Pclici i Tndle

Pclici la coalPana noua-n palariesi hainuta de postav,Pacalici pe drum pasestefudulindu-se grozav.

Dara din ghiozdan ce-atarnaca un firicel de plus?Ati ghicit? Codita-si scoasesa ia aer, Chitibus.

Iata scoala, dar ce zarvae acolo-ntre baieti?Tii, feciorul lui Tandala,batausul Tandalet.

A trantit doua fetite,pe-un copil l-a injurat,si razand acum se plimbaca un pasa de-ngamfat.

Pacalici spre el paseste:-Tandalet, acu', cat vad,cereti de la toti iertare,cs altminteri e prapad!

- Ce spui tu, ma gagalice?Fugi c-acu te burdusesc!- Nu-ti ceri, Tandalet, iertare?Bine... Atunci eu te vrajesc.

Uite-un duh o sa te mustede piciorul nespalat...(Chitibus, pe nesimtite,intr-o clipa l-a muscat).

...iar din spate o sa-ti cadasi ghiozdanul tau pe jos.( Chitibus, pe nesimtite,curelusa a si ros.)

Toti copiii rad cu pofta,l-au vazut pe soricel,dar lui Tandalet i-i frica,nestiind ce e cu el.

si-a cerut apoi iertare,A ramas mofluz, tacut,si in saptamana astan-a-njurat, nu s-a batut.Lucrare scris

Maine-avem lucrare scrisa,Toti am invatat cu spor,Tandalet, in loc sa-nvete,A facut fituici, de zor.

Le-a-mpartit in doua teancuri:Unul lat, altul inalt.Unu-i pentru matematici,La istorie-i celalalt.

Pacalici i-a zis-o-n fata:Tandalet, ai s-o patesti!S-o patesc? N-avea tu grija!Poate vrei sa ma parasti?...

Pacalici n-a spus nimica,insa seara, tupilis,Catre casa lui TandalaL-a trimis pe Chitibus.

Chitibus mergea pe uliti,Ce e drept, cam tremurand,Cu mustatile pleostite,Cu codita atarnand...

Iar la Tandalet in poartaS-a oprit fara sa vrea,Caci pisica cea vargataCa un tigru miorlaia.

Dar curajul lui de soarecsi-a luat in dinti si-ascuns,Strecurandu-se sub usa,La fituici, iata-l ajuns!

Ce-a facut acolo, nu stiu,Caci la nimeni nu a spus,insa stiu ca-ajuns acasa,Era strasnic de dispus!

S-a jucat de-a baba-oarbaCu copiii maruntei,Pe codita sarea coarda,Sport iubit de soricei.

La lucrarea scrisa-n clasa,Sta pe soba, multumit...Chicotind atat de tare,Ca mai toti l-au auzit!

in cea mai din urma bancaTandalet tot copiasi,din cand in cand,de truda,Limba printre dinti scotea.

Cand s-au adunat in urmaAle copiilor lucrari,Tandalet avea pe foaieLa istorie-adunari...

Iar apoi, la matematici,Fara grija si decis,Despre luptele cu turciiTandalet pe foaie-a scris!

Pclici i Mo Geril

ata ca din viata noastrainca-un an a mai trecut.Ne privim si, fara voie,observam c-am mai crescut.

Ne-au ramas prea mici bocanciisi nadragii ni-s cam scurtisintem nu stiu cum, mai altfel,cind ne mai jucam prin curti.

Dar la Pomul cel de iarna,Ce ne-asteapta luminand,Mergem plini de incantare,Tulburati ca orisicand...

Iata-s adunati la scoalaToti elevii de prin sat.Vor canta cu toti in jurulUnui brad adevarat.

Tandalet face pe bosul -Are-un glas ca de trombon...Pacalici zambeste vesel,Dirijand cu un creion.

Tandalina, Pacalinei,ii tot spune-ncetinel:-Vezi pe fiu-meu cum canta?Iese cantaret din el!

Pacalina-ntoarce vorba,Rosie ca si un rac:-Vezi al meu cum ii struneste?Ofiter am sa mi-l fac!

Mai apoi urmeaza jocuri,Datini vechi de pe aici;Tandalet se face capra,Tobosar e Pacalici.

in sfarsit, soseste ora...Cineva a anuntatCa-ntr-o sanie de viscol,Mos Gerila intra in sat!

Toti asteapta. Uite, vine!Are-un sac, dar ce mai sac!Toate darurile lumiiin strafundurile-i zac!

La copii el le imparteSurazand necontenit...Pacalici o saniutaA primit si-i fericit!

Tandalet voios asteapta,Dar deodata-a amutit:Pana cand la el s-ajungaMosul sacul si-a golit...

- Mos Gerilae, numai mieinca nu mi-ai dat nimic...Nu mai ai prin buzunareVreun cadou, oricat de mic?

- Pentru tine eu n-am daruri,Caci n-ai fost cuviincios,Nici la scoala, nici pe ulitiTu nu te-ai purtat frumos...

Pacalici deodata, insa,Din ungher s-a ridicat:Mos Gerilae, cum bag seama,Nu esti bine informat...

Tandalet, de-o vreme-ncoace,Nu se poarta-asa urat...si-apoi nici nu-i pedagogicSa il pedepsesti atat!

Rade Mosul, dar vorbeste:N-am stiut ca e asa;Nu mi-a mai ramas nimic,Numai sacul i-l pot da.

Apoi Mosul da binetesi se duce in alt loc...Tandalet se mohorasteZgribulindu-se-n cojoc.

Jocuri, cantece voioase,Iar se-ncing, ca la-nceput.Tandalet sta trist, deoparte,Pacalici a disparut.

Dar ce-i asta? Iata-apareLa fereastra un pitic.Dar pitic o fi el oare?Nu. E-un Mos Gerila mai mic.

care striga: "Mos GerilaM-a trimis, precum vedeti,Ca aceasta saniutaSa i-o dau lui Tandalet."

Tandalet, de bucurie,topaie, macar ca-i gras;Tare-ar vrea sa-i multumeascainsa, uite, n-are glas!

Tandalet tot sta si-asteapta,Are lacrimi pe obraz.Unde-i Pacalici, sa-i spunaBucuria lui de azi?...

Iata-l, are nasul rosusi-i omat pe cusma lui.Tandalet spre el se-ndreapta:- Ei, iti place? Ce mai spui?

Ce sa spun? Lui Mos GerilaPedagogic i-am graitParca i-am citit din cartesi pe loc s-a lamurit.

-Unde-ti este saniuta?S-o asemuim cu-a mea.Sa vedem care-i mai iute,Mai frumoasa, afara-n nea?

-Saniuta? Pai am dat-oLui Gerila acel micut...A-nhamat la ea doi iepuri,Cei mai ageri si mai iuti...

Tandalet se intristeaza.Ian auzi! A fost pe-aici...El mi-aduse saniuta.Ce ne facem, Pacalici?

stii ceva? De-acu-nainte,impreuna ne-om juca;Saniuta mea e mare,incapem noi doi in ea.

si cei doi, acum prieteni,Cu mult drag se strang la piept.Iar pe Pacalici, copiiiil privesc cu mult respect!

Toti pricep ca Mos GerilaCel micut, ce-a fost pe-aici,N-a fost altul decat... insusisugubatul Pacalici!

Pclici n ara ReceCei trei lupi smucesc de hamuri,crasca neaua sub talpici,si in sanie stau veseliTandalici si Pacalici.

Cad ninsorile bogatesi sub falduri largi ascundcodrii care-n vijeliese aud vuind in fund...

Parca hohote se-alungaprin ninsoarea de argint,mii si mii de glasuri relechiuind si chitcaind

si din viscolul zanaticdesirata pana-n nori,o babornita s-aratacu colti albi, clantanitori.

Cu o gheara isi indreaptaparul aspru-n vant, valvoi,si sapleaca, cocosata,sa vorbeasca cu cei doi.

Baba:-Bun venit in tara asta,tara rece cu zapeziunde pasc in voie bunaa vantoaselor cirezi.

Tara mea cu-atat de albesi-nghetate frumuseti,tara mea, in care-i legeinima sa ti-o ingheti,

tara mea, in care-i legede iubiri sa te desprinzi,de esti mic, pana la nouri,ca si mine sa te-ntinzi;

bun venit in tara asta,oaspeti noi din plai strain,de acum voi faceti partedin norodul meu putin.

Doua fete am, si-s albe,si-s frumoase, orbitor,sint la fel de reci ca mine -vreau cu ele sa va-nsor,

insa voi, de-acum incolo,oameni nu veti mai vedea,omenia veti uri-o,ca si noi veti ingheta.

cintec nu veti mai afla,glume u veti asculta...Trageti iute saniala vestita poarta-a mea!

Pacalici se-nveseleste:-Uite, baba, ce pofteste!...Babo, inca eu nu-s mare,si nu-s bun de-nsuratoare

Tandalet si el e mic -uite-l, tremura de frig!Lupul -lupu-i, da, barbat!El e om de insurat

si ce ginere-i, mai frate!Are osti nenumarate,cred ca fetele, la fel,au sa moara dupa el.

Zice baba: "Are osti?"-Parca tu nu le cunosti?Ostile i-s lupii suri,care prada prin paduri!

-Bine, asta este unul,zice baba calntanind,dar si pentru o a doua fatavreau un ginere sa prind.

Rade Tandalet din paie:-Mai sint doi! Ia o potaiedintre lupi. Ori, daca vrei,Poti sa-i iei si pe tustrei!

Sare baba: "Ba nici gand!Asti-as soldatoi de rind.Primul, da, e sef, mai maredar cei doi n-au cautare.

Unul dintre voi e bine,am sa-i dau puteri deplinesi avere, si ospete -inima sa si-o inghete.

Hai, baieti, pana-n palat,fetele sa vi le-arat,sa v-arat si ce mai zestreveti avea de la neveste.

N-am putere, cu de-a silape aicea sa va tin,dar pe veci aici ramanetide veti spune: "Eu raman"Orisicum, puteti intra,veti vedea si judeca".

Intra ei pe-o poarta larga,intr-un fel de foisorplin de mii de nestemate,cu tavan stralucitor.

Si pe jilturi largi, de gheata,doua fete se-odihnesc;ca statuile-s de albesi ca gheata stralucesc.

Pacalici:-Mai, dar baba este slabaare parul alb ca-i baba,pe cand fetele, ca-s fete,de ce-s albe si la plete?

Tandalet:-Au parul alb, asa cum zici,dar ce-ti pasa, Pacalici?Are importanta oarecum e parul al culoare?

Pacalici:-In sfarsit, nu ne certam!Fie cum ti-i voia tie,caci, oricum, noi nu luampe nici una de sotie.

Baba:-Dar priviti ce nestematesint pe politi insirate...

Pacalici:-Astea nu ma uluiescdaca sufli, se topesc.Eu si-acasa, pe ferestreiarna am astfel de zestre.

Tandalet:-Ba-s frumoase - parca-s stele..N-ai decit - nu sufli-n elesi atunci au sa aratetot frumoase, luminate...

Baba (fetelor):-Ca sa-i farmec pe deplin,fetelor, dansati putin.

Fetele din jilt se scoalaisi fosnesc rotunda poala,bratele-si rotesc pe rand,ca un fir plapand de vant,se invart apoi incetca un vant peste omat,bat din tocuri, nadravan,ca un vant peste-un troian.Se abat scaparatoareca un vant intr-o ninsoare.Zboara ca o vijelierasucita pe campie,apoi salta-n sus, cu vaer,viscol nebunesc prin aer.Si se domolesc pe randca un fir plapand de vant.

Tandalet:-Asa jos, mai zic si eu!Haide babo, fie! Vreu!

Pacalici s-a repezitcrunta vorba s-o opreasca,dar, deodata, neoprit,Tandalet porni sa creasca.

Se-nalta si se latisi se inalti ca neaua.Baba vesel chiuide placere, cucuveaua!

Pacalici porni sa planga,insa Tandalet, de fel,Il privea, schimbat la fatacu privirea de otel.

Lupul-sef crescu si dansulAlb si-nalt -sa te-nfiori.A ramas in Tara Receel si hizii-i slujitori.

Pacalici, pe scari, in goana,repezindu-se acum,spre izvorul nascociriisingur o porni la drum,

apa vie s-o gaseasca,sa isi umple un ulcior,si pierdutului prietensa ii vie-n ajutor.

Retrospecia lui Tndle

Tandalet isi freaca ochii,casc-o gura cat o sura...-Mult am mai dormit, mai fratezice, rumen, la figura.

Si de gaze-si scuturacu putere pletele.-Oare unde-s lupii, baba?Unde-s oare fetele?

Pacalici il lamureste:-Lupii au fugit lupeste,baba-i ciotul de coleaasta s-a ales de ea.

Fetele si-au irositfrumusetea jucausa.Uite-le, is flori de scaicu culoarea de cenusa...

Doar cand bate vantul linele murmura o veste,cum ca Tara Rece-a lorpe vecie nu mai este.

-Tandalet, ce s-a-ntamplatcat ai fost mire-n palat?Tandalet rosi un pic:-Am uitat. Nu stiu nimic.

-De-ai uitat, voi inventao masina sa-ti arate,ca la cinematograf,toate cele intamplate.

Toarna-un strop din cel ulciorsi li se arata-n fataun ecran pe care vadsali intinse, sali de gheata.

-Cine e caraghiosulCe se plimba imbufnat?-Chiar tu,Tandalet, fratane!Vezi ce tare-ai fost umflat?

-Vai, eram atata de lacomsi atat de urat?Ma plimbam cu lupul, scarbacea de fiara, dupa gat?

Plange Tandalet, dar bunulPacalici l-a imbunat:-Nu te vaicari, mai frate,para-ti bine c-ai scapat!

Mo Ene

Hotara-ra apoi copiii,ca ulciorul tot sa-l versesi dintr-insul fericireapeste lume s-o reverse.

Deodata o luminase-nalta peste poienesi veni, barbos si falnic,prin lumina mosul Ene.

-Pacalici, acestea toatese petrec in lumea mea,iar in lumea voastra zoriiin curand s-or inalta.

Ai avut curaj pe-aicea,dar iti spun ceva, sa stii:Cum ai fost in vis de vrednic,si in viata tu sa fii.

Spune asta si dispare.Se invartejesc scanteise aud cocosi cum canta,pasi se-aud in preajma, grei...

Iata-apare o fereastrasi se-aude-un chitcait.Chitibus, pe-o perna alba,langa el a rasarit...

Ce sa fie? Ochii umeziPacalici si i-a deschis,si-a dat seama ca visasesi ca tot ce-am scris e-un vis.