pedometru și cu un Heart RateMo nitor pentru măsurarea pulsului, pe lîngăop țiunile de personalizare avansate și posibilita -tea de a-l conecta cu alte dispozitive care au a -ce lași sistem de operare. La lansarea de pe 16 oc -tombrie, Apple a anunțat că iWatch va fi dis po -ni bil în magazine începînd cu prima lună aanului 2015. De asemenea, Miscrosoft va lansaun smartwatch pînă la finalul acestui an, care vafi compatibil cu mai multe sisteme de operare:Andriod, iOS și Windows Phone, iar bateria vați ne două zile după o singură încărcare. Acesteca racteristici ar putea propulsa noul dispozitiv

Microsoft în fruntea vînzărilor de ceasuri com-puterizate, surclasînd giganți precum Samsungși LG.

Deși smartwatch-urile încă reprezintă onoutate pe piața dispozitivelor de larg consum,acestora le pot fi adăugate noi funcții, dar ră mî -ne de văzut dacă vor înlocui definitiv ceasuriletra diționale. Mai nou, marii producători ale fai -moa selor ceasuri elvețiene se gîndesc să pro du -că smartwatch-uri, deși aceștia au mai avut ast-fel de inițiative, care însă nu s-au dovedit a fi delun gă durată. Cu toate că viitorul ceasurilor estein cert, fie că e vorba de cele computerizate sau decele tradiționale, un lucru este sigur: sîntem de -pen denți de măsurarea timpului. n

Pițurcă nu a părut niciodatăge nul de antrenor căruia să-i pesece crede presa despre el. Nici cînd afost vorba de vreun rezultat maislab al naționalei, nici cînd a fostprins trișînd în cazinouri și nici cînds-a despărțit de soție. Totuși, la unmo ment dat, cînd toată lumea ținesă-ți taie craca de sub picioare și-țipu ne pe umeri dezamăgirea a cî tor -va zeci de mii de suporteri ajungi lao limită. Poate de aceea, fostul an -tre nor al României nu s-a gîndit dedo uă ori cînd a primit oferta arabi -lor. Sacii de bani promiși au fost omo tivație mai puternică decît pa -tri otismul.

Astfel, Federația Română deFot bal (FRF) anunța acum două săp -tămîni că caută antrenor. Numelece lor propuși erau promițătoare, iarBurleanu promitea o nouă eră pen-tru viitorul tricolorilor. Primul pelis tă era Olăroiu. Contactat, acestadin ur mă era gata să renunțe lasalariul cu multe zerouri de la AlAhly, un de probabil a strîns îndea-juns cît să se mute pe o insulă subsoare. Exis tă totuși o micaproblemă. Pentru a ve ni în țară, Olitrebuie să rezilieze con tractual cuarabii, iar clauza este îndeajuns demare cît să lase FRF-ul în faliment.Apoi, au venit alte nu me care au

dispărut la fel de rapid, pre cumCosmin Contra, Dan Petrescu sauWalter Zenga.

O surpriză plăcută a fost maiapoi vizita lui Burleanu la Kiev du -pă Mircea Lucescu, antrenorul cu -rent al Sahtiorului. Planul era sim-plu. Lucescu ar fi trebuit să an tre -ne ze naționala pentru următoareledouă meciuri, în paralel cu echipadin Donetk, oferindu-ne astfel în -de ajuns timp cît să găsim pe cinevapotrivit. Și deși Lucescu ar fi pututsă respingă din start oferta trăgîndde păr federația pentru modul în ca -re a fost tratat fiul său, Răzvan, înpe rioada în care s-a ocupat deacest post, acesta s-a arătat interesat.Din păcate, Ahmetov, directorul ge -neral al Sahtiorului a precizat că„Lu cescu nu poate combina douăposture. Are contract cu Sahtior pînăla finalul sezonului și rămîne să-lcontinue”.

Tragi-comic este că pînă la ur -mă, Burleanu l-a delegat „an tre no -rul secolului”, Anghel Iordănescu.La fix zece ani după ce a fost de mis,„nea Puiu” va conduce din nou na -țio nala și parcă și acum îl văd cumdupă fiecare gol marcat de către tri -colori că își scoate icoanele din bu -zu nare, face o cruce și le sărutădelicat. Doamne ajută! n

ADUSE DE TORENȚI

„Tall Americano” are 250 mlși e abia cea mai mică dintre ca -fe le. E neagră, fără cine știe ce a -romă, și vine de fiecare dată pî -nă-n buza paharului. Pe cele maimari aproape că trebuie să le a pucicu amîndouă mîinile, cu gri jă ma -re să nu te opărești. Cînd vine vor -ba de cafea, nu există dis cri mi nări:ziua corporatistului, a șan tie ris -tu lui și a șefului cel mare în ce pecu porții identice, la doi dolari ju -mate bucata. Ni meni nu se o preș tesă bea tihnit la vreo te rasă, nu exis -tă ceșcuțe din por țe lan. Ca fea uaare locul ei, un suport special îndreapta șo fe rului, și e sor bi tă peîndelete în timpul celui maiapropiat blocaj de pe au tos tra dă.

Pînă să cunosc America maiîn deaproape, acceptam clișeul„miracolului american”, compusdintr-un soi de conjuncturi fan-tastice care te ajută să de vii/re u -șești/învingi sau, dim po tri vă, carete trîntesc de pămînt cu toatăputerea. Realitatea e ba nală ca ocafea neagră la doi do lari ju ma -te: în țara asta se mun cește perupte, din vîrful zgîrie-norilorpînă la o milă oarecare de asfalt,undeva în întuneci mea deșer tu -lui. Mai peste tot, refill-ul de ca -fea e din partea casei.

Ritmul e amețitor, rafinamen -tele sînt ciudate. Am văzut ma -șini ale unei mari companii decurierat ce umblă mereu cu por -tierele batante deschise în drep-tul șoferului. Am întrebat de ceși un prieten mi-a zis că ma -nevra asta – parte din politicafirmei - scutește o secundă saudouă în momentul opririi, iar li -vră rile devin mai eficiente. Într-o

zi pli nă, secundeleastea se a du nă, sînt

picăturile care ung ro ți le afac-erii. Între oameni se țes întrunalegături, dese și fra gile capînzele de păianjen. Tre buie săcunoști persoane importante, săînveți de mic să cîștigi 30 desecunde din ziua lor de du păcafea, să te prezinți în timpulăsta ca la carte, să strecori print-re bucățile de autobiografie și oglumiță. Jocul ăsta se cheamă„elevator pitch”, e vorba de liftulîn care o să te nimerești într-obună zi cu Mark Zuckerbergsau cu Tim Cook, momentulacela perfect în care o să tre bu -ias că să-i faci să te placă îndea-juns de tare încît să te țină min -te și, cînd va fi cazul, să-ți deaun reply scurt la un mail care vaîncepe cu „Dear Mark” și încare toată munca ta își va găsirăsplata. Nu rîdeți, lifturileastea chiar există, iar ușile nu seînchid niciodată. n

DE LA CENTRU

Cafea neagră

Vlad ODOBESCUSenior editor „Opinia

Studenţească”

Profesorii îțiatrag atențiacă trebuie săte pui maiserios pe

învățat. Decizi că e timpulpentru o schimbare șiîncepi să-ți pierzi noțilepentru documentare. Pestepuțin timp o să știi cum săfaci o operație din „DoctorHouse”, sau cum să inves-tighezi o crimă din „CSI”.

Toată lumeaeste geloasăpe tine căești cu unpas înaintea

tuturor. Au mai încercat întrecut unii să afle cumreșești, însă fără succes;secretul va muri odată cutine. Ai grijă totuși căci înIași, autobuzele se mișcădestul de rapid și calcăînainte să claxoneze.

Nu ești opersoană so -ciabilă, însăatunci cînd teroagă un

coleg să-l ajuți cu ceva demîncare decizi să-l ajuțiAșa că dai fuga pînă încamera de cămin, scor mo -nești prin pachet și îi oferiniște chiftele. O fi ele de cî -te va săptămî și miros camciudat, dar măcar sînt bio.

Peste totsăptămînaasta se spunecă apa de larobinet nu

este bună decît pentruspălat pe jos. Cum cel maiapropiat izvor e la cîțivakilometri depărtare iar apaplată e scumpă meditezi lacîteva alternative. Cîtevapeturi de bere ar trebui săfie îndeajuns pînă joi.

După atîtatimp, pri-etenul tăudecide să-țiarate cît de

mult te iubește. Nu cu florisau ciocolată, ci cu odedicație muzicală. Astfel,miercuri noaptea tetrezește din somn disperatși-ți spune să deschizi tele-vizorul pe Taraf TV. „Tepupă Jean!”

Criza cuEbola a tre-cut însăpărinții tăiîncă sînt

panicați. De aceea,săptămîna asta te cheamăîn regim de criză cu supăde pui și ceai de mentă.Oferta pare tentată, însă lepromiți că nu ieși dincămin și că îți faci proviziide tusin.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

„Dacă voi numă vreţi nicieu nu vă vreu”

Times New Roman, emisiuneapre zentată de Dan Badea pe Pri maTV în care pe un format de știri sefac glume pe subiecte a căror i lus -trare provoacă rîsul și starea devo ie bună s-a rebranduit. Al doilease zon s-a deschis cu un nume nouTimes New Roman TV, cu un formatnou, dar și cu un moderator nou.

Ioana Maria Moldovan este ceacare prezintă acum emisiunea du păce a fost dată afară de la Acasă TV,unde alături de Dan Cruceru au pre -zentat emisiunea „Povestiri adevă -ra te". Motivul pentru care cei dintrus tul PRO au concediat-o după 23de ani de muncă la Acasă TV a fostcel de restructurare.

Noul format este în spiritulTimes New Roman, emisiunea carea pus bazele acestui fenomen și cuajutorul căreia s-au strîns un mili -on de telespectatori unici. Rubr i ci -le precum „Creiere în derivă” sau„Cît mă costă doctore” este posibilsă fie păstrate, însă restul vor fiînlocuite de tipologii specifice uneiemisuni de divertisment.

O altă noutate la aceasta vor fiși invitații din ca drul emisiunii,oa meni care știu ce este gluma și„ca re înțeleg pute rea de a trans-mite ceva prin umor.”

O altă parte din Times NewRoman Tv care este mai im por tan -tă decît emisiunea și pe care e chi -pa o folosește mai mult este site-ullor, partea online. Aleg să fo lo seas -că Internetul pentru că acolo nueste CNA-ul, iar perioada aceasta,a campaniei pentru alegerile pre zi -dențiale, este bogată în personajenumai bune de satirizat. Partea ceamai interesantă la acest site este cănu conține doar glumele date peTV, ci timp de 12 ore pe zi in for -ma țiile sînt actualizate și zilnicapar pe site noi replici tăioase saufilmulețe, la fel ca la o redecție deștiri. Pe acest site își permit să facăglume precum: „42 ani de la celmai mare accident genetic din lu -me! În 1972 se năştea Victor Ponta”sau „Serena Williams se declarăpro fund lovită în orgoliu: «M-a bă -tut o femeie! »”

Site-ul și filmulețele din emisi-une nu duc lipsă de vizitatori. „Esteo emisiune absolut senzațională.Bă ieții au un admirabil simț al u -mo rului. Sînt pur și simplu su pă -rat pe mine că nu pot face așaceva.” scrie pe site-ul emisiuniiGeo roge Stoian, vizibil admiratoral celor de la Times New RomanTV. n

MAI PLAȚI CA ECRANUL

O concediere,un nou început

de Roxana GĂINĂ|gm.roxana@yahoo.ro

Arată chiar și ora.

PRIMUL RĂCNET Calculator la încheietur\

de Iulian BÎRZOI|iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro de Adelina MEILIE|adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 201415

Numărul 491 | 27 octombrie - 2 noiembrie 2014

ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

Printre pet-uri și ţigăriCînd Blindspot urcă pe scenă,

toa te privirile sînt cucerite de pre zen -ța feminină de la clape, o tipă cu pă -rul lung, machiată strident cu ne gru.Cînd se face auzită, cei cinci băieți dintrupă fac liniște, iar publicul îi răs plă -tește vocea puternică și înaltă în ap -lauze. Rezemat lejer de scaunul ro șu,un băiat cu părul făcut inele spuneîncîntat „Gata, o iau acasă”. După atreia melodie, sala este eliberată pen -tru ca următoarea trupă să își ins ta -leze sunetul. Fiecare profită de pa u -ză cum știe mai bine, unii se duc și îșicumpără bere și floricele de la ma ga -zinul special improvizat de la etajuldoi, iar alții ies pe balconul aco pe ritde reclama imensă de pînză pentru atrage din țigări. Pare că toți se cu noscîntre ei, ca într-un clan secret care seîntîlnește numai la evenimente ca -

pi tale și doar incantațiile în latină mailipsesc. Îmbrățișată de un corset dindantelă, cu o fustă neagră și va po roa -să și colier din material cu un pa n -dativ de piatră roz, o blondă se uităurît la amicul ei care țopăie cu o ener -gie obositoare. Alături, o brunetă po -vestește prietenilor ei cum a sărit cuparașuta și că primul lucru văzut afost un alb imens amestecat cu tea mă.

Pauza nu durează decît 15 mi nu -te, așa că sala se umple pentru a ascul -ta trupa din Cluj, Quantum Drive.Cîntă un fel de indie și nu au delocținută adecvată evenimentului. Vo-calistul are un pulover în două cu-lori, verde și portocaliu, iar basistulare părul scurt cu excepția unui bre -ton ondulat care face valuri înainte șiînapoi. Din public cîțiva strigă „No,Gyuri, meri mă și adu kurtos-ul”,dar replicile răutăcioase nu atingurechile nimănui căci ritmul arde-

lenilor aduce publicul aproape de ei.Craiovenii de la Red Fiction scu tu -ră sensibilitate peste piesele lor cu ovioară, iar timbrul puternic și plă cutal vocalistului îi face pe toți să se le -ge ne ca uitați de ei. Nu toți din pub -lic reușesc să cînte versurile „Whenwings burn off / When the sun iscoming out/ When Angels raiseahead/ Will call my name” din me lo -dia 9AM, dar țin ritmul cu bătăidin picioare.

Cei mai buniUn grup mic din fața scenei se

prin de într-o încercare de pogo. Darîncercarea devine un mare danstribal cînd din spatele rîndurilor co -boară băieți și se alătură jocului. Submelodia „I like to move it” cîntatăde Driftwood toți sar sau dau ener-gic din șolduri. Cînd solista anunță căau în repertoriu două melodii com-

puse de ei, publicul șuieră încîntat.Nimeni nu stă jos, iar cîntăreața blon -dă cu pantaloni roșii în carouri ara -tă ca și cum tocmai și-a încărcat ba-teriile. E pentru prima dată cînd sestrigă „bis” insistent, dar prezenta-torul Adrian Căliman este cel carerăspunde „Cel de-al patrulea bis înseara asta, vă rog să eliberați salapen tru ca juriul să alegă un cîș ti gă tor,iar cei de la The Kryptonite Sparks săpregătească sunetul”.

Lumea se strînge în jurul meseiunde se dau CD-uri gratis cu pie se -le cîntate în acestă seară. Numai că,spre deosebire de anul trecut, car-casa o faci singur. După ce dai likepaginii de Facebook a evenimentu-lui, iei un carton, îi faci margini, îlde cupezi și apoi îl lipești. Unii re nun -

ță și se lasă distrați de mascotaAsociației Moldavia, o oaie albă ca rese plimbă peste tot. Însă atracția se riieste trupa Ska-nk. Melodiile lor pre -cum „Mama lui Andrei” și „Varatrece” sînt aproape înghițite de pub -lic, dar o singură piesă este cîntatăcap-coadă cu zîmbete pe toate chi -pu rile. Se pare că toți au problemecu prietenele căci la îndemnul vo-calistului, întreaga sală se aude într-osingură voce fredonînd „Arată-i c-o-iu.../ Arată-i c-o-iu...”/ Arată-i c-o-iubești/ Arată-i pe nis.../Arată-ipe nisip/ C-o îndrăgești”. Fre-donînd versurile care le-au rămas încap, fiecare și-a luat după concertgașca la un PET sau într-un bar, du -pă cum cere tradiția concertelorrock. n

Miezul nopții ne-a găsit pe 25 octombrie în PalasMall, la nivelul -1 al complexului, într-o încăpere des ti -nată petrecerilor și nu în scop comercial. Aici, fe no me nulmuzicii electronice Maraton a sărbătorit cinci ani de ex -periență în clubbing cu Audiofly, Lee Burridge, CristiCons și Mike T la pupitru. Organizatorii au dat o altăfa ță unui loc imens, pustiu și si nistru din cauza pe re ți lornezugrăviți. Lumini, lasere, un sunet de calitate, de co -rațiuni și „visuals” care au făcut înconjurul țării ani-mînd o mulțime de petreceri sau festivaluri, au în tre ți -nut atmosfera de la Maraton.

Deși petrecerea a avut loc în spațiu închis, frigul deafară nu a ezitat să se strecoare înăuntru. Invitații dan sauîn grupuri răsfirate, cu geci pe ei și ochelari de soare,unduindu-și energic mîinile prin aer sau trăgînd cu for -ță din țigară. Cîțiva tineri încercau să ajungă la scenă,croindu-și cu greu drum prin mulțimea neliniștită. Con -trolați de ritmurile muzicii electronice precum mario ne -tele, fanii Maratonului păreau că se mișcă în reluare da -torită show-ului de lumini care te amețea cu joaca lui.Pînă la ora șapte dimineața, petrecăreții s-au încălzit cu

fiole de Jägermeister pe muzica lui Lee Burridge, care afost punctul culminant al serii, el fiind cel mai cunoscutDJ străin în România. Înainte să urce pe scenă, auzeam înjurul meu multă lume întrebînd cu insistență cînd vamixa acesta.

Păstrînd rețeta celor mai multe petreceri Maraton depînă acum, ediția aniversară a avut, de asemenea, unafterparty, care de data aceasta s-a ținut în Club Answer.Aici, atmosfera a fost întreținută de Cristi Cons, Vin-centiulian și Mike T. Începînd cu ora opt a dimineții, pe -trecăreții de la main party s-au mutat la after, tîrîindu-șiagale picioarele obosite, dar fericiți că nu se duc acasă.Deși aici au fost mai puțini oameni decît la Palas, at-mosfera a fost la fel de energică pînă spre seară, cîndinvitații au fost răpuși de lipsa de energie. Comparativcu edițiile trecute, am observat cum numărul faniloreste în creștere, chiar dacă stilul muzical rămîne ace -lași. Iar petrecerea din acest an s-a concretizat în 24 deore de dans alături de DJ, transformîndu-se încet într-o luptă cu mulțimea care se în gră mă dea în fața scenei șite îmbrîncea fără să îți ceară și scuze. n

Concursul de muzică alternativă dincadrul Rock’n Iași a adunat pe 24 oc-tombrie în sala Gaudeamus a Casei de

Cultură a Studenţilor sute de iubitori demuzică puternică. Costumele în stil gotic,rujurile sîngerii, pletele scuturate în vînt șizgomotul de tobe pe fundal au dat la în-ceput impresia unui ritual. Dar cînd celecinci trupe au început să cînte pentru adovedi care e cea mai talentată, rockerii auîncălzit atmosfera cu zîmbete, aplauze șifum de ţigară. Trupele Blindspot, QuantumDrive, Red Fiction, Inside, Driftwood s-auduelat pentru ca trei dintre melodiile lor săfie înregistrate într-un studio profesionist laGetic Art Studio. Cîștigătorii au fost cei dela Driftwood, singurii care au reușit săridice întreaga sală în picioare.

Cîștigători au fost cei care au ridicat publicul de pe scaune.

de Ana-Maria BUCUR |anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

de Roxana GĂINĂ | gm.roxana@yahoo.ro

Divorțul dintre Mariah Carey șiNick Cannon, rapper american a fostanunțat oficial. Iar problema pe ca reo au cei doi la partaj nu o repre zin tănici banii, nici cei doi copii, Moroccanşi Monroe, ci cei opt căței. Patrupe -dele au nume care sînt mai complica -te decît ale propriilor copii. Nume lecățeilor sînt la fel de lungi ca aleme xicanilor, iar Jackson și Beans pre -domină. Cel mai mare este strigatThe Good Reverend Pow Jackson, iarMutley P Gore Jackson The Third,poartă un rang asemenea unui moș -te nitor al unui neam ales. Unuldintre ei are nume de stil de danslatino, Cha Cha, iar numele JJ a -duce aminte de trupa suedeză JJ.Pentru că ambii soți iubesc patru-pezii la fel de mult, aceștia au găsitcel mai original motiv de ceartă. Pînăși cele 522 de milioane de euro aufost împărțite cu ușu rin ță datorităcontractului pre nup țial pe care l-au semnat atunci cînd s-aucăsătorit, în 2008.

Zvonul că cei doi se vor des păr -ți a apărut în luna august. NickCannon a ripostat la orice atac fă cutde jurnaliști la adresa relației lui cuMariah Carey și posta pe Twitter

mai multe mesaje în care declara cănu se vor des păr ți. Însă chiar înaceastă lună cîn tă rea ța a mers într-o vacanță în care i-a luat și cei optcăței. A închiriat un avion privatpentru ca patrupedele să nu fie îngh-esuite, iar destinația a fost ho te lulThe Paws Seasons din Bristol, sit-uat în sud-vestul Angliei. Ho te lul s-a făcut cunoscut pentru condițiilede lux pe care le oferă cățeilor. Ast-fel, pentru cele 115 mii de lire ster-line cele opt patrupede au avutmîncare organică și proaspătă lafiecare masă, cîte un pat separatpentru fiecare și pe lîngă masaj șiSPA, cineva care să îi distre ze.

Cîntăreața este cunoscută pen-tru faptul că cheltuie pe cățeii eianual 28 de mii de lire sterline și căatunci cînd merge la spa își ia și pa -trupezii pentru a-i răsfața. Singuraproblemă a divorțului rămîn cățeii,motivul de ceartă care nu îi lasă săse despartă pe cale amiabilă. n

Un divorţ cublană

PUNCTUL PE VIP

de Adelina MEILIE |adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

16Rock’n’Iași și-a premiat vocea femininăSunetul tobelor și al chitărilor a răsunat întreaga seară.

O noapte de 24 de ore

Cîinii cîntăreței merg și la masaj.

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: redactia@opiniastudenteasca.roWeb site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

MARATON DE MELODII

REDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTORI-ȘEFI ADJUNCŢI: Iulia CIUHU, Ioan STOLERUȘEF DE DEPARTAMENT: Iulian BÎRZOI, Mădălina OLARIUREDACTORI: Ana-Maria BUCUR, Dan CONDREA, Adelina MEILIE, Doina SÎRBUCOLABORATORI: Ancuţa CIOCOIU, Liza CÎRJĂ, Diana GAINA, Roxana GĂINĂ,Laura JITARIUC, Daniela VLASPUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE