Neoclasicism
2
Neoclasicism Neoclasicismul este o tendinţă artistică apărută în muzică în a doua jumătate a secolului XIX ca o reacţie împotriva exagerărilor romantismului; se preconiza revenirea la valorile clasicismului în spiritul ideilor iluministe. Printre reprezentanţii care - în diverse domenii - prefigurează neoclasicismul: F.M. Voltaire (Arouet), A. Chenier, J. Keats, V. Alfieri (în literatură); J. Chalgrin, L. von Klenze, A.N. Voronin (în arhitectură); J.D. Ingres, K.P. Briulov (pictură). În arta românească, aspecte ale neoclasicismului se observă în edificiul Ateneului Român, sediul Filarmonicii „George Enescu", la Palatele Ghika-Tei şi Şuţu, din Bucureşti etc. Neoclasicismul este un curent apărut în muzică la finele secolului XIX ce avea drept ţel revenirea la principiile clasicismului, dar şi la cele ale unor epoci anterioare acestuia. Dacă în cazul lui Johannes Brahms - compozitor romantic - claritatea şi echilibrul formal - caracteristici ale întregii sale creaţii - îl apropie de clasicismul vienez din care, în mod organic, provine, în cel al lui Max Reger şi Feruccio Busoni integrarea în neoclasicism se face prin apropierea voită şi declarată de marile opere ale barocului, de reînvierea formelor acestuia, de polifonia lui Johann Sebastian Bach. La cumpăna secolelor XIX-XX şi mai ales în secolului XX, muzicienii ce aderă pentru perioade mai lungi sau mai scurte la neoclasicism se vor opune spiritului romantic exacerbat al postwagnerismului, exagerărilor impresionismului şi expresionismului; ei încearcă renaşterea spiritului clasic şi anteclasic, inclusiv prin munca de redactare şi transcripţie, dar şi de cercetare muzicologică a lucrărilor ce aparţin perioadelor ce fac obiectul interesului lor. Maurice Ravel în Sonatina pentru pian sau Le tombeau de Couperin , Bela Bartok în Concerto pentru orchestră , Igor Stravinski în Concertul pentru instrumente de suflat , în opera-oratoriu Oedipus Rex sau
-
Upload
sima-dragos -
Category
Documents
-
view
220 -
download
0
description
Neoclasicism
Transcript of Neoclasicism
NeoclasicismNeoclasicismul este o tendin artistic aprut n muzic n a doua jumtate a secolului XIXca o reacie mpotriva exagerrilor romantismului; se preconiza revenirea la valorile clasicismului n spiritul ideilor iluministe. Printre reprezentanii care - n diverse domenii - prefigureaz neoclasicismul: F.M. Voltaire (Arouet), A. Chenier, J. Keats, V. Alfieri (n literatur); J. Chalgrin, L. von Klenze, A.N. Voronin (n arhitectur); J.D. Ingres, K.P. Briulov (pictur). n arta romneasc, aspecte ale neoclasicismului se observ n edificiul Ateneului Romn, sediul Filarmonicii George Enescu", la Palatele Ghika-Tei i uu, din Bucureti etc.
Neoclasicismul este un curent aprut n muzic la finele secolului XIX ce avea drept el revenirea la principiile clasicismului, dar i la cele ale unor epoci anterioare acestuia. Dac n cazul lui Johannes Brahms - compozitor romantic - claritatea i echilibrul formal - caracteristici ale ntregii sale creaii - l apropie de clasicismul vienez din care, n mod organic, provine, n cel al lui Max Reger i Feruccio Busoni integrarea n neoclasicism se face prin apropierea voit i declarat de marile opere ale barocului, de renvierea formelor acestuia, de polifonia lui Johann Sebastian Bach.La cumpna secolelor XIX-XX i mai ales n secolului XX, muzicienii ce ader pentru perioade mai lungi sau mai scurte la neoclasicism se vor opune spiritului romantic exacerbat al postwagnerismului, exagerrilor impresionismului i expresionismului; ei ncearc renaterea spiritului clasic i anteclasic, inclusiv prin munca de redactare i transcripie, dar i de cercetare muzicologic a lucrrilor ce aparin perioadelor ce fac obiectul interesului lor.Maurice Ravel nSonatinapentru pian sauLe tombeau de Couperin,Bela Bartok nConcerto pentru orchestr,Igor Stravinski nConcertul pentru instrumente de suflat,n opera-oratoriuOedipus Rexsau nSimfoniapsalmilor,Arthur Honegger n oratoriulLe Roi David,Dimitri ostakovici n cele 24 dePreludii i fugi pentru pian,Serghei Prokofiev nSimfonia clasic,Paul Hindemith nLudus Tonalis,Ottorino Respighi nConcertul mixolidianpentru pian, Alfredo Casella nScarlatiana,practic aproape toi marii creatori ai secolului XX au avut perioade n care au compus, conform principiilor neoclasicismului i a componentei sale neobaroce.n muzica romneasc, prin creaii aparinnd lui George Enescu, Filip Lazr, Dinu Lipatti, Zeno Vancea, Constantin Silvestri, Sigismund Todu, Paul Constantinescu, Ion i Gheorghe Dumitrescu, Doru Popovici, Theodor Drgulescu etc. tendina neoclasicismului muzicii sec. XX i-a gsit afirmare. Dintre lucrrile compozitorilor romni menionai se remarc n specialSuita pentru pian opus 10iSuita I n Do Major opus 9pentru orchestr (cuPreludiu la unison,sintez a polifoniei bachiene i a intonaiilor cntecului popular romnesc) de George Enescu iOratoriile bizantine(dePatii deCrciun)ale lui Paul Constantinescu, n care se mpletesc monodia liturgic de tradiie bizantin, intonaiile folclorice cu grandoarea formelor barocului, ntr-o viziune modern i original.
