1

Note de curs

pentru

Aplicații ale masajului în stațiuni balneoclimaterice

Titlul cursului

Masaj anticelulitic și de modelare corporală

Lect. univ. dr. Ioana Cristina Necșoi

2

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………….3

1. Definiţii………………………………………..………………………4

2. Noţiuni de anatomie a pielii……………………………………4

3. Stadiile celulitei……………………………………………………7

4. Factori favorizanți în apariția celulitei……………..……..8

5. Tipuri de celulită……………………………………….………..10

6. Diagnostic diferențial……………………………………..……12

7. Terapii utile în tratarea celulitei……………….…………..12

Bibliografie………………………………………………………………..17

3

Introducere

Acest curs vine în sprijinul studenților prin oferirea celor mai bune informații legate de

această temă într-o manieră condensată și didactică, ca o revizuire a celor mai actuale

materiale disponibile și website-uri interactive. Autorul a coletat informațiile folosind

cercetările publicate menționate în bibliografie. Deoarece acesta este un curs educațional

mai multe informații pot fi găsite urmând link-urile prezentate.

Obiectivele cursului

Familiarizarea cursanților cu terminologia specifică și cu modul de abordare al

patologiei specifice.

Furnizarea de cunoștințe privind factorii favorizanți în apariția celulitei.

Furnizarea cunoștințelor teoretice privind anatomia pielii, vascularizația

membrelor inferioare, metabolismul lipidelor și al glucidelor.

Achiziţionarea cunoștințelor privind aplicaţiile practice ale masajului

anticelulitic și de modelare corporală.

Înainte de a urma acest curs, studentul trebuie să îndeplinească următoarele:

Cunoștințe de bază de anatomie și fiziologie

Cunoștințe de bază de masaj și tehnici complementare de masaj

După finalizarea acestei discipline studentul ar trebui să fie în măsură să:

Demonstreze și să utilizeze metodele și tehnicile de masaj anticelulitic

Obs. Acest curs vafi vizualizat împreună cu prezentarea PPT și va fi completat de o lecție

multimedia și clase virtuale in timp real pentru aspectele practice și studiile de caz.

4

1. DEFINIŢII

Celulita reprezintă afecţiunea semipatogenă care se manifestă la nivelul pielii

prin apariţia aspectului de “coajă de portocală”, “saltea” sau “Chesterfield couch”.

Netratată la timp celulita se poate complica și poate determina apariția unor

afecțiuni complexe, localizate mai ales la nivelul membrelor inferioare. La nivel tisular,

apariția celulitei marchează debutul condițiilor propice pentru dezvoltarea sau agravarea

unor patologii generate de scăderea eficienței circulației sanguine și limfatice, de

acumularea de țesut gras în exces, lichide și produși celulari toxici.

Reprezintă inflamaţia acută a ţesuturilor moi, preponderant grase, aflate sub

piele. Este o boală foarte gravă, cu evoluţie extreme de rapidă, adeseori fatală, produsă

mai ales de germeni anaerobi care pătrund prin diferite mecanisme sub piele (Adina

Alberts, 2007).

Cuvântul “celulită” provine din termenul de origine franceză “cellule” care

înseamnă celulă, compartiment, încăpere, şi sufixul “-ită” care înseamnă inflamaţie.

90% dintre femei dezvoltă până la vârsta de 30 de ani stadiile incipiente ale

celulitei, apariţia acesteia fiind dictată de hormonii sexuali feminini. Foarte rar apare şi la

bărbaţi.

Pentru mai multe informații privind apariția celulitei vă rog consultați site-ul:

http://www.unm.edu/~lkravitz/Article%20folder/cellulite2.html

2. NOŢIUNI DE ANATOMIE A PIELII

Pielea este un înveliş membranos, conjunctivo-epitelialo-grăsos ce acoperă

întreaga suprafaţă a corpului şi se continuă cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor

natural.

Suprafaţa totală a pielii este de 1,5 – 1,8 m2 şi greutatea de 11 – 18 kg, fiind cel

mai voluminos organ al corpului uman. Grosimea este variabilă, de la 0,2 mm (pleoape,

prepuţ) la 4 – 5 mm (palmă, talpă).

Structura pielii

1. Epidermul: stratul cel mai superficial, reprezintă 4 – 5% din grosimea pielii, are rol de

protecţie, este format din fibre de colagen şi keratină.

5

2. Dermul reprezintă 15 – 20% din grosimea pielii, este sediul sintezei de fibre de

colagen, elastină şi reticulină.

3. Hipodermul este ţesutul grăsos al pielii, reprezintă 75 – 80% din grosimea pielii, are

rol termoizolant, de protecţie mecanică, reprezintă rezervorul principal de energie al

organismului.

Celulita este o stare de pre-boală. Apariţia ei denotă tulburări de circulaţie

sanguină şi limfatică în segmentele respective. Aceste tulburări pot fi însoţite de alterări

ale sensibilităţii zonei respective pentru că inervaţia locală este afectată la rândul ei de

carenţele de vascularizare.

Hipodermul sau stratul subdermic de grăsime reprezintă sediul tuturor

transformărilor ce stau la baza dezvoltării acestei afecţiuni estetice numite celulită.

Unghiile sunt fanere cutanate cu aspect de lame cornoase solide şi elastic,

situate pe faţa dorsal a falangelor distal, cu rol protector.

Sunt formate din: rădăcina sau matricea, corpul unghiei, patul unghial, lunula

sau albul unghiei.

Părul este alcătuit din: bulb sau folicul pilos, rănăcina, tija, porţiunea liberă.

Viteza de creştere a părului este de 0,1 – 0,5 mm/zi, aceasta fiind mai mare la

femei decât la bărbaţi, mai scăzută la persoanele în vârstă şi mai accentuată în sezoanele

călduroase

Glandele sudoripare sunt de două feluri, în funcţie de modalitatea de

producere şi eliminare a produsului glandular: ecrine (merocrine) - răspândite peste tot

(palme, axile, frunte, trunchi anterior); în condiţii normale, ele secretă zilnic 800 – 1000

ml de sudoare fludă și apocrine - mai puţin răspândite (în zona axilară, inghinală,

pubiană, mamelonară), secreţia acestor glande este în strâmsă legătură cu sistemul

hormonal al organismului şi creşte în condiţii de frică, stres, emoţie.

Glandele sebacee sunt prezente pe toata suprafaţa pielii, cu excepţia palmelor

şi plantelor, dar ele sunt mai abundente în unele regiuni: faţă, spate, pielea capului.

Sebumul este reprezentat de un amestec de esteri de colesterol, trigliceride şi

fosfolipide şi participă la formarea stratului lipidic protector al pielii, având rol

bacteriostatic, împiedică pierderile de căldură sau pătrunderea prin piele a unor

substanţe străine din mediu.

Funcţiile pielii

1. Rol de “manta” acidă

2. Înveliş de protecţie mecanică

3. Rol de termoreglare

4. Fotoprotecţie

6

5. Funcţia de integrare în mediu

6. Protecţie antimicrobiană

7. Rol în metabolismul general

8. Proprietăţi electrice

Vascularizaţia pielii

Pielea este cel mai voluminos organ al corpului, cu rol major în menţinerea

homeostaziei organismului. Această funcţie este asigurată de o bogată reţea arterială şi

venoasă, situată în special în derm şi hipoderm vascularizând glandele sudoripare și

permițând schimburile de căldură prin convecție, conducție și iradiere.

Circulaţia arterială de la nivelul pielii poate fi directă sau indirectă. Reglarea

vascularizaţiei este controlată de la nivelul cortexului, măduvei spinării, bulbului şi

hipotalamusului; răspunde prompt la descărcările masive de hormoni ai stresului în

circulația sanguină și se află în strânsă relație cu hormonii glandelor suprarenale.

Vasele limfatice iau naştere în profunzimea epidermului și culeg limfa din spațiile

intercelulare, apoi se varsă în vasele de la baza epidermului.

Inervaţia pielii

În toate straturile pielii există terminaţii nervoase libere care fac parte din

sistemul nervos simpatic contracţia şi creşterea fluxului sanguin către organele

centrale, cord, creier, ficat etc.

În derm şi hipoderm există corpusculii senzoriali specializaţi, aceştia percep

atingerile mai fine sau mai brutale şi le transmit cortexului cerebral care prelucrează şi

pregăteşte organismul pentru protecţie sau pentru relaxare.

Particularităţile tegumentului în raport cu vârsta

La bebeluşi pielea este catifelată, foarte elastică, bogată în apă, subţire şi foarte

fină. Procesele de cheratinizare sunt minime, dar încep să se dezvolte pe măsură ce

copilul crește.

La pubertate glandele sebacee şi sudoripare apocrine se maturizează, la fel şi

foliculii de păr, dermul se va “îmbogăţi” cu fibre de colagen şi elastină, iar cantitatea de

apă de la nivelul tegumentului va scădea moderat.

După 40 de ani apar procesele de îmbătrânire ale pielii: pielea se subţiază,

devine mai aspră şi atrofică, secreţiile sebacee şi sudoripare se vor reduce, iar cantitatea

de apă scade, fibrele de colagen se atrofiază, fibrele de elastină devin mai groase.

Cei mai agresivi factori externi care favorizează instalarea şi evoluţia proceselor

de îmbătrânire ale pielii sunt expunerea necontrolată la razele solare sau alte surse de

7

ultraviolete şi fumul de ţigară. De asemenea sunt implicaţi şi factorii genetici, de stil de

viaţă şi mod de alimentaţie.

Pentru mai multe informații privind anatomia și fiziologia pielii vă rog consultați

site-urile:

http://journals.lww.com/jdnaonline/Fulltext/2011/07000/Anatomy_and_Physiology_of_the_Skin.3.aspx

http://emedicine.medscape.com/article/1294744-overview

3. STADIILE CELULITEI

Modalitatea practică de a evidenția celulita este reprezentată de testul pliului

cutanat și constă în prinderea între police și index a pliului cutanat și aplicarea

concomitentă a unei presiuni moderate. Astfel se va evidenția aspectul de ”coajă de

portocală” caracteristic celulitei, caz în care testul pliului cutanat este pozitiv; dacă nu

apar semnele de celulită testul este negativ.

Celulita are 4 stadii de dezvoltare:

Stadiul 1: Celulita poate fi evidențiată doar prin testul pliului cutanat, care este

pozitiv.

Stadiul 2: Aspectul de ”coajă de portocală” se evidențiază cu ochiul liber

(subiectul în ortostatism) și dispare în decubit ventral.

Stadiul 3: Aspectul de ”coajă de portocală” nu dispare dacă subiectul este în

decubit ventral.

Stadiul 4: Cuprinde zone de celulită de stadiul 3 întrepătrunse cu zone de

depuneri profunde de grăsime și edeme masive.

Celulita de stadiul 1 dispare în proporție de 100% într-un număr minim de

ședințe și de obicei nu necesită combinarea mai multor terapii

Celulita de stadiul 2 necesită un număr mai mare de ședințe de tratament.

Stadiile 3 și 4 de celulită necesită și mai mult efort terapeutic și de cele mai

multe ori se obține doar o regresie a gradului celulitei, nu dispariția totală.

Ce presupune celulita?

Celulele adipoase cresc în volum și acumulează grăsimi;

Apar edeme și senzația de tensiune tegumentară;

Drenajul limfatic inadecvat încetinește eliminarea lichidelor tisulare în

exces;

Circulația sanguină devine din ce în ce mai greoaie, iar acumulările de

lichide capătă caracter permanent;

Crește fenomenul de lipogeneză în adipocite;

8

Dispoziția nodulară este din ce în ce mai evidentă la suprafața pielii.

Pentru mai multe informații privind stadiile celulitei vă rog consultați site-urile:

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1467-2494.2006.00318.x/pdf

http://www.medicinenet.com/cellulite_pictures_slideshow/article.htm

4. FACTORI FAVORIZANȚI ÎN APARIȚIA CELULITEI

4.1. Factori constituționali, ereditatea: bărbatul matur posedă circa 20%

grăsime din masa corporală totală, în timp ce la femeia matură 30% din masa corporală

totală este reprezentată de grăsime. Predispoziția pentru celulită este dată nu doar de

maladiile endocrino-metabolice moștenite, ci și de erorile nutriționale des întâlnite.

Rasa albă este predispusă la apariția celulitei cu o frecvență mult mai crescută

comparativ cu rasa neagră. În principal sunt afectate populațiile Europei de Nord,

existând o diferență clară între rasa europeană și cea africană. Această particularitate

poate fi pusă și pe seama modului divers de viață și a alimentației diferite. În schimb,

rasa neagră este predispusă la formarea vergeturilor și a cicatricelor cheloide mult mai

frecvent decât rasa albă.

4.2. Dezechilibrele hormonale, graviditatea, menopauza: celulita apare

întotdeauna după vârsta pubertății, mai ales la membrele inferioare. Alte momente

importante cu privire la dezvoltarea celulitei sunt: graviditatea, perioadele de stres,

regimurile alimentare eronate și deficitul de depurare intestinală, dar mai ales începerea

utilizării anumitor pilule anticoncepționale hormonale, asociate cu exces de zahăr și

sedentarism. Hormonii sexuali joacă rolul primordial în ”punerea în aplicare” a

informațiilor existente în codul genetic în ceea ce privește trăsăturile fiecăruia dintre noi.

Există o strânsă relație între țesutul adipos și sinteza de hormoni feminini

4.3. Acumulările de grăsime, supraponderabilitatea, obezitatea: celulita

nu este direct influențată de depozitele adipoase. Creșterea volumului adipozității de

rezervă determină creșterea presiunii exercitate dinspre interior spre exterior asupra

pielii. Presiunea se exercită implicit și asupra hipodermului și astfel la suprafața pielii se

va accentua aspectul de ”coajă de portocală”.

4.4. Încetinirea întoarcerii venoase, varicele: compresiunile externe

(hainele prea strâmte, pantalonii și ciorapii elastici) pot să încetinească buna funcționare

9

a sistemului vasculolimfatic al țesutului adipos și a sistemului microcirculator cutanat,

determinând evoluția spre celulită.

4.5. Dieta alimentară neadecvată: prin dietă neadecvată se înțelege lipsa

unor principii alimentare importante, dezechilibrele alimentare în ceea ce privește

nutrienții cei mai importanți, ingestia de produși cu toxicitate latentă, excesele alimentare

și mai ales consumul ridicat de zahăr.

4.6. Tabagismul, consumul de cafea, alcoolismul, consumul de droguri:

fiecare dintre acești factori determină apariția lipogenezei (depozitarea subcutanată de

grăsime) – fumul provoacă o încetinire a vitezei microcirculației în arborele arterial

cutanat; cofeina stimulează eliberarea de adrenalină și noradrenalină, cei mai importanți

hormoni ai stresului; alcoolul produce vasodilatație periferică și organismul pierde căldură

iar mecanismele de lipogeneză se stimulează și ”depun” grăsime în periferie pentru

protecție termică.

4.7. Disbioza intestinală: reprezintă forma particulară de alterare a funcției

intestinale, cu un deficit graduat al sistemului imuno-limfatic intestinal. Cauzele principale

ale apariției disbiozei intestinale sunt abuzul de antibiotice, hormoni, metale grele,

precum și de conservanți, aditivi alimentari.

Disbioza intestinală poate altera starea de sănătate si poate fi cauza primară a

multor maladii, cum ar fi patologiile estetice (celulita, ridurile și îmbătrânirea cutanată).

4.8. Alte afecțiuni ale piciorului, edeme gambiere, hiperpigmentari,

ulcere varicoase: edemele gambiere asociate cu celulita pot apărea și în alte

circumstanțe patologice importante și anume: în boli de ficat, rinichi, inima, boli

infecțioase însoțite de febră.

4.9. Stresul, alți factori psihici: Orice formă de stres favorizează celulita.

Hormonii de stres sunt cei mai importanți în adaptarea organismului la factorii de mediu.

Celulita apărută ca urmare a stresului exagerat, dar și din cauza negării importanței

exercițiului fizic și a dietei alimentare nesănătoase va constitui ulte rior, ea însăși, un

factor de stres suplimentar.

4.10. Alterările sexualității, maternitatea: maternitatea reprezintă perioada

din viața unei femei în care se produc cele mai importante transformări hormonale și de

masă corporală.

10

Pentru mai multe informați privind factorii care favorizează apariția celulitei vă

rog consultați site-urile:

http://hjo.org/cellulite-facts/

http://www.healthyskinportal.com/body-shaping.cfm

5. TIPURI DE CELULITĂ

Din punct de vedere medical celulita este o infecție a țesuturilor moi de sub

piele, cu evoluție extrem de rapidă și de gravă, având adesea implicații vitale.

Celulita a devenit o problemă estetică cu implicații psihosociale, astfel

tratamentul celulitei a devenit o afacere rentabilă. În tratamentul celulitei trebuie să se

pună accent în primul rând pe îndepărtarea cauzelor și vindecarea modificărilor celulare

intime, înțelegerea mecanismelor de producere și însușiirea tehnicilor de prevenire a

apariției celulitei.

În funcție de fenomenele tisulare care predomină, celulita poate avea

următoarele cauze principale:

Creșterea cantității de apă interstițială (celulita edematoasă);

Creșterea volumului celulelor adipoase prin acumularea grăsimilor în exces la

nivelul hipodermului (lipocelulita hipodermică);

Creșterea volumului celulelor adipoase prin acumularea grasimilor în exces din

depozitele de rezervă (lipocelulita de rezervă);

Fibroscleroza fibrelor conjunctive (celulita fibroasă);

Alterarea vascularizației hipodermului (delulita vasculară);

Intoxicația interstițială (celulita toxică).

Celulita poate avea următoarele cauze secundare:

o Creșterea stazei limfatice (celulita asociată limfedemului);

o Instalarea stazei venoase (celulita asociată fleboedemului);

o Alterarea interstițială și distrofia adipoasă (celulita asociată lipodistrofiei);

o Creșterea cantității de țesut adipos localizat (celulita asociată lipomatozei, celulita

asociată cu adipozitatea localizată).

Ca urmare a acestor asocieri de cauze este necesară și o asociere de etrapii,

fiecare dintre metodele de tratament luate separat fiind eficientă pentru un anumit tip de

celulită.

Formele clinice ale celulitei

1. Celulita edemato-fibro-adipoasa

11

2. Celulita edematofibroasa

3. Celulita edemato-adipoasa

4. Celulita edematoasă

5. Celulita adipofibroasa

6. Celulita sclerofibroasa

7. Celulita adipoasa

Din punct de vedere al consistenței țesuturilor moi, celulita se poate clasifica astfel:

1. Celulita cu țesut tonic (celulita dura);

2. Celulita cu țesut moale (celulita moale);

3. Celulita cu țesut moale și exces cutanat (celulita flasca);

4. Celulita cu țesut mixt.

Din punct de vedere al simptomatologiei:

1. Celulita asimptomatică;

2. Celulita dureroasă;

3. Celulita cu parestezii;

4. Celulita cu modificări tegumentare;

5. Celulita cu modificări de volum (cu infiltrații sau edeme).

Din punct de vedere al gravității:

1. Celulita de stadiu 1;

2. Celulita de stadiu 2;

3. Celulita de stadiu 3;

4. Celulita de stadiu 4.

Din punct de vedere al localizării:

1. Celulita localizată la nivelul fețelor posterioare ale coapselor și, posibil fese;

2. Celulita localizată la nivelul coapselor circumferențial;

3. Celulita membrelor inferioare;

4. Celulita localizată la nivelul membrelor superioare și inferioare;

5. Celulita generalizată.

Din punct de vedere al asocierii cu masa corporală:

1. Celulita subponderalilor;

2. Celulita normoponderalilor;

3. Celulita supraponderalilor;

4. Celulita asociata cu obezitatea.

12

6. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Există patologii ale țesutului adipos sau ale sistemului circulator care în anumite

faze ale dezvoltării lor pot mima afecțiunea celulitică. Diagnosticul diferențial se face cu

ajutorul următoarelor elemente:

1. Creșterea stazei limfatice (limfedemul);

2. Staza venoasă (fleboedemul);

3. Distribuția anormală a grăsimii care poate fi:

- în minus (lipodistrofia);

- în exces, cu cresterea cantitatii de tesut adipos localizat (lipomatoza).

7. TERAPII UTILE ÎN TRATAREA CELULITEI

7.1. Endermologia

Știința care stă la baza procedeelor fizice de reducere a celulitei prin utilizarea

unei tehnici de masaj mecanizat, cu ajutorul unui aparat care execută o operație de

sucțiune.

Mecanismele de acțiune ale endermologiei LPG:

Acțiune tisulară directă

1. Stimulează activarea fibroblaștilor care cresc sinteza de fibre structurale;

2. Efecte benefice asupra fenomenelor de lipoliză la nivelul adipocitelor;

3. După 15 ședințe de endermologie se observă întinerirea pielii.

Acțiune neuro-senzorială

Acțiune asupra circulației sanguine și limfatice

1. Circulația sanguină este accentuată după fiecare ședință;

2. Întoarcerea venoasă este de asemenea accentuată după fiecare ședință;

3. Circulația limfatică este accelerată de 3 ori și durează 3 ore după fiecare ședință.

7.2. Dieta

Principalele modificări ale obiceiurilor alimentare tind să influențeze mai ales

corpul feminin, un corp protejat prin natura sa de carențe energetice și foame, dar care

riscă să fie distrus de abundență. Alimentele principale pentru organismul uman sunt

glucidele (carbohidrații), lipidele (grăsimile), proteinele (aminoacizii), vitaminele, sărurile

minerale și apa.

Tipuri de diete

a. Dieta restrictivă (hipocalorică)

b. Dieta aminoacidă

c. Dieta de detoxifiere

d. Dieta disociată

13

7.3. Tehnici de relaxare

Meloterapia: muzică clasică (Ceaikovski, Rachmaninov, Debussy, Beethoven,

Mozart); în surdină, aproximativ o oră pe zi.

Reflexoterapia: reprezintă masajul zonelor reflexogene ale corpului pentru a

determina reechilibrarea funcționalității aparatelor și sistemelor sale. Prin aplicarea

reflexoterapiei putem obține relaxarea profundă și totală a organismului, inhibarea

centrilor foamei cu scăderea consecutivă a consumului de alimente, reechilibrarea

metabolică, hormonală și a ritmului somn-veghe. Sunt necesare cure de 12 – 20 de

ședințe, zilnic sau cu o frecvență de cel puțin 3 ori pe săptămână, cu durata de 30 – 50

de minute/ședința

Masajul;

Fototerapia: expunerea persoanelor la o lumină cu anumite lungimi de undă; are

efecte antidepresive; lumina galbenă este preferată în locul neonului cu lumină albă și

rece.

Cromoterapia:

roșu: energie, crește curajul și siguranța de sine;

oranj: îmbunătățește starea de bine, crește entuziasmul, ospitalitatea, toleranța,

comunicarea între oameni;

galben: îmbunătățește transmiterea nervoasă, stimulează funcțiile cognitive și

cele vegetative;

verde: dezvoltă compasiunea, sinceritatea, generozitatea, etc;

albastru. stimulează și reechilibrează secreția tiroidiană, are proprietăți relaxante;

indigo: influențează pozitiv fiziologia ochiului stâng, zona sinusurilor și a nasului,

reglează sistemul limfatic;

violet: influențează pozitiv fiziologia ochiului drept, a funcțiilor cerebrale,

încurajează imaginația și înțelepciunea.

Aromoterapia: metode de aplicare:

Lumânările parfumate;

Lămpile de aromoterapie;

Băile aromoterapeutice;

Împachetarea aromoterapeutică;

Masajul aromoterapeutic.

7.4. Exerciții fizice – mișcarea este foarte importantă pentru menținerea stării

de sănătate. Exercițiile aerobice cresc oxigenarea țesuturilor influențând în mare măsură

procesele de detoxifiere tisulară.

14

7.5. Terapie medicamentoasă – medicație pentru slăbit, medicație de

prevenire a varicelor, medicația relaxantă, medicație anticelulitică propriu-zisă, medicația

depurativă, medicația antioxidantă.

7.6. Mezoterapia – constă în aplicarea la nivelul dermului a unor microinjecții

cu diferite substanțe anticelulitice.

7.7. Lipoliza – constă în injectarea în straturile de grăsime din hipoderm sau

mai adânc a unor substanțe care distrug membrana celulelor grase.

7.8. Subscizia – poate avea efect favorabil prin distrugerea septurilor intra și

subdermice responsabile de apariția aspectului de ”coajă de portocală”.

7.9. Ozonoterapia

7.10. Electrostimularea - terapie controversată în tratamentul celulitei,

constă în utilizarea unui aparat care transmite musculaturii scheletice impulsuri electrice

ce produc contracție pasivă.

7.11. Ultrasunoterpia - aplicarea sunetelor la nivelul pielii de termină

pătrunderea mai profundă a substanțelor active curative.

7.12. Undele radiofrecvenței și infraroșii – folosite în obținerea unor

dispozitive cu rol în remodelare corporală și anticelulitică.

7.13. Presoterapia – constă în aplicarea unor presiuni externe pe membrele

inferioare, care să contrabalanseze deficitele de presiune și să favorizeze recuperarea

lichidului interstițial în exces în spațiile vasculare.

7.14. Contenția elastică – este indicată doar în cazul deficitelor de întoarcere

venoasă și trebuie aplicată gradat.

7.15. Peelingul corporal prin gomaj – reprezintă curățirea profundă a

tegumentului utilizând creme și/sau bureți abrazivi

7.16. Împachetarea corporală – are rolul de a menține pentru o perioadă

mai lungă , de până la o oră, contactul cu substanțele active folosite și de a potența

astfel efectul acestora.

7.17. Saunele uscate și umede – ambele tipuri de saună sunt indicate în

afecțiunea celulitică, sauna uscată având eficiență mai mare în formele de celulită

asociate obezității.

7.18. Limfodrenajul manual

7.19. Hidrocolonoterpia

7.20. Chirurgia estetică (lipoaspirația, abdomenoplastia, liftingul de coapsă)

7.21. Alte tratamente (ventuzele, terapia cosmetica, frigoterapia)

MASAJUL ANTICELULITIC ŞI DE MODELARE CORPORALĂ

15

Masajul este o artă. Înseamnă stabilirea unui ”feeling” între mâna celui care

lucrează și țesuturile pacientului, care nu trebuie să fie manipulate cu violență sau

traumatizate, ci stimulate și relaxate (Adina Alberts, 2007).

Un masaj bine facut trebuie sa relaxeze corpul și mintea, să crească temperatura

locală prin activarea microcirculației, să favorizeze schimburile intercelulare, să elimine

excesul de lichide și să tonifice sistemul fascio-muscular și să reechilibreze

funcționalitatea ligamentelor.

Masajul întregului corp trebuie întotdeauna făcut astfel încât să aibă un efect

sedativ și în același timp să producă în mod reflex o acțiune benefică asupra tuturor

funcțiilor organismului.

Nu trebuie să provoace congestia regiunilor masate și nici afectarea țesuturilor

din planurile profunde, trebuie să fie personalizat ușor și inteligent făcut pentru a favoriza

îmbunătățirea estetică a zonelor cu celulită fără a produce leziuni tisulare.

Masajul manual anticelulitic este supus tuturor regulilor masajului clasic

”suedez”, doar că manevrele sunt mai intense și mai rapide, astfel încât să se obțină o

activare și mai mare a vascularizației la nivelul pielii.

Cele mai bune produse de masaj sunt uleiurile naturale aromatice, dar în cazul în

care se dorește limitarea celulitei atunci se pot folosi pentru masaj creme anticelulitice

mai grase sau uleiuri de masaj îmbogățite cu substanțe anticelulitice.

Masajul poate viza doar zonele afecate sau poate fi total. Succesiunea ”baie

fierbinte sau saună – peeling corporal prin gomaj – masaj cu creme anticelulitice -

împachetare” respectă întru totul regulile tratamentului anticelulitic ideal și pare să dea

cele mai bune rezultate.

Un alt atribut al masajului este reprezentat de posibilitatea de asociere cu

manevre de:

Reflexoterapie;

Presopunctură;

Shiatsu;

Precum și hrănirea și hidratarea pielii.

Masajul Shiatsu (acționează asupra punctelor de acupunctură) se dovedește

extrem de benefic pentru recuperarea psiho-fizică.

Acest masaj cere însă un stil de viață tipic oriental, sau cel puțin un mod de viață

cât mai apropiat de acesta.

Orice persoană cu o stare acceptabilă de sănătate poate face masaj.

Contraindicație au persoanele cu afecțiuni cronice ale pielii, boli infectocontagioase, boli

grave cardiace, renale, pulmonare etc.

16

Pentru mai multe informaţii privind masajul anticelulitic vizualizaţi următoarele

site-uri:

http://www.youtube.com/watch?v=p1EI7mt4ny4

http://www.youtube.com/watch?v=0RvXNJ1J96E

http://www.youtube.com/watch?v=vRki1A46M5o

http://www.youtube.com/watch?v=v5vAXhT1VeM

http://www.youtube.com/watch?v=oaWrKP6Km8E

http://www.youtube.com/watch?v=sZenG9UcbbQ

17

Bibliografie1. Alberts, Adina, (2007), Celulita – o continuă provocare, Editura Curtea

Veche, Bucureşti;2. Murad, Howards, (2005), The Cellulite Solution: A Doctor's Program for

Losing Lumps, Bumps, Dimples, And Stretch Marks,3. Rabolu, Elena, (2009), Masaj și tehnici complementare de masaj, Editura

Universitaria, Craiova;

Link-uri

1. http://www.unm.edu/~lkravitz/Article%20folder/cellulite2.html

2. http://journals.lww.com/jdnaonline/Fulltext/2011/07000/Anatomy_and_Physiology_of

_the_Skin.3.aspx

3. http://emedicine.medscape.com/article/1294744-overview

4. http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1467-2494.2006.00318.x/pdf

5. http://www.medicinenet.com/cellulite_pictures_slideshow/article.htm

6. http://hjo.org/cellulite-facts/

7. http://www.healthyskinportal.com/body-shaping.cfm

Videos

1. http://www.youtube.com/watch?v=p1EI7mt4ny4

2. http://www.youtube.com/watch?v=0RvXNJ1J96E

3. http://www.youtube.com/watch?v=vRki1A46M5o

4. http://www.youtube.com/watch?v=v5vAXhT1VeM

5. http://www.youtube.com/watch?v=oaWrKP6Km8E

6. http://www.youtube.com/watch?v=sZenG9UcbbQ

Optional Bibliography

1. Akomeah, F.K, Martin, G.P., and Brown, M.B. (2009). Short-term iontophoreticand post-iontophoretic transport of model penetrants across excised human epidermis.International Journal of Pharmaceutics, 367(1-2), 162-168.

2. Alster, T.S., and Tanzi, E.L. (2005). Cellulite treatment using a novel combinationradiofrequency, infrared light, and mechanical tissue manipulation device. Journal ofCosmetic and Laser Therapy, 7, 81-85.

3. Angehrn, F., Kuhn, C. and Voss, A. (2007). Can cellulite be treated with low-energy extracorporeal shock wave therapy? Clinical Interventions in Aging, 2(4), 623-630.

4. Avram, M. (2004). Cellulite: a review of its physiology and treatment. Journal ofCosmetic and Laser Therapy, 6, 181-185.

5. Caruso, M.K, Roberts, A.T, Bissoon, L., Self, K.S., Guillot, T.S., and Greenway,F.L. (2008). An evaluation of mesotherapy solutions for inducing lipolysis and treatingcellulite. Journal of Plastic, Reconstructive & Aesthetic Surgery, 61, 1321-1324.

18

6. Fink, J.S., Mermelstein, H., Thomas, A., and Trow, R. (2006). Use of intensepulsed light and a retinyl-based cream as a potential treatment for cellulite: a pilot study.Journal of Cosmetic Dermatology, 5, 254-262.

7. Goldberg, D.J., Fazelle, A., and Berlin, A. (2008). Clinical, laboratory, and MRIanalysis of cellulite treatment with a unipoloar radiofreqency device. DermatologicalSurgery, 344, 204-209

8. Heyward, V.H. (2006). Advanced Fitness Assessment and Exercise Prescription6th Edition. Human Kinetics.

9. Kligman, A.M., Pagnoni, A. and Stoudemayer, T. (1999). Topical retinol improvescellulite. Journal of Dermatological Treatment, 10(2), 119-125.

10.Nootheti, P.K, Magpantay, A., Yosowitz, G., Calderon, S., and Goldman, M.P(2006). A single center, randomized, comparative, prospective clinical study to determinethe efficacy of the VelaSmooth system versus the Triactive system for the treatment ofcellulite. Lasers in Surgery and Medicine, 38, 908-912.

11.Nurnberger, F. and Muller, G. (1978). So-called cellulite: An invented disease.Journal of Dermatologic Surgery and Oncology, 4(3), 221-229.

12.Pierard, G.E., Nizet, J.L., and Pierard-Franchimont, C. (2000). Cellulite: fromstanding fat herniation to hypodermal stretch marks. American Journal ofDermatopathology, 22(1), 34-37.

13.Pierard-Franchimont, C., Pierard, G.E., Henry, F., Vroome, V., and Cauwenbergh,G. (2000). A randomized, placebo-controlled trial of topical retinol in the treatment ofcellulite. American Journal of Clinical Dermatology, 1(6), 369-374

14.del Pino, E., Rosado, R., Auela, A., Guzman, G., Arguelles, D., Rodriguez, C., andRosado, G. M. (2006). Effect of controlled volumetric tissue heating with radiofrequencyon cellulite and the subcutaneous tissue of the buttocks and thighs. Journal of Drugs inDermatology, 5(8), 709-717.

15.Querleux, B., Cornillon, C., Jolivet, O., and Bittoun, J. (2002). Anatomy andphysiology of subcutaneous adipose tissue by in vivo magnetic resonance imaging andspectroscopy: relationships with sex and presence of cellulite Skin Research andTechnology 8: 118-124.

16.Rawlings, A. (2006). Cellulite and its treatment. International Journal of CosmeticScience, 28, 175-190.

17.Rosenbaum, M., Prieto, V., Hellmer, J., Boschmann, M., Krueger, J., Leibel, R.L.,and Ship, A.G. (1998). An exploratory investigation of the morphology and biochemistryof cellulite. Plastic and Reconstructive Surgery, 101, 1934-1939.

18.Rossi, A.B.R., Vergnanini, A.L. (2000). Cellulite: a review. Journal of the EuropeanAcademy of Dermatology & Venereology, 14, 251-262.

19.Rotunda, A., and Kolodney, M. (2006). Mesotherapy and phosphatidylcholineinjections: historical clarification and review. Dermatologic surgery, 4, 465-480.

20.Sadick, N., and Magro, C. (2007). A study evaluating the safety and efficacy ofthe Velasmooth™ system in the treatment of cellulite. Journal of Cosmetic and LaserTherapy, 9, 15-20.

21.Sadick, N.S, and Mulholland, S.R. (2004). A prospective clinical study to evaluatethe efficacy and safety of cellulite treatment using the combination of optical and RFenergies for subcutaneous tissue heating. Journal of Cosmetic and Laser Therapy, 6,187-190.

22.Scherwitz, C. and Braun-Falco, O. (1978). So-called cellulite. Journal ofDermatologic Surgery and Oncology, 4(3), 230-234.

23.Silver, F.H, Siperko, L.M., and Seehra G.P. (2003). Mechanobiology of forcetransduction in dermal tissue. Skin Research Technology, 9(1), 3-23.

24.Van Vliet, M., Ortiz, A., Avram, M.M, and Yamauchi, P.S. (2005). An assessmentof traditional and novel therapies for cellulite. Journal of Cosmetic and Laser Therapy, 7,7-10.

19

25.Wanner, M., and Avram, M. (2008). An evidence-based assessment of treatmentsfor cellulite. Journal of Drugs in Dermatology, 7(4), 341-345.