NR. 46•aNUL MMXVIagvps.ro/docs/revista/2016/10/vpr102016.pdfmarea lor cu arme potrivite de...

Năluciri sub oglinda apei

34

NR. 46•aNUL MMXVI

România,țara extremelor

4

Paradisulroșioarelor

32

Vremeapotârnichilor

16ww

w.a

gvps

.ro

OCTOMBRIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 46/OCTOMBRIEMMXVI • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

4 30

13 32

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALVânătoare, evaluări și perspective4 OPINIERomânia, țara extremelor8 LA ZICosturile conservării prădătorilorinterziși la vânătoare10 LEGISLA}IECritici aduse proiectuluide ordin privind derogărilepreconizate pentru vânarea urșilor,lupilor și pisicilor sălbatice12 LA ZIS.O.S. biodiversitatea13 ETOLOGIEPotârnichea16 DE SEZONVremea potârnichilor17 GASTRONOMIEPotârnichi la cuptor cu bacon în sos de cidru18 ARMEBecassier SK Soft – un bock calibru 20/76 italian superușor19 RESTITUIRISocietățile de vânătoare din județulBacău în 1942-194820 CHINOLOGIEPrima vânătoare21 CARTEAmintiri, amintiri…

22 DE SEZONVânătoare de guguștiuci24 CHINOLOGIEReîntoarcerea în teren25 PLANTE T~M~DUITOARECornul26 RESTITUIRIȚarcul de lupi din Codrii Bârsanei

PESCUIT28 EVENIMENTInteres european pentru pescuitulsportiv30 SPINNINGȘalăi chartreuse32 PESCUIT |N DELTA DUN~RIIParadisul roșioarelor33 GASTRONOMIEFileuri de roșioară pané34 DE SEZONNăluciri sub oglinda apei36 PESCUIT PE RÂUCu cicade în curenții râului38 MUSC~RITPeriplu cu păstrăvi și cleni pe apevăduvite de lipani40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare – Rebus – Mica publicitate

OCTOMBRIE 2016 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

România, țara extremelor 4Costul conservării prădătorilor 8

S.O.S. biodiversitatea 12Potârnichea 13

Vremea potârnichilor 16

OCTOMBRIE

R espectul față de natură, pentrucă despre acest îndemn estevorba, trebuie privit și exami-

nat cu mare seriozitate, sever și cu o in-finită rigoare morală, fără rabat sauaspirații străine de gospodărirea fon-dului cinegetic.

„Această deviză (n.r. respectul fațăde natură) adună laolaltă trei trăsăturifundamentale: înțelepciunea, responsa-bilitatea și onestitatea”, afirmă domnulIsărescu. Sunt elemente care au fostevidențiate nu pentru a „da bine” înfața celor care încearcă, prin mijloacerudimentare, să pună în umbră moti-vația ecologică a membrilor asociației,ci din dorința de a proiecta viitorul, ple-când de la realitatea preocupărilor be-

nefice existente în prezent, pentrumenținerea echilibrului și gospodărireaacestui minunat capital, natura.

Domnul guvernator al BNR nu facedecât să proiecteze în public angajareanecondiționată a membrilor asociațiilorvânătorești afiliate la A.G.V.P.S., de atrăi în bună conviețuire cu natura, an-gajament care a fost îndeplinit cores-punzător, având la bază un cadru legalfavorabil interesului național. „Provo-carea noastră comună, la nivel local, na-țional și internațional, mai spunedomnul Isărescu, este de a demonstrapublicului, inclusiv mass-mediei și oame-nilor politici, că vânătoarea este favora-bilă consevării biodiversității, că aceastacontribuie la dezvoltarea economică și ru-

rală și că este practicată de oameni că-rora le pasă de natură și viața sălbatică”.

În toată această etapă, este evidentfaptul că actuala conducere aA.G.V.P.S. a acționat în deplină confor-mitate cu prevederile Statului, pentrua păstra solidaritatea și cooperareaîntre vânători, aplicând totodată o stra-tegie benefică pentru prevenirea degra-dării bidiversității și a habitatelor. Nueste vorba de formule propangadistice,ci de bună intenție, echilibru, dorințăde eficiență sporită în procesul de pro-tejare și conservare a faunei sălbatice.Acestă preocupare nu a fost însă înțe-leasă cum se cuvine de toată lumea.Fac referire la unele ONG-uri, care, dinopoziție, și-au etalat subiectiv diferitemerite în ceea ce privește apărareafaunei, acuzând în mod nejustificatasociațiile de vânători de abateri de lareguli și norme.

Cel mai recent exemplu îl constituieînvininuirile legate de măsurile privindvânătoarea de urși, lupi și pisici sălba-tice, respectiv despre modul cum suntstabilite cotele pentru împușcarea unorspecii protejate de lege. A nega rolul vâ-nătorii, ca fenomen social-economic, în-seamnă să pierzi capacitatea de aînțelege nevoile mediului și respectareaunei tradiții milenare, benefică armonieidintre oameni și fauna locală salbatică.

Nu neg rolul ONG-rilor, cu condițiasă fie unul ancorat în obiectivitate, cimodul în care asemenea organizațiistau la „pândă”, și apoi intervin cu sco-pul de a „tulbura apele” în spațiul pu-blic. Rolul lor trebuie să fie unul strictde colaborare, nicidecum unul concu-rențial, în vederea conservării faunei deinteres cinegetic. Prin urmare, cele treitrăsături fundamentale exprimate dedomnul Mugur Constantin Isărescu seregăsesc în inițiativele A.G.V.P.S., gân-dite și să apere inclusiv interesele vână-torilor, speciile de vânat și activitățiilede vânătoare, conform legislației în do-meniu. Conform asigurărilor date dedomnul Neculai Șelaru, președinte exe-cutiv al A.G.V.P.S., există cele mai buneintenții în rândul vânătorilor pentrugospodărirea și protejarea resursei na-turale, astfel încât A.G.V.P.S. să ră-mână, și în viitor, parte a dimensiuniiinternaționale a vânătorii.

Evident, mesajul domnului Mugur Constantin Isărescu,președinte al A.G.V.P.S., transmis la recentul Congres alAsociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportividin România, se cuvine analizat cu atenție. Am găsit înalocuțiunea președintelui A.G.V.P.S. reflecții de o nuanțăaparte care, în contextul actual, devin temă de gândirepentru tot corpul vânătoresc și responsabilii dindomeniul protecției mediului înconjurător.

Vânătoare, evaluăriși perspectiveELIADE BĂLAN

EDITORIAL

R omânia este, fără doar șipoate, țara multor extreme,care se datorează, în principal,

științei, interesului și responsabilitățiicelor ce au coordonat activitățile în ul-timul sfert de veac. Din păcate, este co-dașă în Europa din foarte multe, multprea multe, puncte de vedere. Esteînsă, incontestabil, fruntașă în privințabiodiversității și a efectivelor și calitățiifaunei cinegetice sedentare. Și nu deacum, ci de zeci de ani.

Meritul situației de excepție în careeste poziționată fauna cinegetică dinRomânia, mai ales în privința efective-lor și vigurozității unor specii cinege-tice exterminate, amenințate sauvulnerabile în alte țării europene, sedatorează, în cea mai mare măsură,managerilor și vânătorilor noștri, cares-au dovedit mai instruiți și responsa-bili ori mai înțelepți și disciplinațidecât alții. Conducătorii activității ci-negetice din România și reprezentanțiivânătorimii române nu au fost însă,până de curând, nici contestați și niciîncurcați de tot felul de pretinși apără-

tori ai faunei cinegetice, ai mediuluiacesteia de viață și ai echilibrului în na-tură, posesori a tot felul de diplome șiexpertize mai mult decât discutabile.Acum, precum „musca la arat”, vin la„o masă plină cu bucate” și încearcă săse implice și, respectiv, să se înfruptedin rezultatele muncii altora, dar nualăturându-se acestora, ci criticându-iși încurcându-i efectiv, pentru a puteaieși cumva în evidență și a putea că-pușa, aparent justificat, bugetul public.Adică pentru a obține, peren, finanțăride proiecte, unele aiurea și pentru aclarifica sau strica, după caz, lucruriîn general bine făcute de peste 50-60de ani încoace.

Nimeni nu contestă faptul că, ală-turându-se cinstit cinegeticienilor și vâ-nătorilor, și-ar putea găsi un obiectserios și responsabil de activitate și arputea contribui efectiv și eficient laconservarea speciilor de faună cinege-tică, în special a celor amenințate sauvulnerabile, a mediului acestora deviață și a echilibrului în natură. Cine-geticienii și vânătorii au fost și rămân

deschiși unei astfel de colaborări, darnu vor putea accepta niciodată blamă-rile la adresa lor, unele difuzate prinmass-media de persoane ignorante,rău intenționate sau „cozi de topor” alecelor ce vizează mult mai departe. Alecelor, din țară sau străinătate, care vi-sează la un viitor numai al lor înaceastă activitate, rămasă în Româniadoar a vânătorilor cu domiciliu sau re-zidență în țara noastră. Să ne reamin-tim de interdicția vânătorii în DeltaDunării și, mai aproape, de „cioba-niadă” și să ne punem întrebarea „dece s-au întâmplat”.

Aprecierea măsuriiMăsura interzicerii extragerii sur-

plusului populațional al speciilor preci-zate și însărcinarea unor echipe specialede jandarmi să captureze urșii care pro-duc prejudicii și omucideri ori să-i îm-puște este irațională, nelegală șipăgubitoare pentru bugetul public. Pă-gubitoare nu doar în privința retribuiriijandarmilor pentru o muncă pe care nusunt calificați să o facă și pentru înar-

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Noi, românii, nu prea reușim să înțelegem calea de mijloc. Calea compromisului,pentru a găsi cele mai înțelepte măsuri și a împăca, în modul cel mai rațional,contradicțiile. La noi, săritul dintr-o extremă în alta pare să fi devenit sport național.Mai ales în rândul unora dintre aleșii noștri, în realitate impuși cumva din afară. Carefac pe tâmpii ori chiar sunt și adoptă sau impun măsuri contrare interesului societățiiîn care trăiesc (unii doar temporar), urmărind prioritar interesele majore ale societățiiinternaționale/mondiale/globale.

România, țara extremelorN. ȘELARU

Foto: FLORIAN ANDRONACHE

OPINIE

marea lor cu arme potrivite de vână-toare, ci pentru plata tuturor preju -diciilor pe care populațiile speciilor îndiscuție le vor produce agricultorilor,apicultorilor, crescătorilor de animale șivânătorilor, toate din bugetul public, ni-cidecum din buzunarul celor ce-și per-mit să i-a astfel de decizii.

În plus, măsura vânării urșilor pro-blemă de către jandarmi contravine fla-grant legii, ceea ce reliefează, și deaceastă dată, lipsa de respect a unor gu-vernanți actuali față de prevederile legii.

Analiza măsurii sub aspectulintereselor naționale

Din păcate, interesul național și in-teresele internaționale în materie deconservare a carnivorelor, în special amarilor carnivore, nu sunt aceleași.

Zeci de ani până acum, în prezentși în viitor, interesul național a fost,este și rămâne de a conserva populațiilede prădători (carnivori sau omnivori)în echilibru cu celelalte populații despecii-pradă de faună cinegetică, plan-tivore și omnivore, și toate aceste spe-cii, împreună, în echilibru cu mediulînconjurător. Altfel spus, interesul na-țional este de a păstra aceste populațiide faună cinegetică, sănătoase și vigu-roase, în efective care să nu producăprejudicii inacceptabile agricultorilor,apicultorilor, proprietarilor de păduri,crescătorilor de animale și altor conce-tățeni. Când vorbim de prejudicii inac-ceptabile, ne gândim la prejudicii mari,care nu pot fi acoperite din valorifica-rea surplusului de vânat, dobândit încondițiile legii, cu aprobarea prealabilăa autorității publice centrale care răs-punde de vânătoare.

Pentru realizarea acestui echilibru,denumit agro-silvo-cinegetic, gestiona-rii fondurilor cinegetice, în principalasociațiile vânătorești, au întreprinseforturi remarcabile de-a lungul timpu-lui, inclusiv financiare, în scopul asigu-rării pazei, hrănirii complementare,intervențiilor cu medicamentații și altorasemenea măsurii de protecție și ajuto-rare a faunei cinegetice, mai ales în pe-rioadele critice de existență pentruaceasta. Au mai contribuit, de aseme-nea, la protecția, conservarea și îmbu-nătățirea condițiilor de mediu pentruaceastă faună și și-au adus un aportcuan tificabil la bugetul public, prin ta-rifele de gestionare, impozitul pe profitși TVA vărsate sistematic către stat, încondițiile în care statul nu le-a returnat,în nici un fel, nici o parte din aceștibani. Ne oprim aici cu enumerarea ac-țiunilor pro vânat și mediu întreprinsede asociațiile de vânători, pe cheltuialalor privată, deși am putea reaminti populările și repopulările făcute în

timp, periodic și/sau anual, cu fazani,potârnichi, iepuri, căpriori, cerbi, caprenegre etc. De asemenea, reamintinddespre relocările de animale sălbatice,despre achitarea prejudiciilor produsede fauna cinegetică, în unele cazuri deexemplare din fauna interzisă la vână-toare, despre asigurarea a mii de locuride muncă ș.a.m.d.

Interesul internațional este, fărădiscuție, de conservare a marilor carni-vore în primul rând, dar și a celorlaltepopulații de specii amenințate sau vul-nerabile, acolo unde trăiesc, făcută pecheltuiala exclusivă a țărilor care auavut înțelepciunea să nu le extermineși să le lase să viețuiască în echilibru re-lativ cu celelalte populații de specii ci-negetice. România excelează din acestpunct de vedere, fiind, fără discuție,țara cu cea mai mare densitate de urși,lupi, râși și pisici sălbatice din Europa.

Acum, pentru înțelepciunea înain-tașilor noștri de a conserva efectivelede carnivore despre care facem vorbire,suntem apreciați ca țară cu foarte im-portante resurse genetice sălbatice,

care se impun a fi conservate la noi, cuinvestiții cât mai reduse din partea Eu-ropei. Iar reprezentanții ONG-urilor, fi-nanțate și din Europa, nu prea înțelegaceastă strategie și se comportă, înmod evident, ca susținătoare ale inte-reselor internaționale, mai înainteacelor naționale. Altfel spus, se com-portă ca și „cozile de topor” ale altoraprintre noi.

Revin și susțin că interesul naționalse poate armoniza cu interesul interna-țional printr-o politică cinegetică rațio-nală, aplicată zeci de ani în România,dar înțeleasă și susținută sinergic detoate ONG-urile bine intenționate, careau ca obiect protecția faunei cinegetice,a mediului înconjurător și a echilibruluiîn natură, printre care se află șiA.G.V.P.S. din România.

O politică cinegetică înțeleaptă,care nu poate exclude intervenția, cuarma de vânătoare, pentru păstrareaechilibrului agro-silvio-cinegetic și apurității și vigurozității populațiilor lo-cale de faună cinegetică.

Altfel, din prea multă atenție și dra-goste declarată pentru speciile amenin-țate sau vulnerabile, vom ajunge lascăderea sau prăbușirea efectiveloracestora și la degradarea lor calitativă,incipientă deja în cazul populațiilor deurs și de lup de la noi.

Depinde deci, numai de noi, soartaurșilor, lupilor și altor carnivore din Ro-mânia, care pot evolua spre populațiisemidomesticite gunoiere și cu com-portamentul de sălbăticiune atrofiat,ori spre populații cu adevărat sălbatice,viguroase și sănătoase.

Desigur că nu pot nega degradareaincipientă a populațiilor de urs și lupdin România și vina exclusivă a auto-rității publice centrale responsabilă desilvicultură în acest sens, fiindcă, de 26de ani încoace, a aplicat o politică ci-

OCTOMBRIE 2016 | 5

Revin și susțin căinteresul național se

poate armoniza cuinteresul internaționalprintr-o politică cinegeticărațională, aplicată zeci deani în România, darînțeleasă și susținutăsinergic de toate ONG-urilebine intenționate, care auca obiect protecția fauneicinegetice, a mediuluiînconjurător și aechilibrului în natură,printre care se află șiA.G.V.P.S. din România”.

negetică greșită, în deplină cunoștințăde situație, sub presiunea unor inte-rese materiale de moment. Lipsa demăsură a celor ce au fundamentat de-ciziile autorității și ignoranța factorilordecidenți în materie, au condus laaceastă situație, previzibilă și prezisăde noi cu mulți ani în urmă, precum șila saltul ministerial, dintr-o extremă înalta, la care asistăm.

Situația în care ne găsimStudiul privind estimarea populații-

lor de carnivore mari și pisică sălbaticădin România, efectuat contra-cost de uncolectiv de profesioniști, cu pretenția deexperți, în biologie, ecologie, GIS și stu-dii de impact, constituie, indiscutabil, obază de date de la care se poate demaraorice discuție în această chestiune.Aceasta, fiindcă baza de date privindefectivele și recoltele speciilor interzisela vânătoare este ținută ascunsă, de maimulți ani încoace, de autoritatea pu-blică centrală care răspunde de mediu,ape și păduri. Nici măcar structura re-coltelor, pe sexe și clase de vârstă, nu abinevoit să o pună la dispoziția condu-cerii A.G.V.P.S., la cererea expresă aacesteia, pentru a putea efectua, în modgratuit, cu cinegeticienii din comisia ști-ințifică a A.G.V.P.S., propriile cercetăriprivind dinamica efectivelor speciilorinterzise la vânătoare, a cotelor de re-coltă și a sporurilor naturale ale aces-tora, precum și structura actuală, pesexe și clase de vârstă, a populațiiloracestor specii. Lipsa de transparență areprezentanților autorității în aceastăchestiune a fost înțeleasă, de atunci, cadorință ascunsă a acestora de a-și asi-gura deplină libertate în acordarea su-biectivă a cotelor de recoltă pentru urs,lup, râs și pisică sălbatică. Așadar, stu-diul întreprins de grupul de „experți”,coordonat de un reprezentant al Facul-tății de Silvicultură din Brașov, poate fisuspectat de subiectivism, manifestat înscopul unei împărțiri interesate a cote-lor de recoltă. La această suspiciuneconduce și tactica adoptată, de inventa-riere a efectivelor pe fonduri cinegetice,propunere de cote de recoltă pe gestio-nari și de prezentare a procentului deextracție realizat pe județe. Tocmaiaceastă tactică, lipsă voită de transpa-rență, speculare a ignoranței factorilordecidenți și de ofensă adusă inteligențeialtor cercetători, a condus la inaccepta-rea studiului precizat, la criticarea aces-tuia și, până la urmă, la interzicereavânării ursului, lupului și pisicii sălba-tice, fiindcă pentru râs nu se acceptase

nici măcar un exemplar în scop de in-tervenție de necesitate (o altă gafă).

Analizând efectivele estimate înmedie de „experții” care au realizat stu-diul (din birou), comparativ cu datelepe care le deținem neoficial și cu evo-luția efectivelor din 1955 până de cu-rând, suntem în măsură să afirmăm căefectivele de cca. 6.350 de urși, cca.2.800 de lupi și cca 1.470 râși nu suntsupraestimate. Avem însă motive te-meinice să credem că efectivul de11.705 pisici sălbatice este categoricsubestimat. Un singur motiv, al existen-ței pisicii sălbatice în foarte multe fon-duri cinegetice în care nu s-a raportatprezența acesteia, este convingător.

Nici cifrele de recoltă propuse nusunt, în opinia noastră, exagerate. Îm-părțirea cifrelor totale de recoltă peges tionari și metodele de vânare ale ur-sului, ultimele înscrise doar în proiectulde ordin, nu și în studiu, au fost nudoar neinspirate ci, în mod deliberat,concepute pentru a favoriza braconajuldistructiv calitativ prin „pândă lanadă”. De aceea noi, ca reprezentanțiai intereselor vânătorilor corecți, amsusținut și susținem că dibuitul, din de-cembrie și din 15 martie până în 14mai, pe lângă bârloage, și respectiv,prin pădure, trebuie uitat ca metodă devânare actuală și de viitor a ursului, iarpânda nu va mai trebui admisă decâtîn locurile în care ursul produce preju-dicii sistematice activității umane și lacadavrele animalelor domestice omo-râte de el, pentru că pânda la locurilede trecere nu s-a practicat decât întâm-plător sau prin atragere a urșilor cunadă în astfel de locuri.

Metoda de vânare corectă, susținutăde noi, este cea prin care se asigură îm-pușcarea aleatorie, pre ponderent dinclasele de vârstă și de sexe mai abun-dente. Iar această metodă rămâne doar

la „goană”. Așadar, suntem categoric împotriva

împușcării urșilor pe alese, prin metodecare permit acest lucru (pânda din ob-servatoare, la nadă), fiindcă din cauzapracticării acestei metode de braconajs-a ajuns la destructurarea gravă a populațiilor de urși din România, pesexe și clase de vârstă, precum și la oincipientă degradare calitativă a aces-tora, care, împreună cu îngustarea spa-țiului vital și deteriorarea condițiilor deviață, au condus la schimbări compor-tamentale previzibile și prezise ale ur-șilor deveniți mai păgubitori și agresiviîn prezent, la un efectiv de cca 6.380de exemplare, față de cei peste 8.000de urși evaluați prin metode clasice, înperioada premergătoare anului 1990.

Revenirea la normalitateÎn situația surprinzătoare și isteria

generată de măsura interzicerii vânăriiurșilor, lupilor și pisicilor sălbatice însezonul 2016/2017, făcută publică deînsăși doamna ministru al mediului, cuun zâmbet nepotrivit și imperturbabilpe față, se impune susținerea reveniriila sinceritate și normalitate. Aceasta, fi-indcă dezinformările „nevinovate” aledumneaei și recidiva culpabilizării ires-ponsabile a vânătorilor de către reali-zatorul emisiunii au fost și sunt denatură să influențeze incorect opiniapublică și să fundamenteze, fără res-ponsabilitate materială, o măsură con-traproductivă până la urmă, pentruprotecția și conservarea ursului, pre-cum și pentru interesul național și in-ternațional în materie.

De aceea, încercăm să sistematizămși punctul nostru de vedere, transmis înmod repetat autorității publice carerăspunde de mediu, ape și păduri, prinreamintirea următoarelor măsuri pro-puse în alte ocazii:


România, țara extremelor

• estimarea corectă a efectivelorspeciilor interzise la vânătoare, odatăcu evaluarea speciilor cinegetice ad-mise la vânătoare, concomitent pe maimulte fonduri cinegetice alăturate, prinmetodele clasice de observare directăși a citirii urmelor pe zăpadă, ultimarealizată în fiecare primăvară, de cătreechipe complexe de specialiști ai admi-nistratorului, gestionarului și ONG-uri-lor interesate de protecție și conservarea faunei cinegetice; estimarea se im-pune a fi făcută nu doar ca efective, ciși pe trei categorii de vârstă, anumepui, juvenili și exemplare adulte, fiin-dcă raportul juvenili – exemplareadulte este de natură a ne indica direc-ția evoluției efectivelor; aplicarea me-todelor tradiționale de evaluare(estimare) a efectivelor marilor prădă-tori nu trebuie să excludă aplicarea ex-perimentală a unor metode moderne,dar costisitoare, de evaluare a efective-lor speciilor, bazate pe analize geneticeși termoviziune dar, până la eventualaaplicare a acestora, generalizată, înpractică, mai este necesar mult timp;

• calcularea sporurilor multianualereale al populațiilor speciilor interzisela vânătoare și aprobarea cifrelor de in-tervenție cu precauție, sub valoareaacestor sporuri, care nu se pot abateprea mult de la sporurile naturale cal-culate în alte țări europene; la stabilireacifrelor de intervenție se impunea a filuată în considerare și tendința evoluțieiefectivelor reliefate prin raportul juve-nili/adulți, constatat cu ocazia acțiuniide evaluare a efectivelor acestor specii;

• extragerea cu operativitate șiprioritate a tuturor exemplarelor pro-blemă (bolnave, accidente, agresivefață de oameni și animale, carnivore,gunoiere sau cu alte deviații comporta-mentale evidente), precum și a exem-plarelor care frecventează localitățile,

livezile, grădinile și culturile oamenilor,prin pândă autorizată, în orice pe-rioadă a anului, la locurile frecventatede aceste animale, iar recoltarea even-tualului surplus din cifra de intervenție,stabilită și aprobată, să se facă exclusivprin goane efectuate în sezonul detoamnă – iarnă, mai ales în apropierealocalităților și terenurilor agricole;

• impunerea sau doar recomanda-rea evitării împușcării, pentru o pe-rioadă de timp, a exemplarelor de maridimensiuni, în mod concret a exempla-relor de urs ce se apreciază că depășesc150 kg, în scopul contribuirii conștientela restructurarea necesară a populații-lor de mari carnivore, pe sexe și clasede vârstă;

• monitorizarea permanentă a efec-tivelor și recoltelor exemplarelor dinaceste specii, pe județe, gestionari șifonduri de vânătoare, precum și asigu-rarea accesului la datele statistice res-pective a oricărei persoane interesate,prin publicarea lor pe site-ul autoritățiipublice centrale care răspunde de pro-tecția mediului;

• interzicerea hrănirii comple-mentare a marilor carnivore toamnași a hrănirii acestora cu hrană nena-turală (concentrate, dulciuri etc.)iarna și primăvara, în scopul evităriiobișnuirii lor cu un mod nenatural deagonisire a hranei;

• compensarea speciilor prin deli-mitarea unor arii speciale de conservarea acestora și evitarea, pe cât posibil, aoricăror forme de tulburare a liniștii lorîn apropierea locurilor cunoscute de fă-tare și de creștere a progenituri;

• compensarea operativă a pagu-belor produse de urși, în scopul creș-terii toleranței populației umane fațăde prădătorii interziși la vânătoare șireducerii braconajelor făptuite de ne-vânători, în scopul „pedepsirii” prădă-

torilor deveniți problemă;• informarea și conștientizarea pe-

riodică a opiniei publice în privința sco-pului urmărit și măsurilor adoptatepentru realizarea acestuia, dar și pen-tru evitarea și compensarea pagubelorproduse de exemplarele speciilor inter-zise la vânătoare.

Concluzie După cele precizate concis până

acum, foarte departe de a epuiza as-pectele dezbaterilor în contradictoriudin vasta problematică a manage-mentului speciilor interzise la vână-toare, subliniem ideea extrageriiselective a surplusului populațional șivalorificării superioare a unei părțidin cifra de intervenție aprobată, înscopul menținerii interesului gestio-narilor fondurilor cinegetice și al vâ-nătorilor pentru protecția șiconservarea acestor specii, precum șipentru achiesare și contribuire di-rectă la cercetările și experimentărilecare se fac în acest sens, pe de oparte, și pentru temperarea reacțiilorrevanșarde ale populației rurale fațăde exemplarele păgubitoare ale aces-tor specii pe de altă parte, în vederearealizării obiectivului major al protec-ției și conservării populațiilor localeale speciilor în discuție, în efectiveviabile, sănătoase și viguroase, struc-turate, cât de cât natural, pe sexe șiclase de vârstă.

Din contră, interzicerea totală a vâ-nării exemplarelor din speciile interzisela vânătoare va incita spiritele vânăto-rilor și ale producătorilor agricoli șicrescătorilor de animale din mediulrural, mai ales a celor direct afectați deexemplare ale acestor specii, ceea ceechivalează cu condamnarea lor la de-gradare numerică și calitativă, dincauza lipsei de interes concret manifes-tat de vânători, pe cheltuiala privată, șia măsurilor revanșarde ale producăto-rilor agricoli și crescătorilor de animale,precum și ale rudelor persoanelor acci-dentate sau ucise de urși.

Factorii decidenți în materie, înfrunte cu ministrul mediului, vor trebuisă aibă în vedere responsabilitateaadoptării unor decizii echilibrate pen-tru protecția și conservarea speciilor in-terzise la vânătoare, ținând seamă deinteresul național în materie și pe de-plin conștienți de faptul că societateaîn care trăiesc nu trebuie să suporteconsecințele financiare ale unor deciziicontraproductive luate de ei, precumrefuzul de aprobare a derogărilor nor-male pentru prelevarea, limitată și con-diționată, a surplusului populațional alacestor specii interzise la vânătoare.

OCTOMBRIE 2016 | 7

T oți acești prădători, interziși ase vâna sau neglijați de noi înprivința extragerii sau comba-

terii surplusului populațional, prele-vează anual, pentru a se hrăni șiînmulți, cantități incomparabil maimari de vânat cu carne comestibilă, darnu numai, decât vânătorii. De fapt, pră-dătorii despre care facem vorbire suntconcurenții cei mai redutabili ai vână-torilor la același surplus populaționalde faună cinegetică, care constituie re-sursă naturală regenerabilă de carne, șipentru om și pentru prădători.

Atfel spus, din cauza conservăriiprădătorilor în număr mare, adeseori

exagerat de mare pe alocuri, cotele derecoltă alocate vânătorilor, singuriicare investesc timp și bani pentru spo-rirea efectivelor speciilor comestibile devânat, devin inacceptabil de mici.

Aceasta este situația în țara noas-tră, dar și în alte câteva țări europenecu efective și densității mari de urs,lup, râs, pisică sălbatică, șacal, vulpe,jder, dihor și cu concentrații mari depăsări de pradă, mai ales în timpul mi-grațiilor din sezonul rece. Trebuie su-bliniat faptul că România se situeazăpeste toate țările europene din punctde vedere al efectivelor și densitățiimarilor prădători.

Facem o paranteză, pentru a fi deacord și cu cei ce susțin că sporurile na-turale, și implicit, cotele de recoltă, dince în ce mai mici la noi, se datorează șimecanizării, chimizării și extinderiimonoculturilor agricole, precum și în-gustării și deteriorării, din diverse altemotive, a mediului de viață al faunei ci-negetice, dar acest fenomen esteaproape generalizat în Europa. Ca dealtfel și braconajul, mai accentuat însăîn sudul și estul continentului.

Revenim deci și susținem că sporu-rile naturale mici înregistrate în Româ-nia, în primul rând la speciilecomestibile de interes vânătoresc, se da-torează, în cea mai mare parte, politiciinoastre greșite, la care adăugăm și ne-glijența noastră în privința ținerii efec-tivelor de prădători, mari și mici, subcontrol. Fiindcă aceasta este situațiacare deosebește foarte mult Româniade celelalte țări central și vest europene.

Pentru a susține mai convingătorceea ce am afirmat mai sus și pentru areliefa, în mod indirect, costurile aces-tei stări de fapt suportate de vânătoriidin țara noastră, vom exemplifica argu-mentat, cu câteva situații comparativedin România și din alte țări europeneîn care marii prădători au fost extermi-nați și au revenit sau nu, în număr in-signifiant, iar efectivele de miciprădători sunt ținute sub control.

În România se extrage anual unprocent de cca. 25-35% din efectivulde mistreți evaluat primăvara, pe cândîn Germania, Franța și Ungaria se ex-trage un procent de peste 100-150%.În România se extrage anual un pro-cent de cca 4-5% din efectivul de cerbicomuni, pe când în țările europene fără


LA ZI

Oamenii în general, inclusiv gestionarii fondurilor cinegetice, subestimează capacitățilede prelevare ale prădătorilor naturali, fie ei urși, lupi, râși, câini hoinari, șacali, vulpi,pisici sălbatice, jderi, dihori, hermeline sau nevăstuici, fie ei păsări prădătoare de zi, dela acvila de stâncă până la șoimuleț, sau de noapte, de la buha mare până la cucuvea.Sporul natural mic al plantivorelor și granivorelor mari și mici din România, începândde la cerb și terminând cu bizamul și de la gâsca mare până la becațina mică, trebuieacceptat și ca urmare firească a politicii de conservare a efectivelor unor speciiprădătoare, amenințate sau vulnerabile (urs, lup, râs, pisică sălbatică și toate speciilede păsări răpitoare de zi și de noapte), a lipsei de preocupare și/sau eficiență avânătorilor pentru reducerea efectivelor altora (șacal, vulpe, jder, dihor, ciori șicoțofene) și a neglijării combaterii câinilor sălbăticiți și hoinari.

Costurile conservăriiprădătorilor interzișila vânătoareN. ȘELARU

Foto

: N

. ȘE

LAR

U

mari prădători, între 30 și 40% dinacest efectiv de primăvară. Exemplelepot continua făcând referire la capraneagră, unde procentul recoltei este de3-4% în România, comparativ cu 10-15% în Austria, la căprior, unde pro-centul recoltei este de 10-12% înRomânia față de 30-40% în Germaniași Franța, și cu alte exemplificări despecii plantivore și omnivore ce consti-tuie hrană pentru marii prădători.

Avantajele situației costisitoare dinRomânia, fiindcă sunt și astfel de avan-taje, sunt selecția naturală mult mai in-tensă, care explică puritatea șivigurozitatea aparte a speciilor cinege-tice purtătoare de trofee valoroase, șiposibilitatea extragerii unor cifre rezo-nabile de mari prădători, prin derogareadmisă de la prevederile managemen-tului ecologic impus prin directive eu-ropene. În țările fără mari prădători(Germania, Franța, Ungaria și altele),unde și efectivele de mici prădătorisunt ținute sub control, managementulcinegetic se bazează în mai mare mă-sură pe principii economice decât peprincipii ecologice, fiindcă acest mana-gement nu este influențat, în lipsa car-nivorelor interzise la vânătoare, de

restricțiile ecologice impuse nouă prindirective europene.

Protecția exagerată a prădătoriloramenințați sau vulnerabili, a căror îm-pușcare este legal interzisă, în scopulmajor al conservării efectivelor aces-tora, poate dăuna însăși ideii de con-servare a populațiilor lor în țările cudensității mari, mai întâi din punct devedere al vigurozității (calității) indivi-zilor, apoi și din punct de vedere nu-meric. Ne este cunoscută evoluțiapopulației de lup din România, dedupă introducerea speciei sub protec-ție, populație care a crescut brusc, dela cca. 2.500 de exemplare până lapeste 4.500, urmată fiind de scădereaacestei populații până aproape de nive-lul inițial al efectivelor, din cauza îm-puținării resursei lor nutritive.Totodată s-a înregistrat și o degradarecalitativă a indivizilor, în condițiile încare cotele de extras s-au diminuat de6-10 ori față de perioada anterioară. Fi-indcă, înmulțindu-se prea mult, lupii și-au afectat resursele locale de hrană,iar, în lipsa hranei, înmulțirea a avut desuferit și lupii au fost nevoiți să se apro-pie de localități și de haldele de gu-noaie în căutare de resurse alternative

de hrană. Dintr-un lup viguros, speciela care deținem recordul mondial lablană, lupul nostru a ajuns potaie și gu-noier pe alocuri.

În concluzie, managementul cine-getic rațional, bazat pe restricții exage-rate, poate afecta, concomitent,interesele vânătorilor și fauna cinege-tică. Vânătorii sunt afectați din cauzacosturilor directe și indirecte suportatede ei, fără posibilități prea mari de re-cuperare, iar fauna cinegetică, prin de-gradarea insidioasă a indivizilorpopulațiilor exagerat protejate, situațieconstatată deja în cazul populațiilor deurs și lup din țara noastră.

Fără a fi deloc nostalgici, nu putemsă nu ne reamintim și să aducem în dis-cuție managementul rațional al fauneicinegetice din trecut, bazat pe principiiecologice și economice simple și echi-tabile, care permitea extragerea aleato-rie, din toate populațiile locale defaună cinegetică, a surplusului popula-țional, în interesul asigurării unui echi-libru sănătos între diferite categorii despecii cinegetice și între acestea și me-diul lor înconjurător de viață. Dar, înacea vreme, toate speciile de faună ci-negetică se găseau în responsabilitateaaceleași echipe manageriale, compusădin specialiști recunoscuți, care stabi-leau, în mod rațional, câți urși și lupipot viețui împreună cu câți cerbi, că-priori, mistreți și alte specii pradă, peaceași suprafață productivă cinegetic.

În prezent, susținerea protecției șiconservării exagerate a populațiilor deurs, lup, râs și pisică sălbatică, de cătreanumiți experți ai compartimentuluibiodiversitate, și a conservării popula-țiilor de specii plantivore/granivore șiomnivore la nivel normal, de către alțispecialiști în cinegetică, ai aceleași au-torității publice centrale, s-a doveditimposibilă și nefastă în țara noastră, fi-indcă a afectat echilibrul dintre cate-goriile de specii cinegetice prădătoareși pradă, până la scăparea situației desub control, în condițiile în care costu-rile „nerambursabile” ale acestei situații(paza, eliberarea din lațuri, hrănireacomplementară, tarifele de gestionareetc.) revin exclusiv vânătorilor și aso-ciațiilor lor, iar, ulterior, în și mai maremăsură, sănătății și vigurozității fauneicinegetice, ceea ce afectează, până laurmă, tot interesele vânătorilor.

În concluzie, iată costurile conser-vării speciilor prădătoare interzise lavânătoare ce revin, în mod direct și in-direct, vânătorilor și asociațiilor lor,deși acestea afectează, concomitent, înegală sau în și mai mare măsură, faunacinegetică și interesele celorlalți utiliza-tori ai mediului înconjurător.

OCTOMBRIE 2016 | 9

Foto

: N

. ȘE

LAR

U


Critici aduse proiectuluide ordin privind derogărilepreconizate pentru vânareaurșilor, lupilor și pisicilorsălbaticeText și fotografie N. ȘELARU

Proiectul de „Ordin pentru aprobarea derogărilor în cazul speciilor urs, lup și pisicăsălbatică” reliefa intenția autorității publice centrale care răspunde de protecțiamediului, ape și păduri, dar și de fauna cinegetică și biodiversitate, de a reglementa,din punct de vedere numeric, al metodelor de vânătoare permise și al perioadelor devânătoare admise, prelevările maxime care se pot aproba, în sezonul 2016/2017, dinpopulațiile locale ale speciilor precizate.

LEGISLA}IE

A ceste derogări sunt legale șinormale de aplicat, atât dinconsiderentul protecției activi-

tăților umane și oamenilor față de pre-judiciile și/sau atacurile pe care le potproduce anumite exemplare ale aces-tor specii, cât și în interesul, direct șiindirect, al populațiilor locale ale aces-tor specii. Să ne gândim doar la nece-sitatea extragerii unor exemplarepăgubitoare pentru om, agresive fațăde acesta, tarate sau cu un comporta-ment vizibil deviant, precum și la ne-cesitatea reducerii numerice a unorastfel de populații locale, în scopul evi-tării suprapopulării, cu toate efecteleei negative din punct de vedere al vi-gurozității și sănătății indivizilor ce ocompun. Nu trebuie omis nici interesulomului pentru valorificarea acestor re-surse naturale regenerabile, care poateasigura finanțarea acțiunilor favorabilede protecție și conservare a populații-lor locale ale speciilor în discuție.

Deci, nici derogările, și nici cifrele deextras, care se înscriu în general în limi-tele sporului natural, nu se justifică a fi,în opinia noastră, contestate sau criti-cate. Cel puțin la momentul actual șiatâta timp cât efectivele reale ale specii-lor precizate sunt conservate la niveluriridicate și în densități mai mari decâtoriunde în Europa.

Singurele prevederi criticabile, aleproiectului de ordin analizat, sunt celeprivind metodele de vânare a urșilor,stabilite pe perioadele distincte din an,și împărțirea urșilor, care se face maimult decât subiectiv în opinia noastră.

Reprezentanții compartimentului debiodiversitate, din cadrul autorității pu-blice centrale care răspunde de protecțiamediului, pe deplin conștienți de subiec-tivismul împărțirii urșilor din cifra de in-tervenție, și-au dat acordul asupraproiectului, motivând însă, pentru liniș-tirea propriilor conștiințe, că o fac în„baza studiilor de specialitate” și „în urmapropunerilor realizate de către Universi-tatea Transilvania din Brașov”. Aceleașistudii făcute până în acest an, de camaceiași specialiști, în numele Institutuluide Cercetări și Amenajări Silvice. Doarreprezentanții Academiei Române, careau avut inițial intenția avizării prevede-rilor proiectului de ordin criticat, au re-nunțat să-l avizeze, fiindcă nu au reușitsă înțeleagă prea bine ce se întâmplă.

Specialiștii în managementul vâna-tului, din cadrul aceleași autorități pu-blice centrale care răspunde deprotecția mediului, nu au fost luați, înnici un fel, în seamă. Nu am fost luațiîn considerare nici noi, ca reprezentanțiși specialiști ai ONG-urilor vânătoreștiși de protecție a faunei sălbatice, me-diului înconjurător și echilibrului în na-

tură, deși ne-am făcut datoria și amatras atenția asupra carențelor proiec-tului de ordin în discuție.

De aceea revenim și susținem că,prin prevederile proiectului de ordin cri-ticat, supus dezbaterii publice, erauavantajați anumiți gestionari de fonduricinegetice, cărora li se atribuiau cote derecoltă exagerat de mari de urși, eraucreate premizele degradării populațiilorde urși de la noi, prin favorizarea braco-nării urșilor pe alese, „la nadă”, și eracreat, indirect, riscul unor pagube maimari produse de urși (la animale domes-tice, pomi fructiferi, culturi agricole) șialtor atacuri ale acestora asupra omului(de care ar trebui făcuți responsabili ceicare au conceput și aprobat astfel de or-dine în ultimii 10 ani și cei care au cola-borat, în timp, la degradarea structuriipopulațiilor de urși din România, deter-minând o schimbare previzibilă de com-portament al acestora față de om).

Dacă facem o simplă comparațieîntre cotele de recoltă stabilite pentruurși în județele din interiorul și exterio-rul arcului carpatic, putem constata, deexemplu, că în județul Sibiu s-au apro-bat 39 urși, în Brașov 55, în Covasna 47,în Harghita 67 și în Mureș 46, pe cândîn Vâlcea doar 16, în Dâmbovița doar 4,în Prahova doar 13 și în Buzău, Vrancea,Bacău și Neamț doar câte 14, în condi-țiile în care, în județele extracarpatice,se produc cele mai mari concentrări deurși la fructe, sunt înregistrate cele maifrecvente pagube produse de aceștia șisunt constatate cele mai multe cazuri deurși prinși în laț sau braconați în alt fel.

Comparând cifrele de recoltă acor-date pe gestionari, constatăm că, în ge-neral, beneficiază de cote de recoltăexagerate anumite direcții și ocoale sil-vice, cărora le-au rămas puține fonduricinegetice în gestiune (ca exemple,D.S. Pitești cu 12 urși, D.S. Sibiu cu 10urși, D.S. Mureș cu 8 urși, D.S. Bacăucu 6 urși, O.S. Ciucaș cu 3 urși pe unsingur fond, O.S. Kronstadt cu 4 urși peun singur fond, O.S. Râșnov cu 4 urșipe un singur fond ș.a.m.d.). Benefi-ciază de cote de recoltă exagerate șianumite asociații vânătorești „mai pri-vate” decât altele (A.V.P. GTS Munte-nia cu 6 urși, S.V. Montana Coșbuc cu4 urși, A.V. Băniceana – Hunedoara cu3 urși, A.V. Valea Camghiului cu 6 urșietc.) și Facultatea de Silvicultură dinBrașov, cu 4 urși pe două fonduri cine-getice, rezervați în scop exclusiv didac-tic, în condițiile în care nu-i poatebracona „la nadă” și nici nu-i mai poatevâna legal cu străinii.

Revenind cu discuția la metodele devânătoare admise pentru vânarea urși-lor în perioadele 1 - 31 decembrie 2016și 15 martie - 14 mai 2017, anume „la

dibuit” și „la pândă”, trebuie să reamin-tim, ceea ce de fapt se cunoaște și se ad-mite tacit, că braconajul „la nadă” sepractică în mod curent cu complicitateavinovată, fiindcă de neștiință nu poatefi vorba, a angajaților Gărzii Forestiere,Gărzii de Mediu, A.P.M.-urilor și altorinstituții ale statului cu atribuții în com-baterea infracțiunilor de acest gen.

Noi opinăm că, în afară de vânătoa-rea „la goană”, în perioada de toamnă,și pânda la cadavrul animalului omorâtde urs sau în locurile unde acesta pro-duce alte prejudicii, în tot cursul anului,celelalte metode sunt riscante pentruviitorul populației de urși, dacă sunt ac-ceptate în continuare. Împușcarea pealese, „la nadă”, fiindcă „dibuitul” curata rămas aproape o poveste în cazul ur-șilor, a condus, în timp, la o destructu-rare accentuată, deja evidentă, apopulațiilor de la noi, pe sexe și clase devârstă, cu urmările cunoscute în privințaschimbărilor comportamentale și a creș-terii pagubelor și frecvenței atacuriloracestora asupra omului.

Un alt aspect criticabil al proiectuluide ordin la care ne referim rămâne nu-mărul mic de exemplare reținute pentruextrageri operative în caz de pagubemari sau de atacuri asupra oamenilor,de numai 30 de exemplare în cazul ur-șilor, motiv pentru care aprobările deextragere a urșilor-problemă au fost ter-giversate nepermis de mult, de regulăpână când acești urși nărăviți au părăsitzonele în care au creat probleme. Niciintenția opririi a 30 de exemplare pen-tru acoperirea unor eventuale cereri desuplimentare a cotelor de recoltă, dupăconsumarea cotelor aprobate inițial, nuse justifică plauzibil și, în plus, creeazăși suspiciunile unor aprobări oneroase.

Iată, așadar, câteva critici care se potaduce, fără a le epuiza, proiectului deordin aflat în dezbatere publică. Le re-petăm însă, fiindcă mai devreme saumai târziu, cineva va trebui făcut res-ponsabil de politica greșită, impusă in-teresat în materie de management alpopulației de urși din România. De ase-menea, cineva va trebui făcut responsa-bil pentru creșterea amplorii pagubelorși a frecvenței atacurilor produse de urșiasupra omului. Lucrurile nu pot mergeașa la nesfârșit.

Altfel, vom rămâne, în timp, cu piti-canii de urși obraznici și păgubitori,aproape urbanizați, tocmai din cauzapoliticii cinegetice greșite din ultimii 26de ani, împotriva căreia nu s-ar fi luat latimp poziție tranșantă, ceea ce nu estedeloc adevărat. Poziție tranșantă a luatdoar A.G.V.P.S., în scris, și în fiecare an,dar de criticile și propunerile noastreechilibrate nu s-a vrut, din interese ușorde înțeles, să se țină deloc seamă.

OCTOMBRIE 2016 | 11


LA ZI

A nalizând nivelul extrem dealarmant și ritmul acestor dis-pariții, experții sunt convinși

că am intrat în cea de-a șasea fază deextincție masivă, ultima ducându-necu 65 de milioane de ani în urmă, cândun asteroid a pus capăt regnului dino-zaurilor.

Cu siguranță, responsabilul princi-pal de situația prezentă nu este altuldecât omul, iar printre cele mai ame-nințate animale de pe planetă se aflăgorilele, victime ale braconajului inten-siv din Republica Democrată Congo.La ora actuală, nu mai trăiesc decât5.000 de exemplare de gorilă de Est(cea mai mare). Războiul, vânătoareailegală și pierderea unor mari supra-fețe de habitat au redus populația degorile cu peste 70% în ultimii 20 deani. Genocidul ruandian din 1994 ajucat și el un rol decisiv în această scă-dere dramatică, determinând valuri derefugiați să părăsească Ruanda și, îndrumul lor spre Congo, să vâneze go-rile pentru a se hrăni. Pe de altă parte,activitățile miniere sau de expansiunea localităților au distrus o mare partedin păduri. În parcul național din Vi-runga, unde trăiesc ultimele 480 degorile de munte, paznici, înarmați cuarme automate Kalașnicov, încearcă săle protejeze, uneori cu prețul propriilorvieți. Din 1996, 152 de paznici au fostuciși de rebeli sau de braconieri, însușidirectorul parcului, belgianul Emma-nuel Merode, fiind de curând țintaunei tentative de asasinat.

Vestea bună, care se desprinde dinnoua listă roșie, este o ameliorare astării de sănătate a ursului pandauriaș, politica de protecție adoptată deChina permițând o creștere a popula-ției în rândul acestor urside. Chineziiau dezvoltat acțiunile de reintroducereîn libertate a indivizilor născuți în cap-tivitate, asociind aceste acțiuni cu ceade restaurare a pădurilor de bambus.Totuși, conform datelor UICN, speciarămâne, în continuare, în pericol,având în vedere că, în libertate, maitrăiesc doar 2.000 de exemplare, și căîncălzirea climatică amenință un sfert

din pădurile de bambus. O surpriză tristă, care se desprinde

din statisticile UICN, o constituiezebra, care se găsește într-o situațiedestul de proastă, intrând în categoriade mamifere „aproape amenințate”.Evaluările indică un regres al popula-țiilor de zebră de câmpie cu 24% în 14ani, din cauza vânătorii.

Nici situația regnului vegetal, con-form ultimelor statistici, nu este unamai fericită. UICN dă exemplu cazulorhideelor sălbatice din emisfera nor-dică. O evaluare mondială a subfami-liei Cypripedioideae (din care face parteși „papucul doamnei”) arată că 79%din aceste plante sunt amenințate cudispariția, cauzele principale fiind dis-trugerea habitatului și recoltarea lorexcesivă, în scopul comercializării.

Pentru a nu încheia într-o notă tra-gică această succintă prezentare, avemși câteva exemple optimiste în ceea ceprivește apariția lupului și a râsului înunele țări din Europa, în care marilecarnivore fuseseră exterminate sau dis-păruseră de sute de ani. După aproapetrei secole de absență, râsul este dinnou prezent în Belgia, fapt certificat deamprentele identificate lângă Liège.Exemplare izolate au fost semnalate șiîn pădurile din estul țării, în zona fron-talieră cu Germania și în regiunilemuntoase din Ardeni, ajungând pânăla frontiera cu Franța. Se pare căaceste exemplare provin din popula-țiile reintroduse acum 20 de ani în ță-rile vecine, Germania și Franța.Progresiv, acestea au colonizat pădu-rile, participând astfel la controlul na-tural al populațiilor de vânat, carecunosc o creștere puternică în Belgia.

Râsul este prezent în Franța, în zo-nele muntoase din Alpi, Jura și Vosgi,însă situația nu este „roz” din cauzabraconajului, care a compromis speciaîn unele regiuni.

În ceea ce privește lupul, prezențasa este destul de problematică. Acestaeste prezent, acum, în Franța, Germa-nia și Olanda. Apariții ale lupului înBelgia nu au fost semnalate deocam-dată , dar specialiștii sunt de părere că

nu este vorba decât de o chestiune detimp și că, prin urmare, trebuie prevă-zute măsuri speciale. În Franța, undecrescătorii de oi nu reușesc decât cugreu să coabiteze cu acest prădător,vânătorile de recoltă (exagerate) a lu-pilor sunt destul de numeroase, fiindautorizate chiar și de prefecți.

„Trebuie să ne pregătim pentruaceastă reîntoarcere (a lupului)” a de-clarat recent Koen Stuyck, purtătorulde cuvânt al WWG Belgia, asociațiecare s-a înscris într-un program ambi-țios, intitulat „sălbăticirea Europei”,care vizează introducerea de specii săl-batice pe o suprafață de un milion dehectare de teren până în 2020. Lupulși râsul fac parte din acest program.

Mai multe noutăți despre situațiaactuală a marilor carnivore în alte țărieuropene, într-un articol viitor.

P.S. Problema suspendării vânăriisurplusului populațional al speciilor in-terzise la vânătoare în România, prinderogări admise legal de autoritatea pu-blică central care răspunde de silvicul-tură, este decisă în contextual unei astfelde situații grave la nivel mondial. Înacest context a fost adoptată și Directivaeuropeană „Habitate”, ale căror preve-deri sunt obligatorii de regăsit în legisla-țiile naționale.

Dar situația prezentată este total di-ferită de cea din România, unde surplu-sul populațional aduce prejudicii altorutilizatori ai mediului, iar derogările le-gale se impun a fi făcute de la prevede-rile Directivei „Habitate” și O.U.G. nr.57/2007, aprobată prin Legea nr.49/2011, exclusiv în interesul celorlalțiutilizatori ai mediului și al însăși pro-tecției și conservării acestor specii vulne-rabile în Europa, dar în efective șidensități păgubitoare, caracteristice su-prapopulării, în România. Așadar, de-rogările de la directivă și lege se potacorda, în limite rațional stabilite, atâtîn interesul utilizatorilor de mediu, câtși al conservării marilor carnivore, înpopulații viabile, corect structurate, vi-guroase și sănătoase.

S.O.S. biodiversitateaBIANCA IORIATTI

Conform statisticilor din ultimii ani, în lume, circa 83.000 de specii animale și vegetalesunt în pericol de dispariție. Într-un singur an, 5.000 de specii au fost adăugate pe listaroșie a UICN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), ultima actualizarefiind prezentată publicului în septembrie și cuprinzând cele 83.000 de specii, față de78.000 în 2015. Aproape un sfert dintre acestea sunt amenințate direct cu dispariția,855 au dispărut deja, iar alte 68 nu mai există în stare sălbatică.

Biodiversitate

Î n condițiile geoclimatice din țaranoastră, arealul său esențial ră-mâne câmpia și colinele joase cul-

tivate agricol. Faptul că este răspândităși cunoscută în mai toate zonele dințară, este confirmat de numeroaselesale denumiri regionale.

Din termenul de bază, potârni-che, au derivat altele cu rezonanțăapropiată, de exemplu pătrunică(Brad), pătrâniche (Rădăuți), pătru-nea, pătrunel, dar există și nume-roase altele în diferite zone din țară.De exemplu fugaie-fugău-fuglă(Zalău), fulgă (Broșteni), găinușă(Vaslui), hiribiță (Baia de Aramă), ir-biță-iribiță, tarbiță, târbiță.

În total, am identificat un numărde 25 sinonime sub care este cunos-cută.

Modul de viațăTrăind la adăpostul diferitelor cul-

turi agricole (cereale, trifoiști și lucer-niere, sfeclă, soia, floarea soarelui etc.),are o mai redusă tendință de a se de-plasa în zbor, modul obișnuit de miș-care în căutarea hranei fiind furișatulprin vegetația joasă, în care rămâne laadăpost cea mai mare parte a zilei. Ac-tivitatea este exclusiv diurnă, dar cudouă reprize, dimineața și spre seară.Se hrănește în proporție de 80% cu di-ferite semințe de ierburi și de buruieni,dar și cu grâne, 20% fiind cu hrană ani-mală (insecte în diferite stadii de dez-voltare, râme, mici gasteropode etc.).

Sociabilitate, împerechere,cuibărit

Într-un ciclu anual, viața potârni-chii se împarte în două perioade, ca-

OCTOMBRIE 2016 | 13

Dintre păsările vânătorului

PotârnicheaMITICĂ GEORGESCU

ETOLOGIE

Înrudită din punct de vedere sistematic cu fazanul și cu prepelița, dar și cu cocoșul demunte, în Fam. Phasianidae, făcând însă parte din genuri diferite, potârnichea cenușie,Perdix perdix, Linné, 1758, (denumită astfel pentru a se deosebi de alte subspecii), estepasărea, prin excelență, a zonelor de câmpie cultivată, dar care, insular și, evident, rar,poate fi găsită și în golul alpin, până la o altitudine de cca. 2.000 m. Am întâlnit-o peversantul sudic al Munților Făgăraș, la obârșia a două mari bazine hidrografice,Dâmbovița și Argeș, la exact 1.900 m altitudine în fiecare femelă mascul din cele douăgoluri de munte. Este sedentară.

mascul și femelă


Potârnichea

racterizate prin comportament și atitu-dini diferite. O perioadă este cea a vie-ții de cuplu, în care masculul manifestăo mare intoleranță față de alți conge-neri, care cuprinde și perioada de îm-perechere și de creștere a puilor și o adoua perioadă, cu care cuplul parental,împreună cu puii rămași după trecereaverii și toamnei, parcurge sezonul hi-vernal. Dar la această formație de grupse pot alătura și indivizi rămași stin-gheri din alte formațiuni familiale.

Către sfârșitul iernii, stolurile sedestramă și are loc „căderea în pe-rechi”, ca să reactivăm o veche zicalăvânătorească, adică începe acea pe-rioadă de viață în cuplu. Indivizii careau format un cuplu și în cursul anuluitrecut, se regăsesc într-o nouă convie-țuire, iar femelele singure, ajunse lamaturitate din puii anului trecut, saucare și-au pierdut perechea, își vorcăuta un mascul-pereche, pentru că fe-mela este cea care își alege partenerul,întotdeauna din alt cârd de iernare, ni-ciodată din cârdul familial.

Cuplul odată format – sau restabi-lit – desfășoară o paradă nupțială înce-pând cu finele lunii aprile, la careparticipă activ ambele sexe. Mascululeste mai „împodobit” pentru această„ocazie”, îmbrăcând o haină nupțialăcaracteristică, având o „mască facială”din penaj fin, de culoare roșu-portoca-liu, iar pe creștet, penajul, de asemeneafin, este colorat într-o nuanță roșcat-brună. Penajul pieptului și cel de pe gâtdevine gri-albăstrui, brăzdat cu scurtedungi sinuoase foarte subțiri. Ventral,există acea pată caracteristică doarmasculilor, care este un criteriu sigurde diferențiere a sexelor după penaj, deforma unei potcoave îngroșate, care înacea perioadă este colorată mai pro-nunțat în roșcat-castaniu, fiind și măr-ginită de o dungă alburie. Într-unastfel de „echipament de seducție”,masculul incită femela să participe ladansul premergător împerecherii, pre-sărat cu mici salturi pe loc și cu mân-gâieri cioc-la-cioc și gât-la-gât. În plus,masculul își etalează flancurile și își în-tinde trupul permanent înspre femelă.

Nu se știe exact dacă micul cuib, în-jghebat într-o ușoară adâncitură în solși căptușit cu vegetație uscată, estefăcut înainte sau după acuplare. Se știeînsă că femela este cea care îl amena-jează, după cum tot ea este aceea carese ocupă de clocire. Masculul rămâneprin preajmă pe tot timpul clocitului,însă fără preocuparea de a aduce hranăconsoartei. Aceasta părăsește rar cui -bul, pentru a se hrăni, iar când o face,

lipsește puțin și, înainte de a pleca, aregrija de a-l camufla cu ierburi.

Cuplul este statornic și durează petoată durata scurtei vieți (4-5 ani), dardacă apare vreun cocoșel stingher,uneori el poate fi acceptat într-o aso-ciere cu cuplul, într-un fel de „menage-à-trois”, motiv pentru care, într-oepocă de obscurantism medieval, na-turaliștii pioși condamnau acest com-portament „licențios”, considerândpotârnichea drept un „simbol al desfrâ-nării”. Am inserat acest intermezzodoar pentru amuzament.

Potârnichea rămâne, în sensul uneiinterpretări realiste, o pasăre capabilăsă-și sacrifice viața pentru apărareapuilor. Faptul, citat de literați, esteconfirmat de către oamenii de știință.O pontă cuprinde, în mod obișnuit, 14-15 ouă, dar poate ajunge la 20.Când un cuib – cu sau fără ouă – a fostdistrus sau prădat, potârnichea este ca-pabilă să-l refacă și să depună o nouăserie de ouă, mai mică însă. După o in-cubație de 23-25 de zile apar puii, caresunt nidifugi, mișcându-se în afara cui -bului imediat după ecloziune.

În primele cca. 15 zile, puii nu sepot hrăni cu semințe, neavând enzi-

mele necesare digestiei acestora și, câ-teva zile, nu pot prinde nici insecteleatât de necesare creșterii lor, prinaportul de proteine. Intervin atunciambii părinți, iar masculul, chiar dacăs-a eschivat clocitului și aprovizionăriifemelei în acel timp, odată cu aparițiapuilor devine un tată-model, nedezli-pindu-se de lângă ei în căutarea hra-nei. Puii cresc și învață repede să cauteși să prindă insecte, să se hrăneascăsinguri și, pe la vârsta de 10-12 zile, în-cearcă să facă și primele mici salturi-zburate, pe distanțe de câteva zeci decentimetri. Evoluează rapid, astfel că,pe la vârsta de 17-21 zile, încep săzboare normal. Adică pe distanțescurte și la mică înălțime, ceeace con-stituie o caracteristică a potârnichii.Aceasta, în general, evită zborul, pre-ferând deplasarea furișată printre fi-rele de vegetație.

Supraviețuire juvenilă, spor natural, profil demografic

Primele 15 zile după ecloziune suntfoarte critice pentru pui, deoarece suntmai vulnerabili la acțiunile unui com-plex de factori (prădări, fenomenemeteo, lucrările agricole etc.), a căror

OCTOMBRIE 2016 | 15

influență, până la vârsta de cca.douăluni, poate determina dispariția a cca.40-50 % din tineret. Se apreciază căprocentul mediu de eclozare, până înintervalul 10-20 iulie, ar fi de cca. 80%.

Cercetări făcute în țări europene aucondus la concluzia că, la estimările fă-cute în luna august în privința reușiteireproducerii, au fost înregistrați, înmedie multianuală, 2-5 pui, raportațila o pontă convențională de 15 ouă,ceea ce reprezintă doar o treime dinnumărul total de pui eclozați. Cercetă-rile au conturat și profilul demografical potârnichei, pe care l-au definit a ficaracterizat printr-o puternică produc-tivitate (număr mare de ouă, procentridicat de ecloziune), dar afectată deun spor natural slab, apreciat la cca. 35% până la începutul iernii. La scăde-rile menționate, se mai adaugă și celeînregistrate peste iarnă, iar variațiileanuale în acest sens pot da o scădere asporului cu încă 10-15%.

Ca o concluzie generală, potârni-chea poate fi favorizată în creștereasporului natural prin controlul răpitoa-relor cu pene, prin limitarea folosirii depesticide, prin menținerea unei mozai-cități în culturile agricole, toate acestea

în condiții meteo fără excese, mai alesla începutul verii, și o mai pronunțatăintervenție a omului cu hrană comple-mentară în timpul iernii.

Sezon de vânătoareAceastă pasăre, care a traversat se-

colele în ciuda numeroaselor cauzecare ar fi putut s-o extermine, meritădin partea noastră, în afara adminis-trării de hrană complementară dintimpul iernii, un respect manifestatprin desfășurarea unei vânători co-recte. Asta ar însemna, în primul rând,stabilirea cu exactitate a populaței depotârnichi rămase după trecerea ier-nii, pe baza căreia se va putea elaborao cifră corectă privind vânătoarea însezonul următor.

Iar odată ajuns în posesia unei au-torizații în sezonul legal (15.09 -31.12), vânătorul, adesea însoțitnumai de câine și de conștiința sa, sănu sloboadă cele 352 de alice de 2,5 mm dintr-un cartuș de cal. 12 (dardin lăcomie se trag ambele focuri) asu-pra bietului stol, în care poate au mairămas în septembrie doar 7-8 păsări,pentru că, în mod sigur, pe lângă celeuna-două care cad, din atâtea alice vor

mai fi rănite încă vreo câteva, ce vorcădea neștiute, undeva. Corect ar fi, săse tragă într-o singură pasăre, aflată lamarginea stolului. Apoi, cu alt stol, săprocedeze la fel. Dar… câți vor aveatăria de caracter să se comporte astfel?Sperăm că așa se vor comporta adevă-rații vânători.

Legea admite ca metodă de vână-toare, pe cea numită „la picior”, („lasărite”), cu sau fără câine, (deși, celmai bine ar fi „cu”!).

Pe scurt, două chestiuniparticulare privitoare la potârniche

Una dintre ele ar fi controversateleipoteze privind existența potârnichei îngolul de munte, în condiții incompara-bil de dure față de cele din arealulobișnuit (câmpie, coline ondulate).Dintre aceste ipoteze, trei sunt celecare ar merita să fie obiectul unor stu-dii și cercetări.

Prima ar fi că potârnichea din go-lurile de munte provine din efectivelecare au populat aceste zone, din mile-nii îndepărtate, în timpuri post-gla-ciare călduroase, înainte de aparițiamasivelore păduroase, după care aurmat o adaptare lentă a păsării, pu-tând rezista până în zilele noastre.

O a doua ipoteză ar fi că potârni-chea a urmat omul în extinderea așe-zărilor omenești și a culturiloragricole înspre zonele de munte, darpare neverosimilă din cauza marilorspații păduroase care există pe ver-santul sudic al lanțului carpatic șipeste care potârnichea s-a stabilit in-sular în golul de munte, mult depărtatde culturile agricole.

O a treia ipoteză ar fi migrația po-târnichii spre golul de munte vara șirevenirea la câmpie înainte de iarnă.Toate acestea rămân ipoteze care aș-teaptă să fie cercetate, studiate și de-monstrate.

O a doua chestiune particulară sereferă la caracterul ipotetic migrator alpotârnichii. Aici lucrurile sunt mai sim-ple și mai clare. Aparițiile unor popu-lații de potârnichi din nord-estulRusiei, în zona riverană a Mării Negre,ori stolurile de potârnichi plecate de lanoi, peste Dunăre, iarna, și revenireaîn primăvară, pot constitui cel multexemple de deplasări eratice, provo-cate de apariția accidentală a unor ex-cese meteo, deci de procurare a hranei.Oricum însă, aceste cazuri rare și izo-late geografic nu pot afecta caracterulde sedentarism ferm care caracteri-zează potârnichea de la noi.

Cât despre ipotezele amintite aici,ele constituie o invitație pentru cerce-tare. Și comentarii… ERUDITE!

N u aveam decât să reținem, pecât posibil, locurile unde legăsisem și să revenim, la tim-

pul sorocit de lege, în căutarea lor. Pecât de neașteptată, pe atât de plăcutăavea să fie căutarea, iar faptul faceparte, trebuie să recunoaștem, din ne-prevăzutul și farmecul fascinant al vâ-nătorii.

Zile brumăriiCapriciile vremii, la aceast timp al

toamnei, pot schimba sensibil tabloulde vânătoare, trecând de la o zi înso-rită, în care putem lăsa fără grijă ja-cheta de o parte, la zile în care norii,vântul și burnița rece, cer un echipa-ment adecvat, mai apropiat practic decel al sezonului alb și departe de tim-

pul care ne oferea blândețea razelordarnice ale soarelui.

Căutările noastre vor acoperi toatezonele cu pârloage și mărăcinișuri,păiușurile rămase după recoltă, zo-nele cu mur sălbatic, tufe de măceșsau porumbar, chiar și cele cu por-țiuni de stuf de pe canale. Prezențaapei este un semn bun și trebuie luată


DE SEZON

Vremea potârnichilorText și fotografie MAC

Toamna este de acum în deplină putere, iar sezonul la potârnichi s-a deschis. Amintiriledin lunile lui august și septembrie stăruie încă puternic în gând și revedem, parcă la felde bine, cum, în ieșirile noastre în căutarea prepelițelor, ne „împiedicam” adesea de…potârnichi. Parcă știau că sunt ferite de orice pericol, sezonul de vânătoare fiind încăînchis în ceea ce le privea, iar noi nu puteam decât să le urmărim cu privirea și săsperăm că le vom regăsi, la vremea lui Brumărel….

OCTOMBRIE 2016 | 17

totdeauna în considerare. Porțiunilecu pârloagă din apropierea balastiere-lor părăsite, precum și suprafețele cutrifoi sau lucernă din vecinătatea co-ceniștilor de porumb sunt locuri deluat în seamă, unde apariția potârni-chilor nu trebuie să ne ia prin surprin-dere. Vom parcurge parcelă dupăparcelă, chiar dacă avem loturi în carevegetația este ceva mai înaltă. De re-gulă, potârnichile nu se ridică în zborîn aceste porțiuni și preferă să se de-plaseaze pe picioare. Când însă neapropiem de capătul parcelei, atențiatrebuie sporită. Dacă au fost potâr-nichi în porțiunea parcursă, se vor ri-dica aici, iar tirul va fi o provocare pemăsură. Adesea, chiar în ultimii câțivametri rămași, putem avea surprizaplăcută a zborului, de obicei în grupstrâns, al potârnichilor.

Schimbările din terenOdată cu răcirea vremii și cu pre-

zența tot mai frecventă a vânătorilorși a focurilor de armă în teren, păsă-rile devin mai atente și mult mai sen-sibile la apropiere. De regulă,potârnichile sunt fidele locului șirămân cel mai adesea în zonele în

care se hrănesc și se adăpostesc, iarfaptul constituie un avantaj pe care îlputem folosi la deschiderea sezonuluide vânătoare. Aria de deplasare a gru-pului de păsări se întinde pe o razămedie de circa 1-2 km, asta în situațiaîn care nu sunt deranjate permanent,fapt ce se întâmplă, spre exemplu,atunci când câinii hoinari de pe lamarginea satelor sau cei sălbăticiți

„iau în stăpânire” locurile sau cândefectivele de răpitoare scapă de subcontrol.

Potârnichile vor reveniRecoltarea târzie a culturilor agri-

cole, prezența oamenilor și a utilaje-lor în teren pe perioade de timpprelungite, așa cum se întâmplă încazul toamnelor lungi, deranjează odată în plus potârnichile care, oricâtde fidele ar fi locului, într-un final totvor pleca din zonă. Dar, dacă lucrurilese schimbă în bine, dacă liniștea șitihna locurilor revin, iar natura își re-capătă echilibrul, dacă adăpostul, apași hrana redevin disponibile, potârni-chile vor reveni și ele pe locurile lor.Va trebui însă să ieșim destul de desîn teren și să acoperim suprafețe totmai mari pentru a le găsi. Ne trebuiemultă răbdare, perseverență și, maiales, puterea de a nu renunța atuncicând eforturile rămân fără rezultat.

Dar, așa cum aminteam la înce-put, toate fac parte din farmecul șiineditul fiecărei partide de vânătoare,iar dacă pasiunea este pe măsură, tim-pul și dedicția ne vor fi, cu siguranță,răsplătite…!

Ingrediente pentru două porții: douăpotârnichi gata preparate pentru gătit,două linguri de ulei de măsline, făină, 150grame de bacon feliat, o ceapă tăiatămărunt, câteva frunze de țelină cu tot cucozi, 250 ml de cidru de mere, 250 ml desupă de carne de pui, căteva fire de co-riandru, sare piper.

Preparare: puneți o lingură din uleiulde măsline într-o cratiță, încingeți la focmediu, după care puneți potârnichile binedate prin făină și rotiți-le pe toate părțile,până se rumenesc uniform. Într-o cratiță,puneți a doua lingură de ulei și adăgațifeliile de bacon. Țineți la foc până se to-pește grăsimea, iar baconul devine cro-cant. Adăugați ceapa și țelina tăiată înbucăți și țineți la foc până se înmoaieușor. Puneți potârnichile peste ameste-cul din cratiță. Adăugați coriandrul, sareși piper după gust, după care adăugațisupa de carne și cidrul și lăsați la foc pânăamestecul dă în fiert. Acoperiți cratița șidați preparatele la cuptor circa 25 de mi-nute sau până ce carnea se pătrundebine, iar sosul scade la jumătate. Potâr-nichile se servesc pe farfurii încălzite, cugarnitură de legume sau piure de cartofi,adăugând generos din sosul de cidru. Unpahar de vin roșu sec/demisec, merlotsau shiraz, va adăuga un plus de savoarebucatelor. Poftă bună!

POTÂRNICHI LA CUPTORCU BACON ÎN SOS DE CIDRUNANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

Servite la ocazii speciale, potârnichile au făcut dintotdeaunaparte din rândul bucatelor vânătorești alese, apreciate șisavurate, alături de un vin potrivit, de invitații poftiți la masă.

A rma de vânătoare Becassier SKsoft (SK este acronimul nume-lor fetelor fondatorului, Sil-

vana și Katia), cu țevi suprapuse decal.20/76 (Fig. 1), este destinată pasio-naților de vânarea sitarului de pădure.Arma are țevile lungi de 600 mm, foratede Bfim monobloc din aliaj de oțel35CrMo4, brunate negru opac, basculadin Ergal 55 nichelată opac, cu patuldin lemn de nuc turcesc, de tip englez(fără obrăzar), lungimea totală este de1,055 mm, iar greutatea totală denumai 2,315 g! Interiorul țevilor arediametrul de 15,9 mm, 5 choke-uri in-terschimbabile tip extended fabricate deGemini, plus unul rifled cu ghinturimari, având rolul de a dispersa alicele(Fig. 2) ce pot fi din oțel, făcut tot deGemini. Un singur trăgaci selectiv acțio-nează asupra arcurilor spiralate (Fig. 3)din bateria tip Anson and Deely, cedândla o greutate de 2,882 grame pentruprima țeavă, normal cea de jos, și de2,960 grame pentru focul doi, țeava desus. În aceeași figură se poate observacă, pe partea stângă a basculei, suntscrise cu litere aurite numele firmei și alarmei. Cartușul golit este scos din țeavăde un extractor manual, pentru a fi luatde vânătorul corect, nu aruncat de unejector automat, poluând mediul cu tu-

buri din plastic care nu se distrug întimp. Cursorul siguranței, aflat în urmacheii de pe basculă, are, în mod clasic,plasat în mijlocul său, selectorul țevii cucare alegi să tragi primul foc. Piesa atreia este fină și cântărește numai 186g, împreună cu țevile are 1,211 g, iarbascula împreună cu patul totalizează1,104 g. Arma, bine echilibrată, permiteepolarea rapidă, iar cătarea, un basto-naș roșu din fibră optică, lat de 3 mm(Fig.4), se distinge clar și ușurează pla-sarea instinctivă a focurilor.

Autorul articolului din revista ita-liană ARMI e TIRO nr. 6/2016, pag. 84-89 și al excelentelor fotografii color,conținând informațiile de mai sus, dl.Massimo Vallini, a făcut și probe de tirîn 6 ținte clasice (cerc extern cu diame-trul de 75 cm, în centrul căruia esteplasat un cerc intern cu diametrul de37,5 cm), cu 5 cartușe italiene pentrusitari (alice nr. 7 și 7 ½). Cum a dispusnumai de câte un choke cilindric ame-liorat și unul dispersant, a tras la dis-tanța de 15 m, cu rezultate optime în3 cazuri cu cilindricul ameliorat și unuloptim plus unul bun cu dispersant.Vom reproduce cele 5 cercuri, cele cu4 steluțe în stânga sus fiind cilindriceameliorate, celelalte 2 au scris cuvin-tele stroz. dispersante.


CarabineARME

Firma italiană RFM (acronimul numelui pentru piața de arme din SUA, Rota firearmsmanufacturing) ce a produs bock-ul a fost fondată în 1956, la ferma sa din Sarezzo, deLuciano Rota, împreună cu soția sa, Maria Fausti și este condusă azi de fiicele lor, Silvanași Katia, și de soțul primei, Maurizio Bertolassi. Deviza lor este crearea de puști artizanalepersonalizate, cu țevi lise sau ghintuite, asamblate cu metode tehnice și estetice care leasigură accesul pe piața internă și internațională, participând la târguri-expoziții, dar șila media socială prin Facebook. Clientul le explică unde și ce vânează, ce calibru, tip șicalitate de armă ar dori, până la detalii, ca lungimea țevilor sau choke-urile preferate,vizitând și expoziția armelor deja produse.

1

Becassier SK Soft – un bockcal. 20/76 italian superușorMATEI TĂLPEANU

2 3 4

B

C

D

E

A

OCTOMBRIE 2016 | 19

T erenurile forestiere ocupauatunci 197.318 ha, pășunile52.459 ha, iar fânețele 26.112

ha.În 1945, în localitățile județului

funcționau 10 societăți de vânătoare,pe care le vom aminti în ordinea des-crescătoare a numărului de membri:

„Șoimul Carpaților” în localita-tea Domnița Maria, cu 280 membri;

„Ursul” la Târgu Ocna, 192membri,

„Parincea” la Parincea, 125membri;

„Mistrețul” la Bacău, 116 membri;„Ciuta” la Moinești, 72 membri;„Vulturul” la Berzunți, 66 membri;„Vulturii Moldovei” la Blăgești,

60 membri;„Ștefan cel Mare” la Borzești, 48

membri;„N. Sutzu” la Bacău, 26 membri;„Vulturul” la Agăș, 23 membri.Astfel, în acel an, numărul total al

vânătorilor băcăuani se ridica la1.008.

În anul următor, 1946, existau înjudeț 11 societăți de vânătoare șianume: „N. Sutzu” la Bacău, „Mistre-țul”, tot la Bacău, „Vulturii Moldovei”la Blăgești, „Șoimul Carpaților” însatul Domnița Maria, „Parincea” laParincea, „Ciuta” la Moinești, „Vultu-rul” la Agăș, „Vulturul” la Berzunți,„Ursul” la Târgu Ocna, „Cerbul” la Că-iuți și „Ștefan cel Mare” la Borzești.Față de anul 1945, apare o Societatenouă - „Cerbul” la Căiuți. Iată și situa-ția acestora la 31 decembrie 1946:

• Societatea de vânătoare „Șoi-mul Carpaților” din localitatea Dom-nița Maria avea un număr de 160 demembri din localitățile: DomnițaMaria, Bacău, Letea Veche, Răcăciuni,Mărgineni, Gârleni, Luncani-Margina[azi Grigoreni], Cleja, Berești-Tazlău,Luizi-Călugăra, Tescani, Faraoani,Păncești, Drăgușani, Berești-Bistrița,Ciumași, Fântânele, Gropile (azi

Dumbrava), Valea Seacă și Parava; • Societatea de vânătoare „N.

Sutzu” din Bacău avea numai 26 demembri din localitățile: Bacău, Măr-gineni, Voinești (jud. Tutova), Roșiori(jud. Roman), Cleja, Răcăciuni, Măr-gineni, Călugăra, Secuieni și Aldești[azi Cârligi], dar și din București;

• Societatea de vânătoare „Mis-trețul” din Bacău avea 102 membridin orașul Bacău și comunele: Gâr-leni, Blăgești-Buda, Călugăra, Buhoci,Săucești, Racova, Prăjești, Viforeni,Luncani, Valea Seacă, Gioseni și Itești;

• Societatea de vânătoare„Ursul” din Târgu Ocna avea doar 25membri, din numai două localități:Târgu Ocna și Dofteana;

• Societatea de vânătoare „Cer-bul” din Căiuți grupa 40 membri dinnumai două sate: Căiuți și Borzești;

• Societatea de vânătoare „Ște-fan cel Mare” din Borzești avea unnumăr de 48 membri din localitățile:Borzești, Râpile (azi Gura Văii), Gro-pile și Onești;

• Societatea de vânătoare „Vul-turul” din Berzunți avea 66 membridin localitățile: Berzunți, Valea Rea,Sănduleni și Helegiu;

• Societatea de vânătoare„Ciuta” din Moinești avea un numărde 72 membri din localitățile: Moi-nești, Comănești, Lucăcești, Poduri,Tescani, Scorțeni, Ardeoani, Băhnă-șeni, Solonț, Dărmănești, Lăloaia, Mă-girești și Asău;

• Societatea de vânătoare „Vul-turul” din Agăș avea doar 15 membridin trei sate: Agăș, Brusturoasa și Go-ioasa.

Se observă faptul că, numai în de-curs de un an, numărul membrilorunor Societăți de vânătoare s-a redusdrastic. De exemplu, în cazul Societă-ții „Ursul” din Târgu Ocna a avut loco diminuare de 7,7 ori, în cazul Socie-tății „Șoimul Carpaților” din Dom-nița Maria, numărul acestora scăzuse

de la 280 la 160, ceea ce înseamnă oreducere de 43%, iar în cazul Societă-ții „Vulturul” din Agăș, reducerea afost de 35%.

În 1947-1948 mai funcționau 8 so-cietăți de vânătoare:

• „N. Sutzu” la Bacău, 44membri, înființată în anul 1925;

• „Mistrețul”, tot la Bacău, 128membri, înființată în anul 1927;

• „Vulturul” la Berzunți, 34membri, înființată în anul 1938;

• „Vulturii Moldovei” la Blăgești,56 membri, înființată în anul 1943;

• „Șoimul Carpaților” la Onești,74 membri, înființată în anul 1943;

• „Parincea” la Parincea, înfiin-țată în anul 1943;

• „Ciuta” la Moinești, 33 membri,înființată în anul 1943;

• „Ursul” la Târgu Ocna, înfiin-țată în anul 1944.

Se desființaseră trei societăți devânătoare din mediul rural, de la Că-iuți, Borzești și Agăș. În intervalul1946-1948, unele societăți au un sporde membri (cele din orașul Bacău),iar altele o diminuare a acestora (celede la Berzunți, Onești, Moinești).

Menționăm și faptul că, la 23 mar-tie 1942, s-a înființat la Bacău „Aso-ciația vânătorilor ingineri silvici dinBacău și împrejurimi” (A.V.I.S.), cuurmătoarele scopuri:

a) cultivarea sportului vânătorii cuaplicarea și respectarea legii și regu-lamentului pentru protecția vânatu-lui;

b) protejarea vânatului util;c) stârpirea braconajului;d) reglementarea numărului ani-

malelor (mamiferelor n.n.) și păsări-lor răpitoare sau dăunătoarevânatului;

e) propagarea cunoștințelor folo-sitoare pentru vânătoare, prin confe-rințe, expoziții vânătorești, concursuride tir, serbări cu carcater vânătoresc;

f) sprijinirea cercetării științifice,prin furnizarea de date secției cinege-tice a Institutului de Cercetări Fores -tiere din București.

Asociația avea 15 membri care ac-tivau la Direcția a III-a Regională Sil-vică Bacău, Ocolul Silvic Fântânele(jud. Bacău) și Ocolul Silvic Filioara-Văratec (jud. Neamț).

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Județul Bacău se extindea în acei ani pe 4.410 km pătrați,fiind organizat în 7 plase: Bistrița (cu reședința în Bacău),Muntele (cu reședința la Moinești), Oituz (cu reședința laTârgu Ocna), Răcăciuni (cu reședința în localitateaomonimă), Siret (cu reședința la Parincea), Tazlău (cureședința la Tescani) și Traian (cu reședința în comuna cu același nume).

RESTITUIRI

Societățile de vânătoare dinjudețul Bacău în 1942-1948SORIN GEACU


CHINOLOGIE

Amie, una dintre cățelușele dincuib, a ajuns la o familie fru-moasă din Constanța. Pentru

cele două fetițe ale familiei, Amie estesora cea mică, ce le îndeamnă la năz-bâtii. Pentru capul familiei, micuța estepartenerul de vânătoare. Amie a urmatunui frumos brac cu păr scurt și trebuiesă se ridice la nivelul predecesorului ei.Este un cățel iubit și alintat de toți aicasei, și de la care stăpânul așteaptăperformanțe pe terenul de vânătoare.Cartea vieții micuței Amie are doar câ-teva pagini, pline cu năzbâtii, încercări,bucurii și întâmplări neprevăzute. Dejapoveștile primelor vânători la prepelițeau fost scrise. Din lecțiile ei învăț și eu,căci fiecare experiență este, în felul ei,unică. Dresajul trebuie adaptat perso-nalității câinelui, și este cel mai bine săfie făcut chiar de către stăpân. Așa s-aîntâmplat cu Amie, de a cărei educațies-a ocupat în exclusivitate stăpânul ei.Prezența copiilor a făcut mai dificilărealizarea scurtelor ședințe de dresajacasă. Cu toate acestea, Amie este do-vada clară că dragostea, apropierea șiîntreținerea unor relații echilibrate cu

câinele pot reprezenta calea spre suc-ces. Câinele trebuie să lucreze cu plă-cere, împreună și pentru partenerul devânătoare, trebuie să existe o relație deîncredere, dar și de subordonare a câi-nelui față de stăpân.

Prima ieșire a cățelușei Amie a fostun succes. Ea a auzit pentru prima datăzgomotul focului de armă din mașinastăpânului. Zgomotul nu a speriat-o,acesta fiind primul semn bun primit decătre vânător. Pentru a nu deranja gru-pul de vânători, au ales să scotoceascăvegetația măruntă de la marginea uneiparcele. Amie nu se depărta prea multde vânător. Era prima ieșire și se simțeamai în siguranță lângă stăpânul care,cu voce calmă și liniștită, o îndemna săcaute și să se depărteze un pic maimult. Se știe prea bine că dramul deșansă este de mare importanță, maiales pentru începători. Un start cudreptul ajută mult. Și se pare că Amiea avut parte de un astfel de start, căcio prepeliță s-a ridicat din alergarea ei,iar vânătorul a reușit focul. Pasărea ali-cită reușea să se mai ridice peste vege-tația măruntă, dând parcă de veste

cățelușei de prezența ei. Micuța s-aapropiat de ea, urmând îndemnurilespăpânului. Pasărea sărea din fața că-țelușei, stârnindu-i instinctul. Amie aapucat prepelița și, chemată de stăpâ-nul ei, aduse primul aport. Urmă onouă ieșire, deja Amie știa ce are defăcut, iar tirul iscusit al stăpânului îi în-tări convingerea că face ceea ce tre-buie. Deja stăpânul se gândește laaportul fazanului, al iepurelui sau alraței și, de ce nu, al unei gâște dolo-fane, numai bine să poposească într-uncuptor încins, străjuită fiind de un vindobrogean.

După ziua epuizantă, plină de nouși realizări, echipa se întoarce acasă,unde este așteaptată cu o plăcintă abu-rindă și cu nerăbdarea de a se povestitoate amănuntele.

Încet, încet, paginile cărții viețiispringerului se înmulțesc. Fie ca ele săfie cât mai multe și mai colorate. De unlucru sunt sigură, pe toate paginile seva putea simți caracterul ei liber și iu-bitor, precum și grija și apropiereacelor din familie. La cât mai multe vâ-nători, micuță Amie!

Prima vânătoareText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Dragă cititorule, trebuie să recunosc că prezența micilor springeri din cuibul făcut înaceastă primăvară mi-a adus multă bucurie și, mai ales, satisfacție, atunci când cei la careau ajuns puii îmi povestesc despre veleitățile de vânători ale micilor cățelandri. Calitateabagajului genetic și instinctele moștenite ies la iveală de la primele ieșiri în teren: reacțiala focul de armă, instinctul de scotocire, de căutare a vânatului doborât, aportul, chiar șimai puțin perfect pentru început.

Prezentare CARTE

E xact asta face și distinsul nos-tru colaborator, domnul Ale-xandru Alaci, în cărticica sa,

„Tolba cu amintiri”. Bogata activitateîn domeniul vânătorii și al chinologieipermite autorului să ne prezinte o se-lecție de istorioare, unele simple po-vestiri, altele având caracter didacticsau evocativ.

Diversele preocupări cinegetice sedescifrează chiar în prima povestire,„Jurnal vânătoresc”, unde prezintă,cronologic, o uimitoare diversitate departide de vânătoare petrecute înanul 1967, la diverse specii de păsăriși animale.

Urmează povestiri la gura sobei,prezentări de informații educativedespre creșterea și răspândirea faza-nilor, faună dispărută, bătăile cocoși-

lor de munte, gâște sălbatice, zimbrii,dar și obiceiuri vânătorești, amintiricu subiect chinologic sau evocareaunor personaje întâlnite în peregrină-rile sale.

În povestirea „Când ai baftă”, încare relatează despre vânători rodnicede lupi și de mistreți, autorul trage ur-mătoarele concluzii:

„Secretul acestor fapte, destul de rareîn viața oricărui vânător, este unul sin-gur, să fi cât mai mult timp în natură,nemijlocit în prejma faunei, când se potînfăptui cei trei factori ai întâmplării:prezența vânătorului, existența vânatuluiși nimereala plumbului, imposibil de în-mănunchiat fără strădaniile de o viață.”

În încheiere, autorul își motiveazăincursiunea în lumea amintirilor, ofe-rindu-ne o lectură plăcută, instructivăși relaxantă.

P.S. Cartea prezentată se poate pro-cura de la Editura Ararat - Dl. MihaiStepan Cazavian, tel. 021-314.67.83,la prețul de 15 lei/exemplar.

Amintiri, amintiri…VPR

Există în viață momente în care brusc, din senin, îți vineîn minte o întâmplare, mai recentă sau mai îndepărtată,mai veselă sau mai tristă, petrecută într-un anumitcontext sau cu un anumit prilej. Dacă este vorba de cevace merită povestit, simți nevoia să o transmiți și altora.

PUBLICITATE

C alendarul vânătoresc, darnic șicuprinzător, ne îndeamnă, înzilele însorite ale toamnei, să

gustăm din plăcerea oferită de specta-culosul zbor al guguștiucilor și a altorcolumbide, autorizate spre a fi vânate.Vânătorul amator de vânătoarea lazbor în „poligonul” naturii, aflat un-deva, în apropierea unei întinderi pecare, până mai ieri, se legănau semețe„pălării” cu semințe ademenitoarepentru păsări, urmărește neobositelezburătoare cu ale lor neașteptate tra-iectorii. Timpul tragerii la zbor înalt șinu prea ne mai dă o șansă.

La o margine de drum, întreogoare, într-o încâlcitură de buruienirăsărite după ce orzul a luat caleahambarelor, mai răzbate încă glasulpitpalacului întârziat, amintindu-ne defierbințeala verii și a căutărilor la pas.

Detaliile conteazăÎntr-una dintre zilele sfârșitului de

septembrie, sociabilul prieten și gazdă

primitoare îmi telefonează, propu-nându-mi să-i țin companie la o ieșireîn teren. Spusele acestuia se bizuiaupe faptul că, oricât ai face și cu oricineți-ai petrece timpul în ale treburilor

gospodărești, ai mereu nevoie și de opauză în care să visezi să-ți încarci ba-teriile sufletului.

Așadar, autorizați fiind la vânatulcu pricina și la ceva răpitoare cu pene,pe la vremea când soarele a atins ze-nitul, urmați de puterea-i dogoritoare,dătătoare de bună dispoziție, ne-amdat întâlnire cu paznicul de vână-toare. Punctual și amabil, acesta ne-acondus cale de circa 15 minute demers cu mașinile, ajungând pe unfond de vânătoare care, undeva, maideparte, se învecina cu Pădurea Râ-ioasa. Cu diplomația combinată, aeducației și a sarcinii de serviciu, ne-a verificat corectitudinea completăriiautorizației și a documentelor perso-nale însoțitoare, deși afirmase că știade faptul că suntem cu toate „la zi”,inclusiv cu plata cotizației anuale.

Iată-ne aduși, cum s-ar spune,aproape de natură, pregătindu-ne ar-mele și toate cele necesare, evitând întotalitate culorile deschise din echipa-


CinegeticăDE SEZON

Vânătoare de guguștiuciText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Natura se arată, în acest început de octombrie, încă o dată, în toată splendoarea ei.După câteva zile, care parcă prevesteau apropierea toamnei ruginii, soarele ne dă iarsperanța prin semne cunoscute din bătrâni, precum liliacul înflorit sau părul cu flori șirod ca de primăvară, că mai este vremea de a pătrunde prin arăturile fără de noroi,printre tăieturile tulpinilor floarii iubitoare de soare și prin hățișuri. Așadar, ovânătoare la guguștiuci este încă binevenită și antrenantă în splendoarea câmpului carete îmbată cu mireasma roadelor coapte.

mentului propriu, care ne-ar fi trădatprezența, și ne-am fi pierdut timpuldegeaba, cunoscută fiind agerimeavăzului acestor păsări.

Uimirea ne-a fost foarte mare, maiales când paznicul, plin de mulțumirede sine, căuta să fie indiferent față detabloul care ni se înfățișa ochilor lanumai 40-50 de pași. Zeci de gugu-știuci, în drumul lor spre câmpul cuhrană, poposiseră pe paralelele unorcabluri de tensiune, ca într-o demons-trație de echilibristică nativă. Așa de

mulți erau, că nu-și găseau locul, unulde celălalt, unii zburând, alții venind.

Ne-am dat seama că va fi o vână-toare „regală”, cunoscători fiind ai re-gulilor unei astfel de partide, șianume îndeplinirea câtorva condițiipentru a avea succes. Mai întâi tre-buie să știi să alegi cu grijă locul peunde circulă aceste zburătoare, înstrânsă legătură cu existența hraneilor preferate, tocmai pentru a-ți pune,ulterior, în valoare, priceperea înacest sport elegant al tirului la zbor.

Meritul însă a fost al paznicului de vâ-nătoare, care a cunoscut terenul și amers cu noi la punct fix.

A doua condiție care a confirmatregula, pe lângă necesara calitate a ar-melor bine întreținute și reglate, a fostcorecta alegere a muniției, având po-sibilitatea să verificăm eficiența cartu-șelor cu alică de 2,1 mm și 2,37 mm,constatând că, la armele nesofisticatedeținute, tirul avea efect la distanțelede 30-35 m și, respectiv, maxim 40-45 m, în ordinea mărimii alicelorfolosite. Nu este de neglijat nici preci-zia solicitată de zborul imprevizibil alguguștiucului, adevărată provocarepentru vânătorul pasionat de o astfelde partidă. Să adăugăm acestor apre-cieri și cea despre viteza noastră dereacție. Deh, după vârste!

Am savurat momente cu dubleuriși chiar tripleuri, care, deși rare, desi -gur au fost!

Cel mai intens zbor, pe un cersenin și căldura oferită de soare, aavut loc între orele 14.30 și 17.00,după care a scăzut rapid, ca la co-mandă, spre sfârșitul orelor 17.40,când mai apărea câte un rătăcit la in-tervale de 15-20 de minute.

A fost o zi plăcută, reconfortabilă,în care răbdarea vânătorească, deve-nită proverbială, și-a spus cuvântul.N-au lipsit din decor câteva coțofeneși ciori grive, sacrificate pe altarul șiîn numele combaterii.

La sfârșit de partidăFără bocanci murdari de noroi și ja-

chete ude, care să ne strice plăcereaunei aventuri în natură, ne întoarcemacasă, urmăriți de un splendit apus desoare. A urmat pregătirea vânatului, fă-când „clacă” la îndepărtarea pufului șipenelor acestuia, o activitate nu tocmaiplăcută pentru unii dintre participanți,dar în preajma ademenitorului prepa-rat, ciulama cu piepți de guguștiuci, ciu-perci și mămăliguță aburindă, le-a cam„plouat” în gură și n-au rezistat ispitei.

Ca obiceiuri, am remarcat că, la maitoate păsările, gușa era plină cu se-mințe de floarea soarelui. Pe momentnu am dat importanță observației, darmai târziu am făcut posibila legăturăcu timpul care s-a modificat brusc adoua zi, scăzând temperatura cu circa8-9 grade Celsius, urmat de ploi intensecare au durat continuu două, trei zile.E lesne de înțeles că păsările, cu simțullor deosebit, și-au intesificat zborurilepentru a aduna suficientă hrană, ca re-zervă pentru perioada care urma.

La final, ne gândim la o nouă aven-tură, pentru că sfârșitul unei vânătorieste, de fapt, începutul alteia.

OCTOMBRIE 2016 | 23


C omportamentul „indisciplinat”poate să țină de o serie relativlargă de cauze, cum ar fi, spre

exemplu, lipsa unui dresaj consistent,desfășurat pe o perioadă insuficientăde timp, în cazul juniorilor, fie de fap-tul că, pe parcursul timpului, în lungapauză de vară, câinele nu a mai primitconstant comenzile învățate și, firesc,ori le-a uitat, ori și-a pierdut obiș-nuința și intersul de a răspunde aces-tora. Acesta poate fi, foarte bine, cazulcâinilor adulți, pentru care, în perioadaestivală, când sezonul de vânătoareeste închis, ieșirile în teren au fost raresau au lipsit complet, iar stăpânul, deșinu recunoaște, nu are și nu petrecetimp suficient alături de câinele său devânătoare, pentru a menține o legăturăconstantă, mereu activă, cu acesta.Există însă și alte cauze posibile, unadintre ele fiind aceea că, la revenireaîn teren, câinele întâlnește o serie

nouă, necunoscută până atunci, de fac-tori care îi pot distrage atenția, cum arfi apariția unui vânat nou pentru el,prezența altor câini de vânătoare sauîntâlnirea, deloc dorită, cu câinii sălbă-ticiți, „stăpânii” de moment ai terenu-lui de vânătoare…!

În cazul unui junior, „tratamentul”comportamentului neascultător nece-sită reluarea abc-ului în cea ce priveștecomenzile de bază. Corecțiile necesaretrebuie aplicate cu răbdare, dar și cufermitate. În cazul unui câine adult,corecția trebuie aplicată imediat, fărăa lăsa impresia că există și varianta dea tolera neascultarea și neexecutareacomenzilor. Uneori însă, stăpânii pre-feră să lase o așa numită „libertate dealegere” câinelui, fără control și con-strângeri, în ideea că …lasă, că își re-vine el…! Este poate cea mainerecomandată variantă, deoarecepoate genera confuzie, iar toleranța

poate fi înțeleasă de câine drept slăbi-ciune din partea celui care, de fapt, tre-buie să fie permanent la conducereajocului.

Poate, uneori, este nevoie de cevamai mult timp petrecut alături de par-tenerul nostru patruped, poate de câ-teva ieșiri în teren fără altă companie,de reluarea comenzilor simple cumsunt „șezi”, „înapoi” sau „vino aici”, curăbdare, dar și cu fermitate indiscuta-bilă. De cele mai multe ori, lucrurilerevin la normal, și vom avea din nouparte de atenția, dar și de răspunsulprompt al câinelui nostru de vâna-toare. Cred că putem spune că esteuna dintre marile satisfacții pe care leputem avea, alături, bineînțeles, de co-legii de vânătoare, atunci când, dupăperioada prelungită a verii, vânătoarease reia și, în compania câinelui nostrude vânătoare, ne putem bucura, dinnou, de reîntoarcerea în teren…!

Câinele de vânătoare

Am ascultat adesea comentariile colegilor de vânătoare, spunând despre partenerul lorpatruped, mai tânăr sau trecut de vârsta maturității canine, că deodată nu mai ascultăcomenzile și nu mai răspunde îndemnurilor obișnuite. Nu este o situație de excepție, cimai degrabă una ce se poate întâmpla oricăruia dintre noi, situație care poate fi,relativ, ușor corectată.

Reîntoarcerea în terenALECSANDRU CODRIN

CHINOLOGIE

L emnul de corn este un lemntare, în trecut fiind folosit lafabricarea sulițelor, a săgeților

și a mânerelor pentru săbii, dar șipentru confecționarea unor articolegospodărești. Scoarța este de culoarebrun-cenușie, florile de un galbenstrălucitor, iar fructele, când suntcoapte, roșu aprins, cu suprafața lu-cioasă. Cornul este adesea privit dreptvestitorul primăverii, fiind primulcare înflorește între arborii și arbuștiipădurii. Fructele, numite coarne, suntcomestibile și au un gust dulce-acri-șor, ușor astringent în stare proas-pătă.

În scopuri terapeutice, se folosescatât scoarța, cât și frunzele și fructele.Scoarța se recoltează primăvara timpu-riu sau spre sfârșitul toamnei, frunzelese culeg primăvara, iar fructele se culegprin iulie-august, după ce s-au copt.

Coarnele conțin acizi organici,pectine, zaharuri, tanoide, o sub-stanță specifică – cornina, numeroaseminerale și au un procent sporit de vi-tamina C.

Grație conținutului specific desubstanțe, preparatele din fructe,frunze și scoarță, fie că este vorba deceai/infuzie, decoct sau tinctură, potajuta în cazul deranjamentelor stoma-cale, crampe, enterite și enterocolite,afecțiuni ale ficatului și vezicii biliare,paraziți intestinali, dar și pentru toni-fierea generală a organismului și re-facerea după răceli sau gripe.Proprietățile generale, benefice, de as-tringent, cicatrizant și dezinfectant,sunt folosite în fitoterapie.

De asemenea, coarnele sunt folo-site în prepararea unei serii largi deproduse culinare, gemuri, marme-ladă, dar și a unei băuturi tradițio-nale, cornata.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor din corn și fructe de cornsă se facă numai la recomandareaacestuia. Opinia medicului este ne-apărat necesară și se impune ca o mă-sură de prevedere, precauție șisiguranță.

OCTOMBRIE 2016 | 25

Plante tămăduitoare

CornulDOCTOR PLANT

Cornul (Cornus mas) face parte din familia Cornaceae șieste un arbust de talie mijlocie-mare, specific regiunilorcu climă temperartă din Europa și sud-vestul Asiei. Îlîntâlnim în zonele de deal și de munte, unde preferăterenurile cu expunere însorită, fără a fi extrem depretențios în ceea ce privește calitatea solului.

FLORA


V enise vestea de la pădurarulacelor locuri și domenii de vâ-nătoare ale statului, că în

susul muntelui, oieri și gornici price-puți făcuseură un țarc de prindere aunui haitic ce dijmuia, noapte denoapte, oile din stânele cu ocol îngră-dit din scândurile, stinghiile și căzătu-rile de la gater și de la joagărele dinvale. Lupii intraseră în ocol și câtevaoi mursecate zăceau, gemând jalnic șihorcăind, până când baciul le terminăchinul. Eram novice vânător, cu legă-mântul de onoare al tagmei rostit înfața cinstitei adunări, dornic să prindîn cătarea armei unul din răufăcătoriice mișunau în munte.

Bucuros de oaspeți, baciul începupovestea acelor aprige întâmplări pe-trecute colo sus, în singurătatea mun-ților, trăite în negura nopții de el și decei doi feciori oieri ce au năvălit cufeștile aprinse, asmuțind câinii. (…)

Eram în jurul unui foc ce ardeamocnit sub ceaunul în care bătrânul,cu mare pricepere, freca mălaiul să nuprindă cocoloși, presărând făinăaurie, doar cât mămăliga să fiarbăbolborosind, apoi luă încet ceaunul depe foc și-ntinse pâinea de aur a cioba-

nilor pe o tingire largă de lemn deplop cioplită anume.

- Să știi, domnule Nistor, începu bă-trânul, că-n plină ziuă, lupii săriră gar-dul ocolului și rupseră șase mioare, apoiseara începeau urlete de chemări laadunarea lor, cu răspunsuri venite dincodru și dinspre valea Izei. Și acum le-om pune gând de răzbunare, de pe-depsă, așa că, după această săracă cină,la care cu drag vă îndemn, îl voi mînape Ghioca, călare pe Suru, să înconjoareplantația deasă din coastă, în care lupiiși-au aflat hude adânci cu locuri de fă-tare și s-au sporit de nebiruit. (…)

Așa că ne vom apăra mioarele cuuneltele moștenite și gândite de moșiinoștri, să nu mai avem pagube dinturmă. Și-n vreme ce Ghioca se va fiîntors, după vreun ceas, domniilevoastre să stați cu armele lângă țarculcel vechi, feriți de vederea ageră a lu-pilor. (…)

Nu înțelegeam de ce Ghioca, flăcăulputernic și ager, trebuie să plece călarepe murgul său, cu o blană de oaie, în-trebare la care baciul înțelept dezvăluimotivul.

- Să știți că Gihoca (…) merge tră-gând blana însângerată în jurul pădu-

rii, până la țarcul clădit de noi, în careva băga blana ca nadă lupilor. (…)

Noaptea, sub clar de lună, la în-demnul celor vârstnici, ședeam pe unboț de brad, așteptând ivirea vreunei ji-vine, în vreme ce armele bătrâne, înve-lite în cergi și otavă, aveau somnul lin.

Dimineața, pășunea brumată scli-pea argintiu la primele raze ale soareluiși mioarele, lăsate afară din țarc, ru-peau harnice iarba măruntă și aspră.(…)

Din munte venea, în capătul de susal pășunii, Ghioca, călărind în trap în-tins bidiviul ce-l sălta pe cojocul de oaiepus în loc de șa, strigând cuvinte neîn-țelese de la o asemenea depărtare.

- Da ce-ai pățit, măi Ghiocă, dezbieri ca un apucat?

- Nu bace, n-am pățit nimic rău,dară m-am dus la porunca dumitalesus, la țarcul în care ieri seară am băgatblana cea cu sânge. Veniți iute, că lu-poaica e prinsă între garduri, se-nvârte,sare se izbește de pari, gata să sară, dare strâmtorată în strunga celor douăgarduri.

Iute, iute, ne luarăm armele și calelungă peste deal, cu mers truditor încoastă de munte și, trăgându-ne sufle-tul, am ajuns la țarcul ce nu-l văzusemnicodată. (…)

Când m-am apropiat de țarcul ex-terior, lupoaica grăbi mersul în drumulsău circular, fără sfârșit, împingând ușadin lemn de brad ce se închidea poc-nind, blocând calea ieșirii. Parii trainicinici că se mișcau la salturile lupoaiceisperiate, strâmtorate în culoarul ra-tund, apoi, la un semn, Aron pădurarulbăgă țeava carabinei într-o strungă din-tre pari și lupoaica, oprită din fuga-inesfârșită, primi glonțul.

Ager și îndemnatec, Ghioca făcu unzmâc de sârmă legat de un par zdra-văn, îl coborî între cele două garduri, șidoi feciori în putere ridicară leșul di-năuntrul cercului închis, îl legară decrupa calului și-l coborâră la bordeiulbaciului de la stână.

La venirea noastră, bucuros de ves-tea primită, baciul învârtea în proțap opulpă de berbec gras.

- Vedeți, domniile voastre, așa neapărăm noi avuția de mioare de jivineleprădătoare. Și, din blana lor, dusă lastat, și noi și pădurarul luăm câte unbănuț cinstit.

Și în acel mic univers al colibei, înfumul plăcut cu iz de friptură, vânători,oieri, pădurari, închinau în sănătateabaciului primitor și-a înțelepciunii celorbătrâni ce au gîndit acel țarc de prin-dere a lupilor. (…)

– Din volumul „După focul de pușcă”.

RESTITUIRI

Prin anii ’60 urcam, alături de destoinici vânătorimaramureșeni, porniți din târgul Sighetului într-ominunată zi de toamnă a lunii septembrie, după marelepraznic al lunii, datină cinstită din veac în sfintelebiserici de lemn durate de meșterii lemnari ai țăriiMatmației, destoinici păstrători ai tradițiilor străbune,praznic de care se leagă și un vechi obicei al coborâriiturmelor din munte.

Țarcul de lupi din Codrii BârsaneiTITUS PINTEA (fragmente)

Machetă a țarcului

OCTOMBRIE 2016 | 27

PESCUITEveniment 28

Spinning 30Paradisul roșioarelor 32

Năluci sub oglinda apei 34Cu cicada în curenții râului 36Periplu cu păstrăvi și cleni 38

OCTOMBRIE

Toamna începe să-și intre îndrepturi, cu tot alaiul ei de nori, vântși ploi, după cele câteva zile fru-moase de la începutul lunii. Dar con-

dițiile de pescuit sunt bune și, echipați corespunzător, puteți practicapescuitul staționar sau la răpitori, de pe mal sau din barcă. Delta devine, înaceastă perioadă, atracția magică supremă. În ghiolurile ei, în canale sau înjapșe veți găsi, dacă veți fi pregătiți, atât știuca, bibanul, șalăul, avatul șisomnul, cât și crapul, carasul și alți pești pașnici. Nu vă lăsați ispitiți și rețineținumai peștii de măsură, în cantitățile permise legal.

Pescuitul în apele de munte, la salmonide, este interzis începând cu 15septembrie, deocamdată până la 31 decembrie 2016.

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

D in partea A.G.V.P.S. din Ro-mânia, au participat dl. Teo-dor Bentu, vicepreședinte cu

activitățile de pescuit, dl. VladimirHoria Talpeș, director al A.G.V.P.S. șidelegații reprezentante ale unor aso-ciații afiliate: A.J.V.P.S. Giurgiu, A.P.S.Timișoara, A.J.V.P.S. Sibiu și A.V.P.S.Acvila București. Au participat și repre-zentanți ai organizațiilor acvacultorilordin Romînia, iar din partea A.N.P.A,domnul președinte Nicolae Dimulescu

Lucrările conferinței au fost des-chise de dna. Norica Nicolai, care a ară-tat contextul în care se desfășoarăconferința și a prezentat invitații deonoare la aceasta.

Aria subiectelor prezentate de invi-tați sau aduse în dezbatere de către ceiprezenți a fost largă, cuprinzând pro-bleme de ecologie, conflictul hidroe-nergie – protecția peștilor migratori,

sustenabilitatea pescuitului recreativ,implicațiile economice generate, poten-țialul de dezvoltare rurală a zonelor încare acest hobby poate fi practicat și,nu în ultimul rând, modul în care esteorganizată activitatea de pescuit re-creativ și modul de accesare a resurse-lor piscicole din habitatele naturale.

Domnul Nicolae Dimulescu, preșe-dintele A.N.P.A., s-a referit la mai multeaspecte ale pescuitului recreativ. Printreacestea, situația degradării stocurilor depește și habitatelor, începând cu apelede munte până la cele colinare și de șes,necesitatea reorganizării sistemului deinspecție și control, a modului de atri-buire a dreptului de pescuit și a roluluiasociațiilor de pescari recreativi în ge-stionarea resursei acvatice, cu implica-rea lor în promovarea reglementărilorîn domeniu, în organizarea activității șiîn educarea populației în spiritul pro-

tecției și conservării biodiverstății și ha-bitatelor acvatice.

În prezentarea sa, dl. Fred Bloot,președintele Alianței Europene a Pes-carilor (EAA), a făcut referire la modulîn care este organizată activitatea depescuit recreativ în Europa, vorbinddespre eficiența existenței unei singureorganizații naționale recunoscute înfiecare țară, care cuprinde toate orga-nizațiile locale ale pescarilor, ca „sub oumbrelă”. Aceasta este singura moda-litate de recunoaștere, ca partener dedialog social, de către autoritatea gu-vernamentală a fiecărei țări, iar camembră a organizațiilor internaționale,partener de dialog cu forurile europeneși mondiale.

După prezentarea succintă a activi-tății de peste 60 de ani și a preocupărilorA.G.V.P.S. în domeniul pescuitului, dl.Vladimir Horia Talpeș a remarcat faptulcă modul de organizare a activității depescuit recreativ, de atribuire a dreptu-lui de pescuit și de reprezentare a inte-reselor asociațiilor de profil, prezentatde invitați, a existat și în România, darmăsurile luate de administratorul statu-lui, mai ales în ultimul deceniu, și regle-mentările în domeniu, în special celecare privesc modul de acordare a drep-tului de pescuit, au creat degringoladaexistentă azi, cu efecte dezastroase asu-pra ihtiofaunei, prin lipsa unei paze efi-ciente a resursei. Refuzul autoritățiiresponsabile de a repune în drepturi so-cietatea civilă pentru controlul activitățiiși constatarea abaterilor de la reglemen-tările din domeniul pescuitului, prinasociațiile de profil reprezentate la nivelnațional, care au un corp puternic depaznici angajați, avizați de poliție, echi-pați și înarmați corespunzător prevede-rilor legale, a favorizat dezvoltareabraconajului instituționalizat. Aceste ac-tivități, altădată susținute financiar dinfondurile asociațiilor, cad acum în sar-cina Statului, care s-a dovedit ineficientîn gestionarea problemei. Se pare totușică, în urma demersurilor și dialoguluipurtat, există acum perspectiva revizui-rii strategiei administrației în aceste pro-bleme. Rolul benefic al informării șieducației de specialitate este unul dintreaspectele pe care A.G.V.P.S. și asociațiileafiliate îl au în atenție, pus în practicăinclusiv prin publicații de specialitate,


Campionatul A.G.V.P.S.EVENIMENT

Interes european pentru pescuitul recreativVPR

Vineri, 7 octombrie 2016, a avut loc la PalatulParlamentului, conferința cu tema „Beneficiile asupramediului și impactul economic al pescuitului recreativ”.Evenimentul, organizat de doamna Norica Nicolai,vicepreședinte al Comisiei Parlamentare pentru Pescuit(PECH) a Uniunii Europene, este prima întrunire de acestfel din România, notabilă fiind și prezența unor invitați,reprezentanți ai organizațiilor de pescari recreativi dinEuropa: Alianța Europeană a Pescarilor (EAA), AsociațiaEuropeană a Industriei de Echipamente pentru Pescuit(EFTTA), Asociația Pescarilor Recreativi din Germania șiAsociația de Vânători și Pescari din Norvegia.

așa cum este revista VPR, Diana etc.A.G.V.P.S. acordă o importanță deose-bită colaborării organizațiilor de pescariși vânători cu ONG-urile care au obiectede activitate comune. Un alt aspect su-bliniat, legat de fondurile guvernamen-tale și comunitare disponibile în cadrulProgramului Operațional pentru Pes-cuit, este lipsa obiectivelor și măsurilorreferitoare la managementul resurseiacvatice prin pescuit recreativ, aceastafiind o problemă ce trebuie rezolvatăpentru țara noastră, atât la nivel euro-pean cât și național.

Dl. Teodor Bentu s-a referă la di-mensiunile economice ale pescuituluirecreativ, precum și la impactul aces-tuia asupra mediului. Pescuitul recrea-tiv trebuie manageriat de oameni careînțeleg și componenta sportivă a pes-cuitului, ca o completare a educațieipescarilor în spiritul protejării fauneipiscicole, susținută pe plan internațio-nal. În final, a insistat asupra factorului

economic, pescuitul recreativ/sportivsusținând o întragă industrie în dome-niu și, prin dezvoltarea turismului spe-cific, promovează imagineacomu nităților locale.

Dna. Janet Doyle, manager generalal Asociației Europene a Industriei deEchipament pentru Pescuit (EFTTA), aprezentat importanța economică lanivel european a pescuitului recreativ,prin dezvoltarea industriei de echipa-mente de pescuit, care asigură locuri demuncă, reprezentată de cca. 2.900 deproducători și 12.900 de magazine, încare, peste 25 de milioane de cumpă-rători, susțin o afacere de 20 miliardede euro, la care se adaugă venituriledin turismul legat de pescuit.

Dl. Stefan Spahn, secretarul generalal Asociației de Pescari Recreativi dinGermania, a prezentat problema ex-trem de gravă a efectului asupra fauneipiscicole prin utilizarea microhidrocen-tralelor pentru producerea energiei

electrice, foarte eficientă caslogan/ima gine, dar care are, în reali-tate, o mulțime de efecte negative asu-pra mediului și a utilizatorilor acestuia.Construcția de micro-hidrocentrale,peste 23.000 în Europa, pentru obține-rea certificatelor verzi, prin canalizarearâurilor în conducte, s-a dovedit o afa-cere înfloritoare pentru unii profitori,asigurând sub 4% din producția deenergie electrică, dar provocând defapt, adevărate dezastre ecologice înzonele pe care le-au afectat, exemplifi-când, în cazul României, situația sto-curilor de păstrăv indigen și, în special,de lostriță, aflate în pericol. Problemaeste generală în Europa, urmând ca ță-rile care practică această tehnologie săfie propuse procedurii de infringementde către Parlamentul European.

În prezentarea activității Asocia-ției de Vânători și Pescari din Norve-gia, înființată în anul 1871, dl.Oyvind Fjelseth a subliniat, în primulrând, faptul că, deși populația țăriisale este mică, toți cei cca. 118.000de pescari recreativi sunt înscriși înaceastă asociație, norvegienii înțele-gând foarte bine avantajele oferite desistemul asociativ pentru organizareași practicarea diverselor activități, re-creative sau economice. Forma de or-ganizare asociativă a permisimplicarea în respectarea reglemen-tărilor legale, asigurând suficientestocuri de faună cinegetică și pisci-colă. Face un apel la cei prezenți pen-tru implementarea unor politici caresă asigure sustenabilitatea vânătoriiși pescuitului sportiv.

Dl. dr. ing. Lazu Dorel, director alA.P.S. Timișoara, profesor la Universi-tatea Timișoara, specialist în piscicul-tură și acvacultură, a menționat faptulcă există multe probleme comune, darși probleme specifice locale. S-a referitla fluviul Dunărea, care nu este atri-buit pentru pescuit recreativ nici uneientități, fapt care favorizează bracona-jul la cel mai înalt nivel, și de dispari-ția unor specii protejate datorităefectelor barajului de la Poțile de Fier.

A urmat sesiunea de dezbateri, cuîntrebări și răspunsuri asupra temeiconferinței.

În final, dna. europarlamentar Norica Nicolai, inițiatoarea acestei în-tâlniri, a evidențiat necesitatea obiga-torie a consultării asociațiilor devânători și pescari în orice problemălegată de mediu și de utilizatorii aces-tuia, afirmând că A.G.V.P.S. din Ro-mânia trebuie să fie „umbrela” care săcuprindă toate aceste organizații, par-tener de dialog cu guvernul și institu-țiile statului.

OCTOMBRIE 2016 | 29

Dna. Norica Nicolai și dl. Vladimir Talpeș

Dl. Teodor Bentu Dl. Dorel Lazu

După apariția nălucilor dinplastice moi, astăzi asistăm lao adevărată explozie de mo-

dele care imită, de la pești-pradă laraci și alte „creaturi”, într-o avalanșăde culori, nuanțe și tonuri. Combinațiinoi de culori apar mereu, însă unasingură pare să rămână constant înoferta tuturor producătorilor de„gume”: chartreuse.

Șalăii sunt atenți la culoriPlasticele moi au evoluat în com-

poziție, culori laminate, atractanți in-jectați, particule de sare și alteadosuri, create pentru a determina ră-pitorii să atace nălucile și să „se țină”cu dinții de ele, fie și o jumătate de se-cundă în plus, însă, în mare, culorileau rămas aceleași, iar dintre toate,chartreuse sau nuanța de galben-verde fluorescent, pare a rezista celmai bine testului timpului. Iar asta în-seamnă un singur lucru: culoareafuncționează, chiar și după 15 sau 20de ani de când a apărut pe piață, lan-sată probabil de unul dintre pionieriiplasticelor moi, precum celebra com-panie americană Mr. Twister.

Mr. Twister a dat și numele uneiîntregi categorii de plastice, la fel ca încazul Adidas, când toți pantofii sportdeveniseră „adidași”, mulți numindnălucile din plastic moale „twistere”,cel puțin în țara noastră, după 1990.

Chartreuse - culoarea„universală”?

Și totuși, de ce chartreuse? Dacă osă căutați printre culorile cu cea maimare lungime de undă și, deci, cu ceamai bună vizibilitate pe măsură ceadâncimea apei crește, veți descoperică această nuanță de galben-verzuifluo sau chartreuse este una dintrecele mai vizibile, până la aproximativ25 de metri. Singurele culori care de-pășesc chartreuse sunt bleu și albas-tru, care rămân vizibile până laaproape 35 de metri. În comparație cuacestea, galbenul-fluo își pierde pro-prietățile după 15 metri adâncime, iarculoarea roșie dispare prima, deve-nind „invizibilă” mai jos de 5 metri.

Studiile confirmă eficiențaculorii chartreuse

Cercetătorii americani au studiatvederea rudei nord-americane a șalău-lui, walleye-ul, în laborator, iar rezulta-tele sunt cele pe care le puteți observaîn diagrama publicată acum mai mulțiani. Se pare că ochiul walleye-ului reac-ționează diferit la culorile emise, por-tocaliul, galbenul și galbenul-verzuigenerând cele mai notabile reacții înreceptorii de culoare din retină.


Șalăi chartreuseText și fotografie ANDREI ZABET

Pescuitul șalăului cu năluci poate fi considerat, pe bunădreptate, printre cele mai tehnice și mai pretenționasestiluri. Și asta pentru că, în marea majoritate a timpului,prezentările au loc pe substrat, acolo unde șalăii îșivânează de obicei prada, în funcție de mai mulți stimuli:formă, culoare, mișcare, miros și gust.

SPINNING

Să ne mai mirăm că chartreuse esteuna dintre culorile cele mai frecventfolosite de către pescarii de walleye șide șalău? Nimic nu este întâmplător,iar ceea ce studiile științifice demons-trează, este confirmat de practica „dinteren”: chartreuse rămâne una din cu-lorile de top pentru șalău, atât pe apătulbure, cât și pe cea limpede.

Alegeți nuanța de chartreuseîn funcție de apă

Este bine ca nuanța de chartreusesă difere în funcție de turbiditateaapei în care pescuiți: apă foarte tul-

bure, de vară, cu mult plancton în sus-pensie – chartreuse cu mult glitter încompoziție pentru a-i spori vizibilita-tea. Apă mai limpede, de toamnă –chartreuse solid sau chartreuse trans-lucid, cu ceva glitter amestecat încompoziție. În cele din urmă, peșteleeste cel care ne spune ce fel de cu-loare preferă într-o zi sau perioadăanume, iar asta se face schimbândfoarte multe culori de plastice pe par-cursului unei partide de pescuit. Nuvă culcați pe o ureche, că 3 sau 4 mo-dele de plastice sunt suficiente. Cândpescuim dedicat după șalău, schim-

băm între 30 și 50 de culori, forme șivibrații diferite, până găsim ceva peplacul răpitorilor din adâncuri. Re-gula funcționează și când pescuim pesubstrat, și când șalăii obișnuiesc să se„suspende” între ape, în anumite con-diții, iar dacă nu avem voblere la noi,merg și plasticele recuperate constantla o anumită adâncime.

Culoarea este un factor extrem deimportant în provocarea unui atac dinpartea șalăilor, și nicio trusă nu estecompletă până nu conține câteva mo-dele de năluci în nuanțe și combinațiidiferite de chartreuse.

OCTOMBRIE 2016 | 31

Nimic nu esteîntâmplător, iar ceea

ce studiile științificedemonstrează, esteconfirmat de practica „dinteren”: chartreuse rămâneuna din culorile de toppentru șalău, atât pe apătulbure, cât și pe cealimpede.

A jungem la Tulcea și observămnivelul Dunării, care este des-tul de scăzut. E și bine, și rău.

Bine, pentru că peștii s-au concentratîn zonele mai adânci și mai oxigenate,deci sunt mai ușor de găsit. Rău, pen-tru că vegetația, care este încă pre-zentă pe zone întinse și în cantitățimari, nu mai este acoperită de apă,îngreunându-ne misiunea. Am venitpregătiți numai cu echipament despinning, răpitorii fiind, de aceastădată, singura noastră țintă.

Vaporul clasic până la Crișan, va-porașul local până la Mila 23, Romicăcu barca și iată-ne instalați în pensiu-nea cochetă.

ExpedițiaDupă zile în care am pescuit mai

aproape de casă, cu rezultate satisfă-cătoare, programăm și o deplasaremai lungă, luându-ne și după niștezvonuri care circulau în zonă. Babina,Matița, Merhei, nume cu rezonanță,

dar aflate la distanțe apreciabile. Așacă l-am tocmit le Romică, cu barca sacu motor Yamaha de 60 de cai-putere,astfel încât să putem să ne realizămfantezia.

După drumul parcurs în viteză pecanalul navigabil ajungem întâi în Ba-bina. Un soare strălucitor se reflecta înapa de cristal, adevărată apă de știucă,iar nuferii își ridicau cupele albe și gal-bene din insulele verzi care pluteau înaropierea perdelelor de stuf și papură.Lebedele se unduiau în ochiurile de apă,completând armonia peisajului care neînconjura. Dar, cam atât. Nu se vedeanici o barcă, semn care ne-a cam dat debănuit. Dacă zvonurile ar fi fost reale,ghiolul ar fi fost mai animat. Începem cuun pescuit de tatonare, pe lângă malu-rile cu vegetație, și primele mârlițe îșisemnalează prezența. Agresive, vioaie,dar… foarte mici. Le eliberăm fără să lerănim și plecăm mai departe.

Ajungem în Matița. Același peisaj su-perb, vedem și două bărci, dar rezulta-tele sunt identice. Pe lângă maluri, îngolfuri, în larg, același tip de capturi, ne-interesante pentru noi.

Merhei, ultima speranță. Când in-trăm din canal pe lac, două bărci neatrag atenția. Ocupanții pescuiau bi-bani la bucățică de pește, sport națio-nal la Milă în această perioadă, dupăcum observasem și în zilele prece-dente. Le depășim și trecem la contro-lul ghiolului enorm, până ne plictisim.Rezultate, zero.


Pescuit în Delta Dunării

Paradisul roșioarelorText și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNIC~

Sfârșit de septembrie. După o perioadă în care amtremurat binișor, iată că soarele ne surâde din nou,mângâind cu razele sale blânde frunzele aurii - arămii alecopacilor. Cerul este din nou albastru, doi - trei norișori devată plutesc alene, iar vântul adie molcom, stârninddorințele de ducă. Unde oare? La pescuit, în Delta Dunării!

Fără număr, fără număr…Resemnați, ne întoarcem la intra-

rea din capătul canalului. Ne gândimsă ne încercăm și noi norocul la bi-bani, o alternativă, oricum mai dis-tractivă și mai relaxantă decâtvânătoarea de mârlițe. Schimbămmonturile de știucă cu năluci de micidimensiuni, rotative și twistere, legatedirect pe fir prin intermediul unoragrafe cu antirăsucitor și, la treabă.

De la primul lanseu, am un atac

puternic imediat ce năluca a atins apași a început să evolueze. Dril puternicși o roșioară, cam de 300 de grame, îșiarată platoșa aurie și faldurile de foc.Și așa mai departe. La fiecare arun-care, două-trei atacuri, urmate de cap-turi. Twisterele sunt cele mai desatacate, dar având un singur cârlig,sunt mai greu de apucat. Rotativa, înschimb, este neiertătoare. Prindem șieliberăm cu grijă, nu vrem să facemmăcel. Pescuim ca în transă, nu ne mai

putem opri, dar, la un moment dat, ho-tărâm că este suficient și ne retragem.

Din nou la drumÎn drum spre casă, străbatem ghio-

lurile și canalele în trombă, cu gândulla borșul fierbinte care ne așteaptă.Este ora prânzului și, după un scurt re-paus, vom porni din nou. De data astaîn altă zonă, familiară pentru Romică,acolo unde întinde el scule de obicei.Dar asta este altă poveste…

OCTOMBRIE 2016 | 33

Ingrediente: 8-10 roșioare mari, 3ouă, 250 g făină, 200 ml bere, sare, piperpisat, boia dulce de ardei, ulei de floa-rea-soarelui pentru prăjit, felii de gogo-șar roșu pentru ornat.

Preparare: se curăță peștii de solzi șise eviscerează. Urmează operațiunea defiletare, începând cu crestarea peștelui îndreptul operculelor și continuând cu de-cuparea, de-a lungul coloanei vertebrale,înspre coadă, pe ambele părți. Un cuțitspecial de filetat ar fi un avantaj în plus.Se pudrează fileurile cu sare, piper șiboia, după care se lasă la rece o jumătatede oră, pentru pătrunderea ingrediente-lor. În acest timp, pregătim amesteculpentru pane. Batem ouăle spumă, adău-găm făina și subțiem amestecul cu bere.Se introduc fileurile în compoziția obți-nută, se îmbibă bine și se prăjesc, pe am-bele părți, în ulei încins, până serumenesc și devin crocante.

Servire: fileurile se scot pe foi dehârtie absorbantă, după care se vororândui pe un platou și se vor orna cufelii de gogoșar. Bineînțeles, vor fi înso-țite de nelipsitul pahar de vin albsec/demisec, potrivit pentru un astfel deospăț. Poftă bună!

FILEURI DE ROȘIOARĂ PANÉMAMA PAȘA

Deși are destul de multe osicule, între 49 și 53 pe flanculstâng și între 48 și 54 pe flancul drept, roșioara esteapreciată pentru gustul său deosebit. Dacă are șidimensiunea potrivită, 250-300 g, se poate transforma într-un preparat pe gustul tuturor.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Roșioara face parte din ordinulCypriniformes, subordinul Cyprinoidei,familia Cyprinidae, genul Scardinius.Trăiește, de regulă, în apele stătă-toare dulci, dar le suportă și pe celeslab salmastre. Se hrănește cu vege-tație – alge filamentoase, mai puținvegetație dură – viermi, larve de in-secte și de gasteropode. Perioada dereproducere este din aprilie până îniunie, la o temperatură a apei depeste 18 grade Celsius. Dimorfismulsexual se manifestă în această pe-

rioadă prin intensificarea coloritului la masculi și prin apariția unei erupții detuberculi nupțiali mărunți. Icrele sunt de culoare roșcată, iar ecloziunea areloc la temperatura de 24 grade Celsius. Se deosebește de babușcă, cu care esteadesea comfundată, prin poziționarea înotătoarei dorsale, mai retrasă fațăde înotătoarele ventrale, și prin abdomenul care are formă de carenă.

RO{IOARA

A pele au mai scăzut și se ră-cesc cu fiecare zi, iar peștii,conștienți de anotimpul rece

care se apropie, caută să se hrănescăcu sârguință, mare parte dintre ei re-nunțând adesea la precauția speci-fică, atacând cu curaj aproape orice

mișcă. Este vremea răpitorilor, iardacă mereu sofisticatul șalău se lasă,ca de obicei, mai greu ademenit,știuca și bibanul pot oferi partidedemne de amintire, lăsându-se atrașide farmecul nălucirilor de suboglinda apei…!

Suita răpitorilorȘtiucile, obiectivul numărul unu

pentru o mare parte dintre pasionațiipescuitului la răpitori, par a fi un picmai puțin „conservatoare” la aceastăvreme din an, dar continuă să ve-gheze, solitare, de la adăpostul vege-tației. Se poate însă întâmpla săprindem și momente când cumetreleies la vânătoare, părăsind locurile depândă și trecând la atac în „câmp des-chis”. Asta se întâmplă însă mai rar,dar perseverența și, bineînțeles,


Alegerea întreargintul oscilantelor

și materialul polimeric sau lemnul voblerelor, sau swimbait-urilor,rămâne o chestiunesubiectivă, de preferințăpersonală, la fel ca șimultitudinea culorilormate sau fluorescente alenălucilor. Aici intervineexperiența personală,timpul petrecut pe malulapei și, trebuie sărecunoaștem, inspirația și șansa de moment.

Pescuit la răpitor

Năluciri sub oglinda apeiText și fotografie MAC

DE SEZON

Vremea s-a răcit deja simțitor, iar diminețile și serileînceputului de octombrie par să atragă tot mai mult atențiacătre anotimpul rece care nu mai este chiar așa de departe.Natura a schimbat deja parte din culorile calde ale verii iar,timpul tomnei depline pune stăpânire peste locuri.

OCTOMBRIE 2016 | 35

șansa, ne pot aduce față în față și cuun asemenea eveniment. Atunci poatefi un real spectacol, pentru că vor lăsa”conservatorismul” la o parte și vorataca de oriunde, fără a mai face mof-turi, și răspunzând prompt la apelulnălucirirlor îmbietoare oferite.

Bibanii nu se desmint și continuăsă se ațină în cârduri, păstrându-și, deregulă, locurile tipice, cum ar fi, spreexemplu, acelea unde curentul de pecanal intră în porțiunea cu apă liniștităa lacului, iar aici mă refer în mod spe-cial la zona Deltei. Avem poate nevoiede ceva mai mult timp pentru a-icăuta, dar, odată ce i-am găsit, putemavea șansa unor partide aproape la felde spectaculoase de „bibăneală” cacele din anotimpul de top. Există însăși șansa de a da din întâmplare pestecăte un solitar mai arătos și, conside-rabil, mai bine „îmbrăcat”, adesea îndreptul intrândurilor în malul cu stufsau arborilor căzuți în apă, pe margi-nea canalelor, locuri în care apa faceun pic de vârtej sau val ușor, oferindun loc de pândă mai acătării. De aicinu vor ezita să atace chiar și năluciconsiderabil mai mari decât cele obiș-nuite, furați parcă, și ei, de tentațiilecu luciri ademenitoare, oferite parcăpe tavă la acest timp din an.

Nălucirile lui BrumărelApele tot mai limpezi și lipsa vege-

tației submerse ce cade deja spre fun-dul apei, lăsând o bandă tot mai latăde apă liberă de agățături, permite fo-losirea nălucilor de suprafață, dar și acelor care coboară lent, cu balansamplu pe cădere.

Dacă ne vom uita la oscilante, cu-loarea de succes pare a fi argintiul, iargreutatea va fi aleasă în funcție deadâncimea apei, nivelul vegetațieiexistente și, bineînțeles, distanța lacare vrem să lansăm. Toate au însă câ-teva caracteristici comune: trebuie săreacționeze rapid la recuperare și săcoboare lent, cu balans lateral domolîn momentul de pauză, asemenea uneifrunze ce se așterne lin pe pământ.

Nălucile top-water pot fi o alegereinspirată. Recuperarea lentă, cu pauzesuficiente, poate atrage atenția surate-lor, care se vor ridica din adânc, atrasede o pradă ușoară aflată la suprafațaapei. Rezultate bune dau și swimbait-urile, nălucile articulate care au câști-gat teren considerabil în ultimul timp.Important este ca bătaia/mișcarea nă-lucii prin apă să fie cât mai amplă șidomoală, imitând starea de fapt a peș-tilor în această perioadă de timp.

Voblerele plutitoare – floating, sauscufundătoare – sinking, care evo-

luează la câteva palme sub suprafațaapei, echipate cu două ancore, nu maiau probleme cu agățăturile în vegeta-ție, deoarece aceasta a coborât deja

sub nivelul la care conducem acumnălucile. Cele șase vârfuri ale ancore-lor sporesc considerabil șansele înțe-pării, indiferent de direcția sau sensuldin care va veni atacul.

Alegerea între argintul oscilantelorși materialul polimeric sau lemnul vo-blerelor sau swimbait-urilor, rămâne ochestiune subiectivă, de preferințăpersonală, la fel ca și multitudinea cu-lorilor mate sau fluorescente ale nălu-cilor. Aici intervine experiențapersonală, timpul petrecut pe malulapei și, trebuie să recunoaștem, inspi-rația și șansa de moment.

Toate fac, așa după cum bine știmdeja cu toții, parte inseparabilă dinfarmecul și ineditul fiecărei partide depescuit, mai ales acum când, poatemai bine ca oricând, ne putem bucurade frumusețea nălucirilor sub oglindaapei limpezi, la vreme de Brumărel…

Î n partea opusă cotului râului, ra-zele soarelui se prind în joacă decuarțurile nisipului de pe plaja

lungă și îngustă ce însoțește malul. Peaici, râul are un curs aproape domol,dar în larg, la treizeci - patruzeci demetri distanță, încleștarea apelorinun dă cu vuiet văzduhul. Cu aripi desperanță, deasupra râului, se rotesc înzboruri line pescăruși ce încearcă săcuprindă, cu ochii lor mici și lucitori,necuprinsul. Uneori, în clipe numai deei știute, frâng tihna zborului și, cuaripile strânse, se avântă în picajeamețitoare, săgetând undele râului.

Spectacolul fascinant al naturii măprinde ca într-o plasă și mă ține în ne-mișcare minute în șir. Însă, am venitla pescuit și, nu fără regrete, pregătesclanseta de spinning. În capătul firuluide linie montez, pe mica agrafă cuvârtej, o cicadă cu format slim, cu lun-gimea de 6 cm și greutatea de 14 g.

Astăzi voi pescui numai la cicade, casă pot lansa la distanță și să tatonezcât mai bine adâncimile unde râul arecurenți de apă puternici. De pe nisipullucitor al plajei, lansez cu putere nă-luca, uneori chiar în clocotul apelor,alteori dincolo de acesta, aproape demalul opus. Recuperez până ce simtcam 3-4 vibrații ale cicadei, după careo las să atingă substratul, iar apoirepet mișcările. În general, camaceasta e tehnica de recuperare pecare o imprim nălucii. În special înlarg, în zona de încleștare a apelor,după cum coboară năluca, adâncimilesunt și de 3-4 metri. La una din recu-perări, nu la mare depărtare de mine,unde apa își subțiază adâncimile, amun atac în viteză. Execut scurt înțepa-rea și, după un dril de mică durată,aduc la mal un clean nervos de pânăla jumătate de kilogram. Aștept să seliniștească și, după ce nu se mai zbate

atât de puternic, îi scot ancora dingură și îl eliberez. O zbughește în ceamai mare viteză dar, după câțivametri se oprește și îl observ cum înoa -tă liniștit prin apele limpezi și line dinapropierea plajei.

De cele mai multe ori, lansez nă-luca dincolo de încrâncenarea apelordin larg, chiar la peste cincizeci demetri distanță, și tatonez cât pot debine albia râului. După aproximativ ooră de încercări, după ce lansez înaval, la vreo douăzeci de metri decotul râului, abia ce execut primelemișcări ale nălucii și simt câteva țacuripe fir, după care o reținere prelungităa acestuia. Încă de la începutul drilu -lui, peștele „bate” albia și îmi dauseama că este un somn. După cum îladuc către mine, simt că nu e unexemplar mare și, după ce foloseștepuțin forța curentului apei din larg,vine destul de ușor către mal. Câteva


Pescuit pe râuSPINNING

Cu cicade în curenții râuluiText și fotografie DORU DINEA

În amonte, apele râului curg liniștite și susură lin, ca o melodie de cântec de leagăn.Cei câțiva nori pufoși ce se oglindesc în undele sclipitoare se leagănă într-un răsfățleneș, prinși parcă într-o fărâmă de eternitate. Dar, când privirea îmi lunecă în aval,cuprinde apele ce se bulucesc grăbite în cotul râului ce le zădărnicește calea. Blocurileuriașe de beton ce străjuiesc malul se opun cu greu clocotului apelor ce se frământă cuneastâmpăr și care se încordează în mulțime de înspumate resorturi.

fotografii făcute în viteză și somoteiulîși reia înotul liber în apa râului.

În aval, la vreo sută de metri deprimul loc de pescuit, pe malul pecare mă aflu, blocuri masive de piatrăînaintează oblic în apele râului. Cutoate că până aici râul are un cursaproape liniar, apele se încovoaie cuneastâmpăr din nou. Lansez cicadadincolo de blocurile de piatră din largși, cu destulă reținere, o acționez câtmai la adâncime, iar de multe ori o lassă atingă substratul. La câteva recupe-rări, năluca se mai blochează în albiarâului, însă reușesc să recuperez,după care, la următoarele lansări șirecuperări, ocolesc cu mare grijă acelezone. Minutele se scurg fără să amvreun atac și, când aproape că voiamsă schimb locul de pescuit, am câtevațacuri pe fir, în largul râului. Așteptdin moment în moment să am un atacmai hotărât, însă acesta nu se reali-

zează și am numai aceste „ciupiri” alenălucii pe aproximativ douăzeci demetri de recuperare, după care numai simt nimic până când ajung cunăluca în apropierea malului. Recupe-rez ceva mai rapid, ridic vârful lanse-tei ca să scot năluca din apă dar, cândaceasta e aproape de suprafață, apaparcă explodează și lanseta se cur-bează brusc. După cum s-a produsatacul, cred că e un avat, dar când pri-vesc mai atent la suprafața apei recu-nosc unduirile unui alt somotei ceîncearca din răsputeri să scape de nă-lucă. Îl ajut eu, după care peștele seface nevăzut în adâncuri.

Nu la mare depărtare de alt cot alrâului, o mică insulă de pietriș, aflatăla vreo douăzeci de metri de mal, taieîndrăzneață apele râului. Pare un loccât se poate de promițător, așa că, înprima fază, lansez cicada în amontefață de această structură îmbogățită cu

tufe și smocuri de iarbă. Pentru că nuam nici o prezentare timp de jumătatede oră, perseverez tatonările cu nălucași în partea din aval a insulei. Dupăcum coboară cicada pe substrat, apaare o adâncime de aproximativ treimetri. Lansez de câteva ori și am unatac asupra nălucii, cam la treizeci demetri depărtare de mal, în aval cu vreozece metri față de mica insulă. La câtărezistență opune peștele la începutuldrilului cred că e un clean însă, în timpce recuperez, peștele se îndreaptă înforță către insulă. Ei, așa mai merge!Credeam că o să am de-a face numaicu juniori. Ca să nu am vreo surprizăneplăcută, cum ar fi ca peștele să seagațe în vreun obstacol din apropiereainsulei, mă deplasez, în viteză, câțivametri în aval, fără să slăbesc tensiuneadin lansetă. În timpul drilului, peștele„bate” cu putere albia și îmi dau seamacă e un somn. De câteva ori îl aduc înapropierea malului, dar tot de atâteaori evadează în larg. E foarte puternic,și pentru că am ca fir de linie un mo-nofilament de 0,20 mm, mai slăbescpuțin frâna mulinetei. Avantajul meueste că acum sunt la distanță față demica insulă din amonte, iar în aval, peo distanță considerabilă, nu sunt obsta-cole. Peștele a început să obosească,iar evadările în largul apei sunt din ceîn ce mai mici. Într-un final, vine re-semnat în ghearele grip-ului.

Din tăria văzduhului răzbat țipe-tele pescărușilor, ca niște strigăte dejoacă. Mă cuprind și mă lasă, în zbo-ruri rotate, umbre cu aripi deschise.Toamna a grizonat covorul de iarbăce împodobește malul. Arar, câte orază de soare mai dezvăluie o tresă-rire de mușchi a somnului, epuizat deefortul depus, ce stă întins și respirăsacadat în apropierea apei.

OCTOMBRIE 2016 | 37

E ram, în data de 5 august2015, martorul neputincios aldistrugerii văii Iadului prin

golirea iresponsabilă a barajului Leșu,zi în care sute de tone de apă mocir-loasă, cu nămol, au cărat devale, pânăîn Crișul Repede, toți peștii, inclusivcurcubeii din păstrăvăriile private ceau fost calamitate, aflate în aval debarajul Leșu, care au suferit pierderiuriașe ce cred că ar trebui puse încârca celor vinovați.

Am amintit tristul episod deoareceperiplul meu, programat la mai binede un an de la acea iresponsabilă ca-lamitate, s-a bazat, logic, pe presupu-nerea că, în acel tragic context,undele nămoloase ce purtau devalepeștii Iadului, dar și curcubeii privați-lor, au întâlnit confluența cu CrișulRepede. În apele curate și reci aleacestui râu, peștii și-au găsind unmediu propice vieții și au urcat înamonte, spre noua lor casă.

Din prima zi, pescuind pe tronso-nul Bulz - Bucea, am aflat de la un un-dițar localnic că în Criș au apărut

păstrăvi frumoși, din altă specie, carenu au mai fost pe aici, din cei cupuncte roșii, iar cuvintele localnicului,care pescuia cu cosași la clean, m-auconvins că presupunerea mea este lo-gică, dar și de faptul că a prins și nis-caiva curcubei, cred că întâmplător,cu bâta lui de alun, pe sub maluri.

Alături de el, montez repede onimfă oliv cu prucă de cocoș roșu, les-tată cu fir de plumb pe tija cârligului,model curbat nr. 12, și o lansez într-un șuvoi de 0,7-0,8 m adâncime.Montura se scufundă repede, repetcâteva lansări și am un stop, urmat deun drill puternic în care peștele, ajutatde curent, trage frumos. Un clean de30 cm intră în paletă și este oferitamicului care mi-a cerut varga sprestudiere, ca apoi să-mi spună că toțipeștii din Criș nu valorează atâta. Ne-am despărțit amici, cu promisiuni derevedere, el plecând fericit cu cleanul,iar eu spre șuvoaiele din amonte.

Continui pescuitul și mai prind unclean aidoma primului, iar din spatelemeu, amicul ce m-a urmărit, mă în-treabă dacă nu i-l dau și pe acela, și i-am făcut hatârul.

Ajung încet chiar sub satul Bucea,în aval de un pod, și lansez nimfaîntre stâncăriile malului drept. Am unatac violent, și-n strună am un curcu-beu ce se prezintă, peste oglinda apei,cu două „lumânări”, face vreo douărondouri și, obosit de minunata vargăRon Tompson cls. 5/6, vine la paletă.Are 31 cm, coada lată, trup gros, șimă mir că forfacul de 0,13 a rezistatacestei torpile vii.


Pescuit la muscă artificială

Periplu cu păstrăvi și clenipe ape văduvite de lipaniText și fotografie TITUS PINTEA

MUSC~RIT

Sfătuit de un invizibil drăcușor, în primele zile din lunalui Cuptor, când apele s-au liniștit după ploile din iunie,mi-am programat câteva partide de pescuit la muscă, peCrișul Superior, în zona Bulz-Ciucea.

Foto: MIHAI VASILESCU

Seara coboară, nu mai văd nicișnurul, un vânt rece mă trimite la ma-șină, și în drum spre casă memorez lo-curile unde am mai scăpat vreo doipești, poate chiar curcubei.

A doua zi, respectându-mi progra-mul, pornesc în zori și, la primele razede soare, sunt pe apă. Aerul rece demunte îmi evidențiază aburii respira-ției și fac un traseu mai lung, până-nCiucea, evident, cu tatonrea apei înșuvoaie mai adânci sau mai moderate,tot cu nimfa oliv cu aceeași monturăsolidă, dar și de finețe. Mai prind vreozece cleni frumoși, pe care cred căamicul ce mă urmărise i-ar fi dusacasă în fugă. Le redau libertatea, daram și bucuria a încă doi curcubei fru-moși. Primul, încercând o intrare subo rugărie de crengi aduse de viituri,este forțat să vină la minciogul paletă,iar al doilea, prins în același șuvoi, lavreo doi trei metri în aval. Cred căacești pești, crescuți în bazine, staugrupați cam în aceleași șuvoaie oridulbine.

La prinderea celui de-al doileacurcubeu vine în control un pădurar,care-mi cere perisul de ape de munte.Îl informez că ANPA a stabilit și comu-nicat apele pe care permisul de laadociația din care faci parte și talonul

ANPA sunt suficiente, mai mult, pre-zint tabelul comunicat de ANPA, lacare, „organul”, resemnat, dar civili-

zat, își cere scuze. Iată încă un aspectal debandadei ce există pe apele noas-tre, eu zic „ale nimănui”.

Fac trista mențiune că, pe acesttraseu, cu ani în urmă, erau lipani mi-nunați, iar azi, pe 30 de kilometri, numai este nici urmă de cimbrișori, mul-țumită tot ANPA, care a permis pes-cuitul doar cu taloane, deci cu râme,viermuși, cu tot ce, cândva, era sanc-ționat prin lege.

A treia zi din periplul programatam pornit-o pe Criș, în sector mijlociu,între barajele Lugaș și Tileagd, în care,cândva, prindeam indigeni frumoși ur-cați pe șuvoaie dar, în afară de câțivacleni, nu am văzut coadă de păstrăvi.În acest an, s-au prins din barcă câtevaexemplare capitale la vobler, de cole-gii pescari din filiala VPS Aleșd.

Am mai avut resurse fizice și amcălcat un alt tronson al Crișului în sec-torul Bratca Lorău, dar în afară decleni nu am avut alte capturi. Expedi-ția mi-a fost brutal întreruptă de o fur-tună pornită din senin, fără tunete, operdea de ploaie cu clăbuci și vizibili-tate zero, așa că am stat în mașinăcam un ceas, uscându-mi pantalonii,cămașa și vesta de muscar pe gardulunei stupine.

Totuși, a fost frumos!

OCTOMBRIE 2016 | 39

Fac trista mențiunecă, pe acest traseu, cu

ani în urmă, erau lipaniminunați, iar azi, pe 30 dekilometric, nu mai este niciurmă de cimbrișori,mulțumită tot ANPA, carea permis pescuitul doar cutaloane, deci cu râme,viermuși, cu tot ce, cândva,era sancționat prin lege.”


VÂNZ~RI

mica publicitatenoutăți de prin magazine

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Vând armă de vânătoare IJ 54 MADEURSS, în perfectă stare, toc șicartușieră din piele, la prețul de 1.200lei, tel. 0721-463.538/0241-617.626.

Vând armă lisă HAENEL SUHL cal.12,armă de tir cu lunetă 5,6 MAGNUM șiarmă cu glonț UMC 22 HORNET culunetă. Preț negociabil. Tel. 0732-690.305.

Vând binoclu NIKON MONARH10x56, nefolosit, la prețul de 1.200lei. Tel. 0787-893.391.

Vând armă cal. 12 marca Z.B. și armăcal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând BROWNING SCHOELLERPHOENIX, cal.12. Tel. 0722-224.762.

Vând armă de vânătoare cu țevi lisecal. 12, marca ZB, armă de vânătoarecu țevi lise cal. 16, marca IJ și armăcu aer comprimat cal. 5,5 marcaGAMO, toate în stare bună. Tel. 0765-771.945.

Vând REVISTA VÂNĂTORILOR 1929,set complet compactat (12 reviste), laprețul de 300 lei. Tel. 0728-105.017.

ABREVIS

Knockin’ Jaw - super cicadacu multiple întrebuințări

Toamna, iarna și primăvare devreme, dacă nu aveți o cicadă când pes-cuiți la șalău, căutați-vă cel puțin două-trei, fiindcă veți fi uimiți de eficiențaacestei năluci. Iar Knockin’ Jaw de la Jackall este o cicadă gândită să oferemai multe evoluții prinzătoare: designul teșit al botului amplifică vibrațiilenălucii chiar și la cea mai mică viteză de recuperare (detaliu absolut vitalîn pescuitul șalăului pe apă de câteva grade) și, de asemenea, transmite in-formații tactile despre obstacolele de pe substrat, prin intermediul firului șial lansetei, până la mâna pescarului.

Cei 3 ocheți de prindere corespund fiecare câte unui tip de recuperare:primul ochet dinspre bot este pentru prezentări rapide rectilinii sau cu ridi-cări și coborâri ale lansetei, pentru atacuri de reacție; ochetul din mijloceste pentru prezentările normale, variate și alternate; ultimul ochet cores-punde unei recuperări lente și prezentărilor verticale. În plus, datorită an-corelor duble, se agață mai greu de obstacolele submerse.

OCTOMBRIE 2016 | 41

NOIEMBRIE 2016VÂNZ~RI

1 M 0.05 6.38 12.26 19.012 M 0.51 7.24 13.17 19.533 J 1.37 8.09 14.02 20.414 V 2.30 8.53 14.46 21.355 S 3.21 9.42 15.35 22.196 D 4.09 10.31 16.26 23.017 L 4.58 11.17 17.15 23.49 P.P. 7.01 16.578 M 5.39 12.09 18.07 -9 M 0.19 6.11 12.54 18.3110 J 1.06 7.08 13.43 19.0711 V 1.58 7.49 14.31 19.4812 S 2.45 8.31 15.27 20.3313 D 3.22 9.21 16.18 21.2614 L 4.16 10.07 17.09 22.18 L.P. 7.11 16.4915 M 5.04 10.49 17.56 -16 M 0.21 6.15 11.49 18.3217 J 0.47 7.07 12.36 19.2418 V 1.34 7.55 13.24 20.0719 S 2.26 8.44 14.07 20.4920 D 3.04 9.38 14.54 21.3421 L 3.47 10.18 14.39 22.26 U.P. 7.20 16.4322 M 4.29 11.09 14.26 -23 M 0.35 7.18 12.49 19.2724 J 1.28 8.07 13.33 20.1825 V 2.04 8.49 14.21 21.0626 S 2.54 8.36 15.17 21.4827 D 3.48 9.15 16.08 22.2128 L 4.36 10.01 16.52 23.0729 M 5.18 10.57 17.37 23.55 L.N. 7.30 16.3830 M 6.09 11.45 18.22 -

ORIZONTAL: 1) Soi …felin! – Se mulțumeștecu vânatul mic (fig.). 2) Cel care te …vânează –Nemurdărit. 3) Apți de vânătoare. 4) Încercuireavânatului – 2, 3 vulpi! 5) A face bucle în blană. 6)Vorba unui partener de vânătoare – Prinse în stuf!7) Dintr-o ultimă ochire! – Se lipește de haina vâ-nătorului în pădurea de conifere. 8) 2, 3 capre! –Miez crud! - Cap de egretă! 9) Agilitate de felină.10) A fugi după pradă - Neplăcut la gust.

VERTICAL: 1) Metal …de vânătoare – Sfert delitru. 2) 3,4 hiene! – Meșterește în lut – Cap devânat! 3) A elibera din capcană - O frigăruie …vâ-nătorească. 4) Vânătorul tomnatic - Strop. 5) A în-gropa bombe – Scoase din parc! - Cap de cireadă!6) Prezente într-un focar! - Pantaloni strânși pepicior. 7) Armă de artilerie – A lovi mingea într-ovânătoare de goluri. 8) Purtători de grade militare– Amici de toamnă! 9) Spre zborul păsărilor –Ochiul magic al vânătorului. 10) A întinde capcane(fig.) – Vânător cu simțuri dezvoltate.

TOAMNAVÂNĂTORULUIION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

CUMP~R~RI

mica publicitateVând țevi mixte SUHL cu pană, starefoarte bună, calibrul 7x57 – 16/70, laprețul de 500 euro. Tel. 0745-370.948.

A.J.V.P.S. Hunedoara vinde câini devânătoare de la Canisa Căpățâna.Prețul este de 600 lei/exemplar(valabil în lunile august și septembrie2016). Informații suplimentare se potobține la tel. 0722-387.454.

Cumpăr armă de vânătoare cal. 12, cuțevi clasice – juxtapuse. București, tel.0722-359.762.

VÂNĂTOARE CU CÂNTEC - Rezolvare din numărul trecut


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr. .......................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 350 lei cu TVA inclus în preț, exceptând cei patru copoi ardelenești, la care prețul de vânzare este de 1.000 lei cu TVA inclus în preț.

Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie, la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

• o femelă de jagdterier sârmos,în vârstă de 2 ani și jumătate;

• o femelă de copoi ardelenesc,născută pe data de 26.05.2015;

• un mascul de tekel sârmos,născut pe data de 10.09.2015;

• un mascul și trei femele decopoi ardelenesc, născuți pedata de 02.05.2016, care dejalucrează la mistreți în țarc;

• un mascul de tekel sârmos, născut pe data de 08.06.2016;

• doi masculi de copoi slovac;• trei masculi și trei femele

de copoi alpin, livrabili după30.10.2016.

Sunt disponibili pentru vânzare, câini de vânătoare și căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:

Câinii și cățeii precizați vor fi li-vrați cu atestate de proveniență șicarnete de sănătate.

NR. 46•aNUL MMXVIagvps.ro/docs/revista/2016/10/vpr102016.pdfmarea lor cu arme potrivite de...

Documents

Transcript of NR. 46•aNUL MMXVIagvps.ro/docs/revista/2016/10/vpr102016.pdfmarea lor cu arme potrivite de...