Nr. 484
16
În 25 de ani, România a fost transformat\ într-un popor care a ajuns s\ a[tepte miracole Am cunoscut mulţi oameni care nu mai au încredere în nimeni | PAGINILE 8-9 Interviu cu profesorul universitar Mihai Răzvan Ungureanu, președintele partidului Forţa Civică Așa de tare ne mai bate vîntul acesta anti-european, tocmai de ziua Europei. Suflă puternic dinspre Rusia, trece prin USL și se lipește de ecranele publicului țintă al Antenei 3. Mai țineți minte „no- țiunea” aceea de euro-septicism? De șapte ani, de cînd ne-am integrat în Uniunea Europeană tot stă scai de noi și de mințile noastre de români, parcă mereu băgată ca un cui (așa, nu se știe de cine și cum). Deși ni s-au deschis granițele și ne plimbăm prin Europa după bunul plac, deși am benficiat de fonduri pentru proiecte de cercetare sau de burse pentru studii ori de capital pentru a începe afaceri, ne botoșim și ne simțim Cenușăreșe. Ne jignește un MCV și ni se umflă pieptul că nu sîn- tem luați în seamă prin mai marile structurile europene. Trecînd de dihoto- mia identitate europeană – identitate națională (atît de mult tatonată, de la discursuri științifice, la prelegeri publi- ce) și la „dramele” pe care le implică, ajungem la nostalgii comuniste de tipul „atunci era mai bine”. Tot felul de vox- pop-uri studii și statistici indică faptul că românii cred că se trăia mai bine în comunism. Ce este halucinant este că inclusiv cei născuți după 1989 împărtă- șesc aceeași părere. Nu pot să nu mă întreb de unde această falsă nostalgie la cei de prea tineri ca să aibă cum gîndi așa, de ce libertatea pentru care unii s- au luptat doare, de ce mai degrabă am îndoi spinarea pentru siguranța zilei de mîine sau pentru un loc de muncă oarecum căldicel în loc să fugim în lu- mea largă? Ne dăm foc la valiză gîndind așa și făcînd mereu alegeri politice păguboa- se. Rîdem, ne batem joc, îi discredităm pe toți, dar votăm cu Elena Băsescu și cu Gigi Becali. Pentru acest „sezon” de europarlamentare, iar o luăm la mișto. Partidele nici măcar nu s-au mai obosit pentru campanie și au ales o firmă de advertising probabil low cost sau chiar și-a bătut anume joc de ei. De la „Europa în fiecare casă” (PDL), „Mîndri că sîntem români” (PSD), „Apărăm România ta” (PNȚCD), „Ridicăm România” (PMP) şi „Votează cu suflet de român” (PPDD) avem mai degrabă niște campanii anti-europene și ultra- naționaliste. În fața acestei bătăi de joc, însă noi dăm nici mînă, zîmbim sau nu ne pasă. Însă acest ridicol e un factor reprezentativ și de decizie, cîtă vreme noi privim înspre Antenele care ne gîdilă să invidiem China sau Rusia (sau, de ce nu, Coreea de Nord). Și chiar și ultra-naționalismul acesta e o formă de ipocrizie, cîtă vreme rîdem cu poftă la glumele despre noi înșine, despre lenea noastră de a rupe bariera invizibilă dintre noi și ceilalți, de a accesa fonduri europene și de a face ceva ca să ne schimbăm destinul acesta implacabil de popor surghiunit și batjocorit istoric, de tot felul de popoare. Da, Europa a deschis și granițele pentru căpșunari și e „responsabilă” (sic!) și de exodul creierelor – studenți, medici, savanți și „lepre”. Ea nu ne vrea de fapt, dar ne-a primit așa de politețe. Noi am plecat că n-am avut de ales sau stăm din aceleași motive, nemulțumiți. Fiindcă e cool să fim hateri și de Ziua Europei nimic nu e mai cool decît să fim euro-sceptici. Hai că e mai bine așa! n /opiniaveche www.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 DE PE SCENA IAȘULUI Drama Traviatei, consumat\ într-o explozie de opulen]\ LUMEA PE JAR EDITORIAL Ridicăm Europa! l în viziunea regizorului Beatrice Rancea, balurile din înalta societate a Parisului secolului al XVIII-lea se aseamănă cu petrece- rile contemporane din cluburi. | PAGINA 12 Episcopul Anton Durcovici, ridicat la cinstea altarelor Cele mai originale asociații și ligi de la paradă au fost premiate. l Anul XLIII l 12 - 18 mai 2014 l IAȘI l Nr. 484 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea FESTUDIS [i-a cunoscut anul acesta studen]ii F estivalul Studențesc FESTUDIS a reunit în cea de-a XIV-a ediție 32 de asociații și ligi de la universitățile ieșene, care între 5 și 11 mai au desfășurat activități recreative, sportive sau de divertisment. Spre deosebire de ediția trecută, în acest an nu s-au schimbat doar structura festivalului și locul de desfășurare, ci s-a pus accentul și pe cunoașterea și socializarea între membrii ligilor și asociațiilor partici- pante. Astfel, fiecare eveniment nu a mai fost organizat de o singură ligă sau asociație studențească, la fel ca în anii anteriori, ci de cel puțin două sau trei. Festivalul a fost deschis ca în fiecare an cu Parada organizațiilor, care a avut loc luni, 5 mai. | PAGINA 3 Pe 17 mai, la stadionul municipal, va avea loc la Iași ceremonia de beatificare, | PAGINA 4 ” e‐mail:[email protected] ACADEMIA DE GARDĂ Universitatea Tehnică duce fotbalul românesc peste hotare l echipa Politehnicii a cîștigat o competiție organizată de Ministerul Educației Naționale. | PAGINA 2 CAP ÎN CAP Ucraina și visul lui Putin pentru o Novorussia l comunitatea nu are deocamdată la în- demînă instrumente care să gestioneze favorabil situația | PAGINA 13 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU Cinci zile în Varșovia, printre zimbri, zei și cefe late l de la palmierul din centru pînă în orașul vechi, o poveste cu un olandez, un italian, cîteva brazilience și doi români | PAGINILE 10-11 « « Laura PĂULEŢ director [email protected]
-
Upload
opinia-studenteasca -
Category
Documents
-
view
237 -
download
7
description
Revistă săptămînală de informare, reportaj și atitudine studențească.
Transcript of Nr. 484
În 25 de ani, România a fost transformat\ într-un popor care a ajuns s\ a[tepte miracole
Am cunoscut mulţi oamenicare nu mai au încredere în
nimeni | PAGINILE 8-9
Interviu cu profesorul universitar Mihai Răzvan Ungureanu, președintele partidului Forţa Civică
Așa de tare ne mai bate vîntul acestaanti-european, tocmai de ziua Europei.Suflă puternic dinspre Rusia, trece prinUSL și se lipește de ecranele publiculuițintă al Antenei 3. Mai țineți minte „no -țiunea” aceea de euro-septicism? Deșap te ani, de cînd ne-am integrat înUniu nea Europeană tot stă scai de noi șide mințile noastre de români, parcămereu băgată ca un cui (așa, nu se știede cine și cum). Deși ni s-au deschisgranițele și ne plimbăm prin Europadupă bunul plac, deși am benficiat defonduri pentru proiecte de cercetare saude burse pentru studii ori de capitalpentru a începe afaceri, ne botoșim și nesimțim Cenușăreșe. Ne jignește unMCV și ni se umflă pieptul că nu sîn -tem luați în seamă prin mai marilestruc turile europene. Trecînd de diho to -mia identitate europeană – identitatenațională (atît de mult tatonată, de ladiscursuri științifice, la prelegeri pu bli -ce) și la „dramele” pe care le implică,ajun gem la nostalgii comuniste de tipul„atunci era mai bine”. Tot felul de vox-pop-uri studii și statistici indică faptulcă românii cred că se trăia mai bine încomunism. Ce este halucinant este căinclusiv cei născuți după 1989 îm păr tă -șesc aceeași părere. Nu pot să nu măîntreb de unde această falsă nostalgie lacei de prea tineri ca să aibă cum gîndiașa, de ce libertatea pentru care unii s-au luptat doare, de ce mai degrabă amîn doi spinarea pentru siguranța zilei demîine sau pentru un loc de muncăoarecum căldicel în loc să fugim în lu -mea largă?
Ne dăm foc la valiză gîndind așa șifăcînd mereu alegeri politice pă gu boa -se. Rîdem, ne batem joc, îi discreditămpe toți, dar votăm cu Elena Băsescu șicu Gigi Becali. Pentru acest „sezon” deeuroparlamentare, iar o luăm la mișto.Partidele nici măcar nu s-au mai obositpentru campanie și au ales o firmă deadvertising probabil low cost sau chiarși-a bătut anume joc de ei. De la„Europa în fiecare casă” (PDL), „Mîndri
că sîntem români” (PSD), „Apă rămRomânia ta” (PNȚCD), „RidicămRomânia” (PMP) şi „Votează cu sufletde român” (PPDD) avem mai degrabăniște campanii anti-europene și ultra-naționaliste. În fața acestei bătăi de joc,însă noi dăm nici mînă, zîmbim sau nune pasă. Însă acest ridicol e un factorreprezentativ și de decizie, cîtă vremenoi privim înspre Antenele care negîdilă să invidiem China sau Rusia (sau,de ce nu, Coreea de Nord). Și chiar șiultra-naționalismul acesta e o formă deipocrizie, cîtă vreme rîdem cu poftă laglumele despre noi înșine, despre leneanoastră de a rupe bariera invizibilădintre noi și ceilalți, de a accesa fondurieuropene și de a face ceva ca să neschimbăm destinul acesta implacabil depopor surghiunit și batjocorit istoric, detot felul de popoare. Da, Europa adeschis și granițele pentru căpșunari șie „responsabilă” (sic!) și de exodulcreierelor – studenți, medici, savanți și„lepre”. Ea nu ne vrea de fapt, dar ne-aprimit așa de politețe. Noi am plecat căn-am avut de ales sau stăm din aceleașimotive, nemulțumiți. Fiindcă e cool săfim hateri și de Ziua Europei nimic nu emai cool decît să fim euro-sceptici. Haică e mai bine așa! n
/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032
DE PE SCENA IAȘULUI
Drama Traviatei, consumat\ într-oexplozie de opulen]\
LUMEA PE JAR
EDITORIAL
RidicămEuropa!
l în viziunea regizorului Beatrice Rancea,balurile din înalta societate a Parisuluisecolului al XVIII-lea se aseamănă cu petrece -rile contemporane din cluburi. | PAGINA 12
Episcopul AntonDurcovici, ridicat lacinstea altarelor
Cele mai originale asociații și ligi de la paradă au fost premiate.
l Anul XLIII l 12 - 18 mai 2014 l IAȘI l Nr. 484 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea
FESTUDIS [i-a cunoscut anulacesta studen]iiFestivalul Studențesc FESTU DIS a reunit în cea de-a XIV-a ediție 32
de asociații și ligi de la univer sită țile ieșene, care între 5 și 11 maiau desfășurat activități recreative, spor tive sau de divertisment.
Spre de osebire de ediția trecută, în acest an nu s-au schimbat doarstruc tu ra festivalului și locul de desfă șu rare, ci s-a pus accentul și pe
cunoaș terea și socializarea între membrii ligilor și asociațiilor partici-pante. Astfel, fiecare eveniment nu a mai fost organizat de o singurăligă sau asociație studențească, la fel ca în anii anteriori, ci de cel puțindouă sau trei. Festivalul a fost deschis ca în fiecare an cu Paradaorganizațiilor, care a avut loc luni, 5 mai. | PAGINA 3
Pe 17 mai, la stadionul municipal, va avea locla Iași ceremonia de beatificare, | PAGINA 4
”e‐mail:[email protected]
ACADEMIA DE GARDĂ
Universitatea Tehnicăduce fotbalul românescpeste hotarel echipa Politehnicii a cîștigat ocompetiție organizată de MinisterulEducației Naționale. | PAGINA 2
CAP ÎN CAP
Ucraina și visul luiPutin pentru oNovorussial comunitatea nu are deocamdată la în -demînă instrumente care să gestionezefavorabil situația | PAGINA 13
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
Cinci zile în Varșovia,printre zimbri, zei șicefe latel de la palmierul din centru pînă înorașul vechi, o poveste cu un olandez,un italian, cîteva brazilience și doiromâni | PAGINILE 10-11
««
Laura PĂULEŢdirector
2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 484 | 12 - 18 mai 2014
Universitatea Tehnic\ duce fotbalul românesc peste hotare
Speciali[tii în dermatologie, în conferin]\ la Ia[i
Echipa de fotbal a UniversităţiiTehnice „Gheorghe Asachi“ dinIași (TUIAȘI) va reprezenta anulacesta România la o competițieinter-universitară internațională,după ce a cîștigat un concurs na -ţional organizat la Bucureşti deMi nisterul Educaţiei Naţionale. Însemifinala campionatului, echipaTUIAȘI a învins cu 3-2 echipa U -niversității „Alexandru Ioan Cu -za“ din Iaşi şi în finala jucată cuUniver sitatea Naţională de Edu -caţie Fizică şi Sport Bucureşti acîştigat în prelungiri cu 2-1.
„Am depășit două universitățicare fac sport de performanță, iarasta nu ne poate face decît mîndri.Aparent, pasiunea a învins de dataaceasta. E ca și cum ne-ar fi învinsei la inginerie. Performanța este și
mai notabilă mai ales că am avutdoar o lună să ne pregătim, timpîn care universitatea le-a oferitacces studenților la terenurile desport și la celelalte facilități dispo -nibile”, a declarat ing. Bogdan Bu -deanu, directorul Direcţiei Ser vi ciiStudenţeşti a TUIAȘI.
Echipament nou pentrupolitehniști
Între 31 iulie - 8 august, echipade fotbal a TUIAȘI urmează săparticipe la Campionatul Euro -pean de Fotbal, ca reprezentantă aRo mâ niei. „Li se va deconta stu -den ților transportul, mîncarea șicaza rea și vor primi în plus 17,5euro pe zi. Mă bucur că univer -sitatea a înțeles importanța acestui
eveni ment și a ajutat încă de laînceput. Am cumpărat echipamentîn valoare de 10.000 de lei, jam -biere, șorturi, dar și traininguri șigenți, pentru ca studenții să poatăpurta numele instituției și în afarate renului de sport. Pe viitor, chiarda că poate visăm prea departe, amvrea să ajungem în divizia C”, amai adăugat directorul DirecțieiServicii Studențești.
TUIAȘI și-a organizat echipade fotbal la sfîrștul lunii martie aacestui an. Cei 11 jucători plus încăpe-atîtea rezerve au fost selectaţidintr-un lot de aproxmativ 80 destu denţi care s-au prezentat la do -uă rînduri de preselecţii. Stu dențiicare au participat la această com -petiție vor avea cazarea asigu ratăîn următorul an universitar și voravea acces la toate facilitățile BazeiSportive din cadrul TUIAȘI. n
Peste 500 de specialiști au par -ti cipat la cea de-a XX-a ediție aCon ferinței de Dermatologie „Zi -le le Gheorghe Năstase”, care aavut loc între 8 – 10 mai, la HotelInternational. Printre invitații spe -ci ali ai a cestei ediții s-au număratJohn Katsantonis, director al De -par ta mentului de Dermato logi e laSpi talul General din Pireu, GuidoCa ppare care face parte din Aso -ciația Italiană de Medici care se o -cu pă cu Terapia Anti-Îmbătrînireși Ale odor Andea, profesor asociatde Patologie și Dermatologie la Uni -versitatea Michigan Health Sys tem.Acesta din urmă a absol vit Uni ver -sitatea de Medicină și Far ma cie „Vic -tor Babeș” din Timi șoa ra, în 1995.
„Prin acestă conferință am în -cercat să reunim toate noutățile dinultimul an din domeniul der ma to -logiei. Avem noutăți din punct devedere terapeutic și al lanțului fi -zi o patologic în mai mul te afec ți -
uni dermatologice” a precizat conf.dr. Laura Ghe urcă Solo văs tru, pre -ședintele conferinței.
Tema ediției din acest an a fost„Excelență în dermatologie” și atratat subiecte privind noutățiledin domeniul dermatologiei, iar încadrul conferinței au avut locworkshop-uri aplicate, studii clini -ce, prezentări, traininguri și simpo -zioane.
Această reuniune științifică afost organizată de comitetul „Zile -le Gheorghe Năstase” (ZGN) în par - te neriat cu Societatea Română deDer matologie (SRD), Univer si tateade Medicină și Farmacie „Gr. T. Po -pa” (UMF) din Iași, Uniunea Der -matologilor Ieșeni și Spitalul Jude -țean de Urgențe „Sf. Spiri don” dinIași. Evenimentul a fost organizatîn memoria profesorului Gheor -ghe Năstase, acesta fiind cu noscutpentru contribuția adusă la dez vol -ta rea dermatologiei româ nești. n
108 profesori din toată țara au fost premiați săptămîna trecută încadrul celei de-a șaptea ediții a Galei Profesorului Bologna. Dintreaceștia, opt sînt de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, cinci de laUniversitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” şi unul de laUniversitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi. În total, au fost nom-inalizate în jur de 700 de cadre didactice.
În primă instanță, studenți de la toate universităţile de stat dinRomânia și-au nominalizat profesorii preferaţi pe site-ul www.profi-tari.ro. Între 28 februarie - 2 martie, aproximativ 100 de studenţi dinBucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara au participat la ateliere deformare unde au învăţat metodologia de evaluare a profesorilornominalizaţi iar mai apoi „au participat incognito la cursurile pro -fesorilor nominalizaţi şi i-au întrebat pe ceilalţi studenţi cum li se pareprofesorul respectiv. Ulterior, şi-au dezvăluit identitatea şi au discutat şicu profesorul, să afle părerea lui despre învăţămîntul centrat pe studentprecum şi metodele de predare pe care le foloseşte” a declarat CristiPopescu, vicepreședinte relații internaționale al Alianței Naționale aOrganizațiilor Studențești din România (ANOSR). Printre criteriile dealegere a Profesorului Bologna s-au numărat relaţia pe care o areprofesorul cu studenţii, cît de obiectiv este acesta în evaluare, metodelede predare, precum şi recunoaşterea academică atît pe plan naţional cîtşi internaţional.
Evenimentul a fost organizat de către ANOSR, SindicatulStudenților din Facultatea de Cibernetică, Statistică și InformaticăEconomică (SiSC) și Asociația Studenților în Contabilitate și Informaticăde Gestiune (ASCIG). n
de Andrei MIHAI |[email protected]
de Liza CÎRJĂ | [email protected]
Echipa Politehnicii a cîștigat o competiţie organizatăde Ministerul Educaţiei Naţionale.
AM AUZIT CĂ...
Studenții vor reprezenta țara la un campionat european.
La întîlnire s-a discutat despre noutățile în domeniu.
Cele mai multe cadre didactice premiate au fost de la „Cuza”.
Alegerile europarlamentare văzutede la „Cuza”
În Sala Ferdinand aa Universității „Alexandru IoanCuza”, din Iași (UAIC) a avut loc marți, 6 mai, începîndcu ora 10.00, conferința „Alegerile europarlamentare șiperspectivele U.E. în perioada 2014-2019”, în SalaFerdinand a UAIC.
Printre invitații la dezbatere s-au numărat lect. univ.dr. Ionel Boamfă, de la Facultatea de Geografie, lect. univ.dr. Romeo Asiminei, de la Facultatea de Filosofie și ȘtiințeSocial-Politice, prof. univ. dr. Daniel Șandru, de la Uni ver -sitatea „Petre Andrei” din Iași și Paul Matei, coordonatorla Centrul Europe Direct din Iași. Aceștia le-au vorbit stu -
denților despre evoluția Parlamentului European, sistemede vot și alegeri europarlamentare.
Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Filosofieși Științe Social-Politice în parteneriat cu Centrul EuropeDirect Iași. (A.O.)
Istoria a fost adusă din licee la universitate
Liceenii de la școlile din Moldova au participat pe 10mai la cea de-a a IV-a ediție a Concursului „Istoria în li -cee”, care a avut loc la Facultatea de Istorie a Universității„Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași.
Competiția a avut două pro be, dintre care una scrisăși una orală, iar cerin țele au fost atît din programa școlară,cît și dintr-o tematică specială, inspirată de împli nirea a100 de ani de la iz bucnirea Primului Război Mondial.
„Au participat 68 de elevi, asta însemnînd 17 echipe acîte patru elevi plus un profesor coordonator. Cei care auparticipat au fost elevi din zona Moldovei, din Bacău, Neamț,Suceava și chiar din Vrancea”, a precizat Alexandru Baltagpreședintele Ligii Studenților de la Istorie.
Concursul a fost cîștigat de echipa formată din liceeniiColegiului Colegiul„Costache Negruzzi” din Iași, iarLiceul Petru Rareș din Piatra Neamț și Colegiul „MihaiEmi nes cu” din Iași au obținut mențiuni.
Competiția a fost organizată de Facultatea de Istoriedin cadrul UAIC și Liga Studenților de la Istorie. (A.M.)Ș
TIR
I P
E S
CU
RT
La vînat de cariiOdată cu apropierea examenelor
finale, studenții de la Medicină Den -tară și-au dat seama că au rămas înurmă cu practica. Ca să recupereze, și-au luat la braț niște pancarte și le pro -mit tuturor voluntarilor să le rezolveproblema cariilor „moca”. Doar că,ce ea ce probabil nu știu „norocoșii” ecă studenții nu vor fi asistați de vreunprofesor, singura asigurare fiind ceadin categoria „pe încredere”.
De campanieÎncă de vineri s-a văzut în Iași că sîn -
tem în plină campanie electorală. Au fostcon certe aproape la fiecare colț de stra dă,iar elevi strînși de pe la licee și îm bră cațiîn culorile vreunui partid au împărțit pli -ante și alte materiale cu fețe de candidat.Asta pînă se văd partidele cu voturile înurne. Urmă to rul circ va veni în oraș laalegerile viitoare.
Filme mute pentrustudenţi orbi
Luni seara, imediat după paradaor ganizațiilor din cadrul FEstudIS, pefațada Casei de Cultură a Stu dențilors-au proiectat filme mute. A fost o i -ni ți ativă frumoasă și de lăudat însăspec tatorii au cam lipsit. Ce le tre bu -ie studenților filme clasice cînd lamall rulează The Amazing Spider-Man 2 sau Nymphomaniac.
14 Profesori Bologna au fostaleși de la universităţile ieșenede Iulian BÎRZOI | [email protected]
3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 484 | 12 - 18 mai 2014
Arborii din municipiu suferăde o molimă îngrozitoare: aucres cut în Iași. Nu e vina lor, săra -cii. Ar fi putut să înverzească în -zecit și liniștit în alte părți, darsoarta le-a purtat sămînța în Iași.Aici, prinși într-un joc grotesc deambiție, orgolii instituționale, ha -os administrativ, birocrație sufo -cantă și-o eternă campanie elec to -rală, se usucă. Pînă să îi tăiem, să-i marcăm, să-i ștanțăm sau ce le-amai făcut adminis tra ția locală înultima săptămînă, co pacii Iașuluimor că sînt prea mulți oamenicare-și dau cu păre rea despre cear trebui să se întîmple cu ei.
Cel mai nou capitol dinsucombarea spațiilor verzi dinIași îl reprezintă un scandalnăscut după ce primăria a marcat500 din copaci, din parculExpoziției și Copou. Acum între -barea este simplă: pentru ce?Primăria spune că-s marcați pen -tru verificări, autoritatea silvicăsusține că în toată ecuația ei auadus doar ștanța, o unitate dinadminsitrația locală a pretins laînceput că vor fi tăiați, apoi că vorfi verificați și nici pînă astăzi nus-a lămurit exact pentru ce au fostsluțiți. Deși, oficial, însemnarealor de către Ocolul Silvic cu aceaștampilă roșie înseamnă, conformregulamentelor, tăiere.
Comedia neagră este, de fapt,tragică, pentru că exemplul teilorde pe Ștefan este limpede pentruacest haos administrativ: nu ne-am lămurit nici pînă astăzi dacăteii erau bolnavi, dacă nu se ve -dea arhitectura Palatului Culturiiși a bisericilor de ei sau dacă nuse puteau organiza evenimentepe contracte grase pe acel pieto -nal. Poate blocau vederea din Pri -mărie, încă nu știm. Și vocile ce -lor care se pricep, teoretic, în do -meniu contestă de fiecare datăde ciziile, fără a oferi o soluție,
decît că lucrurile trebuiau făcute„altfel“. S-au uscat mulți copacidupă ce au fost toaletați. Cumtre buiau făcute lucrurile? Altfel.S-au tăiat teii de pe Ștefan, s-aumarcat pentru tăiere cei din Ex -po ziției. Cum trebuiau făcute lu -crurile? Altfel. În tot acest tam-tam copacii se usucă, salcîmii ja -po nezi înfloresc, iar în locul lor,dacă e să ascultăm anumite bîrfe,se vor ridica „proiecte imobiliare“.
Problema copacilor din Iași afost mereu lipsa unui singur gră -dinar, iar ai noștri par a avea îndo tare drujbe în loc de greble. Eca în fotbal, unde toată lumea ca -re a cumpărat o pungă de semin -țe are licență de antrenor. Toțiștim care ar trebui să fie soartaarborilor ieșeni, primarul îi faceisterici, cretini sau bolnavi mintalpe cei care-și dau cu părerea, iarîntre timp Iașul se transformă în -cet-încet în deșert. Dar stați liniș -tiți, chiar dacă se ridică blocuri înCopou și Expoziției, putem sămergem oricînd pe tăpșanulverde din „inima orașului“, laPalas. Acolo vom putea staliniștiți, fiindcă în Iași nu se vormai auzi drujbe. Salcîmii japonezise pot tăia cu foarfecele. n
ȘAH-MAT
Ce te legeni,teiule?
Cătălin HOPULELEredactor-șef
Cele mai originale organizații de la paradă au fost premiate.
FESTUDIS și-a cunoscut anul acesta studenţii
Festivalul Studențesc FESTU DISa reunit în cea de-a XIV-a ediție 32de asociații și ligi de la univer sită -țile ieșene, care între 5 și 11 mai audesfășurat activități recreative, spor -tive sau de divertisment. Spre de -osebire de ediția trecută, în acestan nu s-au schimbat doar struc tu -ra festivalului și locul de desfă șu -rare, ci s-a pus accentul și pe cunoaș -terea și socializarea între membriiligilor și asociațiilor participante.Astfel, fiecare eveniment nu a maifost organizat de o singură ligă sauasociație studențească, la fel ca înanii anteriori, ci de cel puțin douăsau trei.
Festivalul a fost deschis ca înfiecare an cu Parada organizațiilor,care a avut loc luni, 5 mai, înce -pînd cu ora 19.00. Organizațiile s-au întîlnit pe espalanada PalatuluiCulturii și au mers în fața Casei deCultură a Studenților (CCS), undeau fost premiate cinci dintre aces-tea. Astfel, primul loc a fost ocupat
de Asociația Studenților și Absol -venților de la Facultatea de Cons -trucții și Instalații(ASAFCI), loculal doilea de Liga Studenților Eco -nomiști (LSE), iar locul al treileade Asociația Studenților și Absol -venților Hidrotehniști Iași (ASAH).Premiile de orginalitate au fost a -cor date Ligii Studenților de la Fa -cul tatea de Mecanică și LigiiStudenților de la Automatică și Cal -culatoare (LSAC). „Ca în fiecare ana contat să fie cît mai numeroși, cîtmai gălăgioși, creativi și originalisau să demonstreze că au spiritorganizatoric. De exemplu, cei dela Facultatea de Mecanică, au venitcu propriile mașini tunate și re -construite, iar cei de la Automaticăși Calculatoare au venit îmbrăcațiîn roboței din carton, cu monitoarepe cap”, a declarat Roxana Rota riu,coordonator FESTUDIS.
Unul dintre evenimentele carea avut ca scop interacțiunea dintreasociații și ligi a fost concursul de
miss și mister care a avut locmarți, 6 mai și care a avut ca temă„Cupluri celebre de la Holly wood”.La acesta au participat membrii dela Liga Studenților de la Electro -tehnică (LSETH), Liga Studențilorde la Istorie (LSI), Liga StudențilorEconomiști (LSE), Asociația Stu -den ților și Absolvenților de la A -sistență Socială (ASALT) și ASAFCI.Cîștigători au fost decla rați Ari ad -na Ursache și George Iftimie de laASALT, care i-au reprezentat peBrad Pitt și Angelina Jolie.
Exerciţii de socializareLa „Li ga se combină” au par -
ticipat opt organizații, care au pre -zentat sce nete comice și momentemuzicale, premiate la sfîrșit cu di -plome. „O combinație amuzantă afost între Asociația Moldavia șiAsociația Studenților de la Chimiecare au pus în scenă o piesă în carese clona mascota celor de la Mol -
da via, iar în final au rămas fărămascotă și trebuiau să caute alta”,a mai adăugat Roxana Rotariu.
Un alt eveniment care a reunitmajoritatea asociațiilor a fost „Tîr -gul de ONG-uri”, organizat înperioada 9 - 11 mai la Casa Pogor.În cadrul acestuia, organizațiile aufost prezente la standuri, au in -teracționat cu studenții și au des -fășurat activități care să-i reprez-inte. „De exemplu, cei de la Socie -tatea Studenților de la Farmacie(SSFI) au făcut Automedicația, pes -te 300 de chestionare care vizaumodul de administrare al pasti le -lor, cei de la Societatea StudențilorMediciniști (SSMI) au luat tensiu -nea, iar cei de la Societatea pentruPsihologie (SPP) au făcut teste șiau oferit îmbrățișări gratuite. Fi -ecare a încercat să facă activități ca -re să țină de specificul lor”, a adă -ugat coordonatorul festivalului.
Ediția din acest an a FESTUDISs-a desfășurat la Casa de Cultură aStudenților și la Casa Pogor. n
Mihai Răzvan Ungureanu asusținut pe 9 mai o conferință înAula Magna „Mihai Eminescu“ aUniversității „Alexandru Ioan Cu -za“ din Iași intitulată „Despre «su -fletul» Europei“. În prelegerea sa,fostul prim-ministru a explicatfap tul că, prin contestarea UniuniiEuropene, e xistă riscul ca sufletulacesteia să se piardă. Suflet care,de altfel, Mihai Răzvan Ungu rea -nu susține că l-a găsit implementatîn bugetul Par la mentului Euro -pean, avînd codul de identificareA3024, care presu pune finanțareatuturor confe rin țelor în care acestsuflet al uniunii este amintit. „Ori -cît de ciudat ar pă rea, există sufle-tul Europei, a cesta are un cod deidentificare, A3024. Oricît de abs -
tract ar fi este inclus la cheltuieliadministrative în bugetul Parla men -tului Euro pean, alături de mopu ri -le, mătu rile și cîrpele cu care seșterge pra ful la instituție“, a preci -zat acesta în deschiderea conferin -ței. Mihai Răzvan Ungureanu aprecizat ul te rior că Europa nu poa -te exista doar prin argumente le -ga le sau prin fundamentul și sta -bilitatea finan ciară, trebuie să îi fiereprezentată și cultura, și spiritul.
Deși nu a făcut trimiteri sau re -feriri legate de campania elec to ra -lă în discursul său, Mihai Răz vanUn gureanu a precizat că există la ni -velul Uniunii Europene o anu mi tătendință ca la alegeri să apară înPar lament oameni cu o „gîndire xe - nofobică“, care „vine dintr-un na țio -
nalism puternic și care va mî na u -niunea din interior. Aceiași oa -meni care au aplaudat atunci cîndFederația Rusă a indexat Crimeeavor acum să destrame Uniunea“, aprecizat acesta.
Despre subiectul e ven tualelortăieri ale copacilor mar cați din Par -cul Expoziției, Mihai Răz van Un -gu reanu a declarat că nu poa te fi înfavoarea unui ase me nea pro iect.„M-am ridicat și împo triva tă ieriiteilor de pe Ștefan cel Mare, ace -lași lucru îl fac și pentru teii dinPar cul Expoziției. Nu, un «nu» foar -te ferm acestei desfigu rări pe careo face Primăria. Voi fi duș ma nulacestor manifestări in diferent cît demult va însemna a cest lucru“, adeclarat fostul premier. n
de Mădălina OLARIU | [email protected]
O noutate a acestei ediţii au fost activităţile de socializare întremembrii asociaţiilor și ligilor participante.
Acesta a discutat și despretăierea teilor de pe
Bulevardul Ștefan cel Mare.
Industria IT, reunită la IașiPeste 1.000 de tineri au participat pe 10 mai
la cea de-a XI-a ediție a CodeCamp, evenimentdedicat specialiștilor și pasionaților din indus-tria IT.
La întîlnirea care a avut loc la HotelInternațional, 37 de speakeri au vorbit despresoftware development, project management,lim baje de prgramare sau ultimele tendințe întehnologie. Conferințele s-au desfășurat peparcursul a șapte ore, începînd cu ora 11.00, înpatru săli. Printre speakeri s-au numărat Cor -neliu Rimboiu, senior architect la Endava,
Dragoș Rusu, senior software engineer laSoftvision, Bogdan Grădinaru, software archi tectla Centric și Laura Savu, senior support engi-neer la Microsoft.
De asemenea, peste 20 de companii printrecare s-au numărat și Microsoft, Con tinental,Endeva sau Teamnet au avut standuri de undetinerii s-au putut informa despre oportunitățiîn carieră, internship-uri sau locuri de muncă.
„Echipele noastre sînt mici și avem nevoiede oameni cu multă experiență. Dar din cînd încînd putem să asimilăm și cîte o persoană-douăcare să învețe de la noi. De exemplu, aceastaeste o perioadă care cel puțin pentru joburile îndomeniul C++ sîntem deschiși să primim și
oameni cu mai puțină experiență”, a declaratMihaela Costea, reprezentant al companieiKings.
Alte posturi puse la dispoziție au mai fostcele de programator Java sau în domeniulaplicațiilor mobile.
„Industria IT din Iași se află într-o creșterefoarte bună atît ca nivel de competență, cît și dediversitate a proiectelor și tehnologiilor utili -zate”, a menționat Radu Pavel, operations ma -na ger la YoungCulture.
Participanții au primit și cîte un bilet la con-certul Byron din Underground Pub, din aceeașiseară. CodeCamp mai are loc în orașele Cluj,Sibiu și Timișoara. (I.B.)
Fostul premier, Mihai R\zvan Ungureanu, a disecat Europa la Ia[ide Cătălin HOPULELE | [email protected]
Iunie, 1949. Într-o vară caldă, mon -seniorul Anton Durcovici venise laDieceza din București și privea în -gri jorat, într-o duminică, prin fe -reas tra clădirii din capitală. În jurulclădirii Arhiepiscopiei s-au strînscîțiva zeci de ofițeri ai Securității șicîteva mașini nemarcate. Înăuntru,monseniorul și clerul voiau să aflepe cine urmăresc. Cu o zi înainte săplece la Parohia Popești-Leordeni,unde trebuia să țină o slujbă de mir,mașina episcopală a demarat întrombă din curtea Arhie pis co piei,cu portarul instituției înăuntru, ca resemăna leit cu monseniorul AntonDurcovici. Mașinile nemarcate augonit după ea. Atunci, episcopulși-a dat seama că numele său erape rabojul Securității.
ArestareaMărturiile despre felul în care a
fost arestat episcopul de Iași, mon-seniorul Anton Durcovici, se con -tra zic în detalii, dar păstrează a ce -
eași linie a evenimentelor. PreotulVi ttorio a scris în cartea sa, „Pro me -moria”, că monseniorul a conștien -ti zat de pericolul împotriva sa și,ca să evite o percheziție a arhie pis -co piei, a pornit împreună cu părin -te le Rafael Friedrich la Popești-Le -ordeni. Alte mărturii vorbesc des precum au fost opriți în timp ce mer -geau cei doi kilometri pe jos de lacapătul liniei de tramvai. OfițeriiSecurității au încercat să îi bageforțat în mașini, părintele Rafael avrut să-l protejeze pe monseniordar a fost lovit cu un levier în cap.
ÎnchisoareaDoi ani și jumătate a rezistat
mon seniorul torturilor fizice și psi-hice din închisorile comuniste, ală -turi de ceilalți deținuți po -li tici. În timpul anche -tei, pr. Iosif Gonciupovestește că i-afost relatat la rîn -dul său că mon -
se niorul a fost pus de către an che -ta tori să scrie toate predicile pe ca -re le-a ținut credincioșilor cît timpa fost episcopi, pentru a se vedeadacă i-a îndoctrinat. „Mons. Dur -co vici se bucura într-un fel, pentrucă au și necredincioșii posibilitateade a citi lucruri sfinte. Nu-mi aducaminte numele colonelului care mi-apovestit și nu cred că mai trăiește,dar îmi spunea că mons. Durcovicii-a lăsat cele mai bune impresii”,po vestește părintele.
Monseniorul a fost întîi închisla Jilava, apoi la Sighet, locul undea și murit. Pe lîngă interogarea vio -len tă, bătai, înjosiri și înfometare,pre oții care au stat în aceeași celulăcu Anton Durcovici povestesc că nicimăcar nu erau lăsați să se roageîm preună. „Restricțiile se tot înăs -preau din partea politrucilor, am
ajuns de ne-au intimidat să nune rugăm (priveau prin vi -
ze ta din ușă); atunci stă -team tăcuți în picioare,cu fața către perete;
nici așa nu ne-au permis; mai peur mă ședeam pe paturile noastrereculeși, în tăcere, ori pe șoptite ros - tind ce aveam de rostit”, scris epis-copul Iuliu Hossu. Episcopul Alex -an dru Todea adaugă faptul că res -tric țiile au ajuns la un moment atîtde mari încît exista riscul ca de ți -nu ții să fie bătuți și pentru simplufapt că respirau. „Nu aveam dreptulnici la citit, nici la scris, nici cărți, niciziare, nici creion, nici stilou, nici tocrudimentar de scris, nici cea maimică bucăţică de hârtie, nici carte derugăciuni, nici Biblie, nici cărţi de teo -logie, nici de literatură, nici de şti in -ţe, nimic absolut nimic, nici contact cufamilia, nici pachet, nici contactecu alte camere; nici nu era permissă manifestăm că am şti că mai sîntşi alţii în închisoare”, spune acesta.
În notele de Securitate care i-aufost întocmite ulterior s-a văzut cămotivul pentru care monseniorul afost arestat a fost legat de faptul căera considerat „o piedică în dru mulspre socialism”, un dușman al re -gi mului și coordonat al rezistențeianticomuniste. De altfel, în în chi soa -re, în ciuda bătăilor, episcopul a re -fu zat să renunțe la credință. Cît în căa putut să-și mai păstreze lucidi ta tea,acesta le ținea deținuților cursuri defilosofie și teologie, și făcea planuripentru continuarea mișcărilor de re - formare ale bisericii în momentulîn care avea să iasă din închisoare.„În ciuda tratamentului inuman șichiar diavolesc, el s-a simțit fericitîn cercul episcopilor, frații săi de su - ferință. Se aprecia că el era omul ca -re știa rezolvările pentru anumi teprobleme. Conducerea închisorii are mar cat acest lucru. Ura împo tri valui s-a arătat foarte repede prin cru - zi mile cu care a fost tratat. Nu maiavea chip de om, era bolnav pestemă su ră, părea cadavru am bu lant”,a povestit pr. Johannes Bal the iser.
MoarteaMonseniorul s-a stins pe 10 de -
cem brie 1951. Cînd starea acestuiade sănătate s-a înrăutățit, acesta afost mutat, în noiembrie, într-o ce -lu lă unde a stat în izolare pînă cînda murit. Cu ajutorul unui paznic ca -re le era prieten, ceilalți preoți aure ușit să meargă să mai vorbeascăcu el prin ușa celulei. Din cauzasu fe rin ței sale, nu putea să mă nîn -ce pîi nea și marmelada pe care i-odă deau ca rație așa că, prin in ter -me diul paznicului, le trimitea altoracă rora rația nu le era îndeajuns. Pă -rin tele Rafal Friedrich, cel care a în -
cer cat să îl apere atunci cînd a fostridicat, a fost omul care i-a datultima dezlegare. Măturînd, în fațace lu lei, a șoptit în dreptul ușii „«Egosum Friedrich» (ca eventualii as cul -tă tori să nu înţeleagă). Din interiora răs puns un glas slab: «Moriorfame et siti. Da mihi absolutionem!»(Mor de foame şi de sete! Dă-midezlega rea!).”
BeatificareaLa dosarul de beatificare s-a lu -
crat 18 ani, procedura fiind una foar - te complexă și cu multe elementeteh nice. Între 1997 și 1999 a avutloc un proces la nivelul Diecezei dinIași, în care s-au adunat toate in for -ma țiile despre viața episcopului, in -formații care să dovedească ce fel deviață a dus acesta și că moartea a fostcea a unui martir, în numele cre din -ței. Din 1999 pînă în 2013 dosarul astat la Roma unde s-au făcut ve ri fi -cări suplimentare, iar pe 31 oc tom -brie, papa Francisc a autorizat Con -gregația pentru Cauzele Sfinților săpromulge decretul prin care se re -cu noaște „martiriul slujitorului luiDumnezeu Anton Durcovici”.
Ce înseamnă aceasta?Practic, prin beatificare, episco -
pul este ridicat la rangul de sfînt.Acesta este doar primul pas pentrucanonizare, care presupune că uncreștin catolic „se află în slavacerească”, și este venerat în modpublic în întreaga Biserica din toa -tă lumea, fiind în rînd cu toți sfin -ții. Beatificarea e prima treaptă îndrumul spre canonizare și se atri -bu ie atunci cînd un creștin catoliccare a murit martirizat sau care a„prac ticat toate virtuțile în chip ero -ic”.
Astfel, el este trecut în calen -darul catolic, primind titlul de fe ri -cit, însă doar în comunitatea locală,în dieceză sau în țară, depinzîndde la caz la caz. În România a maiexistat un singur caz de beatificare,monseniorul Vladimir Ghika, iar laliturghia de beatificare organizatăla București, care a avut loc în au -gust anul trecut, au fost prezențiaproximtiv 8.000 de creștini. Anulacesta, pe 17 mai, la Iași, pe sta-dionul municipal, 15.000 de ca t o -lici sînt așteptați la slujbă. Îm pre -ună cu ei, episcopul Anton Dur co -vici va primi recunoștința întregiidie ceze și a întregii țări pentru lup -ta pe care a purtat-o în numele cre -dinței. n
4 LUMEA PE JARNumărul 484 | 12 - 18 mai 2014
Episcopul de Iași, Anton Durcovici,ridicat la cinstea altarelor
Pe 17 mai, la Iași, episcopul Anton Durcovici, care a muritdeclarîndu-și credinţa, în închisoarea din Sighet, va fi ridicat larangul de Fericit. În tribunele stadionului municipal vor fi 15.000
de credincioși catolici din toată ţara, iar în delegaţia oficială va fi șicardinalul Angelo Amato, venit de la Roma. Viaţa episcopului Durcovicia fost zbuciumată, fiind arestat pentru că ar fi „o piedică în drumulspre comunism” și murind după doi ani și jumătate de încarcere încondiţii inumane la închisoarea de deţinuţi politici de la Sighet. Însă,înainte să fie înfometat și să își piardă luciditatea, episcopul ţinealecţii de filosofie și organiza slujbe cu ceilalţi deţinuţi, în ochii căroraa fost un model. Odată ajuns Fericit, Anton Durcovici își găsi locul încalendarele și inimile tuturor catolicilor din România, ca fiind unmartir care și-a dat viaţa pentru credinţă.
de Cătălin HOPULELE | [email protected]
800ministranţi
Acesta va fi trecut în calendar pentru a fi sărbătoritpe 10 decembrie.
Sînt așteptaţi pe stadion, din dieceza din Iași, dar și din ţară sau străinătate
15.000
Pentru cei care vor să vină la Iași, dieceza a pus la dispoziţie untren special, Adjud-Bacău-Roman-Iași, cu bilete mai ieftine.
2.500tineri
200voluntari vor ajuta la organizarea evenimentului
credincioși
Statele Unite finanţează anualîn jur de 1.800 de burse de studiuFulbright pentru studenții și pro -fesorii din străinătate, inclusiv dinRomânia, care vor să obţină o di -plomă de master sau de doctor dela o universitate americană, oferindanual mai bine de 1,3 milioane dedolari în acest scop. Aceștia auposibilitatea de a preda sau studiaîn universitățile americane, în
funcție de programul pentru careau aplicat.
„Aceste burse au fost cele maiimportante burse înainte de ’89 șierau singura posibilitate de a vedeacare este mersul într-un anumitdomeniu. În lumea academică estefoarte important contactul cu cer -ce tători străini și cu specialiști stră -ini pentru a nu te plafona și pentrua veni cu viziuni noi. Odată cu apa -riția burselor europene s-a pututobserva o scădere a interesuluipentru bursele Fulbright, însă astapentru că era mai comod să călă -torești în spațiul european”, a de -clarat prof. univ. dr. Vasile Ișan,rec torul Universității „AlexandruIoan Cuza” din Iași (UAIC)
Fulbright pentru toatedomeniile
Bursele de studiu sînt acordateîn aproape toate domeniile, in -clusiv artele vizuale, ştiinţele natu -rii, matematică, inginerie şi tehno -logie, excepţie făcînd medicina.Aceste burse de studiu sînt acor da -te studenţilor din Africa, Estul Asi -
ei şi Pacific, Europa şi Eurasia, dinOrientul Mijllociu şi Africa deNord, restul Americii şi din Sudulşi Centrul Asiei, termenul limităpentru aplicații variind între lunilefebruarie - octombrie pentru anuluniversitar următor. Dosarele decandidatură trebuie să conținădiploma de licență, masterat saudoctorat, în funcție de programulales și trei scrisori de recomandare,
fiind necesare și cunoștințe delimba engleză.
„Întreaga procedură de selecțieeste una extrem de simplă și logică.În funcție de tipul candidaturii e -xistă o perioadă de depunere adosarelor. Acestea sînt evaluate despecialiști în domeniu – de regulăFulbright alumni din țară saustrăinătate. La mai puțin de douăluni de la încheierea perioadei dedepunere a candidaturilor, cei se -lec tați participă la un interviu lasediul Comisiei Fulbright din Bu -cu rești. Acolo, aceștia trebuie să îșisusțină candidatura, să explicenecesitatea formulării și modul încare experiența căpătată va aveaimpact asupra societății româ -nești”, a explicat asist. univ. dr.Andrei Ștefancu de la Facultatea deConstrucții și Instalații a Univer si -tății Tehnice „Gheorghe Asachi”din Iași.
Criteriile de selecție diferă, în -să, în funcție de țara de proveni -ență a candidatului. În programsînt incluse 155 de state de pe Glob.În România, care participă la acesteschimburi bilaterale din 1960,
selecția candidaților a fost ges tio -nată pînă în 1993 de AmbasadaSUA la București, iar din 1993 a fostînființată Comisia Fulbright Ro -mâno-Americană. Aceasta hotă răș -te cine va primi burse de studiu șicercetare în universități din SUA șicare cetățeni americani vor bene -ficia burse de studiu și cercetare înuniversitățile din România.
Alocaţie familială pentruprofesorii români
Fulbright oferă cinci tipuri deburse, care acoperă costul unui anacademic, transportul interna țio -nal, asigurarea medicală și o alo -cație pentru cărți și materiale edu -caționale. Unul dintre programeeste Fulbright Student Award, des -tinat studenților, care se desfășoarăpe parcursul unui an. În cadrulacestuia sînt acordate burse pentrustudii de masterat sau cercetare launiversități din Statele Unite aleAmericii. Bursele vizează toatedomeniile educaționale exceptândmedicina clinică și se adreseazăstudenților în an terminal, absol -venților, masteranzilor, docto ran -zilor și cercetătorilor români.
„Ocazia de a intra în contact cumediul academic și cu societateaamericană a fost bulversantă pen-tru mine. Mi-a schimbat semni fi -cativ și ireversibil sistemul de va -lori, și nu mă refer aici doar latemele de cercetare, ci și la modulde lucru, la interacțiunea dintre co -legi, la relația student – profesorsau la conduita academică. Întrea-ga filozofie a sistemului american,percepută la nivel personal, sebazează în primul rînd pe foartemultă muncă, pe corectitudine șipe disponibilitatea și dorința con -tinuă de a te îmbunătăți. Cred căbursa Fulbright marchează începu -tul maturității mele din punct devedere profesional”, a declaratasist. univ. dr. Andrei Ștefancu.
Profesorii, în schimb, pot optapentru programul Fulbright SeniorAward, care se adresează cerce tă -torilor și profesioniștilor din me -diul public și privat din România,cu diplomă de doctorat sau echiva-lent al acesteia, care doresc un sta -giu de cercetare și predare la uni -versități din SUA. Acestea pot fi deminimum trei luni şi maximumșase luni, posesorul bursei primindși o primă de instalare, iar în cazulîn care bursierul va fi însoțit defamilie, cel puțin 80% din perioadastagiului Fulbright acesta va bene -ficia şi de o alocație pentru familie.Ca și în cazul Fulbright Student A -ward, bursa acoperă toate domeni-ile de studiu, exceptînd medicinaclinică. „Au fost plecați cu aceastăbursă foarte mulți profesori de laUniversitatea «Alexandru Ioan Cu -za» din Iași și aceștia formează o
comunitate importantă a univer si -tății noastre. Noi avem tendința sătrăim într-un sistem închis și deaceea este foarte important să neconsultăm cu omologi din străină -tate, iar la întoarcere s-a văzut căaceștia au împrumutat din stilul di -namic de predare american șievaluarea obiectivă pe care o auaceștia”, a mai adăugat rectorulUAIC.
Hubert H. Humphrey Fellow -ship reprezintă un alt tip de burse,care se adresează celor interesați dedomeniul economic și de admi -nistrare a afacerilor. Mai sînt, de a -se menea, și bursele FulbrightScholar-in-Residence și SummerInstitutes for European Leaders,
care însă nu sînt burse integrale.Pe lîngă acestea, Fulbright oferă
burse de studii și dezvoltare pro -fesională și studenților americani,aceștia avînd posibilitatea de apleca într-una din cele 155 de țăripartenere ale programului.
Anna Sherod din Los Angeles,acum lector Fulbright în vizită laUniversitatea București, unde pre -dă un curs de etică globală și-aîmpărtășit experiența sa în Româ -nia pe un grup de discuții destinatstudenților străini din România.„Am avut noroc să merg doar lașcoli private întreaga viață, de la oșcoală cu o singură încăpere dinTsuchiura, Japonia, la Liceul Lute -ran din California, pînă la Univer -sitatea Pepperdine. Am fost bine -cu vîntată să fac parte din două cul-turi diferite o mare parte din viațamea – copilăria în Japonia și tine -
rețea în Statele Unite. Am învățatlecții diferite din fiecare mediu încare am trăit, dar cel mai impor-tant, am asimilat diversitatea expe -rienței umane și sînt dornică săexplorez şi alte perspective asupralumii. Îmi place să interacţionez şisă descopăr noi dimensiuni inter -cul turale, lucru pe care vă sfătuiescsă îl faceți și voi”, a declarat aceas-ta.
Programul Fulbright este unuldintre cele mai prestigioase prog -rame de schimburi culturale, ști -ințifice și educaționale desfă șuratde Statele Unite ale Americii înîntreaga lume, demarat în 1946, iarpe teritoriul României 14 ani maitîrziu. n
Numărul 484 | 12 - 18 mai 2014
Cercet\torii din toate col]urile lumii î[i fac drum c\tre Statele Unite ale Americii
Înainte de 1989, singurelemodalităţi de schimb academicale profesorilor și cercetătorilor
din România le-au reprezentatbursele Fulbright, printre puţineleacceptate de către stat. Cu o isto-rie de 54 de ani pe teritoriul ţăriinoastre, programul iniţiat acum 68de ani de Statele Unite aleAmericii și-a păstrat importanţa șivaloarea academică pînă în ziua deastăzi. În prezent, se pot înscriestudenţi și profesori din cele 155de state partenere, din domeniiprecum artele vizuale, ştiinţelenaturii, matematică, inginerie şitehnologie, excepţie făcînd doarmedicina. Celor acceptaţi li secere doar dorinţa de a studia și dea împărtăși cu ceilalţi cunoștinţelepe care le au. Anual sînt acordate aproape 2000 de burse persoanelor de pe toate continentele.
de Andrei MIHAI | [email protected]
Pentru bursele Fulbright pot aplica atît studenţii care vor să obţină o diplomă de master saude doctor, cît și profesorii care vor să predea într-o universitate din Statele Unite.
5HONORIS FĂRĂ CAUSA
Bursele de studiu sînt acordate în aproapetoate domeniile, inclusiv artele vizuale,ştiinţele naturii, matematică, inginerie şitehnologie, excepţie făcînd medicina.
În program se pot înscrie studenţii din Africa,Estul Asiei şi Pacific, Europa şi Eurasia, dinOrientul Mijllociu şi Africa de Nord, restulAmericii şi din Sudul şi Centrul Asiei.
6PASTILA DE DUPĂ
Pe 9 Mai, mai multe instituţii europene și-au deschisporţile cetăţenilor din statele membre. În aceeașizi, în fiecare dintre cele 28 de ţări ale Uniunii
Europene s-au organizat evenimente și serbări deamploare. Însă, festivismul de anul acesta al lui 9 Mai afost răscolit de evenimentele din Ucraina care-l pun pePutin în faţa uniunii. Acum, mai mult ca niciodată, Rusiaseamănă perfect cu hărţile amuzante care circulă peInternet. Un porc umflat, cu rîtul în pămînt, gata sărăscolească teritoriile din jur și astfel să zdruncine„Unitatea în Diversitate” apărută încă din 1953.
De Ziua Europei, eu i-așcum păra continentului pe carem-am trezit o turbincă uriașă încare să încapă Putin și toți a co -li ții săi. M-aș tăvăli de rîs să-ivăd pe jumulitorii oa me ni lorne vi no va ți prinși într-un sacstrîns la gu ră, în care să pri -mească aer cu por ția și astadoar atunci cînd s-ar tăvăli dedu rere și-ar striga în gu ra mare„nu mai pot, nu mai fac, dați-nedrumul și ple căm în lu meanoas tră fără s-o mai a mă rîm pe-a voastră".
Ar fi măcar o drep tatesimbolică pen tru cei că ro ra le-au fost călcate, vi o la te și su -grumate te ri toriile, ță ri le, ora șe -le, ca se le și fa miliile. Cînd bu ni -
că-mea îmi povestea, în va can țe le pe care mi le pe treceam la ea, cummilitarii ruși au năvălit în sat, în curtea părinților săi și în casa lor, abiamai puteam respira. Mă furnica pe șira spinării de fi ecare dată cînd îiimita pe ruși. „Babușca, fete, fetele unde sînt?" îi sp uneau ne mi loșiistrăbunicii-mele în timp ce ea îi mințea tremurînd că nu are. Fetele înschimb stăteau pitite într-un oboloc vechi în șandrama.
Ru șii intrau și a colo să verifice, însă se mulțumeau cu plăcintelegăsite pe sub niște zdren țe, special „ascunse" de bătrîna care-și ocroteafetele cu pre țul vie ții. Alte tinere însă nu scăpau și terminau violate cade săl ba tici. Po veș ti le bunicii mele se petreceau acum 60 de ani. Azi rușiisînt și mai în se ta ți de sînge. Rup capete, incendiază probe și provoacăhaos. De Ziua E u ropei, Ucraina și-a numărat rănile peste care marecomunitate con ti nen tală a pus pansamente subțiri. Odinioară, erijîndu-se în ocrotitorul lu mii ortodoxe, Rusia a ținut în chingile sale Europa deEst mai bine de pa tru decenii. Acum îngerul căzut la începutul anilor '90vrea iar să-și re deschidă aripile și să se înalțe spre cer. Și noi, europenii,nu strigăm la uni son: „Pașol, na turbinca, Rusia!", pentru ca Putin și cutoți ai lui să vadă iadul pe pămînt. n
Salut, numele meu este Ro mâ -nia. Sînt o țară frumoasă, tînără,scăl dată de rîuri și fluvii nă pras ni -ce, adăpostită de munți falnici, îm -bră cată de codri răcoroși și pămîntmă nos. Păcat de oamenii care-miră pun pădurile și-mi otrăvesc iz -voa rele, dar nu fățărnicia lor îmirăs coală, astăzi, simțurile. De 9mai, mă simt ca într-un bordel. Defapt, dacă stau și mă gîndesc, toatăvia ța am fost așa. „Poarta de in tra -re în Europa“, mi se spunea atuncicînd pămînturile-mi erau îm păr -țite și asuprite de turci, tătari și ța-ri. Dinspre vest îmi ziceau să fiupu ternică, dar trăgeau toți din toa-
te părțile de mine, unii să mă tă-vă lească, alții să fiu tăvălită, doarca să nu ajungă tăvălugul la ei.
Astăzi, sînt frontiera... Nu.Cen tura Europei. Și a Uniunii, și acon tinentului, și a NATO. După ces-a năpustit peste Ucraina, Rusiase a pro pie de mine, dar toată lu -mea spune că ea, de fapt, bate lapoar ta Europei. Și da, fie că seapro pie de Chișinău, Tiraspol sauCer năuți, di plomația, relațiile ex -ter ne și îm păr țeala oamenilor mi-ein di fe ren tă. Se apropie, de fapt, demi ne.
Așa că sînt pusă din nou, cumam fost de pe vremea cnezatelor,
la tampon. Stau pe centură și cla -xo nează tiriștii la mine, iar peștiîmi sînt țări prea departe ca să lepese cu adevărat ce s-ar putea în -tîm pla cu munții, rîurile și codriimei. Iar pe pămîntu-mi se nașteun alt bordel. Unul în care oa me -nii strigă Europa, aleșii strigă Ro -mâ nia și toți se uită pe sub preș laRusia. Mă tem că unitatea-mi fra -gilă, care n-a strîns încă un secol, epe cale să fie năruită, și eu nu măpot opune. Aș vrea să mă scufundca Atlantida. Păcat de oameniicare-mi răpun pădurile și-mi o tră -vesc izvoarele. N-am cum să-i lasși să nu-i iau cu mine. n
După ce s-anăpustit peste
Ucraina, Rusia sea pro pie de mine,dar toată lu measpu ne că ea, de
fapt, bate lapoar ta Eu ro pe i .Și da, fie că se
apro pie de Chi și -nău, Tiraspol sauCer nă uţi, di plo -ma ţia, relaţiile
ex ter ne și îm păr -ţeala oa me ni lor
mi-e in di fe ren tă.
Cu P. în turbincăde Iulia CIUHU |[email protected]
În colțul din dreapta, Sergeyrîn jește ca un vulpoi și face dinochi, în timp ce arbitrul îi pro nun -ță numele și K.O-urile. De cealaltăparte a arenei, Aleksandr priveșteîn pămînt și-și mestecă în gînd a -min tirile în care îi apare chipul ad -ver sarului. Au gust de venin și izde cianură. S-a mai luptat cu el a -cum cîțiva ani într-un meci pe careA leksandr l-a cîștigat. Nu a fost olup tă de la egal la egal, pînă atun-ci Sergey conducea în clasamente,iar croșeul lui era nemilos cu toțicei care ajungeau să-l privească înochi, în ring. A fost mereu arogant,im pulsiv și orgolios. De puține oria cunoscut înfrîngeri și, atunci cîndcoroana îi era luată, se asi gu ra căva avea ocazia să-și ia re van șa.
După meciul de-atunci dintrecei doi, lui Aleksandr i-a trebuitmult timp să își revină. A intrat înstrîn soarea adversarului pînă a pro -a pe a rămas fără suflare, dar a reu -șit să îl pună la pămînt. Acum nuștie dacă va mai reuși. Cînd ca u t ă
răzbunare, Sergey luptă ca un leuîmpotriva unei haite întregi. Înminte are doar centura în vin gă to -ru lui și se agață de ea cu pumniiîn cleștați, care țîșnesc precum o iz -bi tură de tun.
Nu are remușcări, nu ascultăde nimeni, îi sfidează pe toți șitrișează. Îl vede pe Ale k sandr cape-un subordonat care a îndrăznitsă se răzvrătească îm po tri va lui,așa că trebuie pus la zid. Doararbitrul îl poate opri să nu-l do -boare de tot, căci Sergey nu ținecont de reguli.
Lui Aleksandr nu îi e neapăratteamă, nu știe exact cum s-o nu -meas că. Simte în tîmple un țiuit caun ecou al celor pe care adversaruli-a pus la pămînt, de parcă i-arstriga că nu are nici o șansă, cămereu iese învingător. Începemeciul. Arbitrul le lasă cale liberă,prima lovitură a primit-o, se ri di -că, ripostează, simte un tun în plex,se prăbușește. Știa doar că Sergeymereu iese învingător. n
Revan[\ f\r\ drept la replic\de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]
Pe centura Europei, f\r\ boli venericede Cătălin HOPULELE | [email protected]
Rusia vrea război, însă nu-și dorește să fie cu nos -cu tă drept puterea care a strigat „foc!". Se joacă, înschimb, cu chibriturile și atunci provoacă cîte o tra -ge die. Tot mai multe detalii încep să iasă la suprafațădin incendiul petrecut acum două săptămîni în O de -ssa, în care peste 40 de oameni și-au pierdut viața.Flă cările au izbucnit în interiorul Casei Sindicatelor,unde oamenii disperați încercau să coboare pe cordoa -ne improvizate din haine, sau să sară pe schelele a -du se în apropierea clădirii de către cei de afară. Nu afost un accident, însă nici acum nu se știe sigur cineeste vinovat.
Din primele știri și rapoarte reiese că pe 2 mai, întim pul unei manifestări pașnice a naționaliștilor u -cra ineni, un grup de militanți pro-ruși au deschis fo -cul asupra acestora și au ucis patru persoane. Maiapoi, ca să se răzbune, zeci de partizani ucraineni dedreapta i-au încolțit pe pro-ruși în Casa Sindicatelordu pă ce mai întîi le-au incendiat una dintre tabere.
Re acțiile au fost dintre cele mai diverse. Rusia s-a de -cla rat „indignată” de aceste violențe și a arătat cu de -ge tul autoritățile pro-occidentale. Pro-rușii in cen di a țierau „neînarmați și fără apărare”, spune presa mos -co vită.
Totuși, „The Economist” își pune mai multe în tre -bări care rămîn fără răspuns. Printre acestea, de undeau apărut cocktail-urile molotov cu care cele două ta -be re s-au războit, de ce au ales pro-rușii să intre înCasa Sindicatelor de unde au continuat să tragă cuarma sau de ce aceștia din urmă nu au încercat săsca pe din clădire odată ce în interior izbucnise in cen -diul. Explicații nu se găsesc nici pentru pozele de du -pă incendiu în care se regăsesc persoane incineratedoar în zona capului și a umerilor, restul corpului șial hainelor fiind intacte. Și nici pentru civilii e xe -cutați cu arma sau cu gîturile rupte „profesionist”.
În tot acest timp, UE asistă mută la ce se întîmplăîn propria-i curte, iar singura putere care se face a u -zi tă mai bine pe fundal este SUA. Așă că poate în cî -te va luni nu vom mai vorbi de Europa, ci de „Eu ru -sia”. n
Fetiţa cu chibrituri dă foc Ucraineide Iulian BÎRZOI| [email protected]
„
Numărul 484| 12 - 18 mai 2014
De Ziua Europei,Rusia bate la ușă
71001 DE CHIPURI
Naveti[tii î[i tîrîie zilnic n\duful pe acelea[i [inePentru o pîine cinstită, muncitorii se trezesc cu noaptea în c
După ce urcă în tren, cei mai flămînzi scot merindele pe banchetă.
Pe oamenii din trenurile care circulăpe distanţe scurte îi leagă un trecutîmpreună. Unii dintre ei se știu de o
viaţă, alţii au intrat în echipă doar decîteva săptămîni, dar deja se simtnavetiști sadea. Dimineaţa sînt tăcuţi,abia așteaptă să ajungă la muncă fără săîntîrzie și din cînd în cînd aruncă privireapeste ceas. După-amiaza, cînd se terminăprogramul, navetiștii sînt ca niște gîștigălăgioase. Își aduc aminte ce-a făcutvecinul ieri, se miră de alegerile vesti-mentare ale oamenilor care trec pecoridor și de cele mai multe ori spargseminţe și beau bere. Oamenii care vinde pe șantier după o zi întreagă de spartbetoane au chef de glume. Nu se mainecăjesc din cauza hainelor mozolite, cise așteaptă tăcuţi sau gălăgioși să ajungăacasă.
La etaj, pe partea dreapta, loculde la geam e al meu. Roxana, Iu li a -na, Andreea, Bogdan sau Răzvanmai știu că scaunul meu trebuie săfie neapărat în sensul de mers, pen -tru că altfel o să mă panichez că a -jun g la Vaslui în loc să cobor la Paș -ca ni, sau că mă duc la Suceava, de șiam bilet pentru Iași. Vinerea, cîndmerg acasă, este imposibil să numă întîlnesc cu unul dintre ei pen trucă în cele două vagoane sînt numaio sută de locuri la etaj, iar noi toțipre ferăm să ne hlizim la înă l ți me.Noi, plus alte cîteva sute de mun ci -to ri, elevi, studenți și cer șe to ri carela ora patru după-amiaza își în che -ie programul de lucru în o ra ș și seîntorc acasă, în satele de lîn gă Iași.
„Ia și întinde aici în muștar pa -ri zerul. Sau poate vrei o ceapă?”,spune tare Lămâița, mai întîi so țu -lui, apoi băiatului, pe urmă ne po -tu lui și după prietenelor așezate pelo curile de vizavi. Țiganii, care orsă coboare în vreo jumătate de oraîn Budăi, mușcă toți din bucata rîn -ce dă de carne la kilogram și rîdzgo motos de ce se mai aude în sat.Cu tare a fost prins cu vecina în patși atunci soțul încornorat i-a movato chiul, altul a împrumutat de la Li căa lu' Cană vreo 300 de Euro și aple cat miercurea trecută în Italia, lafrații săi. Familia Lămâiței chi co -teș te pe seama sătenilor din Budăi,dar și restul călătorilor zîmbește pesub mustăți cînd aude cîte ceva trăs -nit. Totuși, echipa de patru mun -citori care fac interioare pentru ofirmă de construcții din oraș estede neclintit de la șeptica. Se opresc
nu mai cînd termină un rînd de jocși atunci scot de sub scaun un pa -har de plastic de 250 de ml pe care îlumple ochi cu bere Bucegi. De pa -tru ori, paharul trece din mînă înmî nă și este dat peste cap. Pe urmă,băr bații revin la joc, își mai înjurășe ful cînd își amintesc ce le-a făcutsă ptămîna trecută sau fluieră ca lastî nă cînd trece pe coridon cîte o ti -ne rică cu pantaloni mulați.
Fetele sînt luate la ochi și de unnaș bătrîior care după ce com pos -tea ză biletul mai trece de zece oripe la ele ca să le întrebe dacă îl au.„L-ați compostat mai devreme",spu ne Andreea, iar el continuă cuși canele. "Nu-mi amintesc să vă ficon trolat. Aș fi ținut minte ochiidu mneavostră cu siguranță”, răs -pun de moșul, verificînd iar biletulși apoi strîmbîndu-și fața ca și cumar cocheta pe ascuns cu colegamea. „M-ai bine i-ar face moarteacu ochiul la hodorog”, își varsă nă -dă ful studenta, pîndindu-l pînă înca pătul vagonului, să vadă dacă nucumva mai deranjează vreo dom -ni șoară. Mai departe, însă, nașulnu are succes la tinerele și-l înhățăun bețiv pus pe scandal care maică-l ia la pumni pentru că-i cere le -gi timația de călătorie. Dar trenulintră în Tîrgu Frumos, cetățeanultur mentat coboară și odată cu el în -treg vagonul se eliberează de-o po -va ră grea. Sus, rămîn doar stu den -ții și elevii din zona Pașcaniului ca res-au aciuat cu toții la etaj. De acolo,cei care au coborît se văd deodată,mici, mici, mici. n
Personal, prefercălătorii care dormIulia CIUHU | [email protected]
În trenul Iași-Dorohoi, de la o -ra 16.45, poți găsi loc pe un scaundo ar dacă ajungi din timp și-ți faciloc cu coatele printre mulțimea ca -re se adună buluc la ușă. Sau da cănu-ți pasă că te murdărești li pin -du-te de hainele șantieriștilor ca rese întorc acasă plini de var, pra f șivopsea. Cu fețele obosite, mun ci -to rii abia își tîrîie bocancii rupțiiar ochii le sticlesc. Au grijă de as -ta barmanii de la cele cîteva crîș -me din gară și vînzătoarele de lachio ș curile cu bere.
Nici dacă ai reușit să urci întren nu e sigur că prinzi vreun loc.Fie care echipă își are locul ei, fie -ca re grup are un anumit tabiet șinu ezită să salte pe nimeni de pesca un, dacă acesta a încălcat teri -to riul. Cea mai veche formație deșan tieriști stă în primul vagon, înlo cul în care scaunele sînt puse fa -ță în față. Acolo pot juca cărți șinici nu sînt foarte mulți care să lede ranjeze jocul. Nea Costică e res -pon sabil cu rezervarea locurilor.Mi cuț de statură, gras și mereu ro -șu în obraji, sparge semințe con ti -nu u, aruncîndu-le din gură cuefect, ca Mărgelatul. Este din Hlip -iceni și seara îl mai aduce acasă cucă ruța moș Vasile, bunicul meu,ca re vine adesea înaintea na ve tiș -tilor la gară. Costică face navetazi lnic, trezindu-se la cinci di mi -nea ța, și ajunge acasă după 18.00.S-a obișnuit așa, „că e mai binelîn gă copii și nevastă decît să în -gheț printr-o baracă de tablă”, îispu ne el bunelului Vasile cîndacesta îi plîngea de milă.
În urma lui Costică vine deobicei un bărbat arțăgos, mereune bărbierit, murdar de ulei și va -
se lină. Coboară la Halta Iacobeniși face parte din echipa de jucătoricare se strînge mereu în primulva gon, înarmați cu semințe și berela PET. „Haide ăi, pune masa”, serăs tește unul dintre ei la cel mai tî -năr care se ridică sprințar și așazădo uă genți una lîngă alta peste ul -ti mul număr din Libertatea. NeaCos tică scoate atunci cărțile vechiși unsuroase și le împarte tăcut șiatent. Între jocuri se plimbă din
mî nă în mînă paharele cu bere șise dau drumul glumelor și bancu -ri lor deocheate.
În fiecare gară prin care trecetre nul, acesta își mai scutură dinpa sagerii ascunși în trupul de me -tal, ca un cîine lung ce încearcă săscape de purici. Din opt, numărulju cătorilor tot scade pînă la Hli pi -ceni. Nea Costică e ultimul careco boară agale pe scările din fier.Se uită atent în stînga și-n drea p ta,poate găsește vreo ocazie. Pînă încapătul satului mai are de mers! n
Salopetele se pun la mas\de Andrei MIHAI | [email protected]
Numărul 484 | 12 -18 mai 2014
E 07.00 dimineața, iar Andrei, unbăr bat de vreo 50 de ani, tocmaicoboară din trenul care vine de laCluj în gara prin cipală din Iași.Albastrul ac ce le ra tului de Galați îisare în ochi re pe de și se îndreaptăspre el, dar mai are de așteptat o orăpînă la plecare. Nu l-ar deranja oplim bare, pentru că ju mă tate deviață a fost handbalist de per for man -ță, dar oboaseala îl ține pi ro nit înscau nul colorat. Însă din lipsă de ba -
ni, bărbatul a lăsat mingea într-uncot lon și s-a apucat de condus TIR-uri pe rute internaționale. Îm bră catlejer, într-un trening negru, An dreiîncepe o discuție cu con tro lo rul, iarapoi își scoate o sticlă micuță dewhisky și își drege glasul. „Sînt șo ferde 35 de ani și acesta a fost visul meudintotdeauna. Acum lucrez în Da -nemarca, dar am fost și prin Fran ța șiBelgia”. Trenul urlă și tremurănervos, iar fostul handbalist își tîrîie
gea mantanul mare, de un verdesma raldiu, pînă la locul pe care i-lindică numărul de pe bilet.
Andrei nu stă mult timp în loculrezervat și se duce cu tot cu bagaj învagonul alăturat, unde aproape toatescaunele sînt goale. Pare că vrea să îșitrateze oboseala în liniște. Își desfaceo doză de Fanta și privește lung din-colo de geam, gînditor. Se simte sin -gur printre străini. Chiar dacă are unsa lariu acceptabil, se teme că nu vaavea pensie deoarece firma la care
lucrează își tot schimbă numele de laan la an, ca să scape de taxe. Are treicopii, doi în Germania la muncă și u -nul la liceu, în Galați, iar soția estecas nică. „Ne iubim cînd ne întînim,dar iubirea noastră este platonică, a -mi cală pentru că ne întîlnim destulrar. Măcar nu avem cum să cădem înmo notonie”.
Bărbatul detestă cel mai mult pelu me sigurătatea. O consideră ceamai grea boală a omului. „Ar fi tre -buit să vin în țară în iulie, dar am a -vut un accident și trebuie să îmi punu mărul în ghips. Am deschis capaculde pe capota cabinei și a căzut o bu -
cată de metal peste mine”. Din cauzaasta și-a luat și două săptămîni decon cediu, pentru ca să-și mai vadăprie tenii și să se relaxeze într-o barcă,la pescuit.
„Viața e o hartă. Trebuie să îți sta -bi lești țeluri cît mai înalte, să agăți înNordul ei scopul și să te străduieștisă ajungi la el. Nu există scuze, dacăvrei cu adevărat, reușești”, îmi spuneîn timp ce îmi desenează cu degetulpe geam o hartă imaginară. Dar tre -nul care oprește îi deviază mișcareade getului, însă nu și gîndurile carezboară spre casă, adică spre orașulpe care Dunărea îl mărginește. n
Ana-Maria BUCUR | [email protected]
DIN POLUL OPUSHarta lui Andrei îl așteaptă în Danemarca
MICROFONUL
În 25 de ani, România a fo popor de oameni care au
Interviu cu profesorul universitar Mihai Răzvan Ungureanu, președintele part
Mai păstrați legătura cu academicianulAlexandru Zub?
Nu atît de consistent pe cît mi-așdori eu. Vin rar în Iași și, dacă vin, staufoarte puțin; l-am vizitat în urmă cuceva vreme la Academie, la FilalaAcademiei din Iași, și îi împărtășescprofund regretul pe care îl are față defelul în care suferă astăzi Institutul deIstorie „A.D. Xenopol”. Mi-aș fi dorit săpot face mai mult, și ca prim-mi nis truși după, în Opoziție fiind, dar o partedin responsabilitate trebuie căutată înprimul și în primul rînd la forurile di -riguitoare ale Academiei Române șieste într-adevăr trist că nu s-a găsit osoluție pentru a asigura celui maipres tigios institut de cercetare isto r i -că din afara capitalei României, în afa -ra institutului Iorga, sediul pe care îlmerită.
Asta voiam să vă întreb. Ați fostapropiat și de Facultatea de Istorie, și deUniversitatea „Cuza” și, implicit, de in-stitut.
Eu am să fac ceea ce îmi stă mie înputință, am de gînd să declanșez ocam panie legată de Institut. E puțin,dar voi relua demersurile față de Aca -demia Română și, dacă va fi cazul, voipune accent politic pe această ches tiu -ne, dar după ce va trece campania deeuroparlamentare.
Mă văd de fiecare dată cîndpot cu colegii din fostatrupă de rock
Ați mai reușit să cîntați Beatles la onuntă?
Astea sînt poveștile începutuluimeu de adolescență. Nu, n-am maicîntat de mult în asemenea situații.
Dar ați mai păstrat legătura cu foștiicolegi de trupă de rock?
Da, sîntem buni prieteni. Unul din -tre noi, Radu Țepordei, medic stoma -to log, din păcate a plecat în Franța șis-a stabilit acolo. Un altul cel care cîn -ta la chitară solo, Mugurel Topolicea -nu, are familia la Dărmănești, județulBacău, și sîntem în continuare foartebuni prieteni. Și ne vedem de fiecaredată cînd se poate.
Eu nu confund patriotismulcu lacrimile care se varsă lasărbătorile naționale
Considerați că este suficient ca opersoană să reprezinte interesele țăriipentru a se numi patriot sau trebuie sărezoneze oarecum și cu acestea?
Nu. Patriotismul trebuie căutat alt -undeva. Definiția cea mai simplă careîmi vine acum în minte este să aibăconștiința lucrului bine făcut. Dacăești un bun practician în profesia ta, fiecă ești profesor, medic, fermier saumun citor, înseamnă că ești patriot. Deaici pornim de fapt. Eu nu confund pa-triotismul cu lacrimile de patrio tismcare se varsă la sărbătorile națio nale,dar patriotismul, dincolo de emo ție,
este și faptă. Îți aperi țara și îți slu jeștinațiunea în momentul în care ești de-cent, ești corect, ești cinstit, pro -fesionist bun și generos în acelașitimp.
Ați spus și acum la conferință că în mo-mentul în care ați semnat tratatul deaderarare la UE ați plîns.
Am avut lacrimi în ochi și nu as -cund acest lucru. Mi-a fost dat să punsemnătura pe tratatul de aderare înnu mele a peste 20 de milioane de ro -mâni, dar poate și în numele gene ra -ți ilor care au sperat și speră încon ti nuare că România are dreptul lao via ță liniștită și prosperă, iar Uni-unea Europeană este garanția acestuifapt.
A fost deci vorba de un sentiment de pa-triotism sau de emoția împlinirii unuidemers?
Da, putem să spunem că a fost unreflex al patriotismului inerent, dares te în egală măsură și bucuria că s-aîntîmplat așa ceva.
Ați împrumutat patriotismul de labunicul din partea tatălui?
A luptat în război, a fost un omdecorat, a fost un erou. Învățător dinnordul Moldovei și fiu de preot, a fostun om care și-a vărsat sîngele pen truțară, a murit în munții Slovaciei, înTatra, în 1945. Un om care, sub steagulpatriei, a ajuns pînă la Don, s-a întorsîn țară și apoi și-a găsit sfîrșitul într-un asalt în munți. A fost decorat post-mortem de Cehos lo va cia cu cea maiînaltă decorație de război, Ro mâ nia i-a refuzat însă decorația pe care gener-alul comandant al corpului de armatăunde bunicul meu slujea ca șef al unuipluton de mitraliere o propusese.Petru Groza nu a vrut, dar era firesc,motivația fiind aceea că a luptat îm-potriva Uniunii Sovietice. Și, într-adevăr, a luptat împotriva Uniu nii.De altfel, tatăl său, stră bu ni cul meu,are un monument la Dră gu șeni, înjudețul Botoșani, luptînd în primulRăzboi Mondial și dîndu-și viațaacolo. Și pe monumentul din Dră gu -șeni figurează în fruntea listei a celorcare și-au pierdut viața pe fron tul în -tregirii naționale.
Am cunoscut mulți românicare nu mai au încredere înnimeni
Ați regretat vreodată că ați intrat înpolitică? Pînă la urmă, după formareaintelectuală și profesională puteați con-tinua în învățămînt, în cercetarea din is-torie sau puteați continua ca director alServiciului de Informații Externe. Darapoi ați intrat în PNL, din care ați ieșitși acum sînteți iar într-o formațiunepolitică.
A, doar dacă o gîndim ca o po li ti -că de partid. Nu politica mare, că alt-minteri în toate celelalte poziții amservit politica interesului național. Darnu, nu am regretat, e o zestre de ex pe -riență socială pe care o capeți, nu amfăcut-o în niciun fel căutînd un be -
neficiu personal din aceasta. Iar fap tulcă, astăzi, pe seama unui partid cumeste Forța Civică, care este un partidnou, bat țara în lung și lat întîlnin -du-mă cu oamenii, chiar îmi dă sensși face extrem de motivant efortul.Sînt 150.000 de kilometri pe care i-ambătut în țară din martie anul trecutpînă în aprilie anul acesta întîlnindu-mă cu oamenii. Eu cred că asta în -seam nă de fapt politică. Să înțelegi ce
așteaptă, ce doresc și apoi să încercicu forțele tale să dai răspunsul buncare să așeze lucrurile pe direcția po -tri vită. Deci nu regret în niciun fel.
Și în această călătorie ce ați observat laromâni în ceea ce privește încrederea pecare o au în oamenii pe care îi conduc. Elimpede în toate sondajele care ni searată, sub orice formă, chiar dacă cifrelediferă, că încredere în clasa politică, in-diferent de partid și indiferent dereprezentant, este scăzută.
Așa este, da.
Ați găsit acel electorat nehotărît pe caretoată lumea spune că partidele miciîncearcă să-l acceseze acum la alegeri?I-ați întîlnit pe acei oameni care nu maiau încredere în nimeni?
Am întîlnit foarte mulți oamenicare nu mai au încredere în nimeni.Dar m-am bucurat în egală măsură cămarea majoritate care mi-au spus cănu mai au încredere în nimeni săadauge că mai au încredere în mine.Pe diferite motive. Unii aducîndu-șiaminte de mine ca ministru de Ex ter -ne, alții aducîndu-și aminte de Gu ver -nul pe care l-am condus, alții pur șisimplu simpatizînd un om care vineîn politică pentru a da, nu pentru alua, pentru a construi, nu pentru a dă -rîma. Am cunoscut foarte mulți ase -me nea români. Ce este trist însă e căceilalți oameni politici conștienti zea -ză faptul că românii nu mai au în cre -de re în ei, drept pentru care nu iesprin tre oameni, le e frică, vine cineva,îi ia de guler, îi întreabă, îi ceartă. Numi s-a întîmplat așa ceva, dimpotrivă,am văzut un licăr de speranță și vreausă-l cresc cît pot de mult, dar respon-sabilitatea este foarte mare.
Vă întreb asta pentru că din pozitițiadumneavoastră, a unui om care a ges-tionat fluxul de informații în cazul maimultor funcții pe care le-ați ocupat, ațiajuns acum într-o poziție în care nu vătemeți că știți prea multe lucruri pe carenu puteți să le spuneți oamenilor?
Nu, nu ai de ce să te temi în mo -men tul în care știi lucruri, dim po tri -vă, cu cît știi mai mult cu atît înțelegimai bine. Și poți să înțelegi ce este la
Mihai Răzvan Ungureanu și-a legat Iașul deADN. Și pentru vremea în care a făcut facul-tatea aici, și pentru oamenii pe care i-a
lăsat în urmă cînd a plecat la București. Acum,multe dintre amintirile sale au rămas „povești aleadolescenței”, vorbește greu despre ele, pentrucă și-a fixat un obiectiv: alegerile europarla-mentare. La cei 45 de ani, obiectivele fixate, calculate, par a-l caracteriza. În afară de momen-tul în care și-a prezentat demisia de la conducereaMinisterului de Externe, pe fondul unui scandal,toate deciziile pe care le-a făcut ai impresia că facparte dintr-o matriță stabilită cu mult timpînainte. Nu regretă că a plecat de la conducereaServiciului de Informații Externe și nici că a intratîn politica de partid, pentru că „pe cea a interesu-lui național am servit-o la fiecare funcție pe caream ocupat-o”. Nu regretă nici că a plecat din Iași,doar că nu se poate întoarce cît ar vrea de des, să-și viziteze părinții. Chiar dacă le-a spus-o și celordin PDL în 2012, ei sînt cu adevărat „ungureniilui”.
S-a format la Iași, la Facultatea de Istorie, iar teza de doctorat a real-izat-o sub îndrumarea academicianului Alexandru Zub.
Străbunicul și bunicul său au luptat și au murit în cele două războaie mondiale.
Nu vreau ca în moment avea 18 ani să se uite în spună „vreau să plec di atunci m-aș simți cu ad vreau să se întîmple ast lîngă mine, vreau să mă
de Cătălin HOPULELE | [email protected]
8Numărul 484 | 12 - 18 mai 2014
MICROFONUL DE SERVICIU
În 25 de ani, România a fost transformat\ într-un popor de oameni care au ajuns s\ a[tepte miracole
„Interviu cu profesorul universitar Mihai Răzvan Ungureanu, președintele partidului Forța Civică
Mai păstrați legătura cu academicianulAlexandru Zub?
Nu atît de consistent pe cît mi-așdori eu. Vin rar în Iași și, dacă vin, staufoarte puțin; l-am vizitat în urmă cuceva vreme la Academie, la FilalaAcademiei din Iași, și îi împărtășescprofund regretul pe care îl are față defelul în care suferă astăzi Institutul deIstorie „A.D. Xenopol”. Mi-aș fi dorit săpot face mai mult, și ca prim-mi nis truși după, în Opoziție fiind, dar o partedin responsabilitate trebuie căutată înprimul și în primul rînd la forurile di -riguitoare ale Academiei Române șieste într-adevăr trist că nu s-a găsit osoluție pentru a asigura celui maipres tigios institut de cercetare isto r i -că din afara capitalei României, în afa -ra institutului Iorga, sediul pe care îlmerită.
Asta voiam să vă întreb. Ați fostapropiat și de Facultatea de Istorie, și deUniversitatea „Cuza” și, implicit, de in-stitut.
Eu am să fac ceea ce îmi stă mie înputință, am de gînd să declanșez ocam panie legată de Institut. E puțin,dar voi relua demersurile față de Aca -demia Română și, dacă va fi cazul, voipune accent politic pe această ches tiu -ne, dar după ce va trece campania deeuroparlamentare.
Mă văd de fiecare dată cîndpot cu colegii din fostatrupă de rock
Ați mai reușit să cîntați Beatles la onuntă?
Astea sînt poveștile începutuluimeu de adolescență. Nu, n-am maicîntat de mult în asemenea situații.
Dar ați mai păstrat legătura cu foștiicolegi de trupă de rock?
Da, sîntem buni prieteni. Unul din -tre noi, Radu Țepordei, medic stoma -to log, din păcate a plecat în Franța șis-a stabilit acolo. Un altul cel care cîn -ta la chitară solo, Mugurel Topolicea -nu, are familia la Dărmănești, județulBacău, și sîntem în continuare foartebuni prieteni. Și ne vedem de fiecaredată cînd se poate.
Eu nu confund patriotismulcu lacrimile care se varsă lasărbătorile naționale
Considerați că este suficient ca opersoană să reprezinte interesele țăriipentru a se numi patriot sau trebuie sărezoneze oarecum și cu acestea?
Nu. Patriotismul trebuie căutat alt -undeva. Definiția cea mai simplă careîmi vine acum în minte este să aibăconștiința lucrului bine făcut. Dacăești un bun practician în profesia ta, fiecă ești profesor, medic, fermier saumun citor, înseamnă că ești patriot. Deaici pornim de fapt. Eu nu confund pa-triotismul cu lacrimile de patrio tismcare se varsă la sărbătorile națio nale,dar patriotismul, dincolo de emo ție,
este și faptă. Îți aperi țara și îți slu jeștinațiunea în momentul în care ești de-cent, ești corect, ești cinstit, pro -fesionist bun și generos în acelașitimp.
Ați spus și acum la conferință că în mo-mentul în care ați semnat tratatul deaderarare la UE ați plîns.
Am avut lacrimi în ochi și nu as -cund acest lucru. Mi-a fost dat să punsemnătura pe tratatul de aderare înnu mele a peste 20 de milioane de ro -mâni, dar poate și în numele gene ra -ți ilor care au sperat și speră încon ti nuare că România are dreptul lao via ță liniștită și prosperă, iar Uni-unea Europeană este garanția acestuifapt.
A fost deci vorba de un sentiment de pa-triotism sau de emoția împlinirii unuidemers?
Da, putem să spunem că a fost unreflex al patriotismului inerent, dares te în egală măsură și bucuria că s-aîntîmplat așa ceva.
Ați împrumutat patriotismul de labunicul din partea tatălui?
A luptat în război, a fost un omdecorat, a fost un erou. Învățător dinnordul Moldovei și fiu de preot, a fostun om care și-a vărsat sîngele pen truțară, a murit în munții Slovaciei, înTatra, în 1945. Un om care, sub steagulpatriei, a ajuns pînă la Don, s-a întorsîn țară și apoi și-a găsit sfîrșitul într-un asalt în munți. A fost decorat post-mortem de Cehos lo va cia cu cea maiînaltă decorație de război, Ro mâ nia i-a refuzat însă decorația pe care gener-alul comandant al corpului de armatăunde bunicul meu slujea ca șef al unuipluton de mitraliere o propusese.Petru Groza nu a vrut, dar era firesc,motivația fiind aceea că a luptat îm-potriva Uniunii Sovietice. Și, într-adevăr, a luptat împotriva Uniu nii.De altfel, tatăl său, stră bu ni cul meu,are un monument la Dră gu șeni, înjudețul Botoșani, luptînd în primulRăzboi Mondial și dîndu-și viațaacolo. Și pe monumentul din Dră gu -șeni figurează în fruntea listei a celorcare și-au pierdut viața pe fron tul în -tregirii naționale.
Am cunoscut mulți românicare nu mai au încredere înnimeni
Ați regretat vreodată că ați intrat înpolitică? Pînă la urmă, după formareaintelectuală și profesională puteați con-tinua în învățămînt, în cercetarea din is-torie sau puteați continua ca director alServiciului de Informații Externe. Darapoi ați intrat în PNL, din care ați ieșitși acum sînteți iar într-o formațiunepolitică.
A, doar dacă o gîndim ca o po li ti -că de partid. Nu politica mare, că alt-minteri în toate celelalte poziții amservit politica interesului național. Darnu, nu am regretat, e o zestre de ex pe -riență socială pe care o capeți, nu amfăcut-o în niciun fel căutînd un be -
neficiu personal din aceasta. Iar fap tulcă, astăzi, pe seama unui partid cumeste Forța Civică, care este un partidnou, bat țara în lung și lat întîlnin -du-mă cu oamenii, chiar îmi dă sensși face extrem de motivant efortul.Sînt 150.000 de kilometri pe care i-ambătut în țară din martie anul trecutpînă în aprilie anul acesta întîlnindu-mă cu oamenii. Eu cred că asta în -seam nă de fapt politică. Să înțelegi ce
așteaptă, ce doresc și apoi să încercicu forțele tale să dai răspunsul buncare să așeze lucrurile pe direcția po -tri vită. Deci nu regret în niciun fel.
Și în această călătorie ce ați observat laromâni în ceea ce privește încrederea pecare o au în oamenii pe care îi conduc. Elimpede în toate sondajele care ni searată, sub orice formă, chiar dacă cifrelediferă, că încredere în clasa politică, in-diferent de partid și indiferent dereprezentant, este scăzută.
Așa este, da.
Ați găsit acel electorat nehotărît pe caretoată lumea spune că partidele miciîncearcă să-l acceseze acum la alegeri?I-ați întîlnit pe acei oameni care nu maiau încredere în nimeni?
Am întîlnit foarte mulți oamenicare nu mai au încredere în nimeni.Dar m-am bucurat în egală măsură cămarea majoritate care mi-au spus cănu mai au încredere în nimeni săadauge că mai au încredere în mine.Pe diferite motive. Unii aducîndu-șiaminte de mine ca ministru de Ex ter -ne, alții aducîndu-și aminte de Gu ver -nul pe care l-am condus, alții pur șisimplu simpatizînd un om care vineîn politică pentru a da, nu pentru alua, pentru a construi, nu pentru a dă -rîma. Am cunoscut foarte mulți ase -me nea români. Ce este trist însă e căceilalți oameni politici conștienti zea -ză faptul că românii nu mai au în cre -de re în ei, drept pentru care nu iesprin tre oameni, le e frică, vine cineva,îi ia de guler, îi întreabă, îi ceartă. Numi s-a întîmplat așa ceva, dimpotrivă,am văzut un licăr de speranță și vreausă-l cresc cît pot de mult, dar respon-sabilitatea este foarte mare.
Vă întreb asta pentru că din pozitițiadumneavoastră, a unui om care a ges-tionat fluxul de informații în cazul maimultor funcții pe care le-ați ocupat, ațiajuns acum într-o poziție în care nu vătemeți că știți prea multe lucruri pe carenu puteți să le spuneți oamenilor?
Nu, nu ai de ce să te temi în mo -men tul în care știi lucruri, dim po tri -vă, cu cît știi mai mult cu atît înțelegimai bine. Și poți să înțelegi ce este la
suprafața luminată a pămîntului și cese află în adîncurile întunecate. Nu,nu e vorba de temere. Fiecare mo mental vieții mele se adaugă, se crează unsediment de cunoaștere.
Ați spus într-un interviu în Adevărul,în 2011, „nici nu știți cît de amplu esterăul în România”. De aceea dacă vă în-treb, știind atîtea lucruri, dacă nu ar ficumva un pic de ignoranță puțin
binevenită?Nu știu, cred că în momentul în
care te angajezi într-o construcție po -li tică e bine să știi, niciodată nu poțisă pretinzi că știi tot, dar e bine să știipentru că, prin cunoaștere mai obțiiun avantaj: îți înțelegi limitele. Cei ca -re nu cunosc, nu știu care le sînt lim-itele și se întind mai mult decît îi țineplapuma. Și cad în greșeală. Cu noaș -terea te învață să fii modest și mun -citor, te învață să fii smerit, iată uncuvînt care are și o semnificație foar -te creștină. Te învață să fii smerit. Darlucrurile s-au așezat așa încît as tăzimă simt eu însumi întărit în pro iectulpe care îl facem. Și se poate, pen tru cănu poți lăsa democrația nici la în-demîna celor care nu cunosc și nu vorsă cunoască, nu poți lăsa democrațianici la mîna celor care fac rău știind căfac rău. Încrederea scă zută pe care oa-menii o au în politicieni are un reflexextrem de pe ri cu los: încrederea ex-trem de scăzută în in stituțiiledemocrației. Parlamentul nu sebucură de încredere și se bu cu ră deîncredere instituțiile care sînt organi-
zate ierarhic, după rigori și nor me in-terne. Democrația acolo suferă, iar oa-menii, pe bună dreptate, sîntdezamăgiți pentru că ceea ce li s-a datau fost promisiuni și în majorita teacazurilor promisiuni neacoperite. În25 de ani, clasa politică de astăzi atransformat România într-un poporde oameni care sînt asistați psiho lo -gic. Oameni care au ajuns să așteptemiracole.
Am luat unele decizii carem-au ținut treaz noaptea
Au fost momente poate pînă să intrați înpolitica de partid în care interesele țăriile-au depăși pe cele morale?
Da.
Și cum ați reuși să treceți peste ele? Sau,ca să reformulez, ați fost pus în posturade a trece peste principiile personalepentru aceste interese?
Pentru interesul național? Da.
Din această conjuctură voiam să vă în-treb ceva...
Dar să vă spun de ce.
Credeam că poate nu voiați să detaliați.Nu, nu e problemă. Există momen -
te în care interesele naționale se apă -ră sau se promovează prin oricemij loa ce. Nu neapărat prin cele pecare ți le garantează cei șapte ani deacasă sau educația creștină. Darjurămîntul pe care l-ai depus e cătrețară nu către propriile principii. Și întemeiul ace lui jurămînt ești salvat dinpunct de ve de re etic. Și da, au fostmomente cînd nu despre confortulmeu era vorba, ci despre cîștigul uneinațiuni, iar acela a prevalat.
Și v-au ținut acele momente treaznoaptea? Că aici am vrut să ajung.
Da, în multe rînduri.
Nu poți construi încredereaîn afara dialogului. Dinpăcate, marea masă aromânilor sînt auziți, darniciodată ascultați.
Cît de importantă este încrederea pe careo au oamenii într-un om politic atuncicînd acesta vine și vorbește în fața lor?
Este enormă pentru că nu poțiconstrui încrederea în afara dialo gu -lui. Doar că nu e suficient să vorbești.Dialogul acesta e unul mult mai am -plu decît un simplu salut aruncat pestradă și sînt puțini cei care privescoamenii în ochi. Trebuie să accepți căs-ar putea ca interlocutorul tău să știemai multe decît tine, trebuie să accepțiuneori chiar spiritul lui ofensiv, pen -tru că, la urma urmei, tu, cînd devii ompolitic, îți asumi responsabilitatea dea-i da celui care te votează sau al că -rui vot îl cauți confortul că vocea luinu se duce în gol. Din păcate, mareamasă a românilor sînt auziți, dar ni cio -dată ascultați. Acel dialog este ex tremde important.
Vă întreb asta în contextul în caredumnevoastră cînd ați fost investit în
funcția de prim-ministru ați venit cu unfoarte mare val de încredere la momentulrespectiv. Ar fi mult de discutat pe aspectul acesta, dar inițialera ideea că vine un Guvern tînăr, unulcu miniștri tineri, unul care poate aduceschimbarea. Și totuși ați rezistat destulde puțin în contextul politic care a exis-tat atunci. Credeți că dacă ați fi rezistatmai mult timp ați fi consolidat mai multîncrederea românilor?
Fără discuție. Ce ne-a dat jos a fosto clasă politică speriată de faptul că a -cesta era un Guvern de oameni ti nericare nu mai ascultau de par ti de le dincare proveneau pentru că au de pusjurămîntul pentru țară și nu pentrupartidele de care vorbeam. Au în ce putsă își dea seama cît de multe sîntsuferințele care trebuie să își gă seas cărezolvarea prin ei, cît de multe bubetrebuie vindecate, cît de multechestiuni trebuie încheiate, în cîte lo -curi trebuie pus capăt hoției și, clasapolitică, în ansamblul ei, s-a unit îm -po triva acestui Guvern. Da, dacă a -cesta ar fi fost sprijinit, alegerile dintoamna lui 2012 arătau altfel, iar anul2014 arăta altfel.
După ce a căzut Guvernul și în momen-tul în care se discuta dacă vă veți raliaunei formațiuni politice sau dacă vețiînființa una nouă, ați ținut un discursîn plenul PDL-ului în care ați folosit osintagmă...
„Fiți ungurenii mei” a fost, da, fi-nalul discursului.
După cum văd eu lucrurile, acel discursa diminuat capitalul de încredere pe careîl aveați, pentru că ați spus că un om înpoziția de președinte sau prim-ministru
nu trebuie să se ralieze unei formațiunipolitice, trebuie să aibă o echidistanță. Afost cumva un gest reflex?
Nu și nici nu cred că merită a ceas -tă interpretare. În fața mea se aflaupeste 5.000 de reprezentanți ai PDL,erau structurile teritoriale locale. Eramomentul în care PDL-ul, vorbim deluna mai 2012, trecea printr-un procesintern foarte complicat. Multă ipocri -zie și multe întrebări fără răspuns. Dece a căzut Guvernul, cine a trădat, secăutau rădăcinile ascunse ale trădă rii,fiecare se acuza, îl acuza pe celălalt.Era o frămîntare internă mare. În acelmoment cînd am spus asta m-am a dre -sat bazei partidului care, într-adevăr,ar fi dorit ca acea trădare de la sfîr și -tul lui aprilie 2012 să nu se petreacă.Din păcate, și aici e o scenă care me ri -tă imaginată cinematografic, în fațamea se aflau 5.000 de oameni care aufost fericiți și care au crezut că, în fi -ne, PDL-ul și-a găsit un lider, iar înspatele meu se aflau 30 de figuri gri.Era conducerea de atunci a PDL.
Poate se uitau spre dumnevoastră. Sigur se uitau spre mine, dar nu
cu ochi binevoitori, mulți dintre ei. Șiatunci drumurile noastre s-au des păr -țit.
Nu vreau să fiu o generațiede sacrificiu
Care sînt acum șansele unui partid tînărsă mai capteze ceva dintr-un electorat?Încrederea în clasa politică e scăzută,sînt politicieni care nu mai vorbesc cuoamenii și care se rezumă la a apela lanucleul dur al partidului, la oameniicare au votat dintoateauna și care,mobilizați de la șeful de uliță la cel decartier, vor vota indiferent de numelecandidatului. Un partid mic, fără șefi deuliți și coordonatori locali, apelează lapublicul nehotărît, dar mai poate fiacesta mobilizat?
Tehnic, discuția este lungă, dar po -litic se poate că provoci românii cudrept de vot pentru că vii cu altă ofer -tă. Să luăm lista de europarlamentarespre exemplu. Sînt peste 40 de nume
care au notorietate în propria breaslă.Toți oameni cu studii superioare, fărăcazier, fără probleme penale în vreunfel, oameni care știu o limbă străină,care au stat în străinătate și știu des -pre ce e vorba, oameni cu biografiiprofesionale excepționale, de la pro-fesor la jurnalist, de la medic la avo -cat, recunoscuți în breasla lor, dar cunotorietate națională inexistentă saufoarte scăzută. Provocarea pe care oadresăm este exact aceasta. Îi schim -băm pe cei care se află la putere as tăzisau nu? Dacă da, atunci trebuie cevanou, cu totul nou. Și e interesant pen-tru că partidul a crescut, numeric, peseama generației din care fac eu parte,cea a decrețeilor. Cea mai nu me roasăgenerație postbelică, nu me ric, de-mografic. Generația cu cele mai multevalori și cu cei mai mulți exi lați, darcare va fi și cea mai mare ge ne rație depensionari peste 20 de ani. Pentru noiacum trebuie întoarsă che ia în contactpentru a putea repune România înmișcare pentru că alt min teri devenim
și noi o generație de sacrificiu și nuvrem.
Asta cu generația de sacrificiu ați maispus-o în vreo două interviuri...
Am să o spun încontinuu.
Vă bîntuie lucrul acesta? Că veți faceparte dintr-o generație de sacrificiu.
Mă preocupă... o scenă care nuvreau să se întîmple. Eu am un bă ie -țel de șapte ani, și asta am mai spus-oși am să o mai spun. Nu vreau ca înmomentul în care va avea 18 ani să seuite în ochii mei și să spună „vreau săplec din țară”, pentru că atunci m-așsimți cu adevărat inutil, doar că sen -ti mentul inutilității va veni foarte tîr -ziu cînd n-am să mai pot face ni mic.Nu vreau să se în tîm ple asta, vreausă-l am lîngă mine, vreau să mă ve -gheze cînd mor, nu vreau să plece, nuvreau să își caute o viață mai bună înaltă par te.
Și dumnevoastră ați fost tentat săplecați, în mai multe rînduri.
Da, dar m-am întors, am o dato rie.
Ați mai declarat mereu că sîntețiapropiat de Iași.
Da, normal.
Dar ați ales la alegerile parlamentare săcandidați la Arad. Nu v-aș întreba de ceați luat această decizie, dar v-aș întrebacum decurge proiectul demarat în Aradalături de conducerea municipiului, caAradul să devină capitală europeană în2021.
Da, este un proiect pe care îlsusțin.
Dar același obiectiv îl are și Iașul.Susțin și proiectul de promovare
al Iașului. Sau mai bine spus susținori ce proiect corect de promovare alorașului Iași ca fiind capitală eu ro pea -nă, așa cum îl susțin și pe cel alAradului. Sibiul a fost capitală eu ro -pea nă pentru că nu a existat alt oraș,cînd s-a întîmplat asta, în 2007. Acumsînt mai multe orașe importante dinRomânia care își declară intenția de adeveni capitală a culturii europene.Iași, Cluj, Arad sau Timișoara. Tre bu -ie o competiție pe criterii clare, in ter -ne, între ele. Și apoi, cîștigătorul să sebucure de susținerea pe seama impli -că rii statului și a tuturor factorilorpolitici și responsabili, astfel încît ora -șul care se califică în această com pe ti -ție să aibă șansele cele mai mari de adeveni capitală europeană. Altfel va fifoarte greu pentru că lipsa resur se lornu generează atractivitate.
Dar veți reveni la Iași, cînd vă vețiîncheia, poate, cariera politică?
Mă voi îngropa aici. n
La Iași, fostul premier a vorbit despre „Sufletul Europei”.
Generația mea, adecrețeilor, estecea cu cele mai
multe valori și cucei mai mulți exi -
lați. Pentru noiacum trebuie
întoarsă che ia încontact pentru a
putea repuneRomânia în
mișcare fiindcăalt min teri devenim
și noi o generație de sacrificiu.
„
Nu vreau ca în momentul în care fiul meu vaavea 18 ani să se uite în ochii mei și săspună „vreau să plec din țară”, pentru căatunci m-aș simți cu adevărat inutil. Nuvreau să se întîmple asta, vreau să-l amlîngă mine, vreau să mă vegheze cînd mor.
Cei ca re nu cunosc, nu știu care le sîntlimitele și se întind mai mult decît îi țineplapuma. Și cad în greșeală. Cu noaș tereate învață să fii modest și mun citor, teînvață să fii smerit.
Numărul 484 | 12 - 18 mai 20149
Tortul de nuntă rusesc sauSeringa lui Stalin
Sîntem întîmpinați de un tip camantipatic la hostel. Vestea că nu ne pu -tem caza de dimineață ne strică și maitare dispoziția, dar măcar putem lăsaruc sacii undeva în spate, într-o ca -meră nevăruită care miroase a picioareși a drum lung. „Veniți după 3”, nespune. Luăm cîte o hartă și plecăm.
E așa devreme că nici măcarmilk bar-urile nu s-au deschis încă.Într-un local micuț pe bulevardulAl. Jerozolimskie o bătrînă mă nîn -că un corn încă puțin aburind și maisus Kebab King își așteaptă primiiclienți. Ne hotărîm la un senviș și-unpahar de kompot de la Wiking Barpe Nowy Swiat și plecăm la drum.
Studenți intră și ies din Po li -technika. Unul se-oprește să ne-a -ra te ceva pe hartă, după care îșivede de drum. În fața clădirii prin-cipale vreo trei împart o sticlă devotcă și niște biscuiți, cred; se uităpuțin urît la mine, să nu cumva săle fac poză, și-și văd în continuarede treabă. În parcul Lazienki păunise plimbă pe alei, apropiindu-senesfios de oameni, și veverițe ți sestrecoară printre picioare. Statuiale zeului grec Pan se agață de fe -linare sau cară în spinare cadranesolare. Un amfiteatru în semicerc eîmprejmuit și păzit de statuile fi lo -so filor greci și monumentul luiFre deric Chopin așteaptă zilele în -so rite și concertele în aer liber.
Turiștii se înghesuie într-unuldin lifturile Palatului Culturii șiȘti inței, cea mai înaltă clădire dința ră, cadoul lui Stalin și al URSS-ului pentru poporul Poloniei; unfel de Casa Poporului mai fru moa -să. Pentru 18 zloți urci pînă la eta -jul al 30-lea și poți vedea tot orașul:Warsaw Towers, trecerea de pie -toni din fața Sala Kongresowa, fă -cu tă să arate precum clapele unuipian, centrul vechi și de parteacea laltă a Vistulei vestitul stadionși vechiul cartier Praga. Ne facemși noi loc printre oameni către fe -res trele mari, acoperite de gratii,de toate cele patru laturi ale clă di -rii. Copiii se roagă de părinți să ba -ge cîte doi zloți în telescoapele demetal, portocalii, să poată privi prinele. Sînt polonezi care spun că Pa -latul Culturii, sau „Seringa lui
Stalin”, e cel mai frumos loc dinVarșovia, „pentru că e singurul dincare nu poți să-l vezi”.
Kyle trage de patDoar Jonas din Finlanda și Kyle
din California sînt în Sydney, ca merade zece oameni pentru ca re plătimnouă euro pe noapte. Jonas povesteștenimicuri în timp ce Kyle face trac -țiuni, ridicîndu-se barele de metal carețin salteaua patului de deasupra.Ame ricanul ne spune că s-a lăsat unan de la viață și-a plecat să se plimbeprin Europa. Merge cu ce apucă, au to -care, trenuri, autobuze și avioane low
cost și stă prin hosteluri, povestindu-leoamenilor cum acasă face surfing și sebronzează. Ne spune că trebuie săfacem și noi surfing, neapărat.
Fie că au venit în scopuriculturale sau doar să se distreze înnumeroasele baruri și cluburi aleVarșoviei, cei mai mulți turiștiajung să viziteze și Warsaw Up ri -sing Museum, muzeul dedicat răz -vră tirii polonezilor în august –octombrie 1944 împotriva forțelorna ziste care le ocupau capitala. Ca -mere întunecate, bucăți de ziare li -pi te pe perete, manifeste care-i în -demnau pe oameni la arme, unbun căr cu două steaguri alb-roșii
și urme de gloanțe, în care poți săin tri și să-i privești pe ceilalți vizi -ta tori printr-o ferăstruică lată decîțiva centimetri și un fel de fîntînăde ciment în care dacă te uiți veziun ecran mic cu imagini șocantedin război. Totul e aranjat să-țicoa să în minte firul poveștii, dar șisă-ți inspire o parte din frica, te -roarea, groaza și nesiguranța ace -lor vremuri. Mergi mai departe șidai de un avion cît tavanul, caredoar ce-a lăsat țigări, biscuiți, cio -colată și grenade, provizii trimisede către britanici. Peste tot prinmu zeu găsești arme, de la pistoletefabricate în germania pînă la puștiantitanc și aruncătoare de rachete.La etaj e și o replică în miniatură atancului Goliath, controlat prin te -lecomandă și care căra pînă la 100de kilograme de explozibil, folositla distrugerea altor tancuri sau po -duri, clădiri. Un bărbat își plimbăbă iatul de vreo 12 ani prin fiecarecameră a muzeului, fără să ratezenici un exponat, și-i explică înșoap tă. Se așază apoi la ci ne ma to -
gra ful din mijlocul clădirii, underu lează secvențe filmate de re por -teri de război, „under constantartillery fire and bombs” (en: „aflî -ndu-se mereu în foc de artilerie șiex plozii de bombe”). Dacă dai doizloți în plus la bilet, poți vedea înaltă încăpere și un film 3D ca unzbor de avion deasupra orașuluicom plet distrus, în ruine. Apoi ieșidin întuneric și te minunezi de zgî -rie nori și de cît de bine arată și nupoți să nu te minunezi de putereape care-au avut-o să recons tru ias cătot din cenușa unui oraș mort în1944.
Zimbrii din centrul vechiAmericanul a plecat în Budapesta
și finlandezul s-a mutat în Roma,camera de la capătul celălalt alholului; pentru că locurile lor eraurezervate pentru Carolina și Claudia,
o negresă și-o blondă din Brazilia carese plimbă cu colegii lor din Erasmusprin cîteva țări europene. În cîteva orese umple camera de brazilience carevorbesc și vorbesc și nu se mai oprescși-ncep să mă simt ca-ntr-o telenovelăcu neveste disperate.
În centrul vechi poți să tepierzi cu orele. Fie că mănînci oporție sănătoasă de bigos saupierogi sau te întinzi la beri Żubrși Żywiec într-o pivniță de bar un -deva la subsolul vreunei clădiri,me reu e plin de oameni; și cu fie -ca re păhărel de Żubrówka, nea pă -rat Bison Grass, începi să-i în dră -gești mai tare și cu fiecare Warkala țap nu-ți mai vine să pleci de-aici. Pentru cîțiva zloți poți să teurci într-un turn cu prea multescări circulare pentru cîtă bere sebea în zonă și să vezi frumoasapia ță de pe Krakowskie Przed -mieś cie, unde cinci lăutari cu tubeși trompete cîntă ce vrei tu, de lavalsuri la muzică de circ la me lo -diile din Nașul și Zorba Grecul.Ne așezăm și noi pe-o bancă să as -
cultăm cîteva melodii și să bem obere palmată, după care trecem pelîngă băieți și le aruncăm un zlot șiceva mărunt în pantoful în carestrîng bani. Tinerii cu baloane delîngă, a căror afacere nu prea mer ge,ne aruncă vreo două priviri urî te.
Pe malul Vistulei e muzeulCopernicus Science Centre, undemereu se întîmplă cîte ceva. Copiicare se joacă cu mîna teleghidată aunui robot expus la intrare, jocuriși jucării care-ți dau bătăi de capîncercînd să le rezolvi și fel de felde ateliere și seminarii despre noidescoperiri și tehnologii. Undevapeste drum ajungem și la Bi blio te -ca Universității din Varșovia, ofru moasă clădire acoperită cuverdeață, pe acoperișul căreia tepoți plimba prin grădină sau citi laum bra unei mari cupole de frun -ze. Înăuntru studenții ori lucreazăîn sala de calculatoare, ori citesc în
10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 484 | 12 - 18 mai 2014
Cinci zile în Var[ovia,
Piața din centrul vechi.
Avionul a aterizatla 6:45 peaeroportul
Frederic Chopin, însă lahostel ne-au spus că nune pot caza decît după3 la amiază. Ne-aurămas aproape opt orede pierdut într-odimineaţă de Varșovieploioasă. „Trebuie săgăsim un exchangeoffice.” Opt ore, 400de zloţi și mărunt și ohartă. Primul reper epalmierul artificial înaltde 15 metri din mijloculorașului. De ce unpalmier în Poloniaaveam să aflăm maitîrziu, pentru momenttrebuia să găsim cevade mîncare și poate și-opivă.
r Bigos – „Tocana vî nă to ru -lui”, o mîncare din varză muratăși carne
r Pierogi – Găluște, de obiceiumplute cu varză acră și / sauciuperci, carne, cartofi și altele
r Piwo – berer Na zdrowie! – Noroc!r Pozdrawiam! – Noroc!r Milk bar (bar mleczny) –
un fel de „Împinge Tava”,localuri foarte la modă în secolultrecut și în continuare populare,
unde poți mînca ieftin la meselungi, alături de studenți,oameni grăbiți care nu au timpde restaurant sau oameni aistrăzii
r Na zdrowie! – polonezulpentru „Noroc!” sau, mai exact,„(să ai) Sănătate!”
r Żubr – bizon europeanr Żubrówka (Bison Grass) –
votcă poloneză cu aromă de iarbăproaspăt tăiată
Fie că au venit în scopuri culturale sau doarsă se distreze în numeroasele baruri șicluburi ale Varșoviei, cei mai mulţi turiștiajung să viziteze și Warsaw Uprising Museum.
În centrul vechi poţi să te pierzi cu orele.Fie că mănînci o porţie sănătoasă de bigossau pierogi sau te întinzi la beri Żubr șiŻywiec într-o pivniţă de bar.
Tot ce trebuie s\ [tii în Polonia
de Ioan STOLERU | ioan.stoleru.opiniastudenteasca.ro
De la palmierul din centru pînă în orașul vechi,
vreuna din camere, stînd pe jos, peperne sau pe fotolii pară, care cumapucă și cît mai confortabil. Fix laintrare e și un Coffee Heaven,numai bun pentru cînd vrei să iei opauză de la studiu.
Paste de peste totE maraton de făcut mîncare în
seara asta. Italianul face paste cu broc-coli, apoi paste cu ton, brazilienii su -focă cuptorul cu microunde cu pizzacongelată de toate dimensiunile și for -mele, Agnieszka din Cracovia face ceaipentru toată lumea și încearcă să necombine berile Perla cu aromă demiere , să le împartă tuturor. Facem șinoi tot paste, dar cu bacon și mai pi -cante ca dejunul unui mexican și ne-ntindem la vorbă. Tim Sexton dinOhio predă engleză prin Skype ti ne ri -lor din Rusia și trăiește în hosteluriprin Europa pentru că-n State taxeleerau prea mari. O vreme ne amuză po -veștile lui, dar curînd începe să se deaprea interesant și Jonas, finlan de zul, îlia la rost pînă Tim se retrage în ca me -ră. Berile continuă.
Varșovia nu doarme. Așa că, pelîngă cîteva baruri care nu se
închid niciodată, găsești la totpasul și cîte un Planet Alkoholi, orețea de magazine cu de-ale gurii,bere, vin, votcă. Am ieșit cu Jonasși Arthur, olandezul, să schimbămcîteva vorbe în barurile de peNowy Sviat, strada cu hostelul.
Primul e Pijalnia Wódki i Piwa, unfel de joc de cuvinte pentru „loc debăut bere și votcă”, un loc cu temăcomunistă și prețuri mici. Pentrupatru zloți poți să bei orice, oricebere la pahar, un shot de votcă, unvin roșu-spălăcit sau un shot gal-ben, dubios, care pare-a fi cel maiîn vogă aici. Grupuri de cîte patru,cinci, șase tineri se aciuează pelîngă bar și comandă shot dupăshot din băutura asta galbenă șidulce-alcoolie, care te ia cînd dejae prea tîrziu să mai faci ceva înprivința ei. „Hai să ma mergem”,spune Arthur și ajungem în gan-gul cu hostelul, unde vizavi de ușanoastră e intrarea într-un bar șimulțime de oameni. „Trebuie să fieun loc foarte în vogă”, ne spunem,luîndu-ne după cei peste 20 detineri care stau pe-afară. Cîndintrăm, surpriză. O cameră de doipe doi și un bar vai-de-el, cu un
barman care servește beri aproapecalde și aceleași shoturi galbene șidubioase. E plină Varșovia debaruri din astea, cît o debara, înfața cărora oamenii se înghesuieși-și beau băuturile luate di nă un -tru sau de la marketul non-stop depes te drum, ca după cîteva ore săle dea afară.
Trecem strada și intrăm într-ocurte cu pe puțin 14 baruri, pereteîn perete, fiecare cu tematica lui.Un Pijalnia Wódki i Piwa, vreodouă de rockeri, cîteva cu house șimu zică electronică, baruri cu nar -ghi lele și baruri cu băutură și-atît.La Pijalnia în fiecare seară sînt cîtedouă cefe late la costum care stauîn cîte un colț al încăperii și se uităurît la oameni, asigurîndu-se că ni -mă nui nu-i vine vreo idee. Mariusintră în vorbă cu doi polonezi bețicare doar ce-au dat cîte patru zloți
de căciulă pentru o porție de oucrud și carne crudă – zic ei că ar fio specialitate locală, nouă ni separe doar mîncare nefăcută –, și
înainte să plece să-și ia cina faccinste cu o bere. Văzînd că așteptprea mult să comand ceva, unadin tre cefele late cere pentru mine.Dăm noroc și-mi explică că deșitoată lumea spune „Na zdrowie!”,el preferă „Pozdrawiam!”, zice că-imai puțin rusesc.
Palmierul din centruPrintre pahare aflăm și de ce
palmierul în centru. Este de fapt osculptură realizată de artista JoannaRajkowska și se numește „Salutări depe Bulevardul Ierusalem”. BulevardulIerusalem a fost unul dintre locurilepe care le populau evreii în secolulXVIII.
Ultimul local din curtea asta abarurilor de tot felul e și loculunde ne oprim pentru „pernuța denoapte”, un pahar înainte de cul -ca re. Înăuntru cîntă muzică tur -
ceas că și doi dintre barmani și alțitrei clienți încearcă să agațe douătipe din Spania. Dar încearcă, nuglumă. Cînd fetele merg la baie,barmanii coboară lîngă ele și staudupă ușă, dansînd în fața ușii ca șicum mînerul ar fi mîinile fetelor șibalamalele ochii. Singurul barmanrămas la datorie ne-ntreabă de un -de sîntem și ne roagă, văzînd că fa -cem consumație și-i mai ținem deurît, să punem ceva muzică de-a -ca să, de-al nostru. Cum fetele s-auîntors și toți dansează în jurul lor,zicem să nu le stricăm dis trac ția.Așa că punem Florin Salam – „Lainimă m-ai ars” și treaba mer ge caunsă. Nimeni nu-și dă seama cămuzica s-a schimbat, barmanulspune că-i place și-și notează nu -me le artistului și vînătoarea con ti -nuă. n
11Numărul 484 | 12 - 18 mai 2014
printre zimbri, zei [i cefe late
Varșovia în octombrie 1944, la sfîrșitul răzvrătirii poloneze (văzută în filmul „Orașul Ruinelor”).
Varșovia nu doarme. Pe lîngă cîteva baruricare nu se închid niciodată găsești la totpasul și cîte un Planet Alkoholi, o reţea demagazine cu „de-ale gurii”.
Din ultimul local în curtea asta a barurilorde tot felul iese fum de narghilea și zgomotde muzică turcească. După ce toarnă înpahare, barmanul ne-ntreabă de undesîntem și ne roagă să punem și niște muzică„de acasă”.
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
o poveste cu un olandez, un italian, cîteva brazilience și doi români.
Nicicînd spiritul de petrecere șide decadență cu al lui parfum desecol XVIII nu a fost mai concupis-cent ca atunci cînd s-a suprapus cucel al secolului al XXI-lea. Cînd de co -rurile vintage, cu ale lor canapele ba -roce și cortine semitransparente pi c -tate cu flori de cireș s-au succedat cudecorurile neon, de club. Sau cîndpiți poancele au stat, în stil dandy,relaxat, lîngă dansatorii de flamencocare-au rupt cu pasiune scena șilîngă țigăncile care au învîrtit bă nuțide aur pe ale lor burți dezgolite, îndescătușarea unui dans. Fiindcăaceasta a fost și miza repre zen ta ți ei.
Dama cu camelii, bătută-nflori
Traviata lui Giuseppe Verdi s-aju cat pentru prima dată la Iași, înregia directorului Operei Na țio na leRomâne, Beatrice Rancea, în douăavan premiere (joi și vineri) și douăpremiere, sîmbătă și duminică, avînddistribuții diferite. Cea de sîmbătă s-aanunțat a fi o premieră grandioasă și
a fost. Una care s-a remarcat prin stră -lucirea costumelor, a artificiilor și ade corurilor care au creat, forțat, opun te între epoci. A venit să im pre -sio neze prin culoare și s-o îmbracepe Violetta, protagonista lui Ale xan -dre Dumas din „Dama cu camelii” înhaine noi. În auriu strident, într-orochie roșie, rochie cu trena bătută-nflori și-ntr-una de un argintiu scli pi -tor, ca mai apoi să o arunce pe un patde fier, silfidă, consumată de tu ber -culoză, într-o cămașă a purității re cîș -tigate prin sacrificiu.
Traviata de la Iași nu s-a ase mă - nat cu nici o regie celebră a prea-cu -nos cutei opere a lui Verdi. N-a avutnimic din drama, forța și greutateadin regia clasicei producții a lui Fran -co Zefirelli sau din modernismulcu rat, abstract, epurat de detalii ne -semnificative a reprezentației luiWilly Decker, puse în scenă în 2005,la Festivalul de la Salzburg. Nici dinopulența rafinată, baroc articulată, ju -cată sub metafora păpușii la Ve ro na,în 2007, în regia lui Graham Vick. În -să a smuls aplauze frenetice și i-aadus pe scenă, alături de soprana Lă -
cră mioara Maria Hrubaru Roată (ca -re a intepretat-o pe Violetta Valery)și de tenorul Cosmin Marcovici (ca -re a jucat rolul lui Alfredo Ger mont)pe directorul Operei și pe crea toa reacostumelor. Ei au fost cei care-au pri -mit florile și s-au împărtășit de efer -vescența publicului.
Femeia ușoară, bătută-nclub
Povestea Traviatei, în trei acte, es -te o dramă clasică, pusă de Verdi pe-omuzică ce e cînd plină și dulce ca ocu pă de șampanie, cînd sfîșietoareca o înghițitură de pelin. Drama es teaceea a femeii adorate, prinsă în vîr -tejul voluptății, cu trupul dorit la ce -le mai prestigioase baluri ale Pa ri su -lui, dar cu sufletul gol și rătăcit înplăcerile vieții. Dar care descoperădra gostea adevărată și-și întoarcedes tinul de dragul lui Alfredo. Estenevoită să renunțe la ea de dragul dea-l reda familiei, la rugămintea ta tă -lui lui. Evident, sacrificiul ei este ne -știut, imaginea ei terfelită-n public,
așa că sfîrșește măcinată de boală, cucreditorii lăsînd-o dezbrăcată dedem nitate și de strălucire.
Însă, prea puțin din această sfî șie -re străbate din reprezentația de laIași. Drama Violettei pare epurată deautenticitate, bucuria filmată cuhan dy-cam-ul apare ca una adoles cen -tină și nostalgia de pe patul de moar -te (cînd privește pe televizorul cuplas mă la momentele fericite pe tre -cute împreună cu Alfredo) este arun -cată în derizoriu. Momentul în careVioletta apare cu Baronul Douphol(Alexandru Aghenie) la o pe tre ce re,după ce l-a părăsit pe Alfredo și se re -în tîlnește cu el, este redat ase me neaunei răfuieli într-un club – Violettaes te hărțuită și i se izbesc banii pes tefață, iar Alfredo se ia la bătaie (care
prea puțin ar semăna a duel) cu ba ro - nul. Dansul țigăncilor e ca desprinsdintr-un bar de manele, iar mo men - tul de flamenco e ca și rupt din show-ul „Dansez pentru tine”. Volup ta -tea plăcerilor și-a vieții din înaltaso cie tate din Paris este dublată deun fior de vulgaritate con tem po ran.Și, la rîn dul lor, vocile străbat prea pu -țin cu notele lor înalte spre inimasen si bi li tății. Dar cert este că repre -zen tația și-a propus de la început săfie una care să aducă o altă viziuneasu pra clasicei Traviata, să „ia ochii”și să facă din Operă un bun de largcon sum. Ceea ce a și reușit, de aceeape scările Teatrului Național s-auscurs „wow”-uri de la balcon laloja în care au stat Corina Chiriac șiGheorghe Nichita și, pînă la ieșire. n
Un tînăr timid, îmbrăcat în frac,cu mă nuși albe și cu un buchet de tran - dafiri ba te la ușă sfios. Cu frica în sîn,Ivan Va silivici vine să îi ceară lui StepanSte pa novici fiica în căsătorie. „Nu știi cîtde bu curos sînt-t-t-t”, spune tatălNataliei. O gură de ceai, una de vodcă, obom boa nă, încă 50 ml de tărie și tînărulîm bră cat la patru ace prinde curaj. Pefața mo rocănoasă a bătrînului apare unzîm bet și apoi cei doi se îmbrățișează.
Teatrul„Satiricus I.L.Caragiale” aprezentat miercuri, 7 mai, începîndcu ora 19.00, spectacolul „Cerere încăsătorie” care are la bază piesa ma -relui dramaturg rus Anton P. Ce hov.Spectacolul pune în scenă două po -vești de dragoste, care după mo men -te de furie și pasiune culminează cucereri în căsătorie. În prim plan apa -re Ivan Vasilivici care este în dră gos -tit de frumoasa fiică a vecinuluisău, urmat de văduva Elena Iva nov - na Popova care se trezește în prag cucreditorul care îi va deveni soț. Gri -go rii Stepa no vici Smirnov, a venit
să își re capete ba nii pe care îi da to -rează ră posatul soț al Ele nei Iva no -vna Po po va. „Am ne voie urgent debani că mă mănîncă cre di torii”, spu - ne acesta, însă văduva se arată in dis -pusă, iar încercarea băr ba tului de a-șirecupera banii nu are sor ți de iz bîn -dă. Pe cînd soțul ei era în via ță, pen -tru a trăi în lux și a men ți ne imagi neade familie res pec ta bi lă, a făcut di ver -se împrumuturi.
Fericire în doiLumina se stinge, iar pe scenă se
joacă a doua poveste de dragoste, încare tinerii par mai sfioși ca ni cio da - tă. „M-am hotărît să te rog să…”, spu - ne emoționat Ivan tinerei care cu aș -teaptă cu urechile ciulite o de cla ra ție.Însă, tînărul vrea să vorbească doardespre banalități. Și dacă la în ceputfrumusețea momentului te pu ne pegînduri, peste cîteva clipe pe re cheailus trează și o altă ipostază a dra gos -
tei, cea plină de mici certuri. Spec ta -torii tresar din cauza unei neîn țe le -geri provocate de o parcelă de pă -mînt, de la Poiana Boilor. Îndră gos ti -ții se întrec în tachinări, iar tatăl so cruagravează situația dînd dreptate fii -cei sale. Ivan Vasilevici trîntește ușaindignat și pleacă. „Și pentru ce a maivenit?!”, întreabă fata nedumerită.„Pen tru ce, pentru ce… Să te ceară denevastă”, îi explică Stepan Ste pa no -vici. „Parcă-i un cîrnaț în frac…chea mă-l înapoi!”.
Dacă dragostea presupune cear -tă, creditorul și văduva ajung să sedue leze în pistoale pentru că la mij -loc stau banii și demnitatea. „Poatemă învățați să trag din armă?”, îl roa -gă văduva pe domnul urmărit de cre -ditori, iar sala izbucnește în rîs. Băr -batul fermecat de aceasta în ge nun -chea ză întrebînd ferm „Doriți săfiți soția mea?”. Fără ezitare, dingu ra văduvei răsună un „Da!” ho -tă rît. „Începe fericirea conjugală”. n
12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 484 | 12 -18 mai 2014
Drama Traviatei, consumată într-o explozie de opulenţă
Reprezentația s-a remarcat prin stră lucirea costumelor, a artificiilor și a de corurilor.
de Laura PĂULEŢ | [email protected]
de Doina SÎRBU | [email protected]
În viziunea regizorului Beatrice Rancea, balurile din înalta societate a Parisuluisecolului al XVIII-lea se aseamănă cu petrecerile contemporane din cluburi.
Duel în drum spre fericireCĂSĂTORIE ȘI PRAF DE PUȘCĂ
Praga, văzută prin obiectiv la Iași
Palatul Culturii și-a redeschisuna din săli pe data de 9 mai cuocazia unei expoziții de foto gra -fie, intitulată „Invazie 68 Praga”.Karin Friesenbichler, pe atunci învîrstă de 30 de ani, a realizat i ma -gi nile în timpul celor şapte zile a -lei invaziei ruse din Cehia din au -gust 1968, pe care a reuşit să letrimită clandestin din ţară, ul te -rior emigrînd şi instalîndu-se înFranţa. Fotografiile au fost pu bli -ca te de agenţia „Magnum Pho -tos” în 1969 în numeroase revistein ternaţionale cu ocazia îm pli -nirii unui an de la invazie. După45 de ani, pozele au putut fi vă -zute de ieșeni în holul central alPalatului Culturii. Prin in ter me -diul acestor ferestre către tre cut s-au spus poveștile tine ri lor urcațipe tancurile ru sești.
Printre cei prezenți la ver ni -sajul de vineri au participat și Ex -ce lența Sa Jiří Šitler, am ba sadorulRepublicii Cehe în Ro mâ nia,René Kubášek, directorul Cen tru -lui Ceh Bucureşti, Sta nis las Pier -ret, consilier de cooperare şi ac -ţiune culturală al Ambasadei Fran -ţei în România și director al Ins -titutului Francez din Ro mâ nia,Karin Friesenbichler, dar șiRomeo Olteanu, prefectul ju de țu -lui Iași și Gheorghe Ni chi ta, pri -ma rul municipiului Iași. „Ro mâ -
nia a fost singura țară mem bră aPac tului de la Varșovia care nune-a vizitat cu tancurile în ʼ68 șiaș vrea să mulțumesc românilorpen tru că au știut că nu estepoliticos să mergi undeva fără săfii invitat. De asemenea, sîntemrecunoscători și autorului a cestorilustrații”, a declarat Ex ce lențaSa, Jiří Šitler, am ba sa do rul Re -pub licii Cehe în Ro mânia.
Lucrările au mai fost expuseîn țară și în toamna anului trecut,cu ocazia împlinirii a 45 de ani dela invadarea Cehoslovaciei, pe 21au gust 1968, de către forţe mi li -tare din Uniunea Sovietică şi a lia -ţii ei din Pactul de la Varşovia, cuex cepţia României. Expoziţia afost găzduită, în perioada oc tom -brie 2013 – aprilie 2014, la Bu -cureşti, Timişoara şi Sibiu, ul ti maurmînd să aibă loc la Cluj-Na -poca. Chiar dacă în cadrul ex po -ziției organizate de InstitutulFran cez din România, în par te ne -riat cu Centrul Ceh București, Ma -g num Photos și Complexul Mu -zeal Național Moldova Iași aupu tut fi văzute doar o parte din-tre fotografiile realizate de cătreKarin Friesenbichler, cei prezențiau putut cumpăra, cu o reducerede 20%, versiunea în limba ro -mână a albumului acestei ex po zi -ţii. n
VECINI DE TREABĂ
de Andrei MIHAI| [email protected]
Traviata lui Beatrice Rancea esteexuberantă, își face filmări„selfie” și se stinge urmărindu-le
pe o plasmă. Pe parcursulreprezentaţiei de sîmbătă, 10 mai,jucate în premieră la Opera NaţionalăRomână din Iași, cu „casa închisă”,Violetta a îmbrăcat hainele DoineiLevintza, pentru a fi bătută cu banipeste faţă de Alfredo, pe o masă declub. Totul în spiritul unei reprezentărimoderniste, în care drama secolorează excesiv, izbucnește în foc deartificii și se prelinge pe o scenărotativă de aluminiu.
Cum se vede la Bruxelles situația dinUcraina?
Se vede foarte confuz, pe fun -dal de neputință. UE a fost luată cutotul pe nepregătite, încă din toam nă,din mo mentul refuzului, la summi -tul de la Viln ius, al lui Ianukovici dea semna Acordul de asociere. Chiarși atunci, în ultimul ceas, șefa di -plo mației UE, Ca the rine Ashton, șicomisarul responsa bil cu extinde -rea, Štefan Füle, au con ti nuat săfacă naveta Bruxelles-Kiev, spe rîndsă-l convingă pe Ianukovici să sem - neze. Acum, după invadarea Cri meeiși mai ales după referendumul dina ceastă duminică din Donețk și Lu -hansk, UE nu poate decît să repetevor be de „condamnare”, „indig na -re” și „profundă ingrijorare”, însănu are nici un mijloc de presiune,în afară de niș te sancțiuni care nici mă carnu merg atît de departe pe cît mergcele ale americanilor. Apoi, Co -misia Europeană nici nu are înaparatul său diplomatic ex perți spe -
cializați în Rusia și afacerile ru -sești… Totul e lăsat în seama ca pi -talelor.
Este Europa pregătită să ia măsurimai drastice în cazul în caretensiunile se amplifică?
Pregătită nu este, nu, cum spu -neam înainte, însă va fi obligată săo facă, în ciuda reticențelor multorcapitale, în primul rînd Berlinul.
Parte din presa internațională criticăSUA și UE pentru atitudinea blîndă,zic ei, cu care au răspuns Rusiei.Dumneavoastră cum vedeți lucrurile?
Cei care critică lentoarea și lip -sa de entuziasm a occidentului audreptate, însă trebuie înțeles meca -nis mul ex trem de greoi și complexal instituțiilor UE. În cazul SUA si -tuația e mult mai simplă, de aceeași sancțiunile lor sînt mai severe șimerg mai departe.
Vi se pare că UE a vîndut ucraininilor un vis al idealului
european, pentru care să lupte, însăapoi, cînd i-a văzut încolțiți de ruși,s-a retras, lăsîndu-i cumva să se descurce singuri?
Este o foarte bună și succintădescriere a realității, da.
S-a vorbit despre faptul că parte dindemonstranții ucraineni afișau mesajeextremiste împotriva minorităților deacolo. Ar putea o nouă putere la Kievsă fie într-un final în dezavantajulcomunității de români din Ucraina?
Au și făcut-o deja. Unul din pri -mele acte legislative ale Parlamen -tu lui de la Kiev, după fuga lui Ia -nukovici, a fost de a anula, pe laînceputul lui martie, legea care per -mitea folosirea limbilor mi no ri ta re.Ucraina, ca și România de altfel,semnase deja acum cîțiva ani Cartalimbilor minoritare a Consiliului Eu -ropei, însă noua putere a anulat-o.Căutînd să diminueze statutul lim -bii ruse, ei au încălcat de fapt drep -turile tuturor minorităților, inclusivale celei române.
Lui Dmitri Rogozin, vice prim-ministrul Rusiei, nu i s-a permis săzboare prin spațiul aerian alRomâniei, acesta aflîndu-se pe listaUE a persoanelor sancționate. „Eibine, domnilor din România, încurînd vă vom explica totul, cinesînteți și ce credem despre voi”, a fostrăspunsul său. Credeți că România vaavea de suferit sau va fi afectată în
vreun fel de lucrurile care se petrecacum?
Nu, nu trebuie exagerat inciden -tul. Aversiunea Moscovei e dirijatămai degrabă împotriva țărilor im -pli cate direct în susținerea Kievu luiși anume Polonia și țările baltice.Ro mânia nu a făcut decît să aplicelista de sancțiuni impusă în comunde cele 28 de state membre. Ro go -zin personal se află pe acea listă deinterdicție de a pătrunde în spațiulUE. România e mai degrabă im -
por tantă pentru Mos -co va în pri vin ța ati -tu dinii pe care o
avea în le gă tură cu Transnistria șiRe pu bli ca Moldova, în cazul încare con flic tul se extinde și acolo.
Cum va fi afectată RepublicaMoldova de tot ce se întîmplă acum?
Moldova riscă să fie profunddestabilizată, atît din exterior, cît șidin interior. De aceea UE a grăbitsemnarea acordului de asociere cuChisinăul, ca și cu Tbilisi de altfel.Moldova și Georgia vor semna a -cordurile de asociere cu UE lunaviitoare, la Bruxelles, iar Moldovaa primit deja, în plus față de Geor -gia, și ridicarea obligativității vizei
de tip Schengen.
Poate crea această Novorussia pe care încearcă Putin să o învie unprecedent periculos în politicainternațională actuală?
Desigur, precedentul a fost dejacreat, se întîmplă sub ochii noștri șis-a pus capăt lumii stabile și liniș -titoare pe care o cunoșteam de laacordurile de la Helsinki încoace,prin care se garanta inviolabilitateafrontierelor.
Actuala conducere a României,Guvernul mai ales, pare să criticesuperficial spre deloc acțiunile Rusiei,chiar dacă se petrec „peste drum” denoi. Cum vedeți poziția noastră, cavecin al Ucrainei și membru UE /NATO față de aceste evenimente?
Superficialitatea și teama sîntde atribuit guvernului, pentru cădeclarațiile lui Traian Băsescu sîntmult mai ferme. Guvernul are însăîn spate oameni care nu doresc ni ciun fel de supărare cu Moscova, atîtdin considerente economice, sau per -sonale, cît și din motive generatede o ideologie deformată și defor -man tă: aceea de a considera Rusiaoligarhică și autoritară de astăzi unfel de continuatoare a idealurilorso cialiste, cînd e vorba de fapt deun regim mai apropiat de cel dinChile din vremea lui Pinochet, de -cît de un paradis al muncitorilor șițăranilor. n
Numărul 484 | 12 - 18 mai 2014
Ucraina [i visul lui Putin pentru o NovorussiaSituaţia din Ucraina a (sur)prins Uniunea Europeană
pe picior greșit. Comunitatea nu are deocamdată laîndemînă instrumente și specialiști care să
gestioneze favorabil situaţia și atunci Rusia își poate duceplanurile la îndeplinire aproape liniștită. Singura vocecare se face auzită și se impune pe continentul europeaneste din păcate cea a SUA. În cea de-a cincea lună ademonstraţiilor din Ucraina, asistăm la fel de „războirece”, deja înfierbîntat de acţiunile separatiștilor prorușicare au asasinat, incendit și împușcat oameni nevinovaţipe capete. Duminică, 12 mai, în regiunile Doneţk,Lugnask sau Slaviansk ucrainienii au ieșit la referendumulde separare a estului de restul ţării. Astfel, subameninţarea armelor, se pare că Rusia dezgroapătendinţele expansioniste manifestate în secolul trecut. Luptele au început în noiembrie.
13CAP ÎN CAP
Cei care critică lentoarea și lipsa de entuziasm a Occidentului au dreptate
Recesiunea poate face Rusia şi mai periculoas\
Tensiunile din Estul Europei se apropie de apogeu?
Dan ALEXEjurnalist freelance
Văd că Banca Mondială şi FMIse înghesuie să proclame în re ce -siu ne economia rusească, doar-doar l-or speria pe Putin cu o aşaneagră perspectivă economică.
Integrarea Crimeei în FederaţiaRusă va duce la o scădere de 2%anul acesta, spun finanţiştii in ter -na ţionali, argumentînd astfel ştii n -ţ ific declaraţia preşedintelui amer-ican Barack Obama care spunea căacest comportament agresiv al luiPutin va fi din ce în ce mai scumppentru poporul său.
Daaa’ de unde… poporul rus adefilat singur, fără să-l oblige ni -meni, în Piaţa Roşie, pentru primadată de la desființarea URSS. Aufost peste o sută de mii de oamenicare şi-au cîntat aprobarea pentruŢarul Vladimir Putin şi nu, aici numai este vorba de propagandă, cide efectele ei.
Rușii chiar aprobă politica ex -pan sionistă a conducătorului lor și,dacă le spui că uite zice FMI-ul că
au intrat în recesiune, vor rîde detine.
Pe de altă parte, și cu recesiu -nea asta e o poveste, căci dacă e săcompari economia unei Federațiimai mici de anul trecut, cu cea aunei Federații mai mari, cu tot cuCrimeea, nu prea are cum să-ți deacu minus.
Din punct de vedere economic,Putin procedează ca la carte deva -lorizînd rubla într-o astfel de si tua -ție, căci astfel îi taxează dur pe in -ves titorii străini care vor să plece șistimulează economia printr-o ma -să monetară mai mare. Desigur,ru sul care defilează de 1 Mai înPiața Roșie, bucuros că e din noucetățeanul unei mari puteri mon di -a le, va sărăci prin inflația respec ti -vă, dar nu va da vina pe Putin pen-tru asta, ci pe imperialistul de O -ba ma care uite, tocmai a zis cu su -biect și predicat faptul că el rusulva plăti scump alipirea Crimeei.Par tea cu adevărat proastă este că,
isterizată în aprobarea lui Putin,opinia publică din Rusia se trans -formă apoi într-un adevărat motorpentru alte și alte expansiuniteritoriale, oferindu-i conducă to ru -lui iubit și pîrghia de oprire a re -cesiunii economice. Așa cum isto-ria a demonstrat în absolut toate
cazurile, o structură im -
pe rială se menține atîta timp cît seextinde, iar dacă se oprește dinextindere, intră în criză.
În altă ordine de idei, să nu nebucurăm pentru recesiunea Rusieicăci asta o face și mai periculoasă. n
Text publicat pe www.biziday.rola data de 1 mai
Moise GURANjurnalist la TVR
de Ioan STOLERU | [email protected]
PUBLICITATE
Dacă viața ar fi o alună, nu ar fi crocantă șinici învelită doar în coajă sărată și maronie.Ar fi mai degrabă moale și flexibilă ca o bu -ca tă de plastilină și ai modela-o doar cu de -ge tele. Asta încearcă să spună personajeledin „The Nut Job”, care nu este doar un filma mu zant de animație pe care să îl ur mă reas căcei mici între două reprize de somn de la a -mia ză. Este o altă luptă pentru su pra vie țu i re,ambalată în corpul unor veverițe, șobolani șicîrtițe care, vorbind în limba lor, reușesc săse coordoneze asemenea unor adulți. Sub slo -ganul „No nuts, no glory” aceștia pleacă săîși caute hrana pentru următoarea iarnă să -pînd, furișîndu-se sau păcălind oamenii carepar monștri pe lîngă ei.
Deși inițial povestea nu aduce ceva nou,fi ind un subiect aproape clișeizat și folosinda deseori ca punct de pornire al unei pelicule,de data aceasta noutatea este ascunsă în mo dulde construcție al personajelor. Lupta de su -
pra viețuire este dusă de Surly, o veveriță a -lun gată din comunitate din cauza mîndrieipe care o arată față de ceilalți, încercînd să îșiasigure proviziile pe cont propriu. Ca înorice film în care este inclus și spiritul co mu -
ni tății, indiferent dacă este vorba despre ani -ma le sau oameni, trebuie să existe și o po -ves te de dragoste. Deja clișeu, povestea dedragoste se în firipă între Surly și cea maiadmirată ve ve ri ță. Atunci cînd acțiunea plic -ti sește și te face să îți muți ochii pe un altecran, ești readus pe tă rîmul veverițelor și al
luptei pentru alune de Buddy, un șobolanzîmbăreț și prieten de nă dejde al lui Surly.Acesta îi apare în fața ochilor fluturîndmîinile și zîmbind tîmp, de fiecare dată cîndveverița este deznădăjduită sau cînd sesimte singură.
Un minus al acestei pelicule este faptulcă acțiunea este concentrată în cea mai mareparte într-un singur loc, cu aceleași per so na je,făcînd ca minutele să treacă greu. În mod e vi -dent, finalul nu vine cu nimic nou, știind în cădin primele clipe că Surly va deveni dintr-unfugar răzvrătit un erou al comunității, iar carăsplată va avea a fec țiu nea veveriței care laînceput nu credea în el. Ca în orice basm saufilm Disney. Filmul nu este amuzant saucaptivant pentru cei care s-au săturat depovești de dra goste ambalate și ascunse prinorice colț de film, dar poate destinde măcarobrajii ce lor mici, care nu vor uita zîmbetullarg al șo bo la nului Buddy. n
Imaginaţia este uşa de scăpare atunci cînd,înlănţuiți de probleme, vrem să evadăm.Am deschis acea uşă, am plecat pe tărîmuridoar de noi ştiute şi ne-am întors la realitateîn situaţii limită. Dar ce se întîmplă atunci cîndnu mai găsim drumul de ieşire din acest la -bi rint al imaginilor fictive? Nu mai distin gemrealul de imaginar.
Asemeni unui schizofrenic asculti voci carenu sînt justificate, le crezi şi le urmezi sfa tu -ri le. Aşa a facut şi copilul David Jarek, per -so najul principal din „Sînge de pasăre pehaine”, care a de venit dependent de pre zen ţa„băiatului-care-fuge-după-o-pasăre”. În peri -oada în care părinţii lui orbiţi de ură şi plic -ti siţi de o res pon sabilitate atît de mare caDavid, lumea celui mic s-a mutat într-o altădimensiune.
Plecînd dintr-o Românie ce omoară spe -ran ţe, soţii Jarek evadează „într-o Polonie aprotestelor muncitoreşti” condusă de comu -niş ti. Acolo s-au străduit să-şi facă un rost,dar au eşuat, iar viaţa copilului cu o ima gi -na ţie ieșită din comun a fost construită peruinele căsniciei părinţilor lui.
Bărbatul David, urmărit de dramele co pi - lăriei, şi-a făcut studiile şi a părăsit Poloniapen tru România, dorind să dezlege misterulvie ţii mamei sale, Irena, şi să facă un filmdes pre ea. A ajuns să cunoască violenţa ier niide pe pămîntul românesc şi atmosfera rece de
pe străzile Brăilei. Acest om se crede matur,dar împarte pumni şi sparge sticle în capul ori -cărei persoane care îl contrazice ori se cautăpe sine pe străzi uitate de lume.
În primul său roman Liviu G. Stan i-adăruit personajului David o viaţă colorată decultură, iubire, dar şi un iad al imaginaţieisale. Scena din filmul lui Ingmar Bergman,„Hour of the Wolf”, în care o flacară de chi britdevine lună în bezna unei camere, susţinefur tuna din interiorul personajului, la fel şie vocarea tabloului lui Zdzislaw Beskinski,
pic tor polonez, în care arătări suprarealistecălăuzesc fiinţa umană.
Raţiunea este adevăratul salvator, dar vineprea tîrziu. Pe David nu a reusit să-l salveze,chiar dacă acesta a izbutit să găsească ieşireadin labirintul născocit de o minte zdrun ci na tăde personaje inexistente. Acest lucru nu i-aa dus fericirea.
Însăşi viaţa sa este un sce na riu pen truun film care ne arată că toţi avem de moni înnoi, dar şi că ceea ce ne di fe ren ţia ză sîntamintirile din copilărie. Doar ele „mai potrespinge frica de moarte”. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 484 | 12 - 18 mai 2014
AS
TR
ELE
DIX
IT
14
Vrei casemestrulacesta să numai fii codașulclasei și de
aceea, în loc să te pui peînvățat, ai început să-țiperii profesorii și să le facicomplimente, ori să le dailike la toate postările de peFacebook. Credem totușică ar fi mai eficient și maisigur să te apuci deînvățat.
Treci princrizascriitorului.Nu-ți iesenici un
eseu, temele sînt proaste,iar la examene nu știi ce săscrii. Ar fi bine să nu ajungila disperare și să ieimodelul lui Ponta. Chiardacă este mai simplu și maiieftin să dai un copy și unpaste, poți face totuși apella cîteva sticle de bere.
Ai devenit atîtde îngrijoratăde sănătateata că numănînci nimic
fără a fi temeinic fiert sauprăjit, iar fructele ledezinfectez atent cușervețele umede sau alcoolmedicinal. Ar fi totuși maisănătos dacă ai renunța lapachetele de țigări și lacantitățile industriale devin și vodcă.
De cîtevasăp tămîni tesimți ca șicum ai fi cap-tiv într-o cu -
tie. Nu mai ai aer, toate lu -cru rile și toată lumea teenervează, nu ai chef denimic și toate îți ies pe dos.Este semnul că ai neapă ra -tă nevoie de o vacanță. Tre -bu ie să mai ai însă ni țicărăb dare. Încă cîteva săp tă -mîni și ne vedem în Vamă.
Colegii tăi dean te ener -vează atît detare că aiajuns să îți
dorești să vină Apocalipsa.Un meteorit de dime n -siunile Iașului, un cutre -mur puternic ori o inun -dație devastatoare te-armulțumi. Nu contează căalături de ei vei muri și tu.Măcar vei ști că nu mai arecine să-ți toace nervii.
Ți-a plăcut atîtde mult la Fi -lar monică că,dacă vei ajun -ge multi mili -
onară îți vei angaja propriaorchestră care să susținăspec tacole doar pentru tine.Vei avea grijă însă să anti-fonezi sala de spectacole.Doar tu ai voie să asculțimuzică bună. Pînă atunciînsă ți-ai cumpărat opereche de căști noi.
C\l\uze cu gînduri macabre
FĂ UN STOP-CADRU
de Mădălina OLARIU | [email protected]
de Adelina MEILIE| [email protected]
Cîntăreței suedeze Lykke Li îi place ne -grul. Pe haine, în jurul ochilor migdalați și înversurile melodiilor sale. În cele trei albumepe care le-a lansat din 2008 pînă anul acesta,cîn tă despre despărțiri, singurătate, inimi depiatră, de oțel și frînte. În schimb, în pie se lede pe ultimul său material, „I Never Learn”,Lykke Li spune că s-a maturizat, deși a păs trataceeași tematică. A lăsat deoparte triluriletri bale, bătăile de tobe și vocalizele jucăușeși le-a înlocuit cu chitare, clape de pian și c-unglas gîtuit de regrete.
Scriind cîntecele pentru ultimul album altrilogiei, artista recunoaște că mai degrabă i-arplăcea să fie recunoscută drept com po zi toa redecît o cîntăreață pop. Iar faptul că cele nouăpiese au fost scrise la o singură mînă se ob -ser vă de la o ascultare. Aceeași tonalitate ușordeznădăjduită care izbucnește în refrene șiaceeași tentă a versurilor. Poate că din a ceas tăcauză e dificil să rămîi cu o singură melodieîn minte. Doar anumite frînturi se lipesc detimpane, dar nu neapărat pentru că sîntmemorabile, ci pentru că ideile se tot repetăpe parcursul unui cîntec. Iar atunci cînd nici omelodie nu are cu mult peste patru minute,e imposibil să nu te trezești fredonînd cîtevacuvinte. Doar piesa care a împrumutat nu -me le albumului iese din tiparul imprimat în
celelalte. De această dată, artistei i-au fost deajuns 15 versuri și două strofe să-și cînte oful.
Lui Lykke Li îi place, în schimb, să se joacecu metaforele, dar imaginea de ansamblu aalbumului face ușor de deznodat sensurilemelodiilor. Dacă în „No Rest for the Wicked”
vorbește apăsat despre singurătate, în„Gunshot” compară o relație nefericită cu unglonț primit direct în moalele capului. Liniamelodică din „Heart of Steel” pare mai op ti -mis tă, iar corul dă impresia că ar putea săco loreze cerneala neagră cu care au fost scri sefilele de jurnal.
Dar odată ce asculți ver su ri le, îți daiseama că lucirile reci ale unei inimi de oțelnu ar putea să îmbujoreze obrajii, nici mă carsă facă pielea să se zgribulească. „NeverGonna Love Again” este scrisă cu li te ră delege și „Love Me Like I’m Not Made ofStone” e o rugăminte. Încă din titlurile me -lodiilor Lykke Li pare hotărîtă. Cum nu re u -șește să învețe din greșeli, a decis să nu maiiubească din nou. n
de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]
Alune crănţănite în 90 de minute
NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE
Titlu: „Sînge depasăre pe haine” Autor: Liviu G. Stan An: 2014Editură: HumanitasGen: Ficţiune
ASCULTĂ DE (LA) NOI
Album: „I NeverLearn”Artist: Lykke LiAn: 2014Gen: Indie pop
Acţiunea este concentratăîntr-un singur loc, cu ace -leași personaje, făcînd caminutele să treacă greu.
Titlu:„The NutJob”Regizor: PeterLepeniotisAn: 2014Actori:WillArnett,BrendanFraser, LiamNeesonGen:Animaţie,Comedie
Maturizare în trei p\r]i
Lui Lykke Li îi place să sejoace cu metaforele.
Bărbatul David dorește sădezlege misterul vieţiimamei sale, Irena.
Deși trăim în secolul XXI, secol în care te h no -logia ne încolțește la fiecare pas, de fapt nu estechiar așa. Anumite zone din America de Sud șiAfrica, pentru care aparate precum roboții debu cătărie sau tabletele sînt un lux, nu au acces laInternet sau conexiune wireless. Tocmai de aceeaFacebook, considerată în mo men tul de față ceamai importantă rețea de so cia lizare din lume,care are la nivel mondial apro ximativ 1,23 demiliarde de utilizatori activi pe lună, s-a gîndit săle facă un bine. De aceea a anun țat că va organizao echipă de cercetători pentru a că uta noi mij -loa ce de a furniza servicii de Inter net în regiunilecare nu au încă acces la această fa ci li tate, fo lo sindraze laser și avioane cu propulsie solară.
Din echipă vor face parte experți NASA șicinci oameni ai firmei britanice Ascenta care acreat primele versiuni Zephyr, avioane pe pilotautomat, alimentate cu energie solară, capabilesă zboare pe distanțe mari. „Misiunea noastră este
să facem o lume mai deschisă și mai conectată.De aceea ne concetrăm asupra unor mijloacepen tru a furniza oamenilor, din cer, Internet”, aex plicat fondatorul Facebook, Mark Zuckem -berg, într-un mesaj publicat pe propriul profil.
Anul trecut, prin programul „Internet.org”,cei de la Facebook au reușit să conecteze trei mi -li one de persoane din Philippines și Paraguay. Ocontinuare a acestuia este programul „Connec -ti vity Lab”, prin care se urmărește să se producănoi tehnologii de răspîndire a Internetului. Pentruacesta au nevoie de avioane care să se menținătimp de cîteva luni, poate chiar ani la 20.000 demetri altitudine, indiferent de vreme, și să di fu -ze ze Internet la un cost redus. Printre proiectelevi zate se numără și razele laser care să conec te ze
sateliții între ei pentru același scop. Mark Zuckerberg a anunțat în presă, la în ce -
pu tul lunii mai, că are de gînd să cumpere pro du -cătorul de drone cu propulsie solară Titan Aero -spa ce, cu obiectivul de a trimite astfel de droneîn Africa. Compania Google are un proiect simi lar,pentru care a efectuat deja teste, utilizînd însăba loane cu aer cald în loc de drone.
Fiindcă Facebook-ul s-a milostivit să le asi -gu re celor defavorizați Internet la un preț accep -ta bil, acestora nu le rămîne decît să facă rost deplat forme prin care să facă conexiunea. Iar în locde dansul ploii, vor face dansul „conexiunii”atunci cînd acesta se va întrerupe.n
După ce reușea anul trecut săcîș tige campionatul după o pauzăde cîțiva ani, acum, Steaua nu a maiavut nicio emoție în a repeta per -for manța, săptămîna trecută reu șindsă o învingă pe U. Cluj cu 1-0. Ast fel,deși mai sînt două etape pînă lafinal, matematic, echipa din Ghen ceanu mai poate pierde cel de-al 25-lea titlu de campioană a României,iar din cîte s-a observat campi o na tulacesta, nimic nu-i prea stă în calesă-l cîștige și pe următorul. De a se -me nea, roș-albaștrii au mai stabilitși un record absolut, fiind singuraechipă din 1989 care să cîștige detrei ori două titluri consecutive.
În acești doi ani de cînd este laSteaua, Laurențiu Reghecampf areușit să-i transforme pe steliști dinechipa care se îneca cu golurile lamal, în echipa care după cinci anireușea să aducă titlul înapoi în ca -pi tală. Nimeni nu poate contestafap tul că Steaua nu a cîștigat peme rit, demonstrînd anul acesta că aajuns din nou la o maturitate și flui -ditate a jocului precum avea în2005 în era lui Olăroiu.
Și deși nu vreau să minimizezperformanța echipei din Ghencea,trebuie să recunoaștem că nivelulfotbalului din România se rosto go -leș te la vale precum un cauciuc gă -u rit. Și în niciun an nu s-a văzut mai
bine decît acum, „sportul rege” fiindpătat de scandaluri de corupție șisisteme prost gîndite. Echipe carenu reușesc să obțină licența, echipefără stadion, sau echipe fără banisă-și plătească jucătorii. Toate, cuju cători motivați să joace fotbaldoar de salariu și nu din pasiune saudragoste pentru club, jucători cu nos -cuți mai degrabă pentru ce blondăau agățat aseară în club sau cu cines-au bătut sau jucători invizibili aicăror potențial nu va fi descoperitniciodată.
Chiar și așa, avem șansa ca încam pionatul următor să dăm josmucegaiul și să luăm de la zero totce a fost toxic, acum cu toții „greii”fotbalului la închisoare sau retrași.Iar misiunea „roși-albaștrilor” nu vafi una foarte ușoară. Nu neapărat dinperspectiva campionatului intern,ci mă refer la meciurile europene,unde la ultima participare am fostrușinea Europei. La fel crede și La -dis lau Boloni, care admite că „punc -tele pe care le-a obținut în UCL n-aureprezentat limita Stelei, ci a clu bu -rilor românești. Însă, în campionat,dominația este inconstestabilă’.Astfel, după foarte mult timp, putemîncepe să ne recăpătăm speranța șicine știe, poate că la următorulCampionat Mondial sau Europeanne vom putea califica și noi. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 484 | 12 - 18 mai 2014
Înainte să dezbată reacția Uni u -nii la tensiunile din Ucraina, euro -par lamentarii comemorează 100 deani de la Primul Război Mondial, iarneamțul Daniel Cohn-Bendit ținesă împărtășească o istorie perso na lă.O tot zice cînd merge prin școli, dare bună și acum, în ultima sa zi deplen în Parlamentul European.Dom nul Cohn-Bendit fost conce putimediat după debarcarea din Nor -man dia, la prima reîntîlnire de dupărăzboi a părinților săi. „Dacă aș fiputut vorbi în prima zi a vieții mele,să le spun părinților mei că în Eu -ro pa nu vor mai fi granițe, ar fi ziscă vorbesc prea devreme și că zicdoar prostii”, continuă el, iar salaasta rotundă populată de euro scep -tici, euromoderați și euroentuziaștise amuză.
Trenul din care scriu urcă acumdinspre Strasbourg către Luxemburgși, mai departe, către Bruxelles. Douățări și-o țărișoară în cinci ore, nu știiunde încep și unde se termină. Sîntșiruri de case din piatră acoperite cuțiglă roșie între care se ivește cîte oturlă ascuțită cu ceas. Așezările asteasînt la fel de banale precum cîmpi-ile dintre ele: verde, gri, alb, roșu.Pe rîndul de lîngă mine e o bătrînăcumsecade la vreo șaptezeci de ani.Caucaziană, slabă, păr alb, cămașă,fustă. Ofemeiecaoricarealta, dar caren-ar fi putut în veci să fie româncăsau poloneză. Mă întreb cîtă vremeo să mai pot ghici din prima un oc -ci dental rătăcit printre estici și invers.Ce ne deosebește, întîi și-ntîi: avemla dispoziție gene diferite, sortimen -te diferite de zîmbete, altfel de supă -rări, sau – pur și simplu – zilele celemai obișnuite ne sînt altcumva?
Printre șirurile de europarla-mentari trece din cîndîn cînd un chelner în
frac și cu pa pion alb, poartăelegant o tavă cu cești de cafea saucu un pahar cu apă. Se retrage apoidiscret, prin spatele rîndurilor desteaguri. Azi, vocile parlamentar-ilor est-europeni sînt mai ridicatedecît de obicei. Sfîșie pe alocurirespectul reciproc cu pronunțiislave, dure. Sînt polo nezi, români,cehi, care cer acțiuni hotărîteîmpotriva Rusiei.
Diseară, într-un colț liniștit deBruxelles, o să-mi văd părinții, ve nițide două zile în vizită la familia su ro -rii mele. La 60 de ani, tata a fost pînăacum o singură dată spre Vest. Șidoar pînă în Ungaria, și doar în 1990,și doar ca să vîndă acolo niște ma ie -uri tricotate într-o fostă fabrică comu -nistă ca să ne ia primele cutii de colași pungi cu jeleuri. Azi, în schimb,a dat fuga din Belgia în Germania,iar mîine o să mergem cu toții săvedem Marea Nordului și o să fiebine. n
DE LA CENTRUCeea ce nesepară
Vlad ODOBESCUJurnalist freelance
15
În ultimultimp aiînceput să ieșila alergat înfiecare
dimineață însă nu ca săslăbești ci pentru căinsomniile nu te lasă înpace. Nu ai scris încă nimicla licență, iar profesorulîndrumător te sună înfiecare zi. Cred că ar cam fitimpul să îți mai faci drumprin bibliotecă.
O ghicitoarea dat încărți și ți-aspus căsăptămîna
aceasta vei avea noroc labani și că vei în cale îți vaapărea iubirea vieții tale.De aceea, chiar dacă nu osă ai vreun motiv să ieșidin cămin, ar trebui săcolinzi în fiecare zi orașul.Nu se știe niciodată deunde va sări iepurele.
Încă îți cauțijumătatea, darnici un băiatnu respectăcriteriile tale.
Vrei să fie chipeș, brunet,înalt, puternic, să te drăgă -lășească și să-ți facă multecadouri, să aibă ochii verzi,să fie bogat și să aibă sondăde petrol. În concluzie îțidorești un arab, însă unulcare vrea o singură soție.
Ai găsit mo -da litatea per -fectă de a facebani de buzu -nar. Ai obser -
vat că au înflorit florile întoate parcurile din Iași șide aceea te-ai gîndit să facicîteva parteneriate fie cuDaniel și Anca fie cu vreoflorărie de pe Copou. Ți-aiconfecționat deja un cos-tum de ninja pentru a treceneobservat.
După o vizităla unul dintreliceele dinIași ți-ai datseama că
visul tău de a fi profesor s-a năruit. După doar o orăîn una din clasele de cursai încercat să arunci pegeam doi elevi, pe alții aireușit să-i învinețești, iarpe ceilalți i-ai înjurattemeinic de toate rudele deacasă.
Vrei să îțimărești bu -ge tul pen -tru haine șipantofi, dar
nu vrei să îți cauți încă unloc de muncă. De aceea te-ai apucat de citit de zorpre sa sportivă. Te gîndeștică dacă îți reușesc cîtevapariuri la meciurile de fot-bal sau la cursele de cîiniproblema va fi rezolvată șibuzunarul va fi plin.
AS
TR
ELE
DIX
IT
SCOR LA PAUZĂDeznodămîntulroș-albastru
Vă invit la un exercițiu deauto -conștientizare prin care săaflăm, pe baza unor rapoarte ofi ci -a le, pe ce poziție se află Româniacînd vorbim de libertatea presei.Re zultatele nu prezintă o presăprea liberă. „Re por teri fără Fron ti e -ră” ne ajută și ei la o conturare cîtmai cla ră a imaginii despre cum evă zu tă li ber tatea pre sei de la noipu bli cînd un clasament care si tu -ea ză România pe locul 45. Anulaces ta, comparativ cu anul trecut,Româ nia a coborît trei poziții.
Ca punct de reper putem luadoar titlul cu care Mihai Pă vă les cuîși începe articolul din Forbes aces-ta fiind „Televiziunile pri va te nustrălucesc la capitolul liber tateapre sei”. În raport toate tele vi ziu nileromânești care sînt impor tan te pepiața media actuală sînt men țio -nate negativ fiind susținute de ca -zuri concrete. Astfel s-au sintetizatcele mai im por tante evenimentedin anul 2013 care au marcat într-un fel această pia ță media. Se treceîn revistă, prin tre altele, demisialui Adrian Sîrbu din funcția deDirector Exe cu tiv al companieiCentral European Media EnterprisesLtd. sau retra ge rea licențelor decătre CNA pen tru Money. ro șiZeus TV SAU OTV. Pe lîngă acesteevenimente mai sînt trecute, în
număr mult mai mare, de rapajelecomise de jurnaliști, pa tro nate saualte instituții publice. Antena 1 deexemplu, este men țio nată pentruscandalul din luna oc tom brie aanului trecut. Atunci actorul MihaiBendeac nu a fost de acord să-și re -a lizeze emisiunea folosind niștesu biecte impuse. România TV șiAntena 3 au fost și ele trecute în re -vis tă, avînd un întreg subcapitol.
Instituțiile mass-media dințară „continuă să fie politizate”con sta tă și IREX. Bîjbîie ici, colocîte un jur na list care își declară de -za măgirea pri vind situația preseiac tuale, dar cam atît. Poate maisemnează și ini ți a ti va luată de site-ul revista22.ro, care invită jur na liș -tii care nu doresc să mai de te rio -reze bunele practici jur na listice, săpro tes teze. Astfel s-au strîns 583de jur naliști din întreaga țară. Ampu tea spune că aceștia iau ini ți a ti văpen tru o schimbare în bine, însălucrurile se precipită a tunci cîndținta principală al acestui protest estetrustul Intact, cu pre că dere Antena 3.O presă curată nu este umbritădoar de acest post de televiziune ciaproape de toate.
Responsabilitatea profesionalăeste, așadar, prin ci pa la problemă are zul tatului acestui ra port prezen-tat mai sus. n
MAI PLAȚI CA ECRANUL
Să fim responsabili, zic!
de Ana-Maria BUCUR | [email protected]
Dronele vor zbura luni sau chiar ani la 20 de mii de metri altitudine.
PRIMUL RĂCNET Avioanele care aduc Internetul
de Liza CÎRJĂ |cî[email protected] de Iulian BÎRZOI |iulian.bî[email protected]
Numărul 484 | 12 - 18 mai 2014
ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!
Proconsul a intrat tiptil în Dub -lin Pub. Chiar dacă artiștii repetaupe scenă, publicul nu-i prea băga înseama. Nici un hilizit, nici o vorbăspu să pe ascuns despre cei patru băr -bați, ci doar discuții amicale întreprieteni care continuă încă de cîndcup lurile s-au așezat la mese. „Des -pre tine” a vrut să spargă gheața,dar a reușit doar să o zgîrîi ușor. Pub -licul nu s-a entuziasmat și a răs punsprea puțin la îndemnurile artiș ti lor.Doar cîteva aplauze și mîini ri di -cate reacționează la interpretările ar -tistului care prin mai multe în cer -cări de mobilizare, invită publiculsă-l ajute să cînte și să simtă ver su -ri le melodiei „Să spargem gheața”.La interpretarea celui mai nou sin gle„Tu ești fata pentru care cînt” oa me -nii încep parcă să fie mai activi.Îna inte de începerea propriu-zisă acîn tecului, Bodo atenționează: „Sespune că atunci cînd ești îndră gos -
tit, ți se pare că toate cîntecele de dra -goste sînt despre tine și povesteata”, iar jocurile de lumini și sune te -le de chitară îmbinate cu cele aleto bei transformă pe cei prezenți înniște păpuși voodoo, care se mișcăa cum așa cum sunetele le dictează.
Cupluri de o noapte și o ziTrupa începe să cînte una din-
tre cele mai populare melodii dinRo mânia „Pentru tine”, iar la ref reneste ajutată în cor de toți cei pre -zenți în sală „Pentru tine/ Să știiiii/Număr noapteee și ziii”. Cîteva cup -luri dansează lent pe ritm și cei ca -re nu s-au ridicat să danseze se stră -duiesc totuși să-și manifeste plă ce -rea față de aceasta, cîntînd și ei ală -turi de artiști.
O femeie de 40 de ani rămîne re -trasă lîngă peretele para lel cu sce - na pe care sînt artiștii, fre do nea zăcu tact versurile și bate încet din
palme simțind parcă vi bra ția me -lodiei. Femeia îmbrăcată ca o ado -lescentă cînta melodiile de dra -goste cot la cot cu membrii tru peiși chiar dacă nu este acom pa nia tăde nimeni, nu încetează să stea înpicioare și nu își îndepărtează o chiide la scenă, sorbind-o cu privirea.
Bodo reușește să combine, întretimp, două „cîntece nemuritoare cre -ate de artiști români”. Astfel, me lo -dia compusă de Holograf „Ochiităi”, urmată de melodia semnată decei de pe scenă numită „Cerul” sîntunite și se cîntă prima strofă și re -frenul la ambele melodii fără pau -ză între ele. Melodia din urmă esteapogeul întregului concert, dar secîntă pe alocuri fals din cauza vo ci -lor adunate de prin tot localul la un„dacăăăă cerul ar puteaaaaa/ să teaducă în viața meaaaa/aș culege înpalmă o steaaaa/ să te am pe ti -neee”.
Tot mai mulți oameni au ener -gie acum și, deși Bodo i-a invitat să
cînte melodia „Life is life nana na -na nanana”, nu l-au însoțit pentrucă nu știau versurile. Acesta a în ce -put să cînte fără să mai așteptevreo reacție din partea publiculuime lodia „Paradise” a lui Coldplayși cea a lui Tina Turner „Rolling onthe river”. Fără să se aștepte, de da -ta aceasta, la ambele melodii oa me -nii l-au ajutat cu refrenul și auînceput să danseze.
„Simpaticul” de la intrareLa final trupa a reușit să facă
pub licul să se manifeste fredonînd,cu mîinile ridicate sau prin dans.Atunci cînd artiștii au mul țu mit ce -
lor care i-au ajutat să reali ze ze în -treg concertul, Bodo l-a stre cu rat îndiscurs și pe Ionuț „un băiatamuzant care se plimba prin față și eahtiat după bani. Știe să spună ban -curi așa că cereți să vă spună unul.Dacă nu reușește să vă facă să rî -deți atunci nu mai are rost să cum pă -rați CD-urile. Dar sunt sigur că o săreușească pentru că este un băiat sim -patic”.
Ionuț a fost pus să vîndă CD-urile trupei după ce acesta le-a cer -șit bani artiștilor cînd au sosit lalocal. Tot el ura „casă de piatră”cup lurilor care intrau în club, ce -rîndu-le apoi bani pentru bu nă vo -ința lui. n
Trupa Luna Amară a îndulcit vineri seara atmosferadin „Teatru Fix” cu acorduri de rock și voci vibrante de ro -șu și albastru. Melodiile culese de pe albumele mai vechi aureînviat amintirile fanilor trupei, care au inclus în ritmullor pînă și sticlele de bere.
Solistul Nick Făgădar urcă pe scenă pentru ul ti -me le probe de sunet. După ce gîdilă griff-ul unei chi -ta re și se asigură că sunetul este clar, i se alătură și res -tul trupei. În fața scenei, se leagă un cordon de oa me nicare sculptează aerul sărind. Asemeni celorlalți, ba sis -tul își scutură pletele imaginare. Vocalisul își scoatecăș tile din urechi pentru a se convinge și pe el atunci cîndstrigă „Te ignor atent/Te iubesc absent” către “lumeaoar bă”.
În centrul cafenelei, chipul contesei ElisabeteiBathory de pe tricoul unui băiat este împins și lovit înmișcări de pogo. Într-un cerc improvizat, cîțiva tinerisar, se izbesc și se rotesc, uitînd atît de ei cît și de ceidin jur. “Eu amețesc numai cît mă uit la ei”, spune otipă rîzînd. Ca să nu se lase mai prejos, un tip cu pletese urcă pe o băncuță și începe să dea din cap. Mai faceuneori pauză pentru a-și așeza ochelarii, pe care, înciuda mișcărilor acide ale corpului, îi împinge galant
spre ochi. Obosit de repetarea gestului, îi dă jos și îi pu -ne în buzunar.
Alternanța dintre piesele energice și lente este oca ziapublicului de a se odihni. Trompeta învăluie în ele -ganță mai ales ritmul tobelor, iar lumea trece de la să -ri turi la unduiri lente. Un băiat înțepenește în pozițiagînditorului cu privirea pierdută în podea, în timp ce unaltul își ridică prietena în brațe și o leagănă în valuri. „Ro -șu aprins” pare a fi melodia preferată a tuturor. Pînă șilumina care scaldă scena se asortează cu melodia. De -co nectat de lumea din jur, un tip înalt se leagănă cupărul pe față.
La întrebarea „Iubiți teii, Iași?”, drept răspuns de lapublic se întorc spre scenă aplauze puternice. Trupa nuuită să ne reamintească faptul că sîntem români, că Ro -mânia este a noastră și că nu trebuie să cădem victime aleunui sistem corupt. Cuvintele „Am ceva cu mintea ta /Indiferent de realitate/În mintea ta e tot noapte/E cuș -ca ta” sînt îndemnuri la trezirea din automatism, tre -cînd dincolo de melodiile cu tandrețuri. Nu știm dacăure chile au prins din mers versurile și dacă le-au asi mi -lat, însă blitzurile aparatelor au reușit să capteze ima -gi nea celor de la Luna Amară alături de fani. n
Vineri de la ora 22.00, înDublin Pub, trupa Proconsula dorit să creeze armonie
între cuplurile din Iași. Membriitrupei au adus pe scenă single-ullansat anul acesta de ZiuaÎndrăgostiţiilor, „Tu ești fatapentru care cînt” și melodiilecare i-au făcut celebri. Proconsula jonglat timp de o oră cu melodiiromânești romantice și cu pieseinternaţionale ale trupei Coldplay.Trupa a încercat să dea foc lascenă, dar unele momente maiduioase au domolit pub-ul. Pe durata concertului, publicul a fost tăcut.
de Liza CÎRJĂ |[email protected]
de Ana Maria BUCUR | [email protected]
Un Eurovisioncu barbă
Eurovisionul din acest an a fostcîș tigat de travestitul Conchita Wur -st. Melodia „Rise Like a Pho enix”,interpretată de acesta, a cla sat pen -tru prima dată Austria pe lo cul în tîiîn clasamentul celui mai ma re con -curs de muzică din lume. Cîș ti gă to -rul Eurovisionului a apă rut primadată în 2011 la emisiu nea „DieGro sse Change” unde a in terpretatmelodia „My Heart Will Go On”,co loana sonoră a filmului Titanic.În același an a participat și la pre se -lecția națională a Austriei pen tru Eu -rovision. Atunci s-a cla sat pe loculdoi în preferințele austri e cilor, fiindîntrecut de trupa Track shit taz.
Dis cuțiile în contradictoriu aufost stîr nite de look-ul său feminin,accen tu at prin rochii elegante şi ma -chiaj în grijit al ochilor migdalați,care contras tea ză cu o barbă purmas culină. În via ța de zi cu zi, sepa re că acesta este un de cora tor devitrine, absolvent al școlii de mo dădin Graz, iar nu mele real este Tho -mas „Tom” Neu wir th. Amu zanteste că tradus, numele său de sce năeste echivalent cu „co chi lie mică”(Con chita) și „cîrnat” (Wurst).
Cu toate că susține co mu ni tă ți legay, al căror simbol a și de ve nit, nu îșidorește să fie privit ca o „fe me ie cubar bă”, ci vrea să devină o „dragque en” (bărbat care inter pre tează unrol feminin în spectacole). Cu toateacestea, Belarus, Armenia şi mai alesRusia s-au împotrivit apa riţiei tra ves -
titului pe scenă, ce rînd chiar şi eli -mi narea sa din con curs. Rusia con -dam nă curajul Con chi tei de a-şi ex -prima liber sexualitatea, iar grupulLGBT (Lesbiene-Gaz-Bi se xuali-Tran -sexuali) in cri mi nea ză aba terea de lacon ven ţio nal. A fost creată chiar șio pagină de Facebook anti-Con chi ta,în limba ger mană, care a adunat pes -te 38.000 de fani.
Atitudinea României faţă de a -cest personaj este împărțită în maimul te tabere. Comentarii precum„Gro tesc, mai grotesc e ca aus tri e ciil-au desemnat să-i reprezinte” sau„ARĂ TAREA Conchita Wurst”stau scrise pe majoritatea blo gu ri lor.Mai mult, la SuperBingo Metro po -lis, emi siune difuzată duminică peAn te na 1, Daniela Crudu a ironizatcîș ti gă to rul Eurovisionului de anulacesta, apă rînd cu barbă și stîrnindho hote de rîs în platou. Iar pe Face -book au în ceput deja să apară băr -ba ți cu bar bă îmbrăcați în rochii șiru jați cu ro șu aprins. n
PUNCTUL PE VIP
16Cuplurile pentru care a cîntat Proconsul se iubesc [i aziAu fost interpretate atît melodii de dragoste, cît și cover-uri celebre.
Luna Amară a răsărit la Fix
Conchita este decorator de vitrine.
DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Ioan STOLERUȘEF DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHUREDACTORI: Dan CONDREA, Iulian BÎRZOI, Cătălina DOBROVICEANU, AndreiMIHAI, Mădălina OLARIUCOLABORATORI: Ana-Maria BUCUR, Liza CÎRJĂ, Adelina MEILIE, Doina SÎRBU,Cristina STAMATEPUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE
Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche
Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.
CONCERT PICTAT ÎN ROȘU APRINS de Adelina MEILIE |[email protected]
