Neuroniisunt o clas decelulespecifice pentrusistemul nervos. Neuronul este o celul adaptat larecepionarea i transmiterea informaiei, unitatea elementar (celular), embriologic, anatomic, funcional,troficimetabolica sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principal a sistemului nervos a fost introdus de anatomistul spaniolSantiago Ramn y Cajal. El a artat ca neuronii sunt celule individuale care comunic ntre ele. O contribuie fundamental la cunoaterea celulei nervoase n stare normal i patologic a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a luiGheorghe Marinescu,La cellule nerveuse(Ed. Doin,Paris,1909).

Componentele unui neuron:a. dendriteb. pericarionc. nucleud. conul de emergen al axonuluie. teac de mielinf. celul Schwanng. strangulaie Ranvierh. butoni terminaliNeuronii au mrimi cuprinse ntre 100-200 m(micrometru) i 4-8 m. Au un corp celular (soma) i un numr mare de prelungiri.Din punct de vedere funcional neuronul se mparte n trei regiuni: regiunea receptoare, receptioneaz i proceseaz informaia, fiind format dindendritei soma. Aici se stabilete contactul cu ali neuroni prinsinapse, dar de obicei nu se formeazpoteniale de aciunen aceast regiune, ci doarpoteniale locale(poteniale postsinaptice). regiunea conductoareleag regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este format din poriuneaaxonuluide la locul n care acesta iese din corpul celular hilul axonic pn la arborizaia sa. Aici au loc potenialele de aciune prin sumarea potenialelor locale. regiunea efectoare, informaia (potenialul de aciune) este recodificat aici sub form chimic prinneurotransmitorii transmis prin sinapsa regiunii receptoare a urmtorului neuron.Cuprins[ascunde] 1Structura 2Clasificare 3Proprieti funcionale 4Conectivitate 5Vezi i 6SurseStructura

Diagrama unui motoneuron cu axon cu teac de milin tipic vertebratelor.Neuronii au de obicei un singur nucleu mic, dispus central, care prezint unul sau doi nucleoli. Aici este sintetizat o cantitate ridicat deARN, iar cromatina este dispersat.Ribozomiisunt asociaireticulului endoplasmatic rugosi formeaz substana tigroid (corpusculii Nissl). Corpii Nissl se gsesc n corpul celular i n poriunea iniial a dendritelor, dar niciodat n axon. Ei au rol n metabolismul neuronal.Reticulul endoplasmatic neted are rol n reglarea nivelului de ioni decalciudin neuron.Microfilamentele, neurofilamentele i microtubulii formeazcitoscheletulneuronului. Trebuie menionat c neurofilamentele (asociate formeaz neurofibrilele) au rol mecanic, de susinere i n conducerea influxului nervos.Mitocondriile se gsesc n corpul celular, dar majoritatea se concentreaz n butonii terminali ai axonului, furniznd energie (sub form deATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic i pentru sinteza unor neurotransmitori.Corpul celular i dendritele sunt nvelite ntr-omembran plasmatic, neurilema, cu o importan deosebit n recepionarea i transmiterea semnalelor princanalele ionice. Axonii prezint axolema, care este nvelit de trei teci: teaca demielin(izolator electric), teaca Schwann (cu rol de protecie i trofic) i teaca Henle sau Key-Retzius (cu rol n permeabilitate i rezisten). Teaca de mielin este ntrerupt la intervale de 80-600 de noduri Ranvier.Clasificare

Dup numrul de prelungiri: neuroni multipolari, cu numr mare de prelungiri. De obicei au o form stelat, cu nucleu mare i sferic, situat central. Pot fineuroni senzitivi. neuroni bipolari, cu dou ramificaii la extremiti. Au form fusiform, iar nucleul este ovalar i de obicei excentric. Se gsesc de exemplu nretin. neuroni unipolari, cu o singur prelungire axonic. De exemplu:celulele cu bastonasaucelulele cu condin retin. neuroni pseudounipolari, cu o prelungire n form de T: prelungirea iniial se desparte n dou. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se gsesc nganglionii rahidienisauganglionii spinali.Dup funcionare: neuroni senzitivi(receptori), care primesc excitaiile de la stimulii mediului extern - neuronii olfactivi, receptori termici, receptorii presiunii i receptorii durerii. Astfel de functii indeplinesc neuronii pseudounipolari si cei bipolari. neuroni motori(efectori), care transmit impulsul nervos prin axon pan la organele efectoare (muschi, glande). Majoritatea neuronilor motori sint multipolari. neuroni de asociaie(intercalari), care preiau informatia de la neuronii senzitivi, o analizeaza si elaboreaza o reactie de raspuns, pe care o transmit neuronilor motori. neuroni secretori- neuroniihipotalamusului, care secretneurohormoni.Proprieti funcionaleExcitabilitateaeste proprietatea de a intra n activitate sub aciunea unui stimul. Membrana joac un rol esenial prin canalele sale ionice care se deschid sau se nchid n funcie de modificrile de energie din preajma membranei.Conductibilitateaeste proprietatea de a conduce impulsurile. Aceast conducere se realizeaz diferit n fibrele mielinice i amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60120m/s n cele mai groase, 314m/s n cele mai subiri; iar n cele amielinice 0.52m/s).Degenerescenase refer la degradarea neuronului n condiii de lezare serioas a axonului.Regenerareaeste proprietatea de a se reface dup anumite lezri.Activitatea sinapticse refer la codarea chimic a informaiei i transmiterea acesteia prin sinapse.ConectivitateNeuronii comunic ntre ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intr n contact cu terminaiadendritica unui alt neuron. Neuronii precum celulelePurkinjepot avea peste 1000 de ramificaii dendritice, fcnd conexiuni cu alte zeci de mii de celule.Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.ncreieruluman exist un numr imens de neuroni,formnd un numr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(dei unii specialiti susin existenta a 40 de miliarde,sau i mai exagerat,100 de miliarde) are n medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilali neuroni,sau pan la 10 mii de sinapse.Din pcate,din diferite motive,numrul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.

Neuronulunitatea structurala si functionala a sistemului nervos - este o celula specializata in generarea si conducerea unor semnale de natura electro chimica numite impulsuri nervoase. Cea ma importanta caracteristica morfologica a neuronului consta in prezenta unor procese protoplasmatice de diferite lungimi, ce merg din corpul celulei -dendritele si axonul -, particularitate structurala dealtfel legata intim de functia de transmitere a impulsurilor nervoase. Dendritele sunt prelungiri celulare, uneori ramificate (ceea ce creste foarte mult posibilitatea contactului cu alte celule nervoase), avand functia de a primi impulsuri si a le transmite spre corpul celular. Axonul transmite de obicei impulsuri de la soma altor celule nervoase sau organe efetuoare (muschii sau glandele), desi impulsul poate fi uneori transmis si in directie opusa ("reflexele de axon" de la nivelul tegumentului).

Se poate enunta ca un neuron, prin diferitele sale parti componente, exercita cel putin 4 functii: primeste informatii de la alti neuroni (in special pe calea dendritelor si somei); executa o computerizare, o sumare particulara a potentialelor excitatorii si inhibitorii ce sosesc la nivelul somei; conduce potentialele de actiune de-a lungul axonului si ramificatiilor sale; transfera informatia primita altor neuroni sau celule efectuoare (musculare, glandulare etc.).

Volumul neuronului variaza considerabil si rapid prin captarea apei sau, mai lent, prin sinteza proteica sau lipidica.

Corpul celular al neuronului este delimitat de o membrana neuronala, continand citoplasma, nucleu si diverse organite celulare (mitocondrii, reticul endoplasmatic, complex Golgi, microzomi,lizozomi, corpusculi Nissl, neurofibrile).Membrana neuronala, este constituita din punct de vedere biochimic, din proteine insolubile, cu prprietati elastice, numite stromatina , lipide si colesterol, carora li se adauga si polizaharide.

Fiind semiprmeabila, membrana neuronala permite transferul apei, al moleculelor mici si al substantelor liposolubile, dar este impermeabila pentru molecule mari. Se pare ca exista anumite portiuni ale membranei specializate pentru transport, excitatii ionice, conductie, metabolism etc.

Se admite claic ca membrana este prevazuta din loc in loc cu pori, plini cu apa. Existenta acestori pori explica numai partial permeabilitatea membranei, atat din cauza ca numarul lor este prea mic pe unitatea de suprafata, cat si datorita dimensiunilor lor prea reduse pentru a permite tarnsferul majoritatii moleculelor.

Citoplasma neuronala, elastica si deformabila, are o structura complexa, in car exista emulsii si solutii si prezinta o reactie alcalina care trece spre cea acida pe masura inaintarii in varsta. Este alcatuita din hialoplasma si organitele intracelulare - formatiuni adaptate diferitelor functii neuronale.

In compozitia citoplasmei predomina apa, al carei procent creste progresiv de la nucleu spre periferia celulei. Componente caracteristice materiei vii, detinatoarele proprietatilor biologice fundamentale, proteinele citoplasmatice sunt prezente atat ca holo- cat si ca heteroproteine.

Citoplasma mai cuprinde lipide sub forma de lecitine, cefaleine, sfingolipide, cerebrozide, precum si glucide, fie ca elemente structurale, fie ca substante de rezerva. In sfarsit, in citoplasma se gasesc si saruri minerale sub forma de ioni sau combinatii cu alti compusi, precum si substante organice si in special enzime.

Mitocondriile sunt mai putin numeroase in neuron decat in alte celule ale organismului,numarul lor variind dupa tipul neuronului si fiind mai numeroase in celulele din cornul anterior, comparativ cu alti neuroni.

Mitocondriile, prezente atat in corpul celular cat si in dendrite si axon, sunt sediul proceselor oxidative care elibereaza energia chimica prezenta in substraturile organice si o converteste in forme usor utilizabile de catre structurile celulare. Nu este, deci, surprinzator ca in neuron agregatele mitocondriale sunt preferential localizate in acele sectoare cu cele mai mari nevoi energetice. Peretii mitocondriali sunt formati dintr-o membrana externa si una interna care prezinta spre interior o serie de septuri sau creste mitocondriale, transversale in neuroni si longitudinale in dendrite, axoni sau sinapse, compartimentand continutul mitocondriei intr-un volum mic, o suprafata cat mai mare diferitelor procese enzimatice.Rezulta ca mitocondriile sunt sediul proceselor producatoare de energie, al oxidarilor neuronale ("cazanul" metabolic). Capacitatea respiratorie a mitocondriei se pastreaza atat timp cat structura ei nu este compromisa, in timp ce mitocondriile fragmentate mai pastreaza doar capacitatea de a cataliza unele reactii chimice.

Reticulul endoplasmatic reprezinta o portiune specializata a unei vaste retele tridimensionale de tuburi citoplasmatice, delimitate de o membrana proprie. Aceste tuburi, care alcatuiesc un adevarat labirint citoplasmatic, sunt plini...Sistem nervosTotalitate acentrilor nervosisinervilorcare asigura comanda si coordonareaviscerelorsi a aparatuluilocomotor, primirea mesajelor senzoriale si functiile psihice si intelectuale.sistemul nervosse afla la locul sau inembrionuluman incepand cu a cincea saptamana degestatie.Structurasistemului nervos-Pe plan anatomic,sistemul nervoseste format din doua ansamble distincte,sistemul nervos centralsisistemul nervos periferic.Sistem nervos central -Denumit si nevrax, sistemul nervos central (S.N.C.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). El cuprinde encefalul (creierul, cerebelul, trunchiul cerebral), protejat de craniu si maduva spinarii, amplasata in coloana vertebrala.Sistem nervos periferic -Prelungire asistemului nervos central,sistemul nervos perifericcuprinde totalitateanervilorsi ale ingrosarilor lor (ganglioniinervosi),nervii, legati printr-o extremitate desistemul nervos central,se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitateacorpului. Existanervi cranienisinervirahidieni.Functionareasistemului nervos-Dupa organizarea si functionarea lor, se distingsistemul nervossomatic, care puneorganismulin comunicatie cu exteriorul sisistemul nervosvegetativ, sau autonom, care regleaza functiile viscerale.Functionareasistemului nervosface sa intervina un lant deneuroni, care se articuleaza intre ei prin sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de la un neuron la un organ-tinta, de exemplu, muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul uneisubstante chimicedenumitaneurotransmitator(acetilcolina,adrenalina,noradrenalina). Acetilcolina este neurotransmitatorulsistemului nervosparasimpatic, care comanda contractia fibrelormuscularenetede si secretiile glandulare.adrenalinasinoradrenalinasuntneurotransmitatoriisistemului simpatic, care, intre alte functii, asigura contractia pereteluiarterelorsi intervin in secretia sudorii.sistem nervossomatic-sistemul nervossomaticcomanda miscarile si pozitiacorpuluisi permite perceperea de catrepielea diferitelor senzatii (tactile,caldura, durere) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz, auz, miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori.sistem nervosvegetativ -Denumit inca sisistem nervosautonom, el este complementarsistemului nervossomaticsi regleaza indeosebirespiratia, digestia, excretiile, circulatia (bataile cardiace,presiunea arteriala). Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii, trunchiul cerebral si creier, care primesc informatiile, pe caile senzoriale, provenind de la fiecare organ.Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic, ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor.- Sistemul nervos parasimpatic este, ca regula generala, responsabil de punerea in stare de odihna a organismului. El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator, acetilcolina, si incetineste ritmul cardiac, stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor.- Sistemul nervos simpatic, sau sistemul nervos ortosimpatic, pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. Ei actioneaza prin intermediul a doi neuro- transmitatori, adrenalina noradrenalina. Acest sistem creste activitatea si respiratorie, dilata bronhiile si pupilele, contracta arterele, face sa fie secretata sudoarea in schimb, el franeaza functia digestiva.Examenele sistemului nervos -Examenele care permit explorareasistemului nervos centralsunt, in principal, scanerul, imageria prinrezonanta magnetica(I.R,M,), inregistrarea potentialelor evocate (metoda de studiere a activitatii electrice a cailor nervoase aleauzului, vazului si alesensibilitatiicorporale),electroencefalografiasianalizalichidului cefalorahidianrecoltat prinpunctie lombara.sistemul nervos perifericeste explorat in mod deosebit prinelectromiografie.Patologiasistemului nervos-Se deosebescleziunilesistemului nervos centralde cele alesistemului nervos periferic.- Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze:- compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de un traumatism cranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral;- distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). Printr-o infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala);- excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie);-degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington.- Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mononeuropatii (atingere a unui singur nerv) cauzate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor, ca diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat. Atunci cand sunt afectati succesiv mai multi nervi, se vorbeste de multinevrita.