Nici o diferenţă

Când privim adesea chipuri La oameni, de mai multe tipuri,

Adesea, nu uneori Ne vedem superiori.

Uităm iute că tot omul

Ce a fost zidit de Domnul, Este o unicitate

Toţi suntem zidiţi aparte.

De ce oare ne-ngânfăm Ne-nfoiem, ne-nfumurăm, Cum c-am fi mai însemnaţi Mai buni, sau mai luminaţi.

Mai înalţi, superiori Colonei, unii maiori,

Iară ceilalţi sunt mai mici Soldaţi, răcani în opinci.

Iute facem diferenţe Căruţe sau diligenţe,

Chiar şi aeru-i mai bun Trecut prin al nostru plămân.

Ne vedem mai virtuoşi

Cei mai pintenaţi cocoşi, Nu ne-am defăima nicicând

Unuia ce-i mai de rând.

De la prima înfăţişare Dăm omului hramul ce-l are,

Uitând de fond şi esenţă De ce-i omu-n chintesenţă.

“Am venit să vă slujesc” A zis Domnul cel Ceresc,

Însă noi cu îndârjire Ne purtăm cu semeţire.

Nu ne-am apleca nicicând Omului ce-i mai de rând,

Cugetul nostru înalt Suit într-un turn din bazalt.

Nu suferă nici o mustrare Căci mereu dreptate are, Nimeni să nu-l contrazică

Că se umflă de oftică.

“Venit-am să vă slujesc” A zis Logosul ceresc, “A şa să faceţi şi voi Slujiţi-vă la nevoi”

Cel mai mic, va fi mai mare Cel mai slab, va fi mai tare,

Cel defăimat va fi slăvit Dacă nu va fi cârtit.

Nasul ni se răsuceşte

Când pe-un sărman haina luceşte, Iară noi daţi cu parfum

La el însă mai mult fum.

Ne mirăm cum de trăieşte Şi cine-l îngăduieşte, Să ne strice peisajul

Prea perfect era mirajul.

Lumea visează la fală La o viaţă triumfală, Desigur li se cuvine

Doar confort, plăcere, bine.

Voi slăvite eminenţe Candidaţi la penitenţe,

Veţi munci în ocne-n zdrenţe C-aţi făcut diferenţe.

Crezi că eşti cumva frumos

Vei ajunge un bubos, Căci păcatele putrezesc Pe tot omul cel lumesc.

Crezi că eşti cumva frumoasă

Vei fi şi tu găunoasă, Geaba acum tu te făleşti

Ca mâine o să-mbătrâneşti.

Fraţi iubiţi şi surioare

Nu vedeţi că trupul moare, Tot mereu vă osteniţi Ca să fi ţi mai diferiţi.

Oricât aţi vrea să-ncercaţi Tot c-o gură, toţi mâncaţi,

Iar durerea atunci când vine Loveşte pe orişicine.

Nu mai faceţi diferenţe

Că ăla-i prost, altul în zdrenţe, Cu nimic nu sunteţi mai buni

Ci poate mai căpcăuni.

A venit Hristos din Ceruri La evrei, dar şi la neamuri, Şi pe nimeni n-a respins

Îmbulzit fiind, atins.

A primit pe toată lumea De luni seara, până lunea,

Suflete a curăţit Trupuri a tămăduit.

Nu a ţinut cont de rang Ci cu sufletul său larg,

A primit cu drag pe sărman Pe cel şchiop, lepros, orfan.

Plângeţi dar, şi vă căiţi

Voi cei de mai sus numiţi, Căci de nu discriminaţi Niciodat păcat n-aveaţi.

Dar mândria cea din sine

Ce curge prin a voastre vine, Cu eforturi ne-ncetate Face numai nedreptate.

La final, la încheiere

Vă spun şi eu cu durere, Pe mulţi am nedreptăţit Şi în gând, şi-nfăptuit.

Dar mă căiesc cu amar Şi-i pun răului hotar,

Şi vreau ca de-acum nainte Să lucrez doar cele sfinte.

Doamne şi Stăpâne

Pom al Vieţii, Pâine, Dă-mi astăzi să pun

Începutul bun.

O, Doamne PreaSfinte Am o rugă-n minte, Dă-mi veşnic refren

Ruga lui Efrem.

I) Duhul trândăviei, al grijii de multe Setea de putere, vorbirea prea multă, Nu mi le da mie, ci te rog mă ascultă.

II) Dă-mi însă însutit, gândul cel smerit

Duhul curăţiei, şi-al răbdarii – mie, Dă-mi-le îndată, şi-o minte curată

Iar cu ele o dată, dragostea Ta toată.

III) Aşa Doamne, Împărate Dă-mi să văd, ale mele păcate,

Nici când să nu osândesc Că-n veci nu mă mântuiesc.

Binecuvântat să fie

Azi şi pe vecie, Al Tău Nume Sfinte

Doamne, dă-mi să fiu cuminte.

Cel ce e părtinitor, nedrept sau judecător Să nu-i fie de mirare, când la a iadului intrare

Va fi scris cu Literă Mare NEDREPTUL – AICEA MOARE !

Diferenţe, cine face

Căută război, nu pace, Şi în loc de sfânta cale Va sfârşi cu multă jale.

Ferească Dumnezeu !