Nr. 480

Limba român\ seam\n\ mult cu noi, esteu[or desfrînat\ [i plin\ de fantasme

Noi nu inventăm nimic, nufacem decît să redescoperimniște lucruri. | PAGINILE 8-9

Interviu cu Simona Modreanu, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques”

Mă-ntreb de bună vreme de unde lis-a băgat pe sub piele studențilorlimbajul ăsta de lemn. De unde li s-auinoculat sintagmele, și mai ales ideile,„învățare centrată pe student”, „com pe -tențe adecvate pentru piața muncii” ,„oportunități de carieră”, de cînd lepasă studenților de cît sînt „re mu ne -rați” (sic!) pentru cîte ore țin profesorii(și cum pot aprecia ei cum îi afectează),de cît de slab e finanțat învățămîntul (șiiarăși care ar fi consecințele profundeale acestui lucru). Se organizează dez-bateri despre Legea Internshipului șidespre ce trebuie să facem să fie mai bi -ne. Am ieșit din paradigma universitățiidi rective, discipolii au conștiință desine, au o „viziune extinsă asupra rea li -tăț ilor academice” știu ce le trebuie, știuce vor. Dar cum, ne-cum, nu neconving. Discursul lor pare desprins depe alte buze, pare agățat mai degrabăpe agenda prorectorilor și subordonatsubiectelor de pe lista Senatului. Toatălumea se ferește să pună punctul peadevăruri atotcunoscute, dar nicicîndmărturisite, cum ar fi faptul că „stu den -ții senatori” sînt masa de manevră auni versităților. Ce dovezi am să afirmacest lucru? Simpla monitorizare adiscur surilor. Argumentele lipsesc me -reu, vorbele se încîlcesc în non-sensuri.Ați stat să urmăriți?

E bine să lucreze studenții dintimpul facultății? Ce-ar trebui să fie/ săfacă o universitate? Cum ar trebui să sedistribuie creditele? „[Universitateatrebuie să fie] arbitru între student șicompanie și este un judecător caretrebuie să creeze o listă de competențepe care tu trebuie să le dobîndești și pecare fiecare companie trebuie să le aibăîn vedere în momentul în care îți oferăacel certificat”, spune Alexandru Bân -dar, reprezentant al studenților în Se -natul Universității Tehnice „GheorgheAsachi”. Frumos spus, dar eu nu înțelegce vrea să zică, iertați-mă. Și nu cred căar fi doar o problemă de exprimare. Sauda, înțeleg că universitatea ar trebui să

facă o listă de companii „preferate”, orisă fie o fabrică de competențe (cîte unapentru fiecare angajator luat în seamă?).Ar fi o soluție, carevasăzică.

Dar da, e bine că a început să sevorbească. Se organizează întîlniri întreuniversități, de la care vreo trei dincinci lipsesc, dar „e bine”, „e unînceput”, e „în direcția dezvoltării unuidialog constructiv și eficient întreuniversități, studenți, partenerieconomici și piața muncii”. Eu aș vreaniște dialoguri oneste. Aș vrea cuvinteproprii și perspective neasumate politicprin afilierea la ANOSR, UNSR sauUSR. Aș vrea voci. Aș vrea ca acestmilitantism gol să fie înlocuit de un„înnebunesc fiindcă că eu vreau să facceva și nu pot,fiindcă […]”. Onest,repet. Aș vrea să aud voci mai puținireprezentative, care să nu vină de la oligă anume, ci a studentului care aînvățat, i-a plăcut ce a făcut, a crezut ca(fraierul) în ce i-au spus profesorii, aîncercat să angajeze (dovedind că știece-a fost învățat în facultate și încă maimult de-atît), iar angajatorul l-a respinspe motiv că știe prost și nu-i folosește lanimic ce știe. Da, de-abia de-aici amputea începe să vorbim despre ce nu-iîn regulă. n

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032

1001 DE MĂȘTI

Cuza [i Asachi, gazdelecuplurilor celebre

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

EDITORIAL

Clișee academicepeste dezastru

l într-o singură seară din an, masca vine caturnată pe fața studenților. În acea noapte dinluna martie Asociația Studenților FrancofoniIași aduce balul la universitate. | PAGINA 7

Geam\nul care-a vînatmistre]i în ring

La sfîrșitul dezbaterilor nu s-a propus nici o soluție aplicabilă.

l Anul XLIII l 31 martie - 6 aprilie 2014 l IAȘI l Nr. 480 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea

Studen]ii ie[eni au c\lcat pe sl\biciunile înv\]\mîntului superiorÎn cadrul a două întîlniri care au avut loc vineri, 28 martie, aceștia

au dezbătut Legea Internshipului, formulată de UniuneaStudenților din România, au discutat despre dificultatea găsirii unui

loc de muncă după absolvirea studiilor și despre finanțarea

învățămîntului superior. Reprezentanții studenților au reușit doar să sepună de acord ca, pe viitor, să organizeze o serie de întîlniri întreangajatori și profesori. | detalii în PAGINILE 2, 3

Chiar dacă după retragere a găsit și altepasiuni, boxul a rămas sfînt pentru FranciscVaștag.| PAGINA 11

”e‐mail:[email protected]

LUMEA PE JAR

Farmecul buzelor roșii s-a născut în Japonial să fii gheișă în secolul al XVIII-lea erao meserie pe care o practicau doarbărbațiil kimono-ul era realizat manual șidiferea în funcție de anotimp | PAGINA 4

CAP ÎN CAP

La europarlamentare,românii votează, darnu alegl oamenii nu mai vor, probabil, săaleagă iarăși răul cel mai mic. | PAGINA 13

PASTILA DE DUPĂ

Am căzut din groapă-n puţl șantierele din Iași nu mai ajung lapensie;l ne primenesc cu un strat gros de praf,ori cu unul de mocirlă, în funcție desezon.| PAGINA 6

««

Laura PĂULEŢdirector

[email protected]

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

Legea Internshipului, întoars\ petoate p\r]ile la Ia[i

Excelen]a în cercetare, premiat\ la „Cuza”

Legea Internshipului, propusă deUniunea Studenților din România(USR), a fost discutată la Iași în ca -drul unei întîlniri la care au par ti ci -pat aproximativ 12 ligi și asociațiistu dențești de la toate universitățilede stat din Iași. Dezbaterea „ Intern -ship: Realitate europeană, șansă ro -mânească” a avut loc vinerea tre cu -tă, 28 martie, la ultimul etaj al Cor -pu lui R al Universității „AlexandruIoan Cuza” (UAIC) din Iași.

Unul dintre aspectele contes ta -te a fost faptul că, deo cam da tă, înle ge nu se specifică exact cine ar tre -bui să elibereze certificatul la sfîr și -tul stagiului. O parte dintre stu dențiau fost de părere că ar trebui să seîncheie un contract între an ga jatorși student, principalul argu mentfiind că firma la care stu den tul îșidesfășoară internshipul poate repre -

zenta și o carte de vizită. To tuși, lect.univ. dr. Bogdan Nicolau a a fir matcă și universitatea ar trebui să ai băceva de spus, întrucît există po si -bilitatea ca studentul să des fășoa reun astfel de stagiu pentru un an ga -jator care nu atestă încredere.

„Cred că în această dispută s-avăzut clar unde este rolul uni ver si -tății. Și anume, arbitru între studentși companie și este un judecător ca -re trebuie să creeze o listă de com -pe tențe pe care tu trebuie să le do -bîndești și pe care fiecare companietrebuie să le aibă în vedere în mo -mentul în care îți oferă acel certifi-cat. Pentru ca, la final, fiecare cer ti -fi cat să fie aproximativ de aceeașiva loare”, a declarat Alexandru Bân -dar, reprezentant al studenților dela Facultatea de Construcții și In sta -lații în consiliul Senatului de la U -

niversitatea Tehnică „GheorgheAsachi”.

Cei prezenți au vorbit și desprefelul în care studenții care se înscriuîntr-un program de internship vor fiplătiți, concluzia fiind că „va fi foar -te greu să treacă de Finanțe”,pentrucă în lege este trecut ca valoarea sa -lariului primit de un intern să fieminim cu cel brut.

La în tîl nire au mai fost prezențidin par tea UAIC prof. univ. dr. Car -men Cre țu, prorector pentru activi -tăți stu den țești și parteneriate cume diul e conomic și sectorul privat,lect. univ. dr. Bogdan Neculau, de laDe partamentul pentru Pregă ti reaPer sonalului Didactic și deputatulCos tel Alexe.

Aceste întîlniri organizate deUSR se desfășoară în 23 de centreuniversitare din țară în vederea in -for mării, dar și dezbate rii Legii In -ternshipului. n

Vineri, 28 martie, în Sala Sena -tului a Universității „Alexandru I -oan Cuza” din Iași (UAIC) a avut locevenimentul intitulat Ziua Euro -pea nă a Cercetătoarelor. Această o -ma giere a cercetării întreprinse defemei s-a desfășurat concomitentatît în țară, precum și în stră ină tate.

„Este o zi în care se omagiazăîn toată Europa egalitatea de genîn cercetare, ceea ce promovează șiproiectele FP7. Se vor acorda nu me - roase premii, atît tinerelor cerce tă - t oare, cît și senioarelor care au a -vut o contribuție pe tot parcursulvieții. Astăzi, România este una dincele două țări din Europa care sealătură acestui demers”, a speci fi -cat prof. univ. dr. Gabriel Iancu,prodecanul Facultății de Geo gra -fie și Geologie,

Anul acesta a fost inclusă o no -uă categorie de premii. Con tri bu ți -a adusă în domeniul cercetării petot parcursul carierei didactice es -te recunoscută prin intermediulacordării premiului „Magda Noela

Petrovanu”. „Premiem cerce tătoa -re le care deși nu mai activează, aucontribuit pe parcursul vieții laformarea altor generații de cerce -tă toare”, a explicat prof. univ. dr.Doina Balahur, de la Depar ta men -tul de Sociologie și Științe Socialeal UAIC. Printre acestea se numă -ră dr. Odette Blumdenfeld și dr.Elisabeta Jabă, profesori emeriți.

Pe durata evenimentului aufost premiate cercetătoarele de laȘcoala Doctorală de Chimie și Ști -ințe ale Pămîntului, de la Facul ta -tea de Chimie a UAIC, de la Facul -tatea de Biologie și cea de Geo gra -fie și Geologie. Acesta este cel de-al doilea an în care evenimentul areloc în Iași. UAIC este singura u ni -ver si tate din țară în care se des -fășoară proiectul Stages.

Eveni mentul a fost susținut peplan european de Centrul Națio -nal de Știință din Franța, Paris 6 șiParis 7, Universitatea din Vilniusși o universitate parteneră dinOlanda. n

Pe 5 și 6 aprilie va avea loc Conferința Internațională de Crimina -listică „Fii criminalist! 2.0”, în Aula Magna a Universității „AlexandruIoan Cuza” (UAIC), începînd cu ora 15.00.

„Evenimentul este deschis publicului larg, dar vrem să ne axăm peun public țintă, și anume studenții de la Medicină, Biologie și Chimie.«2.0» din titlu face referire la o variantă îmbunătățită a unui proiect. A -nul trecut, conferința a fost la nivel național, iar anul acesta am reușit săo aducem la nivel internațional”, a declarat Soso Tudurache, coordona-torul evenimentului. Dintre invitați fac parte Sebastiano Briganti, avocatîn cadrul Baroului din Roma, lect. univ. sup. Igor Șevcenco, decan al Fa -cultății de Drept din cadrul Universității de Stat „B. P. Hașdeu” din Ca -hul și ing. Gabriel Păduraru, expert criminalist în cadrul LaboratoruluiInterjudețean de Criminalistică din Iași. Participanții se mai pot înscriepînă marți, 1 aprilie, pe site-ul oficial al Masteranzilor de Criminalisticăhttp://www.crimeanalistik.info.

În total vor fi organizate șapte workshop-uri, care se vor desfășura înparalel, pe cîte patru serii, la fiecare întîlnire putînd participa 10 – 15 per-soane. La probele practice se vor face demonstrații de prelevare a am pren -telor, se va explica cum funcționează testul poligraf și testul Kastle Me -yer, care este folosit în laboratoarele criminalistice pentru iden ti fi careachimică a sîngelui și vor avea loc cursuri de balistică. Conferința se va în -cheia cu organizarea unei tombole pentru parti ci panții care s-au re mar -cat în timpul workshop-urilor. Premiile vor consta în cărți din domeniulDrep tului. Evenimentul este organizat de grupul de Iniți a tivă al Mas te -ran zilor de Criminalistică în parteneriat cu Facultatea de Drept a UAICși Asociația Europeană a Studenților la Drept din Iași. n

de Iulian BÎRZOI | [email protected]

de Alina AGAFIŢEI | [email protected]

La dezbatere au participat 12 ligi și asociaţii studenţești de la universităţile de stat ieșene.

AM AUZIT CĂ...

Unul dintre subiectele de discuție a fost felul în care vor fi plătiți ceiînscriși într-un program de internship.

Evenimentul a avut loc în Sala Senat.

La Conferința Internațională de Criminalistică vor avea loc și probe practice.

Decanii francofoni aniverseazămedicina dentară

În perioada 4 - 6 aprilie, Facultatea de Medicină Den -tară a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T.Popa” (UMF) organizează prima întîlnire în Iași a actualuiBord al Confederației Decanilor Facultăților de MedicinăDentară de origine totală sau parțială franceză (CIDCDF).Aceștia vor participa la cea de-a VI-a ediție a CongresuluiInternațional al Asociației Dentare Române pentru Edu -cație „Performanță versus malprax în practica medicalăcurentă”, eveniment organizat cu ocazia Zilelor Facultățiide Medicină Dentară. „În această perioadă aniversăm, maiîntîi de toate această întîlnire, mai mulți ani de stoma to lo -

gie infantilă dar și instituția noastră”, a declarat prof. univ.dr. Norina Forna, decanul facultății.

Tot în această perioadă se va organiza o evaluare ainstituției de învățămînt superior, iar din comisie vor faceparte membri ai CIDCDF. Pentru studenți se vor desfășurao serie de workshop-uri, cursuri pe tema congresului și oexpoziție de aparate și materiale stomatologice.

Facultatea de Medicină Dentară a fost fondată în 1945și este prima de acest profil din țară. (P. A).

Meserie scrisă în cărţi viiAproximativ 30 de studenți au participat miercuri, 26

martie, începînd cu ora 17.00, la cea de-a XI-a ediție a eve -

nimentului „Biblioteca Vie”. Acesta a avut loc la Librăria„Tafrali” din corpul A al Universității „Alexandru IoanCuza” (UAIC) din Iași.

Participanții s-au întîlnit cu cinci profesioniști din do -meniul relațiilor publice, al marketingului sau vînzărilor.„Cărțile vii” ale acestei ediții au fost Cristina Paula Nu -cuță, Șef Serviciu Informatizare la Primăria municipiuluiIași, Diana Buiceac, manager zonal de vînzări Avon Iași,Elena Manolache, marketing și PR director la Toyota Iași,Georgiana Vieru, coordonator al departamentului de PR șiFundraising al Fundației Serviciilor Sociale Bethany și Ma -ri nela Marcu, membru fondator al Asociației pentru Dez -voltare Continuă AD Plus Iași.

„Bibioteca Vie” este un eveniment organizat de CIPO.(M. O.)Ș

TIR

I P

E S

CU

RT

Căpitani de fotbal încădin facultate

Săptămîna trecută, studenți de lamai multe facultăți au devenit pentrucîteva zile căpitani, manageri și pa -troni de echipe.

Ei au căutat pe tot felul de foru -muri ale universităților viitori jucă -tori pentru Cupa TUIAȘI de fotbalinter facultăți. Așteptăm, de acum î -na inte, meciuri dacă nu de liga întîi,măcar de a doua.

Grătare cu soareNici bine nu au crescut gradele în

termometre, că ieșenii au și scos grătareleși cărbunii. La aer curat, pofta de mîncarevine mai repede, așa că Ciricul s-a umplutde oameni care au ieșit la iarbă verde. Nuasta ar fi problema, ci faptul că, odată cuîmpachetarea, uită să mai ia și gunoaieleîndesate sub pătură.

Căminele se îndulcescpe zi ce trece

Am auzit de cei care vînd țigări șivodka de peste Prut prin cămine, darodată cu ei s-au reîntors și ceilalți co -mercianți.

Cei cu pachete frumos mi ro -sitoare, cu diferite arome de căp șuniși portocale în pachete cu de numirirusești. Cui i-a fost dor de bom boa -nele Bu curia, poate da o raită princăminele universităților.

Studenţii de la Drept vor învăţasecretele poligrafuluide Ana-Maria BUCUR | [email protected]

3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

În luna noiembrie a anuluitrecut, într-o sală de ședințe aParlamentului European, o tînărăgesticula obosită în fața celui de-alnu-știu-cîtelea grup din ziuarespectivă, despre campania depromovare a votului în țările UE.Rula un film de prezentare, cupasaje turnate și în România, cuun țăran care gonea cu trăsura pecîmp. Un film care vorbeștedespre diversitate, despreascultarea tuturor vocilor, despreimpactul deciziilor luate la niveleuropean. „ACT. REACT.IMPACT”. A părut surprinsă cînda venit o întrebare din rîndul celordin sală. „Nu vă temeți că noiletendințe naționaliste vor duce la oprezență atît de scăzută la urneîncît votul să riște să devină irele-vant?” În momentul respectiv,tînăra s-a activat din modulautomat în care vorbea, ochii is-au aprins și a început să-și articuleze cuvintele cu scîntei. S-avăzut, pentru cîteva minute, înprivirea ei, că subiectul este unulcare doare inclusiv în sînul celorcare gîndesc campania, darămiteîn rîndul celor care pregătesc noilepolitici din toate domeniile.

Uniunea Europeană este,fundamental, scindată, în ciudatuturor discuțiilor despre unitate.Grupurile naționaliste pledeazăindependența și identitateațărilor, militează împotrivasubjugării în fața unor grupuri deputere din Germania sau Franța.Iar UE și-a demonstrat ineficiențași întîrzierea decizională în foartemulte cazuri pe parcursul ultimu-lui mandat al Parlamentului: dela gestionarea crizei din Greciasau a celei din Cipru, pînă lareacția șchioapă în cazul Ucraina.Iar la alegerile care vor avea loc la

sfîrșitul lunii mai,

„poporul european” se va scinda.Nu definitiv, nu sociologic și nudoar în aceste două direcții. Însăvor exista cei pe-ale căror voci cîntaultra-naționaliștii, care vor boicotaalegerile sau îi vor vota pe aceștia.Iar un nou-fondat partid naționalistîn Parlamentul European va îngre-una de infinit mai multe ori apro-barea noilor politici aplicabile lanivelul întregii uniuni. Apoi vor ficei indiferenți, dezamăgiți de visuleuropean și care nu cred că în slo-ganul alegerilor, care nu cred căacțiunile lor pot avea vreun impact.Orice impact.

Dacă în urmă cu cinci ani, înRomânia, prezența la vot a fostpuțin peste 27 la sută, cîți vor venianul acesta? Dacă în urmă cu cinciani au fost scoși din casă oameniicu SMS-uri pentru a o vota peElena Udrea, pe Corneliu VadimTudor sau pe George Becali, cîțivor mai ieși anul acesta? Și, maiimportant, pe cine vor votaaceștia? Cine mai crede într-un visal unei Europe unite cînd europar-lamentarii pe care îi avem deja sejudecă prin tribunale (vezi cazulCătălin Ivan și Monica Macovei),și mint în direct, atît în România,cît și la Bruxelles? Cu cine să votezeu, anul acesta, și de ce? n

ȘAH-MAT

În mîinilecui lăsămEuropa?

Cătălin HOPULELEredactor-șef

[email protected]

Discuțiile au avut loc la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”.

Reprezentanţii studenţilor vor să schimbefinanţarea universităţilor

Reprezentanții studenților dinSenatele a trei universități de statdin Iași s-au întîlnit vinerea tre -cută, pe 28 martie, în Sala Senat aUni ver si tății „Alexandru Ioan Cu -za” (UAIC) din Iași.

Deși aceasta a fost prima întîl-nire de acest fel, nu au fost prezențireprezentanți de la toate univer si tă -țile. „Îmi pare rău că nu este ni menide la Medicină sau Agro no mie aiciîn sală. Am înțeles că in vitația noas -tră a ajuns la ei, chiar dacă prin mij -loace indirecte, cu a ju torul organi -zațiilor studențești. Dar dacă vorafla că am făcut un lucru util și fru-mos, vor veni data viitoare” a de -clarat Alexandru Ai oanei, repre zen - tant al studenților de la Facultateade Istorie a UAIC.

Cele mai importante problemeidentificate de participanți au fost gă - sirea unui job la terminarea stu di -

ilor și finanțarea uni versităților înfuncție de numărul de studenți.

Participanții au discutat des predificultatea găsirii unui loc de mun -că și s-au pus de acord ca pe vi itor

să organizeze o serie de întîl niriîn tre angajatori și pro fe sori, de un -de să reiasă un sistem de învă ță -mînt nou, mai apropiat de piațamuncii.

Totodată, în urma întîlnirii, s-aconcluzionat că una dintre cauzelepentru care studenții devin dezin -teresați de terminarea facultății es -te slaba finanțare a uni ver sită ți lor.

Astfel, pe durata întîlnirii s-a vor bitdespre schimbarea modului princare universitățile primesc finan -ța rea și s-a ajuns la două idei. Fie ofinanțare a locurilor din facultate ra -portată la nevoile de pe piața mun - cii, fie ca finanțarea să se facă pe

ci clu universitar și nu în funcție denumărul de studenți. „Atunci, pro -fe sorul nu o să mai fie forțat să-i du -că pe toți leneșii din anul întîi pînăîn anul patru. Pentru că în pre zent,dacă nu mai ai studenți, nu mai aibani și nu mai ai cum să-i plăteștinorma profesorului”, a pre cizat Ale -xandru Bândar, repre zentant al stu -

denților de la Fa cul tatea de Cons -trucții și Instalații în Senatul Uni ver -sității Tehnice „Gheorghe Asachi”.

O situație diferită a fost sem -nalată de studenții Universității deArte „George Enescu”. Repre zen -tanții acestora au precizat că, deșise bucură de o finanțare potrivită,pentru ei, cea mai mare problemăo reprezintă angajarea în mo men -tul terminării studiilor. Aceștia auvorbit despre cît de importantă es -te colaborarea dintre facultăți și in -sti tuții precum Opera, Teatrul sauFilarmonica.

La eveniment au mai fost pre -zenți prof. univ. dr. Carmen Crețu,prorector pentru activități stu den -țești și parteneriate cu mediul eco -nomic și sectorul privat de la UAICși lect. univ. dr. Bogdan Neculau,de la Departamentul pentru pre -gă tirea personalului didactic alUAIC. n

Săptămîna trecută, pe 28 și 29martie, a avut loc la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) Iașicea de-a XIX-a ediție a Colocviuluiinternațional Zilele Francofoniei„Le français de la Francophonie:al térité intime, identité plurielle”.

Deschiderea oficială a eveni-mentului a avut loc vineri, în AulaMagna a UAIC începînd cu ora10.00. Dintre invitații străini pre -zen ți la întîlnire s-au numărat Sta -nislas Pierret, consilier pe coo pe -ra re culturală de la Ambasada Fran -ței în România și Pierre Assouline,

scriitor, jurnalist și blogger fran -cez. Acesta din urmă a susținut dela ora 11.00 conferința „FrancezaFrancofoniei: alteritate intimă, i den -titate plurală”. Jurnalistul prevedecă în 2050, „universul francofon”se va tripla, iar asta datorită conti-nentului african. În ceea ce pri veș -te cercetarea, Pierre Assouline cre -de că „o limbă este asociată cu o cul -tură. Nu putem să includem exem -plul utilizării limbiii franceze încadrul medicinei, pentru că acoloengleza este o limbă universală. Prinutilizarea limbii franceze se poate

trece la un alt nivel în ceea ce pri -vește cercetarea”.

În cadrul Zilelor Francofoniei,vineri, au mai avut loc o sesiune decomunicări, un atelier literar mo de -rat de Pierre Assouline și un spec -tacol de improvizație teatrală a tru -pei universitare Pluriel, la Ca sa deCultură „Mihai Ursachi”. Sîm bă tăa avut loc întîl ni rea a nuală ARDUF.

Evenimentul a fost organizatde Catedra de Limba și LiteraturăFranceză a Facultății de Litere aUAIC, în colaborare cu In stitutulFrancez și Asociația Ro mâ nă a De -par tamentelor Universitare Fran -co fone (ARDUF). n

Participanţii au găsit soluţia ca finanţarealocurilor din facultăţi să fie raportată lanevoile de pe piaţa muncii.


Aceștia s-au întîlnit pentru a discuta despre problemele pe care le-auidentificat în sistemul de învăţămînt superior.

La eveniment a participatscriitorul și jurnalistul

Pierre Assouline.

Eroii revoluţiei din ’89, înpagini de carte

Marţea trecută, pe 25 martie, în Aula Mag -na de la Universitatea „Petre Andrei” (UPA)din Iaşi a avut loc lansarea cărţii „Enigma Mie -ilor”, scrisă de Doru Viorel Ursu, fost Ministrude Interne în Guvernul României. Volumul faceparte din trilogia „Sânge şi Carne de Om” și pu -ne accentul pe unele dintre evenimentele cares-au petrecut în ultimele două luni din timpulregimului comunist din România. La întîlnireau luat parte prof. univ. dr. Doru Tompea, rec-torul UPA, prof. univ. dr. Sorin Bocancea, deca nul

Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Admi nis tra tivede la UPA și Ana-Maria Cristina Săndu les cu,co-a utoare a trilogiei. Lansarea de carte a făcutpar te din proiectul „După 25 de ani. Co mu nis -mul în Europa de Est” organizat de UPA. (I. B.)

Concurs de comunicare aștiinţei pe înţelesul tuturor

Au început înscrierile pentru cea de-a VII-aediție a competiției internaționale de comu ni -care a științei Famelab. Etapa regională a con-cursului va avea loc pe 8 aprilie, începînd cu

ora 11.00, în Sala „Ferdinand” a Universității„Ale xandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).

Pot participa tinerii cu vîrsta cuprinsă între18 – 35 de ani, care studiază sau lucrează îndomeniul științei sau tehnologiei. Aceștiatrebuie să susțină, în trei minute, o prezentarecît mai captivantă, fără a se folosi de nici unmaterial ajutător, despre un subiect la alegeredin aria științelor naturii, a matematicii, medi-cinei sau ingineriei. Formularele de înscriere sepot depune la Departamentul de Relații In -ternaționale sau se pot trimite la adresa ioa [email protected] pînă pe 7 aprilie. În Ro -mâ nia, competiția Famelab este orga nizată deBritish Council, în parteneriat cu UAIC. (C. D.)

Zilele Francofoniei au fost s\rb\torite prin teatru [i ateliere literarede Iulian BÎRZOI | [email protected]

Să fii gheișă în secolul al XVIII-lea era o meserie pe care o prac ti -cau doar bărbații. Aceștia erau cu -nos cuți sub numele de Honko sauHo kan și dansau pentru clienții lorîn baruri, restaurante sau în ca me -rele unde se servea ceaiul. De oa re -ce gheișele erau considerate spe -cia liste în artele tradiționale ja po -ne ze, iar îndemînarea artistică erauna dintre calitățile necesare, nu -mă rul femeilor gheișe a fost încreș tere, depășindu-l pe cel al re -pre zentanților sexului opus. În1800, numărul gheișelor de gen fe -

mi nin a crescutde trei ori

mai mult,raportul

răsturnîndu-se ra pid. Astfel,femeile japoneze cu pre gătire îndiverse arte aveau da toria de adistra invitații unei pe tre ceri cujocuri, mu zică, dans sau simplăcon versație, pentru o anumită su -mă de bani. Două ore petrecute în -tr-o ceainărie puteau fi răsplătite șicu 500 de euro, dacă reușeau să su -pra vegheze petrecerea, asi gu rîn -du-se că farfuriile și paharele oas -pe ților nu sînt goale, iar țigările lesînt aprinse.

Seducţia, o profesie„Pentru că, vezi tu, cînd se tre zeș -

te dimineața, o gheișă e la fel ca oricarealtă femeie. Tenul poate să îi fie luciosdupă somn și ră su fla rea ei poate aveaun miros ne plă cut. E adevărat, poate

avea o coa fu ră uimitoare chiar și cîndse chi nu ie să deschidă ochii, dar în toa -te ce lelalte privințe e o femeie ca toa tefemeile, și deloc gheișă. Nu mai cînd seașează în fața oglinzii ca să se fardezecu atîta grijă de vi ne ghe ișă. Și nuvreau să spun cu asta că a tunci începesă semene cu o ghe ișă. Atunci începede fapt să gîn deas că așa.” (Memoriileu nei gheișe, Arthur Golden) Sespu ne că gheișele fac din propriapu tere de seducție o adevăratăpro fesie, ale cărei reguli sînt res -pec tate încă de la început. Una din -tre acestea este păstrarea anonima -tului, ceea ce a dus la ideea că re la -țiile dintre gheișe și clienți sînt ba -za te pe respect reciproc, încredereși loialitate. Acest lucru era învățatla cursuri, din dorința de a sporimi s terul gheișelor.

Folosit ca o armă de seducție,mis terul era sporit și de vesti men -ta ție. Kimono-ul era realizat ma -nual, sub propriile îndrumări, iaraspectul acestuia era diferit înfuncție de anotimp. Decoltat laspa te, acesta lăsa la vedere doarceafa și gîtul. Prin descoperireadoar parțială a trupului, gheișeleîși păstrau misterul, pielea albăfiind vizibilă doar la încheieturamîinii, considerată de către bărbațiun semn de senzualitate. Tot dinfar mecul lor făcea parte și în fă ți șa -rea, care se schimba în funcție devîrsta pe care o aveau. De exem -plu, o gheișă ucenică purta kimonoîn culori vii, legat la brîu cu un obi(n.r. eșarfă purtată în loc de cordonsau centură), iar una ex pe ri men ta -tă era deosebită prin kimono-uricu stiluri, modele și culori maisobre. Regula respectată indiferentde vîrstă era folosirea pudrei albeși conturarea buzelor subțiri cuculorea roșie. Tenul acestora că pă -ta un aspect perfect mat, de por țe -lan, însă fără a arăta ca o mască. Dease menea, machiajul ochilor se fă -cea printr-un contur negru și puțin

fard roșu aplicat pe întreagapleoa pă.

În cultura japoneză, fru -mu se țea și eleganța sîntsimbolizate de pă ruldrept și strălucitor, on du -le u rile semnificîndneglijență. Pentru gheișe,părul putea fi lăsat săcadă pe umeri, sau strînsîntr-un coc (shimada),

cunoscut din se co lul al XVII-lea.După apariția acestuia, gheișele

erau învățate să doarmă cu gîtul pemici suporturi, în loc de perne,pentru a-și păstra coafura intactăpînă a doua zi. Mentorii lorpuneau orez în jurul su portului,iar dacă capul ghe ișei aluneca depe suport în tim pul somnului,orezul se lipea de păr și strica coa-fura. Pentru a sim plifica, s-a impustreptat fo lo si rea perucilor în viațaprofesională a acestora.

Arta creată cu talent„Unei gheișe nu îi este permis să

do rească. Unei gheișe nu îi este permissă simtă. Gheișa este artista lumii plu -ti toare. Dansează, cîntă, te distrează,fa ce orice vrei. Restul e în umbră, res -tul e secret ”(Memoriile unei gheișe,Arthur Golden). Gheișele au rămasapreciate pentru educația lor dindo meniile artistice și literare, de -pă șind cunoștințele femeilor dinalte categorii sociale. Astfel, pu te -rea lor de seducție era dublată și deca litățile intelectuale care erau re -marcate de bărbați, dincolo de ele -gan ța specifică comportamentuluilor. Datorită simțului estetic de ca -re dădeau dovadă, acestea erau re -nu mite pentru aranjamentele flo -ra le pe care le făceau, pentru artadansului și a cîntecului sau pentruexplorarea artei conversației sau aceaiului și esențelor.

Specializate în tehnici de aran-jare a florilor în vase, de tip ikeba -na (arta tablourilor vii), acestearea lizau aranjamente care ex -primau pace sufletească, echilibruldin natură sau cel al naturii cuomul. Pentru acestea, foloseau tul -

pini, ramuri desfrunzite sau frunzecu un contur deosebit, bogățiabuchetului depinzînd de anotim-pul în care era realizat. De ase me -nea, gheișele urmăreau ca să ilus -tre ze și diferite perioade ale viețiiomului: trecutul era simbolizatprin plante înflorite și frunze us ca -te, prezentul de flori întredeschiseși frunze verzi, iar viitorul de bo -boci de floare.

Arta dansului era făcută pu bli -că în timpul petrecerilor, fiind mo -men tul așteptat de toți ceo pre -zenți, care păstrau o liniște per -fectă pentru a sorbi din priviri mo -mentul. Dansul era reprezentat descur te istorioare puse pe ritmulunui balet cu pași exacți și so -fisticați, cunoscut în societatea ja -poneză. Acesta era prilejul cîndpatronii care angajau gheișele re u -șeau să încheie afaceri sau să îm -păr tășească secrete importante. Tota tunci avea loc și ceremonia cea iu -lui, îndeplinită de gheișe care în vă -țau tehnici de servire în școli spe-ciale. Pentru ceremonie era folosităpudră de ceai verde pe care oamestecau cu apă fierbinte pînăde venea spumă. Ceaiul nu era în -dul cit și nici aromat, însă era servitîmpreună cu prăjituri.

Chiar dacă în prezent din ce înce mai puține gheișe aleg să-nvețearta de-ai fascina pe bărbați și pefemei deopotrivă, cele cîteva miicare mai există, au rămas să ducămai departe secretele puterii de se -ducție pe care o transmit dincolode masca de marmură și sîngeriuldin mijlocul buzelor. n

4 LUMEA PE JARNumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

Pielea albă a gheișelor este vizibilă doar la încheietura mîinii.

Culoarea kimonourilor se modifică în funcție de vîrstă.

Farmecul buzelor roșii s-a născut în JaponiaFolosit ca o armă de seducţie, mis terul erasporit și de vesti men ta ţie.

În urmă cu cîteva sute de ani, ceaiul negru, neîndulcit șiaromat era servit în pași de dans de către bărbaţii-gheișe, care întreţineau și dezmorţeau atmosfera unei

petreceri. Locul lor a fost luat însă de femeile care-icaptivau pe bărbaţi cu buzele roșii și tenul alb caporţelanul. Confundate de cele mai multe ori din ignoranţăcu damele de companie, gheișele sînt, originar, „dansatoareși cîntăreţe japoneze care iubesc arta” sau „femei denaţionalitate japoneză care distrează bărbaţii princonversaţie, cîntec și dans”, definite uneori și ca persoanecare excelează în arte. Arta în care gheișele excelau sespune că era cea a seducţiei, dezvăluită în texte, note decălătorie, jurnale sau poezii, scrise de bărbaţii fascinaţi deputerea lor de seducţie. În prezent, centrul culturii„gheișa” s-a strîns în jurul Japoniei, iar din zecile de mii degheișe care existau, acum numărul s-a redus la două mii.

de Mădălina OLARIU | [email protected]

2000gheișe în

2014

80.000gheișe în

1920

Transformarea în gheișă era o tradiție care începea din copilărie,fetele fiind chiar vîndute la casele de gheișe, numite „okia”. Studiulîncepea ca servitoare (shikomi) sau asistentă a unei alte gheișe maiexperimentate, care îi devenea mentor. Trecerea către altă etapă(minarai) se făcea prin intermediul unui ritual, prin care era prezentatătuturor clienților. Alături de „sora mai mare”, ucenica mergea la toatecasele de ceai și la toate localurile pe care aceasta le frecventa pentru adeprinde obiceiurile. Ucenicele erau ușor de recunoscut datorită unorparticularități în îmbrăcăminte: kimono cu mîneci foarte largi, guler deculoare roșie sau coafura care trecea prin cinci etape diferite, în funcțiede vîrsta și pregătirea fetei.

Ritualurile maturității erau schimbarea gulerului kimonoului, dinroșu în alb și schimbarea coafurii după vîrsta de 18 ani pentru a doveditrecerea la o nouă perioadă. Ieșirea din viața publică este marcatăprintr-o ceremonie numită hiki-iwai, care ilustra momentul în carepoate deveni îndrumătoarea unei gheișe începătoare sau se poatecăsători.

Avatarurile unei ghei[e

în Japoniaexistă o singurăromâncă gheișă

La UAIC studenții s-au pututîn scrie pentru o bursă destinată ac -ti vităților în campusul studențescîncă din anul 2010, aceasta fiind pri - ma universitate din Iași care a des -chis un astfel de program. Spre de -osebire de anul 2013, bursele pen-tru activitatea în campus vor fi a -nul acesta mai mici cu 100 de lei,re ve nind la valoarea lor de 400 delei, stabilită în 2011.

Studenții pot lucra la Can tina„Titu Maiorescu”, în bibliotecile dincămin sau pot desfășura activitățide gospodărire și înfrumusețare aspa țiilor din exteriorul și interiorulcăminelor unde sînt cazați. „Selec -ția se face de la începutul anuluiuni versitar, iar prioritate au cei cuo situație financiară precară sau ca reprovin din familii cu mulți copii. Înfiecare an au fost foarte mulți cares-au înscris la acest tip de burse șichiar dacă dintre ei se mai retrag,avem studenți și pe listele de aș tep -tare din care putem prelua. Impor -tant este să fie dornici să mun ceas -că”, a declarat ec. jr. Gheorghe

Amarandei, director al Direcției pen - tru Probleme Social Studențești(DPSS) al UAIC.

Astfel, la cantina UAIC lu crea ză15 studenți, care timp de patru orepe zi ajută la curățarea legumelorsau servirea meselor festive. Pro gra -mul nu este unul fix, studenții avînd

posibilitatea să își aleagă zilele sauorele în care pot desfășura acti vi -tăți extrașcolare. De asemenea, și laUniversitatea Tehnică „GheorgheAsachi” (TUIAȘI) studenții au po -si bilitatea de a lucra la cantină. Înmomentul de față există 11 stu dențicare beneficiază de o bursă în valoa -re de 400 de lei. „Este vorba de ti -neri care au o situație financiară foar -te dificilă și una bună sau cel puțin

peste medie, la învățătură. Muncescla debarasat mese, curățat legume,o muncă nepericuloasă, să-i spu nemașa, complementară angajaților, darcare este foarte utilă pentru că ne -ce sită foarte mult timp”, a declaratBogdan Budeanu, director al Di rec țieiServicii Studențești de la TUIAȘI.

Și în acest caz, programul estestabilit în funcție de dis po ni bi li ta -tea studenților, fără a le influențaora rul. „Pot face de exemplu într-osăptămînă un număr dublu de oreși apoi să se înlocuiască reciproc pen -tru a merge la cursuri în urmă toa -re le două săptămîni. Le oferim aceaflexibilitate în așa fel încît școala sărămînă pe primul plan”, a mai adă -ugat Bogdan Budeanu.

Studenții care sînt cazați în că -mi nele UAIC se pot înscrie pe lis-tele beneficiarilor de burse lucrîndîn bibliotecile din cămine sau la ac -ti vități de gospodărire și înfru mu -se țare a spațiilor de exterior și in te -rior ale căminelor „Ne-am gîndit căfiind studenți și locuind acolo potavea și un oarecare control asupramodului în care studenții știu să păs -treze curățenia din cămine. Noi cre -dem că inițiativa a fost una cura joa -să pentru că am vrut să vedem da -că există studenți care ar face cu ră -țenie împreună cu femeile de ser vi -ciu”, a mai adăugat ec. jr. Gheor -ghe Amarandei. De asemenea, lacăminele UAIC, excepție făcînd că -minul C5 care este în renovare șiC4 care nu are bibliotecă proprie,lucrează zece studenți la dis tri bu -irea și înregistrarea cărților, cîteunul la fiecare cămin.

Din spatele birourilorStudenții de la TUIAȘI pot fi și

stagiari în cadrul prorectorateloruni versității, unde se ocupă dechestiuni administrative. La acestestagii, care funcționează la fel ca operioadă de practică, sînt înscriși13 studenți, cîte doi la Prorecto ra -tul Di dactic, Prorectoratul pentruPro bleme Studențești, la cel de Re -lații Internaționale și Imagine Uni -ver si tară și cinci la Prorectoratulres pon sabil cu Informatizarea. „Pro -recto ra tele sînt, în principal, o zonăîn care îți dezvolți aptitudini de co -mu nicare, de creare și de adminis-trare a unor documente, nu este ozonă profesională propriu-zisă. În -să din punctul meu de vedere și dinceea ce am discutat și cu colegii mei,ei au fost mulțumiți pentru că s-aurezolvat niște lucrări cu caracter ad -ministrativ. De asemenea, considercă am avut un ajutor extraordinardin partea internilor, care au con -tri buit și ei la buna desfășurare aacțiunilor, precum deschiderea anu -

lui sau alte evenimente ale uni ver -si tății”, a declarat prof. univ. dr. ing.Irina Lungu, prorector pe RelațiiInternaționale și Imagine Univer si -tară la TUIAȘI.

Cei doi studenți care sînt sta-giari la Prorectoratul pentru Pro -ble me Studențești, spre exemplu,au realizat un studiu pentru a re -flec ta părerea studenților cu privirela starea actuală a cantinei și a că -mi nelor din campus. „Studiul estefăcut de cei doi studenți pentru avedea modul în care angajații îșifac meseria în zonele acestea. Pro -iec tul privind serviciile oferite decantină este gata în proporție de99%, urmînd ca în două luni să îlfinalizăm și pe cel privind ad mi nis -trația căminelor”, a declarat Bog -dan Budeanu. Pentru activitatea lorpe parcursul stagiilor de practică,studenții sînt plătiți cu 350 de lei.

Directorul DSS a explicat că par -teneriatele cu studenții pot fi și petermen scurt, așa cum s-a întîmplatîn cazul unor proiecte menite să con -tribuie la îmbunătățirea stării cam -pu sului. „Noi am mai avut niștecolaborări cu Facultatea de Hidro -teh nică, Mecanică și Arhitectură. Amvrut să facem o proiectare a locu ri -lor de parcare din campus. Și aumun cit un grup de studenți aproa -pe trei luni și avem niște proiectelegate de cum putem redimensionaspațiile de parcare, cum le putemîn chide și cum le putem face noizone de spațiu verde în campus”, aadăugat Bogdan Budeanu. Aceștiaau fost remunerați cu o sumă de a -proximativ 300 de lei. Pentru a numai apela la persoane sau instituțiidin afara universității, reprezen tan -ții acestora aleg de multe ori să co -la boreze cu studenții.

Astfel aceștia reușesc să-și îm -bogățească CV-u ri le, iar proiec teleprin care viața de că min sau meselede la cantină ar tre bui să fie tot maibune sînt cons tru ite din mințistudențești. n

Numărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

Campusurile din Tudor [i Copou sîntîngrijite de studen]i

Cît timp urmeazăstudii universitare,studenţii cu o

situaţie financiară dificilăsau cei care vor săurmeze stagii de practicăpot opta pentru una din-tre bursele oferite deunele instituţii deînvăţămînt superior.Aceștia pot lucra patruore pe zi pentru a primio bursă în valoare deaproximativ 400 de lei,în funcţie de zilele sauorele lor libere, așa cumse întîmplă laUniversitatea „AlexandruIoan Cuza” (UAIC) dinIași. Sumele alocatedepind atît de instituţiecît și de activitateapresupusă de fiecarestagiu. Astfel că, pentruun semestru, un an sauchiar mai mult, studenţiise pot angaja cujumătate de normă fărăsă iasă de sub umbrelauniversităţii.

Studenții care lucrează la cantinele universităților ajută la curățarea legumelor sau servirea meselor festive.

de Mădălina OLARIU | [email protected] TOMA | [email protected]

Bursele pentru activitatea în campusuri ajung și la 400 de lei.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

Programul de lucru nu este unul fix, studenţiiavînd posibilitatea de a-și alege orele șizilele în care pot desfășura activităţiextrașcolare.

6PASTILA DE DUPĂ

Am căzut dingroapă-n puţ

Șantierele din Iași nu mai ajung la pensie. Lucrările netrezesc cu noaptea în cap, iar cînd trecem pe lîngăele ne înfundă urechile cu un urlet de junglă. Sau ne

primenesc cu un strat gros de praf, ori cu unul democirlă, în funcţie de sezon. Nu am reușit să numărămtoate șantierele din oraș dintr-un capăt în celălalt. Darde cînd a venit primăvara, bubele au început să seînmulţească și să ne năpădească peste tot. În faţa blocului, la facultate sau chiar lîngă cafeneaua preferată. Iar noi încă visăm la un Iași neted ca în palmă.

Razele soarelui mîngîie galeș sacii deciment, vîntul mai șterge praful de pe tîr nă -coape, iar zgomotul picamerului se pier deprintre sutele de claxoane. Legenda Do rel,în uniforma albastră pătată de muncă și cușiroaie de sudoare izvorînd de sub cască,

hotărăște că e timpul pentru prînz. Iapachetul și încearcă să cuprindă cupri virea împrejurimile în căutareaunui lo cu șor unde să mănînce

liniștit. Ar traversa strada, dar nupoa te trece de rîul șoferilor careturează la maximum tablele su -pra încălzite pe patru roți. Poa te

ar fi mai bine în groapa pentruviitorul pasaj unde e umbră și e mairăcoare. Monstruozitățile de utilaje

parcate acolo nu îl lasă, așa cărămîne unde este. Se așază pe

bordură, desface sandvișul șiîncepe să mănînce tacticos din el. I se

alătură încă doi coechipieri, care îi urmează cu totul exemplul. Lui Dorel 2 i se face milă de lopata părăsită și se apucă să gîdile

pietrișul cu ea. Își țin de urît unul altuia căci ceilalți trei stau ca sirenelela malul mării. După o masă copioasă, legea nescrisă te obligă să îți facisiesta. Înfloriturile și invocările spiritelor celor de la volane nu deranjeazăpe nimeni, au devenit o obișnuință. Așa că nu contează dacă lucrările vormai întîrzia o lună, două, oricum lumea parcă a început să îndrăgeascăpeisajul. Oamenii sînt mulțumiți că niciun Dorel nu cară acasă sacii deciment, așa cum fac cei din alte orașe. Cu o mișcare de lopată nu se faceun pasaj, dar măcar ai noștrii sînt curajoși: vin la muncă. Zvonurile spuncă prin alte părți muncitorii se lasă intimidați de mașini și nu mai ajungacolo unde este cu adevărat nevoie de ei. n

Poate că viața chiar e fru moa -să. Cultură peste tot, cărți și cititoripeste tot, om frumos în toată su -flarea orașelor din țara asta. Opor -tu nități, perspectivă, dezvoltare. Da’cum. Dă cu piciorul, împinge pie -troiul, eliberează drumul, mergimai departe.

E greu, însă, în Iașul nostru, săte simți gătit, să ții la imagine, să tespilcuiești dacă încă mergi pe jos.Mai degrabă apari relaxat, în tre -ning, la un interviu de angajare,decît asudînd ca o animală fiindcăți s-au frînt picioarele pînă la bi -rou. Poate și cu mașina te iau căl -

du rile cînd te-nvîrți printre șan tie -re, dar s-ar putea să poți deschideo gaură de aer rece pe undeva, depe bord. Oricum, nu-i nimic haiosîn glumele alea cu „drumurile noas -tre toate”. Pentru că știm că nu sevor repara „vreodată”.

Celălalt lucru de umpluturădin orașul ăsta e vorbitul la mi cro -fon, în primărie. Cînd tu, mînă deconducere, vorbești despre înfăp -tu irea minunii culturale supremepeste șapte ani, despre Iașul ca pi -tală de orice, despre festivaluri cuștaif și dezveliri de monumente,un pichamăr dîrdîie creștinește la

mitropolie și pe muncitor îl doareîntr-o parte. De discursul tău. Pen -tru că orașul a văzut atîtea re no -vări, șlefuiri și lipiri cu super-glueîn zonele strict necesare cîți ani areomul care strunește fierătania zgo -mo toasă și-ncă mulți ani peste ăia.

Cu tot dragul pentru cultură,pentru oameni și pentru străzi, credcă ce se întîmplă în Iași, de mai î -na inte să mă nasc și cine știe pînăcînd, e mai degrabă un soi de de -con strucție. Undeva, orașul are opro blemă adîncită în asflat, în zi -duri bisericești, în borduri și, totmai des, în mințile noastre. Pînă n-o găsim, săpăturile n-au cum săse oprească. n

Cu tot dragulpentrucultură,pentru oameniși pentrustrăzi, cred căce se întîmplăîn Iași, de maiî na inte să mănasc și cineștie pînă cînd,e mai degrabăun soi de de -con strucţie.

Pasajul de pe margine

Pe pista de alergare ne îns cri emtrei oameni. Fără tocuri, fără gențivoluminoase și fără a fi atleți, por -nim uitîndu-ne la ceas. De la tre -cerea de pietoni și pînă în stație seîmpart ghionturi, se mai aruncăcîte o privire în spate ca nu cumvaautobuzul să treacă pe lîngă, în -cer cînd cîte o unduire lascivă pedupă copacii cu care ne-am obiș -

nu it că trebuie să stea în mijlocultrotuarului. Parcă nici tonetele cuhaine în care de cele mai multe orine agățăm fără să vrem sau pe ca -re ni le scoate vîntul în cale nu nemai deranjează. Sînt acolo de cîndsîntem și noi prin cartier și le cu -noștem deja năravurile. Ne scutu -răm și ne încordăm pentru că tre -buie să ajungem la destinație înain -te de a ni se închide ușile în nas.

E dimineață, iar ceața încă nuni s-a ridicat de pe ochii. Începem

să alergăm, luîndu-ne la întrecerecu autobuzul, conștienți că vomcîștiga. 30 de secunde cît stă la se -ma for plus încă alte zece pînă sem -nalizează că intră în stație, iar noivom fi acolo, pregătiți să ne arun -căm în mulțimea din autobuz gî -fîind. Doar că astăzi nu s-a maides chis pista de alergare. De fapt,nici trotuar nu mai există, ci doar o

groapă mlăștinoasă și cleioasă încare rămînem înțepeniți. Pierdemcele zece secunde. Autobuzul tre -ce pe lîngă noi, iar în spate sînt șialții cărora nu le vine să creadă.Pleoscăim din picioare, ne înde -săm mai bine sperînd că ni se vordezlipi tălpile și le aruncăm o pri -vire fugară muncitorilor care con -ti nuă să găurească trotuarul. Maibine ne-am muta pista pe șosea, separe că trotuarul a fost răpit degropi și mlaștini n

Înot pe trotuarde Mădălina OLARIU |[email protected]

Dou\ vorbe cu umplutur\de Anca Ioana TOMA | [email protected]

Pe raftul de sus, Sofia ținea o bîzdîganie depăpușă. I-a făcut-o bunica ei din cîrpe umplute cupuf și acoperite cu niște bucăți de materiale caresemănau cu un costum popular. Dar demult tare,cînd Sofia încă mai vorbea rîrîit. Au dus-o ai ei labunici, într-o vacanță de vară, și de atunci a căpătatpăpușa cu cîlți de lînă în loc de păr și ochi din nasturinegri. I-a fost dragă la început, dar nu pentru că era ojucărie nouă, ci pentru că îi spunea povești. Bunica îiîmprumuta vocea ei și păpușa prindea glas, numaiînainte de culcare și numai în odaia cu icoane mari șimiros de busuioc.

Cu timpul, a început să se destrame pe laîncheieturi, să i se mai descoasă cîte o iță din creștetulcapului. Așa că Sofia a tot peticit-o și a ciopîrțit-o cape o alee turnată peste o uliță de sat, găurită la prima

ploaie, peste care tot mai arunci niște bitum. Dar nui-a fost de-ajuns. După ce a pus-o lîngă ceilalțimuțunachi, i se părea cam urîțică. Încetul cu încetul,a transformat-o într-o copie hidoasă a unei Barbie.Prima dată i-a schimbat nasturii negri și i-a pus uniisidefii, mari. Cîlții negri i-a înlocuit cu niște ciucuriroșii, ca două codițe. Costumul popular l-a dat pe orochie roz, de la o altă păpușă. Papuci nu a găsit pemărimea ei, așa că i-a scos opincile cusute de bunicadin stofă neagră și a lăsat-o desculță.

Numai că nu-i ședea bine cu toate năzdrăvăniileacelea pe ea, oricît de moderne ar fi fost. Sofia încercasă o împace seara și să îi spună că așa se poartă,trebuia să fie în rînd cu lumea. Se făcea de rușinelîngă celelalte păpuși. Trebuia să se dea și ea pe lîngărestul, chiar dacă asta însemna să își piardă identi-tatea. N-o fi fost ea o Barbie la origine, dar măcar săfi încercat să devină una. Unde s-au mai văzut, laoraș, în vremurile astea, opinci? n

Peticele, în rînd cu lumeade Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]

„Nici trotuar nu mai există, ci doar o groapămlăștinoasă și cleioasă în care rămînemînţepeniţi.


de Ana-Maria BUCUR |[email protected]

71001 DE MĂȘTI

Cuza [i Asachi, gazdele cuplurilor celebreCîștigătorii balului au fost minionii, prinţesa Diana și Charlie Chaplin.

„Cuplul Serii” a urcat greu pe scenă.

Într-o singură seară din an,masca vine ca turnată pefaţa studenţilor. În acea

noapte din luna martieAsociaţia StudenţilorFrancofoni Iași (ASFI) aducebalul la universitate. Cupiraţi, sălbatici și sirene. Saucu regi, regine, prinţese șiprinţi. Joi, pe 27 martie, ceade-a XI ediţie a Balului Mascatne-a provocat să ne cuplăm șisă dăm viaţă personajelorcelebre. Minionii au fost dedeparte cei mai impresionanţi„muţunachi” și au cîștigataprecierea tuturor, precum ofăceau odinioară Mica Sirenă,omuleţul de pe Pandorra sauLara Croft.

Sala Pașilor Pierduți a Uni -ver sității „Alexandru Ioan Cu za”din Iași s-a transformat în tărîmde basm. O sumedenie de perso -naje în costume, care mai colo ra -te, care înfricoșătoare sau amu -zan te, și-au dat întîlnire la ceade-a XI-a ediţie a Balului MascatFrancofon, cu tema „Cupluricelebre”.

La intrare, cîteva domnițe înrochii de epocă ne urează bun ve -nit și ne îndrumă spre gar de ro -bă. Printre zecile de deghizări a -tent confecționate se văd și celefă cute în grabă dintr-un cearșafși cîteva bolduri, iar printre ei seaflă cei care nu poartă nici o mas -că. Aceștia însă aleg să se retragăpe margine și să privească la fur-nicarul de personaje din filme șipovești. Timiditatea le dispare șilor de îndată ce își cum pă ră,pen tru cîțiva lei, cîte o mascădesenată și împodobită cu peneși mărgele de tinerii din Aso cia -ţia Studenţilor Francofoni dinIaşi (ASFI) și devin și ei parte dinamalgamul de arătări.

Pași de dans din epoca de piatră

Dacă seara începe ceva maicuminte, iar costumele nu sîntprea îndrăznețe, lucrurile se schim - bă imediat ce apare Fred din Fa -

mi lia Flinstone. O draperie pic -ta tă cu tempera pe post de robă,o cravată dintr-o bucată de ma te -rial albastru și o bîtă confec țio -na tă din carton îi sînt suficientetînărului student pentru a-și in -tra în rol. Doar vîntul îi mai suflăpe sub costumația subțire în timpce încearcă să facă două-trei po -ze cu admiratoarele.

De la cearșaful care părea căvrea să zboare de pe Fred și să-llase în costumul lui Adam ne iaochii trupa de dans a fran co fo ni -lor, care începe să plutească înpași de vals. Momentul se ter mi -

nă însă rapid, căci domnițele șicraii au dansat doar pe o singurămelodie.

Dracula care sperie copiiiUn căpitan Jack Sparrow, mai

înalt cu un cap decît toți cei pre -zenți, cu un costum multicolor,po trivit mai curînd pentru un hi -piot, cu ochelari de soare și cî te -va șiraguri de mărgele, vrea să

demonstreze că nici lui muzicanu îi este străină. De aceea maiinvită la dans cîte o fată dintrecele care pînă atunci doar pri veaucurioase la promenada din salăși nu acceptă niciun refuz, chiardacă unele dintre domnișoareîncearcă să se piardă în mulțime.

Cîțiva copii, veniți împreunăcu părinții, arată însă că ei sîntmai neastîmpărați decît ceata demascați. Aleargă printre stu -denți, se împing și rîd, sărind peritmurile melodiilor ce umplusala. Se liniștesc abia atunci cîndcontele Dracula apare, pășindlent printre muritori, și se as -cund rapid după picioarele pă -

rin ților lor. Spaima le trece însăde îndată ce doi minioni galbeni,cu costumele lor imense, trec cugreu de ușile străjuite de lei. Cutoate că frica le-a dispărut, pă -rin ții îi îndeamnă spre casă deîndată ce ceasul anunță ora 23.00.Doar studenții au mai ră mas, ur -mînd să-și mai etaleze încă o da -tă costumele mai tîrziu, la balulmai puțin serios, din The Aca de -my Pub. n

Seara de studenţie a personajelor de basmde Andrei MIHAI | [email protected]

Măștile de la intrarea în Sala Pa și -lor Pierduți nu sînt doar pentru ceica re vor defila pe scenă. Sînt pentru ceicare au venit în fugă la Balul Mascatși nu au reușit să se ascundă printrerochii pe crinolină, costume cusute cugrijă sau urechi și alte accesorii care

să le mascheze adevărata identitate. Dela personaje din filme și seriale pînăla cupluri din muzică toate și-au găsitcîte un loc pe scenă. Și chiar dacă nuau fost cîștigători, s-au simțit pentrucîteva minute celebri în pielea altcui va.

Pentru că încă nu i s-a strigat nu -mele, iar muzica răsună în continuaredin toate boxele, „omul peșterii” urcăpe scenă și își agită în toate păr ți lebîta de carton pe care o ține pe u măr.Publicul rîde și se ghiontește ară tîndcu degetul către costumația în drăz -neață. „Uite, are numai un cear șafcusut pe el”, spun chicotind fetelecare îi privesc admirativ mișcările pefiecare melodie.

Costumaţi în fel și chip„Săracii, cînd au venit, nici nu pu -

teau urca scările pentru că nu au mîiniși văd doar printr-un singur ochi”, nespune cu un ton compătimitor Ale -xan dra în timp ce le facem loc să trea -că celor două personaje din The Mi ni -ons. Pentru că trupul le e greu și nuîși pot găsi un punct de sprijin, ei sîntpurtați de mîinile care le atîrnă mai a -

proape de scenă. Picioarele mici și sub -țiri se cunosc că sînt ale unor fete care,din cauza trupului greu, se mișcă în -ce tinit. Cînd vine rîndul ca cei doi pre -zentatori să îi întrebe cine sînt și de cevor să cîștige, cei doi infirmă din cap,semn că nu au cum să vorbească, iar

sala îi aplaudă și îi urmărește cuprivirea de la un capăt la celalălalt alscenei. „Mă întreb cine îi va opri lafinal și cum se vor întoarce”, adaugăAlexandra care pare să fie mereu gatapentru a le da o mînă de ajutor.

O panteră mov și una gri țopăiepe scenă încercînd să zîmbească dinmustățile care le stau desenate pe fa ță.Încă de la intrarea în sală se alintă,miaună și se pupă scurt, ca și cum arface ceva pe furiș, însă pe scenă par săprindă curaj. În timpul defilării daudin fund și fac prietenos din mînătuturor celor care îi aplaudă. Deși ma -jo ritatea cuplurilor sînt formate dintr-un personaj feminin și unul masculin,prin sală s-au plimbat toată seara Slashde la Guns and Roses și Ozzy Os -bourne. Unul cu chitara în spate, iarcelălalt mereu cu ochelarii pe ochi șicu degetele împreunate în poziție de„rock on”, nu scot niciun cuvînt, deteamă să nu le fie dezvăluită iden ti ta -tea. După ce fiecare și-a recăpătat cîteun loc prin public, la baie se împartsfaturi și se pudrează fețe triste.„Lasă, mergem la afterparty și acolosîntem toți cîștigători”. n

Haine cusute pentru doide Mădălina OLARIU | [email protected]

Printre zecile de deghizări a tentconfecţionate se văd și cele fă cute îngrabă dintr-un cearșaf și cîteva bolduri,iar printre ei se află cei care nu poartănici o mas că.

Jack Sparrow și-a găsit o „pirateriță”.


O panteră mov și una gri ţopăie pe scenăîncercînd să zîmbească din mustăţi.

FO

TO

: Iu

lian C

OR

BU

FO

TO

: Iu

lian C

OR

BU

FOTO: ASFI

8 MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

Limba român\ seam\n\ mult cu noi, este libertin\,u[or desfrînat\ [i plin\ de fantasme

Interviu cu Simona Modreanu, directorul Departamentului de Limba și literatura franceză de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Cum v-ați îndrăgostit de limba și cul-tura franceză?

Poate a fost o întîmplare, în mă -sura în care există întîmplări, deși eunu prea cred în ele. Cred că lucrurilesînt destinate să fie într-un anumit fel.Am început să învăț franceza încopilărie, cînd părinții au decis că arfi bine să învăț o limbă străină și a fostprima peste care am dat. Mi-am dez-voltat și un imaginar literar, cul tu ral,în această zonă. Pe urmă am tot visatsă merg în Franța, ba chiar și să ajungdiplomat acolo, și cum toate lu crurilebune se întîmplă pînă la ur mă, mi s-au îndeplinit și mie.

Am descoperit în această limbă obogăție extraordinară. E retorică, foar -te plastică și flexibilă, deși unii spuncontrariul. Inclusiv Cioran spunea căpentru el franceza era ca o cămașă deforță, față de limba română, care emult mai impulsivă. Mie mi se pare căe un spațiu de libertate ex tra or di narpe care îl poți crea. Cred că în ori celimbă străină în care poți să vor bești,să citești și să scrii ți se deschid nișteuniversuri complementare pe lîn gă celepe care le trăiești în propria limbă.Asta mi se pare deosebit de fru mos.

Dacă franceza era cămașa de forță a luiCioran, cum socotiți dumneavoastrălimba română?

Sînt foarte multe diferențe, în ciu -da aparentelor asemănări care sar înochi. Româna este o limbă care sea -

mă nă foarte mult cu noi, de altfel. Es -te o limbă libertină, ușor desfrînată,pli nă de fantasme, de un imaginar maitulbure și de tot felul de elemente dindiferite civilizații care o bîntuie. Astase reflectă în limbă. Și este una foartepermisivă, care își ia din afară foartemult, dar care îți permite și să creeziun cuvînt cînd nu îl găsești și ai ne vo -ie de el.

Ceea ce nu-i cazul francezei sau epermis doar celor care vin din afară,nu autohnonilor. Pentru că în secolulal XVII-lea, cînd a fost creată insti tu -ția Academiei, ea e foarte riguros pă -zi tă de tot felul de norme șiregle men tări obligatorii, se lucrează înfiecare an la dicționarul limbiifranceze. Deci orice cuvînt care e intro-dus e în de lung cercetat și e acceptatnumai dacă nu s-a găsit un echivalentîn limba fran ceză. Ea nu prea îți per-mite să creezi cu vintele de care ainevoie, e nevoie de un travaliu delimbă și uzaj care să a jungă pînă laurmă să impună o crea ție. Dar asta,repet, pentru nativi. Cînd vii din afară,se poate pune pe seama uneicunoașteri incomplete a limbii sau aunei deficiențe de exprimare. Cred căîn acest „no man’s land” pe care îl

constituie bilingvismul sau pluri ling -vis mul, cei care pot gîndi și se pot ex -prima în mai multe limbi au ununi vers mult mai larg.

Nu am pentru Româniaforma aceea de iubirepatriotardă, revendicativă șinaționalistă

În noiembrie anul trecut ați primitdistincția de Cavaler al OrdinuluiPalmes Académiques din partea Am-basadorului Franței în România. Faptulcă francezii v-au întors la rîndul lor,

această dăruire a alterat în vreun feldragostea față de România?

Nu. Bineînțeles, acea medalie a fostextrem de onorantă și este adevărat căe o recunoaștere a unei pasiuni. Dar nucred că pasiunile sînt ceva ex clu siv înviața unui om. Eu fac parte din cîr -cotașii naționali și mi se întîmplăfoarte des să spun ce gîndesc și cevăd, reflectînd realitatea cotidiană șinu întotdeauna zic cele mai gingașe

lucruri. Deci nu am pentru Româniaforma aceea de iubire patriotardă, re -vendicativă și naționalistă. Nu o cu -nosc în aceste forme. M-am trezit,în să, în diverse ipostaze în străinătate,în care am simțit vibrînd în mine a -ceas tă fibră românească mult mai multdecît în mod obișnuit. Deci dacă îmipun problema acum ce simt pentru Ro -mânia, n-aș putea să dau un răs punssincer pentru că sentimentele sînt foar -te amestecate. Dar cu certitudine exis -tă niște rădăcini foarte adînci, dea ce ea nici n-am rămas în altă parte.Pre fer să redescopăr România defiecare dată.

Dar pasiunea pentru Franța și cul -tura franceză este altceva, este o pa -siune dobîndită. Am cu această limbăo relație, aș putea spune, cumva ero -ti că. E o plăcere atît de mare de a vor -bi franceză, încît transpare o foartein tensă senzualitate. Am un raport a -proa pe fizic cu această limbă și îmi pla -ce să mă joc cu ea, să îi răstorn nișteînțelesuri. Să-i văd chiar pe franceziinativi, mai rigizi, cum se strîmbă înfața unor găselnițe. Îmi e foarte dragăaceastă limbă, dar sînt două univer-suri diferite, care uneori se între pă -trund. Nu s-au aflat niciodată într-o

sta re conflictuală.

Spuneați că înainte de a-l cunoaște pefizicianul și filosoful Basarab Nicolescunoțiunea de patriotism vi se părea„găunoasă”. De ce?

Da, este adevărat. Domnul Ba sa rabNicolescu a fost o revelație și o în cîn ta -re pentru mine. Sînt foarte fericită săspun, cu umilință, că mă număr prin -tre prietenii domniei sale. Cînd l-amîntîlnit prima dată, era mult mai binecunoscut pe plan internațional ca omde știință și promotor al trans disci pli -narității decît în propria țară. Și m-auim presionat încă de la bun început fer - voa rea, dăruirea și generozitatea inte -lectuală extraordinară pe care le-a

de monstrat mereu în slujba României.În tot ce făcea, în toate interviurile, căr -țile, colocviile, era în permanență pre -zentă România. Fie ca background, fieprin personalitățile ei remarcabile. A -ceastă dăruire era de multe ori epui -zan tă și fără ecoul așteptat din partearomânească sau fără ca ecoul să fie pemăsura entuziasmului. Dar nicio da tănu l-a obosit acest lucru.

Această dăruire m-a impresionatpen tru că în momentul în care l-am cu -noscut, era o perioadă în care au zeammulte declarații dintr-acestea sfo răi -toare despre eterna și fascinanta Ro -mâ nie. Am descoperit că se poate vor bidespre România și români cu ade vă -rat, dinăuntru și mult mai autentic șibenefic.

Noi nu inventăm nimic, nufacem decît să re-descoperim niște lucruri, săni le reamintim

Deci prin această raportare ați catalogatpatriotismul astfel.

Da. Mi s-a părut găunos în multeprivințe. Sigur, aceea a fost o de cla ra -ție conjuncturală, nu generalizez, ori -ce generalizare e falsă prin definiție.Nu pot spune că toți cei care iubesc Ro -mânia și o declară nu o și simt. Dar fă -țărnicie este multă. Vorbim despreE mi nescu, despre Cioran, pe care îi ci -tăm, dar uităm să îi citim. Sînt lu cruridespre care vorbim cu mare ușurință,dar fără să le mai cunoaștem cu ade -vărat.

Această uriașă personalitate a noas -tră a venit tocmai cu o viziune inte li -gentă, afectivă, lucidă, actualizatăasu pra unei țări, a unor oameni și rea li -tăți, de care nu avem de ce să nerușinăm. Există personalitățiexcepționale în toate sferele de activ-itate. Dar nici nu avem de ce să ascun-dem lucrurile pe care, ca popor, canație, nu le-am fă cut întotdeauna cumar fi trebuit în istorie și poate niciacum. Cred că lu cru rile trebuienuanțate. Nu putem tra ta otova pe

toată lumea și orice iubire trebuie săaibă în vedere cunoașterea obiectuluiafecțiunii și nu doar niște cuvinte ro-tunde, care sună bine.

Imaginea despre realitate în ce fel s-amodificat după întîlnirea cu BasarabNicolescu?

Mi-a schimbat percepția asupra re -a lității și a literaturii, ceea ce e maigrav. Am înțeles prin teoria trans dis -ci plinară, spre exemplu, că eticheta deliteratură a absurdului este aiuritor deneadecvată. Voi încerca să demon -strez că nu există o literatură a absur -dului, decît dacă te cantonezi îna ceas tă percepție limitativă a unuisingur nivel de realitate. De ce să nune deschidem? Imaginarul face și elpar te din realitate. Mulți oameni dești ință au ajuns la concluzia căfuncțio năm într-un univers din inte-riorul u nui multivers. De ce să nuvedem la fel și creația? De fapt, mariicreatori scurtcircuitează realitateacomună, ca re ne este accesibilă nouă,muritorilor de rînd. Și au acces pe maimulte pla nuri. De ce să nuinterpretăm planu rile lor pe maimulte niveluri de rea litate? De ce sănu admitem că, de fapt, coexistă lucruriantinomice? Doar pen tru că noi nu lepercep simultan? As ta este odeficiență a simțurilor noas tre. Înmultele discuții pe care le-am avut cudumnealui, am început să în țe legaceste lucruri. Mi s-au deschis cu totulalte orizonturi de lectură și de inter-pretare. Au fost o revoluție pen trumine discuțiile cu Basarab Nico les cu.

Au mai existat astfel de oameni care săvă fi schimbat vreunul din crezuri?

Am mai avut revelații lucrînd late za de doctorat (n.r. „Cioran oul'ironie comme strategie du refus... deDieu” – „Cioran sau ironia ca stra -tegie a refuzului...de Dumnezeu”), cu

Cio ran însuși, pe care l-am des co pe ritmult mai credincios decît se crede. Elfiind declarat, de mai toți cei care s-auapropiat de opera lui ateu, în cel maibun caz. Ocupîndu-mă de el, amajuns să îi citesc pe gnostici și pe bu -diști, dar în primul rînd, gnosticii aureprezentat o revelație pentru mine.Ci tindu-le puținele texte care s-au păs - trat, am găsit o poezie și o profunzi -me de viziune asupra Universului pecare, poate, doar în Vedele indiene săle mai fi găsit, dar în cu totul altă for -mă. De fapt, Vedele conțin cam tot ceștim astăzi despre realitate, inclusivdes coperirile fizicii cuantice, totul eacolo. Și de fapt totul e acolo de la în -ceputul timpurilor, noi nu inventămnimic, nu facem decît să redes co -perim niște lucruri, să ni le reamin -tim.

Dar evenimentul de la restaurantul LaFernette, cînd un chelner v-a spus că văcunoaște dintr-o viață anterioară, ce

ecou a lăsat asupra dumneavoastră?A fost un moment cu totul u lui tor.

Am rămas amîndoi fascinați. Eraprima dată cînd mergeam la acel res -taurant, pe care dumnealui îl cu noș -tea și îl frecventa de multă vreme. Șicînd am intrat pe ușă, chelnerul res -pectiv a avut, parcă, un scurtcircuitcînd m-a văzut. Mă tot urmărea dinpriviri pe toată perioada serii și pînăla urmă a îndrăznit să spună asta. Amsimțit și eu pentru o fracțiune desecundă intersectarea unor universuriparalele. Poate nu atît de intens caomul respectiv, dar am simțit că un - deva, cîndva, ne-am întîlnit. Pentru ela fost atît de frapantă întîlnirea aceas -ta, încît, la plecare, mi-a dăruit o um -bre lă roșie, în amintirea acesteiîntîl niri.

Cred că ar trebui să fim mult maideschiși către astfel de întîmplări, săle primim în viața noastră și să nu netemem. Cred că trecutul, prezentul șiviitorul coexistă și că, dacă ne des chi -dem cu adevărat forța gîndului, pu -tem circula cu mare ușurință dintr-uncapăt într-altul al timpului, care, încea mai mare măsură, e o invențieome nească. Cel puțin în forma lui li -niară. Am trecut prin mai multe si -tuații în care să constat că nu e așa.

Care anume?Am mai avut, la un moment dat,

la Paris, o întîlnire cu un scriitor ro -mân, cu Alexandru Ecovoiu. Prin elam retrăit o situație asemănătoare. Ela scris un roman în care acțiunea seîntîmpla pe malul stîng al Senei, înCartierul Latin din Paris, fără să fi fostvreodată acolo, cu o descriere astrăduțelor, a restaurantelor, a am pla -samentului meselor din resta u rantidentică cu realitatea. La un moment

dat, personajul din carte se duce lache iurile Senei să caute o anumită car -te și o găsește în rîndul cinci, să spu -nem, din compartimentul unuianumit anticar.

Alexandru Ecovoiu, cînd a venitla Paris cu mai mulți scriitori, să îșilanseze ultima carte, s-a plimbat într-o seară pe cheiurile Senei, s-a oprit înfața unui buchinist și pe al cincilearînd a găsit exact cartea despre carescrisese în roman. Am fost cu el pestră duțele despre care vorbea și ne-am așezat la masa pe care o de scri sesecu lux de amănunte în carte. A fost oseară uluitoare, poate cea maiîncărcată din acest punct de vederedin viața mea. Ecovoiu nu înceta să seminuneze de toate aceste lucruri. Nule văzuse în viața lui, nu cer ce ta se nicio hartă a Parisului. Cu atît mai puținsă știe că la buchinistul cutare, în loculcutare, avea să găsească o car teanume. De asta spun că există niște

scurtcircuitări temporale. În fața u norasemenea descoperiri și momen teeste imposibil să nu înțelegi că rea -litatea este mult mai complexă decîtceea ce cunoaștem noi. Astfel de eve -nimente mi-au deschis multe spațiiimaginare de lectură, de interpretare,de cercetare. Parcă mi s-au destupatniște antene și canale care pînă atuncifuseseră ocultate. Mă bucur că am a -juns să am o percepție mai colorată,mai senină și mai variată asupra rea -lității.

Ce amintiri dragi din Franța ați luat înbagaj cu dumneavoastră?

Foarte multe. Parisul e un oraș ca -lei doscopic, cu enorm de multe fa țe -te, pe toate planurile, de la mirosulspecial al metroului, pînă la aceanuanță de cer albastru în asfințit, maiales pe malurile Senei, pe care nu ogăsești nicăieri în lumea asta. Nudegeaba există atîtea cîntece desprecerul Parisului. E ceva special care plu -tește deasupra acestui oraș fas ci nant.

Ați fost director adjunct al CentruluiCultural Român din Paris. Cum a cres-cut acest centru în inima Franței?

A crescut ca Făt-Frumos din po -veste. În cîțiva ani, cît alții în o sută.Pe vremea mea era o „chestie” foartemică, într-o aripă a Ambasadei noas -tre din Paris și era un fel de anexă, cuun statut incert, de obicei boicotată demulți români din diaspora pentru că,prin proximitatea geografică, era con -siderată o anexă a Ambasadei. E unspațiu delicat și confuz pentru căParisul are foarte mulți români, ve nițiîn mai multe valuri, care trăiescaceastă dramă a exilului, a fracturii in -terioare. E o zonă în care trebuie săpășești pe vîrfuri, cu enormă răb da re,

diplomație și înțelegere. Dar a fost oexperiență fascinantă. Mai ales în con -dițiile în care depindeam de treiinstanțe instituționale din țară și nuaveam aproape nici un ban. Nu con -tam aproape deloc pe cei din țară pen -tru trimiterea unor mari creatori,scri itori, organizarea unor expoziții.Se mai întîmpla, nu pot să spun că nuau existat deloc, dar cu mari eforturi.Din fericire, aveam materie primă lafața locului. Erau atît de mulți ro mânicunoscuți acolo, încît pe orice plan pu -team organiza cîte un eveniment.

Însă, din momentul în care s-atransformat în Institutul Cultural Ro -mân și, mai ales, sub pălăria lui Ho -ria-Roman Patapievici, trans for ma reaa fost radicală. S-au pompat maimulte fonduri, a fost schimbat total șisediul, echipa a devenit mult mai nu -me roasă. Noi eram, acum 15 ani, treipersoane. A fost o investiție în a trans - mite o imagine coerente des pre Româ -

nia. A rămas un reper cultural impor-tant, ceea ce este foarte greu într-ocapitală culturală cum e Parisul, un dezilnic au loc sute de evenimente. Enevoie de o strategie intensă pentru aajunge la publicul care să fie altul de -cît nostalgicii români. Publicul țintă alunui institut cultural nu îl re pre zintăîn primul rînd diaspora. Tre buie săștii să ajungi la inima și spi ri tulreprezentanților țării gazde.

V-a dezamăgit România în vreun fel?În toate felurile posibile. Dar asta

nu înseamnă că nu am avut și că nuam, în fiecare zi, și revelații de sensopus. Lucrurile se echilibrează, darmai mult la nivel individual. Recu -nosc că nu am avut foarte multe mo -tive de mîndrie în ceea ce priveștepo porul, de țară, de voce publică înspațiul euro pean sau mondial. Însă, înceea ce pri vește oamenii cu un sufletși cu un intelect deosebit, da, am avutreve la ții minunate. n

Vorbele Simonei Modreanu sînt rostite cublîndețe și modestie, chiar și atunci cîndpovestește despre vremea cînd a fost direc-

torul adjunct al Centrului Cultural Român dinParis. Acum se află la conducerea Departa men tuluide Limba și literatura franceză de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” și ori de cîte ori vorbeștedespre capitala franceză vede în fața ochilor cerulei în asfințit, iar gîndurile îi prind un alt accent.Săptămîna trecută a adus în Aula Magna „Mihai Em-inescu” ecoul limbii pe care o îndrăgește atît demult, timp de două zile, la Colocviul internaționalZilele Franco fo ni ei.Dragostea sa pentru culturafranceză i-a fost răsplătită și de AmbasadorulFranței în România anul trecut, cînd a primitdistincția de Cavaler al Ordinului PalmesAcadémiques, acordată acelora care promoveazăfrancofonia în lume. Chiar și a șa, oricît ar iubiParisul, pe care îl numește a doua casă, nu și-aamputat niciodată rădăcinile româ nești. Doar lepicură din cînd în cînd cu apa Senei.

„Există personalități excepționale în toate sferele de activitate.”

„Dar pasiunea pentru Franța și cul tura franceză este una dobîndită.”

Cioran spunea că pentru el franceza eraca o cămașă de forță, față de limbaromână, care e mult mai impulsivă. Miemi se pare că e un spațiu de libertateex tra or di nar.

de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]

Nu pot spune că toți cei care iubesc Ro -mânia și o declară nu o și simt. Dar fă -țărnicie este multă.

MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 478 | 17 - 23 martie 2014

Limba român\ seam\n\ mult cu noi, este libertin\,u[or desfrînat\ [i plin\ de fantasme

„Interviu cu Simona Modreanu, directorul Departamentului de Limba și literatura franceză de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Cum v-ați îndrăgostit de limba și cul-tura franceză?

Poate a fost o întîmplare, în mă -sura în care există întîmplări, deși eunu prea cred în ele. Cred că lucrurilesînt destinate să fie într-un anumit fel.Am început să învăț franceza încopilărie, cînd părinții au decis că arfi bine să învăț o limbă străină și a fostprima peste care am dat. Mi-am dez-voltat și un imaginar literar, cul tu ral,în această zonă. Pe urmă am tot visatsă merg în Franța, ba chiar și să ajungdiplomat acolo, și cum toate lu crurilebune se întîmplă pînă la ur mă, mi s-au îndeplinit și mie.

Am descoperit în această limbă obogăție extraordinară. E retorică, foar -te plastică și flexibilă, deși unii spuncontrariul. Inclusiv Cioran spunea căpentru el franceza era ca o cămașă deforță, față de limba română, care emult mai impulsivă. Mie mi se pare căe un spațiu de libertate ex tra or di narpe care îl poți crea. Cred că în ori celimbă străină în care poți să vor bești,să citești și să scrii ți se deschid nișteuniversuri complementare pe lîn gă celepe care le trăiești în propria limbă.Asta mi se pare deosebit de fru mos.

Dacă franceza era cămașa de forță a luiCioran, cum socotiți dumneavoastrălimba română?

Sînt foarte multe diferențe, în ciu -da aparentelor asemănări care sar înochi. Româna este o limbă care sea -

mă nă foarte mult cu noi, de altfel. Es -te o limbă libertină, ușor desfrînată,pli nă de fantasme, de un imaginar maitulbure și de tot felul de elemente dindiferite civilizații care o bîntuie. Astase reflectă în limbă. Și este una foartepermisivă, care își ia din afară foartemult, dar care îți permite și să creeziun cuvînt cînd nu îl găsești și ai ne vo -ie de el.

Ceea ce nu-i cazul francezei sau epermis doar celor care vin din afară,nu autohnonilor. Pentru că în secolulal XVII-lea, cînd a fost creată insti tu -ția Academiei, ea e foarte riguros pă -zi tă de tot felul de norme șiregle men tări obligatorii, se lucrează înfiecare an la dicționarul limbiifranceze. Deci orice cuvînt care e intro-dus e în de lung cercetat și e acceptatnumai dacă nu s-a găsit un echivalentîn limba fran ceză. Ea nu prea îți per-mite să creezi cu vintele de care ainevoie, e nevoie de un travaliu delimbă și uzaj care să a jungă pînă laurmă să impună o crea ție. Dar asta,repet, pentru nativi. Cînd vii din afară,se poate pune pe seama uneicunoașteri incomplete a limbii sau aunei deficiențe de exprimare. Cred căîn acest „no man’s land” pe care îl

constituie bilingvismul sau pluri ling -vis mul, cei care pot gîndi și se pot ex -prima în mai multe limbi au ununi vers mult mai larg.

Nu am pentru Româniaforma aceea de iubirepatriotardă, revendicativă șinaționalistă

În noiembrie anul trecut ați primitdistincția de Cavaler al OrdinuluiPalmes Académiques din partea Am-basadorului Franței în România. Faptulcă francezii v-au întors la rîndul lor,

această dăruire a alterat în vreun feldragostea față de România?

Nu. Bineînțeles, acea medalie a fostextrem de onorantă și este adevărat căe o recunoaștere a unei pasiuni. Dar nucred că pasiunile sînt ceva ex clu siv înviața unui om. Eu fac parte din cîr -cotașii naționali și mi se întîmplăfoarte des să spun ce gîndesc și cevăd, reflectînd realitatea cotidiană șinu întotdeauna zic cele mai gingașe

lucruri. Deci nu am pentru Româniaforma aceea de iubire patriotardă, re -vendicativă și naționalistă. Nu o cu -nosc în aceste forme. M-am trezit,în să, în diverse ipostaze în străinătate,în care am simțit vibrînd în mine a -ceas tă fibră românească mult mai multdecît în mod obișnuit. Deci dacă îmipun problema acum ce simt pentru Ro -mânia, n-aș putea să dau un răs punssincer pentru că sentimentele sînt foar -te amestecate. Dar cu certitudine exis -tă niște rădăcini foarte adînci, dea ce ea nici n-am rămas în altă parte.Pre fer să redescopăr România defiecare dată.

Dar pasiunea pentru Franța și cul -tura franceză este altceva, este o pa -siune dobîndită. Am cu această limbăo relație, aș putea spune, cumva ero -ti că. E o plăcere atît de mare de a vor -bi franceză, încît transpare o foartein tensă senzualitate. Am un raport a -proa pe fizic cu această limbă și îmi pla -ce să mă joc cu ea, să îi răstorn nișteînțelesuri. Să-i văd chiar pe franceziinativi, mai rigizi, cum se strîmbă înfața unor găselnițe. Îmi e foarte dragăaceastă limbă, dar sînt două univer-suri diferite, care uneori se între pă -trund. Nu s-au aflat niciodată într-o

sta re conflictuală.

Spuneați că înainte de a-l cunoaște pefizicianul și filosoful Basarab Nicolescunoțiunea de patriotism vi se părea„găunoasă”. De ce?

Da, este adevărat. Domnul Ba sa rabNicolescu a fost o revelație și o în cîn ta -re pentru mine. Sînt foarte fericită săspun, cu umilință, că mă număr prin -tre prietenii domniei sale. Cînd l-amîntîlnit prima dată, era mult mai binecunoscut pe plan internațional ca omde știință și promotor al trans disci pli -narității decît în propria țară. Și m-auim presionat încă de la bun început fer - voa rea, dăruirea și generozitatea inte -lectuală extraordinară pe care le-a

de monstrat mereu în slujba României.În tot ce făcea, în toate interviurile, căr -țile, colocviile, era în permanență pre -zentă România. Fie ca background, fieprin personalitățile ei remarcabile. A -ceastă dăruire era de multe ori epui -zan tă și fără ecoul așteptat din partearomânească sau fără ca ecoul să fie pemăsura entuziasmului. Dar nicio da tănu l-a obosit acest lucru.

Această dăruire m-a impresionatpen tru că în momentul în care l-am cu -noscut, era o perioadă în care au zeammulte declarații dintr-acestea sfo răi -toare despre eterna și fascinanta Ro -mâ nie. Am descoperit că se poate vor bidespre România și români cu ade vă -rat, dinăuntru și mult mai autentic șibenefic.

Noi nu inventăm nimic, nufacem decît să re-descoperim niște lucruri, săni le reamintim

Deci prin această raportare ați catalogatpatriotismul astfel.

Da. Mi s-a părut găunos în multeprivințe. Sigur, aceea a fost o de cla ra -ție conjuncturală, nu generalizez, ori -ce generalizare e falsă prin definiție.Nu pot spune că toți cei care iubesc Ro -mânia și o declară nu o și simt. Dar fă -țărnicie este multă. Vorbim despreE mi nescu, despre Cioran, pe care îi ci -tăm, dar uităm să îi citim. Sînt lu cruridespre care vorbim cu mare ușurință,dar fără să le mai cunoaștem cu ade -vărat.

Această uriașă personalitate a noas -tră a venit tocmai cu o viziune inte li -gentă, afectivă, lucidă, actualizatăasu pra unei țări, a unor oameni și rea li -tăți, de care nu avem de ce să nerușinăm. Există personalitățiexcepționale în toate sferele de activ-itate. Dar nici nu avem de ce să ascun-dem lucrurile pe care, ca popor, canație, nu le-am fă cut întotdeauna cumar fi trebuit în istorie și poate niciacum. Cred că lu cru rile trebuienuanțate. Nu putem tra ta otova pe

toată lumea și orice iubire trebuie săaibă în vedere cunoașterea obiectuluiafecțiunii și nu doar niște cuvinte ro-tunde, care sună bine.

Imaginea despre realitate în ce fel s-amodificat după întîlnirea cu BasarabNicolescu?

Mi-a schimbat percepția asupra re -a lității și a literaturii, ceea ce e maigrav. Am înțeles prin teoria trans dis -ci plinară, spre exemplu, că eticheta deliteratură a absurdului este aiuritor deneadecvată. Voi încerca să demon -strez că nu există o literatură a absur -dului, decît dacă te cantonezi îna ceas tă percepție limitativă a unuisingur nivel de realitate. De ce să nune deschidem? Imaginarul face și elpar te din realitate. Mulți oameni dești ință au ajuns la concluzia căfuncțio năm într-un univers din inte-riorul u nui multivers. De ce să nuvedem la fel și creația? De fapt, mariicreatori scurtcircuitează realitateacomună, ca re ne este accesibilă nouă,muritorilor de rînd. Și au acces pe maimulte pla nuri. De ce să nuinterpretăm planu rile lor pe maimulte niveluri de rea litate? De ce sănu admitem că, de fapt, coexistă lucruriantinomice? Doar pen tru că noi nu lepercep simultan? As ta este odeficiență a simțurilor noas tre. Înmultele discuții pe care le-am avut cudumnealui, am început să în țe legaceste lucruri. Mi s-au deschis cu totulalte orizonturi de lectură și de inter-pretare. Au fost o revoluție pen trumine discuțiile cu Basarab Nico les cu.

Au mai existat astfel de oameni care săvă fi schimbat vreunul din crezuri?

Am mai avut revelații lucrînd late za de doctorat (n.r. „Cioran oul'ironie comme strategie du refus... deDieu” – „Cioran sau ironia ca stra -tegie a refuzului...de Dumnezeu”), cu

Cio ran însuși, pe care l-am des co pe ritmult mai credincios decît se crede. Elfiind declarat, de mai toți cei care s-auapropiat de opera lui ateu, în cel maibun caz. Ocupîndu-mă de el, amajuns să îi citesc pe gnostici și pe bu -diști, dar în primul rînd, gnosticii aureprezentat o revelație pentru mine.Ci tindu-le puținele texte care s-au păs - trat, am găsit o poezie și o profunzi -me de viziune asupra Universului pecare, poate, doar în Vedele indiene săle mai fi găsit, dar în cu totul altă for -mă. De fapt, Vedele conțin cam tot ceștim astăzi despre realitate, inclusivdes coperirile fizicii cuantice, totul eacolo. Și de fapt totul e acolo de la în -ceputul timpurilor, noi nu inventămnimic, nu facem decît să redes co -perim niște lucruri, să ni le reamin -tim.

Dar evenimentul de la restaurantul LaFernette, cînd un chelner v-a spus că văcunoaște dintr-o viață anterioară, ce

ecou a lăsat asupra dumneavoastră?A fost un moment cu totul u lui tor.

Am rămas amîndoi fascinați. Eraprima dată cînd mergeam la acel res -taurant, pe care dumnealui îl cu noș -tea și îl frecventa de multă vreme. Șicînd am intrat pe ușă, chelnerul res -pectiv a avut, parcă, un scurtcircuitcînd m-a văzut. Mă tot urmărea dinpriviri pe toată perioada serii și pînăla urmă a îndrăznit să spună asta. Amsimțit și eu pentru o fracțiune desecundă intersectarea unor universuriparalele. Poate nu atît de intens caomul respectiv, dar am simțit că un - deva, cîndva, ne-am întîlnit. Pentru ela fost atît de frapantă întîlnirea aceas -ta, încît, la plecare, mi-a dăruit o um -bre lă roșie, în amintirea acesteiîntîl niri.

Cred că ar trebui să fim mult maideschiși către astfel de întîmplări, săle primim în viața noastră și să nu netemem. Cred că trecutul, prezentul șiviitorul coexistă și că, dacă ne des chi -dem cu adevărat forța gîndului, pu -tem circula cu mare ușurință dintr-uncapăt într-altul al timpului, care, încea mai mare măsură, e o invențieome nească. Cel puțin în forma lui li -niară. Am trecut prin mai multe si -tuații în care să constat că nu e așa.

Care anume?Am mai avut, la un moment dat,

la Paris, o întîlnire cu un scriitor ro -mân, cu Alexandru Ecovoiu. Prin elam retrăit o situație asemănătoare. Ela scris un roman în care acțiunea seîntîmpla pe malul stîng al Senei, înCartierul Latin din Paris, fără să fi fostvreodată acolo, cu o descriere astrăduțelor, a restaurantelor, a am pla -samentului meselor din resta u rantidentică cu realitatea. La un moment

dat, personajul din carte se duce lache iurile Senei să caute o anumită car -te și o găsește în rîndul cinci, să spu -nem, din compartimentul unuianumit anticar.

Alexandru Ecovoiu, cînd a venitla Paris cu mai mulți scriitori, să îșilanseze ultima carte, s-a plimbat într-o seară pe cheiurile Senei, s-a oprit înfața unui buchinist și pe al cincilearînd a găsit exact cartea despre carescrisese în roman. Am fost cu el pestră duțele despre care vorbea și ne-am așezat la masa pe care o de scri sesecu lux de amănunte în carte. A fost oseară uluitoare, poate cea maiîncărcată din acest punct de vederedin viața mea. Ecovoiu nu înceta să seminuneze de toate aceste lucruri. Nule văzuse în viața lui, nu cer ce ta se nicio hartă a Parisului. Cu atît mai puținsă știe că la buchinistul cutare, în loculcutare, avea să găsească o car teanume. De asta spun că există niște

scurtcircuitări temporale. În fața u norasemenea descoperiri și momen teeste imposibil să nu înțelegi că rea -litatea este mult mai complexă decîtceea ce cunoaștem noi. Astfel de eve -nimente mi-au deschis multe spațiiimaginare de lectură, de interpretare,de cercetare. Parcă mi s-au destupatniște antene și canale care pînă atuncifuseseră ocultate. Mă bucur că am a -juns să am o percepție mai colorată,mai senină și mai variată asupra rea -lității.

Ce amintiri dragi din Franța ați luat înbagaj cu dumneavoastră?

Foarte multe. Parisul e un oraș ca -lei doscopic, cu enorm de multe fa țe -te, pe toate planurile, de la mirosulspecial al metroului, pînă la aceanuanță de cer albastru în asfințit, maiales pe malurile Senei, pe care nu ogăsești nicăieri în lumea asta. Nudegeaba există atîtea cîntece desprecerul Parisului. E ceva special care plu -tește deasupra acestui oraș fas ci nant.

Ați fost director adjunct al CentruluiCultural Român din Paris. Cum a cres-cut acest centru în inima Franței?

A crescut ca Făt-Frumos din po -veste. În cîțiva ani, cît alții în o sută.Pe vremea mea era o „chestie” foartemică, într-o aripă a Ambasadei noas -tre din Paris și era un fel de anexă, cuun statut incert, de obicei boicotată demulți români din diaspora pentru că,prin proximitatea geografică, era con -siderată o anexă a Ambasadei. E unspațiu delicat și confuz pentru căParisul are foarte mulți români, ve nițiîn mai multe valuri, care trăiescaceastă dramă a exilului, a fracturii in -terioare. E o zonă în care trebuie săpășești pe vîrfuri, cu enormă răb da re,

diplomație și înțelegere. Dar a fost oexperiență fascinantă. Mai ales în con -dițiile în care depindeam de treiinstanțe instituționale din țară și nuaveam aproape nici un ban. Nu con -tam aproape deloc pe cei din țară pen -tru trimiterea unor mari creatori,scri itori, organizarea unor expoziții.Se mai întîmpla, nu pot să spun că nuau existat deloc, dar cu mari eforturi.Din fericire, aveam materie primă lafața locului. Erau atît de mulți ro mânicunoscuți acolo, încît pe orice plan pu -team organiza cîte un eveniment.

Însă, din momentul în care s-atransformat în Institutul Cultural Ro -mân și, mai ales, sub pălăria lui Ho -ria-Roman Patapievici, trans for ma reaa fost radicală. S-au pompat maimulte fonduri, a fost schimbat total șisediul, echipa a devenit mult mai nu -me roasă. Noi eram, acum 15 ani, treipersoane. A fost o investiție în a trans - mite o imagine coerente des pre Româ -

nia. A rămas un reper cultural impor-tant, ceea ce este foarte greu într-ocapitală culturală cum e Parisul, un dezilnic au loc sute de evenimente. Enevoie de o strategie intensă pentru aajunge la publicul care să fie altul de -cît nostalgicii români. Publicul țintă alunui institut cultural nu îl re pre zintăîn primul rînd diaspora. Tre buie săștii să ajungi la inima și spi ri tulreprezentanților țării gazde.

V-a dezamăgit România în vreun fel?În toate felurile posibile. Dar asta

nu înseamnă că nu am avut și că nuam, în fiecare zi, și revelații de sensopus. Lucrurile se echilibrează, darmai mult la nivel individual. Recu -nosc că nu am avut foarte multe mo -tive de mîndrie în ceea ce priveștepo porul, de țară, de voce publică înspațiul euro pean sau mondial. Însă, înceea ce pri vește oamenii cu un sufletși cu un intelect deosebit, da, am avutreve la ții minunate. n

„Publicul țintă al unui institut cultural nu îl re pre zintă în primul rînddiaspora și nici nostalgicii români.”

„Mă bucur că am a juns să am o percepție mai colorată, mai senină șimai variată asupra rea lității.”

Parisul e un orașca lei doscopic,

cu enorm demulte fa țe te, petoate planurile,

de la mirosulspecial al

metroului, pînăla acea nuanțăde cer albastruîn asfințit, mai

ales pe malurileSenei, pe care

nu o găseștinicăieri în lumea

asta. Nu dege-aba există atîtea

cîntece desprecerul Parisului.

„

9

Centrul Cultural Român din Paris a cres-cut ca Făt-Frumos din po veste. În cîțivaani, cît alții în o sută. Pe vremea meaera o „chestie” foarte mică, într-o aripăa Ambasadei noas tre.

La 65 de ani, preotul american s-a stabilit în România cu soţia, lăsând patru nepoţi în SUA.

10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

Din Vietnam, în Ia[i, prin tran[eele ortodoxiei

Părintele Stephen Holley nu a vrut, întinereţe, să audă de credinţă sau deDumnezeu. Nu era ateu, dar nici nu și-a

plănuit vreodată să intre într-o biserică. Singurulmotiv pentru care s-a apropiat de una a fost casă o scoată la o primă întîlnire pe soţia sa, MaryPatty, și apoi nu s-a mai lăsat dat afară. Mai apoi,după ce a intrat în preoţia de confesiunebaptistă, a plănuit să petreacă vreo 10-20 de anica preot, apoi să predea. Însă a ajuns să fieîndepărtat de biserică pentru că s-a certat cuconducătorul ei. „Dacă vrei să-l faci peDumnezeu să rîdă, spune-i planurile tale”,rostește părintele și apoi rîsul îi răsună din piept,apăsat ca o pereche de clopote care vor săalunge ploaia. A venit în România, cucerit deieșeni și de bisericile care seamănă „fiecare cu ocatedrală” și este singurul preot străin careslujește în capitala Moldovei, la Biserica SfântulHaralambie. Stephen Holley și soția sa, Mary Patty, la botezul unuia dintre nepoți.

Stephen Holley este un muntede om blînd, cu chipul cald și cu ovoce atît de groasă și de ră su nă toa -re încît, în momentul în care slu jeș -te, cuvintele par că nu vin dinsprealtar, ci se coboră în trepte de pebuzele icoanelor care împodobesctavanul bisericii. Preotul americande 65 de ani a venit pentru primadată în România în urmă cu patruani, în 2010, timp de șase săptă -mîni, ca misionar, cînd a vizitat atîtIașul cît și Clujul. A rămas im pre -sio nat, povestește el, de situația co -pi ilor, de rata foarte mare a avor tu -ri lor și de bunătatea oamenilor.„Cînd a venit momentul să plec, du -pă șase săptămîni din Iași, am fostatît de îndrăgostit de România șide oamenii din Iași încît am în ce -put să plîng ca un copil și trebuiau,la propriu, să mă țină ca să nu cad,pentru că eram secătuit emoționalde faptul că am conștientizat că atrebuit să plec. Așa că mi-am juratcă mă voi întoarce, chiar și în va ca n -ță, și o voi aduce cu mine pe MaryPatty pentru că voiam să văd fru -mu sețea oamenilor și a acestei țări”,povestește părintele.

Așa că s-a întors o dată, s-aîntors de două ori și a treia oară avenit în 2012, cînd a adus-o și pesoția sa. După ce au stat trei zile, s-au și hotărît să se mute aici. Și-auvîndut locuința din California, aucumpărat un teren în zona Bu -cium, cu ajutorul preotului RaduBrânză, parohul Bisericii Haralam -bie din Iași, unde slujește și pă rin -tele Stephen Holley, iar acolo maiau puțin și-și termină de construito nouă casă, care ar trebui să fiegata în iulie. Momentan au primito viză de ședere de cinci ani de zileîn România. „Patty mi-a spus, vă -zînd locul unde ne vom construicasa, că dacă aici ne vrea Domnul,aici vom locui. Noi am stat cîțivaani în Pennsylvania și apoi ne-ammutat 24 de ani în California. Laun moment dat i-am spus soțieime le să ne mutăm din nou înPennsylvania. «Nu ne mutăm cănu îmi las nepoții!». Însă acum,cînd am întrebat-o de nepoți, mi-aspus că dacă poate să îi fie dor de eide la 150 de mile depărtare, poatesă îi fie dor și de la 8.000 de mile.”

Mary Patty se deplasează cu gri -

jă, cu sprijinul unei cîrje, stă mereuîn dreapta lui Stephen Holley șizîmbește timid de fiecare dată cîndpreotul face referire la ea. Și-auconstruit întreaga viață împreună,povestește părintele, în jurul lor șia lui Dumnezeu. Dragostea pen trucopii, unul dintre motivele care i-aîmpins în România, izvorăște și dinfaptul că ei și-au pierdut fiul. Bă -iatul lor, în vîrstă de 28 de ani, aveaprobleme cu inima, be ne fi ciase deun transplant însă corpul său arespins inima și acesta a mu rit. Înapartamentul lor din cartie rul A le -xandru, poza lui e la loc de cinste,în bibliotecă, sub albumul de nuntăal celor doi soți. În urma aces tuia aurămas patru nepoți de care MaryPatty de abia s-a îndurat să se des -partă ca să vină în România.

„Bisericile din Iașiseamănă toate cucatedrale”

La Iași, părintele slujește în lim -ba română, momentan e diacon, șispune rîzînd că dacă Înalt PreaSfin țitul Teofan, Mitropolitul Mol -do vei și al Bucovinei, s-ar hotărî săîl ridice la rangul de preot, „nu m-aș supăra”, fiindcă în biserica or -todoxă de care aparținea în SUAnu putea să treacă de rangul de dia -con. I-a plăcut felul în care orto do -xia a îmbrăcat România, de la cre -din ța oamenilor la lăcașurile de ru -gă ciune. „Cu cît stăteam mai multcu atît eram mai încîntat de oa meni,de cultură și de faptul că la fiecarecolț sînt trei biserici, iar fiecaredintre ele seamănă cu o catedralăcomparativ cu ce avem noi în SUA.În State, sînt unele locuri în caretrebuie să mergi sute de kilometrica să găsești o biserică ortodoxă.Aici, fiecare biserică e o catedrală șieste de-a dreptul încîntător.”

Prima dată cînd a asistat la oslujbă în România, la Cluj, părin te -le povestește energic că era iarnă șifrig, -5 sau -10 grade. „Era zăpadăpînă la genunchi și dincolo de în -ghe suiala din biserică, unde nu a -veai loc să binecuvîntezi pe careva,afară mai erau încă 150 de oamenicare stăteau în zăpadă și frig și careascultau slujba la difuzoare pentru

că nu au încăput în biserică. M-amgîndit că dacă s-ar întîmpla astavreodată în America ar fi o re în vie -re, pentru că bisericile noastre sîntfoarte goale. Și cînd am avut posi-bilitatea de a vorbi cu mitropolitulTeofan și i-am spus asta a oftat șimi-a explicat că sînt probabil dezece ori mai mulți oameni care nuvin”, povestește părintele spunîndcă, în viziunea sa, se irosește astfelmoștenirea istorică a ortodoxieidin România.

Pe cărarea vieţii, îndrumat de Dumnezeu

Stephen Holley este convins căDumnezeu i-a vorbit de două ori.Prima dată cînd a auzit un glas înmintea sa „pe care nu-l putea auzinimeni dacă era în jurul meu”, afost la una dintre slujbele de du mi -nică de la biserica baptistă, cîndpre otul îi chema în fața altarului pecei care voiau să-l „îmbrățișeze peHristos ca pe Salvatorul lor”. „Eumă uitam la ceas și spuneam «hai,omule, mai repede, că începe meci-ul». Atunci am auzit o voce directîn minte care mi-a spus «hei, vor -beș te cu tine, trebuie să mergi aco -lo». M-am uitat în jur și am mai au -zit-o odată. «Da, tu, trebuie sămergi acolo, vorbește cu tine». Așacă, pe 29 septembrie 1969, am mersîn fața altarului, am fost botezatsăptămîna viitoare și am trăit ceamai bună viață creștină pe care amputut să o ducem ca baptiști pen -tru 25 de ani”, spune părintele fărăsă clipească. Nu crede faptul că,auzindu-l pe Dumnezeu, a devenitun salvator sau un prooroc, ci că afost îndrumat pe cărarea vieții cîndîncepea să se rătăcească.

A pășit într-o biserică obligatde părinții soției sale, care aveau caregulă pentru fata lor cea mare caorice băiat ce vrea să o scoată înoraș, prima întîlnire să fie la bise ri -că. Tînărul Stephen avea atunci 21de ani, fusese deja un an în Viet namca parte a unui batalion al forțeloraeriene. A doua oară cînd i-a auzitvocea lui Dumnezeu era trimis pen -tru un nou an de armată în Alaska.Atunci schimba scrisori de cîte 20de pagini cu părinții soției sale, cre -dincioși convinși, în care dezbă teau

noțiuni și concepte teologice. Scri -so rile le mai are și acum, aduse pî -nă la Iași, într-o cutie, păstrate cugri jă de soția sa. Într-una dintrescrisori, mama lui Mary Patty i-ascris că Dumnezeu îl cheamă sprepreoție. „Am spus că nu, nici vor -bă, mi-am scos-o din cap. Pînă într-ozi în care stăteam în Alaska în ca -me ra mea de unul singur și aceeașivoce a venit la mine și mi-a spus«pregătește o slujbă pentru că tre -bu ie să predici mîine».” A doua zi,nici preotul capelei din Alaska și niciasistentul lui nu au putut ajunge,rămînînd înzăpeziți, așa că Step henHolley a ținut prima sa slujbă capreot.

S-a întors apoi în California,hotărît să își petreacă viața ca preotși învățător, alături de soția sa. Însădupă ce a început să predice la obiserică baptistă, a avut o diver -gen ță de opinii cu preotul de acolodespre căile bisericii, iar atunci afost încurajat să-și urmeze credințaîn altă parte. Această ruptură a afec -tat-o cel mai tare pe soția sa, careavea, de generații, legături cu bise -ri ca baptistă. Tot ea s-a adaptat celmai greu cînd părintele a desco pe -rit în ortodoxie religia pe care „ocăuta toată viața”. „Mă simțeam laun moment dat gol, însă la primamea Liturghie am zis că da, e cevacu totul diferit. Așa cum părinteleJohn avea să-mi spună am fost or -to dox toată viața doar că nu am ști -ut cum să-i spun”, spune părinteleși se uită către soția sa, Mary Patty,care-l privește cu indulgență.

Din 1996 au trecut ambiila ortodoxie

Lui Mary Patty i-a fost cel maigreu. Părinții săi o crescuseră cu unfel de ură împotriva bisericii ro -mano-catolice, iar cînd era mică seducea împreună cu sora ei și stin -gea lumînările aprinse de către ca -to lici. Ajunse acasă, tatăl lor le bă -tea zîmbind cu palma pe umăr și ledădea cîte un dolar la fiecare. „Tă -mîia îi dădea dureri de cap, așa cădupă ce s-a terminat prima litur -ghie mi-a spus «du-mă de aici, nusuport locul ăsta, mă doare capulde la miros, vreau să plec, acum!»”,povestește Stephen Holley și voceaîi crește în intensitate. „Dar Dum -ne zeu i-a schimbat inima și nu știu

dacă au trecut trei săptămîni de laacea primă liturghie cînd MaryPatty mi-a spus. «Știi cum ai merstoată viața la biserică dar simți cănu ai fost niciodată cu adevărat? Eibine, așa mă simt eu acum, simt căam fost la biserică.»” Astfel, înaprilie 1996, în trei luni și jumătatede cînd au asistat prima dată la oliturghie ortodoxă, ambii fuseserăcreștinați. Părintele Stephen aveaatunci 47 de ani.

Enoriașii, „cei maiminunaţi oameni dinlume”

Acum, părintele a reușit să în -ve țe numerele și ora „foarte bi ne”.Se miră și acum cînd vede oameniioprindu-se pe stradă, cînd poartăstraie preoțești, și îi spun „serome-na parente”, aplecînd capul pentrua-i binecuvînta. „Nu am avut multtimp mașină și mergea pe străzi.Oriunde mergeam, lumea se oprea,se uita la noi și Mary Patty mă în -tre ba «dragule, am uitat să-mi iauceva, fața mea arată bine?». Acum,cînd ne văd ne fac cu mîna, chiardacă unii se mai încruntă la noi.Nu știu sigur, dar dincolo de faptulcă sîntem americani, cred că atuncicînd ieșim noi zîmbim mereu și nusînt prea mulți oameni care zîm bescpe stradă. Probabil se întreabă ceștiu ei și nu știm noi de stau mereucu zîmbetul pe buze? În Americanu ai să vezi niciodată așa ceva,even tual să te scuipe pe stradă, nuliteralmente dar pe aproape”, spu -ne părintele și rîde din nou.

Pe oamenii de la biserica Ha ra -lam bie din Iași îi consideră „ceimai minunați din lume” și simte căîn puținile luni de cînd s-a stabilitde tot în Iași oamenii îi sînt foarteapropiați și calzi, chiar dacă la în -ce put s-a speriat gîndidu-se că îi vaîndepărta „cu româna mea măce lă -ri tă”. Înțelege limba destul de bi neîncît să citească din cărțile sfinte în -să nu destul încît să o vorbească. Peviitor, părintele povestește că IPS Te -ofan l-a însărcinat să se gîndeas căsă slujească într-o biserică în Iașiunde se va predica doar în limbaengleză. O biserică pentru cei stră inide casă, care se vor întoarce în Iași,și pentru cei străini de țară, care sevor stabili în capitala Moldovei. n

de Cătălin HOPULELE | [email protected]

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Chiar dacă după retragere a găsit și alte pasiuni, boxul a rămas sfînt pentru Francisc Vaștag.

Geam\nul care-a vînat mistre]i în ring

Palmaresul fostului boxer FranciscVaștag e o lungă listă de titluri șimedalii cîștigate atît în meciuri

naţionale cît și internaţionale. Darnici în afara arenei nu uită senzaţiatrăită atunci cînd adrenalina estepompată prin corpul unui pugilist ceprimește sau lovește într-un adversarantrenat să facă același lucru. Numelesău a răsunat în afara corzilor cedespart publicul de boxeri laCampionatului Naţional de Box deJuniori, în 1985, apoi a cîștigat treimedalii de aur la competiţiileinternaţionale din Moscova sau Berlinîn anii ’90. După retragere a devenitantrenor, spectator și fan, însă acumnu uită că mai întîi de toate a fost untînăr din Reşiţa care lovea pentruprima dată cu mănuşa într-o sală debox.


Boxerul a fost prezent în Iași la Cupa Română de Box la Seniori.

În lumea boxului, numele Vaș -tag este strîns legat de fostul pu gi -list Francisc, deși la primele an tre -na mente el mergea împreună cufra tele său Laszlo. Aceștia locuiauîntr-un bloc din Reșița, Caraș-Se ve -rin, într-un cartier unde erau zilnicînconjurați de prieteni și vecini deaceeași vîrstă care vorbeau maime reu despre box. Lovituri, antre-namente, echipamente, numai astaauzeau zilnic cei doi frați, iar cî te -odată, unele din jocurile lor setrans formau în adevărate meciuriamicale. „Prietenii noștri veneau cumănușile de acasă iar uneori nemai jucam de-a boxu’, dar încetu’cu încetu’ a început să ne placă așacă eu și frate-meu ne-am înscris lao sală de acasă. Totul în viață este oîntîmplare, așa gîndesc eu și, sin cer,faptul că am dat peste Vasile Balaca antrenor a fost cel mai mare no -roc din viața noastră”, îmi poves -teș te cu nostalgie Francisc Vaștag.Cu o privire puțin rătăcită își adu ceaminte de clipele care l-au împinssă se lupte cu americani, ruși, ger -mani, dar dintre toți cei cu care aîm părțit ringul, despre fratele săuvorbește cel mai mult

Francisc și Laszlo sînt gemeni,născuți la cîteva clipe distanță, darnu poți spune că-s din aceeași coa jă,

chiar dacă în ei se zvîrcolește pasi-unea pentru box. Primele luni deantrenamente au fost pe ascuns.Nu voiau ca părinții lor să afle în cesport s-au băgat, pentru că știau căîn ochii celor mai în vîrstă era doaro „bătaie între golani. Vreo șase lunitot am inventat scuze, cică ieșim lajoacă sau mergem la un prieten, ca

să putem face antrenamentul. Darștii cum sînt zvonurile printre ve -cini, repede se află tot”. Francisc zîm - beș te ca o vulpe șireată cînd își amin -tește de momentul în care părințiiau aflat unde plecau cei doi timpde cîteva luni. Îl aveau ca antrenorpe pugilistul Vasile Bala pe carenu-l consideră doar un mentor, ci șiun bun cunoscător de oameni, maiales fiindcă i-a convins pe tatăl șimama lor să-i lase să continue bo -xul. Nu le-a zis că vor deveni maripugiliști, doar că „«nu este un sportpentru bătăuși ci mai degrabă ocompetiție», astea-s vorbele sale pe

care mi le amintesc”.După ce au primit și bine cu vîn -

ta rea părinților, frații au participatla diferite meciuri amicale și con-cursuri de unde, pe parcurs, auprins poftă pentru victorii. Perfor -man țele celor doi apăreau și-n zia -re le locale, care ajungeau la colegiiși cunoscuții lor, iar „pentru tata amdevenit o mîndrie. Cei de la ser vic iuveneau cu ziarele la el și îi arătau

ce au mai făcut cei doi băieți ai lui”,îmi spune cu o urmă de orgoliuboxerul. Începe să ia la rînd toateorașele și anii în care el și Laszlo s-auluptat pentru titluri, faimă, dar șirespect, care i-au ajutat mai apoi săintre în lotul național. În 1985 și laun an după, Francisc și Laszlo audevenit campioni pe țară, primul lajuniori iar celălalt la seniori, darniciodată nu s-au gîndit să pună obalanță între ei ca să vadă cine estefratele născut pentru acest sport.„Si gur că ne întreceam la antrena-mente, aveam meciuri amicale, darniciodată nu ne-am întîlnit față înfață într-un ring adevărat. Cred căeram cam la aceeași valoare, dar neși completam cumva pentru că fra -te le meu avea talent, dar eu erammai muncitor”. Laszlo însă s-a re -tras la 18 ani, cînd a fost diag nos -ticat cu cataractă congetinală, carei-a oprit cariera înainte de a o în ce -pe și l-a lăsat pe Francisc să con ti -nue mai departe, singur.

Pușca pe post de mănușă În curînd Francisc Vaștag îm pli -

nește 45 de ani, dar nu pare să se fischimbat față de anii în care de ve -nea campion mondial și olimpic înmeciuri de box internaționale. Doarcîteva fire cărunte și kilograme ca -re, de la o anumită vîrstă, rămîn li -pi te ca scaiul de un om. El, însă, în -că se consideră în puteri, „chiar da -că nu mai intru în ring așa de des.

Dar în pădure merg ori de cîte orieste sezon de vînătoare.” Pugilistulși-a folosit de multe ori agilitatea șirăbdarea din box într-un alt sport,în care a fost inițiat de un unchi de-al său în tinerețe. Chiar dacă în a -ceași perioadă era ocupat cu an tre -na mente și deplasări, de cîte oriavea ocazia încerca să-și facă loc șipentru o partidă de vînătoare.

Cînd ieșea cu pușca-n brîu, luaîn vizor doar un singur animal, celpe care îl considera el cel mai maretrofeu pe care-l poți cîștiga într-unastfel de meci. „Erau vremuri fru -moase alea, cînd stăteam după untufiș sau mă luam după urma unuimistreț, ca apoi să le povestesc ce -lor lalți vînători în fața focului cîtde mare era. Sau să le arăt”, îmi po -vește cu un zîmbet de campion Fran -cisc. Sesiunile de scormonit dupădîrele în noroi ale unui animal aurămas singurele clipe în care bo xe -rul mai resimte un fior ca într-unmeci în care arbitrul îți ridică pum -nul în aer ca să te aplaude o sală în -treagă.

De la vînătoare, a trecut să co -cheteze și cu bucătăria, învățînd dela colegii săi din pădure rețete decîrnați. „Mai toți erau veterani, ca -re mai prinsese cîte un animal pecare îl găteau acasă și făceau cîr -nați. Apoi veneau la vînătoare șiîmpărțeau între ei mîncarea, ca săvadă cum e carnea de iepure, demis treț. De la ei am furat tot felulde trucuri, ce condimente să fo lo -sesc, cît trebuie să o lași la afumatși alte mici secrete”.

În papucii lui Vasile BalaChiar dacă în vînătoare a găsit

o altă pasiune, tot boxul a rămassfînt pentru Francisc după retra ge -re, cînd a luat sub grija lui urmă -toa rea generație de pugiliști. Întinerețe a vînat mistreți, în ring darși-n afara lui, iar din 1997 îi învăța

pe Lucian Bute, „rechinul” AdrianDiaconu sau pe Ion Ionuț cum sățintească doar trofeele cele maimari. Fiecare dintre aceștia au de -ve nit campioni la diferite categorii,lucru la care Francisc doar speracînd i-a văzut prima dată într-o sală.

„Cu toți acești copii am fost lala competiții internaționale și amluat șapte medalii la olimpiadă. Ori -ce antrenor se așteaptă ca cei de subtutela lui să practice sportul de per -formanță, dar pot spune că eu amși am avut mare noroc cu ei, pentrucă am dat peste o generație ta len -tată, muncitoare dar și cu bun simț”,îmi povestește pugilistul nu mă -rîndu-i parcă pe degete pe fiecaredin cei pe care i-a antrenat. DupăBute sau Diaconu, însă, cre de că ce -va s-a schimbat în box, cu ge ne -rațiile care i-au urmat. Prin anii ‘70,sportul era foarte popular printrecei de-o vîrstă cu el, și une ori antre -norii încercau să-i sperie pe cei fărătragere de inimă cu tot felul de po -vești. „Am auzit și eu zvo nuri dinastea, cu spartul na su lui ca să te for -

mezi, dar astea sînt mituri de pevremea mea, n-am vă zut ca cinevachiar să facă așa ceva. Acum nicinu-ți mai permiți, astfel de lucruripentru că nici nu ai cu cine, sînt dince în ce mai puțini copii care vin însălile de box.”

Francisc Vaștag încă mai încear -că să reînvie în generația de astăzio pasiune pentru sportul din ti ne -rețea lui și a fratelui său, care s-auluptat cu alți boboci să demons tre -ze că merită să rămînă la antrena-mente. „Copii de azi au alte prob-leme pe cap, Internetul le distrageatenția și se pierde interesul pentrusport. Înainte se făcea o selecție în -tre talentați și restul, dar acum nuprea poți face asta, trebuie să ai gri -jă de copii pentru că, și chiar dacăsun ca un moș, sînt mai delicați de -cît cei dinaintea lor”. n

de Paul ANDRICI | [email protected]

„Cred că eram cam la aceeași valoare, însă ne și completam cumva pentru că fratele meu avea talent, dar eu eram maimuncitor.”

În curînd boxerul va împlini 45 de ani, dar nus-a schimbat faţă de anii în care deveneacampion mondial și olimpic în meciuri de boxinternaţionale.

Francisc și Laszlo taie din trofeul cel mare.

Înainte să părăsim Iașul și să pă - șim pe ușa micului orășel american,unul dintre organizatori ne îm păr -tă șește un mesaj internațional careeste auzit astăzi în aproape toate tea - trele din lume, din partea lui unuire gizor sud-african, Brett Bailey:„..în această lume a puterii inegale,în care diverse ordine hegemoniceîn cear că să ne con vin gă că o na țiu -ne, o rasă, un sex, o preferință se xua -lă, o religie, o ideologie, un anumeca dru cultural, sînt superioare tu -tu ror ce lor lalte, mai putem oare sus - ține că arta ar trebui să fie se pa ratăde cons trîngerile agen de lor so cia -le?”

Ei bine, parcă la această între ba -re încearcă să răspundă piesa, carene introduce o tînără supărată dincau za unei convorbiri telefonice. Af -lăm doar că o cheamă Lorrie și căaș teaptă un apel de la un impresar,ca re-i va schimba viața. Speră săajun gă în Tokyo, unde i s-a promiso ca rie ră în modeling. Și niște dan -suri exo tice. Însă chiar și așa, ig no -

rînd sfa turile mamei care-i repetăobs esiv că-i vorba doar de trafic cucarne vie, fata este hotărîtă sămeargă pî nă la capăt, doar săcîștige niște bani care să-i desfacăcătușele invi zi bi le. Doar că, la unmoment dat apare Dave, pseudo-prietenul ei, care răs punde la

telefon și strică toată afa cerea. Dave, un simplu vînzător de

șu ru buri, este cel mai amuzantper so naj, fiind instabil atît emo țio -nal cît și psihic.

De la rîs și plîns, bărbatul bîl -bîit ajunge să răpească pe cineva șisă-l țină ostatic într-un portbagajsub amenințarea unui deget. Aces -

ta este totodată stereotipul prie te -nu lui gelos și naiv, care este dispussă meargă oricît de departe estene voie pentru a-și apăra relația,chiar dacă aceasta este mai multuna ima ginară. Iar cînd vine vorbadespre prieteni, singurul pe careDave și-l face, mai mult involuntar,

este chiar cel care încearcă să i-ofu re pe Lor rie, Micheal.

Filme și agenţi KGBMicheal, impresarul care i-a

pro mis fetei „cariera” în modeling,apa re la un moment dat la ușa feteisă vadă ce s-a întîmplat cu ape lul

an te rior. Actorul a reușit să-l trans -for me pe bărbat exact în ge nul deper so naj pe care ți-e imposibil să nu-l urăști de fiecare dată cînd îșimișcă buzele și începe să vor -bească. Re prezentînd „șmecherul decartier”, Micheal pare un libidinoscare ar pu tea să te convingă să plă -tești pen tru aerul pe care-l res piri.După ce-i explică despre putereaspecială pe care o are și prin caretoți bărbații „se îndrăgostesc ins -tant” de ea, îi pro pu ne să facă niș tefilme porno, „nu porno iubita, ero -tice” căci ar fi pă cat să exporte „unasemenea talent”.

Ultimul personaj, fata unui fostșef la KGB și cameristă în motel es tela fel de bine conturată ca și res tul.Foar te paranoică, terorizată de fap -tul că tatăl ei țipa la ea cu fie ca re oca -zie, își pierde mințile de fiecaredată cînd în jurul ei se întîmplă lu -cruri anormale, totul pînă ce ajun -

ge într-un final să cedeze și să evo -lue ze într-un alt personaj.

În „Featuring Loretta”, unuldin tre cele mai colorate elemente îlre prezintă probabil limbajul, ce nu seascunde după metafore și expresiicu dublu înțeles, ci este transmisdirect, vulgar și fără inhibiții.

Poate de aceea, piesa nu este pen - tru toată lumea, iar cîteodată une ledintre înjurături par forțate. Însătoa te acesta reușesc să cons tru ias -că o tensiune specială care ne plim -bă pre cum un șoc termic de la osta re la alta. Fiecare dintre cele pa -tru per so na je au parte de o stră lu ci -re pro prie și ajung rînd pe rînd într-un punct fără de întoarcere, unpunct în care sînt gata să facă oricecompromis doar să-și înde pli neas căobiectivul. Fie că vor să fugă de tre - cutul care pare mai blînd în coș ma -ruri decît e el în realitate, fie că în -cearcă să-și găsească rostul. n

Legătura nebănuită dintre chi -mie, istorie și geografie a ieșit la ivea -lă printr-un spectacol organizat deAsociația Studenților Chimiști Ie șeni(ASCIs) în colaborare cu Liga Stu den -ților de la Istorie (LSI) și Liga Stu den -ţilor de la Geografie și Geologie(LSGG) la Casa de Cultură a Stu den -ților. Luni, 24 martie, începînd cuora 19.00, „Festivalul Artei și Crea țieiStudențești Gaudeamus” a dat oca -zia studenților de a se exprima prindans, muzică și teatru.

Dinspre scenă vin sunete care pargreoaie, iar atmosfera este umbrităde plictiseală. Un băiat care stă pe sca -un povestește despre momentele dela ’48 și despre Marea Unire. Doi chi -miști în halat alb se joacă cu so lu țiileși atrag atenția asupra lor. Publicul iz -bucnește în aplauze atunci cînd dinsticluțele de pe masă erupe spumă înculorile drapelului național. „Ma mă,deci asta a fost prea tare!” strigă untip ce se bucură ca un copil carepri mește bomboane. Abia apoi am în -

țeles că povestirea s-a pliat perfectpe momentul experimentului, plic-tiseala nefiind unul dintre sco pu ri leparticipanților. Băieții în halat se re - trag cu zîmbetele asemenea ge nii lorcare știu că au cucerit lumea prin in -vențiile lor. Chiar dacă tot ei au fă cutcurat la „locul de muncă”, magia cu -lorilor este ștearsă de pe scenă de că -tre „pirații restanțieri”. Vocea im pu -nătoare a căpitanului care strigă „în -vățați!”, aproape că îi face pe cei de pescaune să regrete că nu au cîteva cur -suri pe care să-și arunce ochii, maiales că se apropie sesiunea. Chiar șidupă obligația de a spăla puntea,echi pajul este într-o continuă cîn ta reși, pe ascuns, cîte un camarad mai tra -ge o gură de băutură tipică. „Parcă necam seamănă”, spune plăcut sur prinsun tînăr.

În urechi ne răsună muzică po pu -lară, iar în fața ochilor ne apar treifete cu părul făcut codițe care începsă danseze. În încercarea de a le um -bri spectacolul, doi băieți vin și fac

de monstrații de street dance. Aplau -zele sînt împărțite în mod egal în am -bele cazuri, așa că rămîne la apre cie -rea juraților să spună al cărui mo -ment a fost mai bun.

Dacă pe scenă cele trei ligi își daumîna pentru a face un spectacol cîtmai original și mai complex, în pub -lic lucrurile stau puțin altfel. Me sa jul„geograf” de pe unele tricouri îi facepe colegii de la istorie să scoată cî te -va remarci personale din propriile iz -voare orale. „Păi dacă e vorba de as -ta, trebuia să venim și noi cu «is to ric»scris mare pe piept“, spune o tînărăprietenilor de alături. Și tot cei de laLiga de Geografie sînt cei care pără -sesc scaunele roșii pentru a flutura cîtmai sus mîinile în timpul melo dii lor.Reprezentanții ligilor ASCIs, LSGGși LSI se unesc într-o singură trupăa cărei muzică potolește în ce le dinur mă neliniștile din afara sce nei.

Cei rămași în sală se leagănă peun ritm propriu pe melodia „One lo -ve”, amintindu-și că scopul care îi u -neș te este acela de a-și susține prie -tenii. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

Fuga în oglinzile mincinoase

De Ziua Internaţională a Teatrului, pe 27martie, începînd cu ora 19.00, cei de laTeatru’ Fix au pregătit un ghem bine

strîns de emoţii, pe care l-au aruncat apoi detoţi pereţii unei camere mici de motel dinsudul Americii. „Featuring Loretta” face partedin proiectul „Autor Dramatic. Autor viu” și nespune povestea unei simple chelneriţe careîncearcă să-și lase trecutul în urmă. Însă, pemăsură ce o cunoaștem mai bine, evadareadevine din ce în ce mai imposibilă, în ecuaţieîntrînd un soţ mîncat de urs, o sarcinănedorită, un agent de vînzări bîlbîit și un„impresar” care vrea să-i vîndă corpul, singuraprietenă fiindu-i o cameristă paranoică al căreitată este un fost șef KGB.

Lorrie este gata de filmare.

Lorrie este personajul principal, careașteaptă un apel de la un impresar, în urmacăruia i se va schimba viaţa. Speră să ajun gă înTokyo, unde i s-a promis o ca rie ră înmodeling. Și niște dansuri exotice.


de Ana-Maria BUCUR | [email protected]

Căutarea sinelui rătăcit trece prinfaţa camerei de filmat.

Ligile studenţești concurează în arteGAUDEAMUS IGITUR

Degete în zeci de cadre

De pe 17 martie pînă pe 4 apri - lie, în Galeria „Labirint” a Casei deCul tură „Mihai Ursachi” din Par -cul Co pou sînt expuse 46 de ipos -taze ale mîinii umane. Expoziția„O mînă de oameni” este formatădin fo to grafii realizate de 23 demem bri ai Clubului Fotografilordin Iași. Ilus trațiile lui Ioan Ape -trei, Dan Mi ti te lu, Constantin Cio -fu sau Adrian Purice sînt doar cî -teva dintre ze ci le de lucrări careînfățișează mîinile în diferite ipos -taze sub des crierea „prelungiri alegîndului”.

De la intrarea în salon, primaima gine pe care o vezi este cea aunui copil de cîteva luni înfășuratși strîns în brațe de către un adult.Un motiv al expoziției este cel amîi nilor, pe care le folosim zi de zi,însă niciodată nu le acordămaten ția pe care o merită. Sînt pre -zen tate asemenea unor unelte, pecare le utilizăm atunci cînd cu le -gem o floare, cînd scriem o scri soa -re, cînd cărăm obiecte grele sau lefolosim pentru a ne apăra, dupăcum apar în unele fotografii.

Majoritatea pieselor din ex po -ziție sînt alb-negru, în cadre genprim-plan sau plan-detaliu de lacot pînă la unghii și surprind oga mă largă de mișcări ale bra țe -lor, încheieturii și degetelor. Unadintre fotografii captează mo men -tul în care o persoană își exprimăapatia prin sprijinirea capului pepalmă și fața acoperită de aceasta.

Expresia ochilor sau a gurii nucontează, ci se poate observa sta -rea persoanei doar din felul în ca -re își folosește mîna. Același lu cruse poate vedea și în una din tre pu -ținele ilustrații color ale u nor per -soane ce țin ridicată în aer o cru cede lemn la o manifestare sau de lao slujbă religioasă. Foto gra ful nueste interesat de contextul situa ți -ei, ci doar de cum sînt fo lo site de oa -meni cele două membre supe rioa -re.

„O mînă de oameni” capteazădoar 46 de ipostaze ale mîinilor,dar toate suprind cele mai de ba -ză și importante îndeletniciri crea -te de către imaginația umană, cuinstrumentele potrivite. n

PALMA UNEI FOTOGRAFII

de Paul ANDRICI | [email protected]

Alegerile pentru Parlamentul E -uro pean din această primăvară gă -sesc societatea românească tot maidezamăgită de prestaţia clasei po li -ti ce, în ansamblul său. Aceleaşi par -tide perindîndu-se la putere şi de -zamăgind în egală măsură; aceleaşipersonaje schimbînd doar sigla subcare îşi urmăresc propriile interese;cînd apar nume noi, purtătorii lorpre iau în mare viteză năravurile se -niorilor.

La asta se adaugă evidenţa că, a -legînd repetat răul cel mai mic din -tr-o ofertă lipsită de conţinut nufaci decît să-i legitimezi. Pe ei, cei ca -re au făcut legi care blochează acce -sul pe scenă al forţelor care ar pu teaproduce o schimbare, care te obligăca, dacă ai dori să-l votezi pe X, a flatpe locul al patrulea în lista stabilităde mai-marii unui partid, să-l vo teziimplicit pe Y, personaj pe care-l dis -preţuieşti, aflat în poziţia a treia în a -ceeaşi listă. Ei, care au decis să a vem,în privinţa condiţiilor de înregistra - re a unui nou partid, cea mai restric -tivă lege din Europa, cel mai mare

nu măr de semnături necesar în scri e -rii în cursa electorală, condiţii de par -ti cipare la campania electorală careo feră şanse inegale competitorilor (e -vi dent, în favoarea lor, a celor caredeja sînt, într-o formă sau alta, la pu -tere). Ni se garantează dreptul de avota, mai puţin cel de a alege.

Nemulţumirile sînt din ce în cemai evidente, manifeste prin de mon -straţiile de stradă, dar şi prin alte for -me de protest, din ce în ce mai con -sis tente şi mai articulate. Pentru cei,se pare din ce în ce mai mulţi, care re -fuză raţionamentul „cutare are lip -su rile lui, dar totuşi e preferabil luicutare de la celălalt partid”, nu gă -sesc pe buletinele de vot nicio siglădemnă de a fi votată, se pune pro ble -ma exprimării, cu ocazia scrutinuluidin 25 mai, a unui protest care să nupoată fi ignorat. Spre deosebire de al -te forme de protest, cum sînt de -mon straţiile de stradă, cel legat descrutinul electoral ar avea avanta-jul de a putea fi exprimat la scară na -ţională. În condiţiile legislaţiei româ -neşti, care (evident) nu prevede o po -

sibilitate de manifestare explicită avotului negativ (de tipul „None ofthe above” – NOTA), un asemeneaprotest poate consta fie în boi co ta -rea scrutinului (neprezentarea la ur -ne), fie în anularea votului (apli ca reaştampilei „votat” în dreptul mai mul - tor candidaţi).

Prietenul meu, Sorin Cucerai, ar -gumentează într-o altă publicaţie ie -şeană („Calcule”, în Ziarul de Iaşi, 29martie 2014), pentru adoptarea boi -cotului ca formă de protest la ale ge -rile din mai – „nu puteţi voi cum pă -ra cît putem noi boicota”.

Argumentul pentru boicot ar fică „electoratul captiv al fiecărui par -tid nu e suficient de mare încît să a -sigure partidului respectiv pro cen tulpe care şi l-a fixat ca ţintă. Aşa încîtun boicot care va duce la faptul cădoar electoratele captive participă lavot este un boicot care va avea con se -cinţe dureroase pentru partide”. Seuita însă că, în final, tot 32 de de pu -taţi merg in PE, chiar dacă sînt vo -taţi doar de 10% din electorat. Şi totdin aceleaşi partide. Singurul efectpal pabil ar fi avantajarea acelor par -tide sau candidaţi la care ponderea e -lectoratului captiv în totalul votan ţi -lor e mai mare. Române de văzut ca -

re sînt acestea.Eu zic că un protest, fie prin boi -

cot, fie prin vot anulat, ar avea ca o -biectiv principal acela de a atrage a -tenţia asupra faptului ca existe ungrup important de alegători care numai vor să participe la jocul ale ge riicelui mai mic rău. Condiţia succe su -lui e să fie vizibil şi specific (adică sănu poată fi interpretat altfel decît

ca un protest). Pre -supunînd că exis tă un

milion de cetăţeni dor -

nici să participe la un astfel de pro -test, prin boicot ra ta de participares-ar re du ce de la 27% (cît a fost laeuroparlamentarele din 2009) la22%; uşor de trecut cu vederea, depus pe seama faptului că românii audevenit şi mai dezinteresaţi de po -litică (eu ro pea nă) decît acum 5 ani,că sînt leneşi, că preferă să mear gă lagrătare... Nu s-ar şti niciodată cîţi dinabsenţii de la ur ne sînt absenteişti(cei care nu-şi în de plinesc o pre su -pu să datorie ce tă ţenească) şi cîţi sînt

absten ţio nişti (cei care refuză să-şiexercite un drept).

În schimb, dacă în loc de 190 demii de voturi nule (înregistrate în2009) vor fi peste un milion, adică maimulte decît cele obţinute de a proa -pe fiecare partid în parte, asta nu vamai putea fi trecut cu vede rea. Va figreu de argumentat că, brusc, s-a în -zecit numărul celor care nu-s în sta -re să aplice corect o ştampilă.

La alegerile locale din 2012, mis-a relatat că în Iaşi a avut loc o ex -presivă formă de protest, pe mă su -ra tradiţiei culturale a oraşului: aufost găsite în urne mai multe bu le -ti ne de vot care aveau la sfîrşit, de -se nat cu pixul, un pătrat în care erascris numele lui Nicuşor Dan (candi -datul anti-sistem de la Bucureşti), pă -trat în care era aplicată ştampila„Votat”. Imaginaţi-vă un gest simi-lar, cu un mesaj adaptat momentu-lui, replicat în sute de mii de bu le -tine.

Dacă mă întrebaţi la ce ar ser vio asemenea demonstraţie, voi spu necă ar putea constiui baza de con -stituire a unei noi formaţiuni po li -tice, altfel decît cele existente, pe ca -re să o putem vota cu proxima oca -zi e. n


La europarlamentare, româniivoteaz\, dar nu aleg

La sfîrșitul lunii mai, româniide pretutindeni vor fi chemaţisă aleagă oameni demni să-i

reprezinte în Parlamentul Euro pean.Dacă strigarea la vot va avea ace -lași rezultat ca în 2009, cînd s-auadunat mai puţin de 30% de bu le ti -ne din totalul celor care aveaudrep tul să cadă în urne, ches tiu neaar putea fi privită ca o formă deprotest. Însă cîţi dintre noi se gîn -desc să boicoteze alegerile și cîţinu vor, pur și simplu, să se pre zin -te? Fie dintr-o naivă lipsă de in -teres, fie din preaplinul gre șe li lorcandidaţilor trecuţi, românii sîntsătui să aleagă, odată cu un bine,vreo două rele din același partid.

Odată cu ștampila, românul primește și-o libertate îngrădită.

13CAP ÎN CAP

Refuzul exercitării dreptului de vot, o posibilă formă de protest

Oamenii nu mai vor, probabil, să aleagă iarăși răul cel mai mic.

Mircea KIVUsociolog

Mai sunt două luni până la alegerile europene şi pînăîn acest moment niciun partid politic nu a spus ce pro iectva propune în viitorul Parlament European. Pe liste se lă -făie, printre nume onorabile, rude, prieteni şi pile de-aleşefilor, de parcă legislativul european ar fi o vacanţă laun Spa de lux. Pentru unii chiar este.

Nici nu vreau să mă gîndesc pe cine va susţine Ro -mâ nia pentru un portofoliu în Comisia Europeană, da -că nu vom putea păstra Agricultura pentru Dacian Cio -loş, pe vreo Rovana Plumb care compara accidentul tra -

gic de mediu de la Certej, în care şi-au pier -dut viaţa 89 de persoa ne, cu accidentul uneiprietene, lovită de o bi cicletă pe stradă.

Unii dintre votanţii consecvenţi cautăşi găsesc mo tive pentru a vota un partid

sau altul: un nume pier dut pe o listă sau calcule depolitică internă. Alţii spun că nu, prima oară în viaţa lornu vor merge la vot şi asta du pă ce l-au instalat pe IonIliescu preşedinte în 2000 ca să sca pe ţara de Vadim.Boicotul pare o soluţie raţională, dar es te doar unapersonală pentru că partidele sînt feri ci te cuabsenteismul care transformă alegerile într-o com pe tiţieîntre maşinăriile de organizare şi nucleele dure.

Cît de mare ar trebui să fie absenteismul astfel în cît

un parlament să fie declarat legal, dar ilegitim? La a ces -te alegeri se va prezenta cel mai probabil în jur de 25%din populaţia cu drept de vot. Rezultatele vor fi pre zen -tate în funcţie de procentele obţinute de partidele în com -petiţie şi nimeni din politică nu se va sinchisi de cei lal ţi75% rămaşi acasă. Prin urmare, ce procent din po pu la -ţie ar trebui să refuze votul şi să legitimeze o clasă con -ducătoare care nu-i mai reprezintă interesele, care o ig -noră şi dispreţuieşte numind-o prostime sau mai rău? Dela ce procent în sus absenteismul devine semnificativ şialarmant, dacă nu în România măcar la nivelul U niu niiEuropene? 90%? 99%?

Sondajele de opinie arată că social-democraţii şi po -pularii sînt umăr la umăr şi cîteva dintre voturile noas -tre ar putea influenţa viitoarele politici europene, cumar fi cele economice. Dar programele economice na ţio na -le aplicate în statele membre în ultimii ani au fost a proa -pe identice, indiferent cine s-a aflat la putere. Merită sădai un vot PSD pentru că simpatizezi stînga şi să crezică, uniţi la conducerea UE, socialiştii vor găsi soluţii maibune decît cele aplicate la ei acasă? Sau să dai un vot PDLpentru continuarea liniei economice Merkel?

Nu am încă un răspuns pentru cele două întrebări,dar şi eu, ca mulţi alţi, oscilez între „boicot cu mesaj” şivot pentru curentul european pe care-l simpatizez, a co -perindu-mi ochii şi urechile pentru a mai auzi zgomotulde fond, perturbator, din politica românească şi vedeaspec tacolul cu măşti pus în scenă, fără talent, laBucureşti. n

Text apărut pe 24 martie 2014 în Adevărul.

Ioana LUPEAjurnalist Adevărul

Euroalegeri: boicot sau vot pentru un curentpolitic european?

PUBLICITATE

13 sins (n.r.: 13 păcate) pare că ar vrea săne vîndă o gogoașă încă de la trailer. Ce esteciudat însă e că în prima jumătate de orăreu șeș te să te prindă și să dea impresia cădeși este un film cu buget redus, reușeștesă-și facă trea ba cum trebuie.

Povestea este simplă. Elliot Brindle, unvîn zător deștept, este disperat să scape de da -to riile în care se îneacă. Mai mult, în curîndar trebui să se și însoare cu prietena lui, doarcă principala sa lipsă sînt banii, acesta fiindcon cediat de la firma la care lucra. Ba maimult, pe lista problemelor se mai află și tatălsău bolnav, care urmează să fie eliberat de laînchisoare, iar fratele său mai mic, care estere tardat, urmează să-și piardă asigura rea.Toate aceste probleme par puțin exagerate pen -tru a sublinia nevoia imediată de bani, însăsînt îm binate coerent și nu sînt foarte ac cen tua te.

Într-o seară, însă, Elliot primește un te le -

fon de la o persoană misterioasă care-i spunecă se află la un show la camera ascunsă și căîn ma și na sa se află o muscă. Dacă o vaucide, va primi în contul său bancar o mie dedolari. Apoi, dacă o și mănîncă, Elliot va maiprimi în că trei mii de dolari. După ce se con -formează, bărbatul își verifică contul ban carși descoperă surprins că nu-i vorba de o far -să. Dar, ca să-și păstreze banii, Elliot trebuiesă îndeplinească pînă la final alte 11 sarcini,pentru ca la sfîrșit să pri meas că 6.2 milioanede dolari. De ase me nea, a cesta trebuie săfacă restul misiunilor singur, fără ca oricinealtcineva să afle sau, în caz contrar, riscă săfie descalificat.

După cum era probabil de așteptat, jo cu -ri le devin din ce în ce mai ciudate, filmul lu -înd o turnură către un horror cu elemente gore(macabre), bărbatul ajungînd în cele din ur -mă și la crimă. „13 sins” se vrea a fi o pe li -culă care să prezinte modul în care nevoie debani și lă co mia pot schimba compor ta me n tul

unor per soane. Însă aici, tipologia este dejaun clișeu și la multe dintre scene parcă arvrea să ne țipe în față unele lucruri evidente.

Singurul loc în care filmul excelează estetensiunea. După fiecare sarcină pe care Ellioto îndeplinește, parcă aștepți cu nerăb da re săvezi unde trebuie să mai ajungă, ce mai arede furat, sau pe cine mai are de ucis. Însăchiar și aici, caracteristic acestor tipuri defilme, „13 sins” încearcă o întorsătură desituație care să te lase cu gura cască. Și rămîi,însă nu la modul pozitiv, căci finalul poate fioarecum prevăzut, datorită acțiunii care esteatît de unidirecțională încît e chiar greu sănu te prinzi ce urmează să se întîmple.

Una peste alta, prin intermediul scenelorde violență, pelicula dă senzația că regizoriivroiau să facă un film pur horror, însă dincauză că probabil rămăseseră fără bani, audecis să creeze o poveste pe care să oînțeleagă oricine. Iar ce le mai lipsea auturnat pe lîngă. n

Nu putea ști un copil ce-nseamnă ob se -dantul deceniu. Pînă la urmă, în anii ’50 saumai devreme, chiar și mai tîrziu, pentru elbu curia ar fi-nsemnat, blajin, tot datul cusania de 40 de ori pe zi, cîrnații proaspeți desărbători, frigul, dorul de căldură și colinda.În cartea scrisă de Mircea Diaconu în 1980,reînsuflețită de Editura Polirom acum, „lanoi, când vine iarna” nu se face doar frig, cise străpung toate amintirile cu parfumuri ca -re se lipesc de nări și de suflet și leagă sim -țu rile toate laolaltă.

Acum mai bine de 30 de ani, cartea nuputea fi decît proză pentru copii, altfel nu și-ar fi găsit locul pe nici un raft. Pentru că nu -mai așa putea fi înghițită o poveste desprezăpezi care iau părinți în închisoare, despreboli viermănoase care nasc vise nesfîrșite,monstruoase, despre fericirea îmbrăcată sim -plu, dar plină, rotundă, îmbujorată. În cro ia -la scriiturii lui Diaconu, însă, stau ascunsetulburătoarele ape ale unor vremuri cenușii,pe care copilul narator le citește, totuși, înaltă cheie. El vede limpede și, iarna, audemai bine, mai clar. Își vede rudele plim bîn -du-se prin curte și prin casă, îngrămădind înbagaje gustul muncii, al toamnei. „Nu în țe -leg de ce trebuie să existe rude și, dacă tot

există, de ce trebuie să le dăm noi nuci șifasole bălțată. De ce e tata la închisoare, dece ne cade gardul (...), de ce sînt eu atît desingur, între umbre și icoane?”

Copilul cu simțurile aprinse, îndrăgostitde Alunița Cristescu, fata cu mîini mici șicalde care-l liniștesc, e un suflet larg în carese adună, la căldură, tablouri pictate cu o -chii. Are defectele unui frate mai mic, căruiai s-a spus prea des „nu știi, te învățăm, nupoți, te ajutăm, nu vrei, te obligăm”, iar gîn -du rile lui taie în felii subțiri o realitate bo ga -tă, sățioasă, descrisă cu un umor firesc de au -tor. Un umor aproape accidental, pentru că

micul povestitor nu glumește, ci cons tru ieș -te binele, frumosul și fantezia din urîtul șirăul pămîntului pe care calcă în curtea lui, lațară. „La noi, cînd vine iarna” are stră lu ci reași grația unei autobiografii scrise dintr-osingură răsuflare, dintr-un oftat în care șilacrimile și iubirea și frigul sînt o nesfîrșită șigingașă boală. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Chiar dacă nuai voie să beite-ai hotărît cade ziua ta săfaci o excepție

și să cinstești cîteva sticlede bere cu prietenii.Aceasta a fost însă odecizie foarte proastă. O sătreacă cel puțin osăptămînă pînă să îți treacămahmureala. Și vreo douăluni pînă să achiți datoriile.

De Crăciunnu ai reușitsă te îngrașiașa cum îțidoreai, dar

de Paști vrei să îți faciprovizii serioase de carnede miel, cozonaci și ouăroșii. Și ca să fii sigur că veilua kilogramele în plus pecare ți le dorești, ai de gîndsă te încui în casă și săaduci frigiderul în dormi-tor.

Vrei să îți facio prietenă, darnu găseștinimic pegustul tău. Ar

trebui să aibă un job bineplătit, să fie de acord să teîntrețină și să mai arate șibine. Ca să ai șanse la oastfel de partidă ai începutsă mergi la sală și la ședințede solar. În ritmul ăsta aigrijă însă să nu ajungi să îțigăsești un prieten.

Îți place deun barman șide aceea toatăbursa ta o lașiîn spatele

tejghelei deoarece nu e ziîn care să nu petreci măcarcîteva ceasuri privind lacum pregătește băuturi. Casă nu mai cheltui atîțiabani ai putea să încerci săte angajezi în același loc. Șiașa ești prezentă pînă seînchide localul.

Pînă acumaveai grijă sănu te îmbețideoarece îțiera rău a doua

zi. Ai descoperit însă că numai ai această problemă șide cîteva săptămîni adormicu petul de bere în brațe oricu sticla de votcă sub cap. Îțiîncui însă ușa înainte să teapuci de băut. Nu de alta,dar ai obiceiul să faci viziteprin vecini.

Chiar dacăîncerci deforte multtimp să-ți facicolegii să mai

treacă pe la cursuri, aceștianu par să te asculte de loc.Ca să schimbi asta te-aigîndit să aduci pachetul deacasă la facultate. Mișcarepare să funcționeze, maiales că ai tăi îți trimit defiecare dată și cîteva sticlede vin.

Icoanele copil\riei, sub z\pad\

FĂ UN STOP-CADRU

de Iulian BÎRZOI [email protected]

de Anca TOMA | [email protected]

De obicei, un album în care titlul preianumele interpretului pre su pu ne un amal -gam de sunete și voce prezentat la cel maiînalt nivel, un pas înainte față de tot ce a fostpînă acum în cariera acestuia. În cazul de fa -ță, albumul a reluat vechiul stil destinat ado -lescenților contopindu-l cu elemente noi, pre -luate din stilul altor cîntăreți. Avril își pro -pu ne să ofere un album rock, însă acesta es -te departe de a fi tratat ca atare, muzica popși dubstep fiind predominată.

Compozițiile „Rock ’n’ Roll” și „Here’sTo Never Growing Up”, care deschid albu -mul seamănă uimitor de mult cu cîntecelelui Taylor Swift, care au note dramatice șiun fundal romantic.

Chiar dacă piesa „Rock ’n’ Roll” nu pre -tinde a fi un imn al rock ’n’ roll-ului, esteciudat să fie interpretată într-un stil pop.Vedeta revine la blugii rupți „I like it betterwith my jeans all ripped up” și nu esteinteresată de reputația sa: „Don't care abouta reputation”, la fel cum era în ado lescență.Indiferentă și rebelă.

Colaborarea cîntăreței pop-rock cu ex -travagantul Marilyn Manson la compoziția„Bad Girl” seamănă cu un soundtrack dinfil mele pentru adolescenți, unde o fetiță cu -minte încearcă să îți schimbe aripile în cor -

ni țe și codiță. Duetul acestora contopeștedo uă stiluri diferite, transformînd-o în ceamai așteptată piesă de pe album. Melodia„Hello Kitty”, care i s-ar potrivi mai binecîntăreței pop Britney Spears, nu poate fi în -cadrată într-un album cu muzica rock. În -treaga piesă este caracterizată prin linii debass foarte intense, cu schimbări rapide detimpi utilizeazați în mod frecvent de cîn tă -reața pop.

După două piese care dau impresia deimnuri ale tinereții veșnice și rebeliunii ado-lescentine – „Here’s To Never Growing Up”și „Rock ’n’ Roll” –, Avril Lavigne lanseazăprima baladă de pe noul album. „Let MeGo” este compusă de Avril în colaborare cusoțul său, Chad Kroeger și cu David HallHodges, fost membru al trupei Evanes cence.Duetul a încercat să salveze situația în tre gu -lui album, fiind una dintre puținele melodiicare transmit un mesaj mai profund decîtstilul adolescentin prezent în majoritateapieselor.

Deși ultimul său album nu im pre sio nea -ză, acesta conține o simbioză de piese pe gus - tul tuturor. De la baladele lui Taylor Swift șipînă la notele de rock a lui Marilyn Manson,trecerea se face prin dubstepul lui Britney șiprin tonalitățile solistului Nickelback. n

de Doina SÎRBU | [email protected]

Loteria celor 13 păcate

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „La noi, cîndvine iarna” Autor: MirceaDiaconuAn: 2013Editură: PoliromGen: Ficţiune

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: „Avril Lavigne”Artist: Avril LavigneAn: 2013Gen: pop-rock

Titlu: „13sins”Regizor:Daniel StammAn: 2014Actori: RonPerlman, MarkWebber, PruittTaylor VinceGen: Thriller,Horror

Imnul rockului adolescentin

În cro ia la scriiturii luiDiaconu stau ascunse apeletulburătoare pe carecopilul narator le citește,totuși, în altă cheie.

„I’ll be back!” („Mă voi întoarce!”), exclamăTerminator la sfîrșitul fiecărei pelicule înaintede a se întoarce în secolul său. Robotul din viitorapare pe autostrăzile din prezent, iar Google îivine în ajutor. Aceștia l-au camuflat pe Ter mi na -tor într-o mașină din Transformers care nu arenevoie de șoferi, ci doar de pasageri.

Din octombrie anul trecut, Google a anunțatcă a început construcția unor mașini care mergsingure. Acestea au fost testate în California pestrăzi publice și au parcurs pînă acum peste250.000 de km fără intervențiile unui șofer. Ma -și nile sînt atît de încrezătoare în propriile sis-teme, încît oficialii Google au traversat in ter sec -ții foarte aglomerate la bordul acestor vehiculeca simpli pasageri.

Cu ajutorul unor hărți foarte detaliate și prinintermediul navigației, automobilul, modelToyota Prius adaptat de inginerii Google pentrua putea rula de unul singur își ur mează traseul,

oprește la semafoare și se asigură prin camerelevideo.

Noile zvonuri din piață vorbesc despre do -rin ța companiei de a folosi aceste autoturismepentru a crea așa-numitul serviciu „robo-taxi”.În viziunea Google, mașinile care se conduc sin-gure vor deveni taxiuri ce vor lua pasageri și îivor duce la destinația dorită. În plus, ele vor ficonectate, cel mai probabil, la o aplicație de petelefonul mobil. Aplicația Uber funcționează înmai multe orașe americane. Prin simpla apăsarea butonului de pe ecranul telefonului mobil le

oferă posibilitatea utilizatorilor de a chema ta -xiul, SUV-uri sau limuzine cu șofer. De dataaceasta aplicația va putea apela la serviciile unuitaxi fără de un șofer la volan.

Dacă pînă acum a existat o delimitare evi -den tă între ficțiune și realitate, filmele SF pot fiușor încadrate în viața cotidiană. Google a în -cer cat să transfigureze roboții cu rațiune dinfilmul Transformers pe autostrăzile noastre. Pu -tem închide ochii, vorbi la telefon sau ascultamuzică fiind siguri că ajungem la destinație,doar avînd un smartphone la îndemînă. n

De mai bine de cîteva zeci de ani,cel mai popular „derby” din Ro mâ -nia este eternul Steaua – Dinamo.Însă, ultima întîlnire de săptămînatrecută din prima manșă a semifina -lei Cupei României, în care Steaua s-aimpus cu scorul de 5-2, a de mon s -trat în sfîrșit că de multă vreme a de -venit un clișeu să numești în tîl ni ri lecelor două echipe drept un derby.Este adevărat că cîinilor roșii le-aulipsit cîțiva jucători, însă nu încapeîndoială că echipa din Ghencea nu acîștigat pe merit, sau că a prins o zibună în condițiile în care aceștia aumai avut și foarte multe ratări ce pu -teau fi fructificate.

Interesant este și că în istoria ce -lor două echipe care se aflau la ega -litate ca număr de victorii, Steaua areușit joi seara să o depășească pe Di -namo avînd în fața acestora un pal -mares de 55 de victorii. Ce este amu -zant este că acum cîteva săp tă mîni,înaintea unui alt meci în care cele do -uă echipe bucureștene s-au întîlnit,cîinii roșii veneau cu declarații răz -boi nice, deși Mircea Lucescu dec la -ra onest că acel meci va fi „cel mai de -zechilibrat Steaua – Dinamo din is -to rie”. S-a terminat pînă la urmă e gal,steliștii reușind să egaleze abia înminutul ’89, după ce mingea parcă nu

voia sa intre în poartă. Iată însă căvor bele lui Lucescu s-au adeverit a -cum și, fără să fiu ironic, a devenitun pic redundant să mai numim în -tîl ni rile dintre cele două echipedrept un derby în adevăratul sens alcu vîn tului.

E adevărat, rivale au fost și vorră mîne în continuare pentru o lun găperioadă de timp, suporterii fiind ceicare o să-i împingă de la spate pe fot -baliști să dea totul în aceste în tîl niri.Iar joi seara, fix așa a și fost, am be lepeluze oferind un spectacol care a ri -valizat cu cel din teren. La un mo -ment dat, deși meciul era pierdut,sutele de suporteri dinamoviști nuau renunțat și au procedat asemenisu porterilor unei echipe mari. Auagi tat steagurile pînă s-au rupt și autranspirat, au cîntat pînă ce plă mî niili s-au năruit și au aprins cerul cuar tificii. De asemenea, între aceștianu au existat incidente și chiar da -că în România avem ai multe der -by-uri decît etape normale, o să neputem bucura de meciuri și din tri -bune, nu doar în fața televizoarelormai sigu re. n

de Iulian BÎRZOI| [email protected]

ADUSE DE TORENȚINumărul 480 | 31 martie - 6 aprilie 2014

În mahala miroase a covrigi și „aproduse calde și sănătoase”, cumanun ță din geam un magazinaș. Înușa lui s-a proptit să se uite înciudatla oamenii de pe stradă proprie ta rul– semn de ospitalitate. Dacă ai cu ra jultotuși să-i înfrunți privirea și să ceride licatesa cu gaura mai mare decît fî -șia de aluat, ești barosan în mahala.

Aici sînt case maronii și atît de fru -moase, care abia își mai păstreazăis toria mîzgălită cu graffiti și îm po po -țonată cu cîte un termopan, așa, ca fi -ță. Străzile s-au îngustat, se simte dedupă perdele curiozitatea mahala gi -ilor, a celor care nu sînt puși pe scan -dal, așa cum s-ar înțelege, ci doar lo -cuiesc în mahala. Dar nici un copildes culț nu se avîntă pe uliță, deși te-aiaștepta. Din cînd în cînd cîte un te le -fon deștept se îndreaptă cu fața că treo casă cu prispă. Uite și una cu tîm plă -rie din lemn adus tocmai de la Si na ia!Strada Profesorilor e mică și cîrpită,nici o casă nu seamănă cu alta, de alt -fel. Să tragem vreo concluzie? N-avemvreme.

Și e liniște. Halal mahala! Păi un -de sunt lăutarii care scoteau lumea înstradă și șmecherii la bătut? Pe GicăPetrescu cu păhărelul la mese plim bîn -du-se... Istoria are romanța ei. Seîmbracă în haine frumoase de fe me -ie aleasă, cînd ea e doar o gos po di năcu gura mare. Istoria a fost am ba la tă,i s-a pus fundiță, a dat domnitorilor sămănînce jăratec, haiducilor să lu cre -ze în slujba binelui ca niște ar han -gheli. Cîți am citit în cărți de istorie re -gulamentare despre violuri, pro fa nărisau sfinți cu un picior în iad?

Într-un tur turistic, la pas, prin Bu -curești, am aflat și că diavolul din sce -

na Judecății de Apoi de laPatriarhie a fost făcut

după chipul și ase mă na rea lui NaeIonescu, filosof, figură cen tra lă avremii. Și asta pentru că patriarhulMiron Costin avea un cui îm po trivalui. De sus, de pe dealurile Bu -cureștiului, se scurgeau către ma ha -lelele unde trecerea unui auto ve hi culînsemna o săptămînă plină ochi cubîrfă de cea mai bună calitate, po li ti -cile publice. Mahalagiii rămîneau înglod pînă la gît, săraci, cu cerșetorii șicu toate cântecele lor amare, îndulci -te de vinul bisericilor. Pentru că bi se -ricile țineau în vreme cele mai la mo -dă hanuri, așezate strategic la in tra -rea în orașe.

Și din înțelepciunea celor din ma -hala am extras maxime care de fi nescumorul ce i-a făcut pe români mai tottimpul să treacă de regimuri, ale geri,revoluții. „Bucură-te dacă te-a în șe latsoția. Că doar te-a trădat pe tine, n-atrădat patria. Bucură-te că ești om, nubacilul Koch sau vreun limbric.” Bu -cură-te! n

DE LA CENTRU

Mahalaua

Andreea ARCHIPreporter TVR

15

Iar ai reușit săfaci datorii șiluna aceasta.Reușeșticumva să

cheltui mai mulți bani decîtcîștigi indiferent de cît îțitrimit ai tăi de acasă. Vreisă te angajezi ca să-ți com-pletezi banii de buzunar.Ar trebui totuși să nu lespui de job părinților. Așanu pierzi nici banii dinpachetul de acasă.

A datcăldura și aiînceput sămergi cubăieții la

fotbal. De fiecare dată însă teîntorci extrem de deprimat.Nu-ți iese nici o pasă, toateșuturile trec pe lîngă poarteși cumva reușești mereu săte accidentezi. Ai aflat însăde o superstiție și nu-ți maispeli șosetele cu care joci fot-bal.

Una dintrecolegele deserviciu și-afăcut unobicei să

enerveze pe toată lumea șisă țipe fără motiv. Și ca săvă calce și mai tare pebătături nici nu-și facetreaba bine sau la timp.Ești fericită totuși. Ți-aiamintit că într-o excursieți-ai cumpărat o bîtă debaseball.

Ai devenitdependent deenergizante,dar pînăacum nu ai

considerat că asta este oproblemă. De cîteva zile aiînnebunit colegii alergîndca un titirez prin cameră șite trezești cîntînd în miezde noapte. Ca să poatădormi colegii au hotărît săte încuie în baie.

Mai nou îțiplace să gă -tești. Nici bi -ne nu te tre -zești dimi -

nea ța și deja te și apuci defăcut tot felul de preparateși prăjituri. Nu maicheltuiești bani pe fastfood-uri, iar prietena ta seîndrăgostește de abilitățiletale de bucătar. Mai ales căea nu știe nici să aprindăaragazul.

De cîtevaluni mănîncidoar salateși asta osingură dată

în zi, seara. Ai slăbit atît detare încît hainele atîrnă petine ca pe umeraș, iar dacănu-ți iei telefonul înbuzunar ori poșeta pe umărte suflă vîntul. Ai ajuns însăsă arăți ca fotomodelele dinreviste și de aceea nu aiputea fi mai fericită.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Derby de susîn jos

În ședința Consiliului Naționalal Audiovizualului (CNA) de pe28 martie au fost votate o serie dede ci zii adresate, în principal, emi -siu ni lor live al căror conținut con -travine cu unele reglementări dinlegea au diovizualului. Printre noi -le articole se regăsesc hotărîri pre-cum interzicerea „transmiterii deimagini sau înregistrări cu persoa -ne aflate în stare de arest fără acor-dul acestora” sau introduce rea undelay (o întîrziere) de cîteva secun -de la transmisiile live.

Ultima este singura măsură cri -ti cată, deoarece din perspectiva unorgrupări precum Asociația Românăde Comunicații Audiovizuale șiAc tiveWatch, aceasta este „echi va -lentă cu instituirea prin lege acenzurii”. O altă problemă pentruaceștia este și faptul că, deși re gle -mentarea a fost introdusă pentru apreveni situații în care invitații saumoderatori folosesc un limbaj sauo atitudine necorespunzătoare, in -tro ducerea delay-ului costă fiecarecanal 10.000 de euro. Grupările do -resc ca această măsură să nu de vi -nă obligatorie, ci să fie o alegere lalatitudinea canalelor TV.

Tot în ședința CNA-ului a fostmodificat și articolul 40, care pînăacum viza doar moderatorii ce fo -

lo seau un limbaj injurios sau secom portau nepotrivit în timpulemisiunilor. În decizie au fost in -clu și și invitații, iar de asemeneaprezentatorii au și responsabi li ta -tea să prevină situații precum celedeja menționate.

Noile completări și hotărîri auapărut după ce, săptămîna trecută,televiziunile România TV și ProTV au fost amendate pentru trans -miterea de conținut impropriu pen -tru orele la care transmiteau douăemisiuni. În emisiunea „Ediție Spe -cială”, de pe România TV, europar -lamentarul Corneliu Vadim Tudors-a certat cu deputatul Remus Cer -nea pe tema legalizării prostituției,iar activistul a fost batjocorit ver balde către celălalt invitat. Și emisiu nea„La Măruță” a primit o amendă de70 000 de lei deoarece pe 25 și 26martie, Oana Lis a povestit în di -rect despre o experiență de a sa dinadolescență, cînd a fost abuzată detatăl ei. Programul a fost emis în -tre orele 17.30-19.00, un interval ca -re contravine cu articolul 39 din le -gea audiovizualului. Prin acestemăsuri unii membri CNA, precumFlorin Gabrea, speră că televiziu ni -le vor da dovadă de mai multă res -ponsabilitate cînd invită anu mi tepersonalități în emisiunile lor. n

de Paul ANDRICI |[email protected]

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Control la limbaj

de Doina SÎRBU|[email protected]

Mașinile care se conduc singure circulă deja pe străzile din SUA.

PRIMUL RĂCNET Google aduce pe străzi un „robo-taxi”


ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

Spectacolul e scris și-ntruchipatde-aceeași inimă și-aceeași minte.Se simte în rostirea vorbelor, în flu ie - ratul haiducesc și limpede, în con de -iul care plutește deasupra versu r i lorcîntate. Glasul lui Tudor Gheor gheține frîiele tuturor poveștilor și-alestărilor care se-nchid în sală a tuncicînd își începe cîntul. „Eu nu știu săcînt în aer liber”, spune el, așa cum azis de-atîtea alte ori că n-a cîntat lanunți și alte benchetuieli. Pen tru căsuflarea lui trebuie să se strîn gă în -tre pereți, sub un aco pe riș care săse încălzească încet, poem du păpoem.

Sala e plină. Vreo două perechide picioare se frămîntă fără loc, daro chii sînt lipiți de scena luminată în - dea juns încît să vezi dar mai de gra -bă să vrei să asculți. Într-un tabloude umbre și-o albă lumină în ge -reas că, Tudor Gheor ghe își sprijinăchitara acus ti că pe genunchi. E unamestec stra niu de întîmplare șinecunoscut în cu vîn tul „vreme” ros-

tit de el, într-un glas peste caretimpul nici măcar n-a îndrăznit săcalce. Actorul răsare din cîntare, demînă cu „frumoasa doamnă, limbaromână” și-și joacă rolul de profe-sor întorcînd chitara pe ambelepărți, în mîini, ca și cum ar încercasă ne trezească cu sclipirile lem -nului lăcuit. „La ultimul briefingpe care l-am avut cu producerul șima nagerul acestui show despre ca -re PR-ul meu spu nea că poate fifoar te cool, am avut dia logurifoarte in te re sante în ceea ce pri -vește ținuta mea. Managerul, careeste specialist fa shion, mi-a re co -mandat această ți nu tă black tie”,rostește cu umor as cuns artistul.Mă nunchiul de barba ris me e de-adreptul înduioșător, pentru că nesmulge un hohot de rîs amar. Știmcă am greșit, așa că îl oprim cuapla uze, îmbujorați. Și tot așa, cîndră su nă obraznic și spart un telefonîn bal conul sălii, muțim.

Tudor Gheor ghe tace, privește

în pămînt și așteaptă, sprijinit închitară, să se încheie in fer nala me -lodie. Ca o i coa nă.

Pe pămînt, nu în gîndAtîtea moduri de-a șopti și tot atî -

tea de-a striga are maestrul că ini mați se așază și tresare pe piept la fie ca -re ondulație. „Lecția asta e una dedem nitate”, ne spune el, „cu cît sîn -tem oameni mai adevărați cu-atît maigreu ne e, parcă, să ne uităm de sus,să stăm drept”. Apoi ne-aruncă în„Ca rul cu flori”, într-un spectacol demi resme, cu scorțișoară, trandafir, av -rămeasă, brebenei și viorele, toatearun cate cu glas dulce, într-o joacă nu -mai bine cîntată înainte de poeziade dragoste.

Spectacolul lui Tudor Gheor ghee cel al palmelor împreunate și adu -se cînd pe bărbie, cînd la inimă, cîndpe genunchi, a bucurie, a frîngere și-aașteptare. Poezia lui Costachi Co na -chi trece, fierbinte, printre coarde dechitară, alunecînd pe ziduri, su fo cîndîncăperea, „piept pe piept tot apă sînd,

gură pe gură mușcînd”. Apoi vo ceaprofundă și fluidă ajunge la MihaiBe niuc, la versuri c-o Ana Kelemenpe care Tudor Gheorghe o rosteștezîm bind ca la un gînd cu chip defe meie frumoasă. Iubirea se cu tr -emură, pentru că femeia se mă ri tăși pleacă, „dar așa frumoasă ca a -tunci, cînd erai stăpîna vieții mele, nuvei fi tu niciodată. Niciodată!”. Du re -rea răzbate în ultimul cuvînt, tre cîndprin noi odată cu înlăcrimatul poem„Nu mă vei uita” al lui Beniuc. Ca săse unească toate frămîntările, tot fo -cul în dorul arghezian. „De ce-aiple cat? De ce-ai mai fi rămas?” Maes -trul se oprește și distruge mitul. Scoa -te o mapă cu foi, subiecte de ba calau -reat pe care, spune el, nu l-ar fi tre cut,fiindc-ar fi trebuit să își explice ver su -

rile din „De-abia plecaseși” pas cupas, descleștînd palmele poetului șismulgînd durerea scrisă. „De ce să-idai copilului așa o poezie și să i-o ex -plici?”

Un bătrîn șterge în grabă la cri macare-i scapă printre gînduri. Sala emu tă, Tudor Gheorghe e însuflețitde-un Păunescu sfîșietor. „Cine arepă rinți, pe pămînt, nu în gînd”, dar șicei care nu-i mai au încep a foșni șer -vețele în palme. Am uitat cînd a în ce -put Tudor Gheorghe să cînte, am ui -tat că trebuie să se și oprească.

Sala s-a umplut de tot și-am ui -tat să scoa tem din plămîni ră su flareaîn ce pută cu două ceasuri în ur mă.Lecția de dra goste, de ce-o mai fi fostîn ini mi le noastre, nu mai con te neș -te să cînte. n

„Cine nu știe, în seara asta este meci. Deci bărbațiicare sînt aici ori nu se uită la fotbal, ori au neveste foar -te agresive”, glumește Mihai Mărgineanu, înaintea con -certului din Hunter’s Pub, de pe 27 martie. Doar chel ne -rii își încordează gambele printre mesele pline și alear -gă de la un capăt la celălalt al încăperii cînd văd cîte o mî -nă ridicată. Abia au loc să treacă pe lîngă scaunele cu spă -tar înalt, care încep să se bîțîie cînd Mărgineanu cîntă des -pre cît de mult a iubit-o pe Paraschiva. Ca să fim în țe leși,ne lămurește că „nu sînt Florin Chilian, deci nu am să cînt«Zece»”.

În schimb, povestește de ce îl iubesc femeile, is cîndun cor de fluierături și lălăieli din public. Ecranele te le -foanelor se aprind și îl ochesc pe Mărgineanu la zoomma xim. Chiar dacă scena se înclină puțin în filmareaunui bărbat de lîngă bar, care își reazemă cotul mîiniidrepte de spătar și cîntă în cor cu colegii de masă, ui tîndde telefon, e mulțumit că l-a prins pe cîntăreț pe ca me -ră. Dar nu numai pe Mărgineanu îl prinde lumina ref lec -toarelor și a blitzurilor, ci și pe camarazii săi de scenă, că -rora le predă ștafeta, pe rînd. „Ăsta cu față de recu pe ra -tor e Kiba”, adică basistul trupei, care a fost cel maicu minte dintre ei. Nicu de la percuție și Cristi Horia de

la vioară au dansat pentru toți. „Dacă aveți pietre la ri -nichi, să stați lîngă Florin de la tobe, face minuni”, iar pechitarist, „elementul gras al trupei, să nu îl chemați la me -se”.

Fiecare dintre ei iese în față, pe scenă. Doar Nicu îi fu -ră microfonul lui Mărgineanu și se joacă de-a solistul înmijlocul publicului, iar Cristi Horia este cel care îi pro -voacă pe ceilalți instrumentiști să țină pasul cu me lo dii -le începute de el la vioară. „Trandafir de la Moldova”,„Lam bada”, „Another Brick in the Wall” sau „Thun -der struck” i-au adus pe cei cinci în față, iar Măr gi nea nui-a ascultat cuminte între basist și toboșar. Ar cînta și elrock, „dar nu prea mă ajută fața”. Pe lîngă cover-uri și pie -se mai vechi de-ale lor, mai scot din sertar și unele me lo -dii noi, fiecare ca un test pentru ei. Aplauzele publi cu luiau fost notele, toate de trecere.

Se înțeleg din priviri cînd trebuie să o lase mai moa -le cu noutățile, așa că trag o fugă pînă în pădure să taieun copac. „Cadee, dă-te, băi, că cade, cade, cade, cade co -pacul”, îndeamnă Mărgineanu la microfon. O fi reușit elsă se dea din calea copacului, dar nu și să treacă de ba -riera de fani care au baricadat, la final, scena.

Printre ei își face loc și bărbatul de lîngă bar, carefilma cîș. De da ta aceasta, cu mîna rezemată de umărullui Măr gi nea nu și ochii ațintiți la telefon, selfie-ul i-aieșit cum trebuie. n

În Sala Gaudeamus a Casei de Cultură aStudenţilor din Iași se face rareori liniște pe de-a-ntregul. Pînă și scena e învăţată să se

zguduie. Cînd a urcat pe ea maestrul TudorGheorghe, însă, lumea și scîndura podelei și-austrîns zumzetul în cîteva atacuri de tuse. „Lecţia”a pornit la începutul acestei luni să umble prinsufletele românilor și-ale basarabenilor ca oiscoadă, căutînd să răscolească o dragoste uitatăpentru limba română, pentru poezia curată dintr-însa. Sîmbăta trecută, pe 29 martie, de la ora19.00, Tudor Gheorghe a cîntat Iașului cu duioșie,mustrînd dîn vreme în vreme românul care uită săiubească, să trăiască și să grăiască pur românește.

Spectacolul e cel al palmelor împreunate și aduse cînd la bărbie, cînd la inimă.

de Anca TOMA | [email protected]

de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]

O salat\ pentru doi

De cele mai multe ori, atunci cîndvine vorba despre kilograme în plusși metode de slăbit, femeile sînt ce lemai dormice să afle noi secrete. Deda ta aceasta, dorința de a slăbi prin -tr-o metodă greu de îndeplinit vinedin partea unui bărbat, proaspăt tre -cut de 40 de ani. Supărat că de cînd atrecut Crăciunul nu a mai reușit sădea jos kilogramele depuse, Rob bieWilliams și-a sărbătorit ziua de naș -tere prin începerea unei diete.

Cîntărețul britanic și-a propus capînă la începerea turneului „Pro gressLive Tour”, care va debuta în lunamai să slăbească de două ori mai multdecît colegul său din trupa Take That.Se pare că de la o simplă glumă s-adeclanșat o adevărată competiție în -tre Robbie Williams și Gary Bar low,cei doi întrecîndu-se în diete și fe luride mîncare. Pentru a fi menținuți să -nătoși și pentru a nu exagera, cei doiși-au angajat și o nutriționistă care îipăzește cînd vine vorba de experi-mente culinare.

Robbie a mai spus că și-ar dori săajungă la fel de slab ca protagonis-tul filmului The Machinist, Chris tianBale care a slăbit 30 de kilogramepentru a putea interpreta rolul. Ac -to rul a urmat o dietă strictă, mîn cîndtimp de cîteva luni doar o conservăde ton și un măr pe zi. Cîntărețulsusține că se află permanent pe ur -mele colegului său, monito ri zîn du-ifiecare activitate și încercînd de fie -care dată să mănînce jumătate dincantitatea colegului său. „Dacă elservește o salată pe zi, ei bine, a -tunci eu voi mînca o jumătate de

salată pe zi”, a dezvăluit amuzatar tistul.

Mai mult decît atît, cîntăreții audeclanșat în mod oficial un „co n cursal dietelor”, urmînd să cîștige cel ca -re va slăbi primul. Partea bună este căaceștia au un ritm alert de ardereal caloriilor din corp, ceea ce îi poa -te ajuta să piardă în greutate chiarși în decurs de o săptămînă.

Dieta numită și dieta „TakeThat- Back for Good” are și o parteîntunecată pe care cei doi au omissă o ia în considerare. Cu aceeașira piditate cu care vor da jos ki lo -gramele nedorite, cu aceeași rapidi -tate se pot pune înapoi în mai pu -țin de o săptămînă. Iar pînă la în -ceperea turneului mai este încă olună. n

PUNCTUL PE VIP

FOTBAL LA MICROFONde Mădălina OLARIU| [email protected]

16Tudor Gheorghe și-a rostit iubirile în limba românăGlasul artistului a făcut sala să muţească.

DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTORI-ȘEF ADJUNCŢI: Anca TOMA, Ioan STOLERUȘEF DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHUREDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIUCOLABORATORI: Ana-Maria BUCUR, Adelina MEILIE, Doina SÎRBUPUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

Mărgineanu taie copacii între prieteni

Cei doi cîntăreți au început săse întreacă în diete.

Nr. 480

Documents

Transcript of Nr. 480