Nocturna24 octombrie 2011 20:14

de George Bacovia

Poezia apare in volumul Scantei Galbene (1926), la 10 ani dupa volumul de debut.

Tema - natura, timpul, nimicul existential TitluTitlul fixeaza principalul motiv in jurul caruia se organizeaza viziunea poetica si e dezvoltat in strofarefren prin imagine sinestezica; forma substantivizata a adjectivului neologic aminteste de "nocturnele" lui Chopin dara in relatie cu textul poetic "greierul zimteaza noaptea cu nimic" devine o ironie a sentimentalismului romantic asociat nocturnului.

Structura si CompozitieDiscursul liric e compus din 4 strofe, prima indeplinind rolul unei strofe refren ce se repeta cu modulatii minime, la sfarsitul poeziei. Poemul se compune din 3 secvente distincte: Strofa 1-4 surprind atat imagini exterioare(noaptea) cat si imagini interioare (cugetul, gandul). Intre cele 2 tipuri de imagini exista o tensiune, o contradictie. Strofa 2 - alcatuieste o secventa poetica distincta, fiind singura in care se gaseste in text subiectul liric. Ipostaza eului liric este cea a unui solitar sceptic si blazat care are constiinta inutilitatii asteptarii. Enigmatica prezenta invocata prin persoana a 2-a poate fi iubita, care este inca o absenta pana si in amintire. Despuiata de iubire, de iluzii, de speranta, lumea intreaga pare banala si previzibila, lipsita de mister existential "luna pare un contintent cunoscut" Strofa 3 - aduce in plus cateva elemente specifice decorului simbolist: peisajul citadin cu imaginea gradinii in care "e frumos aranjat/orice fir". Sugestia e una de artificialitate, de previzibil. Alaturi de imaginea lunii din strofa anterioara, perceputa ca "un continent cunoscut" apare sugestia derizoriului existentei, a limitelor spatiului, a incremenirii timpului. Prin elementul cadrului natural si prin modul de expunere a sentimentelor poezie se incadreaza la specia literara a pastelului. Exterioritatea in poemul NOCTURNA se desfasoara pe 2 dimensiuni - spatiul terestru al gradinii si spatiul cosmic al lunii. Intre aceste 2 imagini apare o suprapunere partiala evidenta mai ales in sintagma "oriznotul departat". Limbajul poetic e voit prozaic, saracit de sensuri metaforice, apelandu-se la cateva epitete, la o personificare si o comparatie fara relief stilistic. Ruptura intre eul liric si univers ce ii apare monoton si previzibil e marcata la nivelul sintaxei poetice prin discontinuitate si inversiuni topice. Stofe - catren Masura 3-15 silabe Rima: pereche si incrucisata Absenta ritmului

Romana Page 1