Remarcam cîndva despre creaþia liricã a luiAlexandru Spãtaru cã este cea a poetului cu osensibilitate care doare, a celui cu un suflet prin

care a trecut o lume tristã într-o dozã mult mai mare ca deobicei. Nevoia de destãinuire a gãsit o formulã de expri-mare potrivitã cu starea sa interioarã, cu liniºtea-i domina-toare, trãind, luptînd, suferind. Lirismul curge în uºoarevaluri pe suprafaþa apei care ascunde în adîncuri nestem-ate, scoase apoi la lumina limpede a cîntului în versuri.Visãtor, plutind în afara realitãþilor, poetul se iluzioneazãºi crede în misterul care învãluie, în taina care izoleazãîntr-un fel protector pentru ca sinele cu toate gîndurile ºireflecþiile lui sã prindã clipa de iluminare. ªi în volumulde poezii Linii de contur (2008) „cuvintele stihurilorizbucnesc din inimã, ca niºte scîntei dintr-o cremene” (Sf.Ioan Iacob Românul din Hozeva), numai cã în umbrastãrii lor de graþie trebuie sã desluºim sensuri ºi semnifi-caþii. Le întîlnim din abundenþã, din moment ce încãutarea proustianã a timpului reîntoarcerea nu înseamnãaici numai nostalgie, retoricã ºi uimire. Versurile luiAlexandru Spãtaru se citesc în niºte chei de înþelegere atextului, altfel numai la nivel elementar lectura poeziei etot una cu a lua cunoºtinþã de conþinutul ei, doar lectura însens restrîns, iniþiatic, ajunge la semnificaþii, mesaje ºideschideri estetice. „Sînt unul/ din cãutãtorii anonimi./Întrezãresc intrarea-n templu/ ºi stãrui sã m-apropii./Cãrarea este prea abruptã/ pentru puterile-mi puþine,/ daram nãdejdea care/ la nevoie naºte aripi... (Cînd am s-ajung), de unde demersul trãirii elevate în esenþã, departede biografic, derizoriu ºi neliterar. La „intrarea în templu”se ajunge numai pe „drumul greu cãtre cuvinte”, numaiprin travaliul creaþiei ca într-o chinuitã legãnare între tru-ism ºi idee, agonie ºi extaz, reflux ºi sclipire. Procesulîmplinirii e atît de cumplit, încît realizarea se obþine doarprin reducþia treptatã a fiinþei. Sã ne amintim cã pentru unpersonaj binecunoscut din „Muntele vrãjit”, a fi omînsemna a fi bolnav, în ideea cã spiritul ºi creaþia nu se potmanifesta în afara suferinþei fizice. Fãrã a trece prin iad nuajungi în paradis. El contemplã abisul, sensibilitatea-i seconfundã cu dorinþa destrãmãrii, dar reuºeºte în cele dinurmã sã stãpîneascã vraja sufleteascã ºi în îndepãrtarevede consecinþele creaþiei însãºi, are viziunea halucinantãa destinului. Vorba celebrã a lui Thomas Mann: existã bolide care doctorii nu sînt vrednici.

Structura volumului este reflectatã în cele trei capi-tole: Itinerarii deschise, Linii de contur (care dã titlulcãrþii) ºi Conexiuni. Vom observa cã poetul continuã prinaceeaºi tipologie stilisticã funciar dramaticã, poate cu

deosebirea cã nuanþele din prezentele Linii de contur sîntuneori direct pragmatice, iar periplul ideilor oscileazãîntre experienþele trãite mai mult elegiac decît frenetic ºioptimist ºi rostirile cuvintelor cu încãrcãturã liricã.Acestea, la rîndul lor, conferã viaþã sentimentelor, descã-tuºate prin implozia estompatã a sufletului copleºit.Copleºit de ce? De suferinþã, supliciu, deprimare, ratare,mîhnire, îndoialã, de tãcerea, fie ºi întreruptã din cînd încînd cu vehemenþã ºi implorare, de evenimente luate dinrealitatea imediatã: „Un neînþeles, fãrã noroc/ îºi îneacãdisperarea/ în valuri uriaºe de manele./ Este în prag de sui-cid./ Sîntem în dilemã:/ îl ajutãm sã-ºi curme radical ºigrabnic suferinþa,/ sau ne sinucidem toþi...”(O, liniºte,dulce liniºte...), pentru ca mai încolo, într-o altã poezie, sãdãm peste o construcþie reflexivã ºi expresivã deopotrivã:„Idei de-a valma/ bizare, contradictorii ºi nãucitoare,/firave încã,/ cercînd cu degetele/ o mare de necunoscute,/prea densã/ sã lase vreo idee sã pãtrundã/ în adîncuri./Puþine se încheagã,/ se-apropie de taine doar cele ne-nþe-lese./ Hazardul are rang de lege...” (ªtiinþa de Dincolo deMargini).

Spirit meditativ ºi interogativ, uneori narativ-descrip-tiv, mai puþin anecdotic ºi deloc ludic, Alexandru Spãtaruîºi coaguleazã textul tematic ºi valoric cu tendinþa vizibilãspre un discurs ideatic, ºtiind cã sobrietatea liricã nuexclude fiorul autentic, reverberaþia adîncã ºi armoniasufleteascã. ªtim de la antici cã suferinþei, prin artã ºipoezie, i se poate contrapune o alinare esteticã. De aici,împãcarea cu existenþa durerii prin exaltare, prin exaltareatemperatã a scrisului de pildã. Psihologia este în faptînþelegerea reductivã a omului, dupã cum filozofia estecapabilã sã accepte justificarea potrivit cãreia tragediapoate fi diminuatã pînã la tãcere ºi contemplare. Anticulprivea contemplarea ca pe o clipã de respect necondiþionatfaþã de lume aºa cum este. De ce n-ar face-o ºi contempo-ranul nostru? Lumea poetului este un amestec de dramã,tragedie ºi suferinþã ºi atunci în interiorul complexului sãude sentimente apare starea misterioasã prin care scrisuldevine o atitudine asumatã: „Odatã ce-ai venit,/ este oblig-atoriu sã rãmîi./ Ieºirea este interzisã!/ Eºti parte necesarãdin construcþie!/ Iar partea þi-o alegi./ De pildã, te poþi zidi-n/ canalele de scurgere ale cetãþii,/ sau în catapeteasma vie/a templului... ”(Construcþie extremã), iar convingerea lui ede neclintit: „eterna poezie, cînd mintea urcã în adînculinimii”. În secþiunea Conexiunilor întîlnim obsesiaîntoarcerii în timp „cu sfialã ºi teamã” (Catalogul), dar maiales versuri cu simbol religios, atrãgînd atenþia asupranemarginalizãrii sensului divin.

! ! 4747Revista românã nr. 1 (55) / 2009

PE CONTURULPE CONTURUL

UNOR LINII DE CONTURUNOR LINII DE CONTUR

Nicolae BUSUIOCNicolae BUSUIOC

Înrîurite de Becket, în primul rînd, de Mrozek ºiEugène Ionesco, piesele lui Matei Viþniec sîntfarse tragice plasate într-un spaþiu definitiv închis,

sub orizontul întunecat al absurdului. O plictisealã fãrãleac învãluie fantoºele ce þin de personaje, scurgîndu-seîntr-o neliniºte care creºte ºi tot creºte, pe mãsurã ceaºteptarea a ceva nedefinit se prelungeºte. E o stare deanxietate care se transformã în angoasã, (non)eroii luiViºniec trãind, parcã nãuci – uneori cuprinºi de agitaþie,alteori, ca niºte decrepiþi ce sînt, într-o larvarã pasivitate–, un frison al necunoscutului terifiant. Pãrãsiþi de noime,intraþi sub imperiul unei implacabile sentinþe, ei aºteaptã,aºteaptã, într-o teroare difuzã, sã le vinã rîndul sãpãºeascã dincolo, în tenebroasele genuni, într-un nicãiericare nu face decît sã pecetluiascã zãdãrnicia, punîndcapãt degringoladei ºi tragice, ºi groteºti din aceastãlume pe dos, din marasmul în care s-au împotmolit. Sîntsinguri, iar singurãtatea e un preludiu al pieirii.

Acesta ar fi universul imaginar cu care a ales sã seconfrunte dl. Octavian Dumitru Jighirgiu, în lucrareaintitulatã Matei Viºniec sau problematica omului con-temporan. Un pariu dificil, þinînd seama de faptul cãopera lui Matei Viºniec e departe de a se fi încheiat, cumºi de realitatea cã, pînã acum, autorul s-a manifestat caom de scenã ºi doar într-o micã mãsurã ca om de condei.Ei bine, el cîºtigã, ba chiar cu brio, aceastã înfriguratãconfruntare cu un autor care l-a supus, desigur, multorprovocãri. Lucrarea aceasta, o spun din capul locului,scoate la ivealã un exeget de surprinzãtoare percepþii,care mînuieºte cu dezinvolturã ºi cu o certã þinutã stilis-ticã un instrumentar analitic nu chiar la îndemînaoriºicui.

E, mai întîi, exerciþiul comparatist, menit sã reconsti-tuie, în filigran, individualitatea scriitorului român deexpresie francezã care jongleazã, probînd virtuozitãþipostmoderne, cu intertextualitatea. Octavian Jighirgiu îicontureazã atent, în spectru de nuanþe, originalitatea,

într-un context în care îi regãsim, cum pomeneam maisus, pe Beckett, pe Ionesco ºi nu numai (dacã ne gîndim,de pildã, la Pirandello sau, de la noi, la bizarul Urmuz).Filtrînd înrîuririle de care a depins, Viºniec, cu anteneledeschise spre oniric, spre suprarealism îºi configureazã opoeticã în care se infiltreazã ceva din substanþa unorpoeme de tinereþe. Poeme care, scrutate cu luare-aminte,relevau structuri dramatice.

Acestei poetici a hiperlucidului dramaturg îi cautã„echivalenþe“, în perspectivã scenicã, analistul. Gãsind ojustã mãsurã între fior ºi cerebralitate, premeditare ºiimprovizaþie, ludic ºi tragic („Tragicul coboarã în comicprin ludic“), operaþiunea de decodare a scriiturii,incluzînd aici ºi incitantele, uneori derutantele didascalii,ºi-a propus ca þintã identificarea acelui „algoritm“ care sãarcuiascã o punte fosforescentã între text (cu stimulii, darºi constrîngerile lui) ºi un eventual spectacol. ªi care sãvalorifice, într-o formulã – formula specialã a absurdului– care sã þinã cumpãna între realitate ºi convenþie, virtu-alitãþile scenice ale scrierilor stranii ºi groteºti ale luiViºniec. Scrieri în care, profitînd de un simþ acut alreplicii, umorul negru contrabalanseazã plonjeul înmetafizic.

ªi nu-i de colo sã strãbaþi pãdurea de simboluri, de tîl-curi, de stãri în care te întîlneºti cu „aºteptarea“, „inco-municabilitatea“, „hazardul“, cu un anume fel, insinuant,obsedant de „muzicã“, cu motive iradiante cum sînt„apa“, „noaptea“, „rãzboiul“, ce urmeazã a fi proiectateîn spaþiul scenic. Oct. Jighirgiu o face cu o însufleþirecare îl prinde ºi, trebuie subliniat, cu o înlesnire aexprimãrii care cristalizeazã pe alocuri în formulãri deeseist calificat (ex: „Absurdul cultivat de autor e unulsoft, e un absurd de mãtase“; „Decrepitudinea se mani-festã pînã ºi prin lipsa de calitate a morþii“º.a.).

Sigur cã unele accente pot sã parã prea apãsate saualunecînd în zone unde, la drept vorbind, ele se regãsescmai vag. Cã Matei Viºniec e chiar un „geniu“, cum

! ! 4848 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

Linii de contur îl reprezintã deplin pe AlexandruSpãtaru. Prins între revelaþii ale începutului ºi sfîrºituluide drum, el capteazã esenþa, încearcã inefabilul, dã glasamintirilor rãzvrãtite, iar tainele ºi visele configureazã olume a lui, tãrîm de remanenþe ale timpului primordialpînã la cel real ºi insidios. Dominantã este neliniºteaapãsãtoare, orientatã cu predilecþie spre cunoaºtere ºiautocunoaºtere, spre momentele dramatice sau clipele de

satisfacþie, un fel de labirint al trãirilor frapante sauobiºnuite. Memorabile rãmîn conflictele cu el însuºi dar ºisimbioza inteligenþei cu sensibilitatea într-un tandeminseparabil. Iubire ºi suferinþã, viaþã ºi moarte, perma-nenþe umane tulburãtoare într-un summum al fatalitãþilorde neºanse.

UN DISCURS ÎNDRÃGOSTIT STRUNITUN DISCURS ÎNDRÃGOSTIT STRUNITDE PEDALA LUCIDITÃÞIIDE PEDALA LUCIDITÃÞII

Florin FAIFERFlorin FAIFER

! ! 4949Revista românã nr. 1 (55) / 2009

Profesorulºi isto-ricul Ioan

Seni oferã, la ceasaniversar, o cartecare nu trebuia sãrateze momentul:

Nãsãudenii ºi Marea Unire, apãrutã la Editura NapocaStar în 2008. Un gest care vine din inima Ardealului,dintr-un þinut care înseamnã, înainte de toate, istorie. Caorice profesor care se respectã, domnul Ioan Seni îºipregãteºte „lecþia” metodic, propunînd un periplurotund, bine închegat, de la „Eforturile româneºti spreMarea Unire” pînã la alocuþiunile primarului oraºuluiNãsãud, domnul Dumitru Mureºan, cu prilejul vîrsteirotunde a aniversãrii. O carte în care tot ce a atinsNãsãudul s-a transformat în gest patriotic, menþinutnealterat, în stare genuinã, aºa cum se întîmplã înArdealul neviciat. Rolul intelectualilor din Nãsãud esterecuperat dintr-o perspectivã în egalã mãsurã modernãºi clasicã. Momentele prin care ne poartã domnul IoanSeni sînt de multe ori revelaþii ºi mai ales necesareîntoarceri la texte ºi atitudini, pe care ingrata ºi grãbitanoastrã memorie le trece mult prea repede în zona inac-tualã a „hronicilor”. Cu realã ºi actualã consideraþie amrecitit un fragment din discursul Regelui Ferdinand I laîncoronarea ca rege al tuturor românilor, în octombrie1922, ºi vã las pe domniile voastre sã judecaþi dacã tex-tul nu este actual ºi demn de a fi reluat – mutatis mutan-di – de noii diriguitori ai þãrii. Las fragmentul integral,chiar dacã este mai lung, pentru cã nu avem prilejul sã

ne întîlnim atît de des cu discursurile fundamentale aleistoriei noastre: „Suindu-mã pe tron am rugat cerul sãdea rod muncii ce, fãrã preget, eram hotãrît sã închiniubitei mele Þãri, ca bun român ºi rege. Punînd pe capulmeu, în aceastã strãveche cetate a Daciei Romane,Coroana de oþel de la Plevna (coroana fusese con-fecþionatã din oþelul topit al unui tun din Rãzboiul deIndependenþã – n.a.)…, mã închin cu evlavie memorieicelor care, în toate vremurile ºi de pretutindeni, princredinþa lor, prin munca ºi prin jertfele lor au asiguratunitatea naþionalã ºi salut cu dragoste pe cei care auproclamat-o într-un glas ºi o simþire, de la Tisa pînã laNistru ºi pînã la Mare… Vreau ca þãrãnimea, stãpînã peveci pe ogoarele ce le-a dobîndit, sã le dea toatã putereade rodire în folosul ei ºi al binelui obºtesc. Vreau camuncitorimea sã-ºi afle soarta tot mai prosperã într-oviaþã de armonie ºi dreptate socialã… Vreau ca înhotarele României Mari, toþi fiii buni ai þãrii, fãrã deose-bire de naþionalitate ºi religie, sã se foloseascã de drep-turi egale cu ale tuturor românilor, ca sã ajute cu toateputerile lor Statul în care Cel-de-Sus a rînduit sã trãiascãîmpreunã cu noi… Vreau ca în timpul domniei Mele,printr-o întinsã ºi înaltã dezvoltare culturalã, patrianoastrã sã-ºi îndeplineascã menirea de civilizaþie care-irevine în renaºterea Orientului european…”.Nãsãudenii ºi Marea Unire este o carte actualã, poatenu într-un canon modern, care cu siguranþã i-ar fi redusdin gravitate ºi adresã, dar într-un limbaj de sincerã rev-erenþã faþã de toþi cei care, atingînd doar în treacãtNãsãudul, sau reprezentîndu-l, au transformat, precumMidias, faptele în memorie ºi virtute.

exultã comentatorul, e o chestiune, cum sã zic, preainefabilã ca s-o clarificãm numaidecît. Dar de unde o firãzbãtînd, din crispantele nonîntîmplãri cu antieroi,„dragostea de înþelepciune“? ªi apoi, la ce foloseºte„înþelepciunea“ dacã implacabilul, sub zãri macabre, neguverneazã? Unde o fi „afecþiunea pentru semeni“ a dra-maturgului, pentru care lumea e un „bîlci al malformaþi-ilor ºi anomaliilor de conºtiinþã“? Intrã oare în sfera„umanismului“ imaginea pe care exegetul însuºi o sinte-tizeazã: „o lume de clovni alteraþi, siniºtri, deformaþi subgreutatea propriei urîþenii sufleteºti ºi a proprieineputinþe“? În ce mãsurã grotescul tragic (sau tragicul

grotesc) al teatrului lui Viºniec rezoneazã cu problemat-ica „omului contemporan“? Sã fie vorba de o „problem-aticã“ sau, poate, aceste tragicomedii strãbãtute de fiorulmorþii care rîde de tot ºi de toate au un balans nu ideolog-ic, ci metafizic?

Întrebãri la care Octavian Jighirgiu poate, oricînd,rãspunde. Fineþea de care dã dovadã în desluºirea unorînþelesuri mai mult sau mai puþin ascunse, pertinenþa cedã relief analizei pe care o întreprinde sînt argumenteconvingãtoare.

VIRTUÞILEVIRTUÞILEMEMORIEIMEMORIEI

Val TALPALARUVal TALPALARU