NORMA CONFLICTUALĂ1. GeneralităţiA. DefiniţieNorma conflictuală este norma juridică specifică dreptului internaţional privat caresoluţionează conflictul de legi, adică desemnează legea internă competentă să carmuiascăraportul juridic cu element străin. Sistemul de drept astfel determinat poartă denumirea de„legea cauzei” (lex causae).B. FuncţieNorma conflictuală are rolul de a stabili care dintre sistemele de drept in prezenţă estechemat să se aplice pe parcursul existenţei raportului juridic. Din momentul desemnării legiicompetente rolul normei conflictuale incetează. S-a spus, din acest motiv, că normaconflictuală apare ca o „normă de trimitere sau de fixare”75.C. Norma conflictuală şi norma materialăa) norma conflictuală rezolvă doar o problemă prejudicială – conflictul de legi – intimp ce norma materială (substanţială) carmuieşte pe fond raportul juridic;b) norma conflictuală are o aplicare prealabilă faţă de norma substanţială; după ceinstanţa se declară competentă, se determină mai intai sistemul de drept aplicabil şi abia apoise determină din acest sistem legea materială.D. Izvoarele normei conflictuale– dreptul intern. Cel mai important izvor intern il constituie Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat;– dreptul convenţional. Este vorba de tratatele internaţionale la care ţara noastră este parte. Normele conflictuale cuprinse in asemenea convenţii sunt uniforme pentru statele-părţi.2. Structura normei conflictualeReferitor la structura normei conflictuale in doctrină s-au conturat două opinii. După unii autori77, este alcătuită din trei elemente: conţinutul normei conflictuale, legătura şi legeaaplicabilă (lex causae). Dimpotrivă, alţi autori78 apreciază că norma conflictuală se structurează in două elemente: conţinutul şi legătura.A. Conţinutul normei conflictualeEste reprezentat de totalitatea raporturilor juridice la care se referă norma conflictuală.El determină campul de aplicare in spaţiu al unei legi.B. Legătura normei conflictualeEste acea parte a normei ce indică legea aplicabilă raportului juridic in cauză. Legăturanormei conflictuale se concretizează in punctul de legătură. Acesta este elementul prin care sestabileşte relaţia intre un raport juridic şi o lege.C. Principalele puncte de legătură79– cetăţenia80 constituie punctul de legătură in materia statutului personal (starea civilă, capacitatea şi relaţiile de familie), a succesiunii mobiliare şi a jurisdicţiei competente, in unele cazuri. – domiciliul sau, in subsidiar, reşedinţa81 este punct de legătură pentru unele raporturijuridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor (in subsidiar faţă de cetăţenie),referitoare la condiţiile de fond ale actelor juridice (cand debitorul prestaţiei caracteristice estepersoană fizică) la condiţiile de fond ale contractului de vanzare mobiliară (in lipsa unei legialese de părţi) şi la jurisdicţia competentă, in unele cazuri. – sediul social82 este punct de legătură pentru raporturile juridice la care ia partepersoana juridică (pentru statutul organic al persoanei juridice, condiţiile de fond ale actelorjuridice atunci cand debitorul prestaţiei caracteristice este o persoană juridică ş.a.).

– locul situării bunului este punct de legătură in raporturile juridice care privescmoştenirea imobilelor84, regimul juridic al mobilelor şi imobilelor privite ut singuli şi pentrujurisdicţia competentă in unele cazuri. – locul incheierii contractului86 pentru condiţiile de fond ale contractelor (in subsidiarfaţă de legea cu care contractul prezintă legăturile cele mai stranse) şi, in unele cazuri, pentrujurisdicţie. – locul executării contractului87 pentru modul de executare a contractului. – locul intocmirii actului juridic88 pentru forma actului, in sensul de instrumentum.Actul juridic este valabil din punct de vedere al formei, dacă indeplineşte condiţiile prevăzutede legea locului unde a fost intocmit.– locul producerii faptului juridic ilicit89 pentru raporturile juridice generate de acesta.Legea statului unde are loc un fapt juridic stabileşte dacă acesta constituie un act ilicit şi ilcarmuieşte indeosebi in ce priveşte: capacitatea delictuală, condiţiile şi intinderea răspunderii,cauzele de limitare sau de exonerare de răspundere şi de impărţire a răspunderii intre autor şivictimă, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, natura daunelor care pot da locreparaţiei, modalităţile şi intinderea reparaţiei, transmisibilitatea dreptului in reparaţie şipersoanele indreptăţite să obţină reparaţia pentru prejudiciul suferit.– locul producerii prejudiciului90, doar dacă rezultatul păgubitor se produce in alt statdecat cel in care a fost comis delictul .– fondul de comerţ, pentru condiţiile de fond ale actului juridic, cand debitorulprestaţiei caracteristice este un comerciant. – pavilionul navei sau aeronavei91 pentru raporturile juridice incheiate cu privire lamijloacele de transport respective, in unele cazuri. – autoritatea care examinează validitatea actului juridic92 pentru condiţiile de formăale actului juridic, in anumite cazuri. – voinţa părţilor95 pentru condiţiile de fond ale actelor juridice in general şi ale unorcontracte speciale. Elementele normei conflictuale sunt următoarele:a) conţinutul normei corespunde ipotezei normei conflictuale, adică acea categorie deraporturi juridice (materia) la care respectiva normă se referă.b) legătura normei corespunde dispoziţiei normei conflictuale, adică acea parte a normeicare indică sistemul de drept aplicabil pentru conţinutul normei. Legătura trimite la sistemul de drept ce va reglementa raportul juridic care formează conţinutul normei conflictuale. Ea sematerializează prin punctul (elementul) de legătură, care constituie criteriul concret prin care se stabileşte legătura dintre raportul juridic (conţinutul normei conflictuale) şi un anumit sistem de drept (care constituie legea aplicabilă - lex causae - in speţă).In funcţie de natura lor, punctele de legătură se clasifică in două categorii:a) puncte de legătură fixe, care nu pot fi deplasate de sub incidenţa unui sistem de drept subincidenţa altui sistem de drept. Intră in această categorie, de exemplu, locul situării bunului imobil,locul săvarşirii delictului şi al producerii prejudiciului.b) puncte de legătură mobile, in această categorie intrand toate celelalte puncte de legătură,care se pot deplasa dintr-un sistem de drept in altul.Importanţa acestei clasificări constă in consecinţele juridice diferite pe care le producfiecare din cele două categorii de puncte de legătură.Normele conflictuale se clasifică in funcţie de mai multe criterii.a) In funcţie de conţinutul lor, adică de primul element de structură al normei, acestea seclasifică in norme conflictuale cu privire la persoane (fizice şi juridice), bunuri, moştenire

(succesiune), actul juridic, faptele juridice etc. Acesta este criteriul după care este structurată, in general, Legea nr. 105/1992.b) După felul legăturii (cel de-al doilea element al normei), acestea se clasifică in:A. norme conflictuale unilaterale sau cu legătură directă, care indică, in mod direct, că,intr-un raport juridic cu element de extraneitate, se aplică sistemul de drept al unui anumit stat,care este intotdeauna statul instanţei sesizate (al forului). Aceste norme conflictuale, aparţinandsistemului de drept roman, circumstanţiază numai sfera de aplicare a dreptului roman.B. normele conflictuale bilaterale (cu indicare generală; cu acţiune dublă), in carelegătura este formulată in mod abstract (punctul de legătură este general), astfel incat normaconflictuală circumstanţiază sfera de aplicare atat a dreptului forului, cat şi a dreptului străin.Normele conflictuale bilaterale formează marea majoritate a normelor conflictuale.

Tema 5: Norma conflictuală: conceptul, calsificarea și structura

1.Noțiuni introductive 2.Clasificarea3.Structura4.Punctele de legătură

1. Norma conflictuală este o normă juridică care indică cu privire la un raport juridic avînd un element internațional care va fi legea competentă sau aplicabilă. Pe parcursul evoluției dreptului internațional privat au fost propuse mai multe metode de soluționare a conflictului de legi:- Metoda statutarilor italieni, esența cărea a constat în clasificarea tuturor legilor unui stat în statute și formularea principiilor de aplicare a statutelor. Aceste principii erau de natura conflictuală deoarece au determinat domeniul de aplicare a unui statut în funcție de obiectul de reglementare. În acestă perioadă s-au conturat și unele principii care pe urmă au devenit primele norme conflictuale(locus regit actum, lex rei sitae, lex loci sotutionis). - Metoda de reglementare a raporturilor cu element de extranietate cu ajutorul normelor conflictuale aparție dreptului internațional privat clasic și este denumită metoda conflictualistă. Potrivit metodei în cazul cînd raportul juridicare legătura cu mai multe sisteme de drept se va aplica legea indicată de norma conflictuală a instanței sau autorității sesizate. Astfel normele dreptului internațional privat au menirea să soluționeze conflictul de legi fără a stabili drepturile si obligațiile părților raportului juridic, de aceea indicăm în special că normele conflictuale nu sunt norme materiale sau substanțiale.

2. Există mai multe criterii de clasificare:- în fucție de legătura normei conflictuale, normele pot fi împărțite în norme unilaterale și bilaterale.Normele unilaterale sunt normele care indică că legea aplicabilă este legea proprie a instanței de judecată(legea RM), ex: art.1587, al.5 CCRM; art.1590, al.3.Normele bilaterale au caracter abstract și aplicarea lor poate să rezulte atît în aplicarea legii RM cît și a legii străine, ex: art.1587, al.1-4.

Norme conflictuale cumulative sînt la fel norme bilaterale,dar totodată cumulează 2 sau mai multe legături conflictuale, aceste norme pot avea 2 trimiteri dintre care una va fi către legea străină,dar alta către legea forului. Aceste norme pot avea caracterul alternativ în sensul că alegea legii competente din 2 sau mai multe variante propuse va depinde de voința părților raportului juridic, ex:art.1618 CCRM.Normele conflictuale pot fi clasificate în funcție de conținutul lor:

- norme conflictuale cu privire la persoane fizice- norme conflictuale cu privire la persoane juridice- norme conflictuale cu privire la bunuri- norme conflictuale cu privire la actele juridice

3. Norma conflictuală are 2 elemente specifice:- conținutul este ipoteza normei conflictuale care determină categoria raporturilor juridice în materia cărora se aplică norma.- legătura este dispoziția normei conflictuale, adică acea parte a normei care indică sistemul de drept aplicabil. Legătura n.c. se poate prezenta în felurile:

- legătura în forma de indicare directă(se precizează concret legea aplicabilă);- legătura în forma de indicare generală(se referă la situațiile cînd legea aplicabilă este

stabilită prin aplicarea unei formule abstracte, ex: leagea domiciliului, legea cetățeniei, legea locului încheierii contractului, legea locului executării contractului, etc.)

4. În legătura juridică se menționează că indicarea legii competente de către norma conflictuală se bazează pe legătura existentă între raportul juridic și un anumit sistem de drept. Elementele prin care se stabilește legătura se numesc puncte de legătură. Există puncte de legătură fixe care nu pot fi deplasate sau schimbate cu scopul atragerii competenței altui sistem de drept decît cel inițial competent, totodată există si puncte de legătură mobole sau variabile.Clasificarea punctelor de legătură cuprinde:

- cetățenia care este punctul de legătură principal în problemele privind starea civilă și capacitatea persoanei

- teritoriul are urmele: - domiciliul(conceptul care exprimă o legătură juridică stabilă între o persoană și un anumit teritoriu, acest concept se folosește de obicei în dreptul englez și american, în celelalte sisteme domiciliul se utilizează pentru a stabili legea aplicabilă pentru persoanele fără cetățenie; - sediul persoanei juridice; - locul încheierii contractului; - locul executării conctractului; - locul unde sa produs faptul cauzător de prejudiciu; - locul unde apare prejudiciul; - locul unde este situat bunul; - locul unde se judecă litigiul.

- Pavelionul unei nave sau aeronave este locul înregistrării acestei nave sau aeronave.- Voința părților raportului juridic (art.1610,al.1)- Activitatea competentă care aplică altă lege decît legea statului pe care îl

reprezintă(judecătorul)- De sine statator 5 functii