r r e t u i i^ei

P r i m - r e d a c t o r : I COISST. C E H 4 N - R & C O V I Ţ A g

R E D A C Ţ I A : S T R A D A Ж І С О Ь - і Е I O K 6 4 Xvul 6 X E L E F O V K o . 1 5 - ~ 5 . Cluj, Duminecă, Italie HV£ 4

£.umineazä-te şi vei fi! — Voeşîe şi vei putea!

C. Au RoseCtl

A D M I K I S T i i A X l A : S T R A D A WICOJLAE l O K G A 6 . W T E U E F í W Í I e . Î S - 7 5 .

A * I X I V . K - R I L 6 9 A p a r e î n flecare D n m i n e e ă

B I N E A Ţ I V E N I T ! Descăiitori ai unor tradiţii vechi şi drumeţi

cari aduceţi în inimile şi sufletele voastre tre­cutul măreţ şi plin de fapte mari ale Moldovei, fiţi bineveniţi pe pământul Ardealului!

Cu voi aduceţi idealismul curat şi aduceri aminte de pe locurile cele mai scumpe tuturor românilor, din ţara mormântului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, de pe locurile de vitejie din Mol­dova de peste Prut şi din laşii cultural şi istoric, în care dorm şi voevozi scumpi şi scriitori şi în­văţaţi ai neamului românesc.

„Cultura i oporului" care urmăreşte înfră­ţirea sufletească între toţi românii; foaia care sc interesează de aproape de soarta românilor ln afară '}e graniţile de acum, foaia care vrea să introducă spiritul unei prese cinstite aşa cum ^îndrumat-o Mminescu, M. Kogălniceanu, Conta, Creangă, liosetti, Bariţiu, Mureşanii, Bămuţu, episcopul Melchisedec, Mitropolitul Baron de Şa-9una, această presă de idei şi de iubire de ţară № biserică, vă urează din toată inima: Bine aţi venit!

Cu voi aduceţi nădejdi de mai bine, şi să vă ajute Dumnezeu, ca din ce veţi vedea şi vă va mişca inimiie, fie pe Câmpia Turzii, fie la Blaj, fie pente tot pe unde veţi cerceta locurile istorice H aşezămintele de cultură românească, să du­ceţi cu voi înţelegerea deplină a faptelor sănă-fyttse şi să altoiţi pe plaiurile pe care vă veţi întoarce o singură credinţă: uniţi sufleteşte şi economiceşte. „cvltuba popokulvi"

O A S P E T I I U B I Ţ I Clujul a mai avut odată o săr­

bătoare, tristă pentru români. Atunci din toate părţile Ardealu­lui au fost aduşi aici cei mai aleşi fii ai românilor ardeleni, ea să stea !n faţa judecăţii. Vina lor a fost, că şi-au iubit neamul şi du­rerea neamului au spus-o îu faţa lumii întregi. Pe-atunci românul nu avea voie să-şi spună durerea şi dacă totuşi a îndrăznit să o fa^ă şi-a plătit, îndrăzueala cu ani de temniţă. La curtea cu juraţi din Cluj an de an se desbăteau pro­cesele de pre-^ă ale gazetarilor ro­mâni, cari îndrăzneau să pupă pe hârtie, durerile inimilor româneşti. Şi totuşi, în conştiinţa ardelenilor trăia convingerea, că Clujul va fi o ia tă românesc. In satele arcielen« se cântau versurile naive, adevă­rat, dar isvorâte din convingere:

Ardealul are oaspeţi iubiţi. Trei sute de moldoveni, o sută de ba-

rabeni şj 0 sută de bucovineni trecut Carpaţii. In vârful Car-

natilof n U s a u m a i ' z ^ 1 ^ e z i c m ' > care părea odată de fier şi despăr­ţea pe fr^6 de frate. Au treeut ve­seli, ca să-şi îmbrăţişeze fraţii şi 8Й se bucure împreună eu t i . De vremile acelea, când se mai stre­cura câte un moldovean în Ardeal, ca să plângă de jalea câmpiilor lui şi-au adus aminte numai <a de-un vis urât al vremilor trecute. Alt vis avea Ardealul, visul sfânt, de dragul căruia au răposat moşii şi părinţii ardelenilor, visul frumos, care s'a împlinit şi împlinirea că­ruia s'a sărbătorit prin hora fră­ţească ce s'a întins delà Nistru până la Tisa.

Fraţii moldoveni, basarabeni şi bucovineni, au venit să ne vadă şi să ne cunoască, întărind astfel legă­turile de dragoste frăţească, ce trebuie să fie între românii arde­leni şi fraţii lor din celelalte pro­vincii româneşti. Au venit, ca să şi topească sufletul în sufletul nostru. Iar Ardealul i-a primit cu braţele deschise, ea o dovadă, că dincoace şi dincolo de Carpaţi, dincoace şi dincolo de Prut, inimile româneşti bat la fel.

In Târgul-Murăş, oraşul săcuiesc pe vremuri, cetatea de unde se în­dreptau odată săgeţile împotriva Românilor de pe Câmpie, U-s'a făcut o primire sărbătorească. Acolo ei au putut să vadă urmele, ne­şterse încă, a trecutului de durere. Dragostea nefăţărită, isvorâte din inimi de frate, n'a putut să întu­nece cu totul amintirile acestui trecut. Acordul cântărilor ungu­reşti, introduse cu de-asila în stra­nele bisericii româneşti nu s'a pier­dut cu totul. Trăieşte încă în amin­tirea acelora, cari cu o nespusă bu­curie au îogropnt acest trecut, dar numai ca o strălucită dovadă, că bucuria de mai apoi a fost pe de­plin îndreptăţită.

Odinioară în zilele ceîei din'âi desrobiri a românilor ardeleni, din Târgui-Murăş au pornit treizeci de tineri ca însoţindu-sj cu tinerimea dinBlaj să aprindă în inimile tuturor ardelenilor flacăra nădejdii de mai bine. Cei cinei sute de fraţi, por­nesc acum tot din Târgul-Murăş, să cutriere Ardealul, să se închine în faţa mormintelor acelora, cari au închis ochii trimiţând un ultim suspin către văile de dincolo de Carpaţi şi să mai vestească îocă odată, că nădejdile n'au fost fără temei. Visul neîmplinit s 'a îm­plinit, pământul, în care se odih­nesc oasele părinţilor, moşilor şi strămoşilor acum este un pământ în întregime românesc.

La Turda au văzut locul, unde a fost ucis Mihai Viteazul. Un loc sfânt, care trei sute de ani spunea mereu Ronj^nilor arde­leni: nu vă pitrdeţi nădejdea 1 Mihai Viteazul a fost ucis mi­şeleşte, dar gândul lui măreţ n'a fost ucis. Oamenii se pot ucide, se pot îngropa în pământ, dar ade­vărul nici odată 1 Adevărul îşi face drum, înlăturând toate piedicile.

Cu inimi calde, româneşti î' primim şi la Cluj. In capitala de odinioară a Ardealului, ei nu vor întimpina priviri piezişe, ca odată, pe vremuri. îmbrăţişările sincere, trăţeşti, ale românilor din Cluj îi vor convinge, că şi unirea sufle­tească, ee se cere delà cei uniţi ţ hotarăle României Mari, este Japt împlinit. La Iaşi, Chişinău, Cernăuţi şi Cluj, este aeelaş suflet' romanesc. Cele două zile. cari le yor petrece iubiţii oaspeţi în Clu­jul românesc vor fi zile de ade­vărată şi sinceră sărbătoare.

OCROTITORUL CULTURII ROMÂNEŞTI

Cântă mierla şi-aşa zice: Musai Clujul sà se strice, Că Cluju-i sat unguresc, Să se facă românesc.

S'a făcut! Iubiţi oaspeţi, veţi intra într 'un oraş românesc. 1. • <• rimile româneşti du durere, ee s'au vărsat odaia între zid m i e acestui oraş, s'au şters. Sunt ale trecutului. Ele au fost botezul zi­lelor frumoase, ce aveau să vie.

Vom cânta împreuna cântecul înfrăţirii. Ne-am. înfrăţit şi până-acum şi roadclft acestei înfrăţiri au !'ost lărgirea hotarelor îarii. De acum ne înfcătini, p> să i întărim temeliile.

In călăi o r a prin Ardeal, iubiţii noştri oaspeţi, vor fi primiţi p-eîu tindeni cu nespusa bucuiteu Ei >=e vor convinge în decursul acestei călătorii, că Ardealul nu s'a schim­bat. Inimile Ardelenilor sünt tot aşa de «unit.?, ca şi în trecut. Ъ" când vor părăsi Ardealul, vor duce cu ei cele mai plăcute smintiri şi hotărârea sinceră dp-a iubi acest colţ frumos al pământului româ­nesc.

Iubirea este cea dintâi şi rr» din urma condiţie penttu desăvâr­şirea unirii sutieeţ t i .

' SFPTWU PO A

A M U R G R U S T I C S e a r ă . . . De repaos ţipă şuer lung la velniţă . . Ceaţa de prin văi ai z ice că-i fum de cădelniţă.

Dinspre deal, albind poteca , curg domol cirezile, şi de cântec şi de chiot c l o c o t e s c livezile.

Un păstor do ineş te 'n stână, dând glas jalnic dorului . . . P e sub vechi răchiţi s e 'ngână şoapte l e izvorului . . .

Lung s e roagă-un glas de c l o p o t . . . Zările s e ' n t u n e c ă . . . Lin, ca l ebede p e - o baltă nori pe boltă-alunecă.

In grădină teii 'n floare neaua 'ncet ş i -o s c u t u r ă . . . Umbre le ţeşând zăbranic printre ramuri flutură...

Sihla surd îşi sună o r g a . . . S u s , se -aprind făcliile. Pulbere de pietre s c u m p e m o l c o m cern tăriile.

Iar în sat ca flori de aur geamuri le l icură. . . Aria privighetoarei ca şi perle p i c u r ă . . .

Lin s e 'nalţă-acuma luna, păcii blânde crainică, preschimbând în basm albastru noaptea largă, ta in ică . . .

George Voevidoa

Mişcarea culturală, la noi în ţară, încă e deslâ! de anemică. Lipsa ei se simte mal cii samă la sate. Aici car­tea pr^a puţin străbate diu cauza şi a anaifabetboiiibii prea mare şi a lipsei de aşezĂmiutr culturale pentru acei cari mai ştiu sà citească. Ţăra­nul î^i duce viaţa primitivă încă între plug şi brazdă. Şi dato'ită numai în­ţelegerii vremii $\ a avântului preo­ţilor şi învăţătorilor, ca multă trudă, sunt îu niieb sate : case de citire sau cămiuini culturale. In privinţa aceasta Ardealul şi Bucovina stau mai bine ; Moldova d* peste Prut e hite'au întu­neric voit de ţarismul de pani» mai dănnăzi, iar îu Ţările Româneşti în­tuneric diu diferite împrejurări. Cul­tura adevărată a fost mereu o«vlitâ, iar şcolile rurale puţine şi mai cu seamă cartea scumpă. Cartea folosi­toare şi eftina a lipsit iar bibliotecile nu puteau li decât uu lux, pentru acei bogaţi cari uici na a osteneau să taie măi:ar foile volumelor.

Chiar şi astăzi îu mijlocul prefa­cerilor acestea sociale, îu vremea demo­craţiei trâmbiţate pe toate gamele demagogica de cei interesaţi, în ţara pădurilor, hârtia e atât de scumpă, încât treptat se omoară si activitatea tiparului cât mai eia. Prăbuşirea e par'că în coasta noastră. Pe câud alte ţâ i se ridică prin carte, la noi cartea înadins e persecutată, ca me­reu poporul să rămâe sărac la minte.

0 inimă largă, se împotriveşte. Un suflet înţelegător şi aproape de zbu-ciumănle celor de jos, vine şi-şi pune toată truda şi voinţa Sa, îu înlătura­rea pericolului ce ue urmăreşte. E A. S. Regală Principele Carol. Alteţa Sa se interesează de aproape, muuceşte mereu şi a luat sub îualta-1 ocrotire mişcarea culturală îu scopul unei pro. pagande naţionale. Sub auspiciile Fun­daţiei Principiile Carol, mereu-mereu, se adună toate căminnrile culturale

din ţară. Şi aceasta înseamnă o ga­ranţie morală. Activitatea A S R. Principele Carol, în această privinţă, e o pildni™ pentru guvernele cari

I U T

A. S. R. PRINCIPELE CAROL, Preşedintele de onoare al Ateneului Popular

din lataraşi.

niciodată nu s'au îngrijit pe cât trebue de îusăşi exsteuţa neamului românesc, care izvjrest' îu primul rând din cultură. Fără cultură un po por nu poate trăi »nb soare; se «fiieşte.

Iată de ce îu A. S. Regală Prin cipele Carol, vedem «n mântuitor. Iată de ce privirile acelora cari muncesc serios pentru î>flo lica acestei ţări, înconjoară îutr'o di-agoste de recu­noştinţă pe Acel care ocroteşte cui tura românească.

„CULTURA POPORULUI'

— Ţ I X l ' T P I R Am intrat în al doilea deceniu

delà dispariţia celui mai ma,e pa­triot şi martir al neamului româ­nesc din Meglenia, V»ni Chiaia, fără ca să se fi scris până azi mă­car felul cum a fost omorât acest „H/istos al Megleniei".

Cred, câ'mi voi îndeplini o dato­rie faţă ds cel dispărut, reamintind Li linii generale, personalitatea, ac­tivitatea s<i pe terenul naţional-culturd in Megknia ş l în general in satul său Lumniţa, piecum si moarte-, de martir ee a fost dat să sufere.

* *• *

Meg'enia, regiunea situată la Nord-Vest de S dor;ic, având o po­ziţie, p& cât de pitorească pe atât de sălbatU à, eMa compusă dm 11 sate a şezute unele lângă altei» şi cu o populaţie pur roaiafieaseă.

Ţmu; încântător, te a înzestrat natura ou multe «omori din cuie uuele nu se cususe- încins de o eoa-ună de munţi oşti acum ca o ţară diu poveşti în mima Macedo­nie1'. Adumbrit de un trecut glo­rios şi stăpânit de un neam răsă­rit diu vitejii liii Adrian aijfost menit să dai fii demni de strămo­şii lor.

Calo 11 săte ce formează această regiune simt aşezate- la o disianţă de 5—10 km. unui ds altul.

Două şosele naţionale zise „geade" în limbajul de acolo, du.-, delà G l i T g l i e h , oraş aşezat la o depăr­tare de 78 km. la Nord de Salonic, cu mai multe fabrici de tutun şi mătase, în inima Meghniei, una p;in satul Moini şi oeialaltä prin Covuneţ.

Vom face cunoştinţa cu drumul care trece prin Lumniţa, sat natal al eroului nostru.

Călătorul, care vire dinspre Sa­lonic ea să cunoască Megleuia, alunecă cu trenul timp de două ceiisuii, ţinând malul stâng al ve­chiului Axios (Vardar), De sei isrcă cu catârul spre Lumniţa care i se înfăţişează ca un amfiteatru. A ^ z a t la poalele munţilor, sub

Î N F R Ă Ţ I R E s u f l e t e a s c a I n zilele aces tea dogor i toare

a le luni i lui Cuptor , Moldove­nii au p leca t la d r u m . B u n i la i n imă c a î n to tdeauna , p ă s t r ă ­

tori de c red in ţe d in b ă t r â n i şi cu sufletele încă p a t r i a r h a l e , ideal iş t i «şi g a t a de jertfe, au p lecat să v a d ă cu ochii Ardea­lul . Au p leca t n u în t r 'o că lă to­

r ie de f runza f răs ine lu lu i , ci într 'urna de î n v ă ţ ă m i n t e , cu u n subs t r a t a d â n c al ta in i i ce is-voreş te d i n c h e m a r e a p ă m â n -tu lui .

A rdea lu l p u r t ă t o r al comuni -ca tu r i i isibăvirii n e a m u l u i , chia-m ă la d â n s u l pe moldoveni . Doar e a t â t a apropie re în t re aceste două p ă m â n t u r i : Moldo­va şi Ardea lu l . Deopar te şi de a l t a o veşnică î n l ă n ţ u i r e de fapte, car i , rec iproc , îi înfrăţe­şte şi m a i m u l t pe a rde len i cu moldoveni .Dragoş-Vodă d i n t r ' u n n e a s t â m p ă r firesc se coboară p r i n văile Carpa ţ i lor ca să-şi po­to lească se tea de a d a pes te pla­iu r i s t r ăbune , c u codrii în t inş i şi me leagur i locuite cu o a m e n i cu acelaş por t , lege şi gra i , ca apoi ma i tâ rz iu , Ştefan-cel-Mare şi sfânt, să-şi aşeze d u p ă a l ta­r u l m ă n ă s t i r i i P u t n a , u n alt

încălzi te, p l ine de v ra j ă şi înţeles în i n i r y i < apostol i lor că r tu ra r i , cari ínoh'iüeáu' pleoa­

pele pe veci în t r 'o t r u d ă şi să ­răcie cumpl i tă , cu o s ingură

PETRE PÓNI, profesor universitar la Iaşi şi membru de onoare al Ateneului Popular din lataraşi,

a l t a r a l credinţ i i î n Episcopia Vadu lu i şi Clujului .

Deopar te şi de a l t a o în t recere a cu l tu r i i r omâneş t i . Deopar te şi de a l t a două oraşe , l iniş t i te da r m a r i în fapte, în curgerea veacur i lor , r ă s p â n d e s c p r in ti­p a r n i ţ e ca r tea s fântă a r o m a -n i smulu i , car te care s 'a împot r i ­vit t u t u r o r va lu r i lo r de îns t re i -n a r e ale d o m i n a ţ i u n i l o r v reme l ­nice, ce a u cău ta t să ne îngh i tă .

F ă r ă s t ra ja in te lec tua lă , nea­dormi tă a Iaşi lor şi Bla ju lu i , nu ş t im dacă a m fi dă inu i t ca po­por. O t r ă s ă t u r ă de u n i r e sufle­tească m e r e u a ex is ta t în t re aceste două t â rgu r i , u n d r u m bă tă tor i t de aceleaşi n ă z u i n ţ i na ţ iona le . Deopar te şi de a l t a aceleaşi chilii albe şi s cunde adă pos t eau min ţ i ce rce tă toare ale h r i soave lor cu foi îngălbeni te , cu l i tere ş terse d e v reme , da r

I. SiMlONE^CU, profesor univers/tar, mtmbiu al Academiei Române şi membru de onoare al Ateneului

Popular din Tataraşi.

m â n g ă e r e că au lăsa t u n tes ta­m e n t viu în in imile u rmaş i lo r .

Deopar te şi de a l ta două ce­tă ţ i ale gloriei. U n a fosta ca­p i ta lă a Moldovei; a l t a i n i m a a f i rma ţ iun i i etnice oa n e a m li­ber, pe p ă m â n t liber, în actul is toric şi împl in i t a c u m de pe C â m p i a Liber tă ţ i i .

P r i n u r m a r e af in i ta tea s tă r i ­lor sufleteşt i d in t re a rde len i şi moldoveni , p o a r t ă o pecetie spe­cifică p r in faptu l că şi t emp e ra ­mente le s u n t ap roape la fel şi în accen tu l g ra iu lu i n u e o deo­sebire, cum altfel se î n t âmplă , dela o provincie la a l ta .

In aceas ta cons tă şi faptul că moldoveni i î n t r ' u n n u m ă r neo -b i şnu i t de mare , v in să-şi recâ­ştige energii le, s ă p ipăe cu de­getele şi să-şi u m p l e in imi le de bucur i e şi fericire, c u t r e e r â n d p r in Ardea l . Aceas ta e opera să­nă toasă , cons t ruc t ivă ce se poa te în făp tu i în t r 'o ţ a r ă . Cunoscând ţ a r a n u p r i n ven inu l foilor coti­d ian e comercia l iza te , nici p r i n p r e s a pol i t icei de defă imare , ci , în felul de a vedea s ingur , de a s ta de vorbă cu u n ţ ă r a n în t r 'o ga ră oa reca re sau î n t r ' u n sat, de a vorbi cu u n preo t s au învă ţă ­tor sau in te lec tua l şi de a-şi s ch imba u n u l a l tu ia , în s inceri­tate, g â n d u r i şi dor in ţ i de m a i bine, — aces ta e d r u m u l adevă­r a t cu care vom însănă toş i ţ a r a de toa te păca te le şi durer i le ei.

A tunc i când este suflet cu­r a t şi b u n ă v o i n ţ ă sc poa te înde­pl in i l u c r u r i b u n e . Ia tă u n mo­dest a t eneu p o p u l a r d i n Iaşi, fără fondur i m a r i de p r o p a g a n ­dă, — noroc , că s'a găsi t i n i m a osp i ta l ie ră şi în ţe legă toare şi le­ga tă de a sp i ra ţ iun i l e voevozilor

car i d o r m sub lespezi d e p i a t r ă , os de Domn El însuş , P r i n ţ u l Carol, care a lua t sub ocro t i rea Lui, a şezămin te p o p u l a r e de cul­tu ră , — a t e n e u care v ine şi pil-dueş te semne bune î n t r ' u n vi i tor ma i bun . Cunoscând deaproape ţara , vom fi în et are cu toţii , s ă p u n e m umer i i , şi m u n c a noa­s t r ă ca să o r i d i căm de pe u n ta r â m bolnăvicios şi p l i n de puşcăr i i , pe u n al t t ă r â m : al cinstei, al iubi r i i de o a m e n i şi m u n c i i ser ioase.

I a t ă de ce văd în că lă to r ia moldoveni lor , o înf ră ţ i re sufle­tească , — şi a ş a este. Mi-se u m ­ple suf le tu l de emoţie , când scr iu aceste r â n d u r i ; u i t d e toate mic imi l e omeneş t i , gân -dindu-imă că n e a m u l m e u deşi î n t r a t în o a l tă robie a ş a r l a t a ­ni lor de toa te categori i le d in z iua de azi , îşi v a s c u t u r a şi acest j ug al robiei demagogice .

Aceşti moldoveni , p lecaţ i d i n satele s au t â rgu r i l e lor, un i i d e p r i n locuri le cele ma i î ndepă r ­t a t e ale Moldovei de pes te P r u t , al ţ i i d i n Bucovina , d u p ă ce vor vedea o p a r t e din Ardeal , vor d u c e cu ei î n v ă ţ ă m i n t e şi m a i m u l t ă c red in ţă , şi vor s ă m ă n a

R O M Â N E S C IX M A C E D O N I A marginea de păduri, când te dai jos de:>e catâr rămâi fermecat de priveliştea pitorească ce se desfă­şoară dinaintea oehlor.

Să se întâmple să fie şi zi de Duminecă, să vezi jocul în tulariste ( m v j ' o c u l satului) ori marginea pă-Uumi, să adiniii frumoasele lumni-cence îu portul lor simplu, legă-nându-sd svelte in horă şi să nu-ţi mai vie să pleci din Lumniţa.

Dela Luroniţ'ţ tot eu catârul di­rect, spre Nord, dupăce treci fru-K;Ci'.sele locuri ce lasă călătorului • mpresii. de nedesc is , ajungi la Fatol Oşani, ieuumit atât pentru poziţia sa f rumo^ă cât şi pentru frumoasele salo ocirasle cari fac fala Megleniei.

Äffest sut e s t e aştzat în centru) Megleniei, având jur împrejur sa­fe l e : Cupa, Livezi, islav, Huma, Sermermia şi Nànta, i&v la o de­părtare de un sfe-̂ t de oră, în t r -gând pe miicheia muntelui este aşizată frumo;«S4 manăsci-e „Si. Arhai.gh'.'li Gavril şi Mihai", renu­miţii pria :': uscările şi vechimea sa.

ia apropierea Osaonlui surd" lo­curi vrednice de cercetat: „Podul dascălului", „arbore mare", „scara di le.egăn", „scapite", „cruţea", ş. я.

Priveleştea acestui sat înconjurat de munţi în mijlocul grădinilor de duzi, străjuit de falnicii easiani, e cu adevărat încântătoare.

Locuitorii, în genei al, trăiesc din cultura gândacilor de mătase, in­dustria piperului şi agricultură, sunt msă foarte refractari iată de orice înnoiri.

Se observă aceasta îu toată firea lor. Ce deosebire în jocul de aci şi acelor din Lumniţa.

Un scit liniştit în ritmul g'eoi al unei muzici false de cimpoi sau elarinetă. Dincolo ihiote, salturi aprinse şi mişcări mlădioase.

La Nord-Vest de O şan se înşiră munţii Cojoc Iii . Cine vrea să a bă 0 zi frumoasă să nu pregete să urce până )a „Zaua" 1800 m. dela nivelol marii, o cărare frumoasă prin pădure duce pană Î11 vârf, trer-ând prin L^gunţu, sat cu ro­mâni săraci, si pot zice cei mai săT - c i din regiune. Ocupaţia locui­torilor e s t e plugària, d' r mai ct: s tamà e-ruşuca gândau:or de mă tar-e.

Pe la nw.g'v.ea s »tului curge în albie strâmtă tâiiloţul Mogie . . . .

*

Acestei r e g i u n i i a fost dat să îrd ' i v; ealv.imi гачЬтіІш uioadiu! mai mult ca oricare tuta. Ac 's 'oi r e g i i t U i i-a f..-st dat să v-ză perin-dâ-idu- se prin că-ăiile sair, Armatele iui Cousiui.tei, Ţarului Ferdinand, defunctului P»-:tru al Seibiei, ѵ«Ы-tosuui Wilhelm, trveutulai în veci Feauz Josif, mâudruiui V. Euiî»-noil »1 ge-!eroî»selor Franţa, Bţ-igia, Marea Butanie, ş. a.

Aaestei rtgiuni i-a fost d;it să vi zä dcsfăş'Jrându-se pe platourile si colinrh- sale, ţoale ataeuril'-. be-1 ge.anţik'f, provooâud retrageri sau îitu : nUd, fîâwl prilej popul- ţ i ' i m -djgene, când de bucurii oedes uise când de j ; iba <.uui mai mare.

Ducă însă răsbuiul mondial а avat drept rezultat, liberare;* de popoare şi acordarea de drepturi tuturor acelora ee orau asupriţi, el H fost foarte vitreg <•-« acest ţinut, care poate avea coi mai mure drept asupra păstrării 1 iu. bei. moravu­rilor şi obiceiurilor păstrate cu atâta sfinţenie de predecesori noştri, cari si-üu j-'rtfit viat?*. Iăsâ;d p e •uinuşii lor prada eleuismnlui şo-viuist, graţie dezinteresului coc-durnr.abil a i'ruţdor din stânga Du­nărei.

* * Unul din martirii acestei regiuni

n fost Vani Chiai>. Riisàrit diu rândul ur;or nameui

MiHAIL SAOOVEANU, membru al Academici Române şi membru de onoare al Ateneului Popular din lataraşi.

pe locuri le lor na t a l e , boabele u n u i rod îmbe lşuga t .

El n u vor găsi, aici, nici u r ă , nici deqsebire d in t re r egă ţen i şi ardelenii, nici lupte u r â t e rel igi­oase î n t r e aceeaşi r o m â n i , ci n u ­ma i f r u m u s e ţ e a p ă m â n t u l u i ar­delean, comori le lui, be lşug pe p ă m â n t şi sub p ă m â n t , belşug, care a ş t e a p t ă n u m a i bra ţe le noa­s t re ca să n u m a i fim sărac i în ţ a r ă bogată .

Şi m ă gândesc m e r e u : învă­ţ ă to ru l tocmai de l ângă a p a Ci-r e m u ş u l u i s au p reo tu l d in vre­u n sa t al Orheini lor , se vor în­toarce i a r la gospodăr ia l in i ş t i tă în şcoală s au în biser ică şi vor s ă m â n a g răun ţe l e adevă ru lu i în in imi le t iner i lor ce ne vor în­locui.

B ă t r â n u l e şi s fă tu i torule Iaşi , u n nou î n d e m n po rneş t e dela t ine . Const Cehan-Racoviţă

m o d e ş t i îtnit s'i se naice prin e n e r g i H iui osupând în m A rriulte rèiiduri funcţiuni înalte îu admini­s t r a ţ i a ermunei sale fi ri-giunei cărei aparţuiea.

Ca primar, a ştiut să aducă multe îmbunătăţiri comunei. A dat tot sprijinul moral şi material la întreţinerea şcoaielor şi bisericilor din regiune.

A lucrat împreună cu bătrânul G. Meghea, — care azi din cauza traiului insuportabil, ce i l'au creiat grecii, se află refugiat îu capitala Ţării, funcţionând ca dascăl la u n a din bisericile e ; , — la ridicarea ţăranului de acolo la un nivel demn de admirat. A îuzestrat multe din fetele râmase o f . t n e depe urma asasinării părinţilor lor pentru cauza cur ia s'a jerifit şi ei.

A ştiut să pue stavilă tuturor te, diutelor greceşti pentru desna-ţionalizarea acestui ţinut, ca într'o zi ca cea de azi, grecii lui Veni-zelos să se poată prezenta în faţa înaltului for internaţional cu for­mula „Macedonia este a greoilor, elementul prépondérant fund cel grecesc".

Toate aceste încercări au fost zădărnicite de aoel ce a dispărut pentru cauza româueas:ă. Nici o şcoală grecească n'a putut lua fiinţă, iar emisarii greci, nu înorăsneau să vine în mijlocul sătenilor de

G R E C E A S C Ă — acolo ştiind că vorba lor nu poate prinde rădăcini în inima discipoli­lor lui V. Chiaia.

Această stare de lucruri a durat până în Iunie 1913, când evzonii (denumire grecească a unei uni­tăţi din armata greacă) a defunc­tului Constantin, prin ajutorul ar­matei române, a ocupat şt т-giunca Mfgleniei, punând mâna pe acel Vani Chi-iia, care nu se refugiase, căei putea s'o facă ci rămăsese în satui său, în mijlocul sătenilor vorbindu-le de alianţa lomâno-greacă şi de drepturile ce vor de­curge dela iieepstă abante, p.'-ntru întreaga regiune çi toată srfbrea românească din Macc-doniu.

Amur te înşelase marele ош. sub toate raporturile, căci autori-tf-ţile greceşti, ocbjă văzându-se cu Vani Chiaia în mâna lor, n'au ştiut cum să-şi răsbnne pentru faptul că s'.cel om a zădărnicit, în folosul menţinere) limbei româneşti, oh'nurile mes-hin«: nie organiza-ţiunei „P. n-eleni-te".

După ce s'au dedat la jaf şi desfiâu, comlţâud cele mai neru­şinate fapte, după ce au fopt dees-pitaţi toţi din familia sa, afară de un vlăstar a! ei cari azi răsuflă liber яепЛ României Mari, după ce şi-a văzut easa prada flăcărilor şi plugul bravând curtea; m bătăile et le mai grorsnieo. a fost condus •u faţa unui crucifix şi răstignit cu capul în jos, în văzu! locuitorilor din toate comunele, strânşi în acest scop.

0 tablă situată pe frontiscipiul crucifixului purta inscripţia: „Aşa vor fi pedepsiţi toţi acei ce vor îndtăsoi să vorbească în viitor limba spurcată (aromânească).

Cu câtă durere am primit această veste, noi cei du!a Ghergheli, toc­mai atunci când vedeam în alianţa româno gre-ică, o apropierea şi o posibilitate de a ne culliva în linişte în limba strămoşească. Za­darnic au fost toate intervenţiile noastre la consulatele române respective.

Vedeţi dar, atunci când soldatul român înainta triumfător în câm­piile Bulgari;;, scăpând pe grecii dfda „Cresna," (defileu în regiunea Strumi^i) şi „Duiran", dela peri-eo'u; :e-i ameninţa, consângenii d-;>rob;mţu'ui român, suportau moar­tea рз er.ucifix; pentr-л ucelas ideal pentru care el „do^obnuţul* şi- a vuruit eu prisosinţă sângele său în 1916-1918.

1 da cum uu ştiut su. ră^pl^tnaseă cei dela Ate a re cei dtla B :icu-r şu, pe t r ru sacrificiile aduse îu 1913.

* * * Lucrurile însă nu s'au oprii aci.

Năzuinţele de desnaţionalizrre ale grecilor de azi sunt aueleaíi ca şi acum unsprezece ani. Persecuţia sub toate formele, în ţinutul Meg­leniei, continuă cu aceeaşi energie si putere de desnaţionalizaro ca şi în trecut. OSţerul grănicer Ţicuras întrebuinţează toate mijloacele peniru greeizarea Megleniei. Nu amintesc dé cele petrecute în zilele no 11 şi 12 Mai a. c. c-ăei aceasta am publicat-o.

Trebuie să sa ştie de toţi, că atâta timp cât va exista în acei ţiuut sânge de român, regiunea aceia nu va putea fi transformată eteiceşte în colonie grecească.

Scopul acestor rânduri, n'a fost ca să jicnească pe nimenea, ci să îndemne pe cei dela cârmă, la un mai mare interes faţă de soarta celor cr.ri pier cu „hiu armân" рѳ buze.

Căci dacă azi, când soaiele drep­tăţii a răsărit pentru toata luaiea, azi, când pretutindeni se vorbeşte de respectarea drepturilor minori-ицііог, azi când se trâmbiţează de principiul reciprocităţii, azi când unii (noi) respecta aeeste principii, iară ca ceilalţi (grecii) a căror con­sângeni se bucură do toate liber­tăţile la noi nu ţin cont de aceste principii, atunci când oare se vor bucura şi fraţii noştri din acele ţinuturi de aceleaşi drepturi ce le-a avut sub domiuaţiunea semilunei poreclită de ocupanţi dominaţiune barbară ?

Deştepte-se nu grecii din repub­lica lui Plastiras, ci cei stabiliţi în ţara готапеаьса, impunând celor dela Atena — aşa cum vor crede ei de cuviinţă, să se dea românilor dm Macedónia ce ocupă aceleaşi drepturi pe care le au ei în Ro­mânia Mare şi aceasta, nu pe hârtie, ci în fapte. Cum se pot mândri ei cu frumoasele lor şcoli şi biserici ia cerurui Capitalei şi eeieiaite oraşe din provincie tară să fis supăraţi de nimeni, bucura­se şi mândrească-se şi cei din Meglenia cu bisericile şi şcolile lor proslăvind bunul Dumnezeu în limba ce le-a fost lăsată de stră­moşi, i. N. OEUVAR0AK

Pagina "4 CULTURA POPORULUI Numărul 69

V i n d e c a r e a s l ă b ă n o g u l u i — D U M I N E C A A Ş E A S A D U P Ă R U S A L I I —

După vindecarea indrăci'tilor din ţi­nutul Gherghesenilor Iisus s'a întors în Capernaum, cetatea unde avea obiceiu să locuiască. In cetatea aceasta era un slăbănog, care avea dorinţa să vadă şi el pe Iisus profetul cel vestit, dar nu putea să meargă la el, neputându-şi mişca nici manile şi nici picioarele. A rugat pe nişte vecini sâ-1 ducă şi aceia l-au dus cu patul. Iisus atunci se afia într'o casă şi casa era plină de oameni, cari ascultau învă­ţăturile lui, ba mai erau acolo şi câţi-va duşmani ai lui Iisus, al căror gând era să-1 prindă în cuvinte. Oamenii erau atât de mulţi, încât nu mai putea să între nimeni în casă, nici pe uşă, nici pe fereşti.

Văzând cei cari au adus pe slăbă­nog, că nu pot să pătrundă în casă pentru mulţimea oamenilor s'au urcat pe acoperişul casei şi descoperind casa au slobozit patul înaintea lui Iisus. Bolnavul a avut astfel fericirea să vadă pe acela pe care îl doria. Plin de în­credere aştepta acum să audă un cu­vânt de mângâiere, Iisus văzându-1, i-a zis :

— îndrăzneşte fiule, iartăţi-se ţie păcatele tale ! A făcut bolnavului cel mai mare bine ce se poate închipui, uşurundu-i sufletul de povară şi vin-decându 1 de boala păcatelor.

Cei câţi-va duşmani ai Iui Iisus auzind acestea grăiau întru sine: A-cesta huleşte ! Nevoind ei să recu­noască, cumcă Iisus este fiul adevărat al lui Dumnezeu, nu voiau să-i recu­noască nici puterea de a ierta păcatele oamenilor.

Iisus a cunoscut gândurile lor. Fiu al lui Dumnezeu fiind, cunoaşte şi cele dinlăuntru ale inimilor omeneşti şi de aceea a zis cătră duşmanii săi :

— Pentru ce cugetaţi cele viclene Intru inimile voastre? Ce este mai uşor? A zice: iartâţi-se ţie păcatele tale sau a zice: scoală-te şi umblă?

Şi îndată le-a dovedit, că el are putere să ierte păcatele. A aruncat bolnavului o privire plină de bunătate şi i-a zis:

— Scoală-te, iaţi patul tău şi te du la casa tal

In momentul acela bolnavul s'a s'm-ţit sănătos, plin de bucurie s'a ridi­cat şi mulţumind lui Iisus şi-a luat patul şi s'a dus Ia casa sa. Iar cei cari erau în casă văzând această mi­nunată faptă se mirau şi preamăriau

. pe Dumnezeu. Sfânta Evangelie de astăzi ni-1 arată

pe Iisus vindecând pe un om bolnav şi nefericit şi este o adevărată comoară de învăţături şi pentru noi.

înainte de toate vedem în această sfântă Evangelie pe nefericitul slăbă­nog dorind să se apropie de Iisus. Această dorinţă să o avem şl noi, în toate năcazurile şi durerile noastre. Acela care a vindecat boalele şi ne­putinţele poporului în vremea cât a umblat pe pământ, nici acum nu şi-a uitat de oameni şi trimite bogăţia vindecărilor sale celor ce se în­dreaptă cu deplină încredere către dânsul.

Neputând să meargă slăbănogul la Iisus, a rugat pe vecini să-1 ducă şi aceia l-au dus cu patul. Din purtarea acestor vecini să învăţăm şi noi a ajuta pe cei bolnavi şi nefericiţi. Cer­cetarea şi mângâierea bolnavilor este una din faptele milosteniei trupeşti, care o cere Iisus delà noi şi pentru care ne va da la vremea sa cuvenita răsplată.

Isus înainte de toate a iertat slă­bănogului păcatele. A cunoscut, că el nu este bolnav питіаі cu trupul, ci şi cu sufletul, iar boala sufletu'ui e mai rea char, decât cea a trupului. De-aceea şi noi, să ştim, că sufietul nostru este bolnav de câte-ori este încărcat cu păcate şi că avem datoria să-1 vindecăm, curâţindu-I prin lacrimile pocăinţei. Chiar şi boalele trupeşti sunt uneori urmări ale boalelor sufle­teşti, aşadar pedepse pentru păcate. Aceasta adeseori putem să o vedem chiar cu ochi. Sa luăm ca pi'da pe un beţiv. De câte-ori se întâmplă, că aceşti oameni cad In boale cumplite, cari îi duc în mormânt? Ce au fost boalele lor ? Urmări ale păcatului ! Pentru păcate primim pedeapsă şi în lumea aceasta, nu numai în cealaltă. Năcazuri şi boale, dureri şi suferinţe sunt şi urmări ale păcatelor Dacă vreai să-ţi curăţeşti pământul de bu-ru :eni, trebue să le smulgi din rădă­cină. Rădăcinile multelor ntferciri ce ne ajung sunt păcatele, dacă le smul­gem acestea, putem avea nădejde mai cu temeiu să scăpăm de ele. După ce Iisus a vindecat sufletul slăbăno­gul"!, smulgând aşadar înainte de toate rădăcina răului, i-a vindecat şi trupul.

Atât slăbănogul, cât şi ceialalţi oameni au preamărit pe Dumnezeu văzând minunata faptă a lui Iisus. Din aceasta să învăţăm şi noi a fi mul-ţumito i lui Dumnezeu pentru toate binefacerile, cărora ne face părtaşi. Chiar şi oamenilor le datorăm mul­ţumită pentru binefaceri, cu atât mai vârtos lui Dumnezeu, isvorul tuturor bunătăţilor. SFPTM'UPOPA

Societatea „Doina" din comuna Vasiova (Banat) Având fericirea să ne unim toţi

românii, noi locuitorii din comuna Vasiova, ne-am adunat vre-o 20—30 de oameni, însufleţiţi de dorul de a munci pentru binele tuturor şi de-a ajuta la îndreptarea relelor ce ne-au rămas ca moştenire în urma urgiei trecute, având convingerea că în „unire e putere" am pus baza Socie­tăţii noastre „Doina", organizând mai întâi Reuniunea de cântări, ca prin gUsul doinei să ne strângem la un loc şi, cântând să uităm o clipă nevoile şi greutăţile zilei.

Reuniunea de cântări şi-a luat un avânt frumos şi la concursul de co­ruri din Reşiţa (1922) a câştigat pre­miul I (o cunună de argint). Corul a cântat frumoasa compoziţie a vredni­cului nostru frate ţăran Nistor Miclea, intitulată „Regina la Mărăşeşti".

Având în vedere că poporul nostru e înapoiat în cultură am făcut un pas înainte, înfiinţând pe sora Doinei, „Societatea de lectură", ca prin cetire să ne câştigăm ştiinţă şi astfel să ajungem în rând cu popoarele culte.

însufleţiţi de dorul înaintării şi pe calea economică anul trecut am ri­dicat şi steagul „Tovărăşiei" înfiinţând o cooperativă tot sub numele modest al Doinei noastre. La început eram priviţi cu neîncredere şi neaflând conducător în comuna noastră, care să ia lupta cu speculanţii, noi nu am descurajat ci am trecut hotarul şi am aflat conducător în persoana d-lui Dimitrie Serafin, agronom re­gional in Bocşa, sub a cărui condu­cere am pornit cu nădejde la drum, înscriindu-se la înfiinţare 116 membri cu capital deplin vărsat de 73 de mii de lei, iar la prima adunare generală din 3 Februarie 1924, s'a constatat că are 283 membri cu un capital deplin vărsat de 166 de mii de lei. într'un an s'a făcut o învârteală de 2,106.370 lei, realizând un câştig de 41.808 lei. Pe lângă asta s'a câştigat mult prin faptul că şi ceialalţi comer­cianţi au scăzut preţurile la cele fixate de noi, contribuind prin aceasta Ia ieftinirea traiului.

Noi nu umblăm să păgubim pe comercianţii cinstiţi, dar iarăş nu lăsăm ca speculanţii să-şi bată joc de noi. Trebuie să spunem aici că Tovărăşia cere delà membrii ei multă jertfă şi răbdare românească, în cât cu vremea comerţul să ajungă în manile noastre. Scopul Tovărăşiei nu e specula, sau îmbogăţirea neomenească ; prăvălia trebuie bine asortată cu de toate, cu conducători pricepuţi şi vânzători destoinici şi cinstiţi, dar mai cu seamă trebuie sprijinită de toată suflarea românească, deoarece numai

aşa putem eşi din scumpetea în care ne zbatem.

Noi văsioveni avem mulţumirea că ne-am făcut datoria, împrietenind pe ţăranii noştri cu ideia organizării pe toată linia.

Dar ca la toate lucrurile bune dacă nu ar fi câte un punct negru, minuni s'ar putea face ; sunt unii oameni cari la tot ce e bun şi de interes obştesc privesc cu nepăsare şi neîn­credere, ba chiar cu răutate. La re­petiţiile corului nu sunt punctuali, pe la Societatea de lectură vin mai mult pentru băutură decât pentru cetirea cărţilor folositoare ; in general însă parcă oamenii nu mai sunt aceia cari au fost la înfăptuirea României Mari. Astăzi tot ce a fost bun şi ideal înfăptuit atunci, dormitează, lân­cezeşte, stă să se dărâme . . . Dacă a slăbit interesul obştesc numai în comuna noastră răul nu ar fi aşa de mare; dar durere, cunosc comuni şi oraşele mai înaintate în cultură decât noi, cari stau în aceasta privinţă mult mai rău. Slăbită credinţa noastră, ori firea oamenilor de azi schimbată şi preocupată de interesele materiale, la cele spirituale nu se mai gândeşte ? Ori poate n'am ajuns a înţelege ce însemnătate au Societăţile culturale pentru o comună şi chiar pentru o ţară ! ?

Putem noi privi liniştiţi la concu­renţa ce ni-o fac neamurile străine ce ne înconjoară ? „Casina" şi „Clu­burile" lor sunt înfiinţate înaintea noastră cu zeci de ani şi le susţin şi azi. Putem noi privi liniştiţi şi nepă­sători, când trebuie să recunoaştem că ei sunt mai înaintaţi în cultură decât noi? Dumineca e o zi de odhnă — dar nu de trândâ-vealâ şi lene. ci de a face fapte bune şi a merge la biserică. Dumineca e şi o zi de gândit, de pus Ia cale fante bune şi de interes obştesc, de chibzuit pricinile cari ne încurcă viaţa — dar nu la crâşmă afli sfat şi chibzuială ci între oameni luminaţi, şi acest loc de sfat ar fi „Societatea de lectură."

Nici o tovărăşie însă nu va merge b'ne dacă nu va avea încrederea tu­turor, reaua credinţă desfiinţează ori­ce, de aceia avem toţi lipsă unii de alţii, fiind supuşi la tot felul de slă­biciuni şi multe soiuri de nenorociri cari cer ajutor; şi nu este suferinţă pe care dragostea de frate să n'o poată alina.

De aceia avem să muncim cu cre­dinţă curată având cugetul şi sufletul împăcat că ne-am îndeplinit datoria şi n'am trăit degeaba pe acest pă­mânt . . .

AUREI IU NOVAC econom

Serbări le 9 A strei 6 la B o r ş a

Duminecă, în 6 Iulie, ou trenul someşan de dimineaţa, un număr frumos de intelectuali din Cluj şi împrejurime, au plecat Ia Aduna­rea generală a despărţământului Cluj al „Astrei". Sosiţi la gara Valasut oaspeţii au fost întâmpinaţi de lume multă si lăutari. In vre-o 12 trăsuri din Borşa au luat loc membrii comitetului şi oaspeţii şi după un drum de 12 km. iatâ-ne ajunşi în fruntaşa comună Borşa.

In faţa arcului de triumf cu in­scripţia „Bine aţi venit" ne întâm­pină cu dragostea şi căldura stră­moşească fruntaşii comunei, ai ad­ministraţiei în frunte cu d-1 sub­prefect Oct. Simu şi primpretorul plăşei d-1 Em. Moceanu şi toată Borşa şi multă lume din satele vecine, în haină de mare praznic naţional şi cultural. După urările de bun sosit ale revizorului de plasă d-1 I. Mureşianu, preotul lo­cal d-1 I. Boehiş şi a preotului re ­format, cărora le răspunde mişcat şi înălţător d-1 Niculae Bogdan, vice-presedintele desp. „Astrei" şi director al liceului „Regina Maria" din Cluj, toată lumea intră în fru­moasa şi îucăpătoarea biserică a Borşei.

Luăm parte la o liturghie înăl­ţătoare, săvârşită de 2 preoţi şi un lector. La început corul tineretului din Borsa, condus de harnicul în­văţător Bodonan, face răspunsurile, mai apoi iscusitul şi apreciatul con­ducător al „Corului Episcopiei" din Cluj, d-1 Petraşcu, deşi avea nu­mai o mică parte din corişti, r e rimcă şi înalţă sufleteşte ou răs-pimsurile şi frumoasele cântări li­turgice ale neîntrecutului măiestru Dima.

Terminată liturghia oaspeţii sunt invitaţi la o mică gustare în casa părintelui Boehiş şi a revizorului I. Mureşianu.

De amiază într 'un frumos pare boieresc din comună, preşedintele adunării d-1 Niculae Bogdan, des­chide Adunarea generală cercuală u desp. Cluj al „Astrei" în faţa unui număr mare de intelectuali şi mai ales ţărani.

Ca întotdeauna d-1 Bogdan, cu sufletul său mare şi românesc ştie — prin schiţarea Jfrumoasă şi in­teresantă a istoricului „Astrei", prin arătarea marilor rezultate cul­turale, naţionale şi economice rea­lizate de „Astra" noastră în vre-mile de restrişte ale neamului ro­mânesc de din oace de munţi, — să deştepte dragostea şi interesul mulţimii pentru înalta noastră aso­ciaţie culturală, care este „Astra".

Cuvântului de deschidere i-a ur­mat răldurosul salut al administra­ţiei judeţene, reprezentată prin d 1 subprefect Octavian Simu, care ară­tând recunoştinţa ce trebue să avem pentru rodnica muncă cultu-rală şi naţională a „Astrei", în­deamnă mai ales ţărănimea să sprijinească acţiunile „Astrei", în­scriindu-se ca membri şi jertfind pentru ea.

Se trece apoi la ordinea de zi şi secretarul despărţământului C b j , d-1 Petru S. Simu, profesor ci­teşte raportul general al activităţii comitetului desp. pe anul 1923—24, iar casierul desp. d-1 Anton Man-deal, dir. băncii „Transilvania", işi face raportul cassei.

Comisiunea aleasă pentru exa­minarea rapoartelor, în persoana d-lor Dr. En:ii Hnţleganu, profesor universitar şi deputat cercual, Ion Boen ş preot şi I. Mureşianu revi­zor de pUsă, se retrage şi în acest timp părintele Vas. Borgovan din Şinteu, aduce salutul agenturei „Astra" din Şinteu, înfiinţată nu­mai cu două săptămâni înainte.

Raportorul comisiunei d-1 Dr. Emil Haţieganu, raportează despre cenzurarea rapoartelor şi cere adu­nării generale să le aprobe. Preşe­dintele pe urma votului unanim al adunării declară aprobate rapoartele. Se înfiinţează apoi agentura „ Astrei" în comuna Borşa cu un comitet căruia i-se predă din partea des­părţământului Cluj al „Astrei" o frumoasă bibliotecă din vre-o 60 cărţi. Se fac înscrieri de noui membri ai „Astrei" în număr de aproape 80 inşi, membri fundatori, pe viaţă şi activi, şi cu aceasta partea întâia a serbării oficiale s'a sfârşit.

Toastează la masă d-nii: Bogîan, Ioan Oţoi, profesor la Academia de agricultură din Cluj, Boehiş, Petraşcu şi Borgovan,

După masă, în curtea bunului gospodar Boehiş, luăm parte la expoziţia de copii, organizată de d-1 prirapretor E. Moceanu, medi­cul cenual şi alţi inimoşi fruntaşi Aici specialistul medic pentru copii, d-l Dr. Gheorghe Popoviciu din Cluj, ţine o frumoasă şi instructiva conferinţă despre boalele ce ame­ninţă pe copilul delà sate şi mij locul de a le putea înlătura. O co-mi ' iune împarte 11 premii mame­lor mai vrednice, premii la cari au contribuit: „Astra" desp. Cluj, cu 150 lei, d-nii Oct. Simu 100 lei, Dr. Gh. Popoviciu 100 lei, Al. Le-meni preot Măcicaş 100 lei şi Ioa-chim Pop înv. director Feneşul-săs. cu 50 lei.

încheiat programul oficial o parte dintre oaspeţi se reîntorc, iar alta a rămas să ia parte la serbările de teetru şi joc. A. B.

D U M I T R U CANTEMIR P ă m â n t u l s fânt al Moldovei a

fost d in vechi p r o d u c ă t o r u l de energi i na ţ i ona l e veşnic g a t a de l u p t ă şi de jertfă. î n c e p â n d cu ţ ă r a n u l d i n m u n ţ i şi cu cel din c â m p i a s t r ă b ă t u t ă de S i ret , P r u t şi p â n ă în Ni s t ru şi t e rmi ­n â n d cu Domni viteji ca Ştefan cel Mare şi Ioan Vodă cel Cum­plit , m e r e u d ă m în I s to r ia ace­stei p ă r ţ i a Românie i , de figuri cu fapte î nă l ţ ă toa re de suflet şi a c u m . Şi cine n u ştie, că tot Moldova ne-a d a t pe Vasile Ale­xandr i , poe tu l Uni r i i şi culegă­t o r u l comori lor de cântece s t r ân ­se din popor, — tot Moldova a fost aceea, care a a d u s jer t fa r e n u n ţ ă r i i la a u t o n o m i a ei p&n-t r u c a să se în făp tu iască m a i cu-

ri le d in A p u s u l Europe i , ca t ro ­n u l une i ţ ă r i să fie ocupa t de u n P r inc ipe a t â t de î nvă ţ a t .

Mai m u l t i-a ves t i t însă nu­mele Istoria Imperiului otoman (turcesc), scr isă în l imba la t ină . E r a cea d in tâ i car te , care făcea cunoscu tă popoare lor d i n E u r o ­pa I s to r ia Turci lor , car i aveau încă m u l t ă p u t e r e în t i m p u l acesta . E a fu t r a d u s ă în engle­zeşte, f ranţuzeş te şi n e m ţ e ş t e şi t i p ă r i t ă apoi în l imbile acestea. T r a d u c ă t o r u l germai î s p u n e , că l u c r a r e a P r inc ipe lu i r o m â n e o carte ce nu-şi are părechea.

D u m i t r u Can temi r a r fi p u t u t d o m n i în l iniş te peste Moldova, căci Turc i i îl s t i m a u m u l t pen­t r u î n v ă ţ ă t u r a lu i şi c redeau că

CRONICA BUCURESTEANA

DUMITRU CANTEMIR

r â n d Uni rea Pr inc ipa te lo r , p re -gă t i t oa rea Unir i i celei ma r i , de care ne 'bucurăm a c u m în cu­p r i n s u l Daciei T r a i a n e ?

Dar Moldova n u ne-a da t n u ­ma i viteji apă r ă to r i ai pat r ie i , n u ne-a dat , Чп t i m p u l nou n u ­m a i poeţi şi l up t ă to r i p e n t r u Unire . E a ne-a dat, s u n t t recu te d o u ă su te de an i de a tunci ,ş i u n învă ţa t , care a l u m i n a t cu lumi­na ş t i inţe i lui n u n u m a i în bes-n a barbar ie i ru seş t i şi a Orien­t u l u i apropia t , ci p â n ă d e p a r t e în A p u s u l Europe i .

Acest î n v ă ţ a t r o m â n a fost P r inc ipe le Dumitru Cantemir.

Ta tă l său, Cons tan t in , e r a n e a m de boier d in j u d e ţ u l Fă l -ciu. F i re iub i toa re de răsboi şi n e m u l ţ u m i t cu înjosirea, în care a junsese Moldova, el î n t r ă în s lu jba a r m a t e i polone, ca să lup te cu Turc i i , Tă t a r i i şi Ca­zacii s tepelor ruseş t i . E r a îna in­ta t în etate, când a junse Domn al Moldovei, u n d e se apucă nu­m a i decât de î n f r âna rea m u l ­telor fărădelegi , cari b â n t u i a u ţ a r a .

După obiceiul v remi i , Con­s t an t i n Vodă fu silit să-şi t r i m i t ă pe bă i a tu l s ă u Dumitru, d rep t ga ran ţ i e , l a Cons tan t inopol , l ân­gă cu r t ea S u l t a n u l u i . Ca şi mu l ţ i d in t re ţ ă r a n i i noş t r i de azi, bă­t r â n u l Vodă n u ş t ia car te mu l t ă , căci abia de se ş t ia iscăli , d a r iubea î n v ă ţ ă t u r a , de aceea s'a îngri j i t cu m â n ă largă , ca fiul s ă u să-şi î n suşească d in bel­şug roade le şt i inţei , car i l ipseau t a t ă lu i său . Acolo, în Constan­t inopol, t â n ă r u l fiu de Domn îşi câşt igă n u n u m a i cunoş t i n ţ a l imbilor ( lat ineasca, i t a l iana , franceza, greceasca veche şi nouă , tu rceasca , a r a b a şi pe rs i ­ană) , da r şi î n d e m â n a r e a de a luc ra astfel de cărţ i , cari să-i facă n u m e l e vest i t în toa tă Eu­ropa, care nu se p u t e a m i r a de­stul , cum poate ieşi d in nea­m u l ap roape n e c u n o s c u t şi a tâ t de a sup r i t al Român i lo r o ast­fel de făclie l u m i n o a s ă .

D u m i t r u Can temi r a scris mu l t . Din t re lucră r i l e m a r i ale lui, t re i şi-au p ă s t r a t î n semnă­t a t ea lor p â n ă în z iua de azi : Cronica Românilor, Descrierea Moldovei şi Istoria Imperiului turcesc.

Cronici f rumoase a u m a i scris îna in te de Cantemir , şi alţ i Mol­doveni , d a r nici u n u l n u a scris cu a t â t a temeinic ie isvor î tă d in cunoaş t e r ea documente lo r şi a luc ră r i lo r vechi făcute în felu -r i te l imbi, cum a scris învă ţa ­tul nos t ru Pr inc ipe . I a r Des­crierea Moldovei e şi as tăz i u n isvor neseca t p e n t r u cunoaş te ­r ea Moldovei vechi cu toate

aşezămin te le ei. Car t ea aceas ta a şi fost t r a d u s ă în nemţeş te , încă din secolul al 18-lea şi t i­p ă r i t ă în Berl in . Iar ves tea şti­inţei celei m a r i a lui Can temi r a fost î n d e m n a t pe învă ţa ţ i i din Ber l in să-1 a leagă pe .Pr inc ipele r o m â n m e m b r u al Academiei de ş t i in ţe d in Berl in . Nu se ma i po­menise p â n ă a t u n c i nici în ţă-

are să fie omul lor, dupăce fu­sese c rescut la Cons tan t inopol . La început , S u l t a n u l ch ia r a v u r ă încâ tva sarc ini le ţăr i i . C a n t e m i r cunoş tea în să p r e a bine t icălo­şia s t ăpân i r i i turceş t i , care ve­dea î n popoarele creşt ine supuse ei n u m a i u n isvor de j ă cmăn ie . Tocmai în t i m p u l acela se apu ­case în Rus ia Ţ a r u l Petru, nu ­mi t m a i t â r z iu cel Mare, să-şi scoată poporu l d i n barbar ia , în care zăcea. P e t r u m a i era ho tă ­r î ! să ma i cucerească de là Turc i p a r t e a de miazăz i a Rusiei şi, de se va p u t e a ch ia r şi Ana to -lia (Asia mică) şi Cons tan t ino-polul .

C a n t e m i r credea a c u m t i m p u l pot r iv i t să-şi scape ţ a r a d e Turc i p u n â n d u - s e sub scu tu l Rusiei . El încheie o învoială cu­min te cu P e t r u cel Mare cău­t â n d s ă as igure c â t m a i bine ne ­a t â r n a r e a ţăr i i Moldovei şi să o ferească d e orice ames tec în trebile d i n l ă u n t r u ale ei. P e t r u cel Mare recunoscu . î n t r e altele, n e a t â r n a r e a Moldovii, a cărei f ront ieră s p r e Răsă r i t avea să r ă m â n ă Nistru, şi se învoi ca Ruşi i să n u poa tă a junge boieri în ţ a ră , nici să se însoare l a noi , nici moşi i s ă n u p o a t ă cum­pă ra .

Dar P e t r u fu b ă t u t în a n u l 1711 la Stăni leş t i , l ângă P r u t , i a r C a n t e m i r fu sil i t să se re ­t r agă cu î n t r eaga lui familie în Rusia . Aici p r imi moşii în t inse , slujbe îna l te , da r doru l Moldo­vei îi m i s t u i a sufletul . In a n u l 1723 p o r n i spre Nis t ru , ca să mai v a d ă oda tă , şi n u m a i d in depă r t a re , Moldova-i iubi tă .

Muri însă pe d r u m , fără să-şi poa tă împl in i dor in ţa .

Delà Can temi r încoace, timip de ap roape osutăcincizeci de ani , Ruşii c re ş t in i au p r ă d a t în ne ­n u m ă r a t e r â n d u r i Moldova ca şi Munten ia , ba la a n u l 1812 n i -au r ă p i t p a r t e a cea m a i bo­ga tă a Moldovei, Basa rab ia . Şi aceşti vecini ne -au învă ţa t , că R o m â n u l să nu se aştepte- la nici u n b ine delà s t ră in i .

Victor Lazăr .

Bucureştii sunt sub stăpânirea unei caiduri de cuptor, ce te face să crezi că prin atingerea unei baghete magice a fost mutat la Ecuator.

Când termometrul arată 38° la umbră, vă puteţi închipui ce trebue să, îndure nefericiţii bucureşteni pe care nevoile zilnice îi silesc să bată caldarâmul înfierbântat de dogoarea măreţului astru al zilei...

Numai pe înserate, când începe să mai adie vântul şi să se simtă ră­coare, Bucureştii învie... Străzile se populează... Spectacolele de noapte îşi deschid larg porţile... şi bucureştenii se duc la „Cărăbuş"1.

* Deoarece Ministrul Instrucţiei

proectează modificarea legii comi­tetelor şcolare, aceste preţioase auxiliare ale şcolii, atât primare cât şi secundare, un congres al acestor comitete a avut loc îo zilele de 5—7 Iulie în Capitală, în loca­lul şcoalei centrale de fete.

După o slujbă religioasă oficiată la biserica Albă, congresul a foat deschis printr'o cuvântare a d-lui Dr. C. -Anghelescu, ministrul şeoa-lelor, care a arătat însemnătatea co­mitetelor şcolare, pentru ridicare:» clădirilor şcolare, aproape patru mii, şi pentru desăvârşirea culturii ro­mâneşti.

Congresul s'a ocupat do urmă­toarele chestiuni, puse în discuţie de Ministerul de Instrucţie, şi anume :

1) Alcătuirea comitetelor şcolare. 2) Mijloacele ce trebue să le fie

puse la îndemână. 3) Rolul comitetelor şcolare şi

relaţiunile ce trebuo să le aibă cu organele de Stat.

4) Controlul gestiunilor, ca să asigure că toate sumele ce se strâng să meargă la adevărata destinaţiune.

La discuţia mijloacelor ce trebue să li-se pună la îndemână comite­telor, protoereul Chirilov din Ba­sarabia, spune că comitetele nu trebue să mai primească venitul cârciumelor, fiindcă lumina nu tre­bue să stea alături de întuneric.

Congresul a oerut instituirea unui impozit cultural şi asupra indu­striilor.

Să nădăjduim că guvernul va căuta să dea tot sprijinul acestor comitete şcolare, care sunt de un netăgăduit ajutor şcoalelor, care nu pot aştepta totul rumui delà Stat.

* „Cercul de cultură creştină" a

ţinut Duminecă, în 6 Iulie, obiş­nuita sa adunare creştină lunara, ! a locuinţa preşedintelui „Cercului" Sf. Sa Pr. D. G orgescu, parohul bi-iericei Sf. Nieobxe Buzeşti.

S'a citit şi lămurit cţipit. 6 din Sf. Evai gh"lie a Sf. Evanghelist

Matei; s'au citit bucăţi literare re­ligioase (versuri şi proză); iar la urmă s'a făcut o dare de seamă despre viaţa creştină ortodoxă din cursul lunii.

Preşedintele Cercului, preotul D. Georgescu, care e şi preşedintei» Soc. clerului „Ajutorul", a făgăduit că delà toamnă la sediul Soc. cle­rului „Ajutorul" se va ţine ud ciclu de conferinţe cu caracter rei ligios.

* ; Deascmeni tot, Duminecă 6 lu-1

lie, un alt cerc cultural religios « ţinut o adunare creştină la biserici Sf. Gheorghe din str. Francma* sonă, eu un program foarte bogat

Ne bucură că viaţa cultural-№ ligioasă din Bucureşti pulsează prin aceate şezători culturalei religioase, cari se înmulţesc i de zi în capitală, ca şi conced tele religioase.

Un asemenea concert a avutld tot în ziua de Duminecă 6 Iulie? la biserica Zlătari, dat de coruţ bisericei, concert care a avut ui deosebit succes.

* Nu trebue să mire pa n imeni^

alcoolismul e aşa de întins ^ ţară şi ravagiile lui să măresc Ä zi în zi, când obiceiul banchetelo| la orice prilej, se întinde tot m* mult, înlectând chiar lumea Şefr Iară.

De aceia, am luat cunoştinţa cu multă mirare despre masa f;, care absolvenţii liceului „Maţi Basarab" au dat-o în cinstea pr* şedintelui comisiei de absolvii* şi a profesorilor şcolii.

Socotim că această sărbătorii1

se putea face, îcitr'uu chip ral| mai frumos şi demn de nişte k telectuali, printr'o şedinţă festig ţinuta ia liceu, decât printr'o тщ la care absolvenţii de liceu, ţinea şcolari, n'au ce căuta. ;

* Săptămâna trecută a avut Ц

adunarea generală de constituire (

„Cercului amatorilor fotografi» când s'au pus bazele definitive aj( acestei organizaţiuni cu scop есЦ cativ şi cultural. |

Scopul cercului este: Instruire amatorilor şi desvoltarea &>щ mentului de frumos, prin conM rinţe, exeursiuni, lucrări exprimetl tale, expoziţii permanente la сѳм s. a. precum şi publicarea иц^ mare album, care să euprin iă ігц: museţile ţării, precum şi publicare unui Buletin. !

Persoanele cari f'oresc să faci parte din ce*c, se pot adresa, щ returului cercului, d G. PavelesJ în str. General BerthUct No. 1$ între orele 5-6, d. a.

0 FRUMOASĂ SĂRBĂTOARE ÎN TG.-BUJfflf De câţiva ani un mănunchiu de

oameni cu inimă şi cu suflet se stră-duesc în Tg. Bujor să ridice un mo­nument pentru eroii morţi pentru patrie. Cei 157 de morţi sunt sacrificiul Târgului Bujor şi a satelor ce alcă-tuesc comuna. Numele lor pururi po­menit va fi pururi cinstit prin acest mo­nument.

Pe o înălţime de lângă biserică şi şcoală, pe dnaintea lor vor trece şi oamenii la biserică şi copii la şcoală. Nu se putea găsi un alt loc mai potrivit.

După sforţări şi alergături pe care numai comitetul le ştie cu câtă truda şi jertfă s'au făcut, la 22 Iunie mo­numentul s'a sf nţit. Pieştdntele co­mitetului, vrednicul preot şi om de bine Preot B. Patriche, ajutat de cei­lalţi membri în frunte cu învăţătorii Ifrim şi Toni, au făcut toate pregă­tirile.

Frumos împodobit cu verdeaţă, stea­guri şi arcuri de triumf, momentul e impunător. O colonadă, de vre-o 5 metri, are la baza ei un vultur ar­tistic lucrat şi care stă cu aripele des­făcute asupra inscripţiei monumentului. Pe o parte şi pe alta sunt pe table de aramă săpate numele eroilor, iar până jos cincisprezece trepte îi dau o înfăţişare minunată.

In ziua sfinţirii încă de dimineaţă lumea năvăleşte. Peste puţin o mare de capete e tot locul. La ora 9 so­seşte trenul dinspre Galaţi cu auto­rităţile. Prefectul judeţului, primarui oraşului, deputaţi şi oameni de seamă din oraş şi j ideţ, 2 companii de sol­daţi, o muzică militară, şcolile secun­dare: liceul Alecsandri, Şcoala nor­mală de fete şi seminarul sf. Andrei.

Dună terminarea serviciului reli­gios oficiat de cei patru preoţi res­pectivi ai fiecărei comuni, se face un impunător cortegiu în frunte cu pro­toereul judeţului şi se începe slujba propriu zisă a sfinţirei monumeutului. »»•«Uli

I n a t en f і :ё d-lor J a n d a r m i ! Nu mai exista boale de vite cornute, dacă fiecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele cu sarea antiseptică nutritoare

DESINFECT0R a prim-medifului veterinar Dr. Dávid Elemér, care este concesionata prin lege.

Un pachet de V« ko, împreună cu instmcţiile asupra modului de tntrebuinţare costă 20 lei; un pachet de 20 kgr. 500 gr cost* 300 lei. Cu ramburs cottă 310 lei.

La comenzi rugăm a îndica exact c o m u n a , j u d e ţ u l şi p o s t a u l t i m ă .

Reprezentant pentm L W l Á C I P T f l f t l f D toată ţara, firma: ÛC LUlVll . T â r g n - M o r e ş , Str. Principesa Wărioara '*o 2.

D-nii învăţători şi jandarmi fiind în legătură cu gospodarii sunt rugaţi să răspândească şi explice gospodarilor marele folos al acestor pre­parate. Pentru acest sprijin le acordăm 100 lei remiză după fiecare pachet de 2ч kgr. 500 gr.

Se slujeşte un parastas la care щ pomeneşte stârnind un fior, pomenire! generalului Eremia Grigorescu, cari e originar şi născut In Tg.-Bujo| După terminarea serviciului ia сц; vântul păr. T. Stoica protoereul je deţului, care vorbeşte cu multă căi dură şi avânt dtspre însemnătate!-monumentului. Ia apoi cuvântul pre; fectul judeţului d-1 G. Onose, can vorbeşte ca în totdeauna cu multă îa sufleţire şi în uraleie mulţ'tnei.

Insuflat de dragostea fără margii pentru neamul său, plin de suflet cer care nu va fi uitat de cei care l-ai' auzit a fost desigur d-i deputat al Covurluiului, D. V. Toni. D-1 Tonii vorbit ca un profet, ca un tămăduitor al sufletelor. Lăcrămile ce curgear din ochii lui şi din ochii tuturor cai s mţeau la fel cu el i-au fost răsplata! Iar fiecare frază i-a fost aplaudatf de mulţimea înflăcărată.

După d-sa, iau cuvântul şi alţi vor-" bitori, un maior în numele armateiî preşedintele comitetului pr. C. Patriche^ revizorul şcolar al judeţului şi d-1 in­giner Damaschin un fiu al Tg.-Buj<y rului, un ajutător al monumentulii care vorbeşte foarte însufl-ţ't şi pr<H pune a se face un bust generalufof Giigorescu şi a se da numele lif străzii principale. Se admite cu însu­fleţire. Are loc o piesă ocazională аУ cătuită de d-1 judecător Şeibănescuf jucată de d-rele Nicolescu şi Gheof ghiu cu mult talent. >

După terminarea sărbătorire)' are loc o masă comună dată de sate» pentru cele 2 companii de soldaţi ţ pentru muzica militari, iar în grâditti curţei fostului boer Lascar Catargiu ar| ioc o masă bine servita de neobosit membri al comitetului: primara Boicob adm. al plăşei Popa, d-1 Toni directoire Băncii Poporului şi alţii Au vorbit d-i prefect Onose, d-1 deputat Toni, preof Bejan, Patriche şi Savin, învăţătorii T. Torra, Pnftănescu, şi judecătorii Şerbănescu. Masa se sfârşeşte în în* sufleţrea generală. După amează art, loc o serbare dată de elevii şcoliW secundare din Galaţi la care vorbeşti d. profesor Caltnuschi.

Nu putem ca să nu arătăm deoj sebitul inieres ce 1-a purtat inonr mentulu:, preotul Patriche şi dd. ТоЛ şi Ifrim institutori pentru tei minaret şi desvelirea lui. î

Ceilalţi colaboratori ca d. Zaharif Dimofte, primarul Boicof, Ciucu, ad' tor Popa şi in genei al toţi inteler tualii şi negustorii din Bujor şi vechii lup ător şi tânăr cu sufietul şer pictor la C. F. R. d. G. Nicolescu, Ii cuvine toată felicitarea pentru că « ştiut sprijini o faptă ca aceasta. J

Să dea D-zeu să trăiască şi '* mai facă asemenea lucruri frumoa pentru Tg.-Bujor. f.

ABONAMENTUL: Pe un an 200 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 150 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an Quitus orului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 300 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300 lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 300 lei pe an

Presa independentă din Franţa şi din România — D e l à r e d a c t o r u l n o s t r u d i n P a r i s —

Pe l â n g ă m u l t e i e l e ce s t ă p â ­nesc azi în Ţ a r a Românească , de cari n u t r ebue însă d i s p e r a t căci so lu ţ ionarea lor n u va î n t â r z i a să sosească, ex is tă u n u l s i ngu r omorî tor , u n greu ce cu g reu se va r emed ia , însă , care tretbue rieapărat î n l ă tu r a t . Acest r ă u e l ipsa une i preise independen te , cinstite şi pa t r io t ă care să ghi­deze poporu l cel m u l t în vre­muri le a s t ea de g r e u t ă ţ i şi de reac ţ ionar i sm, p e aici r a ţ iona l , î>e dincolo absurd , şi exis tenţa , în schimb^ a u n o r pamf le te pe­riculoase.

_ E nevoe .absolută d e uin că lău­zitor conşt iencios al poporu lu i , c a r e să-i des lege n e p ă r t i n i t o r în­curcă tur i le poli t ice, care să-i i Sî>ună a d e v ă r u l zilei, i n fo rmân-du-1 d e to t ce se pe t rece în l ume . In Ţ a r a R o m â n e a s c ă n ' a v e m o Presă i ndependen tă . Ex i s tă în adevăr u n a ce a .adoptat aces t l 'urne n u m a i p e n t r u a mist if ica Pe cei m u l ţ i ce n u p r i cep . Ace­stei prese îi (lipseşte şi c ins tea , Şi pa t r i o t i smu l şi sp i r i tu l de ne-Părt inire , i a r pe v r e m u r i con­ducător i lor lor le l ipseau şi <go-bgan i i . Azi îi iau, şi toa tă gri ja Jor n u e decâ t să-i m a i î n m u l ­ţească.

Această p resă , zisă indepen­dentă ce are u n t iraj ex t raord i ­na r de m a r e , e r e p r e z e n t a t ă în flomâttia p r i n c â t e v a z iare cu­noscute de toţi . Eu le răsfoiesc aici şi P e z i c e t rece m ă con-

c ă necetirea acestor ziare c u conducere dubioasă , a r t re ­bui să cons t i tue p e n t r u fiecare din român i , o da to r i e na ţ iona l ă . Numai astfel a r p u t e a d i s p a r e acest mijloc de p r o p o v ă d u i r e a urei, î n ' ocu indu- l cu t i m p u l prin'tr'o p r e s ă i n d e p e n d e n t ă cin­st i tă şi pa t r io t ică , c u m e p r e s a independen tă d in F r a n ţ a pe ca r e în faţa pamfletelor d in Bucu­reşti , o pr ivesc ca pe o m a r e operă de c ins te şi na ţ iona l i sm, ce ne -a r fi a t â t de necesa ră nouă.

In F r a n ţ a , se ştie, că l iber ta tea perfect. Ele fac p a r t e in t eg ra l tea vorbei şi a ac ţ i une i . Z ia re le de p a r t i d — c a pes te tot — pro-povăduesc o d o c t r i n ă oa reca re . Linia lo r de ac ţ iune e def in i tă perfect. E le fac p a r t e i n t e g r a l din pa r t ide le ce le servesc. Ele au d rep tu l s ă î n t r ebu in ţ eze orice formă p e n t r u a convinge . Com­baterile cele m a i v io lente s t a u a lă tur i de osana le l e cele m a i entusias te . As t a n u e n u m a i în F ran ţa , ci pes te to t u n d e d o m ­neşte l ibe r t a t ea p re se i . Ex i s t ă însă şi ce lă la l t fel de p r e să , care nu e p u r t ă t o a r e n ic i de doc t r i nă de pa r t id , n ic i de u r ă , n ic i de osanale pompoase . Ex i s t ă p r e s a independen tă oare s p u n e c u r a tu l adevă r . I n F r a n ţ a , celce n u face pol i t ică p o a t e o r i c â n d să găsească ceva ce-i t re ime î n co­loanele z ia re lor i n d e p e n d e n t e ; şi chiar cei ce a u cu loa rea lor politică găsesc câ t eoda tă în acest fel de p r e s ă o recrea ţ ie , o pag ină n e p ă t i m a ş e de explica­ţie. E o fericire în ţ ă r i l e în car i există o p r e s ă c ins t i tă , i ndepen­dentă . Din neno roc i r e în Ţ a r a Românească — d u p ă c u m spu­n e a m m a i sus — n u exis tă a şa •ceva. I n a f a r ă d e câ teva foi şi reviste s ă p t ă m â n a l e şi l u n a r e , p resa cea de toa te zilele e p l i n ă de ven in . Că n ' a v e m şi no i o presă „zisă i n d e p e n d e n t ă " a m văzu t că n u p u t e m să s p u n e m . Acea p r e s ă în să şi-a decer ta t i n d e p e n d e n ţ a î n t r ' u n scop p u r d is t ruct iv .

E o o p u n e r e per fec tă în t r e p r e s a i n d e p e n d e n t ă d in F r a n ţ a şi cea d in R o m â n i a . P e când p r i m a cons t rueş t e , a d o u a d i s ­t r u g e . P e c â n d p r i m a e u n or­g a n de conci l iere şi i n f o r m a ţ i -

m â h n i ţ i şi convinşi şi ei poa te de cele s p u s e m a i sus .

P r e s a i n d e p e n d e n t ă d in F r a n ­ţa p r e d i c ă pace, p r e s a indepen­den tă d in R o m â n i a p red ică u r ă . P r i m a e o p r e s ă na ţ i ona l ă ce culege şi r ă s p â n d e ş t e adevăru l , a d o u a e o p r e s ă par t iculară ce r ă s p â n d e ş t e u r a ca să culeagă ban i . Aces ta « mare l e adevăr . Şi u n u l d i n faptele i m p o r t a n t e care se a ş t e a p t ă să fie desăvâr ­şit mâ ine , e c rea rea u n e i p rese c inst i te i n d e p e n d e n t e în Româ­nia. Şi în t r eg poporu l e c h e m a t să dea spr i j inu l lui la în făp tu i ­r e a acestei opere na t iona le .

P r e s a i n d e p e n d e n t ă d i n F r a n ­ţ a e de o d e m n i t a t e fericită. In momen te l e cele m a i gre le p r i n cari t rece ţa ra , e a in te rv ine folo­sitor, l u m i n â n d s i t ua ţ i a . Când— nu m u l t în u r m ă — nou i i a leşi în p a r l a m e n t u l franceiz, cu u n p r o g r a m de g u v e r n ă m â n t poa te s a v a n t d a r nepot r iv i t s i tua ţ ie i , au viola t cons t i tu ţ i a i n p u n â n d d imis ia p reşed in te lu i republ icei , p r e s a i n d e p e n d e n t ă a a ju t a t m u l t la a m e l i o r a r e a aces tu i r ă u . Şi apoi , î n t i m p u r i de n o r m a l ă s i t ua ţ i e poli t ică, p r e s a indepen­d e n t ă din F r a n ţ a e u n m a g a z i n in format iv , l i t e ra r şi de soluţ i i c inst i te în toate domeni i le , este ceeace t r ebue să fie. 0 , fericit e poporu l francez d in p u n c t u l ă s t a de vedere .

VALERIU G. MUGUR

A t e n e u l p o p u l a r Tat a r a ş i d i n I a ş i întemeiat în anul 1919 de

un grup de cincisprezece buni români, din îndemnul actua lului preşed'nte d. C. N. Ifrim, Ateneul popular Tâtâraşi, care ebte o podoabă şi o n ândrie a oraşului Iaşi, a fost -nau-gurat în 25 Apriiie 1920.

Acest aş^ământ cultural a avut una din cele mai rpd nice activitate şi o înrâurire culturală asupra Moldovei în­tregite d ntre Cireiiiuş ş< Ni-s t u.

In câţiva ani delà înfiin­ţare s'au ţinut 130 de şezători culturale, în afară de serbări, multe comemorări şi mai cu seamă aceea a lui Dimitrie Cantemir, în 11 Noemvrie 1923, când cu acest prilej s'a deschis biblioteca populară a aşezământului care cuprinde aproape 3 mii de volume, bine alese din tot ce a apărut mai frumos în literatura, mai in­structiv ca ştiinţă, In româ­neşte.

Dar acţiunea Ateneului în vremea acestor patru ani de activitate nu se mărgineşte numai la ţinerea de şezători şi conferinţe, ci păşeşte mai departe, mai îndrăzneţ şi cu încredere, şi înfiinţează în ju­deţul Iaşi, m a i m u l t e s e c ţ i u n i .

D-l Ifrim, preşedintele acestui Ate­neu, nu se mulţumeşte ca numai tă-tărăşenii —Tătăraşii e'partea cea mai

ATENEUL POPULAR TATARAŞI DIN IAŞI — ÎNTEMEIAT ÎN ANUL I9Í9-SUB PREŞEDENŢIA DE ONOARE A A. S. R. PRINCIPELE CAROL

S c r i s o r i din V i e n a DELA REDACTORUL NOSTRU

Atanasiu, Grozăvescu, Ursuleac şi Bobescu — sunt numele, cari au făcut presa din Viena, să le dedice pagini întregi, vestind triumful artei române la Viena, în capitala muzicei.

21 Iunie va rămânea de-a puru­rea o zi însemnată, o zi de biruinţă, o zi de cinste pentru toată suflarea românească. Sara de 21 Iunie pune în curent „gândirea muzicală" cu j o ţară nouă, mare, în care gă­seşti talente îngropate, talente ne­descoperite, îngropată a fost o ţară plină de talent — şi a înviaţi Odată cu proclamarea unirei tutulor ro­mânilor, a înviat şi d u i u l zbuciumat de-atâtea veacuri. Doina strămo­şească, imnul robilor, s'a schimbat în arii divine. Capitala robiţilor de eri, salută pe biruitorii de azi. Bi­ruitori în vitejii, biruitori în repro­ducerea frumosului. In cântarea unui Atanasiu ş» Grozăvescu, vezi suferinţa alăturea de biruinţă; dis ungi amestecul graiului de doină, maria italiană. Iar din vocea Vioricti Ursuleac, se desprinde adierea vân mlui pnmăvăratic din grădina fru­moasă a Bucovinei. Acel care a luat parte la Bajazza din 21 Iulie — la Volkso^er — nu poate bă iesciie altcum impreşiuuea diu se»ra aceea. Nu gâstşt i cuvinte ^пп сагн să descrii un astfel de ovemment artistic, ci găseşti poate uumai lacrămi de bucurie, văzând pe 0 scenă, cum este a Volksope-i-ului din Viena, într'o singură piesă trei „vestitori ai cântăreţilor de Operă-Română", iar la pupitru dis­tingi un cap, în care se frământă puterea cu gingăşia. Să vorbim de dl J ean Bobescu. Dirigentul, care

frumoasă a Iaşilor — sä aibă unde să se adune sara şi în zilele de săr­bători în odăile pline de lumină ale Ateneului, ci în fosta capitală a Mol­dovei s'a întemeiat un alt ateneu po­pular în Păcurari, care fiinţează în sala caselor parohiale ale bisericii Torna Cozma şi un alt ateneu in Ni­colina, în proect.

Duoă iniţiativa Ateneului Tătăraşi, s'au întemeiat atenee populare la Huşi, Tecuci, Botoşani, Chişinău (Ateneul Românilor de peste Prut).

Ateneul Tătăraşi, anul trecut a în­ceput o serie de şezători în alte o-raşe ca: Vaslui, Bârlad, Ploeşti, Si­naia, stabilind legături cu diferite so­cietăţi culturale, tinzând către o fe­deralizare, în jurul său a tuturor so­cietăţilor similare djn Moldova reîn-

sugaci al cercurilor de gospodine, societatea de construcţii şi întreprin­deri „Tătăraşul", Banca Neamului, ş. a.

Mc * *

In această vastă activitate două ac­ţiuni, îndeosebi, au pus Ateneul intr'o lumină deosebită: întâi: acţiunea în­treprinsă întru preţuirea şi reînvierea datinelor strămoşeşti şi mai cu samă

minte: Cassele naţionale d'n Basarabia, Cercul „Ştefan cel M re" din Cetatea albă, Ate­neul român din S ceava, So-

; t c i e t a t e a de propagandă cultu-rală „Sfinţii Împăraţi Constan­tin şi Elena" din Bacău, Ate­neul din Botoşani, Ateneul

ţ)şt d'n Dorohoi, Ateneul popular din Huşi, Casa Naţio -ala din Vaslui, Liga culturală din

s t j Bârlad, Ateneul din Tecuci şi fm aiteie.

Prin're c"nfe- enţiari vor fi : Prof. George T^şcă va ţine

Ш conferinţă la Sibiu, scriitorul %m Q a ] a Qaiactiori la Blaj, Ne-

delcu la Timişoara, I. Savin la Arad, prof I. Ştefănescu la Cluj, C. Stambuíiu la Tg.-Mureş. N. Baţaria la Braşov şi Dr. Meteş la Alba-lulia.

MEMBRI DE ONOARE AI ATENEULUI: Preşedinte de опоагн A. 8. Regală Princi­pele Carol. Prof. N. Iorga, prof. I. Simionescu, Petre Poni şi Miliad Sadoveanu.

COMITETUL GENERAL: C N. Ifrim, preşedinte, Ion Vărlănescu profesor, vice-pre-şedinte, preot N. Agape, pre­şedintele secţiunei filantropice, Henrieta Munteanu profesoară, preşedinta Cercului Român­

celor din Tataraşi, Victor Munteanu profesor preşedintele secţiunei artis­tice, Grigore Mihalcea avocat, preşe­dintele secţiunei de educaţie fizică, loan

Serbările în industrie şi în lumea muncitorilor Sunt convins că titlul articolului

meu va părea multora încâlcit şi cu drept cuvânt cetitorii se vor întreba : „Oare serbările din industrie nu sunt tot aceleaşi ca şi cele din lumea muncitorilor ?"

Nu, iubiţi cetitori, ele nu sunt In totdeauna aceleaşi şi regretul, ce II are omul de Ireabâ şi cu iubire de ţară. e cu atât mai mare cu cât acel om îşi are legată mai mult soarta sa de industrie şi de lumea lucrătorilor.

Numeroase pilde ne arată că în industr e muncitorii intelectuali şi cu cei manuali forrmază două lumi deo­sebite, care se tolerează şi conlucrează pentru îndeplinirea îndatoi irilor ce au faţă de instituţia ce servesc, însă nimic sufletesc nu-i leagă, aspiraţiu-nile unuia nu vibrează şi în inima celuilalt; ei nu merg alături, nici pe drumul bucuriei şi nici pe cel al su­ferinţei. Când unul serbează celălalt se ascunde. Aparenţa de armonie şi unire sufletească, între cele două lumi, este — fie-mi iertată expresia — o simplă minciună convenţională.

De sigur că mulţi se sinchisesc, de această chestiune tot atât de tare ca de zăpada care s'a topit acum doi ani. Aceştia făcându-şi trebuşoa-rile lor obişnuite, sunt convinşi că nu mai au nimic altceva de făcut şi dacă treburile ţării vor merge rău cu atât mai bine pentru ei, căci împre­jurările tulburi sunt foarte căutate de ei.

lată pentru ce intelectualii din in­dustrie şi, în deosebi acei buni ro-

C. N. IFRIM, PREŞEDINTELE ATENEULUI

de Crăciun, cu serbarea anuală delà Teatrul Naţional din laşi, prin repre­zentarea tuturor datinelor religioase, cu organizarea Pluguşorului a Ate­neului, a serbării cu pomii a celor ce se disting în practicarea datinelor scumpe tuturora ; şi a doua : acţiunea de înfrăţirea cu Bucovina şi Basara­bia In acest sens s'au înfăptuit patru pelerinaje, în patru ani de-arândul, la locurile istorice din Bucovina, între care şi închinarea la mormântul lui Ştefan cel Mare din mănăstirea Putna.

CORUL ATENEULUI POPULAR TATARAŞI

Şoarec preşed. secţiunei feconomico-edilitară.

MEMBRI: C. Simionescu avocat, Dr. C. Tănăsescu, C. Stamboliu pro­fesor, V. Carpus avocat, V. Dorin profesor, Leon Popovici casier, Gh. Posirudor proprietar.

CENZORI: Petre Stoica, inspector şcolar, Gh. Matei casierul general al Regionalei cfr., Gh. Stângaciu antre­prenor.

MEMBRII ATENEULUI: Preot C Ştiubeiu, Protoereu Gh. Neculau, preot 1. Ţincoca, I. V. Ionescu, preot I. Leonte, avocat N. Ionescu-Râmniceanu, col. farm. Al. Vieru, Vladimir Mironescu, ar­hitect, N. Georgesçu, şeful contabil Reg. c. f. t . R. Ciugulescu şeful gări Iaşi, Basil Beboiu, şef serv. reg. c. f. r.,

. . , nici nu-i de mult, decând îl ştim u m c ins t i te , a d o u a e u n g e n e - * d i d cunoscându-1 de r a t o r de u r a şi de m m c i u n a . P e Г j T j Î L A » . e w Ş i când p r i m a e p u s ă în servic iu l ma r i l o r m a s e p o p u l a r e , a d o u a serveş te s l u g a r n i c o idee de spe­cu lă şi n i ş t e s p e c u l a n ţ i fă ră idei. P e c â n d p r e s a i n d e p e n d e n ­tă d i n F r a n ţ a î n t r e p r i n d e o operă pozi t ivă, p r e s a i n d e p e n ­d e n t ă d in R o m â n i a e n e g a ţ i a p u r ă . Cea 'dintâi se s i leş te isă facă l e g ă t u r a câ t m a i s t r â n s ă în t re g u v e r n a n ţ i şi g u v e r n a ţ i d e t e r m i n â n d astfel pe r fec ta a r ­m o n i e n a ţ i o n a l ă , cea de-a d o u a şi-a făcu t o o b i ş n u i n ţ ă d i n a combate veşn ic pe cei delà p u ­tere pe car i în opozi ţ ie — fără să fie r u g a t ă — îi î nco rona cu laur i , c ă u t â n d să sape m e r e u tot m a i a d â n c p r ă p a s t i a d in­t r e cele d o u ă e l emen te ale n a -vuinei, c o n d u c ă t o r i şi conduş i . E o o p e r ă n e g a t i v ă d i n cele m a i Per iculoase .

S p u n t o a t e aces t ea n u ca s ă ' P r o g r e s e o i n s t i t u ţ i e a Ţă re i « o m â n e ş t i l ă u d â n d u n a a s t re i -"a ta ţ i i , ci ca s ă a r ă t c u r a t u l «uevăr ce t i to r i lo r aces te i foi,

Violinist, a dat dovadă de un talent de dirijor de operă italiană. Când vorbim de Bobescu, nu putem să nu amintim şi de ^temperamentul muzical. Critica vienează distinge în dirigentul delà Cluj, un tempe­rament, pe care-1 numesc — poate — „italian". In ouverture „Cava­leriei Rusticane" s'a putut observa legătura între creator şi creaţie. Dacă ne gândim la intrările dife­ritelor instrumente de coarde, în murmurul mistic al instrumentelor de suflat, şi-am, asistat la acest concert, dirijat de Bobescu, nu pu­tem spune numai, că e un dirigent cu temperament, dar nici aceea, că e un reprezentant al şcoalei de dirigenţi italiene, căci din liniştea superbă,, din care isbueneşte un vezuv, liniştindu-se printr'un singur semn de baghetă, s'a desprins un nou temperament, un temperament, pe care germanii nu l-au cunoscut — sau n'au vrut să-1 cunoască — până acum, dar pe care azi — cu drept cuvânt — îl numesc de . r o ­mân". FILAPET BARBU

CORUL ATENEULUI „GAVRIL MUZICESCU" CU C. N. IFRIM PREŞEDINTE ŞI MAEŞTRII A. CIOLAC ŞI V. POPOVICI

iregită pentru statornicirea unei acţiuni culturale unitare.

Ateneul are şase secţiuni: cultu­rală, educativă, artistică, educaţie fi­zică, economică, filantropică şi cercul^ româncelor din Tătăraşi.

De aici o mulţime de iniţiative fru­moase au pornit, aşa s'a închegat so­cietatea „Cultul Morţilor" în frunte cu d. general Zadic. Astfel se între­ţine îngrijirea mormintelor ilustre din cimitirul Eternitatea, ajungând să se ridice un bust de bronz pe mormân­tul marelui patriot M. Kogălniceanu.

De aici în legătură cu secţiunea de educaţie fizică, a pornit ideia înfiinţării unui câmp de jocuri şi exerciţii fizice, astăzi Ateneul posedând cel mai fru­mos loc din Tătăraşi pentru o ase­menea menire.

In legătură cu secţiunea artistică s'a organizat minunatul cor al Ate­neului, numit corul Muzicescu, datorit maestrului Vasile Popovici.

Şi tot în legătură cu o secţiune a Ateneului, cea economică-edilitară, a luat fiinţă In uitatul cartier al Tă-tăraşilor: Cooperativa şi Banca Si-mion Bărnuţiu, Oficiul poştal Tătăraşi Brutăria cooperativă „Furnica", far­macia, grădina de copii, datorită ener­giei d-nei Petrovici, dispensarul de

Au luat parte Ia aceste înălţătoare momente peste trei mii de intelectuali şi săteni din toate părţile Moldovei.

In Basarabia, în anul trecut, a fost cea dintăi călătorie, cu 500 de per­soane, iar anul acesta va fi a dflua călătorie pe la sfârşitul lunei August.

Ateneul lucrează in prezent la o federalizare a tuturor societăţilor cul­turale din Moldova, Bucovina şi Ba­sarabia, pentru o acţiune comună.

A. S. Regală Principele Carol, un sprijinitor al culturii româneşti, apre­ciind roadele acestei activităţi, a o-norat ateneul cu Augusta Sa preşe­dinţi de onoare.

Astăzi Ateneul numără peste 210 membrii acţionari, în afară de un nu­măr îndoit de membri înscrişi în cele şase secţiuni ale Ateneului, pentru sprijinirea acţiunii culturale.

Până astăzi s'a primit două do­naţii mai însemnate pentru bibliotecă : una a d-lui general Zadic în valoare de 5000 de lei şi o alta a I. P. S. S, Mitropolitul Pimen de 1500 de lei.

La excursiunea aceasta pe care Ateneul popular Tătăraşi, o face în Ardeal cu un număr de 500 de per-soale, pentru înfrăţirea culturală, vor fi reprezentate următoarele aşeză-

Inginer C. Ghodariu, Colonel I. Ma-nolescu, directorul Caselor Naţionale, avocat Th. Ionescu Clement, Du­mitru Marinescu, avocat Alfons He-rovanu, prof. Enache Poclitaru, Tr. Fairing, Gheorghe Costişanu, Ilie Trihob, Teodor Armeanu, M. Bre-viman, inginer D. Ştiubeiu, inginer Viaceli, avocat C. Faur, inginer I. Cassetii, avocat M. Borcea, Ion Mus-teaţă casier c. f. r., Preot. C. Ga-rică. Fr. Gh. Gaţan, Inginer V. Ser-ghie, Medic vet. Gh. Obreja, prof. A. D. Atanasiu, prof. Gh. Ghibră-nescu, arhitect Em. Sachelariu, prof. D. Bejenaru, prof. C. Costinescu, d-na Maria Savinescu, d-na Elena Dâscălescu institutoare, avocat C. Tâutu, avocatTitus Lapteş, avocat P. Pogonat, Gheorghe Lascăr, Inspector P. T. T. C. Sofian, Inspector P.T.T. Buznea Olga şi Colonel Leon Popo­vici, Dr. M. Berbeciu, Andrei Băda-rău, Inginer Al. Gal, Preot C. Vuza, Diacon Strepcaru, preot Gh. Florescu, Theodorie Motăş, prof. T. Ghica, ar­hitect V. Neculau, avocat C. Gh. Răcoare, avocat N. Ştefănescu, in­giner Gh. N. Ifrim, C. Stroescu, prof. Gh. Brbtu, avocat Pascu Stanciu, prof. M. Barbu, prof. A. Cioban, C. V. Praja profesor şi alţii.

mâni cari se gândesc şi la viitoru neamului nostru, fie ei din industria statului sau cea particulară, în afară de obligaţiunile lor de specialitate, au datoria să-şi impună şi unele sacri­ficii pentru binele ţării. Ele vor fi, poate supărătoare, câte odată, vor reclama şi oarecari sacrificii mate riale, însă să ne gândim, fiecare din noi, că fără o ţară mare noi vom mici; dacă ea nu va fi puternică noi vom fi slabi; va fi ea săracă, mi­zeria o vom îndura şi noi.

Şi acum să trecem la pilde, căci n'am vrea să creadă cetitorii că spu­nem basme.

Chiar în vara anului acesta, au avut Ioc în diferite oraşe ale ţării, serbări în industrie şi în lumea lucră­torilor. La multe din ele a luat parte şi scriitorul acestor rânduri. Ei bine, numai la o singură serbare am văzut laolaltă pe patroni şi lucrători, şi cu toţi şefii lor. De obicei, dacă serbarea era dată din iniţiativa patronilor sau a personalului de conducere, lucră­torii lipseau. De asemenea, la serbă­

rile lucrătorilor, lipseau patronii şi personalul de conducere.

încercările de apropiere sufletească nau prins pentru că ele n'au fost făcute cu pricepere şi cu adevărată şi stăruitoare dragoste din partea patronilor şl a personalului intelectual al instituţiilor industriale.

în totdeauna s'a zis că lucrătorii sunt îndărătnici şi nu-i n mx de făcut u ei.

Noi am răspuns în totdeauna că nu i adevărat, că şi lucrătorii au suflet bun care se Iasă mai uşor mişcat decât chiar al multora din pretenţioşii de noi, că şi ei vor coope­rarea sufletească cu acei cari Ii în­ţeleg şi-i apreciază. Şi pentru că am susţinut, noi mai sus, nu spunem vorbe goale, le-am dat cele mai con­vingătoare dovezi şi anume: Am or­ganizat conferinţe culturale şi educa­tive pentru lucrători. Nu numai că au venit lucrătorii în număr neobiş­nuit de mare, dar au venit foarte mulţi şi din aceia cari erau socotiţi ca cele mai turbulente firi. Iar atunci când conferenţiarul dibaci a pomenit de ideea de patrie, ilustrând'o cu pilde alese, lucrătorii îşi duceau ba­tista la ochi căci te curgeau lacrimi adevărate.

Nu voiu uita de o faimoasă ser­bare muncitorească, ce am propus, în vara aceasta a se da în folosul şcoalelor de ucenici din Galaţi. Eram singurul a susţine că serbarea va reuşi. Propunerea mea era ca în co­mitetul de organizare să figureze in­ginerii şefi ai stabilimentelor industriale ale statului, patronii şi inginerii din industria particulară, directorii de şcoli din cartierele muncitoreşti şi lucră­torii din diferite fabrici şi ateliere, Insă aleşi dintre cei mai cu vază printre ei.

Vreţi să ştiţi ce a urmat? Lucrătorii au delegat pe cei mai

ascultaţi reprezentanţi ai lor. Aceştia au organizat o tombolă cum nu se mai văzuse alta până atunci în Galaţi. Nenumărate obiecte utile şi foarte ar­tistic lucrate au fost dăruite de către chiar lucrători şi ucenici. în seara serbării era o nespusă plăcere a vedea îndemnarea cu care lucrătorii conduceau bufetul, tombola şi făceau onorurile la sosirea publicului.

Frumoasa sală de onoare a Pala­tului Administrativ era nelncăpătoare pentru marele număr de cetăţeni de toate categoriile.

Prefectul judeţului, un fiu delà ţară mişcat de însemnătatea serbării, a rostit cuvinte cari au mers la inimă el era atât de fericit că a dăruit ime­diat suma de 10 mii lei pentru şcoa-lele ucenicilor. Primarul oraşului, unul dintre cei mai de treabă oameni, a declarat In cuvinte entuziaste că nici odată nu i-a fost dat să asiste la o asemenea serbare şi D-sa a însoţit cuvintele cu o donaţie de 10 mii Iei.

Şantierele române delà Dunăre a oferit 20 mii lei. Cred că este inutil să mai arăt că succesul moral şi ma­terial a întrecut toate aşteptările. Ves­tea s'a dus în toată lumea industriei şi a lucrătorilor ; s'a vorbit cu multă plăcere şi nu se va uita uşor.

Aşa se face treaba nu numai cu vorbe. Până atunci cele două lumi va rămânea deferite şi nici o legătură sufletească nu va exista între ele.

'nginer V MI8I0U Directorul Revistei Industriale „Arte şi Meserii", pentru edu­caţia şi cultura meseriaşilor

1 К О М Ч Л S U C E V E A N A In mişcarea culturală a Sucevii —

atât de timidă, de desurientatâ şi să­racă — aduc un suflu nou de viajâ efortunle susţinute aie „Ateneului Roinân" şi ale reun.umi muzicale: „Cyprian Poiumbesca" — venerabile instituţii cari oiganzează şi grupează torţele in jurul covârşitoarei nevoi de premenire şi consolidare a conştiinţii naţionale, de adâncire şi intensificare a culturii şi artei româneşti.

„Ateneul Român" care sensibilizează impunător reacţiunea de a şterge cât mai Curând urmele samavolniciei să-vâvârşite asupra Bucoveniei moldo­veneşti, îşi inchee al doilea an de rodnică activitate, pavând la activul său un complex de realizări, a căror însemnătate rezidă îndeosebi în propa­ganda cuituralâ-naţională, chemată să contribuie la marea operă de înjghe­bare a unităţii sufleteşti, de plămădire a sufletului comun de mâine. Spre a exemplifica stăruitoarea muncă a „Ateneului", ajunge să menţionăm câteva din conferinţele şi studiile vastului program de acţiune înfăptuit în cadrul acestui aşezământ cultural: „Contribuţii culturale ale Sucevii până la 1860" de directorul Simion Ivanovici; „Sufletul neamului a fost îndeajuns pregătit pentru Unire" de d. Gh. Burghele; „Poetul Vasile Bumbac" de prof. Victor Morariu; „Despre constituţia materiei" de prof. Mihai Cărăuş ; „George Tofan" de d. Dr. N. Icaciuc; „Jertfele Români­lor în războiul pentru întregirea neamului" de preotul Const. Morariu ; „Acţiunea mondială pentru apropierea între confesiunile creştine" de prof. Dr. Orest Tarangul; „24 Februarie, ziua Unirii" de ministrul Dr. I. Nis-tor; „Soarele ca izvor de energie" de prof. Dim. Buceschi; „Alcoolismul" de d. Dr. Ambrosie Comoraşan;

„Educaţia socială" de prof. univ. Dr. Ieşan; „Drama modernă" de George Voevidca ; „Problema monedarâ" de Şttfan Ieşan; „Apostolul Paul în Atena" de prof. univ. Vasile Gheorghiu etc. etc.

* Inspmnăm cu plăcere şi înfăptuirile

reuniunii muzicale „Ciprian Porum-bescu", care — după memorabilul concert organizat cu ocazia congre­sului „Ligii Culturale" la Suceava, îşi afirmă remarcabilile forţe, din nou, In cadrul marelui festival artistic, organizat cu prilejul serbării tradi­ţionale de „Sânzieni".

O nouă revelaţie. O surpriză nouă. Entuziazmul unanim cu care a fost

primită această prestigioasă mani­festare de artă, ratifică impresiunea noastră că avem de-a face cu una dintre cele mai de seamă realizări din câte ni s'au oferit pe scena noastră.

întrucât atribuim o deosebită impor­tantă acestei izbânzi cu care era aş­teptată, nu ne putem dispensa de plăcerea de a reveni cu detalii.

O consideraţie generală: relevăm numai — şi suntem fericiţi că o pu­tem face — că pilduitoarele strădu-inţi ale celor două instituţii culturale, înregistrând înfăptuiri preţioase în lupta surdă ce se dă în Bucovina pentru închegarea unui nucleu de vi­aţă comună, ne întăresc în nădejdea că acţiunea întreprinsă nu se va măr­gini aici şi că vom vedea în acest oraş al gloriei străvechi, cât mai cu­rând, şi alte fapte care să desmintă definitiv afirmaţia că „Mecca Româ-nizmului" vegetează Intr'o lamentabilă trândăviei 6. V.

Pagina 4 CULTURA POPORULUI Numărul 69

S A P T A M AMA P O L I T I C A Ш Ţ A R Ă

Membrii guvernului după înche­ierea seziunei parlamentare fac că­lătorii prin ţară, mai ca samă prin Ardeal, studiind în vederea reformei administrative.

* Bazele concordatului cu vaticanul

(Scaunul Papei delà R<»ma) s'au făcut în următoarele condiţiuni:

Guvernul român să controleze fon­durile bisericilor romano-catolice din România. Prelaţii (episcopii şi arhie­piscopii sau mitropoliţii) eatolici să fle numiţi de guvernul român după recomandarea Sf. Scaun, ş. a.

In zilele acestea se va ţin^a un Consiliu de miniştri, care va hotărî dacă pe aceste baze se poate încheia concordatul.

Comitetul central al partidului naţional s'a întrunit la Cluj în ziua de 12 Iulie, unde s'a studiat situa­ţia politică în urma ruperii trata­tivelor de fuziune cu partidul ţără­nesc. S'a însărcinat delfgaţinnea, care tratase modalităţile fuziunii, să continue tratativele, ţinând socoteală de cele zece pnncte în baza cărora se hotărîse contopirea.

* Delegaţiunea permanentă a par­

tidului ţărănesc s'a întrunit zilele acestea şi s'a ocupat cu situaţia generală a partidului.

S'a constatat, în baza rapoarte­lor sosite, că toate organizaţiile din ţară sunt satisfăcute prin faptul că fuziunea (contopirea) nu s'a înfăp­tuit. S'a delegat o comisie, ca să redacteze o circulară în care să se explice cauza neînfăptuirii de fu­ziune.

S'a fixat apoi programul de acţiune pentru vacanţă.

m S T R Ă I N Ă T A T E LA LONDRA. în zilele acestea se

va ţinea Conferinţa Marei înţelegeri. Conferinţa va avea Ioc fără delegatul Germaniei, dar pe urma şi acesta poate să fle chemat să ieie parte.

Conferinţa va fl deschisă de dl Mac-donald prim-ministrnl Angliei. Limba oficială va ii franceza şi engleza, deşi sunt chemate la Conferinţă 10 na­ţiuni

Ţara noastră va fi reprezentată prin d-1 Titulescn, ministru plenipo­tenţiar la Londra, care a avnt o în­ţelegere cu d-1 Dnca, ministrul de externe, asupra chestiunilor ce trebne susţinute.

IN PARIS ministrul plenipotenţiar al Germaniei, d-1 Hoesch a avut o întrevedere cu d l Herriot, înainte de plecarea acestuia la Londra. D-1 Hoesch a reamintit d-lni Herriot pnnctnl de vedere german asupra chestiunilor, cari se vor desbate Ia Conferinţă.

IN GERMANIA se discută foarte viu chestiunile conferinţei delà Londra. Se arată însemnătatea Conferinţei pentru toate Statele, cari ian parte la Conferinţă. Germanii se par con­vinşi, că nici nn Stat nn se va opune înfăptuirii hotărîriior ce se vor lua.

IN CEHOSLOVACIA s'a terminat Conferinţa Micei înţelegeri, care a avut loc la Praga. Cele trei State (România, Cehoslovacia şi Iugoslavia) au dovedit cea mai perfecta solida­ritate şi înţelegere în toate chesti­unile ce s'au desbătut. Chestiunea rusească nu s'a luat în discuţie.

IN ITALIA spiritele nu sau liniştit încă. Guvernul d-lui Mussolini este din nou atacat de opoziţie şi ame­ninţat de către liberali că se vor retrage din guvern, dacă nu va ridica censura şi nu va reda libertatea presei.

IN GRECiA lucrurile se tot încurcă Poporul acesta, dupăce şi-a alungat regele, începe să fia din nou nemul­ţumit cu reg<mul republican. S'a pus la cale o mişcare monarhistă care vrea să răstoarne guvernul şi rein-troneze starea veche.

IN ALBANIA s'a pornit o nouă re­voluţie, o contrarevoluţie din partea cetăţenilor de religie mohamedană. Dacă guvernul actual nu o va putea frânge, revoluţia aceasta poate de­veni o luptă confesională între cre­ştini şi mohamedani. Pe noi ne in­teresează aceste lucruri, căci în această ţară trâesc mulţi aromâni, a căror soartă e în pericol.

IN BULGARIA parlamentul a votat o lege prin care se amnestiază (se iartă) toţi foştii miniştri cari au declarat război Serbiei în 1915 şi României în 1916. Deputaţii ţărănişti au cerut să se amnistieze şi comu­niştii cari au luat parte la răscoala din anul trecut. Cererea lor însă s'a respins.

In IUGOSLAVIA noul guvern încă nu s'a constitui. Câtva miniştri au plecat la Zagreb să pertracteze cu fruntaşii partidului republican croat. Ei promit că dacă vor ajuta guver­nul, vor înceta urmărirea şefului lor, St. Rădici, care este acuzat cu tră­dare de patrie.

Cârt i n o n ă Basarabia pământ românesc, cule­

gere de date şi documente istorice, de Cesar şi Titus Stoika (Chişinău, Imprimeria statului 1924). E o bro­şură scrisă de doi cunoscuţi şi ini­moşi publicişti cu prilejul sărbătoririi a şase ani delà alipirea Basarabiei Ia Patria Mumă.

Alegând din tot noianul, de măr­turii ale trecutului ce li-au părut mai însemnat pentru a îndruma pe necu-noscători asupra Basarabiei, scrierea aceasta şi-a avut rostul ei şi merită a fi citită de toţi bunii cetăţeni.

Spre a se vedea ce gânduri serioase a hotărât pe fraţii Stoika să publice pe socoteala lor această dovadă do­cumentată de legătura ce o are pro­vincia de peste Prut cu vechea Mol­dovă citez concluzia :

„Cu toate greutăţile vremelnice prin cari trece patria, ce se strâdueşte să apropie pe fraţii crescuţi fn diferite culturi şi mentalităţi — românii vor birui având moştenire: inteligenţa şi cuminţenia străbunilor săi romani, iubirea de neatârnare şi vitejia dacă.

Credinţa creştină i-au făcut ospi­talieri şi umanitari faţă de toţi străinii ce trăesc de secole Intre ei. Lăcaşu­rile sfinte şi monumentele sunt o do­vadă de recunoştiinţa ce o au faţă de Divinitate şi eroii naţionali.

înţelepciunea poporulni răsare din proverbe; originalitatea artei lui din cântece, costume şi poezie.

Secretul unirii noastre să-1 caute neştiutorul în massa noastră omogenă etnică de aceiaşi structură şi limbă; In puterea naţiunei de eliminare şi asimilare; In bucuriile şi suferinţele îndurate în trecut ; In organizarea noastră militară, precum şi în încre­derea în Rege şi Dinastie ce ne-a condus Ia împlinirea idealului."

Broşura se închee cu un articol al bucovineanului G. Tofan: „Transnis-trienii. A B

Doftorul în c a s ă Fălcariţa e o boală foarte deasă

şi de ea se îmbolnăvesc adesea copiii. E foarte lipicioasă şi se cunoaşte după umflarea ghindurilor de sub fălci. Nu-i uşoară cum se pare căci dă uneori complicaţii (încurcături) la créer în deosebi.

Ce trebue să faceţi cu cazuri de acestea :

1. Sfătuiţi pe bolnav să stea în pat 8 zile iar în casă 15 zile.

2. Bolnavul va lua numai lapte (1-172 kilogram) vre-o 4 5 zile, apoi legume, cartoti, ouă moi, nici­odată carne înainte de ziua a 15-я.

3. Daţi-i delà început o curăţenie. Dacă e copil, oleu de ricin. So­

coti i pentru copii 2 gr. pe an de vârstă. Spre pildă con iul are 3 ani. Faceţi socoteala de 2X3=6 gr. de oleu de ritm o să i daţi deodmtă '•opilului Dacă-i om vârstă va lua 30 gr (o ling iră mare de masă) de sare amară topită într'un sfert de kilogram de apă.

4. Se va sfătui bolnavul să se spele în g»ră foarte des cu apă căldicjcă.

5. Dacă aveţi vreo spiţerie pe aproape cereţi să vă facă doftoria de mai jos.

Rp. : Gaiacol cinci grame, vase­lină patruzeci grame.

Şi cu ea veţi unge dimineaţa şi seara părţile umflate.

6. Luaţi aminte că-i o boală foarte lipicioasă, deci îndepărtaţi pe copii de lângă bolnav.

S f a t u r i d o f t o r i c e ş t i 1. Când nu dorm copilaşii. Tare mult au de suferit mamele

când copii nu dorm ziua de ajuns sau bine noaptea. De fapt, numai medicul poate să-i dea rost pricinei nedormirei. Până la venirea medi-cului făceţi-i copilaşului o bae căl­duţă cu apă sau cu floare de tei.

Baia cu floare de tei se face astfel: Se toarnă 50 gr. floare de tei la un litru apă şi se fierbe. A-cest ceai îl amestecăm cu apa băii în care vom scălda copilul.

Mamelor, nu daţi ceai de mac copilului că se tâmpeşte.

Supraveghiaţi şi doica pentru a-cest lucru.

2. In cazuri de guturai (gutunar) ce trebue să facem copilaşilor?

Dacă copilul strănută şi încă des, dacă-i curge nasul, dacâ-i curg ochii şi dacă tuşeşte — e răcit.

Se va ţine în casă până la vin­decare, i-se va pune în nas 2—5 picături pe zi diu doftoria aceasta :

Eucaliptol l°/o iar la fiecare 2 serL câte o cata-plasmă de muştar.

Dacă tuşea e rea şi supără co­pilul, dacă are şi călduri, dacă ră­suflă şi greu, nu mai staţi la gân­duri, chemaţi medicul -• .••«*•.

DOFTORUL

C e t a t e a I s m a i l VI.

Provenienţa Armenilor prin aceste părţi se explică astfel: In timpul lui Alexandru cel Bun (1418) Turcii din Asia-Mică, pornesc o serie de Incur­siuni în contra Armenilor, silindu-i să se refugieze prin ţările vecine. Astfel 3000 de familii armeneşti roagă pe Alexandru cel Bun să le dea voie să se aşeze In Moldova. In cele din urmă, capătă Іпѵотеа să se aşeze în por­turile sudice : Akerman, Chilia, Ismail şi Galaţi, unde îi întâlneşte cavalerul Guillembert de Lannoy. Armenii se ocupau şi ei cu comerţul.

Trecerea spre Caffa Genovezilor se *ăcea pe la hbtin, Tighina sau Cetatea-Albă pe drumul Mării. Foarte mulţi negustori v neau de prin părţile Galţiei şi din Ardeal, aducând măr­furi nemţeşti şi mai ales postav de Colonia, de Ypres, de Louvain, de Flandra, de Beau^is, din Silezia, etc. Saşii aduceau cuţite, farfurii, funii, pălării, etc. Polonii şofran, piper, stofe, mirodenii. . .

Alexandru lua vamă din toate a-cestea, prin vameşii săi c^ri se aflau la toate vadurile şi în porturi. Pe Pngă aceste d jme mai veneau „sulgiurile" şi „ilísurile" etc., apoi bani: groşi, grivne, rubie, bani tătărăşti de aur s?u de argint, având imprimaţi marca Genovei.

Prin întinderea stăpânirii Moldove­nilor până la Mare şi prin stăpânirea cetăţilor dunărene, însemnătatea Mol­dovei creşte vădit, deoarece numai prin Sudul Basarabiei se face schim­bul de mărfuri.

Alexandru întări cetăţile cu z'duri de peatră şi le dete în seama pârcă­labilor, care aveau in jurul lor şi câţiva ostaşi ca să apere la nevoie populaţia din ele, căci mulţi duşmani, ca: Po­lonii, Tătarii şi Cazacii Zaporojeni, aveau dorinţa să pună mâna pe Mol­dova.

Pericolul ajunge evident când nă­vălesc In Europa, Turcii sau Osmanlâii. Pentru ca să capete mai uşor Con-stantinopolul, pe care mai ales II do­reau, dau ajutor împăraţilor râsâriteni In certurile lor lăuntrice. Cuceresc mai întâi oraşul Galipoli, apoi înaintează In Peninsula Balcanică, cucerind una câte una cetăţile bizantine şi mutând scaunul lui Marat In cetatea lui Ad­rian, Adrianopol. La 1338, Turcii bat pe Sârbi la Câmpia Mte-lei, cucerind Serbia, iar după 4 ani Bulgaria, ajun­gând curând la Dunăre. Baiazid Ful­gerul, care a murit In cuşca lui Ta-merlan, atacă pe Mircea şi la Rovine Îşi primeşte răsplata; dar aceasta nu împidicâ pe Turci ca după 4 ani să revie în Muntenia cu forţe noui, spre dezastrul creştinilor, cari sunt cu de­săvârşire învinşi. Mircea pierde Si-listra şi — pare-se — folosindu-se de această neprevăzută împrejurare, Ale­

xandru sileşte pe Mircea să-i cedeze Ismailul şi Chil'a. Noul stăpânitor cheltuieşte sume mari pentru întărirea cetăţilor, căci pericolul unui atac tur­cesc era evident. La 1420, Turcii apar la Cetatea-Albă, dar pârcălabii respinseră atacul. Pentru a preîn­tâmpina un eventual atac din partea Turcilor, Alexandru se înţelege cu Guvernatorul Podoliei, Gedigold, să-i dea ajutor pentru Intă irea cetâţilo: şi mai ales a Cetăţii Albe. Zi şi noap'e 12.000 de oameni lucrară la zidurile cetăţii. Din zi In zi se aştepta atacul.

Cu intrarea Turcilor In Europa, cele mai de seamă personalităţi de Ia Con-stantinopol, Patriarhul şi împăraţii se refigiară în Occidentul Europei şi câţiva ѵепта în Mol iova. Astfel la 1427 se adăpos'eş e intre z'durile Chiliei Impara ul bizantin Ioan VIII., delà c^re Alexandru cel Bun pri • eşte sceptrul şi coroana împărătească.

La 1412, Polonii cu Ungurii, plă-•nuiesc să cucerească Moldova şi să o împartă In două: Polonii să ia Cetatea-Albă, iar Unguri Ismailul şi Ch lia. Dar Alexandru le prinde de veste şi ştiu să le spulbere visul. Alexandru în persoană, vizitează în dese rânduri Ismailul, Chilia şi Ce­tatea-Albă, pentru a se încredinţa dacă ordinile sale sunt -executate.

Alexandru împărţi ţara în pârcălabii şi pentru că prea puţini oameni erau pe atunci în Basarabia, se găse?u numai 4 pârcălabii: a Ismailului, Ce­tăţii-Albe, Hotinului şi Chiliei.'Pârcă­labii aveau oşteni şi se considerau comandanţii militari ai cetăţilor. Pen­tru vitejia lor, Domnul Ii răsplătea cu pământuri In „pusr'e", cum se ziceau de obiceiu pământurilor din Basarabia. Vitejii primeau „moşii", iar volnicii „răzăşii", asupra cărora aveau stă­pânire de veci. Astfel se găseau pe tot întinsul Basarabiei „râzăşii" pe cari se aşezau adesea oameni cari lucrau pământul stăpânilor şi se nu­meau „vecini". Se cultivau cereale şi se creşteau vite. Cel care se bucura de graţia Domnului se numea „boer", iar cel năpăstuit „mazil". Cetăţile erau legate prin şosele pietruite, pe unde mergeau căruţele, poşta şi convoaiele domneşti. Astfel era şoseaua care lega Ismailul de Reni, Chilia şi Cetatea-Albă. Drumurile erau întărite şi apă­rate. E deajuns să amintim numai păţania cavalerului Guillembert de Lannoy, care fiind prădat de nişte hoţi prin părţile acestea de Sud, po­liţia din Cetatea-Albă a prins pe rău­făcători In timp de 6 ore.

La Cetatea-Albă se afla şi un epis­copat, care ţinea Metropolia Kievului. Aici la Cetatea-Albă se aflau şi moaş­tele lui Sf. Ioan cel Nou, care murise pe la 1330 ucis de Tătari In modul cel mai oribil, legat de cozile a doi cai şi târât pe străzi până ce i s'a tăiat capul.

Moaştele acestui sfânt au fost mu­tate In urmă la Suceava de către Alexandru cel Bun, care numi ca Mitropolit al Moldovei şi Sucevei pe sfetnicul său Iosif, care a păstorit multă vreme în scaunul acelei eparhii.

I0R1. i f R 8UCÀ

B a n c a p o p u l a r a „ T a r a m e a 44

' C o r m i x t C l J Í T E C Ü L 4 I K E S I I

( M o t i v e p o p n l a r e ) C u l e s ş l a r m o n i z a t de bAURIAJí MCOKESCI7

1) Ta-ţi mireasă ziua bună I>ela ta ă delà mumă Şi te du la casa ta Mănâncă ţi mâmăiica I

2) I»-ţi mireasă ziua bună Delà moş delà stiăbuaă, Delà fraţi, delà surori, Delà grădina de flori 1

£1-0; Cât ti fl şi-i mai trăi 1 opiliţă nu-i mai fi, Pânâ azi cu fetele De azi cu nevestele I

4) Fi cuminte nu mai plânge Inzadar nu te mai frânge La ai tăi te vei întoarce Când va prinde mâţa peşte.

Satul Igeşti în vremuri vechi şi noui de S. BELI, preot ei profesor

Delà un timp încoace stăpânirea moldoveneasca îşi făcu obiceiu de a numi „căpitani de mazili". Aceştia aveau dreptul şi datoria să supra­vegheze împlinirea poruncilor dom­neşti din partea mazililor. Căpitanii de mazili însă Jăcuiau pe mazili şi dădeau anză la feliurite judecăţi, împlinele şi pripasuri, căutând pri­cini de judecată". 1) Afară de aceasta, ispravnicii (cârmuitorii) ţinuturilor se obicinuiră a vinde în arândă ocoalele ţinuturilor lor căpitanilor de mazili, cari apoi „asupreau pe mazili şi pe locuitori". 2) Aceste în­tâmplări îndemnară apoi pe dom­nul Moldovei, Alexandru Const. Moruzi, să desfiinţeze căpiteniile de mazili. 3)

IL Al doilea fel de locuitori ai Ige-

ştilor sunt răzeşii. Numărul lor e cel mai mare îotre locuitorii satu­lui. Ei se împart în răzeşi băştinaşi, cari tiăesc aici din moşi şi stră­moşi, şi în răzeşi veniţi încoace în timpuri mai târzii de prin alte sate răzăşeşti din apropiere.

Cei mai vechi răzeşi băştinaşi Igeşti, pe cari ni-i aminteşte tra­diţia satului, sunt familiile : Loghin,

1) 2) 3) Urio. IV. p. 75,

Colţâlă, Ionaşcu, Burla, Vla4 şi Ariciu.*)

Loghinemî erau porecliţi în tre­cut „Bucali", pentru că făceau ne­goţ cu felurite mărfuri de h rană . 2 )

Din familia Vlad, au ieşit mai mulţi slujitori ai bisericii din sat, preoţi şi dascăli.

Doi preoţi din această familie au slujit până la moarte la biserica de pe Zamca, unde sunt şi îngro­paţi. Un Vlad însă n-a prea făcut cinste familiei şi satului, căci pe unde mergea, „pârjolea, luând tot ce afla". 3) Din cauza aceasta con­sătenii l-au poreclit „Sabie", 4 ) şi sub acest nume îl cunoaşte ţinutul întreg.

Cu timpul se mai întemeiază în Igeşti, pe lâugă aceşti puţini răzeşi băştinaşi, şi alte familii răzăşeşti prin măritarea fetelor de răzeşi băş­tinaşi cu răzeşi din alte sate, şi prin cumpărături de părţi de moşie delà răzeşii băştinaşi.

Familiile răzăşeşti întemeiate ast­fel în Igeşti, în timpuri mai noui, sunt :

Familia Lazăr, venită încoace nu se ştie de unde. 5 )

Familia Frunză, se trage delà П Vezi : D. Dan îi, Нѳѵ. let. V I. Nr. 4—6|1Ѳ2

pa£. 117. 2) 3) 4) 5) Idem. 1. o.

un slujitor al episcopului din Ră­dăuţi, Calistai, „pe care vlădica îl numi Frunză, fiindcă era aşa de harnic, cum se clătină frunza pe apă." x )

Familia Zavelită, se trage din Carapciu pe Ceremuş şi din Vilauce, judeţul Văscăuţilo'r. 2)

Scripa veni din Budeniţi, sat în hotar cu Igeştii făcându-se cumnat cu băştinaşul Colţâlă. 3)

Familia Moscalescu o întemeia în Igeşti Ghorghe Moscalescu, ve­nit din Calineşti pe Ceremuş. 4 )

întemeietorul familiei Cozac, a venit din Comareşti. Unii coborâ­tori din această familie s'au numit mai târziu Pi tul . 6 )

Cuciulenii se aşezară în Igeşti, din Carapciu pe Ceremuş şi Vi-laucea. 6 )

Familiile Grigorovici îşi au o-bârşia în Cernăţi 7 ) şi în Muşeniţa Q'ud. Şiret).

Familia Lenta se trage din Bo ianciuc, lângă Nistru (jud. Zas-tavna) . 8 )

Familiile Tomac, Jija, şi Terentin» sunt de obârşie Tătari. Numele lor adevărat e „Tomac", delà cuvântul tătăresc „tomai" adecă „herghe­legiu". »)

Un vechiu act de hotărnicie, din toamna anului 1762, ne mărturi-

1) 2) 3) Idem. 1. o. 4) 5) 6) 7) 8) 9) Idem. I. o. p. 117 ţ i 118.

seşte, că boerii moldoveni Vasile Buhaescu, fost mare Paharnic, şi Lupu Hddâmbu, Vornic de Poartă, hotărnicesc Ciuc'eiul, moşia Mănăs­tirii Putna, de fătul Igeşti, fiind do faţă „răzeşii din Igeşti:

Ioan Ton iac, Onofrei Tocdac, An-drieş Tomac, Vasile Tomac, Sandu Frunză şi Ioan Gavrilescu". 1)

Andrei Iacoviţă, întemeietul fa­miliei cu acest nume a venit la Igeşti din Coşnia, un cătun al co­munei Banila-Moldovenească, şi s'a căsătorit aici cu „fa'a evreului bo­tezat Vasibehi Ionaşcu". 2)

Familiile Puşeaşu şi Corniciuc au venit din Gropeni, lângă Târgul-Siretiului, Malinescu din Muşeniţa, iar Biiloşescul şi Cracalie din Ba­nila-Moldovenească. 3)

Pe lângă aceste familii de răzeşi adevăraţi, s'au aşezat în Igeşti şi câteva familii de târgoveţi români, ca meseriaşi, căsătorindu-se poate cu fete de răzeşi din loc şi trecând apoi în rândurile răzeşimei. Acea­sta se întâmplă după sjungeiea Bucovinei sub stăpânire austriacă, când negoţul şi meseriile româneşti începură a fi slăbite sau nimicite de concurenţa şi marfa străinilor, mai ales a Evreilor, cari se revăr-

1) Tabular-Abschrift Ober d. Besitz, d. Kl. Pntna, Reil. 122 in arhiva M&năet Putna.

2) 3) Rer . lat. 1. o. p. 118.

sau în valuri mari asupra oraşelor rioastre moldoveneşti.

In anele timpuri s'au aşezat în Tgeşti familiile Agapi, Berlinschi şi Zus din Târgul Siretiului, şi Şin-delar din Rădăuţi . 1 )

Dară şi meseriaşii străini, de o-bârşie galiauă, se aşezară în Igeşti în cursul stăpânirii austriace. Ace­ste familii de meseriaşi străini cu timpul s'au amestecat cu răzeşii români şi s'au romanizat, trecând în ceata răzeşilor.

Astfel de familii sunt : Racovscki, al cărei cap era „zrob-

giu", adecă ciubotar, apoi Muşceac, Cutşcă, „venit din Gahţia ca соѵаГ (potcovar), Dolinschi ş. a . 2 ) .

Aceşti străini, aşezaţi în Igeşti, alcătuiau în timpurile vechi o clasă de oameni slobozi, numiţi „ruptaşi". Ei se numiau astfel pentru că „fă­ceau ruptoare cu vistieria", adecă încheiau o învoială de bună voe cu stăpânirea moldovenească, prin care se îndatoreau a plăti darea sau birul la vistieria ţării ca şi mazilii, câştigându-şi astfel dreptul de a petrece în libertate şi în pace în ţara noastră. 3 )

In treapta ruptaşilor se aşezau în trecut şi feciorii de preoţi şi protopopi.*)

La 13 Iulie s'a împ l in i t u n a n delà î n t e m e i a r e a bănci i po­p u l a r e „Ţara mea" din Bucu ­reş t i , .Strada Leon Vodă 2.

D ă m m a i jos „ c h e m a r e a " ace­s te i bănci popu la re , care, î n t r ' u n a n de zile, a s t r â n s în s â n u l ei, câ teva su te d e m e m b r i .

Capi ta lu l ei se r i d i că la aproa­pe u n mi l ion de lei. Opera ţ iu ­ni le începute conf i rmă cu m u l t ă însuf le ţ i re şi cu m a r i foloase.

CHEMARE In v r e m u r i l e aces tea d e fră­

m â n t ă r i apr igi pe toate t ă r â m u ­ri le şi m a i ales pe t ă r â m u l eco-nomic-f inanciar , şi la noi, ca şi a i u r e a — se s imte o m a r e ne ­voie de a d e v ă r a t ă so l idar i ta te—

porvăduit d r a g o s t e a de aproape­le, de s e m e n u l nos t ru .

R. Demetrescu-Dunäre avocat , Ohr. Iuiffu casier Banca Komânească, Tra-ian G. S toenescu avocat , Aohile F a ţ e industriaş, N. Cos ma comer­ciant, Aurelian Ionescu inginer, N. Popovic i funcţionar, C. Georgescu meseriaş, Pr. Anton Popescu paroh Bis . Doamnei , Davila-Vent.ura avo­cat, f. magistrat, Cap. A. Predesccu penis., Dr. I. Manliu medic, Th. Nico-

lau avocat , fost magistrat, I. C. Grigorescu industriaş, Petre Andro-nescu comerciant, Mihail Georg es cu funcţionar, Aurora Col int ineanu, moaşe, Şt. G. Carpen avocat, Stan Dumitru comerciant, St. Stoica me­dic veterinar, Pr. I. Nieulescu pa-rohulbis. Sf. Ion Nou, S te rie Papi-

BANCA POPULARA „ Ţ A R A MEA"

1) Idem. 1. c. 2) Rev. Iet. 1. c. 3) Vezi Urie. I. p. 234. 4) Ввт. lit. , oit. p. 117,

de dragos te p e n t r u aproapele , p e n t r u s e m e n u l nos t ru .

Dragos tea aceas ta p e n t r u fra­tele nos t ru sufletesc, ca şi pen­t ru ai lui, nu se poa te face ma i î nvede ra t ă decât v i ind în a ju to­r u l lui, d â n d u - i , pe câ t posibi l omeneş te , o m â n ă cu a d e v ă r a t f răţească, o m â n ă care să-1 r i ­d ice d i n nevoia care-1 paş te , d in s t r â m t o a r e a de o rd in bănesc în care se bate .

Noi, ca a ta re , o 'mână de oa­m e n i modeşt i , g r u p a ţ i în j u r u l Societăţ i i de c u l t u r ă şi educaţ ie «cetăţenească „ Ţ a r a m e a " n e - a m gând i t şi ne -am socotit, că ar fi m a i bine dacă o p a r t e cât de mică, d i n energ ia n o a s t r ă sufle­tească s'o d ă m , s'o c h e l t u i m pen­t r u a p u t e a înjgheba, în folosul obştei, o B a n c ă popu la ră , care să a ibă d rep t ţ in tă des vol ta re a s i m ţ ă m â n t u l u i de so l idar i ta te , de frăţie, pe t ă r â m econoimic-fi-nanc ia r , adică, o Bancă care să în lesnească c red i tu l p e n t r u m e m b r i i ei, p r o c u r â n d u - l e , p r in î m p r u m u t u r i cu poli ţe sau ga­jur i , cap i ta lur i le necesare pen­t ru gospodăr ia , mese r i a s au co-imerţul lor, şi să fructifice eco­nomii le lor şi să în lesnească aprov iz ionarea şi desfacerea ali­men te lo r de p r i m a neces i ta te .

P r i n u r m a r e , Banca aceas t a va p u t e a face u r m ă t o a r e l e ope­r a ţ i u n i :

a) Să .primească sp r e fructifi­care economiile m e m b r i l o r ;

b) Să p r i m e a s c ă depuner i l e nesocietar i lor , când B a n c a a r avea nevoie de fondur i ;

c) Să acorde î m p r u m u t u r i m e m b r i l o r — p u t â n d î m p r u m u ­ta şi pe nesocie tar i , când Ban­ca a re pr isos de fondur i ;

d) Să sconteze şi să reescon-teze efectele comerc ia le ;

e) Să p rocu re ar t icole de s t r ic tă neces i ta te , vi te , s e m i n ţ e , unel te , i n s t r u m e n t e şi m a ş i n i agricole, necesa re gospodăr ie i s a u prac t ice i profesionale , p re ­c u m şi eă în lesnească desface­r e a în comun a produse lor , însă n u m a i cu ope ra ţ i un i de comi­sion;

f) Să organizeze cu învoi rea Casei cent ra le , totfelul de as igu­r ă r i pe bază d e m u t u a l i t a t e ;

g) Să sădească , să ' n t ă r ească în t r e membr i , p r in educa ţ ie co­opera t ivă , sp i r i tu l de so l idar i ta ­te şi p revedere .

Aşadar , d u p ă c u m se vede, scopul de ope ra ţ iune al Bănci i , e de u n in te res ne tăgădu ib i l , d e u n folos şi de o î n s e m n ă t a t e , car i n u pot scăpa a t en ţ iun i i ni­m ă n u i .

C h e m ă m pe to ţ i : mic func­ţ ionar , meser iaş , mic i n d u s t r i a ş , comerc ian t , l iber-profesionist ,

ziaris t , publ icis t , a r t i s t , — ^i toţ i ce tă ţeni i car i n u se lăfăesc în m u l t i sp i t i to ru l l ux ; îi che­m ă m pe toţi să păşească înspre noi, să v ină la noi, ca, cu p u t e r i un i t e , să î n jghebăm o B a n c ă popu la ră , care să fie p e n t r u toţi deopotr ivă , o u ş u r a r e , o a l ina re a sufer in ţe lor ce t i n d să n e co­p leşească zilnic.

Veniţ i în n u m ă r câ t m a i m a r e cu r u d e şi pr ie ten i , p e n t r u c a din subsc r i e rea u n u i capi ta l modes t delà 100 Lei p â n ă la 5000 Lei, v ă r s a i în t i m p de 2 ani , să pu ­t e m clădi Casa n o a s t r ă de eco­nomie , o Casă a Poporu lu i , la u ş a că re ia b ă t â n d să se des­chidă , f iecărui om cinsti t , u n credi t cu dobânzi mici , s c ă p â n d o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a de ro­bia cametei d i s t rugă toa re ce pândeş t e la fiecare p a s pe buni i cetă ţeni .

B a n u l ce-1 daţ i , nu-1 da ţ i n i ­m ă n u i , to t v o u ă înş i -vă vi-1 d a ţ i .

Veni ţ i ! Vă a ş t e p t ă m cu dra­gos te în n u m e l e Celui ce a p r j -

nian farmacist, Trăiau Niculescu inginer, P. GeoTgeácU industriaş, Eleaia Constantinidi menajeră, N. Vulcu funcţionar, N. C. Diacone«cu coimenciánt, Alex. Demetretícu avo­cat, Vasile Gran cea meseriaş, C. G. Simionescu funcţiomir, Gli. lguă-tescu comerciant, Hristache Iliescu funcţionar, Ştefan Iordăuoscu mese­riaş, Cridkn avocat şi publicist.

Preşedinte: R. Denietrescu-Dunăre avocat .

Vicepreşedinte: C rid im, avocat şi publicist.

Ce e de faciitr? Este de netăgăduit faptul că si­

tuaţia în care am ajuns astăzi a devenit împovărătoare şi nu mai poate dăinui. Chiar cei mai opti­mişti conducători de astăzi ai ţării, trebuie să recunoască că in ultimii ani viaţa s'a scumpit cu sută la sută, că nivelul moral al păturei culte a scăzut cel puţin In aceiaşi proporţie, că viaţa politică a atins culmea imoralităţii.

Ziarele ne aduc zilnic ştiri, care ar trebui să deştepte din letargie pe orice român conştient de me­nirea sa în stat : Ici negustori cari speculează ca în codru, nehind con­trolaţi de nimeni, trusturi de fabrici, cari scumpesc progresiv produsele lor, taxele vamale nepermiţând a -

se aduce acele produse cu preţuri mult mai reduse din alte ţări ; din­colo, funcţionari cari pentru a avea o bucată de pâine pentru ei şi copiii săi, nu fac nici un serviciu publicului fără mită, judecători acuzaţi că au judecat cu părtinire, ofiţeri amestecaţi în afaceri necu­rate, agronomi cari au împărţit pământul dapă bunul lor plac, pro­fesori merituoşi, care-şi părăsesc catedra pentru a şi căută în altă parte pâinea cea de toate zilele, reprezentanţi ai naţiunei acuztţi de trafic de îijfluenţâ. Şi în general toate spiritele sunt leneşe, tâmpite de năsuinţa câştigului brut, inteli­genţe ţiimie aiurea decât la lesol-virea atâtor chestiuni mari ştiinţi­fice, economice sau sociale.

Capete nevropate cu cultura de cafenea şi cu spiritul mesei de joc foimeazà massa pretinsă a fi mouei celor de jos, oare se sbuciuina a cjui ge fàia muncă, cât mai sus pe suar.. socială si fsăi.âutarea aceasta unii o numesc luptă rolilica şi nici un ideal naţional n'a ajuns mai măreţ pentru ei, decât a putea ъуАл ţara cu lumina minţii lur.

Este vre'un sătean pervers, lene? şi gureş, pofteşte sâ fcjungă iu fruntea celorlalţi, să repiezmte sa­tele.

Este un fruct uscat al liceelor, speriat de munca şcoalei, sau dat afară ca şef de revoltă a clasei, năzueşte a ajunge reprezentantul

I muncitorilor, el leneşul, pentruca să strige în numele muncei. Cutare cârciumar şi băcan, dupăce şi-a făcut educaţia morală şi intelectuală între tejghea, balanţa cu beteşug şi pornografiele clienţilor, îşi leapădă şorţul şi începe aţi vorbi de reforma agrară, sau de politica externă a ţârii, visând cel puţin un scaun în Parlament.

Logofăt de moşie, împilator al ţăranului atâta amar de vreme, azi e însărcinat cu împărţirea pămân­tului aceluiaşi ţăran, şi cu prisosinţe ştiinţifice.

Şi asemenea tipuri se amestecă în massa celor chemaţi a spori lucrurile folositoare ţării. Şi e de mirat cum muncitorii harnici, cinstiţi şi culţi, căci mai sunt şi de aceia, nu se asfixiază în mijlocul acestei grămezi, mâncătoare de bunuri ale societăţii.

Şi de aceia, puţinii buni cari în viaţă mai au şi alt scop decât acela de a se îmbogăţi pe spinarea se­menilor lor, se întreabă cu îngri­jorare: „Ce e de făcut?"

I. SAVINESCU

Numărul 69 CULTURA POPOBULU1 Pagina 5.

R Ă V A Ş E D E L A S A T E Din Tismana (jud. Mehedinţi .) I n z iua de î n ă l ţ a r e a D o m n u l u i

d u p ă u n obicei vechi , î n s a t u l n o s t r u se face o r u g ă c ă t r e b u n u l Dumnezeu , în care zi lo­cuitori i , c ă ro ra le d ă m â n a şi a u p lăcere , ies cu mesele lor încă r ­cate de m â n c ă r i , fiind învesel i ţ i de l ă u t a r i . o l a l t ă pe pa j i ş t ea înverz i tă ,

fi ind învese l i t de l ă u t a r i . De r â n d u l aces ta pe l ângă

î n ă l ţ a r e a D o m n u l u i (Ziua Eroi ­lor), p e n t r u acest s a t a m a i fost şi o a t r e i a s e r b a r e m ă r e a ţ ă : j „desch iderea şcoalei, , ce s 'a ri­d ica t l a noi. De d i m i n e a ţ ă lu ­m e a se p r e g ă t e a p e n t r u aceas t ă se rbare , i a r piarte d in locui tor i a m fost la biser ică , u n d e a m ascu l t a t s f ân ta L i tu rgh ie , ofi­ciată de că t re p r e o t u l I u s t i n Iorgulescu, în a m i n t i r e a eroi lor

, căzuţi pe c â m p u l de lup tă . Acest Preot, a d e v ă r a t apostol şi sluji­tor în v ia Domnu lu i , a citit pe n u m e pe toţi acei car i d in în­t reaga c o m u n ă s 'au sacrif icat Pen t ru în t reg i rea n e a m u l u i ro ­mânesc . A lua t p a r t e şi d l p r e ­fect al j ude ţu lu i .

S'au ţ inu t c u v â n t ă r i de către dl î nvă ţ ă to r Cr iv ineanu , b u n apostol a l comune i Devesel, de dl prefect Mar ius Vorvoreanu , aducând l a u d ă locui tor i lor Tis-.măncni că a a v u t cura ju l , fiind puţ in i l a n u m ă r să facă fapte mar i . In u r m ă a lua t c u v â n t u l dl s ena to r Ghia ţă , «a re a vorbi t despre v redn ic ia locui tor i lor din această c o m u n ă . D u p ă dl sena ­tor u r m e a z ă dl revizor şcolar Popeacu şi s t u d e n t u l P o p a Co-stea Cons tan t in , a r ă t â n d c u m a fost acest sat, când s'a deschis în tâ ia o a r ă pos t de şcoală, fiind el ca sup l in i to r şi c u m a înflo­rit de repede de p â n ă azi, când are şcoală f rumoasă .

După aces tea are loc sf inţ i rea şcoalei. A fost o m a s ă comună , jar d u p ă m a s ă s'a j uca t h o r a Unirii.

* In s a t u l n o s t r u n u s'a făcut

nici o împropr i e t ă r i r e , l u c r u ce ne doare, v ă z â n d că în toate p ă r ­ţile toţ i cel car i n ' a u a v u t pă ­m â n t au fost împropr ie tă r i ţ i ,

n u m a i în c o m u n a aceas t a n u se ma i aude de nici o împrop r i e t ă ­rire. R u g ă m pe in te lec tua l i i ta­rei cari vor p u t e a s ă ne dea m â ­

n ă de ajutor , p e n t r u a s e l u a m ă s u r i ca să fim şi no i î m p r o ­p r i e t ă r i ţ i .

PETRE PÂTRAŞCU, agricultor

Din Aniniş (Jud. Gorj) I n z iua de 29 Iun ie a avu t loc

o m a r e se rbare şcolară, î n de-sfârş i t mică , d a r m u l t p i to rea­sca n o a s t r ă comună , ce este aşe­za t ă pe p la iu r i l e a t â t de încân ­t ă toa re a le mun ţ i l o r .

S e r b a r e a a fost condusă de h a r n i c u l şi n e u i t a t u l î nvă ţ ă to r Pente l ie Moculescu, t â n ă r , ve­n i t a c u m de pe bănci le şcoalei n o r m a l e cu n ă z u i n ţ e noi ş i pă ­t r u n s de a t â t a dor şi d r agos t e de î na l t a demni t a t e ce i-s'a în­credin ţa t , şi cu do r in ţ a vie de a fi l a înă l ţ ime .

A l u a t p a r t e u n n u m ă r m a r e de pe r sona l i t ă ţ i locale cât şi de p r i n pre jur . Se rba rea s'a înce­p u t cu c u v â n t u l de deschidere a d-lui înv. Pente l ie Moculescu apoi corur i şcolare cu elevii d-sale c u m şi ai d-lui înv. Gr. Dănescu, din s a t u l Radoş ; au ma i u r m a t reci tăr i , mono loage alese c u m şi piesa p o p u l a r ă „Mi­reasa . "

S 'au executa t î n a şa fel încâ t să teni i a r ă m a s cu o vie m u l ţ ă -mi re în suflet.

D-nul înv. Pan te l i e Moculescu a ţ i n u t o ca ldă c u v â n t a r e p l i nă de î n v ă ţ ă t u r i .

D-sa a a r ă t a t m e r s u l şcoalei pe a n u l t recut , c u m şi progrese­le rea l iza te în aces t a n de şcoa­lă, şi nevoile grele în care se sca ldă o m e n i r e a de astăzi , c u m şi mij loacele, p r i n c a r e noi le p u t e m t ă m ă d u i .

Mul ţumi r i l e aduse în pa r t e au fost o d r eap t ă r ă s p l a t ă şi poate servi ca o încura ja re p e n t r u a toarce şi m a i depa r t e firul ace­stei ac ţ iun i folositoare, sub pr i ­cepu ta conducere a t iner i lor în­vă ţă to r i ai comunei noas t r e , Ni-colae Sârbu şi Pentel ie Mocu­lescu delà care cu drep t se a ş t eap t ă o s tare înf lor i toare în vii tor . La sfârşi t s 'au î m p ă r ţ i t p remi i le elevilor mer i toş i . în­chei cu c red in ţa că de se vor mai da mul t e s e rbă r i de felul acesta , p ă ş i m pe ca lea lumine i şi p ropăş i r i i sfinte, l u c r u l ur­m ă r i t demul t de poporu l nos t ru .

Laudă , cinste şi onoa re lor. IU*N RADU

S A T E D I N M U N T E N I A

A L B I N A R I T U L Albinăritul sau stupăiitul este

una dintre ramurile de căpetenie ale agriculturii. Durere, deşi ţara noastră este foarte potrivită pentru desvoltarea acest ei ramuri însemnate de economie; ţărani noştri nu se mai ocupă cu Btupăritul ca în trecut. Iei-colea mai găsim câte o stupină de modă veche, rămasă din moşi-strămosi, lără să se aducă vre-o îmbunătăţire în ceeace privişte a-jutorarea strângerei şi scoaterea sau recoltarea mierei, ş. a.

Până când voiu scrie mai pe larg despre aceste două luoruri de că­petenie vom arăta în cele ce ur­mează foloasele directe sau indi­recte stupăritului şi vom face o scurtă privire asupra trecutului, a-rătând că în această privinţă nu s'a făcut nici un progres, adică vre-o înaintare, ci mai mult o dare înapoi.

Delà albine avem mai multe fo­loase. Albinele ne aduc un folos direct prin strângerea mierei şi ciarei. Mierea foloseşte ca hrană, care este cu mult mai s u p e r i ­o a r ă zahărului. Ciara de albine se întrebuinţează la fabricarea lu­mânărilor fiind mult mai bune, de­cât lumânările fabricate din său, stearină sau parafină, deoarece nu fac fum şi prin urmare nu se a-fumă pereţii şi icoanele bisericilor şi nu îneacă credincioşii. Nu e mi­rare deci, că sfinţii părinţi au in­terzis chiar întrebuinţarea astor-fel de lumânări, afară de cele de ciară.

Albinele aduc un nepreţuit folos şi prin aceia, că zburând în timpul verii din floare în floare servesc ca mijloc in ducerea prafului de pe floare de gen masculin în flo­rile de gen femenin, făcând plă­mădirea săminţelor plantei. Afară de aceasta foarte multe plante ar rămâuea fără seminţe şi astfel ar urma pagube foarte mari. Vântul, care deasemenea duce acest praf dintr'un loc într'altul, adeseori nu poate îndeplini acest lucru fiind praful umed şi lipit de floare, iar de cele mai multe ori, chiar în timpul potrivit, nici nu există.

Citind istoria ţării aflăm, că în trecut populaţia ţării noastre s'a ocupat foarte mult cu stupăritul. Dumetru Cantemir, învăţatul scrii­tor şi Domn al Moldovei ne spune,

în timpul când eram siliţi să plătim tribut turcilor şi altor nea­muri, acum vre o 200 şi ceva de ani, Moldova plătea sultanului din Constantino pol pe lângă cele 120 pungi (în f;eeare pungă era câte 500 Lei aur) ee mai adăugau a-nual 10 mii oca de ciară (o oca măsură veche era 1 kg. 272 gr.) Muntenia pe lângă 260 pungi mai plătea 15 mii oca de miere şi 16 mii oca de ciară.

Din cauza acestui prea mare bir P u s pe ţară, albinăritul a fost cul­tivat aşa de mult, încât — după cum spune Cantemir despre Mol­dova, pe care o cunoştea foarte bine — „ar avea (Moldova) şi mai mare dobândă (folos) delà dânsele când ar cuteza să ţină mai toţi roii °wi roesc în tot anul, însă în pra­vila (legea) ţării este poprit (oprit) W ori şi cine să nu ţină mai mulţi

stupi decât suferă locul său, ca nu cumva mulţimea lor să zăhăiască (stângenească) pe megieşi (vecin).

Tot Cantemir ne mai spune că Domnul Moldovei avea un venit anual de 60 mii de . piaştri (1 pi-astru este egal cu 1 Leu veehiu).

Vedem deci că viaţa din trecut a locuitorilor ţării permitea ţinerea unui cât mai mare număr de stupi încât întinderea prea mare a acestei ocupaţii a trebuit reglementată prin lege. Mierea, în acele vremuri pela 1700 a înlocuit zahărul, care era aproape necunoscut printre ţărani.

Şi acuma care este cauza ne-desvoltări pe larg a albinăritumi ?

Una dintre principalele cauze este modul barbar cum se scotea mierea din coşniţe. Atunci, când timpul va fi potrivit pentru cons­truirea coşniţelor vom arăta felul cum trebue îmbunătăţită şi pre­făcută coşniţa obicinuită, ca să se poată scoate mierea fără să se o-moarn albinele.

Pentru a ţine eâţi-va stupi nu e nevoie să avem un loc prea în­tins, iar pentru munca întrebuin­ţată la stupărit ea ni-se răsplă­teşte înmiit prin câştigul ce-1 aduce. т F.

Un s&Éean art is t Am găsit printre sătenii Proboteş-

tiului, din jud. Dorohoi pe tânărul A. Isac, om fără şcoală, care cu o deosebită putere de muncă, munceşte peste puteri, învăţământul zugrăvelii, adică al picturei. — Modesta lui căsuţă, de sub „Petrosul" pleşuv, pare un rai, In interiorul ei. Tablouri de o frumuseţe iară; colţuri de sat, căsuţe albe cu stuf, umbrite de nuci cu frunza rară; pometuri, fâneţe în floare, dealuri cu zăpezi, coaste pleşuve, păduri cu ochiuri de poene ori imaşuri, cu ciobani, cârduri de oi, sau vite cu tălăngi, stâni şi care pe drum, lume năcăjită, apoi ţărani arşi de soare, clăci şi boerescuri din vremuri vechi; păduri cu vârfuri de brad printre ramurile celorlalţi copaci, cu poteci prin care şerpuesc isvoare limpezi străjuite de plopi cu frunze rare, s^u stejari cu crengi groase; şi în sfârşit toate, câte sunt şi Înconjoară modesta viaţă a ţăranului nostru. El ca un adevărat fiu al satului, numai din dragostea de a prinde şi a pune pe hârtie aceste frumuseţe tainice, şi-a închinat viaţa tânără, pentru a duce un pas mai înainte viaţa sătişorului nostru drag.

N'a re de cât 2 clase primare, Insă a fost apreciat chiar de marele pictor Verona, sub îngrijrea căruia a făcut doi ani de pictură la Academia de pictură liberă din Bucureşti. N'a cerut ajutorul nimănui şi nici nu II va cere, ci chiar de aşi sacrifica viaţa, va munci tăait şi modest, ca un adevărat ţăran, ce este mai înainte de toate.

Cu el am pus bazele unei socie­tăţi de cultură la Pruboteştii noştri dragi, şi acum culege chipuri de bătrâni, case vechi, inscripţii de bise­rici şi câte alte lucruri vechi, ce se distrug, pentru a figura în istoricul satului nostru. —

TUDOR I0AN PR0B0TEŞTI

COMUNA. ALBEŞTI-BUZAU Aşezată pe valea râului Călmăţui

la o depărtare de 20 km. de oraşul Buzău, comuna Albeşti are a vechime de aproape 400 de ani. Această comună este formată din următoarele sate : Albeşti unde este reşedinţa, Udaţi, Udaţii Noi, Sucieni şi Câlţuna.

Cât despre satul Albeşti, despre vechimea şi întemeerea lui nu se ştie ceva sigur. In tot cazul putem spune că şi acest sat a luat fiinţă ca toate celelalte din câteva familii aduse de boerul de pe atunci pen­tru ca să-i muncească moşia. Boerul se numia Jugă-Urs — numele adevărat nu se cunoaşte.

Despre boer şi urmeşii lui se vor­beşte cu destulă smerenie. Aşa, de pildă a pus să se clădească o bi­serică pentru el şi locuitorii satului care în cele din urmă începuseră să se înmulţească. Mai târziu bi­serica a fost reclădită de un urmaş al lui şi construcţia a fost tot de lemn ca şi cea dintâi. Pela 1829 însă, s'a construit o biserică de zid, biserica este şi astăzi, suferind în timpul acestor 95 de ani o sin­gură reparaţie pela 1882. Se mai simte încă nevoia unei reparaţii complecte, care cu mila lui Dum­nezeu se va face, credem noi

Pe peretele din stânga se pot vedea încă portretele celor ce au clădit-o, alături eu cei cari au re­parat-o.

In jurul satului sunt urme, cari mărturisesc trecutul atât de sbuci-umat al acestui sat. In partea de apus se vede încă urmele „drumu­lui sării", drum ce era atât de mult umblat altădată. Pe aici tre­ceau Chiovenii cu carele încărcate cu sare din „munte la b&ltă". Şi despre acest drum se spune multe. Se vorbeşte de un b n ce era gazdă de hoţi, se vorbeşte de o comoară, ce se zice că a fost gă-silă de tatăl dlui Const. Garotlid (fost ministru) şi de multe alte comori cari — cum spun unii — sunt îngropate îa apropierea satu­lui. Prin 1903 s'au făcut săpături si nu s'a găsit der-ât un borcan mare de lut, aşezat pe o vatră pe care arsese focul.

Multe alte şicane au suferit din partea unor familii vagabonde, „Haimanale", nume ce-1 poartă acum locul unde se aşezaseră vre­melnic. Movila Ciovlicului e la răsă­rit de sat. Aci era drumul ce lega Buzăul cu Brăila, pe care drum era un han ce gâiduia hoţi. Şi aşa locuri sunt multe şi toate poartă numele celor ce le dădeau de voe sau din întâmplare numele lor. Pe aici a trecut Ruşii, pe aici au fost Turcii şi mult rău au făcut ei oamenilor. Două păduri ce sunt în sud vestul comunei, au fost mar­tori năvălirilor Turcilor şi necazu­rilor foametei, ciumei şi altor ne­norociri ce cădeau pe capul bieţi­lor oameni. Astăzi satul numără 285 familii cu 875 suflete. Au şcoală cu trei posturi şi cu trei săli de clasă. Construcţia e făcută din cheltuiala oamenilor. Biserica este tot cea veche. Au Bancă Po­pulară case de altfel merge bine. Treabă multă şi bună s'ar putea face dar nu au bieţii oameai cu cine. Au fost câţiva cari s'au afir­mat şi pare mi-se că au să se lase. Comuna e destul de mare, fonduri s'ar putea strânge dar . . . nu e bu­năvoinţă. Aşa de pildă primăria, percepţia şi postul de jandarmi sunt aşezate prin case particulare. Au fost bani şi mai înainte, dar în timpul războiului, odată cu re­tragerea au plecat şi banii cari erau daţi în păstrarea statului. — Se face economie pentru toate şi nimic nu vedem înfâptrit. S'a ri­dicat o cruce monument în amin­tirea celor morţi pe front cu toate că s'ar fi putut face un monument destul de frumos. Dar s'au tăcut şi bunuri. Tot oamenii au făcut şi clopotele delà biserică. Câte un om mai cu suflet se apucă să mai dea drumul la apa ce se strângea prin şanţurile şoselei. Când intri în sat pe şosaaua dinspre Buzău, gropile şi gunoaele delà marginea satului îţi spun ce fel este admi­nistrată comuna. L i şcoală se mun­ceşte dhï nu şi în afară de şcoală. Activitatea extraşeolară nu se cu­noaşte pent.u că învăţătorii se ocupă cu chestiuni personale. Aşa în І923 când a avut loc inaugu­rarea crucii-menurnent un învăţă­tor din Ialomiţa — Vlădescu Gh. — a propus înfiinţarea unei biblio­teci populare în care scop dsa a i.'onat 1000 lei, fapt care a rămas şi pâuă azi neîndeplinit, cu toate că faptele şi oamenii cer acest lucru. Sătenii sunt ascultători şi destul de harnici dar parte din ei beau prea mult rachiu. Ce este mai dureros, este faptul că atunci când vrei să spui ceva oamenilor^ nu-i găseşti decât la cârciumă. Ce-s vinovaţi bieţii oameni. N'au deprins să vină la şcoală, să stea de vorbă liniştiţi, ci la cârciumă, unde vinul şi ţuica le aţâţă min­tea şi le otrăveşte trupul. încă un rău mare este lipsa de preot. In loc ca aici să fie parohia, este fi­liala şi într 'un cătun parohia. Aşa se prezintă satul Albeşti.

Să luăm acum cătunele pe fie­care în parte.

UDAfl-MANZU ŞI UDATII-NOUI

Udaţ i i -Mânzu e p u ţ i n m a i t â ­n ă r ca Albeşti i . N u m e l e vechi este Mânzu . A c u m îi zice Uda ţ i p e n t r u c ă a tunc i la începu t sa­t u l e ra aşezat pe a p a C ă l m ă ţ u -iu lu i şi din cauza unei i n u n ­da ţ i i d e s t u l de m a r i , s'a m u t a t

sus pe d â m b , u n d e este şi as tăzi . Are şcoală ou două pos tu r i şi o s i n g u r ă sa lă .Biserica e de l emn . P r e o t u l delà aceas tă biser ică gi­rează pos tu l delà Albeşti . Oa­m e n i i p a r a fi altfel. Nici ei n ' a u a v u t p a r t e d e conducă tor i .

S a t u l n u m ă r ă 666 suflete îm­p r e u n ă cu Udaţi i -Noui , sa t ce s 'a înf i inţa t în 1894 oda t ă cu împropr i e t ă r i r ea .

SUCIBNII Sat l a fel de b ă t r â n cu Albeşti i

este aşezat în p a r t e a de sud-ves t a celor două delà începu t . Are şcoa lă fără local p rop r iu .

Sucieni i n ' a avu t n ic ioda tă u n î n v ă ţ ă t o r care să ştie m a i mul t . Au fost tot supl ini tor i . L a bise­r i că v i n la Udaţ i . Sa tu l n u m ă r ă 235 suflete. Oameni m u n c i t o r i d a r n u p rea economi. Le place r a c h i u l pe care-1 găsesc la s in­g u r a c â r c i u m ă din sat, care e şi locul de în tâ ln i re şi sfat.

Căl ţ ima. în temeia t în 1881 o d a t ă cu împropr i e t ă r i r ea . Nu­m ă r ă 214 suflete. Şcoală c u u n s i n g u r post . Anul t r ecu t s'a în­ceput cons t ru i rea u n u i local de şcoală cu o s ingură clasă. Nici aici n u s'a stabil i t nici u n învă­ţă tor . Oameni i nu p rea se în ţe­leg. N 'a i nici cimit ir . La p r o p u ­ne rea ce li-s'a făcut au tăcut .

In genera l comuna e mare , oamen i i a r fi ma i buni n u m a i să a ibă conduccător i . Au preo t p e n t r u biser ica d in Albeşti şi î nvă ţ ă to r i destoinici în că tune .

î m p r o p r i e t ă r i r e a s'a făcut aşa c u m spune legea. Totuş i m a i s u n t n e m u l ţ u m i r i . A c u m s'a p u s la cale să se dea şi locuri de casă celor car i nu au, b ine în ţe ­les cei cari sun t împropr i e t ă r i ţ i cu locuri de cu l tu ră . P ă m â n t u l de cu l tu ră e bun . Is lazur i le s u n t slabe.

Toate a r fi bune şi sun t d a r să se mi los t ivească Domnul să dea g â n d b u n celor în să rc ina ţ i cu conducerea comunei .

I D. GH'C*

Serbările şcolare din Careii-Mari

Careii-Mari este un orăşel curat şi e capitala judeţului Sătmar. Are mai multe instituai însemnate. Ceiace face podoaba acestui oraş sunt cele două şcolei secundare, de băieţi şi de fete.

Pentru locuitorii acestui oraş, cari sunt o amestecătură de naţionalităţi, acestea şcoli sunt de mare însemnă­tate; ele sunt două focare puternice de cultură românească, aici la graniţă unde lipsa graiului curat românesc se simte aşa de mult.

Serbările mai de seamă ce s'au făcut anul acesta în Cărei sant da­torite in cea mai mare parte acestor două şcoli, cari mulţumită vrednici­lor lor conducători şi-au înţeleles în­totdeauna chemarea.

Astfel în zilele de 3, 4 şi 5 Iulie şcoala de fete, care anul acesta a fost sub conducerea d-nei dir. Maria Stavrat, a deschis o expoziţie de cusături naţionale şi desemne, pub­licul rămânând foarte încântat, văzând cu ce zel mare lucrază tinerele fetite, cari în cea mai mare parte sunt ţărance.

Cusăturile cele mai frumoase le-au făcut elevele Nuth Elisabtea şi Nurg Marta din cl. IV, expunând două costume frumoase naţionale lucrate cu mult simţ şi dibăcie.Msi remarcămpeFloricaPop, Marioara Bughiuş şi Augela Ghergariu din cl. 111.

Desemnele au fost de asemenea frumoase şi lucrate cu mult simţ ar­tistic.

In sara de 5 Iulie, şcoala de fete a dat un festival în sala teatrului »Carmen Suva". Crai Buturugă piesă de teatru în trei acte a fost bine jucată de elevele Noruca POD, Cornelia Naghi, Anghela Ghergariu şi Emilia Pop.

La reuşita serbării au contribuit mult şi jocurile naţionale învăţate de harnica prof. Lucia Cupcea.

Corul de fete de sub conducerea prof. T. Boşca a cântat câteva arii frumoase.

Un joc frumos a jucat eleva Noreş Elisabeta din cl. 1.

Duminecă In 6 Iulie şi liceul de băieţi „Vasilie Lucaciu" a dat un festi­val. Aceasta şcoală este în primul an al existenţii sale şi totuşi a cuprins la sinul ei cam 400 de elevi.

Dimineaţă în biserica gr. cat. s'a ţinut slujba bisericească de către preotul Terdc. Elevii îmbrăcaţi In uniforme şcolare au luat parte la biserică împreună cu domnii profesori şi părinţii.

In tot timpul liturghiei, corul de sub conducerea maestrului D. Simea, a cântat răspunsurile. La sfârv şitul liturghiei, profesorul de re­ligie Dl. Lud. Vida a ţinut o cuvân­tare înflăcărată, dând câteva sfaturi înţelepte elevilor cari şe vor întoarce la vetrele lor.

La ora 11 In sala de gimnastică a liceului s'a început serbarea cu imnul: Trăiască Regele, cântat de corul liceului. După mai multe cântece şi recitări dl. Ion Cheri directorul liceului a făcut o dare de seamă despre primul an şcolar, şi a arătat marile greutăţi ce le-am Intinpinat.

Serbarea s'a sfârşit cu: Pre tine te lăudăm.

La această serbare a luat parte şi publicul d:n oraş, dovedind şi prin aceasta marele interes ce-1 are faţă de tot ce e românesc.

GR'GORIU POP

S ă p t ă m â n a Fiecare citind „Cultura Poporului" se încredinţează că este cea mai hună foae pentru lumea celor mulţi, celor cari for­mează temelia ţării, celor cari muncesc cinstit de dimineaţă si până seara, şi cari, ca să se ridice la o viaţă adevărată au nevoe, în întâiul rând, DE CARTE. Fără lumina cărţii, un popor se nimiceşte. De aceea toate clasele sociale, cărora le vorbim în această foae, să sprijine, să răspândească, să înţeleagă că din casa nimănui să nu lipsească „Cultura Poporului". Precum păinea cea de toate zilele stă pe masa fiecărui, aşa şi această păine sufletească—fără care omul se veştejeşte — „Cultura Poporului" să se găsească.pe masa tu­turora. Această foae e cel mai bun prietin, cel mai bun po-văţuitor, cel mai bun îndemn pentru fapte sănătoase, înăl­ţătoare şi plăcute lui Dumnezeu. Citiţi în ea şi vă veţi simţi mai drepţi; adânciţi slova ce să scrie şi veţi înţelege viaţa cea fără de prihană; urmând glasul ei, toţi veţi fi mai aproape de curăţenia sufletului şi de faptele cari impietate la un loc fericesc o ţară; deci sprijiniţi şi răspândiţi această foae.

M S. REGELE va lna parte la inau-gnrarea din acest an, a cursuri­

lor Universităţii Populare delà Vălenii de Munte.

M. S. Regele va vizita Şcoala de misionare dia Vălenii de Munte şi va primi defilarea cortegiului etnografic. M. S. Regele va face apoi o esenrsie pe valea Teleajănului şi prin fru­moasele împrejarinii ale Vălenilor. Se ştie, că aceasta Universität« este opera marelui învăţat al nostru d. N. Iorga.

Sfătuim pe acei cari ar voi să plece vara asta undeva, că la Văleni e locul cel mai nimerit pentru oamenii cu bun simţ şi dornici de a auzi cursuri libere foloiitoare.

Vâleuii e situat într'o frumoasă poziţie pe valea Teleajenului, e un târguşor liniştit, patriarhal, — o icoană par'cà a vremilor apase — şi pe lângă linişte, minunatele învăţători pornste «lela Universitatea populară a d-lui Iorga.

CU toate ordinele date de a nu se mai întrebuinţa în actele

oficiale altă limbă decât cea română, totuşi în ultimul timp ministerul de interne a fost încunpştiinţat de unele ministere că mai sunt încă autorităţi diii ţară cari continuă să trimită acte la centru scrise în lim­bile ungară şi germană.

Ca sâ se curme această stare de fapt s'a hotărât a se lua măsurile disciplinare cuvenite, contra celor cari nu respectă ordinul de a nu se face corespondenţă oficială decât în limba română.

Pentru ace. i sta s'a făcut cunoscut prefecţilor din Ardeal şi Bucovina că dacă tot se mai găsesc funcţio­nari ce nu respectă acest ordin să ia măsuri ca ei să fie pedepsiţi, iar pe de altă parte să nu se dea nici un curs actelor decât după ce vor fi scrise în limba română. 1MPLININDU-SE 100 de ani delà * naşterea lui Avram lancu, regele munţilor, se vor ţmea mari serbări întru pomenirea acestui mare erou al neamului. Serbările vor începe la 30 August şi vor ţines patru zile. Vor lua parte M. M. L. L. R gele şi Regina şi întreaga fa­milie regală, întreg guvernul, de­putaţii şi senatorii ţării, apoi săteni din toate comunele Ardealului, Munteniei, Moldovei, Olteniei, Bu­covinei şi Basarabiei.

In ziua de 30 August se va sfinţi în Cluj locui pe care se va aşeza monumentul lui Avram lancu, tipoi toţi cei cari i-au parte la serbare se vor duce la Ţtbea, unde se va face o slujbă la mormântul lui. Avram lancu sub gorunul lui Horiâ* şi unde se va da o masă pe seama săracilor.

In ziua a treia se va sluji un parastas în casa lui Avram lancu din Vid; a de sus şi se va sfinţi muzeul şi casa naţională ce s'au aşezat acolo.

In ziua a patra apoi se va ţinea la Câmpeni o mare adunare a „Astrei". Pe vâriul muntelui „Găina" se va ridica o cruce de piatră întru po­menirea marelui erou, care va putea fi văzută până la Timişoara.

Oaspeţii vor fi găzduiţi în corturi pe valea dintre Câmpeni şi Vidra. La serbări vor lua parte 30—40 de mii de oameni.

CF. SA PREOTUL PREDA HRI-° STESCU SACHELARIE delà biserica Sf. Voevozi din Pioeşti, s'a născut în anul 1815, a împlinit 109 ani şi păstoreşte pe credincioşi de peste 80 de ani. Şi acum preo­tul e sănătos. Noi îi urăm să tră­iască încă ani mulţi.

Nu mai există boală de porci, epidemie şi boalefe de gură ! 3 8 - 1 3

jDaci flecare gospodar îşi va îngriji regulat Vitele sale cu sarea a*tiseptică nutritoare

„ D E S I N F E C T 0 R " a primmedicului veterinar dr. DÁVID ELF-pER, care este concesionată o rin lege şi •cu folosirea acestuia fiecare gospodar îşi ,poate asigura o prăsire de porci sănă­toasă , bine mâncătoae şi bine desvoltată, ima' iute ingrasătoare şi bine mâncăcio?sS ;Un pachet de iui sfert de kgr împreună ca ^Instrucţie asupra modolui de întrebuinţare, costă §20 lei. Pentru comercianţi şl cooperative în îpachote de 20 bucăţi a un sfert de kgr. trimite joontra sumei de lei 300. trimişi înainte sau 310 alei cu ramburs în toată ţara Repreientantul |noBtru general pentru toată România : firma

SOÓSACOJHP. J T . - M I R E Ş , »»tr. P r i n c i p e s a M. S8 l ia comenzi rugim a indica punotuos ad­resa exactă (judeţul ooşta ultimă) <o> an Interesul flecirei gospodar este ca în fle­care comuna, cooperativelor şi comercian­ţilor să comunise această publicaţie şl săvin-dăîn prăvăliile lor aceste materii de aoărare

CHESTIUNEA luptei anfiveneriene, ^ da d-1 medic-căpitan Dr. Apostol Od, medic secundar la spitalul mili­tar al C. VI Arm. Inimosul nostru colaborator, Dr. Apostol în această broşurică documentează foarte vădit pericolul boalelor venerice (lumeşti) şi arată modalitatea cum s'ar putea combate şi vindeca aceste boale-r\UMlNECA trecută s*a inaugurat

un monument frumos de piatră în comuna UI mu de lângă oraşul Că­lăraşi, monument ridicat în amintirea eroilor de aici. Dar fapt mare este că monumentul a fost ridicat pe chel­tuiala gospodarului I. S. Vasilescu. Sâ-1 ţie Dumnezeu sănătos pe ase­menea sătean cu suflet mare şi bun. DANĂ acuma am cunoscut telegrafe *• şi telefoane, cu ajutorul cărora trimitem telegrame sau putem vorbi la depărtări mari. Telegramele sau vorbele spuse merg pe sârmele depe stâlpii de telegraf. Mintea omenească a mai iscodit acuma pe lângă tele­grafe fărâ fir (sârme) prin cari tele­gramele merg prin aer, şi telefoane fără fir, cu ajutorul cărora poţi să vorbeşti la depărtări foarte mari. Aşa In America s'a ţinut în oraşul New-York o şezătoare, care cu ajutorul teKfonului fără fir s'a auzit până în Japonia, aşa că putem zice că cuvin­tele rostite la şezătoare au trebuit să incunjure aproape tot pământul. Cu telefonia fără f;r vom ajunge atât de departe, că vom putea vorbi din ţara noastră cu oameni din America.

CÄPTÄMANA trecută, într'o noapte, *^ un foc mare a izbucnit la fabrică de herestrea „Ludwig Gross" din Braşov.

In scurt timp, fiind şi vânt, focul a mistuit fabrica până în temelii.

Au ars toate atelierele, locuinţele muncitorilor, depozitele de materiale. Pagubele se urcă la vreo 7 milioane de lei. T~VL Dr. Aurel Suciu, primar în

Alba-Iulia, a dăruit bisericii gr.-cat. din Cetea, care acum să con-strueşte, suma de 7000 mii de lei. Astfel de creştini aduc cinste nea­mului. Г\ patrulă română, pe când patrula ^ pe malul Nistrului înspre Zuba, a fost atacată cu focuri de armă de către bandiţi. Un soldat a fost rănit. Hoţii au reuşit să fugă printre vii, fără a li se putea da de urmă. T TN TREN de marfă a deraiat (ră-^ sturnat) la intrarea în staţia Èri-mia Grigorescu. Au căzut depe linie maşina şi 3 vagoane; oamenii n'au fost răniţi. T OCU1TORUL Vesdeanu Teodor *-* din Hodişti, jud. Arad, a fost străpuns de taurul comunei. Rănitul fiind dus în spital, a doua zi a murit.

O S. Sa. episcopul Lugojului, Dr. * • Al. Nicolescu, a vizitat Valea Jiului. Scopul acestei călătorii a fost să eie parte la unele sfinţiri de bise­rică, şi să ţină mai multe conferinţe pentru a îndemna pe muncitori să se lese de urâta patimă a beţiei. ACUM, când chestiunea basara-**• beană e la ordinea zilei, ne face o deosebită plăcere să recoman­dăm cititorii or noştri, o foarte In­teresantă carte, scrisă într 'un stil plăcut şi atrăgător, asupra acestei chestiuni, de către un inimos lup­tător naţionalist, care semnează Stroe Doina.

Cartea, care face parte din pub­licaţiile Uniunei „Arta şi Istoria naţională, e întitulată „Pentru a-părarea Basarabiei" şi se ocupă de drepturile noastre, străvechi asupra Basarabiei, fiind însoţită şi de o hartă şi mai multe documente istorice. O carte care nu trebue să lipsească din biblioteca unui Intelectual naţionalist. Д NTOLOGIE religioasă pentru con-

plectarea materialului ce 1 pregă­tesc pentru tipar, rog pe toţi fraţii preoţi din ţara întreagă şi pe toţi cei ce se interesează de literatura noastră rel'gioasă să binevoiască, In termin de 30 de zile, a-mi trimite poezii religioase, indicând ori-ce c*r ;umstanţă relativ la originea şi la circulaţia în popor a poeziilor religioase.

Ori-ce informaţii şi ori-ce comen­tarii, ori-ce indicaţiuni de izvoare (Reviste, cărţi etc.) sunt binevenite şi le primim cu sincere mulţumiri.

Colaboratorilor mei, pentru munca lor de interes'cultural, le trimit căl­duroase mulţumiri. Pr. D. Vowga redacţia „Luminătorul" Timişoara I. Sf. Gheorghe 4. II.

CENTRALA obştiilor şi coopera­tivelor agricole şi-au procurat 6

garnituri de treerat, pe cari le-a trimis spre Botoşani şi Dorohoi.

Astfel, objtiile şi cooperativele din aceste judeţe nu vor mai aştepta tree-rătoarele particularilor ca să le treere grâul.

In America „Cultura Poporului' se vinde cu 5 cents exemplarul 7IARUL „America" publică urmă-^ toarele :

„In toamna trecută societatea „Prin­cipesa Ileana" din San-Francisco, Ca­lifornia, a primit ca membru pe un tânăr venit din Mexico, care vorbea româneşte cu accent spaniol. Numele lui e Gogu Iordăchescu. In zilele tre­cute au mai venit în acest oraş alţi doi băeţi de „român" cari vorbeau la fel ca tânărul Iordăchescu. Ei au spus, că sunt născuţi In Mexico din părinţi români şi că acolo, mai ales în provincia Sonora, sunt vreo 50 mii români. Când si de unde au venit aceşti români în Mexico, nu am putut afla."

Din cauza demolării

casei

magazia de mătăsuri

şi stofe

Eugen

C L U J , C a l e a H e g e l é F e r d i n a n d 5

face vânzare cu preturile următoarele:

1 mtr. Creton , . 26.— 1 mtr. Delain de spă­

lat pentru haine 39.— 1 mtr. Zefir pentru

cămăşi bărbăteşti 42.— 1 mtr. Pânză pentru

albituri . . . . 37.— 1 mtr. Crepp . . . 39.— 1 mtr. Crepp pătrat

(soda) . , . . 65.— 1 mtr. Eponge, 100

cm. lat . . . . 98.— 1 mtr. Grenadin în

diferite modele . 73.— 1 mtr. Stofă pătrat

cu şire . . . . 65.— 1 mtr. Stofă de

lână 250.—

Mare asortiment de mătăsuri, stofe

şi grenadine.

T E L E F O I :

4 - ? »

Pagina 6. CULTURA POPORULUI Numărul 69

S C R I S O R I V E L A O R A Ş E PETROŞENI (ARDEAL)

Dacă nu s'a scria mult despre viaţa culturală din Petroşeni, nu înseamnă că zidurile culturii ar fi părăginit, părăsite şi bătute de vreme. Nu ! Meşterii zidari clădesc eu zor, fără dăngănit de clopot, cultura naţională. Pretutindeni e muncă şi însufleţire.

întâia jumătate a anului în curs a fost destul de bogată în întâm­plări culturale mai însemnate. Aşa a fost:

1. Şezătorile culturale ale „ Astrei" puse la cale de inimosul ei preşe­dinte d-1 Iosif Iannu. Şezătorile au avut loc la 9 şi 23 Martie, 6 şi 20 Aprilie, totdeauna cu program bo­gat şi într'o sală mare şi tixită de lume. A 'át conferinţele instructive cât şi cântările date de corurile li­ceului, şcoalei miniere şi şcoalei primare, reprezentaţiile, recitările au fost bine alese şi predate. Deo­sebită cinste ne-a făcut d-1 Hastiaş, senatorul din Tg. Jiu, cu prezenţa şi conferinţa d-sale ţinută la şeză­toarea din 20 Aprii. Au mai dat concursul lor preţios, ţinând con­ferinţe d-nii Dr. Coloman Fülöp, directorul liceului şi Ioan Niciu profesor.

2. Şedinţele publice ale cercului cultural învaţătoresc au avut loc în sala de spectacole „Apollo" în faţa unui public foarte numeros, învăţătorii noştri, prin conferinţele lor ţinuie de d-nii P. Turcu, Alexiu David şi Ioan Albu, prin cântările executate în 3 voci de corul elevi­lor şcoalei primare, condus de di­rectorul P. Turcu, prin fermecătoa­rele doine cântate solo de eleve, prin jocurile însufleţite executate de harnicele învăţătoare d-şoareJe SiăncuţaMihaileseu şi ValeriaSocol, cum şi prin piesele biue juoa'e, nu făcut «a să creassă fala şi mândria noastră naţională ei să ne întărim in credinţa că suntem porniţi cu toată iuţeala şi cu mijloacele cele mai moderne spre viitorul strălu­cit! visat de toată suflarea româ­nească.

3. Serbările naţionale la: 24 Ia­nuarie, 9 April, 10 Mai, Ziua eroi­lor, şi altele, s'au ţinut cu însu­fleţire, cu programe bogate, stabi­lite de autorităţile locale şi cu fru­moase matineuri.

Ziua eroilor, în anul acesta a avut o deosebită însemnătate şi prin faptul că la serbările date la Lonea cu prilejul dezgropării şi reîumormâniării eroului necunoscut a luat parte toată lumea din întreagă Valea Jiului, dând î ixă o dovadă că mergem pe cale buná.

4. Adunarea generală a Gasinou-lui гошап. ţinută la 18 Martie, încă e un însemn-, t eveniment cul­tural local, prin faptul că preşedin­tele, înfiăcăi'atu! apostol al româ­nismului, d-i Iosif Iancu, a ţinut o vorbire cu cuprins preţios, făcând istoricul desvoltării culturii noastre naţionale, îu general în trecut şi în special astszi în Petroşeni.

6. O contribuţie reală în viaţa culturală este munca pornită şi hotărîrile luate de comitetele şco­lare pentru construirea de noui sale de învăţământ şi locuinţe, cum şi pentru ajutorarea elevilor săraci.

6 In viaţa noastră culturală un loc de frunte îl ocupă societatea „Petroşani" care arată un deosebit interes faţă de orice mişcare cul­turală si împarte ajutoare bogate când e vorba de creşterea copiilor şi de cultura naţională româ­nească. «». T.

DIN TÀRGU-JIU In ziua de 1 Iulie, a avut loc

în grădina publică din localitate serbarea încheierii anului şcolar 1923—1924 al liceului „T. Vladi-mireseu". Acest lic'u, care îşi are fiinţă de aproape 40 de ani, adă­posteşte sub acoperişul său 700 de elpvi şi aproape 20 de profesori, cari se străduesc cu ad^caţia inte­lectuală şi morală a acestor elevi. D-nii profesori îu frunte cu d-nii I. Căprescu, Alex. Minulet, C. Mi-hăilescu, C. Roibănescu şi d-1 di­rector şi profesor de istorie d-1 M. Costescu, au încheiat situaţiunca anului şcolar, mganizând cu acea­stă ocazie şi o frumoasă serbsre şcolară.

Serbarea s'a început cu intona rea Imnului Regal de cătr? orhe­stra liceului condusă de maestrul I. Molan. D-1 director s'a adresat părinţilor elevilor, rugându-i b;tiv altele să fie cât mai apropiaţi su­fleteşte de şcoală şi să Rjute cu bucurie prin taxele ş-joiare, Iu ne­cesităţile acestui hepu. Citeşte apoi situaţia generală a anului.

Un părinte — d-1 Sternlosen — răspunde cu cea mai mare mulţu­mire, îndemnând pe ceilalţi părinţi la muncă, spunând că numai prin educaţie, numai prin cultură şi lu­mină, va putea România Mare să aibă în sânul ei şi suflete mari.

Urmează apoi coruri şi recitări. GeamănuGngore — terminând li­

ceul—mulţumeşte din suflet şi spune că va păstra adâncă recunoştinţă acelor apostoli cari cu o deosebită şi încordată muncă au ştiut să in­troducă în sufletul lui şi :.l elevi lor lor lumina binefăcătoare, a edu­caţiei intelectuale. Vorbind pentru ultima oară ca elev, Geamănu, care a fost cel dintâi printre elevii acestui liceu, primeşte felicitări delà tot publicul de faţă precum şi delà toţi d-nii profesori. După aceia are ioc distribuirea premiiior de către d-1 I. Micodin prefect al judeţului şi d l M. Costescu. directorul li­ceului.

Premi ib s'au distribuit în ordi­nea următoare, orhestra intonând laude :

Clasa I. pr. I. Coscroabă I.; ci. II. premiu I. Stf rescu Stelian ; II Coiculescu I ; III. Roşea N ; ci. III. pr. I. Ciorogaru I. George, promo­vat eu laudă, preiiiat la concursul Tmrriruii Române din Bucureşti eu menţiunea I. de onoare pe în­treaga ţa ră ; II Cojocarii Ilie ; III. Baloiu Ion ; cl. IV. pr. I. Pavelescu Mircea, II Patega Ion, III. Ciotor N. şi Drăghiceanu D ; cl. V. pr. I Popescu Ion, II. Andronescu Vin-tilă; cl VI. pr. I. Gheorghiu Vic­tor, IÏ. Căririîscu M'şu, premiat, la concursul din Bucureşti; c l VII. pr. I. Râmniceanu Radu, II. Roşea I si Cor^oreanu G.; cl. VIII. pr. I. Gean-ănu G<ig., II. Lupe~cu C.

6 «.

Cea mai mase întreprindere pentru export si import de

O T O A l i ' E äfft, ші

î n t r e b u i n ţ a t e ş i n o u ă , «Se » n t e r i p e n t r u m o t o r i n ă b e n z i n ă , g a z n a t u r a l ş i g a z m e t a n . M o t o r Alesei o r i z o n t a l ş i v e r t i c a l .

Construcţ'uni de mori şi di­ferite maşine pentru mori.

Consiliu şi expertise de inginer

gratui t !

M a ş i n e c u v a p o r

s e m i s t a b i l c .

Maşine de treerat în con-diţUini de plată

favorabile.

Oferte, prospeote se trimit îmedist.

meiner TEODOR H O F F M â M Clif «I, Str. Heg-ina fôfaria 38.

SBÊSi

Prima Fabrică Română d> Vagoane şi Motoare S.A. DIRECŢIUNEA. G E N E R A L A :

B U C U R E Ş T I , Str. L a s c a r Catarg-iu 1 1 Telegrame : VAGONASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori: CĂSUŢĂ POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI.

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare Pre­i e i de exploatare şi de rentabilitate la cei ere.

Camioane m transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate ЗѴ2 tonii.

AfA>tomobile~eiHter-tie pentru iransportui de uleiuri, benzină, si petrol. Capacitatea 3550 litri.

Automobiie eu pompă de incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de st"op;t, 5 metri.

Strunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-duri Withworth, mili­metrice şi modul. Dis­tanţa între vârfuri 1000, 1200, 1600 şi 2500 mro.

Piese cu excentric cu cursă no 30 mm. pre­siune de 8 tone

Grupuri electrogene de 3 5 Kw, 110 sau 220 Volţi, piuând alimenta 150 be -uri <*.«.•• 25 lumini.

Motoare de benzină A* 6, 14, 45, 60 şi 90 HP.

Maşini de găurit de 15 rnn. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc cu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

ARAT): întreprindere de Maşini %i Automobile, Sir Alexandri fi. BRAŞOV: „Silvania* întreprinderea Technică, Strada Spitalului t-i. CLUJ~: BJag-a Emil. întreprinderea Te hnieă, Ріца Ştefan cel Mare H. LUGOJ: Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. MEDIAŞ: Maschinenabteilung der S. S. Landwirtschaftsverein. ORADEA-MARE: ,Economia" S. A Comerţ şi Indust., P. M. Viteazul HĂTMAR: Fraţii Printz, Fabrică de Maşini şi Ti.rnAtorie SIBIU: Maschinenabteilung der S. S. Landwirtschnftsverein. SIGHIŞOARA: Maschinenabteilunp der S S. Laiidwirtschaftsverein. ТАИЯи-MUTlES: Bíró F., Ing;, mech. cu dipl, întreprinderea tech­

nică, Str. Ştefan Voda l /a TIMIŞOARA : Schwäbischer Landwirtachaftsverein.

Cd deplini garanţie oa înainte ie războia cele na i bane

C U R E L E D E T K W S T I i S I l \ de armatoarele speoialităţi : Carele de piele pentru diaaaarl, С*нвге seare ti tot fetal de piei pentra întrebuinţare teohniek — liferoai*

F R A Ţ I I R E N M E B Л C O M P . SOCIETATE ANONIMA C X U J .

,<î-

4

I R E C L A M E L E din „Cultura Poporului" a u ret

mai mare şi ma» desăvârşit succes! 1

" IVOIJ! S i O U !

[Eşti sl;i|niii 111

tuturor legilor ascunse

cari eârmuiese destinul

!» « î

«j» o m e n e s c î n v ă ţ â n d : «1» : ф

•Щ& Ц& «*• «ie-4 » 4 » «!» «\» « » « » « » « » « » 41» 41»

ii»

4 »

<*(* 4 »

«Şt»

U I P N O T I S 3 1 U L

şi Ştiinţa Sug esti un if de Prof. Oslt

* 4 4 4 fii* a* 4

După cele mai noi descoperiri. Cur s

teoretic şi practic complect, pe în" ţeiesul tuturor. Se expediază reco­mandat contra le 95 sau ra rob urs p r m depozitarul exclusiv: S. Turcu, Petroşeni, (judeţul Hunedoara).

\ O l !

4 4 4 « 4 « « « 4 4 « »

АААА**Л*»ЛЛ*АЛЛЛл^ j a$4t *$аА»Л*е,&ЛЛАА*ААА*А<Ь**ЬА&Ла АЛАЛА

1^^$&АъЛ*Ь&ААА***&А + &0&&А&&&ЛАЛ&А&&&АѢААѢЪ&А&А&&і* '^*''^?^^^^^^^^?^^^^^^^^^^^^^|

Specialităţile fabrieel de bere ( Z E L L din V \ u \ ESTE RECUNOSCUT

DE TOŢI CAf

LKIIJEKVL Ш

ESTE CEL MAI BUN, MAI V E R I T A B I L ŞI

N E Î N T R E C U T !

l e r c n l e s ' ?• axitriteare, s p e c i a l i t a t e a brmaà

din m a l t d u b l u — f i

9 M © M © ş t o r 9

Bere 4«ackiaà —mult ayreeiate.

S саижа ealitâţlior lor neîntrecute d o v e « : e a marca cea mm saperioară. Шт ежрЫт p r e ţ u i t i n d e n i a ;

S o e î e t a t e A n o n i m ă

ti

d e E c l i t u r c u . І Л Ъ г п г і е ş i P u b l i c i t a t e

«

B U C U R E Ş T I SnleTardul Acadeiiiiei Шг. 4* Telefon

Oiree tor : I O \ u i t A m Ş l ' E A N I J

Centrala pentru Transi lvania: C L U J , S T K A î i A H E G I M A M A R I

Telefon 4 - 1 3 $ 7

Ä G E W T I E D E P U B L I C I T A T E : Primeşte orice anunciuri sau publicaţiuni pentru toate ziarele din ţară şi străi­nătate.' Reprezentanţe p r o p r i i în toate oraşele mari din Europa şi America. Primeşte afişe şi placarde pentru Bucureşti şi oraşele principale din ţară. Reclame luminoase pentru Bucureşti şi Cluj. Reclame în Teatre şi Cinemato­

grafe, concesiunea programelor, proecte de reclame artistice.

A I

Redaeţ ia şi Aflniinîstraţia :

A R U L U I R O M Â N I E I Lucrarea cea mai vastă, mai serioasă din acest gen. Va cuprinde toate adresele exacte, riguros controlate ale firmelor comerciale, ale intreprindelor industriale, financiare, proprietarilor agri­coli, meseriilor, apoi profesiuni libere, advocaţi, medici, ingineri, arhitecţi, etc, din toate oraşele şi comunele României-Mari. Va apare la începutul anului 1925. Se primesc de pe acum anunciuri, lămuriri, rectificări de adrese. — Reprezentanţa tuturor anuarelor din lume.

Se dă tot felul de informaţiuni la

C e n t r a l a p e n t r a T r a n s i l v a n i a : C l u j , S t r a d a M e z i n a M a r i a 3 7

1 t

Ii ii

Tiparul tipografiei „Viaţa" Cluj, Strada Regina Maria 36.