NEURONUL

Neuronul - unitatea structurala si functionala a sistemului nervos - este o celula specializata in generarea si conducerea unor semnale de natura electro chimica numite impulsuri nervoase. Cea ma importanta caracteristica morfologica a neuronului consta in prezenta unor procese protoplasmatice de diferite lungimi, ce merg din corpul celulei -dendritele si axonul -, particularitate structurala dealtfel legata intim de functia de transmitere a impulsurilor nervoase. Neuronii sunt celule individuale care comunică între ele.

Structura:Neuronii au de obicei un singur nucleu mare și poziționat central. Aici se produce o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată. Ribozomii din reticulul endoplasmatic rugos se găsesc sub forma corpusculilor Nissl (sau corpi tigroizi). Axonii nu conțin corpusculi Nissl (și deci nu participă la sinteza de proteine). Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de Ca++ din neuron.Microfilamentele, neurofilamentele si microtubulii formează citoscheletul neuronului.Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și pentru sinteza unor neurotransmițători. Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanță deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: teaca de mielină (izolare electrică), teaca celulelor Schwann (secretoare de mielină) și teaca Henle (nutriție, protecție). Teaca de mielină este întreruptă pe alocuri de nodurile Ranvier.

Proprietati functionale:Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei.

Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120m/s în cele mai groase, 3-14m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5-2m/s).Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului.Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse.

Tipuri de neuroni:După numărul de prelungiri: - neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. Pot fi neuroni senzitivi.

- neuroni bipolari, cu două ramificații la extremități. Se găsesc de exemplu în retină.

- neuroni unipolari, cu o singură prelungire axonică. celulele cu bastona ș sau celulele cu con din retină.

- neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T: prelungirea inițială se desparte în două. Se găsesc în ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.După funcționare: - neuroni motori multipolari, mari cu prelungire axonică lungă. De exemplu: neuronii piramidali din cortex.

- neuroni de asociație sau bipolari. - neuroni senzitivi aferenți sau receptori.

SISTEMUL NERVOS

Structura:

Elementul principal al sistemului nervos este țesutul nervos, format din neuroni interconectați prin axoni și dendrite. La organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se întâlnesc și celule gliale, care susțin activitatea neuronilor fără a participa direct în

prelucrarea de informații. Sistemul nervos este format din:

Sistemul nervos central SNC. Aceasta este partea principală a sistemului nervos și se ocupă cu prelucrarea informației venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) și generarea de răspunuri. SNC este format din encefal și măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de cutia craniana și, respectiv, de coloana vertebrală.

Sistemul nervos periferic SNP. SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii și nervii din afara SNC. Aceștia se găsesc în membre (de exemplu, în mână și picioare) și organe (de exemplu stomac, inimă etc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (fața de creier care este protejat de bariera hematoencefalică), și poate fi ușor lezat mecanic sau chimic.

Nervii cranieni. Sunt in numar de 12 perechi. Isi au originea sau se termina in nucleii celor trei parti ale trunchiului cerebral . Ei fac parte dintre nervii periferici cu exceptia primelor doua perechi (olfactivi si optici). Nervii cranieni, spre deosebire de cei spinali, nu au doua radacini si nu pastreaza dispozitia segmentara. Unii sunt senzitivi, altii sunt motori si micsti. Acestia sunt: nervii olfactivi; nervii optici; nervii oculomotori; nervii trohleari; nervii trigemeni; nervii abducens; nervii faciali; nervii vestibulo-cohleari; nervii glosofaringieni; nervii vagi; nervii accesori; nervii hipoglosi.

Functiile nervilor cranieni:- directioneaza impulsuri senzoriale de la nivelul corpului;- masticatia;- echilibrul;- miscarile oculare, vederea;- sensibilitatea faciala;- auzul, fonatia;- respiratia;- salivatia, deglutitia;- mirosul;- gustul.

Lobii cortexului cerebral

Lobii frontali - implicati in luarea deciziilor, rezolvarea problemelor si planificare;

Localizare: - lobii frontali reprezinta portiunea anterioara a cortexului cerebral.

Functii:- functii motorii;- functii superioare;- planificare;- rationament;- hotarare, motivatie;

- controlul impulsurilor;- memoria.

Lobii occipitali - implicati in vedere si recunoasterea culorilor;

Localizare:- lobii occipitali reprezinta portiunea posterioara a cortexului cerebral

Functii:- controlul vederii;- recunoasterea culorilor

Lobii parietali - primesc si proceseaza informatiile senzoriale;

Localizare:- lobii parietali sunt localizati superior fata de lobii occipitali si posterior de santul central Rolando si lobii frontali.

Functii:- gandirea;- procesarea informatiilor;- senzatiile dureroase si tactile;- orientarea spatiala;- vorbirea;- perceptia vizuala.

Lobii temporali - implicati in raspunsul emotional, memorie si vorbire.

Localizare:- lobii temporali se gasesc anterior de lobii occipitali si lateral de santul Sylvius.

Functii:- raspunsul emotional;- auzul;- memoria;- vorbirea

ANALIZATORUL

Denumire analizator Specificul receptorului

Proiectia corticala

Analizatorul gustativ Alcatuit din urmatoarele segmente: receptor(muguri gustativi); de conducere(ganglion, bulbi) si central(aria gustativa).

Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de proprietatile chimice ale substantelor sapide solubile care intra în contact cu mucoasa bucala.

Analizatorul olfactiv Alcatuit din urmatoarele segmente: receptor(epiteliul olfactiv); de conducere(bulbi olfactivi) si central(textul olfactiv).

Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la proprietafile chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism.

Analizatorul vizual Alcatuit din urmatoarele segmente: receptor(inclus in globul ocular); de conducere(cei trei neuroni) si central(localizat in lobii occipitali).

Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz.Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu,orientarea spatiala,in mentinerea echilibrului si in activitatile specific umane.

Analizatorul auditiv Alcatuit din Auzul face

urmatoarele segmente: segmentul periferic (urechea externa; urechea medie; urechea interna); segmentul intermediar (subcortical);segmental central.

parte din cele mai importante simţuri pentru viaţa umană, prin careindividul relaţionează cu mediul înconjurător.

Analizatorul cutanat Pielea constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă și care, în interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă.

Stimulul este suprafata obiectelor si diferenta dintre temperatura corpului si cea a obiectelor. Dau informatii despre netezimea,duritatea, asperitatea si proprietatile calorice ale obiectelor