Nora Sau o Casă Cu Păpuși

8
NORA SAU O CASĂ CU PĂPUȘI De Henrik Ibsen În viziunea lui Thomas Ostermeier Thomas Ostermeier (nascut 03 septembrie 1968 in Soltau) este un regizor de teatru german. Și-a început cariera teatrală în 1990, studiind sub îndrumarea lui Einar Schleef, unul dintre cei care au avut o influenta majoră în proiectul său Faust la ”Înalta Școala de arte” din Berlin. După proiectul Faust încheiat în 1991, Ostermeier a inceput sa studieze regie la Academia Busch Ernst de Arte Dramatice din Berlin, unde, în 1992 sa întâlnit cu mentorul lui Manfred Karge. Din 1993-1994 Ostermeier a acționat ca asistent de regie la Karge și, de asemenea, a lucrat în Weimar și la Berliner Ensemble. Ostermeier a devenit cunoscut pentru genul său de realism capitalist, gen in care este mai cunoscut în ziua de azi. Această tip de montare scenica, din punct de vedere estetic, forțează publicul să priveasca în față, curajos, violența realității cauzate de un sistem capitalist nemilos. Această formă de ”realism ", încearcă să se răzbune pe orbirea, prostia și obtuzitatea societății contemporane. Ostermeier urmărește să facă publicul să conteste problematica valorile societale moderne din Germania și Europa. Realismul lui din punct de vedere estetic este un indicator al propriilor convingeri politice de stânga, care critică viguros capitalismul occidental și valorile societății europene moderne. 1

Transcript of Nora Sau o Casă Cu Păpuși

NORA SAU O CAS CU PPUIDe Henrik Ibsenn viziunea lui Thomas Ostermeier

Thomas Ostermeier (nascut 03 septembrie 1968 in Soltau) este un regizor de teatru german. i-a nceput cariera teatral n 1990, studiind sub ndrumarea lui Einar Schleef, unul dintre cei care au avut o influenta major n proiectul su Faust la nalta coala de arte din Berlin. Dup proiectul Faust ncheiat n 1991, Ostermeier a inceput sa studieze regie la Academia Busch Ernst de Arte Dramatice din Berlin, unde, n 1992 sa ntlnit cu mentorul lui Manfred Karge. Din 1993-1994 Ostermeier a acionat ca asistent de regie la Karge i, de asemenea, a lucrat n Weimar i la Berliner Ensemble. Ostermeier a devenit cunoscut pentru genul su de realism capitalist, gen in care este mai cunoscut n ziua de azi. Aceast tip de montare scenica, din punct de vedere estetic, foreaz publicul s priveasca n fa, curajos, violena realitii cauzate de un sistem capitalist nemilos. Aceast form de realism ", ncearc s se rzbune pe orbirea, prostia i obtuzitatea societii contemporane. Ostermeier urmrete s fac publicul s conteste problematica valorile societale moderne din Germania i Europa. Realismul lui din punct de vedere estetic este un indicator al propriilor convingeri politice de stnga, care critic viguros capitalismul occidental i valorile societii europene moderne.n 1997 Ostermeier au nceput s aplice specificul su realist ntr-o form piese de teatru clasice, cel mai notabil fiind Nora lui Henryk Ibsen. Producia a marcat nceputul unei colaborri de lung durat ntre Ostermeier i designer de Jan Pappelbaum. nseamna si trezirea interesului lui Ostermeier pentru piese de teatru clasic, astfel ca Nora a avut un mare succes internaional. A avut turnee prin Europa i n 2004 a a fost dus i la New York. Aceast nou abordare a pieselor clasice a fost aplicat pe Hedda Gabler (2006) - ctigtoare a numeroase premii (Nestroy i Politika, premiul la Belgrad BITEF, precum i Premiul Publicului la Theatergemeinde Berlin),precum i pe alte numeroase piese, inclusiv producia cu Hamlet - William Shakespeare din 2008, Ostermeier ctignd recunoaterea internaional ca unul dintre tineri regizori de frunte german. n 1999, la numai treizeci i doi ani, Ostermeier a prsit Compania Barracke pentru a deveni un regizor rezident i membru al direciei artistice la Schaubhne din Berlin, devenind unul dintre cei mai tineri regizori de succes din Germania. Cunoscut pentru declaraiile bizare despre generaia mai n vrst de regizori de teatru din Germania, Ostermeier a ridicat controverse trezit la festivalul Viena Festwochen 2001. ntr-un comentariu, Ostermeier afirm despre regizorii peste patruzeci de ani: "nu mai sunt n contact cu cultura n curs de dezvoltare i ar trebui s renune la regie". Aceastaa fost luat personal de ctre directorul de teatru Festwochen, Luc Bondy, n varst de cincizeci i trei ani. Disputa a luat forma unei confruntri dur prin intermediul mass-media local i a nsemnat invitaia final lui Ostermeier la evenimentul de la Viena. Acum , n vrst de peste 45 de ani, Ostermeier continu s fac teatru i producii n ntreaga lume. Poliglot, vorbitor fluent n limba german, francez i englez, Ostermeier a fost numit Officier des Arts et des Lettres n 2009 de ctre ministerul francez de cultur. n 2010 a devenit preedintele Consiliului german-francez al Culturii. Producia lui 2008 de Hamlet a castigat numeroase premii internaionale, printre care Cea mai bun Producie Internaional din 2011, iar tot n 201, Ostermeier a primit pentru munca sa Leu de Aur la Bienala de la Veneia.Ca urmare a vizionrii spectacolului (n limba german) am de remarcat mai multe aspecte care ne redau att arta de regizor a lui Ostermeier ct i relaia pe care el o stabilete ntre opera lui Ibsen i felul lui personal de a privi problematica ce apare att n Nora, ct i n celelalte montri ale lui dup piese a lui Ibsen.Pentru nceput a face o scurt referire la construirea decorului. Este de remarcat modernitatea, contemporaneitatea, locuintei familiei Helmer, mobilierul luxos, funional ca decor, dar i ntreptrunderea planurilor de joc att de bine gandite pentru a pune n valoare situaiile dramatice create.Zona de intrare care se afln ceea ce eu a numi demisol, zona n care, de asemenea se gsete din punctul meu de vedere zona domestiva a familiei. Acolo i duce activitatea Monica, slujitoarea, care la Ostermeier are un rol forte bine precizat i despre care voi vorbi mai trziu, apoi, camera (camerele) copiilor, i, se presupune, toate dependinele necesare unei familii nstrite, pentru c asta este impresia pe care ne-o las privirea de ansamblu asupra apartamentului. Apoi, spaiul generos, central, unde ntr-un mare procenmt, are loc aciunea piesei, unde se consum toate momentele dramatice, cheie ale spectacolului. n plan superior, avem situate dormitoare si camerele de oaspei ale apartamentului. Scara interioar urmeaz s joace un rol foarte important n derularea aciunilor. Ceea ce vreau sa remarc n mod deosebit, nafar de faptul c toat montarea sa fcut pe turnant, ceea ce d posibilitatea de a sugera mult mai plastic tririle interioare att ale Norei (rotirea ntregului ansamblu mi sugereaz vertijurile, ameelile, cderile trite de Nora), ct si a ctorva din celelalte personaje ale piesei, n afara de asta, cum spuneam, am remarcat lipsa pereilor laterali ai apartamentului, ca i cum totul a fost construit, finisat, mobilat doar n interior, urmnd ca pereii exteriori s fie construii ulterior. Din punctul meu de vedere asta vrea s semnifice c, n timp ce ntr-o montare clasica a piesei lui Ibsen ar trebui s inem cont de lumea nchis a acelei perioade (dei scris n Italia, totui, lucrarea respect societatea si moravurile din Norvegia anilor1850 1900), lume in care totul trebuia s se ntmple numai n spaiul nchis, aproape concentraionar al casei, al familiei, nimic s nu transpire n afar, aceasta deschidere a casei n spectacolul lui Ostermeier, vrea s ne ntreasca tocmai modernitatea spectacolului, a ideei c n zilele noastre aceste bariere nu mai exist, totul se desfoar la vedere, dei dramele psihologice au rmas acelei, relaiile femeie-brbat nu au suferit mari transformri, ele se ntlnesc i n actualitatea fireasc de zi cu zi. Aceast deschidere a relaiilor o putem vedea i din comportamentul Norei fa de toat lumea, prin acele atingeri mai mult sau mai puin pgne: atinge pe fa comisionarul cnd i d baci, se las pipit destul de doctorul Rank, etc... Un rol foarte important n scenografie l are acel imens acvariu care, pe de o parte face legturi cu alte lucrari ale lui Ibsen (Femeia mrii), dar, care aproape devine personaj, ia parte la aciune din primul moment n care Nora hrnete petii, dar, se las ciugulit de degete de ctre acetia, ntr-un gest senzual, pn la final cnd va gzdui trupul lui Torvald. Costumele sunt n relaie foarte bun cu caracterul personajelor. In prima parte, a spectacoluluiTorvald, Krogstad sunt mbrcai office,ca apoi s mbrace casual, n totalacord cu schimbarea relaiilor. i la celelalte personaje, costumul este exact in rezonan cu actiunile lor.Cteva cuvinte despre servitoare (Monika). Pe lng faptul c dintr-un personaj aproape invizibil la Ibsen, la Ostermeier capt o mare valoare, din punctul meu de vedere este liantul ntre lumea pe care o vedem n scena i spaiul extrascenic, cel din spatele decorului i bineneles, din spatele textului lui Ibsen. Spun asta deoarece mi-a atras atenia faptul ca ori de cte ori intr n scen, are schimbate elemente de costum sau de recuzit. Mici, aproape fr semnificaie, dar, urmrite cu atenie ne duc cu gandul c dincolo, este o lume vie, n micare, sunt copiii cu problemele lor, se fac pregatiri pentru Crciun i aa mai departe. Se poate remarca o foarte uoar urm rasist n aceea c servitoarea este de culoare, dar, care urm dispare n momentul n care vedem relaia de apropiere dintre era i stpnul casei (se fotografiaz mpreun cu un aer foarte vesel i apropiat) ct si a faptului c tot acesta i d masina lui ca s duc scrisoarea la banc, iar Nora o priveste ca pe o obinuit a casei, creia i cumpr i cadou de Craciun. Spectacolul lui Thomas Ostermeie este valoros din punctul meu de vedere deoarece aduce n faa spectatorului o Nora puternic, cu o intens personalitate aparent n disonan cu Nora lui Ibsen, pe care o interpretm ca fiind o femeie fragil, ce abia n finalul piesei i revendic drepturile i se transform ntr-o femeie puternic, capabil s i-a viaa de la capt. Nora lui Ostermeier prin actria care i d viat (Anne Tismer) este o femeie plin de senzualitate, o femeie trofeu pentru un Torvald (Jorg Hartmann) manager de banc prosper, preocupat de tehnologia modern i oarecum pasager prin via. De aceea avem surpriza s descoperim o lume n care erotismul se manifest firesc, ca o manifestare cotidian, n care o vedem pe Nora facnd apel la sexualitatea ei n momentele cnd dorete s obin ceva de la Torvald. O vedem la nceputul spectacolului foarte elegant (vestimentaie Lara Croft), dei lipsa bijuteriilor (nu are nimic n afar de verighet), lipsa unui machiaj high-life, este surprinztoare, de fapt o caracterizeaz pe aceast Nora care pe mine personal m-a surprins prin duritatea feei, aproape masculin. In finalul piesei vedem c aceast duritate se va manifesta prin actul suprem de a-i asasina soul,n felul acesta, eliberndu-se complet. Are totui cteva momente de slbiciune manifestate fie n momentul cand rmne cu ea nsi, fie n faa atacului isteric a lui Krogstad, fie a soului ei. n rest este dominatoare, ocup tot spatiul scenic, cum s-ar spune, conduce aciunea. Doamnei Linde (mbrcat mereu office,ca semn al competenei ei n obinerea postului la banc), aproape c i d dispiziii ce s fac, nu o roag, nu implor, ci lupt mereu pentru ea. De remarcat efortul extraordinar pe care l face actria n trecerea de la fragilitate la comportament maniacal pn la disperare. Extraordinar scena n care se roteste ca un dervi sau uurina cu care poate s-i scufunde faa n acvariu ca i cum ar fi mediul ei natural.Modernizarea nseamn c medicul Lars Eidinger este un om tnr, petrecre, de lume, obinuit cu aazisele excese, cu prul lung a crui moarte este rezultatul SIDA. Asta n timp ce Helmer este un manager de banc, dependent de gadget-uri, se joac n mod constant cu telefoane mobile i computere. Ceilali rmn mai aproape de original. Modernitate nseamn i maniera de joc, mbinarea ntre jocul natural, firesc i momente au relanti, de slow-motion,specifice filmului, dar, care odata transpuse n scen, nu fac altceva dect s ntreasc semnificaia strilor conflictuale create ntre personaje. Evident, cu precdere scenele dintre Nora i Krogstad. Tot modernitate, dei a pomeni doar n treact despre asta este,la modul cel mai direct, utilizarea fr s deranjeze a mijloacelor i tehnologiei moderne: aparat de fotografiat digital, laptop, telefon mobil cu hand-set, chiar si acvariul i revolverul. Thomas Ostermeier a reuit s creeze o versiune actualizat a Casei de ppui ce rmne att de fidel originalului, n cele mai multe moduri i prezint o nclinare complet modern i o viziune proaspt.Fr a avea pretenia c am epuizat subiectul: Ostermeier Nora, m opresc aici,nu nainte de a face remarca despre acest spectacol c este ceea ce nseamn un model de gandire regizoral proaspt, bine structurat i abundnd de o imaginaie debordant. Un model de urmat, att n ceea ce privete abordarea ultramodern a unui subiect clasic, dar, lucru despre care nu am vorbit deloc, dei mi se pare extrem de important, dar i a modului cum a lucrat cu actorii, cum a reuit s-i motiveze, cum a reuit s-i fac s neleag att de bine toate inteniile celui care se numete: Thomas Ostermeier.5