NORME DE SECURITATE SI SANATATE ÎN MUNCA SI ÎN DOMENIUL SITUATIILOR DE URGENTA ÎN LABORATORUL

TEHNOLOGIC

Legislaţia de protecţia munciiCADRUL LEGISLATIV GENERAL ÎN S.S.M. SI S.U.

Element generator al întregii legislaţii de S.S.M în ţara noastră îl constituie Constituţia României, care stabileşte dreptul la protecţia vieţii şi sănătăţii pentru toţi cetăţenii în mod egal. Articolul 22 - Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica Alineat 1 : Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate. Printre categoriile de persoane nominalizate explicit, pentru care trebuie asigurate protecţia socială, iar în cadrul acesteia, protecţia muncii, sunt salariaţii. Articolul 38, alineatul 2 : Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, prestarea muncii in condiţii grele precum şi alte condiţii specifice. Alte acte normative in domeniu sunt: Codul muncii, Legea 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca, Legea 307/2006 privind apãrarea împotriva incendiilor etc.Pentru fiecare secţie, atelier, laborator şi loc de muncă, cat şi pentru unităţile de învăţământ sunt prescrise norme interne clare de protecţia muncii, elaborate în funcţie de condiţiile specifice de muncă. În laboratoarele uzuale ca şi în laboratoarele de învăţământ este obligatorie efectuarea instructajelor de protecţia muncii care sunt consemnate periodic în fişe colective.În conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, în laboratoare trebuie luate toate măsurile de evitare a accidentelor: mecanice, chimice, termice, electrice, incendii etc.

Accidentele mecanice: tăieturi, traumatisme, fracturi ş.a. pot avea loc în laborator datorită manipulării necorespunzătoare a aparaturii şi sticlăriei, datorită alunecărilor pe pardoseli şi căi de acces etc.Manipularea aparaturii se va face numai după însuşirea instrucţiunilor şi a regulilor de tehnica securităţii, care trebuie să fie afişate la fiecare aparatură mai importantă.

Accidente chimice: pot avea loc la executarea lucrărilor de laborator, datorită manipulării cu neatenţie a substanţelor chimice. Arsurile chimice sunt provocate de contactul direct cu substanţele chimice active agresive: acizi, baze, brom etc.

Accidente termice: produc arsuri termice care au loc datorită contactului direct cu substanţele chimice sau în urma aprinderii substanţelor inflamabile.

Arsurile termice se clasifică în arsuri de gradul: I, II, III. Arsura de gradul I produce roşeaţă, arsura de gradul II produce băşici, iar arsura de gradul III produce distrugerea în procent mare a ţesuturilor.

Accidente electrice în special electrocutările pot fi evitate prin luarea în laborator a unor măsuri:- carcasarea tablourilor electrice şi existenţa covoarelor de cauciuc dielectric în faţa lor;- legarea la pământ sau la conductorul de nul a tuturor componentelor electrice, care pot la un moment dat din cauza unor defecţiuni să intre sub tensiune;- verificarea conductelor electrice, prizelor, întrerupătoarelor pentru a fi în bună stare şi a corespunde calităţii mediului de lucru.

Incendiile pot fi evitate şi limitate respectând o serie de măsuritehnice de prevenire şi stingere:- manipularea cu atenţie a unor substanţe inflamabile- dotarea cu materiale necesare pentru intervenirea şi localizarea eficientă a incendiilor.

Obligaţiile elevilor:

- Fiecare persoana trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea coordonatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare, de îmbolnăvire profesională sau de incendiu atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă sau de instruire. - În mod deosebit lucrătorii/elevii au următoarele obligaţii: a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie sau de instruire;b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare – daca este cazul;c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;d) să comunice imediat insotitorilor desemnaţi orice situaţie despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;e) sã comunice, imediat dupã constatare, insotitorului orice încãlcare a normelor de apãrare împotriva incendiilor sau a oricãrei situatii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum si orice defectiune sesizatã la sistemele si instalaþiile de apãrare împotriva incendiilor;f) să aducă la cunoştinţă insotitorilor accidentele suferite de propria persoană;;g) să îşi însuşească şi să respecte prevederile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/situatiilor de urgenta şi măsurile de aplicare a acestora;

FACTORII DE RISC, de accidentare şi îmbolnăvire profesională sunt factori proprii elementelor sistemului de muncă ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionalePrincipalele categorii de factori de risc, sunt:– Factori de risc proprii executantului;– Factori de risc proprii sarcinilor de muncă;– Factori de risc proprii mijloacelor de producţie;–Factori de risc proprii mediului de muncă. Dintre aceşti factori, ponderea majoritară în accidentele de muncă o au factorii de risc proprii executantului. Cu foarte puţine excepţii, factorii de risc proprii executantului sunt implicaţi în generarea tuturor celorlanţi factori de risc. Din punct de vedere al S.S.M.,executantul in timpul procesului de muncă, poate avea un comportament normal care nu-l duce la periclitarea sănătăţii factorului uman, sau comportament inadecvat (riscant) care poate favoriza declanşarea unui accident de muncă. Comportamentul normal are învedere 2 aspecte : 1. Evitarea situaţiilor de risc prin respectarea normelor şi reglementărilor S.S.M si S.U.; 2. Neutralizarea situaţiilor de risc. Comportamentul inadecvat se manifestă prin conduite nesigure constând într-o acţiune greşită.

Factorii de risc proprii sarcinii de muncă – se manifestă sub 2 forme: a) Structura necorespunzătoare a sarcinii de muncă; b) Supradimensionarea cerinţelor impuse executantului.

Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie , se pot manifesta sub mai multe forme: 1) Factorii de risc fizic ( factorii de risc mecanic, factorii de risc termic, factorii de risc electric, etc.);2) Factorii de risc chimic ( substanţele chimice toxice);3) Factorii de risc biologic.

FACTORII DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ

se manifestă sub forma depăşirii nivelului, sau intensităţii funcţionale a parametrilor specifici, precum şi su forma apariţiei unor condiţii de muncă inadecvate.

Concluzie : Prin cacţiunea lor, în cadrul procesului de muncă, factorii de risc reprezintă cauze potenţiale de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ŞI A LOCULUI DE MUNCĂ ÎNCONDIŢII DE SECURITATE

Cea mai importantă cerinţă a societăţii moderne este reprezentată de realizarea unei corelaţii între progresul tehnic şi capacitatea de adaptare a organismului uman

(capacitatea de a reacţiona prompt la primirea informaţiilor pe diferite căi în limitele fiziologice, psihologice, profesionale şi culturale astfel încât productivitatea muncii să fie maximă cu micşorarea eforturilor executanţilor). Capacitatea de muncă – reprezintă o rezervă potenţială de muncă la un nivel mai scăzut sau mai ridicat în funcţie de cerinţele îndeplinirii sarcinii de muncă prin intermediul mijloacelor de producţie şi a condiţiilor în care se desfăşoară procesul de producţie.

Capacitatea de muncă are un caracter dinamic deoarece :a) Diferă de la un individ la altul;b) În anumite condiţii există diferenţe vizibile la acelaşi individ.

Diferenţele între indivizi provin în principal de la : 1) Cunoştiinţele asimilate;2) Deprinderile profesionale;3) Capacităţile individuale.Din punct de vedere al individului, variaţia capacităţii de muncă este dată de anumiţi factori cu acţiune temporară: – Oboseala;– Boala;– Emoţiile.Necorelarea dintre capacitatea de muncă şi cerinţele locului e muncă constituie o sursă de erori. În condiţii de oboseală se anulează deprinderile câştigate şi poate apărea (la limită) pierderea controlului în situaţii critice.