Nicolae Mitrofan sau Neculai Mitrofan (n. 10 mai 1946, în satul Suceveni,

comuna Suceveni, județul Galați, România) este un psiholog român, profesor universitar doctor

la Universitatea din București, decan al facultății din anul 2008 și primul președinte al Colegiului

Psihologilor din România.

Cuprins

  [ascunde] 

1Contribuții științifice 2Cariera universitară 3Cariera profesională 4Legături externe

Contribuții științifice[modificare | modificare sursă]

Nicolae Mitrofan a publicat în cariera sa ca psiholog și cadru universitar mai multe lucrări de

referință, în literatura de specialitate română și internațională. Lucrarea dePsihologie judiciară a

reprezentat la data apariției acesteia în România o premieră absolută. Lucrarea a fost reeditată și

completată, ultima ediție văzând lumina tiparului în anul 2000. Dintre lucrările sale de marcă

amintim:

Testarea psihologică. Inteligența și aptitudinile  (colab.), Ed. Polirom, 2005

Psihologie judiciară – coordonator și coautor, Editura Șansa S.R.L., București, 1992, 360 p.

Aptitudinea pedagogică – autor, Editura Academiei Române, București, 1988, 216 p.

Testarea psihologică a copilului mic  – autor, Editura Mihaela Press S.R.L., București, 1997, 221

p.

Sistemul factorilor umani ai accidentelor de muncă în industria petrolului – colab. un capitol,

Editura Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei, 1979, p. 105-115

Dragostea și căsătoria – autor, Editura științifică și enciclopedică, București, 1984, 224 p.

Psihologia și viața cotidiană – colab., un capitol, Editura Academiei Române, 1988, p. 41-49.

Familia de la A la Z. Mic dicționar al vieții de familie – coautor, Editura științifică și enciclopedică,

București, 1991, 359 p.

Cabinet de psihologie – colab., un capitol, Editura Academiei Române, 1992, p. 39-59

Elemente de psihologie a cuplului – coautor, Ed. Șansa S.R.L., București, 1994, 190 p.

Psihoteste – colaborare, Societatea Știință și Tehnică, București, 1994

Psihologie judiciară – coordonator și coautor, ediția a II-a, Editura Șansa S.R.L., București,

1994, 359 p.

Elemente de psihologie a cuplului – coautor, ediția a II-a, Editura Șansa S.R.L., București, 1994,

253 p.

29 de teste pentru a te cunoaște – colaborare, Editura Polirom, Iași, 1996

Psihologie socială. Aspecte contemporane – colab., un capitol, Editura Collegium, Iași, 1996, p.

433-444

Copilăria - fundament al personalității - colab., un capitol, Editată de Revista . Invățământului

preșcolar, 1997

Psihoteste 2. Cunoașterea de sine și a celorlalți – Prefață și colab., Editura Știință și Tehnică,

București, 1997

Psihologia vieții cotidiene – colab., un capitol, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 28-40

Valori europene și respectarea drepturilor omului în activitatea poliției române, colab., un capitol,

Ed. Trei, 1999

Psihologie judiciară  – coordonator și coautor, Editura Press Mihaela, S.R.L., 2000

Psihologia la răspântia mileniilor (coord. M. Zlate), cap. „Psihometria și direcțiile ei de dezvoltare

la început de mileniu”, Ed. Polirom, 2001

Colaborator la vol. Cunoaște-te pe tine însuți (coord. A. Neculau), Ed. Polirom, Iași, 2003 (grupaj

de teste, p. 108-128)

Capitolul „Agresivitatea”, în Manual de psihologie socială (coord. A. Neculau), Ed. Polirom, Iași,

2003

Capitolul „Cum evaluam competentele universitare transversale”, în Dezvoltarea personală -

competență universitară transversală (coord. L. Mitrofan), Ed. Universității din București, 2007

Cariera universitară[modificare | modificare sursă]

A absolvit Scoala Normală (Liceul Pedagogic Costache Negri) din Galați. În anul 1967 este admis la

Facultatea de Filosofie, Sectia Psihologie a Universității din București. După terminarea studiilor

universitare (1972) este chemat ca asistent universitar la catedra de psihologie a facultății. După

patru ani de la terminarea facultății, în anul 1976, este titularizat la catedra de psihologie ca asistent

universitar. Parcurge toate gradele universitare, iar în anul 1980 susține teza de doctorat cu

titlu Aptitudinea pedagogică din perspectiva psihologică și socială. În anul 1984 devine lector

universitar la aceeași catedră. În anul 1991 obține titlul de conferențiar, iar un an mai târziu este ales

în funcția de prodecan al Facultății de Psihologie, funcție pe care o va deține până în anul 2008. În

anul 1994 obține titlul de profesor universitar. În anul 1994 obține titlul de profesor, iar un an mai

târziu este numit director al programului de master al facultății. Din același an este membru CNFIS și

membru al Comisiei de Stiinte Sociale a CNEAA. Din anul 2007 este membru ARACIS. În anul 2008

este ales decan la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București. Este

creatorul a numeroase proiecte, numele său fiind legat de crearea noului sediu al Facultății de

Psihologie și Științele Educației a Universității din București. A format și a îndrumat numeroase

generații de masteranzi și doctoranzi, acordând credit profesional tinerilor aflați la început de drum.

[1]. Este una dintre personalitățile care au marcat psihologia românească postdecembristă, atât pe

plan științific cât și instituțional.

Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

La terminarea facultatii rămâne cadru universitar la catedra de psihologie a facultății. Urmează toate

treptele universitare, obținând rând pe rând toate titlurile academice, până la cel de profesor

universitar. Urmează mai multe stagii de formare în Canada și în Europa. În anul 2001 este ales

președinte al Asociației Psihologilor din România, funcție pe care o va deține până în anul 2007,

când va fi preluată de către Prof. Mircea Miclea. În calitate de președinte al celui mai important for

profesional al psihologilor români, alaturi de un grup de profesori români celebri (Prof. Mihai Golu,

Prof. Mielu Zlate și Prof. Mihai Aniței, care este în prezent președintele Colegiului Psihologilor din

România) promovează un proiect de lege privind reglementarea profesiei de psiholog în România,

ca profesie liberală. După mai multe încercări, în vara anului 2004, este aprobată de

cătreParlamentul României Legea nr. 213/2004. În istoria psihologiei românești, acest act constituie

actul de naștere și recunoaștere al profesiei de psiholog în România, ca profesie liberă și

independentă. În primăvara anului 2005 reușește să unească sub același for profesional, Colegiul

Psihologilor din România, totalitatea psihologilor români, precum și instituțiile de formare din

domeniul psihologiei și psihoterapiei. Urmează o perioadă grea, în care majoritatea instituțiilor

profesiei de psiholog au fost reglate prin acte normative. Profesorul Nicolae Mitrofan reușește să

adune în jurul său numele cele mai reprezentative ale psihologiei românești, dar mai ales ale

generației tinere (Prof. Daniel David, Prof. Alin Sava, etc.), precum și crearea unui sistem de

atestare profesională funcțional. Este printre primii psihologi români care își înființează cabinet

individual de psihologie, promovând prin acest gest externalizarea serviciilor psihologice și

independența profesiei. Prin măsurile aprobate, precum și prin stilul de conducere democratic

adoptat, profesorul Nicolae Mitrofan construiește o echipă tânără la nivel administrativ, reușind

aprobarea primelor acte normative care vor reglementa profesia de psiholog în România. Totodată,

reușește să creeze o piață a serviciilor psihologice bazată pe independență profesională și unifică

profesia, adunând în jurul său personalități ale profesiei din diverse domenii de activitate: Daniel

David, Irina Holdevici, Mihaela Minulescu, Ion Dafinoiu, Ion Duvac, Augustin Cambozie, Iolanda

Mitrofan, Iustinian Turcu, etc. (psihologia sănătății), Horia Pitariu, Mihai Aniței, Dumitru Cornoiu, etc.

(psihologia muncii), Mircea Miclea, Adrian Opre, Elena Bonchiș, etc. (psihologia educatiei),

Gheorghe Florian (psihologia judiciară), Edmond Cracsner, Traian Manea, etc. (psihologia militară).