Nemuritoare1

8-X-2002

CÎNTÃRI NEMURITOARE

Vol. 1

1 - Cîntãrile Dintîi

2 - Cîntãri Îndepãrtate

3 - Cîntãri Luptãtoare

poezii

Tot ce v-am spus aici cu lacrimie adevãr curat ºi greumãrturisit pe conºtiinþãºi-n Numele lui Dumnezeu

Nu-mi lepãdaþi nici o frînturãdin tot ce spun acum ºi scriucã tot ce nu-nþelegeþi astãzio sã-nþelegeþi mai tîrziu.

Poezii - Vol. 1 - Cîntãrile Dintîi - Caietul 1 Pag. 3

Cîntãrile Dintîi

Caietul 1

Poeziile revãzute din:

- La Golgota

- Pe drumul Crucii

- Darul Lacrimilor


În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Isus HristosMarele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor

Slavã veºnicã Þie...

Pentru dragostea cea mare cu care m-ai iubitînainte de-a fi eu ºi a ºti ceva despre Tine,

Pentru îndelunga rãbdare cu care m-ai chemat, ºi m-ai cãutat ºi ai suferit pentru mine,

Pentru nebãnuita minune cu care mi-ai transformattoatã fiinþa mea înnoindu-mi-o,

Pentru felul fericit în care ai întocmit tot rostul cãrãrilor mele spre a mã atrage ºi a mã folosi în slujba Ta strãlucitã

ªi pentru toatã suferinþa Crucii Tale care mi-a însîngerat picioareleºi mi-a strãlucit faþa, pe urmele Tale,

Slavã veºnicã ÞieMarele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu

Isus Hristos.Amin.


0 - Cîntãrile Dintîi

Cîntãrile Dintîi, Isusemi-s fericitele trezirila slava nemaicunoscutãa noii Tale-mpãrtãºiri.

Sînt bucuriile aflãriiabia-nþeleselor comori, sînt primele sclipiri ivitedin dulcii Învierii zori.

Sînt rugãciunile sfioaseºi temãtoare de-nceput, sînt umbrele îmbrãþiºãriicu noul drum necunoscut.

Sînt primele suspine sfintedin dragostea ce-abia începeasînt primele-ntîlniri cu Cruceaatît de dulce ºi de grea.

Sînt stropii cei dintîi de lacrimidin lungul rîu abia-nceputsînt primele ºoptiri sfioasedin graiul pînã-atuncea mut.

Sînt razele abia ivitedin Veºnic Fericitul Harce-avea sã-mi însoreascã viaþape-un nemãrginit hotar...

... Cîntãrile Dintîi Isuseîncep cu Numele Tãu Sfîntcu El, Cîntãrile din Urmãau sã mã treacã prin mormînt.


LA GOLGOTA

1933 - 1935

1 - Isuse, cîntecele mele

Isuse, cîntecele melesînt psalmi duioºi crescuþi din plînsºi-s boabe de mãrgean din funduride adîncimi de dor nestîns.

Þi le-am cules din noaptea jertfeiºi din viaþa mea le-am ruptca sã le-aduc la poala CruciiAcelui pentru care lupt.

Cu dulcele izvor de lacrimiale iubirii le-am udatcînd din condei ºi cînd din sufleteu rînd pe rînd le-am revãrsat.

Dar cu atîta drag Isuseazi la picioare Þi le-aºezcînd Tu-mi eºti singura Iubireºi Dor de care însetez.

O, împlineºte-mi-le toateºi fã sã lase-n cîþi le-ai duslumina, dragostea ºi paceaºi mîntuirea Ta Isus.


2 - Tinereþe, leagãn dulce

Tinereþe, leagãn dulce care legeni har ºi soarecine ºtie-n lumea asta sã te preþuiascã oare! Cel ce þi-a trãit odatã scumpa anilor comoarãnu-þi mai uitã-n veci lumina din cereasca primãvarã.

Nu sînt gînduri nici cuvinte sã cuprindã ºi sã spunãce luminã, ce putere, ce frumseþe te-ncununãrai de vis scãldat de-un soare în atîtea mii de feþefericitã, luminoasã, minunatã tinereþe!

Cînd tu vii în lupta sfîntã pentru Domnul, - ce-nviereºi ce sfîntã-nflãcãrare umple totul cu putere, pe ce culmi, în ce luminã ºi-n ce stãri strãlucitoarese ridicã-a tale steaguri fîlfîind biruitoare!...

Tinereþe, rai al vieþii de cereºti ºi sfinte clipetu dai visului viaþã ºi avîntului aripetu m-ai ridicat odatã, sus, cu mult mai sus de stelesã culeg de-acolo crinii albi ai cîntecelor mele!

O, de-ar ºti acel ce-ajunge al tãu leagãn sã-l alintecît în suflet arde încã focul mare ºi fierbintecum ºi-ar da puterea-ntreagã împlinirilor mãreþedulce, unicã, frumoasãºi divinãTinereþe!

3 - Jos pe crucea...

Jos pe crucea rãsturnatãdintr-un satam vãzut un Om odatãstînd cu Faþa-n Mîini lãsatãºi cu fruntea-nsîngeratãºi plîngea de jalea toatãapãsat.


M-am oprit atunci din calelîngã Elcurgeau lacrimile valeprintre degete, în poale, sfîºiat zdrobit de jalecãlãtor oprit în calesingurel.

Cînd I-am zis sã nu mai plîngãsta duiosªi-a pus fruntea-n Mîna stîngãºi din gene-a prins sã strîngãsã opreascã ºi sã stîngãlacrima-I prelinsã lîngãCruce jos.

Faþa-I era albã toatãca de crinidar albeaþa ei curatãsîngele-o brãzdase toatãcãci pe fruntea-nsîngeratão cununã era, roatãnumai spini.

Iar în palme ºi-n picioarerãni de cui. O, ºi-atunci plin de miraremi-am adus aminte caree Strãinul din cãrare. Cînd mã-ntorc, o Doamne Marenu-L vãzui.

... Dar de-atunci cînd trec prin sateori prin lunciºi vãd cruci zãcînd uitatemie-mi pare cã pe toatestã Isus plîngînd în coatemulta lumii rãutate, ca atunci.


4 - În pacea serii - Doamne Sfinte

Doamne Sfinte, Domn Puternic, Tatãl pãcii ºi-al iubiriitoate Þie se închinã în cuprinsu-ntreg al Firiitoate-n Faþa Ta se-apleacã - ºi-n tãcerea-nfioratãTe adorã, Te ascultãºi Te recunosc ca Tatã.

În evlavia ce umple sufletul în pacea seriine-aplecãm ºi noi genunchii cãtre Tronul Mîngîieriiºi ce gînduri luminoase pot în suflet sã se-adunetoate-n ceasu-acesta Doamne se prefac o rugãciune, inima ni se topeºte ºi se-ntinde sã cuprindãºi s-aducã înainte-Þi toatã lumea suferindã.

Pe a vîntului aripe, Doamne-al Slãvilor Senineglasul rugãciunii noastrese ridicã înspre Tineºi-n toþi stropii mulþi de rouãrãspîndiþi peste ogoarestrãlucesc a noastre lacrimijos, la sfintele-Þi picioare, aplecata-nchinãciune a ogoarelor de grîneeste-a noastrã-ngenunchere înaintea Ta Stãpîne, glasul liniºtit al apei susurat în unde linee cîntarea noastrã, suie ca un imn smerit spre Tinecu o tainicã dorinþã ºi-o tãcutã închinarepentru-atîþi sãrmani ce-aºteaptãmilã Doamne ºi-ndurare.

Pentru cei ce mor de foame prin bordeiele uitate, pentru cei fãrã luminã din genuni întunecate, pentru miile de inimi ce cu dor adînc Te cheamãºi Te-aºteaptã cum aºteaptã dornici pruncii dupã mamã, pentru cei ce gem sub lespezi de tristeþe ºi pãcate, pentru cei ce plîng în lumea de venin ºi rãutate, pentru cei ce n-au luminã nici în suflet nici în casãºi pe care mulþi de beznã ºi mai spre adînc i-apasã, pentru cei fãrã nãdejde, pentru cei fãrã scãpare, pentru cei ce n-au pe nimeni, - cerem Doamne-a Ta-ndurare!


Doamne, cît de-ndepãrtatã-i omenirea azi de Tine!... - De pãcat ºi necredinþã toate inimile-s pline. Fãrdelegea se rãsfaþã ºi-n bordeie ºi-n palategeme, plin de vîrf, pãmîntul de blestem ºi nedreptate. Iar Cuvîntul stã sub noaptea nepãsãrii ce ne-apasãnãbuºit de-a necredinþeiºi de-a formei coajã groasã.

Banul este-al lumii idol, lui se-nchinã omenirea, de la el ºi-aºteaptã astãzimii de oameni izbãvirea, de la el îºi cer sãracii mult-rîvnita uºurare, dupã el aleargã-avuþii veºnic fãrã sãturare, dupã el doresc ºi luptã ºi se zbuciumã, se bateomenirea-n douã cete: hãmesite ºi-mbuibate, pentru demonul acesta se frãmîntã ºi se-omoarãîncleºtaþi sub uriaºa lãcomiei lor povarã.

Doamne, vezi cã-n clipa astade-am îngenuncheat în calenu vrem pentru noi sã-Þi ceremîndurarea Feþei Tale, nici - în nopþile de lacrimi- cînd cu-a rugãciunii gîndurine rugãm, - nu nouã, ceremmila Ta-n atîtea rînduri, ci Þi-o cerem pentru-aceia mulþi ce-n greutãþi suspinãce cred cã li-e dor sã beie, dar li-e sete de luminã, care gem cu-atîtea sarciniºi-Þi cer vremuri mai senine, ei cred cã li-e dor de pîine, dar li-e foame dupã Tine! ªi împinºi de-aceastã foame ca un tunet de aramãglasul lor adînc pe TineDoamne, fãrã-a ºti, Te cheamã!

O, coboarã-Þi îndurareaiarãºi Doamne din Nãlþimepeste stinsa, apãsata ºi sãrmana Ta mulþimeºi-n opaiþul stins ºi rece al atîtei neºtiinþeTu aprinde strãlucirea sfintei Tale cunoºtinþe, iar în locul alergãrii dupã-o slavã-amãgitoarefã-i sã caute moºtenirea slavei cei nepieritoareºi cînd cautã fericirea fãrã-a o afla vreodatãfã-i sã vadã cã doar Tu eºti fericirea-adevãratã...


Pentru ei în seara astaTe rugãm plîngînd Pãrintecînd Natura-ntreagã parcãîn genunchi Îþi stã nainteºi cînd inimile noastre s-ar întinde sã cuprindãlîngã sînul rugãciunii toatã lumea suferindã, nu ne depãrta pe nimeni de la marea Ta-ndurareTu eºti singura nãdejdeDoamne, Singura Scãpare...

5 - Am fost o harfã - 1

Am fost o harfã plîngãtoarece-am prins în faptul unei seripe-a mele strune-ncepãtoaresã plîng lumeºtile dureri.

Dar într-o dulce primãvarãprin luna crinilor culeºicînd pe cãrãri ningea, comoarãcu floare albã de cireº.

O Mîna S-a atins de struneºi-n pacea liniºtii din lunciun cîntec nou a prins sã-mi sunecum nu cîntasem pînã-atunci.

Ce blînd m-a legãnat întrunaal melodiei sfînt ecou, cînd îmi cînta voioasã strunapreafericitul cîntec nou...

Din clipa cea de mîngîiereîn mai mulþi spini am stat ºi-apoidar n-am mai plîns de-a mea durereºi nici de-aceste mici nevoi.

Ci-n bucurie ºi-n furtunãcu inima ºi ochii-n Susam scos înfiorat din strunãcîntãri ºi psalmipentru Isus!


6 - Mama - mi-ai cîntat

Mi-ai cîntat cu glas de lacrimi legãnîndu-mã alenealinîndu-mi cu-al tãu cîntec lacrima ivitã-n gene.

ªi mi-ai plîns înfioratã cîntecele duioºieide-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii ºi Scripturãa lui Dumnezeu iubire ele-n inimã-mi crescurã.

În singurãtatea serii luminat de raza luniim-ai fãcut sã simt puterea ºi odihna rugãciunii.

De durerea altor inimi te-am vãzut plîngînd pe tineºi de-atuncea port durerea altora ºi eu în mine.

Pentru adevãr întruna te-am vãzut fãrã de teamãºi de-atunci ºtiu c-adevãrul e curaj ºi luptã, mamã.

... A trecut în urmã vremea ºi-ntr-o toamnã grea tîrziem-a rãpit de lîngã tine lumea largã ºi pustie.

Ai vãrsat atunci amare mii de lacrimi în nãframãºi cu inima zdrobitã, m-ai pierdut în zare, mamã.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei vãzurãmulte ºoapte mã chemarã, multe vînturi mã bãturã.

Dar din mii de lucruri scumpe, de fiinþe ºi de numetu-ai rãmas mereu fiinþa cea mai mult iubitã-n lume.

... Astãzi tot strãin ºi singur ºi departe sînt de casãdar sînt fericit mãicuþã c-azi ºi tu eºti credincioasã.

ªi cã ºtiu c-odatã-n ceruri unde nu mai sînt suspinefericit voi fi-mpreunã, printre cei iubiþi, cu tine.

Dumnezeu sã-þi dãruiascã, scumpã mamã, mîngîiereMîna Lui sã-þi ºteargã ochii de-orice lacrimi de durere.

Sã-þi vãd chipul totdeauna luminat de bucurie, cea mai fericitã mamã, Doamne mama mea sã fie!


7 - ªi cu cît privesc

ªi cu cît privesc în urmãpeste anii ce s-au dustot mai limpede-Þi vãd Faþaºi iubirea Ta Isus.

Tot mai strãlucit ºi dulceîn viaþa mea rãsaitot mai limpede-mi rãsunãfermecatu-Þi dulce grai.

Tot mai strãlucit faci totulSoare binecuvîntattot mai mult mi-alungi din sufletnorul greu ºi-ntunecat.

Cînd eram furat de valuriºi-ncetam sã lupt cu zeldacã mã mustrai Isuseurmãreai de-atunci un þel.

Cînd din patima deºartãÞi-am cerut sã-mi dai un picde mi-ai dat, mi-ai dat Isuseca sã vãd cã nu-i nimic.

Cînd am vrut sã-mi caut prietenidesfãtãri cînd am cãutatm-ai lãsat sã le-aflu Doamnesã vãd cît m-am înºelat.

Astãzi vãd cã bogãþialumii-ntregi de mi-o dãdeain-aº fi-aflat vreo mulþumirecãci din toate Tu-mi lipseai.

Dar de cînd Te am pe Tinechiar de-s singur ºi strãinºi de-s ºi sãrac pe lumeeu sînt fericit deplin.


8 - Suferinþã - crin din care

Suferinþã... crin din care Domnul ªi-a-mpletit cununamulþi te plîng cînd mergi la dînºii, eu te cînt întotdeaunacãci în leagãnul tãu dulcecînd m-a pus întîi durereaam vãzut la cãpãtîiu-mi, veghetoare, mîngîierea.

Suferinþã, sorã scumpãce mã porþi de-atunci cu tinecîte bucurii în suflet mi-ai dat tuprintre suspine! Tu m-ai învãþat, ca umbreºi-amãgire ºi ispitã - sã le vãd pe toate cîte vine lumea sã-mi promitã.

ªi sã aflu ce comoarã e primirea slavei sfinteºi cunoaºterea iertãriiºi iubirea ei fierbinteºi-a încrederii odihnã ºi-alinarea cea plãcutãcare-o lasã Mîna dulce peste lacrima tãcutã.

Tu mi-ai dezvelit în suflet zãri necunoscute miegura, tu mi-ai pus sã cîntemîna, tu mi-ai pus sã scrieºi-n iubirea armoniei salbe ºi cununi s-adunefericit cu ele Chipul Domnului sã-L încunune.

Suferinþã, suferinþãastãzi cînd spre ceru-albastrupe-a recunoºtinþei aripizboarã gîndul meu sihastrueu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilinþãsã mã facã sã-þi ºtiu preþulºi frumseþea, - Suferinþã!...


9 - Poporul Meu...

Cîte-am fãcut Eu þie poporule strãine!... - Din ceruri coborît-am din milã pentru tinepoporule ateu, ºi M-am fãcut luminã la cei fãrã vedere, toiag de sprijin celor ce nu aveau putereºi mîngîiere celor ce-s fãrã mîngîierepoporul Meu.

Am dãruit viaþã la cei morþi în pãcatela cei loviþi de soartã le-am împãrþit dreptatecînd sufereau din greu, am potolit durerea în inima strãinãam alinat amarul la cel care suspinãla muþi am dat vorbirea, la orbi am dat luminãpoporul Meu...

Cu ce-Mi plãteºti tu însã tot ce-am fãcut Eu þiepopor robit de patimi, de hule ºi beþiestrãin de Dumnezeu? Mã rãstignesc cu urã cei vindecaþi de MineÎmi împletesc pe frunte cununi de mãrãcineÎmi daþi venin cînd setea aºtept sã Mi se-alinepoporul Meu.

De douãzeci de veacuri la Golgota pe CruceEu sînger ºi acuma cum sîngeram atunceºi Singur stau mereuvãzînd cum piere turma aceea pentru caream suferit pe lume durerile amarecum împietrirea voastrã vã duce la pierzarepoporul Meu.

Popor fãrã luminã, poporule strãinestrãin de Jertfa-Mi Sfîntã ºi despãrþit de Mine, pe calea celui rãu, tu-Mi zici cã Eu sînt astãzi în Cerul fericitcînd sînt mereu acolo pe Crucea pãtimiriiîndurerata Jertfã uitatã a Iubiriipoporul Meu.


De ce-Mi ziceþi voi oare cã sînt în Cer, cînd iatãEu tot aºa gem încã pe Crucea-nsîngeratãpurtînd pãcatul greu, purtînd mai grea povara pãcatelor nespuseºi neascultarea voastrã ºi ura care nu semai saturã de sînge ºi relele adusepoporul Meu...

La Mine ce puþinã iubire astãzi suierãspuns la harul Crucii ce picurã din cuiede mii de ani mereu, cãci pentru-atîþia oameni ce mor pe veci în relezadarnice sînt Jertfa ºi lacrimile Mele, veþi suferi-o mai mare osîndã pentru elepoporul Meu...

O vino azi la Mine poporule sãrmanecu-a tale multe lipsuri, cu-a tale multe ranece sîngerã din greudoresc sã-þi iau povara, doresc sã-þi dau luminã, doresc s-ai pãrtãºie cu slava Mea divinã- ºi nu-i o altã jertfã sã umple-a voastrã vinãpoporul Meu...


10 - O, Isuse Milostive

O, Isuse Milostive, Domnul Slãvilor Senineiarãºi zbuciumatu-mi suflet se îndreaptã cãtre Tine.

Pleacã-Þi cu-ndurare ochii înspre-acest pãmînt de releºi primeºte-mi cu iubire glasul rugãciunii mele.

Iarãºi am cãzut pe cale istovit de greºuri multeºi nu-i nimeni sã mai poatã sã mi-ajute, sã m-asculte.

Numai Tu... eu vin la Tine cu-a pãcatelor povarãºi-apãsat de-ndurerare eu Te rog Isuse iarã:

Curãþeºte-mi tot adîncul sufletului meu de releºi prin harul Tãu noieºte-mi iar lãuntrul vieþii mele.

Taina sufletului spal-o-n Sîngele ce-a curs pe Cruceºi mai albã ca zãpada ea se va albi atunce.

Din izvoarele iubirii, din sfinþenia din elelas-un strop Isuse Doamne în potirul vieþii mele.

Paºii mei numa-n luminã ale Tale cãi sã-i poartedrepþi, curaþi ºi fãrã vinã, dupã Tine pîn-la moarte.

Evanghelia iubirii a mea gurã s-o vesteascã, pîn-la capãt a mea viaþã pentru Tine sã trãiascã.

Sfîntul Tãu Cuvînt sã fie cãlãuza vieþii melecare sã-mi pãstreze-un suflet ºi un gînd ferit de rele.

ªi o inimã curatã ca sã Te urmez pe Tinepînã-n clipa cînd veni-voi Sus în Slãvile-Þi Senine.


11 - Cu Domnul spre Golgota - 1

Joi... ºi plînge vîntu-n frunze de mãslin cu umbra deasãe aºa de tristã-acuma noaptea asta dureroasã! o povarã fãr-de-margini parc-apasã toate celetrist suspinã rîul Chedronplîns înlãcrimat de stele... În grãdinã sub cupole de mãslin ºi palmier, în genunchi cu ochii-n lacrimi stã Isus privind la Cer: Tatã, dacã-i cu putinþã, depãrteazã-Mi suferinþatotuºi nu cum vreau Eu fie, ci precum ai Tu voinþa...

ªi-n sudoarea cea de sînge rugãciunea I se curmã. Ah, e greu pãcatul lumii, cu de mii de ani în urmãºi cu mii de ani nainte, marea vinã-a omeniriicere-ntreagã-acuma Preþul mare-al Jertfei Ispãºirii.

Lacrimi ºi sudori de sîngemulte se preling la vale, cîte nu rãscumpãrã-astãzi plînsul suferinþei Sale! Ucenicii dorm sãrmanii, L-au uitat pe-nvãþãtoruliar prin noapteca tîlhariivine Iuda vînzãtorul.

+

Vineri... zori de zi... ºi-aceia ce-I strigaserã Osana Îl loveau acum cu pumnii la Caiafa ºi la Ana. Farisei, soldaþii, gloate ºi din faþã ºi din spateÎi cer moartea-n gura mare: Rãstigneºte-ni-L Pilate!

Soare, arºiþã... ºi Crucea se împlîntã-adînc în umãreste greu pãcatul lumii, fãrdelege fãrã numãr. Te cutremuri: tras de funii, prin loviri, cu Crucea-n spateDumnezeu ridicã-osînda omenirii vinovate.


Miez de zi... Golgota geme azi sub cea mai grea povarãrãcnet rãguºit de urãdouã cruci se ridicarãcuie, funii, scãri, ºi-ntruna tot mai greu ciocanul picãîntre doi tîlhari pe culme, altã Cruce se ridicã.

La picioare ucenicul ºi cu Mama plîng de jaleundeva legat de-o creangã Iuda spînzurã la valecerul se îmbarcã-n noaptetotul prinde sã-nfioare... Pe Golgota cu tîlharii Dumnezeu pe Cruce moare.

+

Sîmbãtã... ºi norii-n fulger gem pe vîrful Cãpãþîniispre mormîntul trist se-ndreaptã arhiereiiºi bãtrîniiºi peceþile de piatrã le aºtern cu-ngrijorare poate-acuma o sã aibã, în sfîrºit, o sãrbãtoare!

Ucenicii-n deznãdejde plîng cu greu îndurerareamai amar ca toþi îºi plînge încã Petru lepãdarea. La mormînt de douã laturi stau de strajã pãzitoriiprin cetate fãrã grijã chefuiesc rãstignitoriifericindu-se cãci iatã e-n mormînt Rãsculãtorul la Caiafa-n veselie ºi în cîntec e Soborulinima li-e mulþumitã, împlinitã li-e plãcerea- Numai cineva tainic spune: se apropie-nvierea!

+

... Este noapte încã... cerul e senin ºi plin de stelePetru undeva mai plînge amãrît cu lacrimi grelela mormînt glumesc soldaþii, luna scapãrã spre mare.


Dar de-odatã-un fulger cade, flãcãri tot vãzduhul pareºi-mbrãcat în foc ºi razeun arhanghel se coboarãzbor peceþile-ntr-o partepiatra-n altã parte zboarãca trãsniþi cad pãzitorii tremurînd pierduþi de fricã- cu Isus Biruitorul viaþa nouã se ridicã!

E mormîntul gol, cãci Domnul înviase cu mãrirene-a schimbat întunecimea pe vecie-n strãlucire, A-nviat Mîntuitorul pus alãturea cu furiis-a-mplinit în clipa asta Taina scriselor Scripturii.

Fosta-a judecat de lume, Crucea grea I-au dat sã poarte, cuie I-au bãtut în palme, omorîtu-L-au cu moarte, pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceþi în cale, - însã n-au putut s-opreascã slava Învierii Sale!

Cîþi nu s-au luptat de-atunceasã-L îngroape sub vreo glieºi peceþile sã-I punã iar deasupra, pe vecie? - Însã chiar de-a fost pe Cruceºi-apoi pus sub piatrã rece, chiar de-au început cãlãii plini de falã a-ºi petrece, cînd ei nici gîndeauatuncea au rãmas cu toþi de-ocarã: de sub lespezi Rãstignitul totdeauna iese-afarã.

Au fost mulþi ºi fi-vor încã cei ce sã-l omoare catã, dar închis sã-L þinã nimeni n-o sã poatã niciodatã, cã nu-i omºi nici putere sã-L îngroape pe vecieEl Isus Biruitorulbiruie mereu ºi-nvie!


12 - ªi mã duc strãin Isuse

ªi mã duc strãin Isuse cãlãtor fãrã de calebiet copil pribeag pe drumurineprimit de nime-n lumesã-mi plîng singur suferinþa, sã-mi cînt singur marea jaleºi durerea sã mã-ndrume.

Sã iubesc pe cei ce-n mine arunca-vor plini de urãsã vreau bine la duºmanulcare-mi va sãpa mormîntulsã mã rog ºi pentru-acelace de mine nu se-ndurãcare-mi va rãpi veºmîntul.

Sã nu mã rãzbun pe-acelace-mi va face nedreptaterãul lui întotdeauna eu sã-l rãsplãtesc cu bineºi sã rãsplãtesc cu bine celui care mã va bateºi va da cu pietre-n mine.

Celui care n-o sã-mi deie nici un locpentru hodinãºi nici stropul cel de apãsã-mi ud limba arsã-n gurãsã Te rog Isuse Doamne viaþã sã le dai seninãºi iubire fãrã urã.

Dã-mi ce vrei de-acuma Doamne, dã-mi de vrei dureri nespuseia-mi ºi coaja cea de pîinecare foamea mi-o omoarãînsã Tu de cãtre mine nu Te depãrta Isusecãci amarul mã doboarã.

Cînd bolnav, strãin ºi singuram sã plîng pe cãi strãine, alungat de pretutindeni ºi uitat de toþi pe lume, fã-mã sã-nþeleg c-aceastami-este cel mai mare bineºi sã cred în al Tãu Nume.


Fã sã simt cã totdeauna Tu cu mine eºti Isuseºi din tot amarul vieþii, harul Tãu va face mierepeste faþa-nsîngeratã ºi puterile apusedã-mi alin ºi mîngîiere.

Astfel s-am mereu puterepînã-n fund sã beau paharulpîn-la capãt sã-mi duc cruceafãrã sã cîrtesc vreodatãcu credinþa neclintitã ºi puternicã în harulºi-n iubirea-Þi neschimbatã.

13 - În aceastã clipã Doamne

În aceastã clipã Doamne iar îngenunchind spre Tineale noastre mîini se nalþã spre nãlþimile senine!

Pentru cei iubiþi ce astãzi trec prin clipe-atît de grelesã Te-nduri cu-a Ta putere ºi sã-i scapi curaþi din ele.

Nu uita de nici o clipã ca de-a Tale slugi supusesã nu se fãleascã rãul cã ne-ai pãrãsit Isuse.

Ci ne dã izbîndã sfîntã cu-a Ta Dreaptã Preacuratãca în nici o suferinþã sã nu ne clintim vreodatã.

Ci privind mereu la Tine Dumnezeul Biruinþeisã nu pierdem nici o clipã dulcea liniºte-a credinþei.

Dã-ne dacã vrei necazuri multe ºi cît vrei de grele, numai sufletul Isuse sã ni-l scapi curat din ele.

Fã ce vrei cu noi, ne poartã pe-unde Þi-este sfînta vrereînsã dã-ne totdeauna har ºi pace ºi putere!

Mîna-Þi binecuvîntatã plînsul pururi ni-l aline, începînd cu Tine totul - totul sã sfîrºim cu Tine!

Dupã cei ce-n noi cu sete arunca-vor piatra uriifã noi s-aruncãm cu pîinea ºi cu dragostea Scripturii.

Celor ce ne-ar face rãul sã le rãsplãtim cu bineurmînd pilda Ta Isuse, vrednici s-arãtãm de Tine.

ªi privind în orice clipã la cereasca rãsplãtiresã-Þi urmãm cîntînd cu toþii totdeauna cu iubire.


14 - La Tine vin Isuse iar

La Tine vin Isuse iarpicioarele sã-Þi strîngtrecutul sã mi-l plîng amarpãcatul sã mi-l plîng.

Cãci am greºit Isuse Bunºi-i mare vina meadar mii de lacrimi calde-adunºi-Þi cer a mi-o spãla.

Atîþia pãcãtoºi s-au strînsde-atîþia ani mereustropind cu lacrimi ºi cu plînspãcatul lor cel greu.

Iar Tu pe toþi i-ai ascultatpe vameºi ºi pe hoþiprin Jertfa Crucii i-ai spãlatºi i-ai iertat pe toþi.

De-aceea vin acum ºi eupicioarele sã-Þi strîngcãci Tu-mi cunoºti pãcatul greuºi ºtii cã eu mi-l plîng.

Spre Tine glasul mi-l îndreptºi mila Ta o cero, dã-mi iertarea ce-o aºteptnu mã lãsa sã pier.

Cu-a Tale sfinte mîngîieriTu mîngîie-mã iarºi-n viaþa plinã de durerirevarsã-Þi scumpul har.

Cãci Doamne cãtre Tine Susprivirea mi-o îndreptTe chem cu glasul stins, Isusºi mila Ta aºtept.


15 - Fiu pierdut

Fiu pierdut pornit pe calea desfãtãrilor deºartetu þi-ai pãrãsit pe Tatãl în durerea cea mai mareºi-acum rãtãceºti în rele, mai departe, mai departepe cãrãrile pierdute, robul poftei pierzãtoare.

Fiu pierdut pe drumuri triste de pãcate ºi de releþi-ai prãdat întreg avutul în beþii ºi desfrînareºi-acum gol, flãmînd ºi singur mai departe stai în elesã paºti porcii stricãciunii, adîncindu-te-n pierzare.

Fiu pierdut ce pieri în tina ucigaºelor pãcateTatãl Sfînt de-atunci te-aºteaptã iar Acasã sã te-ntorcio, de-ai asculta chemarea-I, El e Bun ºi-þi iartã toatevino astãzi, vin-acasã, lasã turma rea de porci.

Fiu pierdut în negrul haos al cãderii ºi pieiriilîngã tine e cãrarea sfîntã ce la Cruce suieo, apucã azi pe dînsa, s-afli Taina mîntuiriiºi iertarea de pãcate prin Isus Hristos, din cuie.

O, tu nici nu ºtii sãrmane fiu pierdut pe cãi amarece comori de har ºi pace sînt în Jertfa Rãstigniriivino, gustã din dulceaþa sfîntului cuvînt iertare - ca ºi care n-a fost altul în viaþa omenirii.

Pentru tine S-a dat morþii Fiul Slavei minunateca sã-þi facã spre viaþã drum pe care sã te-ntorcivino, fiu pierdut, la Tatãl - El e Bun ºi-þi iartã toate, vin-acasã, vino astãzi: - lasã turma rea de porci!...


16 - Blîndul Pãstor

Odatã L-am vãzut trecîndcu turma pe Pãstorul Blîndmergea cu dînsa la izvorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

Pe-o oaie ce cãzuse josa ridicat-o El duiosºi-a dus-o-n braþe iubitorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

Pe alta care la pãmîntzãcea cu picioruºul frîntEl o lega mîngîietorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

El le-a iubit cu dor nespusºi Viaþa pentru oi ªi-a pusºi pentru mîntuirea lorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor...

- Dar mai tîrziu L-am întîlnitcu spini era împodobitîntr-o mulþime de poporBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

Cînd L-am vãzut L-am întrebatcine sînt cei ce L-au scuipat- a suspinat sfîºietorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

ªi mi-a rãspuns îndurerat: - acei ce M-au încununatsînt oile ce Le-am fost lorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

Iar cei ce mã batjocorescºi cei ce Crucea-Mi pregãtescsînt cei la care iubitorle-am fost Pãstor, le-am fost Pãstor.


Tãcu... ºi ochii Lui seninide lacrimi limpezi erau pliniplîngea de mila oilorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

ªi-atuncea oile-au venitpe Cruce sus L-au rãstignitEl Se ruga spre mila lorBlîndul Pãstor, Blîndul Pãstor.

17 - Douã mii de ani Isuse...

Douã mii de ani Isuse au trecut din ziua-aceeacînd Te-a ocrotit în staul Betleemul din Iudeeadouã mii de ani... ºi lumea nici acum nu Te-nþelegeazi mai mult ca totdeaunalumea-noatã-n fãrdelege, azi mai mult ca totdeauna plinã-i de venin ºi urãca s-arate ce strãini sîntde-a Ta voie din Scripturã.

Cei ce-Þi poartã Sfîntu-Þi Numeazi prin sînge ºtiu s-aratecît cunosc ei frumuseþea biblicei iubiri de frate, cîþi din cei ce spun ºi astãzi, cã-s tot servi ai Tãi- ca Ana, au Cuvîntul Tãu în gurã iar în suflet pe Satanaºi cînd predicã iubirea cu-o evlavioasã gurãal lor suflet stãpînit e de cruzime ºi de urã, cînd pe faþã spun de paceºi vorbesc despre-mpãcarepe ascuns lucreazã urã, vrãjmãºie tot mai mareºi cînd spun cã-s plini de milãºi de-a ei chemare naltãsufletul îl scot din oase de la cel ce n-are altã...


O Isuse, ce departe-i omenirea azi de Tine! a iubirii Tale drumuri cît i-s astãzi de strãine! ce uitat ºi ne-nþeles eºti pentru-a lumii cunoºtinþãcît de ºtearsã li-e din suflet dulcea, scumpa Ta Fiinþãce pierdutã-i amintirea fericirilor aduse, ce dispreþuite toate bunãtãþile nespuse, ce puþinã ascultare Îþi aratã toþi în viaþã, parcã niciodatã lumea n-a vãzut Divina-Þi Faþãnici duioasa Ta vorbire care mîngîie ºi-alinã, nici a inimii frumseþe, nici a harului luminã, nici a Sîngelui putere care spalã ºi sfinþeºteºi din care de-atunci viaþã, omenirea-n dar primeºte!

O Isus, de-a Tale haruri ce dau viaþa fãrã moarte, azi nu douãzeci de veacurici-o vecie ne desparte. ªi-n aceastã depãrtare de-o vecie ce ne paºtevai, nu ne mirãm cã lumeamai cã nu Te mai cunoaºte...

ªi de-ai vrea sã-i faci sã-Þi vadã iar, lumina Ta curatã, o, ar trebui Isuse, sã vii iar la ei o datã, sã-ncepi iar din nou de-acolode la iesle, de la paie, sã întîmpini iarãºi hule ºi batjocuri ºi bãtaie, sã porþi iar o altã crucesã rabzi spini, scuipãriºi cuie, - dar acum de la aceia ce doresc creºtini sã-ºi spuie!

Cînd le-ai biciui pãcatul ºi viaþa necuratãcu-acea sfîntã necruþarecum ai mai fãcut odatãºi le-ai spune adevãrul care-i usturã ºi-i doare, cu ce cazne-ar fi în stare cei de azisã Te omoare! Cum s-ar ridica soborul de caiafe ºi de anesã-ntãrîte împotrivã-Þi ura gloatelor duºmane, cum ºi-ar mai porni furiatoþi zarafii ºi stricaþiibine-ascunºi sub motivarea apãrãrii-ntregii naþiiºi Te-ar declara eretic ºi cã faci rãscoalã-n þarã...


- ªi iar temniþã, Isuseºi iar haine de ocarãºi iar iude- cãci acuma ºi mai mulþi sînt ca ºi-atuncea - meºterii ºtiu ºi mai binecum sã-Þi pregãteascã-o cruce, cuie azi sînt ºi mai multeºi mîini care sã le batãºi-ar fi astãzi pe Golgota mult mai tristca-ntîia datã!

... ªi de mii de ori Isuse de Te-ai coborî din Slavãai afla în lume-aceeaºi stricãciune ºi otravãºi oricît de mult chema-i-vei la iubireºi la pacesetea lor de sfîºiere mai adîncã se va face. ªi cu cît Tu copleºi-i-vei cu-o iubire tot mai mareei cu-o urã mai adîncã vor cãuta sã Te omoare... Cãci din inima lor neagrã zace patima ne-nvinsãºi-n ei dragostea-Þi cereascã naºte-o urã mai aprinsãcãci nu-s dornici nici de bine, nici de milãnici de paceºi de mii de ori Isuse, de-ai veni, la fel vor face.

Numai cei ce-i schimbã harulcãtre ceruri sã-i îndrume, doar aceºtia sînt altfel- dar atuncea nu-s din lume!

Doamne, multa Ta rãbdare fie binecuvîntatãdatoritã ei întruna creºte-aceastã sfîntã ceatãºi chiar dacã-s mulþi aceia ce Te leapãdã cu urã, sînt atîþi ºi cei ce-ascultã cu iubire ºi cãldurã!

Din iubirea pentru dînºii sã mai ai rãbdare încãºi cu-acei ce-Þi poartã-n suflet vrãjmãºia cea adîncãpoate dragostea-Þi va face ºi-a lor inimi sã se moaieîndelungã, nesfîrºitã, Doamne, bunãtatea Ta e. Cãci doar unul de-ar întoarcedupã anii de-aºteptarenu-i zadarnicã nici Jertfa, nici prea lunga Ta rãbdare!...


18 - Toamnã - a cãzut murind

A cãzut murind o frunzãcea din urmãdin arinplînsul vrînd sã ºi-l ascunzãcu o urmãde suspin.

Eu privindu-i legãnareadin al seriirece zborm-a cuprins înduioºareaºi-al dureriivag fior!

Doamne, vine toamna vieþiisã m-ascunzãsub mormîntcum a dus puterea gheþiibiata frunzãla pãmînt.

Plînsul inimii ce gemestînd de-o partemi-l ascultca pe-un glas din altã vremede departede demult.

De-aº fi frunza care zboarãnu m-ar paºtegînd amarcãci aº ºti cã-n primãvarãm-aº renaºtefrunzã, iar...

Însã nu-s, ºi moartea vinevlaga-mi toatãjos cãzuºi nu-i nimeni lîngã mineDoamne Tatãnumai Tu.


Din scînteia de iubirecare nu mi-estinsã-n pieptfã sã creascã-n nemurirecrin cu numealb ºi drept.

Iar cînd lutu-mi în neºtireo s-aºtepteal morþii gero scînteie de iubiresã mã-ndreptecãtre cer.

Sã mã nasc pe totdeaunapentru Þarafãrã chinprecum frunza naºte-ntrunaprimãvara, codrul plin!

- 1930 -


19 - Strãinã-a fost viaþa mea

Strãinã-a fost viaþa meaºi plînsul m-a-nsoþit în eaa fost o viaþã de amarºi de dureri fãrã hotar.

Dar într-o zi am întîlnitpe Domnul care m-a iubiteram pe lume singurelºi reazem am aflat în El.

Atuncea cînd L-am întîlnitcãzut eram ºi biruitde greutãþi ºi de amarºi de dureri fãrã hotar.

O, cum am înþeles de greucîte-a-ndurat Stãpînul meuºi-am înþeles ce-a suferitpãcatul cînd mi-a ispãºit.

Eu rabd cã sînt un pãcãtos, dar pentru ce-a rãbdat Hristos? ºi tot eu strig cînd sînt lovitEl S-a rugat ºi rãstignit.

Eu pe duºmani m-am rãzbunatEl totdeauna i-a iertat... ªi stînd mereu privind la cuiam plîns la umbra Crucii Lui.

Am plîns mereu pierdut ºi dusla umbra Crucii lui Isusiar astãzi simt cã-s uºuratEl m-a primitEl m-a iertat...


20 - Noaptea Naºterii

Noaptea Naºterii... ºi zarea, albã, ca un vis s-aratãsub opincile-ngheþate neaua scîrþîie cãlcatã.

Undeva, pierdut în ceaþa de luminã albã receun colind s-aude-o clipã, doar o clipã, ºi-apoi tace. Pe la fiecare casã rîd ferestrele-n luminã, e de-atîta bucurie toatã noaptea asta plinã. De pe-o uliþã pierdutã, din colindul dinainte, ca pe-o aripã de înger lin rãsunã trei cuvinte: Ia sculaþi dragi gospodari cãci vin astãzi oaspeþi rariflorile dalbe!

Astãzi undeva departe, unde gîndu-abia pãtrundela a lumii rugi de veacuri, tainic Dumnezeu rãspunde. Înfãºat stã-acum în ieslemic Copil, Stãpînul lumiistrãlucesc în juru-I toate albe ca argintul spumiiiar din ceruri, steaua sfîntã, dulce raza ºi-o coboarãpeste iesle, peste staul, peste-o Mamã ºi Fecioarã.

Încãrcaþi cu daruri scumpe vin trei magi sã I se-nchine, se coboarã cor de îngeri din þãriile strãineºi-n cîntãri aduc vestirea la pãstorii de la staurpentru Fiul Sfînt din iesle împletind cununi de aur. Toþi Îi cîntã-acum Osana, - noaptea parcã-i zi cu soareîngerii, pãstorii, magii, totul este-n sãrbãtoare!


Iar pãmîntu-mbracã haina albã pentru prãznuire, - vine Domnul: sã ne afle aºteptîndu-L cu iubire.

Binecuvîntat fii Doamne, Cel ce vii cu bucuriefã ca inimile toate sã Þi se deschidã Þie!

21 - O, iubire cîntec dulce

O, iubire cîntec dulce ce rãsunã peste vecitoate-toate trec pe lume, doar tu singurã nu treci! Tu rãmîi mereu iubire pacea-n suflete s-o sameniºi de cea mai scumpã Jertfãsã le spui mereu la oameni. Al tãu cîntec plin de slavã de atîta timp rãzbateprin pustiul larg al lumii de cãderi ºi de pãcateºi-adierea ta cea dulcepretutindenea sub steleduce-n chinuri mîngîierea, duce-alin în clipe grele.

Nici un cîntec nu-i vreodatã sã rãsune-aºa de dulceca cereasca armonie ce e-n Jertfa de pe Crucecãci cuprinde tot adîncul fericirii noastre-ntregea-nþelege ce sublim eºi ce trist, a nu-nþelege... Tu rãmîi în veac iubire ca s-araþi la fiii lumiice preþ mare pentru dînºii a plãtit Stãpînul lumiisã le-araþi ce suferinþã ºi ce moarte-ngrozitoarea putut Hristos sã-ndurepentru-a lor rãscumpãrare.

Lume, oare cînd vedea-veicã pãcatul tãu te poartãdepãrtatã de Golgota, tot mai jos spre Marea Moartã?


Cînd vedea-vei tu cã drumul ce spre fericire duceeste-acela ce-n luminã te apropie de Cruce? Acolo la poala Crucii, cînd vei înþelege oarecã-i Izvorul fericirii unice aici sub soare? Cã nu-i nici o altã cale spre-o viaþã fericitãpaºnicã, plãcutã, dreaptã, sfîntã ºi desãvîrºitãspre-nfãþiºarea mult doritã, spre-a luminii dulci izvoare, - decît Calea ce din Jertfa lui Isus Hristos rãsare?

Oameni, vreþi voi fericirea, vreþi voi pacea ºi-ndurarea, vreþi voi alte stãri din care sã vã vinã uºurarea, vreþi voi sã v-aflaþi odihna sufletelor zbuciumate, vreþi lumina pentru cerul vieþii voastre-ntunecate, vreþi dreptate în umblarea ºi-n trãirea laolaltã, Adevãrul sã v-aducã strãlucirea lui înaltã?...

- O, atuncea, în iubire este unica salvare! În iubirea care-n Cruce ºi-are-a ai adînci izvoare! Numai ea e-n stare-a-frînge rãul care vã doboarãca un soare nouºi-n inimiºi-n dorinþisã vã rãsarã!


22 - Primãvarã - toatã firea

Primãvarã... - toatã firea simte-adînc fiorul dulcea vieþii ce renaºte ºi putere nouã-aduce! Inima-n adîncu-i simte tainic farmecul vieþiibucurie renãscutã din frumseþea tinereþii.

Iatã primãvara vine! Gheaþa iarãºi se topeºte, o viaþã nouã-ncepe, tot ce miºcã ºi vorbeºte! - Iatã iar pãdurea-i cîntec, cîmpul floriiar cerul, sfîntullasã ploaia ce-nverzeºte veselind întreg pãmîntul!

- Iatã, iarãºi cald ºi dulce vînt de miazãzi adiezboarã iarãºi rîndunele ºi-nfloresc cireºii-n vie, ies iar florile prin frunza veºtedã din alte toamne- cît de mari ºi minunate-s lucrurile Tale Doamne!

Ah, aºa e ºi-n viaþa noastrã cea duhovniceascã: vîntul Duhului cînd suflã toate-ncep sã se trezeascãinima-ºi deschide poarta pentru Domnul biruinþeiochii plîng ºi caldã curge sfîntã lacrima cãinþei.

Sufletul tresare dornic dupã viaþa cea curatãiar din ceruri plouã sfîntã pacea binecuvîntatãºi nu-i glas sã poatã spune cît e, cît de fericitãviaþa nouã, viaþa sfîntã, viaþa Domnului jertfitã!

În iubire te simþi una cu toþi oamenii de-odatãduhu-i numai bucurieinima-i luminã toatãºi-atunci oriºiunde-n lume ar vrea Domnul sã te poartesimþi cã-i numai fericireºi-n viaþãºi în moarte.


23 - Rugãciune - Doamne Tu

Doamne, Tu Stãpînu-acestui cer nemãrginitºi-albastrucãtre Tine mi se nalþã iarãºi gîndul meu sihastru.

Cãtre Tine se ridicã iarãºi glasul rugii meleDomnul zilelor cu soare, Domnul nopþilor cu stele.

Tu eºti Împãratul nostru, Tu eºti Domnul nostru MareTu eºti Stînca Pãcii noastre, Turnul nostru de scãpare!

De nãdejdea-n Tine Doamnetoatã viaþa ni se-aninã, viaþa noastrã-atît de tristã, suferindã ºi strãinã.

Mîngîierea vieþii triste ni-e Cuvîntul Cãrþii TaleEl ne-a ºters de lacrimi ochii, ne-a scos sufletul din jale.

ªi ne-a fost mereu în viaþã adãpost ºi-nviorare, cãlãuzã ºi luminã la-ntuneric, pe cãrare.

Azi ne-a-mpresurat durerea cît a mãrii apã multã, nimeni chinul nu ni-l vede, nimeni glasul nu ne-ascultã.

Numai Tu ne eºti nãdejdea în aceste clipe grele, numai Mîna Ta mai poate sã ne mîntuie din ele.

Numai Tu ai milã, DoamneDumnezeul nostru MareStînca izbãvirii noastre- dãruieºte-ne scãpare!


24 - O, Isuse Domnul Slavei

O, Isuse, Domnul Slavei ºi-mpãratul nostru Mareînãlþatu-Þi-ai Tu iarãºi dreapta Ta biruitoareºi din faþa Ta cu fricã risipitu-s-au duºmaniiau fugit în întuneric toate slugile satanii...

- Þi-au fost pus pe cap cununa spinilor ºi necredinþeiTe-au fost îmbrãcat în haina mohorîtã-a umilinþei, Te-au înmormîntat ºi piatra peste groapa Ta o puseºi-apoi petreceau vrãjmaºii cã Te-au nimicit, Isuse, - dar le-ai biruit pe toate cîte ei Þi-au pus în cale, ce putea sã stea naintea slavei ºi puterii Tale?...

Veºnic de-am slãvi Isuse cu un glas mai sus de fire, al Tãu Nume, - niciodatã nu-Þi vom da-ndeajuns mãrire! Astãzi cînd din nou spre Tine nãlþãm mîinile-amîndouãcum sã-Þi mulþumim noi oarepentru ce-ai fãcut Tu nouã, cã-ai luat pãrutul reazem ce credeam cã ne mai þinesã-nvãþãm, deplin, de-acuma sã ne rezemãm pe Tine!

Cel ce predicã iubirea ni l-ai arãtat cã minteca sã credem veºnic numai Adevãrul Tãu nainte! Ai îngãduit sã trecemprin furtuni ºi Marea Moartãsã-nþelegem cît de bine-icînd doar Mîna Ta ne poartã! Fã-i pe-ai Tãi pe toþi sã vadãcã-n furtuni sau vremi seninenu-i alt reazem mai puternicºi mai dulce, decît Tine! ªi cît aripile Tale adãpost au sã ne fiesã ºtim toþi cã totdeaunavom scãpa de-orice urgie.


PE DRUMUL CRUCII

1936 - 1937

25 - Eu eram copil Isuse...

Eu eram copil Isuseglasul cînd Þi-am înþelesdrumul crucii, drumul cruciicum ai spus Tu, l-am ales.

La-nceput cînd era pacecalea plinã de popordrumul crucii, drumul cruciiera dulce ºi uºor.

Dar cînd a venit furtunaºi-ncercarea mai tîrziudrumul crucii, drumul cruciiajunsese-aºa pustiu.

Crucea se îngreuiase, spinii sîngerau amar, drumul crucii, drumul cruciiajunsese un calvar.

Am vãzut doar Mîna-Þi dulceblînd m-a ridicat în susdrumul crucii, drumul cruciimi Te-a arãtat, Isus.

Tu mi-ai arãtat Golgotaºi-nþelesul ei mi-ai dat, drumul crucii, drumul cruciitrebuie întreg urcat.

Crucea-i grea, dar ce înseamnãTu mã faci sã înþelegdrumul crucii, drumul cruciifã sã pot sã-l sui întreg.


26 - Samaritene!...

Sfîrºit în suferinþi ºi-n muncicu lacrimile-n geneeram cînd m-ai gãsit atuncicãzut, Samaritene! M-ai ridicat milos din drum, pe-asin m-ai pus la Tine, iar eu plîngînd Þi-am spus: de-acumfã orice vrei cu mine!

Uitat de toþi ºi chinuitam plîns apoi departe, Tu însã iarãºi ai venitºi m-ai scãpat din moarte. M-ai prins de mînã ºi mi-ai spussã Te urmez pe Tineeu Te-am urmat mereu supus: fã orice vrei cu mine!

Tîrziu într-un spital uitat, zãceam în chinuri greleºi numai Tu m-ai cercetatîn chinurile mele. La Sînul Tãu Iubit m-ai strînsdurerea sã se-alineînviorat Isuse-am plîns: fã orice vrei cu mine!

Ajuns-am vremuri bune-apoiºi prins-am lumea dragãiar inima spre rele cãicerca sã mã atragã, dar Tu-ntîlnindu-mã mi-ai spuscã asta nu e bine- am înþeles ºi m-am supus: fã orice vrei cu mine!


Cînd într-o toamnã m-ai chematdin satul fãrã nume, Cuvîntul Tãu am ascultatºi m-am desprins de lume. M-ai prins de mînã, eu supusplecat-am dupã Tineºi-ngenuncheat smerit am spus: fã orice vrei cu mine!

M-ai pus sã luminez! ªi-arzîndcu lacrimile-n gene, vreau sã mã mistui luminîndaici Samaritene! - Sã-Þi fiu un slujitor supuss-ascult mereu de Tinesã fiu al Tãu pe veci Isus, sã faci ce vrei cu mine!

27 - O, voi copii ai Domnului

O, voi copii ai Domnuluivoi ºtiþi ce Bun e Dînsulcãci pîinea Sa ºi apa Luivã alinarã plînsul.

Demult din haru-I nesecatde pîine ºi de apã, al vostru suflet ne-ncetatmãnîncã ºi s-adapã.

Dar nu uitaþi cã vã-nconjorºi alte inimi multece n-au putut în viaþa lorpe Domnul sã-L asculte.

Necazurile vieþii cresciar lumea e pustieºi-atîtea suflete cerºescun strop din Apa Vie.

Daþi apã celor însetaþila cei flãmînzi mîncare, ce mulþi sînt cei nemîngîiaþiîn lumea asta mare!


Copii ai Domnului, chemaþidin lumea cea pustiedin dar aveþi ºi-n dar sã daþiºi pîine ºi-Apã Vie.

28 - În bisericã ºi-n ºcoalã

În bisericã ºi-n ºcoalãcînd Te-am cunoscut de micah, mi-am zis trufaº, Isuseeu sînt totul - Tu nimic!

Cînd iubirea Ta îmi spune: uitã-te spre Jertfa Mea, m-am uitat, dar toþi zicîndu-mi: - totuºi ºi eu sînt ceva!

Însã cînd mi-ai zis: te-apleacãvezi mai bine chinul Meuam vãzut, smerit, Isusece eºti Tu -ºi ce sînt eu!

Cînd mi-ai spus sã cad sub cruceºi-n sus ochii sã-mi ridicah, atunci am plîns: Isuse, Tu eºti totul -eu nimic!


29 - Cînd zãceam în grea durere

Cînd zãceam în grea dureresuspinînd în aºternutºi m-ai mîngîiat Isuse, o, atunci Te-am cunoscut!

Cînd eram strãin ºi singurbiet copil necunoscutºi-ai venit sã stai cu mineo, atunci Te-am cunoscut!

În prãpastia pierzãriivinovat cînd m-am vãzutºi m-ai scos pe braþ Isuse, o, atunci Te-am cunoscut!

În pustiul de pãcatecînd plîngeam eu fiu pierdutºi-ai venit Tu sã mã cauþi, o, atunci Te-am cunoscut!

Cînd am fost în greu Isuse, cînd în chinuri m-am zbãtut, cînd stãteai doar Tu cu mine, o, atunci Te-am cunoscut!

- Dar cînd am ajuns la bineºi la uºa-mi Te-am vãzutaºteptai... dar vai, Isuse, atunci nu Te-am cunoscut!


30 - Spre Tine strig Doamne

Doamne, cît de multe toamneºi cîþi ani amari trecurãºi-un copil pe cãi strãinerãtãceºte fãrã Tineîl tot chemi, dar el nu vinel-am vãzut pe cãi de urãprea amare toamne, Doamne.

Demult, am stat odatã sã Te-ascultºi-am auzit o clipãun glas duios, un glas durut: - întoarce-te copil pierdut! - Dar glasul nu l-am cunoscutºi iar pe neagra lor aripãs-au dus al relelor tumultmai mult.

Dar az’din ochi îmi curg fãrã zãgazpe faþã lacrimi multe, mi-aduc aminte ºi suspino, cît sînt Doamne de strãinîn lacrimi jalea mi-o alinnu-i nimeni sã m-ascultespre Tine strig la greu necazºi az’.

ªi vincu cel mai dureros suspinsã-Þi cer iar mîngîiere: Primeºte Doamne-un fiu pribeagce cautã iar al casei pragpierdutul anilor ºiragsã-i ierþi Pãrinte-Þi cereºi lasã-n sufletu-mi strãinalin...


31 - De vrei pe Domnul

De vrei pe Domnul sã-L gãseºtiºi pacea Lui cea multãºi mîntuirea de-þi doreºtiiubitul meu ascultã:

În slava lumii, în zadarÎl vei cãuta, iubite, El S-a Nãscut într-un coºarîn iesle printre vite.

Nici în petreceri nu-L cãutanici în a lumii aur, în umilinþã-L vei afla: El S-a Nãscut în staur!

O, tu pe Domnul nu-L cãutasã-L afli pe vreo treaptãEl este chiar în uºa tate cheamã ºi aºteaptã!

- Deschide-I uºa larg ºi zi: Isuse Dulce, vinã! ªi viaþa ta va deveniiubire ºi luminã!

32 - Însetat dupã dreptate

Însetat dupã dreptateºi flãmînd de har de Susam pornit în lumea toatãsã Te caut, Isus, Isus.

De atîtea ori pe drumuriTe-am gãsit ºi Te-am vãzutdar m-am depãrtat de Tinecãci vai, nu Te-am cunoscut.

În palate mari ºi scumpeTe-am cãutat de-atîtea oricînd erai pe cîmp ºi-n staulla pescari, sau la pãstori.


Printre frunþile ºtiinþeiani de zile Te cãutai, pe cînd Tu cu cei mai paºniciºi cu cei mai mici erai!

În filozofia lumii, nopþi ºi zile Te-am cãutat -nici în artã, nici în cîntecnicãieri, nu Te-am aflat.

Numai cînd învins de chinuriºi poveri m-am prãbuºitcu pãcatele-mi, sub Cruceah, Acolo Te-am gãsit!

33 - Cînd Te-ai coborît în lume

Cînd Te-ai coborît în lumeFiule-al lui Dumnezeuîntre cei ce Te urmarãnu, Isuse, n-am fost eu!

Însã cel ce-n seara Cineide arginþi sã facã rostºi s-a dus ca sã Te vîndãda, Isuse, eu am fost!

Cel ce-a dus o cale Cruceacînd Þi-era aºa de greu, sus pe Dealul Cãpãþînii, nu, Isuse, n-am fost eu!

Însã cel ce-a dat în cuielovituri de greu barostcînd Te-ntinserã pe Cruce, da, Isuse, eu am fost!

Eu am fost cel care-o viaþãam hulit pe Dumnezeu- cel ce plînge-amar acumao, Isuse, sînt tot eu!


34 - Tu omule ce-þi faci

Tu omule ce-þi faci palatestrîngînd comori de bani ºi aurviaþa numa-n desfãtareºi numa-n cîntec sã-þi petreci, o, adã-þi omule amintecã-n ieslea vitelor din staurStãpînul, Fãcãtorul lumii, Nãscutu-S-a pe paie reci!

Tu omule ce-aduni în lumeºi cauþi doar bani ºi bogãþieca zilele sã-þi fie albe ºi anii pururea senini, gîndeºte la Stãpînul Vieþiicare-a trãit în sãrãciecum patul Lui a fost pe Cruce, cununa Lui a fost din spini.

Tu omule ce cauþi gunoaiecu ochii plini de para urii, ºi-alergi dupã deºertãciune -ce gol ºi sec vei merge-odatã! de nu cauþi azi sã-þi strîngi comoarãacolo unde n-o iau furiiîn foc vei arde pe vecieºi tu ºi avuþia-þi toatã!

35 - Suflet chinuit de patimi

Suflet chinuit de patimice plîngi fãrã mîngîierevrei sã te ridici din boalã, vrei sã scapi, ºi n-ai putere? Suflet trist legat în lanþulgreu al multelor pãcate, - nu mai plînge, este-un Doctorce te vindecã de toate!


Suflet apãsat de patimi jos în pulberea þãrîniivrei sã scapi? - priveºte Crucea de pe vîrful Cãpãþînii! Jertfa lui Isus te spalã ºi te scoalã din cãderenumai cere-I îndrumarea ºi iertarea Lui o cere!

Vino, cãci cu milã multã, Domnul, Doctorul Cel Marepeste-adînca ta durere, lasã-adînca-I alinare, - cãci din cîþi la El venit-au îndurarea Lui s-o cearãpe nici unulniciodatãnu l-a izgonit afarã!

36 - Voi cei orbi

Voi cei orbi, (cãci orb e-acela ce trãieºte-n fapte rele!)voi ce-a cugetului hainãv-aþi pãtat cu-a urii vinãdacã vreþi al vostru sufletsã vi-l izbãviþi de eleo, veniþi, Isus de-a pururi, la toþi orbii dã luminã!

Iar voi cei la care Domnulcu lumina Lui cea mareluminînd al vostru suflet, viaþa v-a fãcut seninã, - fiþi ºi voi luminã celorcare-alunecã-n pierzarecu lumina voastrã, caleale-arãtaþi cãtre luminã!

Iar voi cei ce-n luminã ardeþicu o flacãrã aprinsã, luminînd cãrarea celorcare-n noaptea grea suspinã, arãtaþi la cei orbi drumulspre Lumina cea nestinsãJertfa Golgotei - Luminace dã tuturor luminã!


37 - Cina Domnului e gata!

Cina Domnului e gata! - ªi-a trimis Stãpînul iarãpe toþi solii Lui s-adune de prin lumede prin þarã, mii de suflete chemate pentru masa Lui bogatã - toþi cîþi vreau sã se hrãneascã, fãrã bani ºi fãrã platã!

S-au împrãºtiat prin lume, cu solia Lui, argaþiica sã cheme-ntîi la Cinã toþi avuþii ºi bogaþii! - Însã cum s-au dus venirã, cãci din cei chemaþi la Cinãrobii grijilor ºi-a tinei, n-au fost doritori sã vinã.

ªi-a trimis Stãpînul iarãºi, peste tot din nou, argaþiidar s-adune-acum la Cinã flãmînziþiiºi-nsetaþii! - Ei venind se veselirã sãturîndu-se sãrmanii, orbii, ºchiopii, chinuiþiice rãbdaserã cu anii!

Adevãr vã zic Eu astãzi: toþi cîþi sînt chemaþi la Cinã, dintre cei bogaþi, adesea nu vrea nimenea sã vinã. El îi cheamã, sã nu spunã cã n-au auzit chemareadar rãsplata-ntreagã-o þinecelor ce-au primit iertarea.


38 - Bogãþie, lanþ al morþii

Bogãþie, lanþ al morþii ce tragi sufletu-n pierzare, cu pãmîntul sau cu baniisau cu slava-nºelãtoare, - tu desparþi pe veci de Domnulmii de suflete-nºelatecare-þi strîng mereu gunoiulîngropîndu-se-n pãcate!

Bogãþie, vis de-o clipã, a pieirii neagrã ºoaptã, somn vrãjmaº din care moarteaºi sicriul mai deºteaptã, cîte suflete-amãgite ai pierdut tu pe vecie, fum ºi ºarpe ºi-amãgire, demon groaznic, - bogãþie!

Omule ce-n lumea asta încã stãpîneºti averenu uita, - prin ea-þi strîngi astãzi fericire sau durere! - De-o pãstrezi zgîrcit ºi lacomai s-o pierzi pe veºnicie, dar de-ajuþi cu ea pe alþiivei gãsi-o-n bucurie!


39 - Miezul nopþii...

Miezul nopþii... ºi-n tãcereagrea a clipelor tîrziinumai lacrimile meleºi suspinul meu sînt vii.

Mi s-a stins demult luminaºi cãrbunii-n foc se stîngîn a nopþii pace-adîncãnumai ochii mei mai plîng.

- Doamne, mi-a-ntinat pãcatulinima ºi gîndu-ntregcalea mîntuirii meleoare cînd am s-o-nþeleg?

Spini mistuitori de patimibietul suflet mi-l împung, sfînt liman de liniºtireoare cînd am sã te-ajung?

Doamne-n noaptea asta iarãºiruga mea spre Tine-ndrept, dupã-adînca Ta-ndurareDoamne, cît de mult aºtept!

Adã-n noaptea mea luminasfintei Tale strãluciri, peste-a sufletului zbuciumdã-mi a Tale liniºtiri!

Ca sã nu mi-l mai frãmîntenici un val de nici un fel, Faþa Ta sã Se-oglindeascãlarg ºi liniºtit în el!


40 - De la nunta cea din Cana

De la nunta cea din Canape oriunde ai umblatpîn-la Golgota Isusede mulþime-ai fost urmat...

În pustie Te-nsoþirãurmãrindu-Þi ochii blînziTu le-ai dat Cuvînt ºi pîinela-nsetaþi ºi la flãmînzi.

Lîngã mare-au fost cu Tineascultînd nesãturaþiTu le-ai dat Cuvînt ºi apãla flãmînzi ºi la-nsetaþi.

Sus pe munte cînd Cuvîntulcuprindea pe fericiþicum se bucura mulþimeacelor goi ºi asupriþi!

Cînd le vindecai bolnaviiºi-nviai pe morþii lor, Te înconjura mulþimenesfîrºitã de popor.

Totdeauna alinaredînd acelor din nevoinu Te pãrãsea mulþimeacelor blînzi, flãmînziºi goi.

Numai cînd erai pe Cruceîn dureri ºi-n chinuri mari, toþi Te-au pãrãsit Isuse -ºi-ai rãmas cu doi tîlhari!


41 - Lacrimi - vã cunoaºte

Vã cunoaºte lacrimi sfintefrînta inimã ce plîngeîn adîncul miez de noaptecãtre Cer nãlþînd fierbinteglas ce suspinînd se stîngepentru alþii cînd în ºoaptecere: Milã ai Pãrinte!

Vã ºtiu lacrimi de durerecei ce plîng pribegi prin lumefãrã-o zi de sãrbãtoarefãrã-o casã stãtãtoarecare ºtiu ce-amar e-n lumefãrã drum ºi fãrã nume.

Vã ºtiu lacrime de jalecei loviþi de nedreptatece ºi-au îngropat pe caleîn a plîngerilor valecîntecele vieþii toate.

V-a plîns lacrima de jalepentru multele-i greºalecel ce-a dus pe-a morþii caletoate patimile sale.

ªtiu cã vã cunoaºte binecel ce-a plîns la uºi strãineºi v-a-nmormîntat în sine, cui i-a fost în lume parteîn adînc ascuns sã poarte, cimitir de visuri moarte.


42 - Copil iubit

Copil iubit cu ochi seniniTu vii din nou printre strãiniîn peºterã pe paie reciTu iarãºi capul Þi-l apleci.

- Dar astãzi magii nu mai vinºi nici pãstori sã-Þi cînte lin, Copil iubit cu ochi seniniTu vii strãin printre strãini...

Copil iubit cu Chipul blîndTe naºti ºi azi ca oarecîndde mii de ani în chip sãrmanTu vii în lume an de an.

ªi ºtii cã cei ce-Þi cîntã az’scuipa-vor mîine-al Tãu obrazºi totuºi Tu Copil preablîndcobori ca anii, rînd pe rînd.

Demult cu suflet plin de dorTe-ai coborît de mila lor -în ieslea rece-ai fost culcat, ºi nimeni nu s-a-nduioºat, l-ai Tãi Isuse ai venit, ei, neºtiind, Te-au rãstignit. Iar Tu cu suflet plin de doriertînd, cereai iertarea lor.

Copil iubit, Ceresc Hoinarazi baþi la uºi închise iar. O, Te-am vãzut Copil iubitdin mii de praguri izgonit, la mii de uºi ai aºteptatdar în zadar! - Erai uitat. Azi tot mai mulþi Te-aruncã-afarCeresc ºi Sfînt ºi Drag Hoinar!


ªi totuºi, iar, sub Chip sãrmancobori la oameni an de ancu bine rãul sã-l plãteºtisã chemi, sã ierþi ºi sã iubeºtisã-mparþi avutul Tãu Divinacelor ce la Tine vin, murind pe Cruce între hoþis-araþi cît îi iubeºti, pe toþi!

Copil, Ceresc ºi Sfînt Copilascuns sub chipul cel umilTu baþi la toþi, dar toþi se-nchidmai reci ca piatra lor din zid... - O, mîine ºi ei uºa Tape veci închisã-o vor afla. Azi plîngi Tu starea-n care zacdar mîine ei vor plînge-n veac.


43 - Eram copil în zorii vieþii

Eram copil în zorii vieþiicu ochi de vis cînd am gustatcu buze arse de dorinþãotrava primului pãcat.

Din dulcea lui otravã careeu am bãut-o însetat, mi s-a lãsat adînc pe sufletpovara primului pãcat.

Sub apãsarea uriaºãde-atunci simþit-am ne-ncetatcum arde inima ºi-o neacãdurerea primului pãcat.

Cînd mi-am privit trecut-n tinapãcatului adînc pãtat, mi-a nãvãlit amarã-n sufletmustrarea primului pãcat.

Aºa s-a zãmislit în minedin jalea primului oftatcu prima lacrimã-a mustrãriicãinþa primului pãcat.

Eram copil, copil Isuseatît de fraged ºi curatcînd m-a fãcut sã gust ispitaminciuna primului pãcat.

Iar azi de-atunci, de-atîta vreme, plãtesc cu plîns nemîngîiatcu remuºcãri ºi suferinþãcãderea primului pãcat.

Isuse, Jertfa Crucii Taleºi Preþul Sîngelui vãrsat, ah, cred cã pot sã-mi dea deplinãiertarea primului pãcat.


44 - Plîngea tîlharul

Doamne Tu Izvorul Vieþii, Tu Ocean de mîngîiereFiul Veºnic al Luminii care lumea o conducecum de Te supui la oameni, ca un miel fãrã putereºi-n atît de grea durererãstignit Te laºi pe Cruce?

O, de ce n-aduci din ceruri legiunile de îngeriºi-astãzi cînd Te scuipã astfelfarisei ºi cãrturariicu-o lovire sã prefacã rîsetele lor în plîngeri, de ce Doamne taci ºi sîngeripus pe Cruce ca tîlharii?

O, da ºtiu Isuse DoamneTe-am vãzut ºi eu odatãcolo jos pe þãrmul mãriicînd spuneai poveþe multe, însã inima-mi stricatã de pãcate subjugatãde atuncea niciodatãnu mai stete sã Te-asculte!

Te-asculta atunci mulþimea fericitã ºi-nsetatãcînd Tu le spuneai, þin minte: rãul sã-l plãtiþi cu bineºi cu dragoste sã-ntoarceþiura cea mai ne-mpãcatãcãci a voastrã mare platãeste-n viaþa care vine.

ªtiu cã Tu eºti Domnul Pãcii, eu sînt fiul învrãjbirii, Tu al dragostei Pãrinteiarã eu copilul urii, eu cel ucigaº ºi lacom, îmi iau plata fãptuirii- dar Tu Regele Iubiriicum sã fii la fel cu furii?

Doamne, eu sînt un nemernic, ucigaº ºi fiarã, caream fãcut în lumea asta sute de vieþi sã moarã! crucea asta pentru minee o cinste mult prea mareiar aceste munci amare, o pedeapsã prea uºoarã!


Mîna asta ce pe cruce tremurã acuma-n cuieomorîtu-ºi-a pãrinþiiºi-a prãdat în nopþi de toamne, eu am îndemnat mulþimeasus, pe Cruce, sã Te puie -nu e cît e lumea, nu epãcãtos ca mine, Doamne.

ªi eu am dorit ca lumea sã Te chinuie-n durereºi mã bucuram cînd Cruceaîncepeau sã-Þi pregãteascãsau Te-nsîngera cununa... sau Þi-au dat oþet ºi fierecînd stãteai fãrã puteresau lãsai sã Te loveascã!...

Te-am hulit ºi eu, alãturicu-acest biet din partea stîngã, Te-am scuipat cu fariseiiºi cu cei fãrã credinþã! Vai... dar vine chinul morþiibietul suflet sã mi-l stîngã, - fã ca ochii mei sã-mi plîngãplîns fierbinte de cãinþã!

Doamne, orbilor luminã le-ai dat, muþilor cuvinte, milã celui singuratic, pace inimii strãine, cu puterea Ta-nviat-ai morþii, Doamne, din morminte- milostiv ºi bun Pãrintefie-Þi milã ºi de mine!

Lacrimi nu mai am... mi-e sete, mi-s puterile apuseDoamne, cred cã Tu eºti Fiul Celui Sfîntdin veºnicie, iartã-mi grelele pãcate ce Þi-au fost aicea spuseºi primeºte-mã Isuseîn a Ta Împãrãþie!...


45 - Voi copilaºii Mei din lume

Voi copilaºii Mei din lumece vã-ncãlziþi la focul sfîntvoi care M-aþi aflat pe Mine, - dar fraþii voºtri unde sînt?

O, numai pentru voi sînt oareluminã, soare ºi pãmîntsau numai pentru voi e harul, - dar fraþii voºtri unde sînt?

Eu pentru toþi rãscumpãrareM-am dat sã fiu pe Cruce frînt, ori numai voi vã mîntuirãþi, - dar fraþii voºtri unde sînt?

Întreaga lumii suferinþãam alinat cu-al Meu Cuvîntori numai voi vã vindecarãþi, - dar fraþii voºtri unde sînt?

Eu pentru toþi purtat-am spinii, batjocuri, cuie ºi mormîntde ce doar voi veniþi la Mine, - dar fraþii voºtri unde sînt?

Pãcatul lumii-ntregi spãlat-ape Cruce Sîngele Meu Sfînt, doar voi ºtiþi oare despre-aceasta- dar fraþii voºtri unde sînt?

Ah, unde-i lumea pentru careEu Trupul, ca s-o scap, Mi-am frînt, aºa puþini Mi-ascultã glasul, - dar fraþii voºtri unde sînt?

Copiii Mei ce staþi sub Crucecîntînd al mîntuirii cînt, pe voi vã-ntreb, ºi voi rãspundeþi, - dar fraþii voºtri unde sînt?


46 - Noi ºtim c-avem un scop

Noi ºtim c-avem un scop anumeºi-avem sã împlinim un þel! sã-L ducem pe Hristos la lumeºi lumea s-aducem la El.

Vrem Evanghelia vestitãla toþi acei ce-n rele pier, în lume vrem mãrturisitãiubirea Tatãlui din Cer...

- Dar pentru Cauza asta dreaptãavem de suferit nevoi, rãstignitorii Lui ne-aºteaptãcu cruci destule ºi pe noi!

47 - Isus, Tu iar cobori

Isus, Tu iar cobori ºi azi de Suscu braþele deschise-n dardai pacea fãrã de hotardar azi cu ochi de lacrimi plinicobori printre creºtini strãini!

Spunînd, Te-aud ºi azi ca oarecînd: Eu pentru pace am venitºi pentru-aceasta M-am jertfit, în harul Meu nemãsuratiertarea-ntregului pãcatv-am dat!

Dar voi, doriþi nu pace, vreþi rãzboiîn spasmul urii fãrã frîuvoi vreþi sã curgã sînge rîu, cãci sufletul de rãu vi-i plinºi inimile de veninhain!


ªi-azi cîndEu printre voi vin iar, iertînd, se vede sabia tãinds-aude tunul bubuindde Mine nu vreþi s-ascultaþicu urã cruntã vã-njunghiaþivoi, fraþi!

Curîndveni-va Ziua cruntã cîndvoi singuri vã veþi sfîºiaîn chinul veºnic inimapierdut va fi al Pãcii harºi-n veci vã veþi cãi-n zadaramar.

48 - Doamne, iarã-mi plec genunchii

Doamne, iarã-mi plec genunchiiºi cu lacrimile-n geneeu Te rog ascultã plînsulunei alte magdalene!...

În cuptorul suferinþeimi-arde inima ca foculmi-s uscaþi de lacrimi ochiica-n icoanã busuiocul.

ªi ca lanul ce se uscãvara-n soare pe cîmpie, din izvorul Tãu de viaþãcer un strop de apã vie!

Lasã Doamne-a mele braþepoala Crucii sã Þi-o strîngã, a iubirii calde lacrimilasã-mi ochii iar sã plîngã.

ªi chiar dac-a mele chinurimai aprins mi-ar arde para, de mã voi usca-n durereca ºi iarba-n soare vara.

Fã cu lacrima iubiriiTale sã mã sting în gene- Doamne,-ascultã cu-ndurareplînsul altei magdalene.


49 - E noapte grea

E noapte grea ºi-n aºternutdurerea mã doboarã- ascultã Doamne-un plîns durutde-un suflet de fecioarã.

Pentru Cuvîntul Tãu Cel SfîntIsuse, pentru Tine, atît de prigonitã sîntde toþi cîþi sînt cu mine.

Îmi scoate satu-ntreg minciuniºi-mi zic ºi-ai mei din casãcã stau mereu la rugãciuniºi sînt o pãcãtoasã.

Îl vãd pe tata supãratuitîndu-se la minecãci am ajuns de vorbã-n satºi-n rîs la oriºicine.

Mã ceartã-ntruna mama meacînd iau Scriptura-n mînãºi uitã Doamne, tot aºaplîng eu de-o sãptãmînã.

Cãci toþi îmi spun: un lucru micsã-l fac ºi-apoi e bine, - dar nu pot face, ei îmi zicsã mã despart de Tine!

ªi nopþi ºi zile uite-aºacu plîns îmi ud nãframa, Isuse, pentru calea Taurîtu-m-a ºi mama!


50 - Isuse, pentru Tine plîng

Isuse, pentru Tine plîng, mã dor a Tale chinuriºi-atît de multe-amaruri strîngîn sute de suspinuri.

ªi pentru-a Ta iubire cîntcînd sufletu-mi Îþi spunefiorul care, nu-i cuvîntsã poatã sã-l adune!

Isuse, pentru Tine-nfruntpriviri de urã pline, dar nici în chinul cel mai cruntnu mã despart de Tine!

Aº da pentru iubirea Ta, de-ar fi sã mi se cearã, lumina mea, viaþa meacuratã, de fecioarã...

Dau darul ce mi-l ceri întreg, dau vãlul ºi cununa, singurãtatea o alegde-mi ceri, pe totdeauna!

Dau lacrimile cîte potdin ochi sã-mi mai izvoarãiubirea toatã, dorul totºi viaþa de fecioarã.

Ajutã-mi dac-ar fi sã mor, sã pot întotdeauna, - crezînd, chiar dacã-n ura lormi-ar spune toþi nebuna...

ªi de-ar fi-oricît sã mai trãiescsã-Þi pot urma povaþa, de dragul Tãu sã biruiescºi moartea ºi viaþa.


51 - Cu nãdejdile apuse

Cu nãdejdile apusealungat de toþi am fostdoar iubirea Ta Isuseea îmi faceadãpost.

Arsul meu obraz pe carecurs-au lacrime fierbinþiîl lovirã mîini avareºi amaresuferinþi.

Dar adînca mîngîiereîmi dã harul apei viiTu Isuse-mi eºti putere, ºi-n durerebucurii.


52 - Te-am minþit!

Cînd în pragul rugãciuniicu smerenie-am pãºito, de cîte ori Isuse, Te-am minþit!

Cînd cu-a mele buze negreal Tãu Nume L-am rostito, de cîte ori IsuseTe-am minþit!

Te minþeam în faþa lumiicînd mã închinam smeritcãci cu mîna cealaltãam lovit!

Te minþeam atunci cînd milãarãtam la cel lipsitcãci pe-ascuns cu rãutatel-am vorbit!

Te-am minþit atunci Isusemila Ta cînd o cereamcãci pe altul fãrã milãprigoneam.

O, de-atîtea ori în viaþãcînd smerit sã par voiameram doar de ochii lumii, Te minþeam!

Dar de-atîtea ori în viaþãcînd în Faþa Ta privesc, am vãzut cã Tu ºtii binecã minþesc...

- Astãzi lacrimile-amarece le vãrs necontenitvor putea sã spele oarece-am minþit?


53 - Cînd pierdut eram Isuse

Cînd pierdut eram Isusesub osîndã ºi-n pãcatîn a lumii patru laturicu durere m-ai cãutat.

Întrebat-ai trecãtoriicîþi pe drum i-ai întîlnitunde-i oaia Ta pierdutãunde-i fiul rãtãcit?

Nimeni nu ºtia. Tu Singurm-ai cãutat prin vînt ºi ploiBlînd Pãstor, plîngînd de milabietei ºi pierdutei oi.

M-ai aflat robit Isusela duºmanul cel din veaccît ai suferit cînd singurm-ai vãzut, pierdut, cum zac.

M-ai privit cãzut ºi-n minelumea-ntreagã ai simþitºi murind, rãscumpãrarepentru toþi Te-ai dãruit!

Þi-ai iertat rãstignitoriiºi cãlãii Þi-ai iertatºi-nviind, pe toþi, Isusepentru Cer i-ai înfiat...

- Astãzi cînd priveºti la fiulce-a fost cîndva rãtãcitÎl gãseºti supus Isusejos sub Crucea Ta, cãit.


54 - La toþi mi-am spus

La toþi mi-am spus durerea Doamnela toþi ceream, plîngînd, un sfatzadarnic, - toþi au rîs de mineTu Singur, Tu m-ai ascultat!

ªi-apoi cît am dorit mulþimiisã-i spun de harul Tãu ales, ce mulþi au rîs mereu de mineºi ce puþini m-au înþeles!

Am fost cãzut, dar din pierzareaîn care-atîta vreme-am statsã mã ridic sã scap IsuseTu, - numai Tu, m-ai ajutat!

În ceasul greu al suferinþeidin cei pe care i-am iubitn-a fost nici unul sã m-ajuteTu Singur nu m-ai pãrãsit.

Cînd am dorit o mîngîierecînd am fost singur ºi uitatºi n-a venit Isuse nimeniTu, Singur Tu, m-ai cercetat.

La porþi adesea cunoscuteîn clipe grele am bãtutdar nimeni n-a vrut sã mã ºtieTu, Singur Tu, m-ai cunoscut!

Dar cît Te-am tot rugat Isuseîn ceasul nopþilor tîrziiºi cît am plîns eu pentru dînºiiTu, Singur Tu, Isuse ºtii.


55 - Atuncea cînd am fost

Atuncea cînd am fost cãzutîn mîini de sînge plineatîþia, Doamne, au trecutmereu pe lîngã mine.

Cu jale unii m-au privitcãzut acolo-n cale, dar vai, nici unii n-au venitdin moarte sã mã scoale.

De-a mele rãni înduioºat, iubirea Te adusecu-atîta har ºi Te-ai plecatsã mã ridici Isuse.

ªi-a mele rãni adînci le-ai unsdurerea sã se-aline, o Doamne, lîngã Tine-ajunspe veci rãmîn cu Tine!

56 - Cãzut ca oaia

Cãzut ca oaia Ta-ntre spinizãceam fãrã scãpare, ºi ochii mei de groazã plinicerºeau ajutorare.

O, cine-atunci mi-a auzita mele lungi suspine? - Pãstor Iubit, Pãstor Iubit, Tu Te-ai plecat spre mine!

Tu milostiv m-ai ridicatºi blînd m-ai scos afarãTu-n bucurie mi-ai schimbatdurerea cea amarã.

Fii binecuvîntat Isus, Pãstor plin de-ndurare, cãci bunãtatea-Þi mi-a adusaceastã dulce stare!


57 - Am fost copilul rãtãcit

Am fost copilul rãtãcitprin lumea cea pustieprieteni mulþi eu am gãsitdar nu ºi prietenie.

Cînd însã prietenii-au plecatºi-a lor iubire-apuseabia atuncea Te-am aflatpe Tine, Drag Isuse...

De-acuma nu mai sînt pribeagnici singur niciodatãIsuse, vreau, Prieten Dragsã-mi fii pe viaþa toatã.

Sînt fericit, ah, fericitcum nu se poate spune, Lumina ce mi-ai rãsãritîn veci nu mai apune!

58 - Duhule Preasfinte Doamne

Duhule Preasfinte DoamneViu Izvor de sfîntã viaþãglas de rugã nalþ spre Tineîn aceastã dimineaþã! Sfinte Duh, Izvor de pace, de luminã ºi puteremorþilor Tu dai viaþã, orbilor le dai vedere.

Manã de cereºti belºuguri, Tainã veºnicã ce-adapãsetea sufletelor carecautã sfînta vieþii Apã, Duh de foc ce dezmorþeºtedin îngheþuri de pãcatesufletele adormite, cugetele sugrumate.


Tu faci a cãinþei lacrimiochii vinovaþi sã plouãTu duci în viaþa-ntoarsãprimãvara vieþii, nouã, Tu trezeºti mustrãri amarecredinciosului cînd iarãpãrãsind pe Domnul, cadeîn pãcat a doua oarã.

Tu-l îndemni sã se ridiceºi primind din nou iertaremai cu grijã dupã Domnulsã alerge cu-nfrînare... - Tu reverºi lucrãrii Talebucurie ºi putere, Tu ne dai înviorareajutor ºi mîngîiere.

Tu poþi întãri-n ispiteºi în oriºice-ncercareDoamne sufletele slabecînd durerea-i tot mai mare, Tu poþi dezlega rãcealasufletelor împietritedacã focul Tãu topeºtenepãsarea ce le-nghite.

Tu poþi face ploi de harurisã coboare peste elesã rodeascã-n plin sãmînþaîncercatã-n vremuri greleTu poþi Duhule Preasfinte, cu puterea Ta cea maresã ne-aprinzi mãrturisireacu mai multã-nflãcãrare.

Sã ne dai mai multã grijãºi înþelepciune-n viaþãca-n Lucrarea Ta cea sfîntãsã urmãm a Ta povaþã!... Dã-ne Tu putere-n ceasulgreu al jertfei ºi-ncercãriibiruind deplin s-ajungemla rãsplata-ncununãrii.


Ca sã moºtenim luminafericirii-n veºnicielãudîndu-Te pe TineSfinte Duh, cu bucurieºi pe Tatãl ºi pe Fiulcãrui slavã se cuvineDumnezeul nostru Mare, noi Te preamãrim pe Tine!

59 - De-ai lua pe umãr crucea

De-ai lua pe umãr cruceadupã Domnul de-ai porni, fericire, fericirenici nu ºtii cîtã-ai gãsi!

În a vieþii clipe grelecînd strãin ai suspinamîngîiere, mîngîierenici nu ºtii cîtã-ai afla!

De-ai cãdea zdrobit în chinuri, sã te scoli te-ar sprijinialinarea, alinareaduhului þi-ar dãrui!

Alungat de-ai fi pe lumeºi de spinii urii-mpunsbucurie, bucurieþi-ar da harul Sãu de-ajuns!

- Dar de-ai fi stãpîn pe-o lumeºi pe aurul din eafericirea, fericireace-o dã El, tu n-ai avea!

Fericit eºti lîngã Domnulchiar cu lacrimi pe obraz, - bucurie, bucuriese va face-al tãu necaz!


60 - Dintre cîte mîini lovirã

Dintre cîte mîini lovirãun obraz de plîns udatnumai Mîna Ta Isusesã-l mîngîie S-a aflat.

Numai glasul Tãu Isusesã-l mîngîie S-a gãsit, numai ochii Tãi cu milãºi blîndeþe m-au privit.

Numai calda Ta iubireS-a plecat spre starea mea, numai dulcea Ta blîndeþeinima mi-o mîngîia.

Cînd eram în suferinþãºi mã chinuiam în muncinu mai pot uita Isusecît m-ai mîngîiat atunci.

ªi mã-ntreb privind la Crucece anume s-ar gãsiºi ce oare-ar fi pe lumesã ne poatã despãrþi?

61 - Plînge datornicul

Rugãciunea mea Stãpîneîn tîrziul miez de noaptecãtre Tine se ridicã, plînsã-n lacrime ºi-n ºoapte.

Pleacã-Þi milostiv urecheaºi suspinul meu ascultã: - nu mai pot plãti Stãpînedatoria mea cea multã.

Apãsat de-ai ei povarã, rugãciunea mi se curmãmai îngãduie-mã Doamneºi plãti-voi tot pe urmã.


De pe Crucea Ta Isuseglasul Tãu coboarã-n vale: fiule, iertatã-i toatãdatoria vinei tale...

O, Tu mi-ai iertat Isusedatoria mea cea marecînd pe Golgota, viaþaTu Þi-ai dat rãscumpãrare.

Peste toatã datoriasufletului care plîngeTu ai scris atunci: Iertare cu sudoare ºi cu sînge.

Însã sluga pãcãtoasãcare plînge-acuma fierbintechiar ºi dupã-aceasta Doamne, a pãcãtuit - nainte.

Tu iertaºi pe-al Tãu datornicmilã cînd veni sã-Þi ceieel pe-al sãu de gît îl strînsecel din urmã ban sã-i deie!

Te-nduraºi cînd el venit-aîndurarea Ta s-o cearãdar el sfîºie pe altul, fãrã milã ca o fiarã.

- Eu am fost acel datorniccare plînge-acum fierbinteºi-aºternutul meu cu lacrimide cãinþã-i ud Pãrinte.

O, Te rog pentru-ndurareaºi iubirea Ta cea marescrie ºi pentru aceastãdatorie grea: Iertare!


62 - Durerea iar m-a cercetat

Durerea iar m-a cercetatºi-n inima-mi sãrmanãcu-atîtea rane-a mai lãsato ranã.

Simþit-am cum pe faþã iarcurg lacrimile valede ce am oare-atît amarºi jale?

Durerea singur mi-o ascultîn suflet cum se duceiar mîine-n cimitir mai multo cruce.

Atîtea visuri moarte-n ºirnãdejdi atîtea-n binele-am îngropat ca-n cimitirîn mine.

Durerea azi se neacã-n gîtar plînge ºi nu poateo Doamne, Tu le-ai omorîtpe toate.

Te rog oricîte mai dezmierdpe veci le fã apusedar nu lãsa sã Te mai pierdIsuse...

63 - Sfîºiat de chinuri grele

Sfîºiat de chinuri greleºi cu ochi secaþi de plînsm-ai gãsit atunci Isusecînd la Sînul Tãu m-ai strîns...

M-amãgise rãu pãcatulîn prãpãstii fãrã fundºi de Faþa Ta Isusemã fãcuse sã m-ascund.


Sã n-aud a Ta chemareglasul Tãu sã nu-L ascultmã dusese-n depãrtaretot mai tare, tot mai mult.

Cînd eram în fund de valeplini de rãni ºi chinuitmi-a pãrut c-aud pe culmeglasul Tãu, Pãstor Iubit.

Mã chemai duios pe numepeste groapa fãrã fundºi-aºteptai din clipã-n clipãdin adîncuri sã-Þi rãspund.

Eu cuprins de-a morþii teamãºi cu ochi de lacrimi pliniam strigat: aici sînt Doamneplin de rane, mor în spini!...

Þi-ai fãcut cu Mîna caleprintre spini ºi peste stînciºi Te-ai coborît la minepînã-n fund de vãi adînci.

Mîna Ta de cui strãpunsãdintre spini m-a ridicatºi-ale mele rãni cu milãmi le-ai uns ºi le-ai legat.

Binecuvîntatã fieDoamne bunãtatea Ta, unde-aº fi eu oare astãzidacã mila-Þi nu venea?

Dã-mi putere Scump Isuses-ascult numai glasu-Þi blîndºi mergînd pe-a Ta cãrarefã sã nu mai cad nicicînd.


64 - Isuse, Veºnic Cãlãtor...

Isuse, Veºnic Cãlãtorprin lumea de pãcateTu baþi strãin ºi iubitorla uºile-ncuiate.

Nimic Tu nu-i ceri nimãnuicînd baþi ºi-aºtepþi sã vinãci vrei sã laºi în viaþa luiiertare ºi luminã.

Ai vrea din Viaþa Ta sã-i daicãci viaþa lui e moartãdar el stã-nchis, Tu plîngi ºi staiafarã lîngã poartã.

Eram copil cînd Te-am vãzutºi-n poarta mea Strãineºi sã-Þi deschid ai tot bãtutsã intri ºi la mine.

Dar lumea-mi spuse sã nu vincãci Viaþa Ta-i amarãam vreme colo mai tîrziu... ºi Te-am lãsat afarã!

De-atunci trecurã ani ºiragpe viaþa-mi amãrîtãTu-mi aºteptai Isuse Dragla poarta zãvorîtã.

Tîrziu Þi-am auzit din nouchemarea Ta duioasã; înceatã, stinsã, - un ecou: o, lasã-Mã în casã!

O, las-sã vin în viaþa tacu pacea Mea cereascãcum lumea-ntreagã n-ar puteanicicînd sã-þi dãruiascã.


Dar lumea-mi spuse sã Te lasafarã ºi-astã datãTu iar la uºã ai rãmas- ºi uºa încuiatã!

Te-am auzit ani mulþi pe rîndchemîndu-mã din moartedar n-am deschis... iar Tu plîngîndplecat-ai mai departe.

Iar astãzi singur mã-nfiorde-a mele fapte releIsuse ºi Te chem cu dorîn noaptea vieþii mele.

Mai vino iar Isuse Blîndmai bate iar odatãTe-aºtept cu sufletul plîngîndºi uºa descuiatã!

65 - An Nou

Cu fila cea din calendarce le-a-ncheiat ºiraguls-a dus un anºi altul iarne trece astãzi pragul.

O, dacã vrei al tãu amarsã-l schimbi în bucuriepe-a vieþii tale calendarazi pe ISUS tu-L scrie.

ªi pune-þi gînd sã-ntrebi mereude El în rugãciune: Ce-ai face Tu în locul meu? - ºi fã ce crezi c-ar spune!

Cînd blîndul Sãu Cuvînt þi-ar staîn suflet ºi pe limbã, vedea-vei tu cum viaþa tapreafericit se schimbã.


De-L vei primi, Sfãtuitor, Prieten de-L vei cereîn greu El fi-þi-va ajutorîn chinuri mîngîiere.

Ce fericiþi þi-ar fi aºaºi zilele ºi aniin-ai vrea sã schimbi de-ar fi sã-þi deatot aurul, toþi banii...

66 - Depãrtare...

Depãrtare, depãrtare, leagãn trist de plîns ºi jalecîte suflete n-ai strîns tu-n sugrumareaghearei tale! Cine-ar mãsura vreodatã, oare, chinul ºi amarulunui suflet, depãrtare, care þi-a golit paharul?

Cînd am plîns ºi eu odatã singur, singurel în tinecînd durerea doar pe Domnul L-am avutsã mi-o alinecînd doar El mi-a fost Prietenºi-a rãmas sã-mi însoþeascãbiata inimã zdrobitã de trãirea cea lumeascã.

El mi-a mîngîiat obrazul ars de buzele vînzãrii, El mi-a vindecat adîncul rãnilor îndurerãrii, El ºi numai El, prin lunga întristãrilor pustie, mi-a înviorat viaþa revãrsîndu-i bucurie...

O, prin toatã-amãrãciunea, ce m-aº fi fãcut eu oaredacã n-ar fi fost cu mine El prin tine, depãrtare, ce m-aº fi fãcut eu singur, fãrã fraþi ºi fãrã casã, care inimã pe lume mi-ar mai fi zîmbit duioasã?


Unde-s sufletele care de-al meu suflet se legarão, de ce le smulgi ºi singur mã alungistrãin prin þarã? Unde-i unica iubire ce mi-a dãruit un frate, de ce-l iei ºi-mi laºi în locu-itrista ta singurãtate?

- Dulce Domn al Bucuriei care nu laºi niciodatãnici o inimã zdrobitã, nici o ranã nelegatã, smulge-mi gîndul de la lumeºi-mplineºte-mi-l de Tinenumai Tu sã ai, întreagã, toatã dragostea din mine.

Depãrtare, depãrtare, fie binecuvîntatãsfîºierea ce-ai adus-o peste viaþa mea odatã! - Cãci de n-ar fi fost furtunacum a fost îngrozitoaren-aº fi avut vreodatã Cerulplin de-atîta sãrbãtoare.


DOINA GOLGOTEI

1938

67 - Sub Cruce, azi...

Sub Cruce azi Þi-aduc Isusepotirul lacrimilor plinprinos al dragostei nespusecu-adîncul inimii suspin.

Le-am stors din inima fierbintedin stratul dragostei le-am zmultºi Þi le-aduc cu-o rugãminte: sã-mi ierþicã n-am putut mai mult...

O, dar pãstrez pe veºnicieîn suflet Chipul Tãu neºtersÞi-am spus mereu cã nu pot scriecît Te iubesc, în nici un viers.

Isus iubit mi-e teamã însãcã ce-am scris eu ºi ce grãiescºi ce-am cîntat eu pentru Tineatîta de puþin trãiesc.

Isus iubit, Isus, dã-mi harulputerii care-n orice zisã facã sã trãiesc iubireace-am scrisºi-am spus c-o am, aci.

Aceasta ºtiu cã pentru Tinee unicul prinos primitcãci mulþi Þi-au spus Isuse multedar prea puþini le-au dovedit!


68 - Cînta o pasãre mãiastrã

Cînta o pasãre mãiastrãde Golgota duios cîntade Taina Cerului, sihastrãde pacea ºi iertarea noastrãatît de limpede cîntacã doina dulce ºi mãiastrãdin glasul ei mã fermeca.

Din calea mea pierdutã-n lumeo clipã m-am oprit s-ascultºi nu mai ºtiu ce-a fost anumepãrea cã-s numai eu pe lumeaºa mã fermeca de mult, uitasem unde sînt ºi cum eºi nu mã sãturam s-ascult.

Duiosul viers pe nesimþiteam început sã-l cînt ºi euprin sfîºierile cumplitecu rîu de lacrimi neopriteîn viersuri eu m-am frînt mereu, cîntarea Jertfei Preaiubitem-a întîlnit cu Dumnezeu!

Cu cîntul pãsãrii mãiestreºi astãzi întristarea-mi stîngcînd vîntu-mi cîntã la ferestreºi-mi spune-a Golgotei povesteîn viers bucãþi de suflet frîngprin doina pãsãrii mãiestremã rog adînc, ºi cînt, ºi plîng...

O, Doina Golgotei... cum plîngeîn tine cîntecul preasfînt! de-o Dragoste scãldatã-n Sîngede Sînul Cel strãpuns ce strînge, iertat, norodul Sãu cel sfînt! - Te cînt cu cît mai mult voi plîngeºi plîng cu cît mai mult te cînt!


69 - Aceasta-i Golgota

În marea de pãcateîn valuri de necaz, mai sus de-acestea toateGolgota stã ºi az, din chinuri ºi pieirescãpare e la ealiman de izbãvireaceasta-i Golgota.

Atîtea rãni amareºi plîns nemîngîiatºi-atîta frãmîntaresub ea s-a alinat, cãci oriºice durerese stinge lîngã ea -izvor de mîngîiereaceasta-i Golgota.

În zilele-ntristateîn nopþile pustiiaduce neuitateºi sfinte bucurii, viaþa cea pustiecu ea se va umplea -izvor de bucurieaceasta-i Golgota.

Cînd sufletul suspinãde patimi fermecatacolo îl alinãun cîntec minunata Crucii Jertfã cîntãde Taina-nchisã-n ea -cîntarea cea mai sfîntãaceasta-i Golgota.


O inimã zdrobitãde plîns nestãvilitajunge fericitãcînd harul i-a gãsitacolo-i mîntuireaslãvitã ce-i lipseadeplina fericireaceasta-i Golgota.

În faþa mãrii moartee limpede izvorce-n veci de veci împarteviaþã tuturorþîºneºte din vecieºi-n veci nu va seca -izvor de apã vieaceasta-i Golgota.

Din adîncimi de relescãparea e în Sus, în orice clipe grelenãdejdea e Isus, sub Crucea Rãstigniriiîn Jertfa de pe eae Preþul mîntuirii -aceasta-i Golgota.

ªi harul Jertfei Sfintetot caut sã-l înþelegdar n-a fost încã mintesã i-l cuprindã-ntrege mai presus de firede tot e mai presus -ºi-nfrînt de-a ei mãriremã-nchin ºi plîng Isus!...


70 - Prin multe þãri frumoase

Prin multe þãri frumoase în viaþã am trecutºi-atîtea vãi ºi dealuri frumoase am vãzutdar nici un deal din lume nu m-a atras aºaca-acel al cãrui nume se cheamã Golgota.

Acesta nu se nalþã cu vîrful pînã-la nori, pe culmea lui zãpada nu cerne albe flori, dar nici pe-un deal din lumenu m-am simþit aºade Dumnezeu aproape, ca sus, pe Golgota.

Nu-s brazi înalþi pe-acolo, nici iarbã verde jos, dar este sus pe dînsa un lucru preþiose Crucea Rãstignirii ºi Jertfa de pe Eane-a dãruit viaþa, - aceasta-i Golgota!

Acolo nu-s izvoare de apã cît priveºtinici rîuri curgãtoare de ape pãmînteºti, dar iese de sub Cruce Izvorul Minunatce tot pãcatul lumii l-a ºters ºi l-a spãlat.

De-acolo ºi tîlharul se-ntoarce credinciosºi mîntuit se-ntoarce cãitul pãcãtosacolo-L vezi pe Domnulcînd plîngi sub Crucea Saacolo-i har ºi pace, - aceasta-i Golgota!

O, suflete ce-n lume suspini nemîngîiatînalþã-te spre locul acela minunat, acolo mîntuirea ºi pacea vei aflaacolo-i fericirea... aceasta-i Golgota!

Prelucrare.


71 - Eu n-am avut nici mamã

Eu n-am avut nici mamãstrãinii m-au crescutdegeaba-mi cereþi seamãce-i dragostea de mamãce-i dorul ei ce cheamãcãci mamãn-am avut.

Eu n-am avut nici tatãm-am pomenit sãrmancãci nu-mi fu mie datãsã ºtiu ºi eu vreodatãce-i dragostea curatã, de tatãsînt orfan!

Eu n-am avut nici fratecu care sã m-alinflãmînd dupã dreptatecalc drumuri neumblatestrãini mi-s toþi ºi toatede fratesînt strãin.

Eu n-am avut nici masã, strãinii m-au hrãnit. Iar astãzi toþi mã lasãca sluga-n drum rãmasãgonitã de la casãsã iasãla cerºit.

Pe Tine, doar pe TineIsuse azi Te amla-ai mei le-a fost ruºinesã vinã lîngã mineîn chinuri ºi-n suspinepe TineTe aveam.


Necazurile toatela Tine m-au adusmi-s uºile-ncuiaten-am milã, n-am dreptateTu mamã-mi eºti ºi frateTu toateTu Isus.

Rãmîn, pînã la moartecu Tine rob supus, bucãþi de m-ar împartepe drumuri sã mã poartetot nu ne vor despartedepartenu, Isus.

72 - Atîta sfîntã curãþie

Atîta sfîntã curãþiemã îmbrãca în strai de crinatunci cînd am vãzut întîiefrumseþea harului Divin.

Dar mai tîrziu viaþa toatãprin greºuri multe m-a purtatcã haina albã ºi curatãadînc s-a rupt ºi s-a-ntinat.

Azi cînd îmi reamintesc cu jalede anii dragi de oarecîndstau dus aºa oprit în caleºi oamenii mã vãd plîngînd.

... Eram copil atunci, în minepãcatul nu era pãtrunsîn taina inimii seninenimica nu purtam ascuns.

Îmi dam fãrîma de la gurãcu milã celor mulþi, sãrmaniºi mã rugam cu-aºa cãldurãpentru prieteni ºi duºmani.


A lumii-amar de patimi releîn ele nu m-au fost aduspe curãþia vieþii meleStãpîn erai doar Tu, Isus...

Dar vai, în cãi de rele plinece trist era adîncul meupriveam cu ochi strãini la mineºi nu mã cunoºteam nici eu.

Dar cînd mã rog Isuse, Þiecu suflet frînt ºi glas umilajung la sfînta curãþiedin vremea cînd eram copil.

73 - Cînd mi-este greu

Cînd mi-este greu, adesea Isuse Domnul meuTe chem sã vii la mine, Te chem ºi vii mereuce-aº face-n suferinþã, ce-aº face la necazde n-ai fi Tu sã-mi mîngîi ºtergînd al meu obraz?

Ce-aº face cînd primejdii ºi lupte mã-nconjorde nu mi-a da Isuse atîta ajutor? Cînd cei iubiþi mã uitã, cînd cei rãi mã lovescde nu mi-ai da Isuse alin Dumnezeiesc!...

De n-ai fi Tu, o cine o mînã mi-ar fi-ntinsºi cine sã m-aline la sîn m-ar fi cuprins, sã-mi lege atîtea rane, sã-mi ºteargã-atîta chino, cine, cine-ascultã Isuse pe-un strãin!

Dar Tu cu-aºa iubire spre mine Te-ai plecatmereu cînd în durere Isuse Te-am chematazi spun la toþi aceasta s-audã toþi cîþi plîngsã-Þi cearã ajutorul cînd relele-i înfrîng.

Cãci tot ca ºi pe mine Isuse Dulce poþidin patimi ºi necazuri sã-i izbãveºti pe toþicîntînd cu bucurie Îþi mulþumim Isuscãci Te-am chemat ºi-ndatã scãparea ne-ai adus.


74 - ªi din nou cobori...

ªi din nou cobori Isuseiar în lumea de pãcatesã dai liniºte ºi pacesufletelor zbuciumate.

S-aduci sfîntã mîngîierecelor care plîng în jaleºi aºteaptã coborîreabinecuvîntãrii Tale...

Sã cobori de la sãrmaneºi tãcute vechi bordeiesã le-aprinzi în noaptea recea nãdejdilor scînteie...

Dar la Tine lîngã iesleazi doar îngerii coboarãcãci pãstorii dorm, iar magiinu vin ca odinioarã.

Oamenii pierduþi pe drumurispre prãpastia pierzãriinu Te mai cunosc Isusede demult Te-au dat uitãrii.

Numai copilaºii Doamneîngeraºi fãrã aripemai au sfînta bucuriecã vii Tu-n aceste clipe.

Singuri ei Te mai aºteaptãcu-acea sfîntã-nfiorarecare-n dalba curãþieal lor suflet o mai are.

... De demult de cînd Isuseam pornit pe cãi strãineam uitat ºi eu fiorulde-a Te aºtepta pe Tine.


Însã azi cînd iar Isuseeu mã-ntorc din cãi de jaleºi vãd adunaþi copiiiiar în jurul ieslei Tale

îl întreb pe copilaºulcare-Þi stã la cãpãtîie: - cum te cheamã? parcã-mi spune: - Dorz Traian, din clasa-ntîie...

+

Ah, de cînd copilãria, ºi pe unde mi-am cãutat-o!... - ºi-astãzi uite lîngã-o ieslefericirea i-am aflat-o!...

ªi mi-e inima luminãmii de lacrimi cîntã-n minece har cã mã simt Isuseiar copil, ºi iar cu Tine!...

75 - Geme inima din mine

Geme inima din mineca un brad izbit ºi frîntprinde pieptul sã-mi suspineºi sã strig de-amar îmi vinemã-nfior ºi mã-nspãimîntmã-ngrozesc ºi eu de mineunde sînt!

Doamne, iar sînt singur iarãpier în fapte pãgîneºtiînsã lacrimi îmi izvoarãºi cãinþa mã doboarã, iar Te caut sã mã gãseºtiTe-am pierdut Isuse iarãunde eºti?


Amãgit de ºoapte releam cãlcat al Tãu Cuvîntºi atras spre rãu de elem-am pierdut în neguri greleca spre-adîncuri de mormînt, nu vãd soare, nu vãd stele -unde sînt!

Teama morþii mã pãtrundecaut spre slãvile cereºtiºi privesc spre vãi afunde, strig ºi nimeni nu-mi rãspundeTu, ce-n Ceruri locuieºti, Doamne, nu mi Te ascundeunde eºti?

Orbii cum doresc luminãmuþii cum doresc cuvîntsufletu-mi aºa suspinãdupã dragostea-Þi ce-alinãchinul sufletului frînt, Doamne scapã-mã din tinãunde sînt?

Robul Tãu cu dor Te cheamãSoare-al dragostei cereºti, Tu-mi eºti Tatã Bun, Tu mamã, m-ai iubit ca orice seamãchiar ºi-aºa mã mai iubeºtiia-mã ºi pe mine, ia-mãunde eºti!


76 - Tatãl nostru Cel din ceruri - glasul

Tatãl nostru Cel din Ceruriglasul nostru cheamã iarajutorul Tãu din lumeade durere ºi amar.

Fiii Tãi plecînd genunchiidin a inimii-adîncimicheamã mila Ta spre chinulfrãmîntatelor mulþimi.

Spre adîncul gol al celorcare rãtãcesc ºi piero, ascultã rugãciunea... Tatãl nostru Cel din Cer!...

+

Sfinþeascã-Se Numele Tãu suspinã întinata viaþã, cînd umbre de pãreri de rãuacopãr sufletul cu ceaþã!

Sfinþeascã-Se Numele Tãususpinã inimile grele, scãldînd cu-al lacrimii pãrãupãcatul fãptuit de ele.

Sfinþeascã-Se Numele Tãucuratã, inima suspinãcînd tot mai dulce cerul sãuse umple de a Ta luminã.

+

Vinã-mpãrãþia Ta Doamne-n lumea zbuciumatãpeste-a vieþii luptã greaadã pacea aºteptatã.

Vinã-mpãrãþia Tapeste-al Tãu popor Pãrinteuna fã mulþimea saîn trãirea voii-Þi sfinte.


Vinã-mpãrãþia Taîn a inimii-ncãperela oricine-ar aºteptao luminã, de-nviere.

+

Fie voia Ta Pãrinteca ºi ieriºi azi ºi mîini, sã ne poarte înaintevoia Sfintei Tale Mîini!

Fie voia Ta cu minefie voia Ta cu-ai mei, cãci numai atuncea-i bineºi de mine ºi de ei!

Fie voia Ta în toateale noastre cît trãim, cãci numai aceasta poateface fericiþi sã fim.

+

Precum în Cer aºa ºi pe pãmînt fã Doamne din puterea Ta cea mares-asculte toþi de Sfîntul Tãu Cuvîntºi sã urmeze sfînta Ta cãrare.

Precum în Cer aºa ºi pe pãmîntfã Doamne ca acei ce cred în Tineuniþi fiind de-acelaºi legãmînts-aºtepte-mpãrãþia Ta ce vine.

Precum în Cer aºa ºi pe pãmîntfã Doamne sã trãim în curãþiemãrturisindu-Þi Numele Tãu Sfîntsã fim oricînd Îþi place Þie.

+


ªi pîinea noastrã Doamne cea zilnic spre fiinþãTu dã-ne-o nouã astãzi la toþi cîþi flãmînzimºi celui ce nu crede... ºi celui cu credinþãcãci toþi ºi unii ºi-alþiiprin mila Ta trãim.

O, dã-ne-o nouã astãzidin mila Ta bogatãºi pîinea cea din ceruriºi cea de pe pãmîntcãci de-Þi închizi Tu Mînaºi cerulSfinte Tatãnoi ne uscãm cu toþiica paiul dus de vînt.

O, dã-ne pîinea zilei, în orice zi, ca Þiede fiecare datã, ca toþi sã-Þi mulþumimcãci numai de la Tine, din marea-Þi dãrnicienoi pîinea pentru sufletºi pentru trup primim.

+

ªi iartã-ne pãcatul nostru ce-n contra Ta l-am fãptuitprecum ºi noi iertãm Pãrintepe-acei ce nouã ne-au greºit.

Auzi Pãrinte-a noastre cerericînd cãtre Tine noi venimaºa precum ºi noi cînd alþiivin sã ne cearã-i auzim.

Ajutã-ne pe noi atunceacînd cãtre Tine ne rugãmaºa precum ºi noi pe alþiicînd ei ne roagã-i ajutãm.

+


ªi nu ne duce pe noi în ispitã auzi cînd Te roagã curaþi copilaºiide gîndul, de calea, de pofta opritã, departã-ne Doamne de-a pururea paºii!

ªi nu ne duce pe noi în ispitãascultã-i Pãrinte pe-ai Tãi cînd Te roagãsfinþeºte viaþa spre Tine pornitãpãcatul ºi lumea sã n-o mai atragã.

ªi nu ne duce pe noi în ispitãnici ziua, nici noaptea, nici astãzi, nici mîne, prin lumea-ntinatã pãstreazã sfinþitãLucrarea credinþei ce-n Tine rãmîne.

+

ªi mîntuieºte-ne de cel rãu ce umblã ca un leu rãcnindcãutînd pe cine sã înghitãatîtea vieþi nenorocind.

ªi mîntuieºte-ne de cel rãu de ºarpele cel vechi, haince otrãveºte mii de inimipierzîndu-le pe veci în chin.

O, mîntuieºte-ne Pãrinteºi de cel rãu ºi de cei rãis-ajungem fericiþi la Tinepe veci cu Tinetoþi ai Tãi.


77 - Stînca Vieþii

Stînca Vieþii e scãpareacare-n lume s-a aduspentru cei pierduþi în valuripentru cei fãrã Isus.

Stînca Vieþii e Golgotae Isus Cel RãstignitEl ne-a scos din valul lumiiJertfa Lui ne-a mîntuit.

Urle marea-nfuriatã, zboare valurile-n susnoi sîntem pe Stînca Vieþiiºi ne apãrã Isus.

Voi pe care valul lumiiîncã tot nu v-a rãpusapucaþi spre Stînca Vieþii mîntuirea-i în Isus.

Ridicaþi spre El privireadin al vieþii trist apusEl e unica salvareStînca Vieþii e Isus.

78 - Isuse, Doamne, o Isuse

Isuse Doamne o Isusedin ziua-n care m-ai chematsã mã întorc din cãi pierduteeu Þie viaþa mi-am predat.

Atunci Isuse, Bun Isusesãrac eram ºi umilitdar Tu atîta bogãþieprin harul Tãu mi-ai dãruit.

De-atunci Isus Iubit Isuseadînc amar am înduratdar Mîna Ta mîngîietoareodihnã inimii mi-a dat.


Am fost uitat Isuse Doamne, de prea puþini am fost iubitdar Tu mi-ai dãruit în sufletun cer de frumuseþi slãvit.

Adeseori cãzut pe caleamare lacrimi am vãrsatdar Tu cu-atîta bunãtatem-ai sprijinit ºi ridicat.

Isuse, mult iubit IsuseTu mi-ai iertat pãcatul meu, luînd povara conºtiinþeim-ai uºurat de jugul greu.

Isuse Domnul meu Isusecu ce-ai putea fi rãsplãtit, cînd toatã lumea n-are preþulce harul Tãu mi-a dãruit!

79 - Cînd Þi-am înþeles chemarea

Cînd Þi-am înþeles chemareaeu de toate m-am lipsitºi-am venit sã stau cu Tinecãci, Isuse, Te-am iubit.

M-am desprins din hora lumiidin pãcatul ei m-am smultºi-am venit sã stau cu Tineºi Isuse sã Te-ascult.

Despãrþitu-m-am de prietenide plãceri m-am despãrþitºi m-am alipit de Tinecãci Isuse Te-am iubit.

Azi iubirea Ta mi-e legeºi Cuvîntul Tãu mi-e crezcãci doresc sã fiu cu Tineºi de-a pururi sã-Þi urmez.

Fã ce vrei de-acum cu mineviaþa mea Þi-o dãruiescvreau pe veci sã fiu cu Tinecãci Isuse Te iubesc!


80 - Atîtea stele...

Atîtea stele mincinoaseîn viaþa mea au rãsãritºi cãtre zãri necunoscutesã le urmez m-au amãgit.

Am fost vrãjit de-a lor chemareºi glasul lor m-a fermecatpe cãi pierdute ºi strãineprea-ncrezãtor eu l-am urmat.

O, unde am ajuns pe urmãºi-n ce adînc m-am prãbuºitce-am plîns nãdejdile-nºelateºi drumul meu nesocotit!

ªi totuºi le-am urmat naintepurtat de-un gînd, vrãjit de-un dor, atras de raza mincinoasã, crezînd în nemurirea lor.

Dar cînd m-am pomenit în noapteºi mai adînc în greu pãcatcu ce ochi - spãimîntaþi de groazãsã-mi lumineze-am aºteptat!

Dar vai, din toate-aceste stelece-n greu adînc m-au prãbuºitîn noaptea zbuciumãrii melenici una nu mi-a mai lucit.

În bezna neagrã-a deznãdejdiieu singur m-am zbãtut plîngîndo razã... o, mãcar o razãde mîngîiere aºteptînd.

ªi-atunci am ridicat spre Tineal deznãdejdii plîns zdrobit -ºi, Dumnezeul meu, Isusece soare-atunci mi-ai rãsãrit!

Ce soare mi-a umplut viaþace fericire mi-ai adus, scãpat acum pe veci din noapteTe cînt ºi-Þi mulþumesc Isus!


81 - Noi L-am aflat pe-Acela

Noi L-am aflat pe-Acela ce orbilor dã vãzcînd ochii strînºi de patimi îi spalã El de tinã, cãci ne-a adus în noaptea îndureratei prãziLumina Lui, Izvorul de veºnicã Luminã.

Noi am aflat pe-Acela ce munþilor dã glasºi-i face sã vesteascã minunea bucuriei, cînd inima-nþelege al încercãrii ceasºi sufletul primeºte Cuvîntul veºniciei.

Noi L-am aflat pe-Acela ce morþilor dã graiºi-i face sã cunoascã Eterna Înviere, cînd inima nu poate sã spunã nici un graia Duhului slãvitã ºi sfîntã înfiere.

Noi L-am aflat pe-Acela ce-ologilor dã mersºi-i face sã alerge ca lumii-ntregi sã spunãnemaiuitata clipã cînd boala lor s-a ºtersºi fericirea care le-a dat-o Vestea Bunã.

Noi L-am aflat pe Domnul... - ah, graiul nostru nu-iîn stare niciodatã sã spunã bucuria, Lumina, fericireaºi haru-aflãrii Luice-ntrece tot ce poate cuprinde veºnicia.

Noi L-am aflat!... ªi-acuma am vrea la orice paspe orice om sã-l facem s-audã ºi sã vinãsã afle harul care nu-ncape-n nici un glasºi fericirea care îþi face viaþa plinã.

O, voi cei care-n viaþã aþi plîns atît de-amarºi n-a fost mîngîiere pe lume sã v-aline, veniþi! - sînt nesecate izvoarele de harºi vã vor umple-a voastre adîncuri pline-pline!


82 - Cînd eram copil Isuse

Cînd eram copil Isusegata-n lume sã mã ducºi din douã cãi opuseuna trebuia s-apuc, m-ai chemat sã vin la Tineeu cã vin Þi-am spus smerit, dar m-am dus pe cãi strãine, n-am venit!

M-ai oprit odatã-n caleºi milos mi-ai arãtatce prãpastie-i în valecã drum rãu am apucat, ºi mi-ai spus sã-ntorc cu Tine pe-al Tãu drum spre rãsãrit, dar n-am vrut sã-ntorc spre binen-am venit!

- ªi-am ajuns deasupra gropiiînsã cînd era sã cadTe-am simþit cã Te apropiiºi m-ai izbãvit din iad! Ah, de-atunci pe totdeaunaTe urmez, Isus iubitfã curat sã-Þi fiu întrunafiu smerit!


83 - De cînd la Cinã

De cînd la Cinã uceniculpe Sînul Tãu s-a rezemato, cît adînc de suferinþela Sînul Tãu s-au alinat!

De cînd a temerii-ntristaredin inimã-i s-a liniºtito, cîte valuri zbuciumatela Sînul Tãu s-au potolit!

Cît zbucium, ce potop de lacrimi, ce deznãdejde ºi cît plîns, la Sînul Tãu Isuse Doamne, s-au alinat, s-au ºters, s-au stîns!

Ce munþi de fãrdelegi ºi patimice sufletul ne-a-mpovãratde peste conºtiinþa noastrãIsuse, - i-ai îndepãrtat!...

O, cîte Magdalene oarecu plîns pãcatul ºi-au stropitiubirea Ta-nþelegãtoareºi iertãtoare au gãsit!

ªi cîþi tîlhari ce se-ndreptarãcãindu-se cu plîns amariertarea fãrã de mãsurãla Tine au aflat în dar.

Ce mari poveri au fost aceleape care Tu ni le-ai luat! Isuse, Sfîntã Jertfã-a Milei, cu ce Preþ Scump ne-ai cumpãrat!

Cît bine ne-a fãcut pe lumecei ce la Tine ne-au adus, cînd vom plãti recunoºtinþape care-o datorãm Isus?...


84 - De cînd ispita

De cînd ispita prima datãcu viclenie m-a-nºelatzvîrlindu-mi inima curatãîn tina primului pãcat,

de-atunci am coborît întrunape calea morþii tot mai jossã mã despart pe totdeaunade drumul sfînt ºi luminos!

Urechea sufletului carepãcatul mi-o-nfundase greunu mai primi nici o chemareca sã mã-ntorc la Dumnezeu.

ªi m-aº fi dus mereu la valecãzînd în veºnicul abisce m-aºtepta acum în caleadînc ºi fioros, deschis.

Dar Tu Te-ai îndurat Isuseºi-n faþa morþii m-ai oprit- cu grija dragostei nespusede mine Te-ai milostivit.

- Cînd m-a atins a Ta-ndurareeu m-am trezit ca dintr-un visºi ochiul sufletului careera orbit, mi s-a deschis!

Simþit-am dragostea priviriiºi glasul blînd Þi-am ascultatdin calea morþii ºi pieiriieu m-am întors ºi Þi-am urmat.

ªi Te urmez Isuse-ntrunaurcînd calvarul fericitcãci mi-amintesc întotdeaunace har a fost cã m-ai gãsit!


85 - Plînge ucigaºul

Mã chinuie mustrarea ºi-n mintea mea rãsarvedenii ce m-alungã s-alerg prin noapte iarcãci ziua-n orice lucru ºi noaptea-n orice visvãd faþa-nsîngeratã a fratelui ucisvãd chipul lui aievea, din ce în ce mai viuºi fug gonit din urmã de-al spaimelor pustiu.

Lovit-am mii de oameni la fiecare pas, pe urma mea doar sînge ºi blesteme-au rãmas. În mîna rugãtoare a bietului orfanam pus rîzînd o piatrã în loc sã pun un ban. Pe golul ce la uºã o zdreanþã mi-a cerºitcu urã ºi cruzime tot gol l-am izgonit! Flãmîndului ce-n uºã plîngînd mi-a aºteptatnici cojile rãmase vreodatã nu i-am dat! Strãinului ce-n noapte la poartã mi-a bãtutnici loc în grajd cu vita sã stea nu i-am fãcut! Pe cel mai bun ca mine cu urã l-am bîrfit, un bine totdeauna cu rãu l-am rãsplãtit!...

... Iar azi de oriºiunde de toþi sînt alungatcu sufletul de-al crimei blestem împovãratºi-oriunde-alerg în lume mereu sînt urmãritde blestemul vieþii în care am trãit. Cãci ºi-n al apei murmur ºi-n tunetul din ceraud vieþi ucise cum sîngele mi-l cer, în praful plin de urme ºi-n norii ce plutesceu peste tot, vedenii de crime desluºesc.

Urechea de-mi acopãr ºi ochii de-i închidzadarnic, conºtiinþa eu nu pot sã-mi ucid! Pot sã m-ascund de oameni... dar ºi-n al nopþii-afundzadarniccãci de mine eu nu pot sã m-ascund! Gonit de spaima vieþii alerg ºi iar alergmustrarea s-o înãbuº sau sîngele sã-l ºtergºi-oriunde-aº vrea o clipã sã stau sã m-odihnescºi oamenii, ºi îngeri, ºi demoni, mã gonesc... mi-s zilele ca iadul de negre ºi de lungi, m-alungã toþi...


Isuse, ah Tu nu mã alungi? Ah Tu nu mã alungi Isuse, poþi Tu sã mã primeºti, un strop de milã, mie, poþi oare sã-mi gãseºti? poþi oare Tu Isuse pe-un ucigaº primi, poþi fãrã de mustrare ºi urã a-l privi, pe-un vinovat ca mine poþi Tu sã nu-l loveºti, poþi Tu cînd toþi m-alungã, un loc sã-mi dãruieºti?

Ah, nu m-a-nvins nici ura, nici blestemul aprins, dar dragostea, iertareaºi mila Ta m-a-nvins! ªi-ntîia datã-n viaþã genunchii mi se frîngmã rogºi gemºi plîng...

86 - Eram copil cînd prima datã

Eram copil cînd prima datãîn luptã am cãzut învinsºi-n biata inimã curatãurîte patimi s-au aprins!...

În vîlvãtaia lor nestînsãde-atunci am aruncat mereuîntreaga bogãþie strînsãîn taina sufletului meu.

Comoara dragostei senine, frumseþea gîndului curat, curatele simþiri divine, în focul lor le-am aruncat!

Frumoasa-mi nevinovãþieacolo-n el s-a mistuit, iar azi mi-e inima pustieºi-n suflet gol nemãrginit!

Dar cînd încep a înþelegeal vieþii preþ de la-nceputun pumn de spuzã se alegedin tot ce-n suflet am avut!


Printre ruinele iubiteeu caut cu plîns îndureratatîtea doruri mistuitede focul crudului pãcat.

Privesc cenuºa-mprãºtiatãºi-ndurerat m-aplec s-o strîngaceasta mi-e averea toatãmã uit la ea ºi plîng... ºi plîng.

- Isuse, n-am decît suspinen-am nici o cale, nici un þel, în suflet n-am decît ruinece oare sã-Þi mai dau din el?

Dar cred cã Tu poþi iar aprindechiar vatra inimilor reci, cînd cu iubirea Ta fierbintespre ele-nduioºat Te-apleci!

- O, suflã Tu ºi-n spuza-ceiece mi-a rãmas din stinsul jar, mai este poate vreo scînteieºi poate s-o aprindã iar.

Sã ardã rãul tot ºi - mare -sã creascã focul sfînt încins, ca focul jertfei pe altareîn veci puternic ºi nestins!


87 - Ghimpe de durere mutã

Ghimpe de durere mutãroade-mi inima pustiesuferinþã neºtiutãmi-o înþeapã ºi-o sfîºie.

Plîns nestãpînit îmi cerechinul pururi nesãtulmii de lacrimi de durerei-am tot dat ºi nu-i destul.

Oare cînd s-or stinge ochiiinima cînd s-o sfîrºicu ce oare voi mai plîngeºi cu ce voi suferi?

Har ceresc, adu-nduraresufletelor care plîng, pînã inima nu moarepînã ochii nu se stîng!...

88 - Geme sub poveri nespuse

Geme sub poveri nespuseDoamne, sufletu-mi zdrobit, bucurie, bucuriepentru ce m-ai pãrãsit?

Plînge-n spasmul deznãdejdiiinima zdrobitã-n piept, mîngîiere, mîngîierepînã cînd te mai aºtept?

Paºii-mi calcã în neºtirepe cãrãrile pustii, fericire, fericireunde-ai mers de nu mai vii?

Ochii-mi varsã rîu de lacrimila mormînt de visuri dulcisuferinþã, suferinþãcînd vii oare sã mã culci?


- Inimã ce-ntrebi, ascultãal neprihãnirii grai: pocãinþã, pocãinþãnu te-ntrebi cînd vrei sã ai?

89 - Pentru Tine vreau Isuse

Pentru Tine vreau Isusetoatã viaþa s-o trãiescAdevãrul Tãu în lumeºi-al Tãu Numesã-L vestesc.

Pentru Tine vreau Isusetoatã viaþa sã mã luptpînã-n clipa sfîntã-n carelanþul tarefi-va rupt.

Pentru Tine vreau Isusesã-nving orice suferinþeam ales a jertfei calepentru-a Talebiruinþe.

Pentru Tine-aº vrea Isusesã trãiesc, sã cînt, sã mor, sã vestesc a Tale sfintedulci cuvintetuturor!

Pentru Tine, cãci Isusetot ce am de mi-aº jertfin-am sã pot cu viaþa toatãniciodatãrãsplãti!


90 - Tu eºti ºi azi Isuse

Tu eºti ºi azi Isuse tot cãlãtor pe-aicidar parcã n-ai acuma popor ºi ucenici.

Prin lume printre oameni treci parcã în zadariubirea-i tot mai rece ºi binele-i mai rar.

Sînt parcã numai iude ce umblã dupã-averiMarii ºi vameºi astãzi, nu-s parcã nicãieri.

Zachei ºi Magdalene ºi Lazãri nu mai sînts-a isprãvit ºi mirul recunoºtinþei sfînt.

Pe calea spre Golgota, pe drumul spre Damascrar merg mironosiþe, rari Sauli se mai nasc.

Prin vãi de patimi rele mulþi credincioºi azi piertot mai legaþi de lume, tot mai strãini de cer.

Isuse ºi-n atîta nemãrginit amarTu totuºi chemi pe oameni, chiar dacã-ar fi-n zadar.

Chiar dacã nu-Þi ascultã Cuvîntul Tãu Divin, chiar dacã El rãsunã atîta de strãin.

Tu chemi mereu Isuse ºi-aºtepþi pîn-la sfîrºitsã nu se scuze nimeni cã nu Te-a auzit.

O, lume, nu vrei astãzi s-asculþi chemarea Saºtii ce-o s-auzi tu însãcînd El va înceta?...


91 - Doamne, altã dimineaþã

Doamne, altã dimineaþãºi alþi zori de zi rãsarînaintea Feþei Talerobii Tãi se-apleacã iarspulberat-ai negrul nopþiiºi-ai ei visuri le-ai gonitºi ne-araþi din nou Isuseslava altui rãsãrit...

Peste negura din sufletpeste-adîncimi de gîndTu ne-aduci lumina dulce, raza unui soare blînddupã vuiet de furtunã, dupã nopþi de vijeliiTu rãsai în viaþa noastrãzori de sfinte bucurii.

Cãci Tu dupã lupte grele, dupã nopþi de suferinþefaci sã vinã rãsãritulmult doritei biruinþe. - Doamne, peste noaptea lungãde necaz în care stãmfã sã vinã mai degrabãrãsãritul ce-aºteptãm.

Lumea-ntreagã azi aleargãspre-un nenorocit apuslumineazã tot mai tareDoamne, drumul nostru-n Susºi-n lumina Ta ne-ndreaptãpaºii noºtri pe pãmîntca scãpaþi deplin din noapte, sã urcãm spre Cerul Sfînt.

Luminaþi de Faþa-Þi Sfîntãsã-Þi cîntãm fãrã sfîrºitdupã cea din urmã noapteîntr-un veºnic Rãsãrit!


92 - Vei veni Isuse

Vei veni Isuse, ºtim cã vei venicã pe nori cu slavã, Tu vei rãsãrimare va fi ziua cînd ai sã coboriSãrbãtoarea celor fãrã sãrbãtori.

Plîng în strîmtorare, plîng copiii Tãialungaþi de lume ºi de oameni rãidar curînd Isuse vor fi izbãviþio, Dreptatea celor prea nedreptãþiþi.

Azi adesea lacrimi ºi dureri ne-nfrîngsufletele noastre prea adesea plîngdar curînd Isuse iarãºi ai sã vii, Bucuria celor fãrã bucurii.

Cad ades sub cruce credincioºii Tãiurmãriþi de ura oamenilor rãi -vino ºi le-ajutã, ia povara lor, Ajutorul celor fãrã ajutor.

Tu nu uiþi Isuse ºi nu laºi nicicîndpe-acei ce Te-aºteaptã sã Te-ntorci curîndºi apropii ceasul Marii Învieri, Mîngîierea celor fãrã mîngîieri.

93 - Minunatã ºi frumoasã

Minunatã ºi frumoasã Dimineaþã de Florii, tu ne-ai rãsãrit întîii mãrþiºori de bucurii!

- Cînd, atunci, treceai Isuse albul inimilor pragcurãþia ºi lumina Te întîmpinau cu drag.

ªi în ochii care limpezi strãlucesc, puteai sã ºtiicît de fericiþi Isuse sîntem toþi vãzînd cã vii.

- Astãzi plini de nerãbdare sã Te urce pe-alt calvarparcã numai vînzãtorii Te aºteaptã sã vii iar.

Þi se-aºtern Isuse-n cale chiar ºi astãzi mãrþiºoridar privirea Ta acuma nu e cea din alte ori.


Cît de bine vezi cã astãzi, cei ce-Þi cîntã nu Te ºtiu, cã n-au ochii strãlucire ºi cã-n inimi e pustiu...

Cã nu-i milã, nici cãinþã, nici dorinþa lor mãcar, cã iubirea se-ntîlneºte tot mai rece ºi mai rar.

Cã-s în suflete pãcate ºi-s în inimi rãutãþide aceea bucuria nu-i acum ca alte dãþi.

Cã-n pãcate se scufundã omenirea mai afundstricãciunea ºi desfrîulnici mãcar nu-ºi mai ascund.

ªi de-aceea, o Isuse, cînd la noi cobori Tu az’parcã Faþa Ta e tristã, parcã-ai lacrimi în obraz!

94 - Cãlãul

Cînd L-au luat rãstignitoriiºi-n haina roºie-mbrãcatL-au dus la locul rãstignirii- privea senin ºi resemnat.

ªtia cã trebuie sã moarãdar va-nvia a treia zicã iadul, moarteaºi pãcatulprin moarte le va birui!

- În urma Lui rîdea cãlãulºi împingîndu-L le spunea: - Acesta-I Împãratul vostruîngenuncheaþi naintea Sa!

Mã voi pleca ºi eu Isuseîn faþa Ta, ai sã mã vezi, îmi pare bine cã eºti Regeºi astãzi Te încoronezi!


Þi-am pregãtit cununã scumpãpe cap Þi-am aºezat-o noi, Þi-e gata Crucea ºi mormîntulºi poþi sã-nvii din nou, apoi.

Te voi primi cu-atîta cinstecum nu s-a mai vãzut sub cer; din orice lemn poþi face-o cruceºi-un cui din fiecare fier!

ªi nu ca azi, odatã numai, de mii de ori Te-am rãstigni! - pîn-o þinea pe lume fierulºi lemn de cruce va mai fi...

+

- Dar cînd a stat apoi de strajãcãzut-a la pãmînt zdrobit: cu ce Dumnezeiascã slavãa Înviat Cel Rãstignit!

ªi jos s-a aruncat în faþaStãpînului Vieþii noistrigînd: Isuse, cred în Tine, ºi viaþa-ntreagã-a plîns apoi!



E Joi seara... Sunã iarãºi semnul stingerii strãjerii, pe Ierusalim se lasã vãlul liniºtit al serii, se coboarã înnoptarea, ca un blestem se coboarãsã apese inimi care vînd, trãdeazã ºi omoarã!

Mii de stele lãcrimeazã noaptea rece ºi seninãundeva cu ucenicii Domnul este-acum la Cinãiar cîntarea lor de slavã, legãnatã lin, coboarãdulce mîngîind tãcerea ºi se stinge-ncet afarã...

... Dar cum stã cu ei, pe Domnul întristarea Îl cuprinde: - adevãr grãiesc Eu vouã: unul dintre voi Mã vinde!...

Se-ntristeazã ucenicii cînd aud aceastã vesteîntrebîndu-se cu teamã: Doamne, oare cine este? - Dar cînd au vãzut pe Iudacum se scuzãcum ofteazãcunoscurã vînzãtorul, cãci trãdarea se trãdeazã!

Dar Ioan învãþãcelulcel mai mult iubit de Dînsulrezemat cum sta la Sînu-I, neoprit îi vine plînsul: - “Doamne, cum putut-a oare trãdãtorul sã Te vîndã, cum l-a biruit pe Iuda pofta de argint flãmîndã, cum l-a cîºtigat satana...”

- ºi-L ruga printre suspine: unde mergi Isuse Doamne, ia-ne ºi pe noi cu Tine!


Vineri! Miez de zi. ªi arde soarele ca niciodatã. Pentru Dumnezeu, o Cruce lumea a gãsit rãsplatã. Din cununã ºi din cuie curg ºiroaie lungi de sîngejos strîngînd în braþe CruceaMama lui, Maria, plînge. Plînge-alãturi ucenicul îngropîndu-ºi faþa-n palmecînd spre Domnul fariseii scuipã-n hule ºi-n sudalme. ªi priveºte-n patru laturi peste gloata cea hainãaºteptînd ceilalþi apostoli, iar de undeva sã vinã. Dar nu-i nimeni... gloata urlã, Domnul Lui Se roagã-n cuie, trãsnetele cad cu groazã -ºi nici unul din ei nu e... Nici chiar Petru nu mai vinesã-L mai vadã Viu o datã... ªi curg urme lungi de Sîngejos în þãrna blestematã.

Cunoscîndu-ºi poate-acuma tot pãcatul, toatã faptaplînge tare ºi se roagãrãstignitul cel de-a dreapta. Se nopteazã... Dintr-o datã soarele ºi-a stins lumina, lîngã Cruce plînge Maicaºi Maria Magdalena, vîntul vîjîie puternic, Ioan strigã cu suspine: - unde mergi Isuse Doamneia-ne ºi pe noi cu Tine!


E Duminicã... ªi zorii ies pe vîrful Cãpãþîniie Duminicãºi-i ziua cea dintîi a sãptãmîniiucenicii-nchiºi în casãstau din noaptea cea de groazãcînd L-au prins pe-nvãþãtorul ºi întruna privegheazã, n-au gustat din seara-aceeanici odihna ºi nici somnulse cãiau amar cu toþii cã L-au pãrãsit pe Domnul. Petru nu putea sãrmanul, sã-ºi mai stãpîneascã plînsulcãci de trei ori el pe faþã s-a fost lepãdat de Dînsul...

Trei bãtãi rãsunã-n poartã unde-ºi plîng cu toþii vina, ºi-o femeie intrã-n grabã, - e Maria Magdalena: - A-nviat Învãþãtorul, giulgiurile stau grãmadã! toþi tresar uimiþi, doar Petru ºi Ioan se duc sã vadã!

Groapa-i goalãPetru plîngeIoan strigã cu suspine: - Unde-ai mers Isuse Doamne ia-ne ºi pe noi cu Tine!

96 - Isuse, marea vieþii

Isuse, marea vieþii eadîncã ºi întinsãcorabia de valuri ni-epurtatã ºi cuprinsã.

Din neguri grele de pãcatdin spate ºi din faþãºi valuri negre gem turbatcer jertfe ºi viaþã.

O, vino iar Isuse Blîndcã-i furtunoasã zareaºi ca atuncea, oarecînd, Tu liniºteºte marea!

Corabia condu-ne-o Tucu bine prin primejdiicu vîntul dragostei ne duspre Þãrmurii nãdejdii.


97 - Hristos a Înviat din morþi - ce bucurie

Hristos a înviat din morþice bucurie sfîntãºi îngerii din ceruri toþiºi lumea-ntreagã cîntã.

Veniþi voi toþi cei vii, cîntaþicu morþii din mormînturimãrire Lui ºi slavã-I daþiprin mii ºi mii de cînturi.

Veniþi luaþi lumina Sacãci vremea e aproapecînd Slava Lui va luminapeste pãmînt ºi ape.

Voi cîþi vã credeþi buni, veniþiprimiþi aceastã vesteîn dragoste, de nu-o trãiþi, credinþa moartã este!

Veniþi voi care-aþi fost uitaþi, azi ceasul vostru bate, prin Jertfa Lui aþi fost iertaþide oriºice pãcate!

Veniþi voi cîþi sînteþi bogaþiîn Cer s-aveþi avere, pentru Hristos vã lepãdaþide aurul ce piere!

Veniþi voi care-aþi flãmînzitporniþi pe calea nouãcãci ceru-ntreg l-a pregãtitHristos sã vi-l dea vouã!

Veniþi voi cei orfani ºi goice nu cunoaºteþi mamã, cu drag v-aºteaptã El pe voiiubirea Lui vã cheamã!


Voi împãcaþi-vã duºmanicãci Domnul Pãcii-nviecîntaþi Celui Fãrã-de-anicîntãri de bucurie.

Iar voi ce L-aþi cunoscutcînd v-a scãpat din relerãscumpãraþi timpul pierdutcãci zilele sînt rele.

- Hristos a Înviat din morþia triumfat iubireaÎi cîntã îngerii Lui toþiÎi cîntã-ntreagã Firea.

Cîntaþi toþi Fiului de Susvestiþi puterea-I sfîntãa înviat, Isus, Isusazi lumea-ntreagã cîntã!...

98 - Cînd ai trimis Isuse

Cînd ai trimis Isuse ai Tãi învãþãceile-ai spus: nimic pe cale sã nu-ºi mai ia cu ei.

Nici hainã, nici avere, nici traistã, nici arginþicãci Te-ngrijeºti Tu Însuþi de orice trebuinþi.

Sã poarte ei mireasma Cuvîntului Divincãci toate celelalte s-adaugã ºi vin.

... Cîþi au urmat Cuvîntul ºi-n lume Te-au vestitnimic n-au dus cu dînºii, nimic nu le-a lipsit.

Dar azi, Isuse-atîþia ce-aleg al Tãu sfînt drumde toate iau, ºi numai pe Tine nu, acum.

Averi, ades, prea multe, arginþi prea sacul plin, - credinþã însã Doamne ºi duh aºa puþin!

Materia-i atrage de-alunecã ºi caddin drumul mîntuirii la moarte ºi la iad.


De toate-au mulþi Isuse (ºi mare ca ºi mic)dar cînd nu Te-au pe Tineei n-au atunci nimic!

99 - Tu Singur plîngi ºi azi Isuse

Tu Singur plîngi ºi azi Isusela miez de noapte-n Gheþimani, Îþi dorm departe uceniciiºi-nconjurat eºti de duºmani.

Þi-e plin de neghinã ogorulºi grîul nimicit ºi smultdeparte stau semãnãtorii ºi dorm nepãsãtori, demult.

Umplut-au mãrãcinii viaogoru-ntreg l-au copleºitiar lucrãtorii Tãi departeîn somn adînc au adormit.

Þi-s oile pierdute toatepe multe ºi pe rele cãiintrat-au lupii printre eleºi dorm adînc pãstorii Tãi.

Pãtrunsu-Þi-au în Casã furiiau profanat ºi-au pustiitiar pãzitorii puºi Isusedemult cu dînºii s-au unit...

Cînd vei veni Isuse Doamnecredinþã oare vei afla, din cîþi i-ai pus Tu sã veghezecîþi oare treji vor aºtepta?


100 - Am fost copil aºa curat

Am fost copil aºa curatcum crinul de curat edar vîntul lumii m-a purtatprin valuri de pãcate.

Tu m-ai chemat Isuse Blîndsã nu mã duc la moartedar nu Te-am ascultat, rîzîndm-am dus tot mai departe...

- Azi prãbuºit suspin ºi gemmã mustrã conºtiinþaputernic gem în pieptul meudurerea ºi cãinþa.

Ascult cu sufletul zdrobitduioasa Ta mustrareºi-Þi cad înfrînt, plîngînd cãitIsuse, la picioare.

ªi strig adînc cu glas umil- curata mea comoarãdin anii cînd eram copilredã-mi-o Doamne iarã!

Fã iarãºi sã Te pot vedea, curata mea luminã, cãci dupã Tine viaþa meaatît de-adînc suspinã!...


101 - Carte Sfîntã, Mînã Sfîntã

Carte SfîntãMînã sfîntã te-a adus în a mea calecîte lacrimi semãnat-am eu pe paginile tale!

Cît am plîns pe-a tale file cînd m-am regãsit în tineruinat, pierdutîn moartedar rãscumpãrat, - pe mine.

Am aflat cum prin pãcate eu eram pierdutºi-n moarteam aflat chemarea dulce, sã las cãile deºarte.

Am aflat iubirea careastfel, n-a mai fost vreodatãarãtatã pentru mineca a Bunului Sfînt Tatã.

Am aflat de Marea Jertfãdatã pentru-a mea scãparepe Isus Mîntuitorul, Scumpul vieþii mele Soare.

ªi-am aflat Lumina, Caleaºi-Adevãrul vieþii meleºi - unite cu prigoane - cîte bucurii în ele!...

Eram singurel pe lume, fãrã sorã, fãrã fratedar apoi ce fericitele-am aflat în Tine toate.

Carte SfîntãMînã sfîntãmi te-au pus la cãpãtîiede la-ntîia mea cîntare, de la lacrima dintîie.

ªi-azi Cuvîntul Sfînt al Vieþiimi-este-ndemn ºi îndrumaremîngîiere,-nþelepciune, întãrire ºi mustrare.


Domnul meu din tine-mi spunesã mã-nveþe tot ce-i binemîine-osînda sau rãsplatami-o va spune tot din tine.

Fii cu mine ºi mã-nvaþãºi mã mustrãºi mã-ndeamnãca sã-nvãþ ce-nseamnã moarteaºi viaþa ce înseamnã.

Ca sã-nvãþ ce-nseamnã clipa... s-o rãscumpãr mã învaþãºi trãind în curãþie sã am veºnica viaþã.

Mai unit sã fiu cu Domnulmai cu rîvnã-n calea strîmtãTu, comoara vieþii mele, Carte Sfîntã, Carte Sfîntã!...


102 - Vorbea Isus de pe colinã

Vorbea Isus de pe colinãpoporului ce sta pe joscu Faþa plinã de luminãvorbea Isus de pe colinã, cu glasul rar: adînc, duios:

- În lume ura ca o stîncãapasã sufletul oricuite-nchide-n noaptea ei adîncã, sã fii ca piatra, mai rãu încã, sã nu faci bine nimãnui!

Dar Eu vã spun: de vezi pe moarteduºmanul tãu, în drum cãzuttu lasã ura la o parteºi dacã-þi vezi duºmanu-n moartecu milã-ajutã-l pe cãzut.

Dacã-un duºman bãtut de soartela uºa ta se va opritu lasã ura la o parteduºmanului bãtut de soartetu dã-i ce poþi, dar nu-l goni!

Cînd un duºman în haine spartela uºa ta va aºteptatu lasã ura la o parteduºmanului în haine spartetu dãruie-i cãmaºa ta!

Cînd chiar duºmanii cei de moartevor face-n contra ta sobor, tu lasã ura la o parteºi chiar duºmanilor de moartele-ntinde mîna, iubitor!

Cu cei ºi mai lipsiþi, împartebucata pîinii pentru trai, cît ai, chiar cu duºmanu-mparte -cãci Dumnezeu îþi face parteatunci ºi þie, Sus, în Rai.


103 - Ridicã-þi ochii ºi priveºte

Ridicã-þi ochii ºi priveºtecã-n tot ce este-n jurul tãute copleºeºte bunãtateaºi dragostea lui Dumnezeuºi totuºi tu, pe El luminaºi viaþa ta pe veºnicii, pe El ce-þi poate da iertarea, tu nu-L asculþi- de ce nu vii?

Cînd se cutremurã pãmîntul, cînd guri de moarte se deschid, cînd plãgi ºi lipsuri ºi necazuriatîtea mii de vieþi ucid: - acestea toate þie-þi strigãsã-ntorci din cãile pustii, pe-Acel ce poate sã te scapetu nu-L asculþi- de ce nu vii?

Atîtea tainice-adevãrurirãsar din locul lor ascuns, ºi la-ntrebãri înfiorateîþi dau cu-adevãrat rãspuns- dar cînd puterea Lui cea tareþi-ncearcã-a vieþii temelii, tu nu-nþelegi ce spune oaresau te prefaci, - de ce nu vii?

Ce fericiþi sînt toþi aceiace Lui pe veci s-au dãruit, cu cîtã bucurie-aºteaptãacel loc sfînt fãgãduit! - La minunata-I fericiretu nu doreºti pãrtaº sã fii? cîþi merg la slavã-n veci cu Domnultu unde mergi, - de ce nu vii?


104 - Din locul Liniºtii

Din locul Liniºtii de Veci, o, Domnul Slavei Sfinte, spre noi priveºte sã-Þi aplecinoi Te rugãm fierbinte!

Spre Tine-al plînsului potop, smeritã rugã poartã, priveºte spre cãinþa lorºi iartã, Doamne... iartã!...

- Cãci n-au nici stare nici cuvîntaºa cum se cuvine, dar umiliþi pîn-la pãmîntse roagã cãtre Tine!

Ascultã glasul tremuratde teama ce ne-apasã, - peste pãmîntul tulburato Doamne, pacea lasã!

Cãci iar e ceasul cruntei uri, stau fraþii sã se-omoare- Noi Te rugãm sã Te înduri: fã pace-ntre popoare!

Dã pace pe pãmînt ºi-aduiar vremi de-nviorarecãci Doamne numai Singur Tupoþi face împãcare!

ªi-n a lor inimi, îndreptar, Cuvîntul Tãu aºeazã, ca între toþi - fãrã hotar -iubirea sã se vazã.

- Spre bunãtatea Ta scãpãm, în mila Ta cea multãprimeºte ruga ce-o nãlþãmºi cererea ne-ascultã!


DARUL LACRIMILOR

1939

105 - Demult, din frageda pruncie

Demult, din frageda prunciedureri adînci m-au încercat... prea multe-au fost numai urgieºi prea puþine bucurieprea rar de tot eu am cîntat, - din frageda copilãrieprea multe lacrimi am vãrsat!

Prea mult amar, prea lacrimi greleºi prea nemîngîiat le-am plîns, în adîncimea vieþii meleo mare s-a-nchegat din eleacolo toate cînd s-au strîns- ºi-n marea lacrimilor meleatîtea bucurii s-au strîns!

Dar în adîncul lor odatãcînd am privit într-un apus- de strãluciri înconjuratã, Dumnezeiascã, neuitatã, cum sori de strãlucire nu-sºi blîndãºi iubire toatã -- vãzut-am Faþa Ta Isus!

Ah, Darul vostru, Darul mare- Adînc-de-Lacrimi, înduratce bucuriece schimbare, ce revãrsãri strãlucitoarepe veci în viaþã mi-au lãsat!... - Dar Scump al Lacrimii AmareIsusfii binecuvîntat!


106 - Lacrimi, lacrimi coji amare

Lacrimi, lacrimi coji amarecu atît de dulce miez, mulþi vã blestemã sub soareeu vã binecuvîntez!

Cãci cu Taina care-nviedin adîncul minunatvoi îmi dãruirãþi mieDarul binecuvîntat.

Harul prin al cãrui Numeastãzi eu trãiesc ºi crez, - toþi de v-ar huli pe lumeeu vã binecuvîntez!

107 - Astãzi cînd cobori Isuse

Astãzi cînd cobori Isuseiarã-n lumea pãcãtoasãca sã baþi la orice poartãºi s-aºtepþi la orice casã.

Baþi ºi la palat cu cîntec, baþi ºi la bordei cu jalebaþi la toþi ºi-aºtepþi sã facãloc ºi poposirii Tale!

Duci cu Tine bucuriepentru inimã ºi casãsã dai tuturor acelorce Te-ascultã ºi Te lasã!

Dar nãuntru-i veselie, cîntece ºi vorbe multeºi la Tine n-are vremenimeni azi sã mai asculte.

Nu e parcã nici o casã, nici o inimã creºtinãsã Te-aºtepte ca odatãcu cîntãri ºi cu luminã!


Prea eºti parcã altfel astãzi, ºi în glasul Tãu rãsunãprea tot dragostea ºi milãºi îndemn la fapte bune!

ªi nu-i place lumii astãzila de-acestea sã asculte, în aºa de multe locuriTe întîmpinã insulte.

Cãci e cultã lumea astãzi, de-al Tãu Nume i-e ruºine... Cum vor bate ei odatã, ºi se vor ruga de Tine!

108 - Adeseori în rugã...

Adeseori în rugãcînd eu smerit plîngeamnu Te vedeam Isusedar Te simþeam.

Adeseori cînd singureu suspinam zdrobitnu Te-am vãzut cu minedar Te-am simþit.

Prin focul jertfei însãcînd Doamne m-ai trecutnu Te-am simþit eu numaici Te-am vãzut!

Iar azi cînd împreunãcu Tine merg în Susce limpede ºi-aieveaTe vãd, Isus!


109 - Preasfinte Duh de viaþã darnic

Preasfinte Duh de viaþã darnic, Preasfinte-mpãrþitor de harîn faþa Ta îngenuncheazãa noastrã mulþumire iar. O, Tu ai dat vieþii noastrebotezul minunat de focce-a cununat în noi durereacu fericirea la un loc.

O, Tu ne-ai rãsãrit în sufletlumina altei noi vieþidescoperindu-ne atîteanecunoscute frumuseþi. În inimi ne-ai aprins statornicînflãcãratele trãirica sã-Þi putem aduce jertfadeplinei noastre dãruiri.

Fãcut-ai sufletele noastrepotir de aur minunatºi darnic le-ai umplut adînculcu harul Tãu nemãsurat. Dezvãluitu-ne-ai frumseþeaCerescului Ierusalimpãrtaºi la dulcea-i fericirechiar de pe-acum ne faci sã fim.

În faþa Ta întreaga noastrãrecunoºtinþã vine iarsã-Þi mulþumim... o, slavã ÞiePreasfinte-mpãrþitor de Har!


110 - Cît pãcatul m-a purtat...

Cît pãcatul m-a purtatcincisprezece toamne, toþi mereu m-au lãudatnimeni nu s-a supãratnimeni Doamne!

Cît la cel rãu i-am slujitcincisprezece toamne, toatã lumea m-a iubitnimeni nu m-a prigonitnimeni Doamne!

Cît de lume mi-a plãcutcincisprezece toamne, orice rele-aº fi fãcutnimeni nu m-ar fi-abãtutnimeni Doamne!

Cît trecurã ca un fumcincisprezece toamne, nimeni nu mi-a stat în drumnimeni Doamne!

Dar de cînd mã port sã-Þi plac(trei sau patru toamne)bine caut mereu sã facºi tot nu mã are-n placnimeni Doamne!...

- O, mereu de-aº fi pribeagtoate-a vieþii mele toamne, ura tuturor o trag, mi-e de-ajuns sã mã ai dragazi Tu Doamne!...


111 - Doamne Dumnezeul nostru Prea

Doamne Dumnezeul nostru, Preaputernic ºi-nþeleptSfînt eºti, Bunºi plin de milãBlîndºi Minunatºi Drept. Ce uºor de-aflat eºti Doamnetotuºi cît eºti de ascuns, ce uºor de-a Te pãtrundetotuºi cît de nepãtruns, Tu eºti Totul pretutindeniºi eºti nicãieri nimic, poþi fi necuprins de marepoþi fi infinit de mic!

Ce-nþelept le-ai rînduit Tu Doamne, toate-n Universorice clipã-ºi are-o slujbã, orice umbrã-ºi are-un mers: Tu porþi soare, lunã, stele, aurorãºi amurg... Toate-n Tine-ºi au izvorultoate cãtre Tine curg, Tu-nceputul tuturoraTu al tuturor sfîrºit, - cît de minunat ºi tainic toate le-ai orînduit!

Tu Te-ascunzi de mulþi ce-n lume înþelepþi se credºi mari dar Te laºi aflat de vameºi, de pãstori, ºi de pescari. Ne-nþeles rãmîi adesea pentru-ai lumii învãþaþi dar la cei smeriþi ºi sinceri cît de limpede Te-araþi! Cît de limpede-Þi vãd Faþa cei ce-au cugetul curatcare fãrã viclenie cred adînc ºi-adevãrat.


Pentru cei ce vãd eºti Totul ºi-ntr-un munteºi-ntr-un spicdar eºti nicãieri, nimicã, pentru cei ce vãd nimic. Pentru cei înguºti la suflet care numai rãu alegnepãtruns rãmîi de-a pururi, necrezînd ei nu-nþeleg. Dar ce simplu Te descopãr cînd smeriþi, în rugã, ºedcei neprefãcuþi ce-n inimi nu Te ispitescci cred! Pentru cei cu minþi îngusteDoamne eºti de necuprinspentru cei nãlþaþi ºi mîndrieºti înalt de neatins, dar atît de mic eºti Doamneºi atît de apropiatpentru cine Te primeºte într-un cuget nestricat.

Tu eºti veºnicia-ntreagãTu eºti ceasul trecãtor, Bucuria ce se naºte din durerile ce mor, Nevãzutul plin de taineºi Vãzutul arãtatViitorul care creºte din Trecutul îngropat, mîngîierea ce-nfloreºte din suspinul ce s-a dusºi nãdejdea ce rãmîne cînd iluzia s-a dus, Viitorul ºi Trecutul strînse-n Veºnicul PrezentTu eºti Veºnica Miºcare, Neclintitul Permanent! Tu eºti tot ce pot cuprinde ºi eºti tot ce nu mai potDar Iubirea, simt o Doamne, cã eºti mai presus, de Tot. Cã-n oricîte mii de chipuri Te araþi spre noi lucrîndpeste toate-Þi strãluceºte dragostea în primul rînd.

O, Strãlucitorul Centru al Iubirii, Tu ne-ai dattot ce-ºi vrea al nostru suflet ºi-ºi doreºte necurmat! Golul nostru, lipsa noastrã, slãbiciunile din noi, fãrdelegile, pedeapsaºi-a urmãrii lor ºuvoide mustrãri, de chin, de luptã, de torturi în veci ºi plîns, cu-a Ta unicã Durere, toate-toate Tu le-ai strîns!


Cu-a Ta unicã osîndã rãul tot ne-ai ispãºitmarea noastrã datoriecãtre Tine, Tu-ai plãtit. Cerul fericit în urma primului pãcat închis, omenirii re-nnoite prin credinþã, l-ai deschisºi la starea fericitã ce-o pierdusem prin pãcatdin adînca prãbuºire pîn-la cer ne-ai înãlþat! Curãþindu-ne prin Sînge ºi-nfiindu-ne prin Har- Totul ah iubire, totule Dumnezeiescu-Þi dar!

În genunchi cu umilinþã, Doamne Faþa Ta slãvimnu vom fi nicicînd în stare cît am vreasã-Þi mulþumim! Nu putem, recunoºtinþa ce-o simþim cã-Þi datorãmnici în rugã, nici în lacrimi, cum am vrea s-o arãtãm!

Dãruieºte-ne puterea de-a învinge orice rãuchipul sufletului nostruschimbã-l dupã Chipul Tãudã-ne feþei strãlucirea cugetului luminos, duhului încredinþarea viitorului frumos, inimii neprihãnirea sfinþitoarelor dorinþe, gîndurilor limpezimea înþeleptei nãzuinþe, dã-ne dragostei cãldura ce dã rod oricãrui pasºi credinþei frumuseþea unui neschimbat rãmasºi curajului tãria totdeauna de ne-nfrîntºi nãdejdii-n biruinþã un mereu noit avîntºi vieþii-ntregi nãlþareanecurmatspre Faþa Tapîn-o vei uni cu Tinecum a fostcînd nu era!...


112 - Isuse Pîinea Vieþii

Isuse Pîinea Vieþiiºi Mana cea din Cerplîngînd Te cheamã bieþiice-n plîns ºi-n foame pier.

În lumea de pãcateºi-nconjuraþi de rãuflãmînzii de dreptatese sting de dorul Tãu.

ªi gem într-o pustiede lipsuri ºi nevoiIsuse, Manã vie, coboarã-te-ntre noi.

Tu poþi sã saturi bieþiiînfometaþi ce pier. O, Sfîntã Pîinea-a vieþiiºi Mana cea din Cer!

113 - Isus e Calea

Mii de drumuri prin pãcate, duc la moarte ºi la iadºi-n prãpastia pierzãriizilnic mii ºi sute cad.

Dar spre Ceruri la viaþãdoar o cale duce-n SusCalea mîntuirii-i unauna singurã: Isus!

Toþi acei ce cautã altãcale spre-a ajunge-n Cerrãtãcesc, se pierdºi-n noapteamorþii ºi durerii, pier.


114 - Hristos e Adevãrul

E plin pãmîntul de minciuniºi înºelaþi de relecei rãi, vor semne ºi minuniºi astfel pier prin ele!

Cîþi umblã dupã lucruri seciºi-n calea lor se-ndreaptãcãdea-vor înºelaþi pe veciîn chinul ce-i aºteaptã...

Dar Adevãrul neapusce-n veci de veci strãlucee unul singur, e Isus Cel Rãstignit pe Cruce.

Hristos e-Adevãru-ntregºi Lui cîþi se închinãLumina veºnicã alegºi-n veci vor fi-n luminã!

115 - Isus Hristos e Viaþa

În lume moartea e stãpînãiar cei robiþi de calea saîn întunericul pierzãriipe veci vor fi-aruncaþi cu ea.

Dar este-n lume ºi Viaþaprin care cei nãscuþi de Susse bucurã de fericire... Viaþa e Hristos Isus!

El, celor care cred Întrînsulºi-n lume-L vor sluji cu zelle dã viaþa sã trãiascãnemuritori pe veci, ca El.


116 - De-atîtea ori Isuse

De-atîtea ori Isusepe marea de necazveneau dureri nespusetalaz dupã talaz... ºi-nfrînt de-nfricoºarecãdeam sub greul lormi-ai dat încurajareºi-atîta ajutor...

De-atîtea ori Isuseîn vînturi ºi-n furtunecu zãrile apuseplîngeam pe rupte struneTu-mi rãsãreai atunceîn inimã ºi-n gîndcu Faþa Ta cea Dulcecu Chipul Tãu Cel Blînd.

În jalea ºi-n durereaatîtor suferinþece har mi-a dat putereastatornicei credinþece har mi-a dat luminace Tu mi-ai revãrsat, cînd vina meaºi vinadin alþii, m-a noptat!

O, Soarele Iubiriipe veci sã-mi lumineziºi pacea mîntuiriiîn suflet sã-mi aºezicu-adîncul mulþumiriiprinos sã Te slãvescoricînd ale-amintiriilumini îmi strãlucesc.



Cînd atuncea-n seara Cinei, Doamne, Tu Învãþãtorulchiar ºi Iudei vînzãtoruli-ai spãlat supus piciorul, ºi-ai ºezut cu el alãturi, ºi-ai mîncat cu el o pîine- ne-ai dat pilda umilinþei ce pe veci de veci rãmîne. Cã oricine-ar vrea pe lume, printre-ai Tãi, sã fie mare, sã slujeascã tuturora, mai smerit ca oriºicare!

... O, dar azi cîþi ucenici sînt înãlþaþi ºi-n bogãþiecum pot ei sluji la alþiidacã nu-Þi slujesc nici Þie?

+

Cu treizeci de-arginþi pe Iudacînd l-a amãgit Soborulpentru dînºii s-a fãcut el din apostol- vînzãtorul! Dar apoi mustrat de gîndul care nu voia sã tacãsub povara deznãdejdii, el s-a spînzurat de-o cracã.

- În acele zile Doamnepofta de arginþi flãmîndãdoar pe unul din apostolil-a învins ca sã Te vîndã. Astãzi însã, cîþi dintr-înºiiavînd punga-n veac sãracã, gata sînt în orice vremeºi pe-un preþ mai mic s-o facã! ªi-o fac liniºtiþi aceasta, fãr-sã simtã barem trudaºi mustrarea conºtiinþeice-a avut-o pîn-ºi Iuda!...

+


Cînd sub greutatea lumii asudai în Gheþimanii, bînd paharul greu al Jertfeiºi-aºteptînd supus duºmanii, Tu purtai povara Singur ºi durerea cea amarãcei apropiaþi Isuse, liniºtiþi dormeau afarã.

... Ca atunci Tu-nduri ºi-acumaSingur ºi din greu, amarulcãci în loc sã se miceascã, tot mai mare e paharulºi pe mii de cruci cînd iarãºi lumea-i gata sã Te-aºezevai cum dorm, ºi cîþi, aceia puºi de Tinesã vegheze!

+

Cînd erai pe Cruce Doamne, sus pe vîrful Cãpãþîniiºi scuipau spre Tine-n hule arhiereii ºi bãtrînii, trecãtorii ºi soldaþii -ºi noroadele haine, - tot a mai rãmas un prieten, un apostol lîngã Tine, o dovadã a iubirii ºi un martor spre osîndãlumii ce-a-nsetat de sînge ºi de-omor a fost flãmîndã!

... Astãzi însã, cînd Te scuipã mii de buze criminalecînd potop se nalþã ura pîn-la poala Crucii Taleo, alãturea de Tine în a prigonirii cuiedintr-ai Tãi, atît de-adesea, azi, Isus, nici unul nu e.

+

În Slãvita Dimineaþã cînd ai Înviat IsuseTe-aºteptau cei dragi cu lacrimi ºi cu bucurii nespuseTe-aºteptau nedespãrþiþii: Magdalenele, Zacheiiºi pescarii Tãi de oameni, de la Marea Galileii...

Astãzi însã vai, adesea printre noi, a Ta-nviere, numai iude-o mai aºteaptã sã Te vîndã cui Te-ar cere, numai ane ºi caiafe sã Te chinuie-n durere, numai mîini sã Te loveascã, numai cruci, oþet ºi fiere, numai buze sã Te scuipe, numai guri sã Te huleascã - ... asta Þi-e recunoºtinþa, crudã gloatã creºtineascã!


O, voi toþi creºtini de forme, de paradã ºi de numece-aveþi sfînta datorie de-a-L sluji pe Domnu-n lume! - ce rãspundere-uriaºã veþi avea la Judecatãpentru lumea asta-ntreagã ce-o lãsaþi întunecatãsã se piardã-n rãtãcire de Hristos înstrãinatãfãr-sã-i arãtaþi Lumina cu o viaþã-adevãratã! Fãr-sã-i daþi o mãrturie prin viaþã ºi prin faptãcã trãiþi în curãþieºi-I cunoaºteþi Calea Dreaptã!

Cãci în loc de-apostolie ºi lucrarea cea curatãvoi trãind în fãrdelege faceþi slujba vinovatãpentru care nu-i uitare, nici iertare niciodatã!

Voi vã pierdeþi... rãul creºte... iadul rîde ºi petrececînd veþi înþelege oare? - Iatã, ceasul doisprezece!

118 - E ziua bucuriei azi

E ziua bucuriei az’ºi-a cîntului curatnu-i nici un suflet cu necazazi nu curg lacrimi pe obrazcãci lumea-ntreagã cîntã az’ - Hristos a Înviat!

E Ziua Sfintei Învieriºi-a harului curat, uitînd durerile de ieri, primind cereºti ºi noi puteri, pãrtaºi slãvitei înfieri, - Hristos a Înviat!

E ziua marii îndurãrice harul Sfînt ne-a dat, azi preþul multelor iertãrine-a dat a Lui rãscumpãrãrie-un soare nou pe-a noastre zãri- Hristos a Înviat!


E ziua dulcii mîngîieriºi-a gîndului curat. Voi cei ce-aþi suferit dureriºi-aþi plîns fãrã nãdejde ieris-înfrînte-a iadului puteri- Hristos a Înviat!

E ziua marii biruinþia Celui ce-a luptat, cîþi îndurat-aþi umilinþinãlþaþi a voastre nãzuinþicîntînd cu cetele de sfinþi- Hristos a Înviat!

119 - Hristos a Înviat! - cãzut-au

- Hristos a Înviat!... cãzut-aupeceþile de pe mormîntputerea iadului ºi-a morþiiprin moartea Lui pe veci le-a-nfrînt.

Bãtut a fost, scuipat în faþã, de cei mai rãi batjocoritºi-ntre tîlhari a fost pe Cruce, de cei mai vinovaþi hulit.

Închis a fost apoi c-o piatrãºi c-o pecete, de Sobor- dar a-nviat cãci Viu e veºnicºi veºnic e Biruitor!

Aºa-i pe veci ºi Adevãrulce El ni L-a descoperitcu mii de lespezi ºi de gratiinu poate-n veci fi-nãbuºit!

Ci-atunci cînd toþi rãstignitoriiÎl cred zdrobit de mîna lor, El sfarmã temniþi, rupe lanþuriºi iese-afarã-nvingãtor!


120 - O Pãrinte-al mîngîierii...

O Pãrinte-al mîngîieriivezi-mã din Cerul Sfîntcãci în braþele dureriiºi-n suspine mã frãmînt.

Tinde-Þi Mîna Ta cea dulcespre-al vieþii mele chinMîna care-mi poate-aducesuferinþelor alin.

ªi-mi coboarã-n suflet iarãpacea mîngîierii az’cãci mi-e inima amarãºi-mi curg lacrimi pe obraz.

Nopþi întregi de taine plinestau în rugã ºi veghezºi Te chem sã vii la minecãci de Tine însetez.

Zile-ntregi Te strig, Pãrinteºi Te-aºtept sã vii, curînd, mi-arde inima fierbintedupã Tine sînt flãmînd!

- O Pãrinte-al mîngîieriivezi adîncu-n care gemcãci din braþele dureriicu amar suspin Te chem!

121 - Mi-e inima bolnavã

Mi-e inima bolnavãºi totuºi simt cã sînto mînã-a mîngîieriipe frunþile fierbinþi, îngrop atîtea lacrimiîn suflet ca-n mormîntºi totuºi seamãn cîntecîn mii de suferinþi!


Cãci m-ai smerit o Doamnesã port un suflet frîntca jertfa pentru suteºi sute de credinþica harfa ce, ºi spartã, mai scoate încã-un cîntca steagul ce se frîngeîn preþ de biruinþi!

122 - Glasul Domnului te cheamã

Glasul Domnului te cheamãglasul Celui Veºnic Sfîntce-a rãbdat fãrã cuvîntpentru tine spini ºi cuieºi mormînt.

Din iubirea pentru tineEl durerile-a rãbdatchinul morþii l-a-nduratsã te scape din pieireºi pãcat.

Astãzi El din nou te cheamãsã laºi calea celui rãu, sã te-ntorci la Dumnezeuºi sã plîngi cu lacrimi multegreºul tãu.

ªi sã sui ºi tu cãrareapîn-la Jertfa Crucii Luiinima sub Ea sã-þi puiºi calvarul morþii Saletot, sã-l sui!

Prin durerea rãstigniriiºi prin moartea Lui sã treci, ca din bezna nopþii recitu sã-nvii cu El la viaþacea de veci.


123 - Tu om pierdut...

Tu om pierdut pe cãi strãinece-n valul relelor te-necide ce nu vrei sã vii la Minesã ai viaþa cea de veci?

De ce te-ngropi în neguri releatras de obiceiuri reci? Primeºte darurile Melesã nu pierzi viaþa cea de veci!

De ce eºti gata-n orice vremespre fapte rele sã te-apleci? O, lasã lumea sã te chemetu-alege viaþa cea de veci!

Nu te-amãgi crezînd iubitecã datini ºi-obiceiuri seciîn locul inimii-s primite, - crezînd aºa, tu pieri pe veci!

Iubite, clipa morþii vinecurînd din lume ai sã treci, de nu vrei sã te-ntorci la Minetu-þi pierzi viaþa ta pe veci!


124 - O suflete ce-n rãu apuci

O suflete ce-n rãu apuci, de-ai ºti tu-n ce adînc te duci.

De-ai ºti ce-adînc cãdea-vei greucînd umbli fãrã Dumnezeu.

În tina negrului pãcatîn moarte tu te-ai cufundat.

Nu vezi tu oare cum de Suste cheamã harul lui Isus?

Întoarce azi la El napoiºi lasã-al relelor noroi!

El pentru tine S-a Jertfit, cu ce iubire te-a iubit!

Tu poþi urechea sã-þi înfunzila glasul Lui sã nu rãspunzi?

Poþi tu sã-þi coperi ochii tãiºi sã mai mergi pe rele cãi?

Poþi tu cînd azi aºa duioste cheamã harul lui Hristos,

ºi-n al iubirii dulce pragte-aºteaptã El cu-atîta drag?

Poþi oare tu sã nu te-apleci? - Ah, cum vei plînge-n veci de veci!


125 - Îndurerat Izvor...

Îndurerat Izvor din careIubirea Veºnicã-a ieºitvestesc pe mãri învolburate, luntraº, de chipul Tãu vrãjit!

Departe-n zarea strãlucitãTe vãd pe-ndureratul Lemnse-ntinde pîn-la mine umbramult pãtimirii Tale semn.

ªi-ntinsa Crucii Tale umbrã, cît douã mii de ani de chinpe mii de mãri mi-nseamnã caleape care cãtre Tine vin.

Isuse, azi din lupta lumiimã-ntorc rãnit ºi suferindºi-nfrînt cu mîinile-amîndouãpotirul inimii Þi-întind:

O, las-sã cadã-n el Iubirea, un strop din Veºnicu-Þi Izvorºi-o sã se-aline-ntregu-i plînsetºi toate rãnile ce-l dor.

Cã nu-i ajung din celelalte, nu-l umple de-ar primi potop, Iubirea Sfîntã, dar din Tine, i-ajunge cînd primeºte-un strop.

Atras ºi însetat de Tinenu pot sã-mi mai gãsesc alinnefericit cu jumãtate, - se liniºteºte numai plin!

Cu luntrea vieþii sfîºiatãmã-ntorc cu lungi pãreri de rãu- Izvorule-al Iubirii Sfintedã-mi sufletului stropul Tãu!


126 - Bolnav de dorul Tãu

Bolnav de dorul Tãu Isuseprin lume-acum eu trec strãinchemîndu-Te mereu pe Numecu-al aºteptãrilor suspin.

Strãbat pustii de necredinþãºi mãri de fãrdelegi grãbitprin lume fãrã poposireTe caut ºi strig neliniºtit.

Flãmînd ºi-nsetoºat de Tinedoresc al harului Tãu miezcãci foamea inimii ºi seteacu Tine doar mi-ndestulez.

Iar cînd Te aflu-Þi sorb Cuvîntuluimit de-al Lui belºug bogat, cum simt puterea Lui umplîndu-miadîncul meu nesãturat!

ªi-nfiorat de fericireplec ochii-n jos ºi-ascult rãpit- Isuse, nu mai am Isusenimic pe lume de dorit!


127 - O apostolii-mbuibãrii

O apostolii-mbuibãriiadormiþi în perne moicît e-ntinsul depãrtãriide la voi ºi pîn-la noi.

Voi cãutaþi a lumii slavãnoi rãsplata cea de Sus, voi a patimii otravãnoi paharul lui Isus.

Voi cu ranguri, cu avereºi cu slavã ºi cu bani, noi umili fãrã puterecei de jos ºi cei sãrmani.

Voi vestind a voastrã carte, noi vestind Cuvîntul Sfînt, voi de laude-avînd partenoi de cruci ºi de mormînt.

Voi cinstiþi ºi cu renumenoi huliþi pentru Hristos, voi mereu nãlþaþi de lumenoi mereu trîntiþi pe jos.

Voi vã desfãtaþi în bine vã-mbuibaþi între plãceri, noi zdrobiþi printre suspineducem sute de poveri.

Vouã toþi vã sînt prieteninouã toþi vrãjmaºi fiind, voi primind aici rãsplatanoi spre Cer nãdãjduind.

ªtim cã ne urîþi, dar iatãnu mai este mult ºi-apoinoi pe veºnicia toatãvom fi despãrþiþi de voi!


128 - Apostoli binecuvîntaþi

Ce sfîntã e chemarea voastrã, apostoli binecuvîntaþice-n lutul slãbiciunii voastrecomoara harului purtaþi.

Ce sfînt e rostul zbuciumateiºi rãbdãtoarei voastre vieþidispreþuirea voastrã-ascundecomori atît de mare preþ.

Ce-adîncã, ce sublimã-i tainace-n sufletele voastre-a puslumina Cerului ºi slujbamãrturisirii lui Isus.

Sînteþi puþini ºi slabi ºi umiliºi-n lumea-ntreagã risipiþidar Adevãrul ºi Iubireavã dã puteri sã biruiþi.

Chemaþi popoarele sã vinãºi pe Hristos li-L arãtaþijertfiþi-vã! se cere jertfã, apostoli binecuvîntaþi!


129 - Pleacã-Þi iar urechea Doamne

Pleacã-Þi iar urechea Doamne în acest tîrziu amurgsã ne-asculþi mãrturisirea lacrimilor care curg. Plîngem iar cu toþii stingheri plini de patimi ºi nevoigreu ºi mare ni-e pãcatulDoamne-ndurã-Te spre noi!

Din pãrerile greºite, noi, convingeri ne-am formatºi-am crezut în ele Doamne, iar pe Tine Te-am uitat, dar ne-am rãtãcit pe urmã ca o turmã rea de oivino iarãºi ºi ne-adunã: Doamne-ndurã-Te spre noi!

Din minciunã noi fãcurãm adevãrul cel mai sfîntºi ne-am rezemat pe-acesta multã vreme pe pãmîntdar ne-am prãbuºit pe urmã în prãpãstii de noroiscapã-ne Pãrinte iarãºiDoamne-ndurã-Te spre noi!

Dintr-un idol ne fãcurãm dumnezeu... ºi l-am cinstitînchinatu-ne-am la dînsul iar de Cer ne-am despãrþitºi-astãzi pãrãsiþi ajuns-am ruinaþi de tot ºi goiMila Ta sã ne ridice, Doamne-ndurã-Te spre noi!

O, ne pare rãu ºi plîngem pentru tot ce-am fãptuitne cãim de fapta noastrã ca ºi fiul rãtãcitºi la Tine Tatãl nostru iar ne-ntoarcem înapoi, iartã rãtãcirea noastrãDoamne-ndurã-Te spre noi!

ªterge fãrdelegea noastrã, iarãºi Tatã Bun de Suspentru dragostea iertãrii, pentru Jertfa lui Isusºi ne scapã de osînda Judecãþii de Apoimîntuieºte-ne de-a pururiDoamne-ndurã-Te spre noi!


130 - Psalm...

Doamne Dumnezeul meu de ce mã laºialungat de mîini haineurmãrit de ochi vrãjmaºi... Paºii parcã fãrã mine-mi calcã drumuri de oraºchinuiþi ºi singuraticiDoamne Dumnezeul meu de ce mã laºi?

Þi-am cîntat în zile buneÞi-am cîntat în nopþi cu steleca ºi-n ceasuri de furtuneÞi-am spus gîndurile meleîn adînc de rugãciune...

Însã gîndurile Taleºi rãspunsul ce mi-ai dat, ºi descoperita cale, ºi-adevãru-Þi arãtat - n-am vrut sã le credcãci altfel mã-nvãþaide cum vream eu... - ªi m-am adîncit în patimiºi m-am prãbuºit în greuDoamne Dumnezeul meu!...

O, vorbeºte-mi iar, vorbeºte-mi Dumnezeul meucãci suspin, biet strãin, ochii cãtre Cer i-ndreptºi rãspunsul Tãu aºtept! Vreau tot mai puþin de-acuma sã vorbesc, doresc sã tacºi cu inima întreagã sã-mplinescce-mi ceri sã fac! dar vorbeºte-mi, o vorbeºte-miDoamne Dumnezeul meu!


131 - Ce dulce eºti Isuse

Ce dulce eºti Isuse, ce dulce eºti ºi bunspun stelele ºi luna ºi cerurile spunºi-ntreg pãmîntul spunece dulce eºti ºi bun...

De cînd a Tale haruri în inimã le-aduneu gust mereu din Tine ce dulce eºti ºi bunºi-aº vrea la lumea-ntreagãcît simt sã pot sã spun...

O, de mi-ar sta-n putinþã toþi oamenii s-adunde multa-Þi bunãtate, plîngînd aº sta sã spunsã vinã toþi sã afle ce dulce eºti ºi bun.

132 - Ce mare eºti!

Ce mare eºti o Doamne, ce mare eºti ºi Sfînt!... spun soarele ºi lunaºi vuietul de vîntºi trãsnetul ce culcãstejarii la pãmînt, ºi urletul furtuniiºi-al pãsãrilor cîntvãzutul, nevãzutulºi toate cîte sîntîn lumile luminiiºi-n beznã sub pãmînt...

O, de-ar cunoaºte Doamnetoþi oamenii ce sînt: puterea Mîinii Taleºi glasului Tãu sfîntde-ar asculta chemareaºi Sfîntul Tãu CuvîntTe-ar preamãri de-a pururice mare eºti ºi sfînt!


133 - Ce Drept eºti Tu!...

Ce Drept eºti Tu o Doamne, ce Drept ºi-Adevãrat!...

Spun zilele ºi aniiºi clipa ce-a zburatcã nu mai leagã nimenice Tu ai dezlegatcã nu descuie nimenice Tu ai încuiatcã nimeni nu-osîndeºtece-odatã Tu-ai iertat.

Lucrarea Mîinii Talepãmîntul lung ºi latcu mãrile ºi munþiicu tot ce Tu i-ai datcu-amurgul ºi-auroraºi cerul înstelatspun cît de Drept eºti Doamneºi cît de-Adevãrat.

Stãpîne-AtotputernicPãrinte-Adevãratmãrit sã fii de-a pururi... în veci fii lãudatde oriºice fiinþãde cerul minunatde tot ce bunãtatea-Þiºi Mîna-Þi a creatcãci Sfîntºi Drept eºti Doamneºi Bunºi-Adevãrat.


134 - Ce ochi mi-ai dãruit...

Ce ochi mi-ai dãruit Pãrinteºi ce luminã le-ai aprins, cã dupã-atîta plîns fierbintenici astãzi încã nu s-au stins!

Ce inimã mi-a fost sortitãsã am, Cerescul meu Stãpîn, de-atîtea haruri copleºitãsã-mi tot mai poatã bate-n sîn!

- Fã-mi ochii cît mai plîng, a plîngede dragu-Þistrãlucind de har, ºi pînã inima s-o frîngesã-mi batã pentru Tine, doar!

135 - În prag de cimitir

Împovãrat de zile greleazi stau la cimitir în pragprivind în urma vieþii melepierdutul anilor ºirag.

E-aºa de mult de cînd din þaracopilãriei am plecatlãsînd în urmã primãvaravieþii fãrã de pãcat!

E-atît de mult de-atunci - ºi jaleaîmi arde sufletul zdrobitcînd stau sã-mi vãd în urmã caleape care pîn-aci-am venit!

Îmi vãd cãrãrile departeºi urma pasului trecutprin toate vãile deºartepe unde viaþa mi-am pierdut.


Mi-o vãd, cînd mã trezesc în faþaacestui cimitir, acum! ªi plîng amar vãzîndu-mi viaþacomoarã risipitã-n fum!

Privesc mereu cu ochii zareaºi lacrimile-mi curg ºuvoi: - O, de-aº mai ºti acum cãrareaºi de-aº putea sã-ntorc napoi.

De-acum aº ºti cum se trãieºtepuþina viaþã înþelept, de-acum aº ºti pe ce cãraresã vin spre locul unde-aºtept!...

136 - Octombrie - în lacrimi dese

În lacrimi dese ºi mãrunteal toamnei cer jeleºte iar, plîng codrii galbeni de dureresub biciul crudului Brumar...

Pe-o cruce cu Isus în cuiedoi stropi de ploaie s-au opritca douã boabe mari de lacrimiîn ochi la Sfîntul Rãstignit.

Privesc... ºi-un gînd mã înfioarã: în lumea de creºtini ºi az’ Tu tot pe Cruce eºti Isuseºi tot cu lacrimi pe obraz.

O Doamne, cînd sã vinã-o toamnãsã nu mai plîngã ceru-amar, sã nu mai plîngã ochii Cruciisã cînte numaiºi Brumar?...


137 - Nu Te duce de la noi

Gadareni sîntem Isuseplini de patimi ºi nevoisîntem inimi nesupuseTe-am gonit, dar o Isusenu Te duce de la noi!

Plini sîntem de fapte releºi-al pãcatului noroi, gemem sub necazuri grele, nu ne pãrãsi în elenu Te duce de la noi!

Nu Te duce - fãrã Tinesîntem orbi, flãmînzi ºi goi, ia-ne tot ce-avem mai binetoate n-au un preþ cît Tinenu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia careºi-azi Te-alungã iar napoiarse-n dor de vindecareplîng atîtea rãni amarenu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuitevarsã-al lacrimii ºuvoi, cer cuvintele-Þi iubite, nu le pãrãsi zdrobitenu Te duce de la noi!

Doamne, Oastea Ta umilãduce greutãþi puhoile vom duce fãrã silãdar ascultã-ne, ai milãnu Te duce de la noi!


138 - Rãmîi cu noi

Ni s-au dus cu vremi apusebucuriile ºuvoiprietenii, frãþii de-o clipãce-am crezutpe vecii cã se-nfiripãni s-au dus aºa de-n pripãau trecut, ºi-n al lacrimii ºuvoiai rãmas doar Tu IsuseTu cu noi!...

Fraþi de amintiri nespusedin cerescul Tãu rãzboifraþi de care strîns ne leagãdor ºi gînddin frãþia ce se-ncheagãcîte unul se dezleagãrînd pe rîndºi-n al Tãu ceresc rãzboimai rãmîi doar Tu IsuseTu cu noi.

ªi-alte prietenii adusede s-ar duce iar napoidacã fraþi de-ai noºtri iarãne-ar lãsaca sã scape de ocarãºi de ura lumii-amarãar plecaoriºicîþi vor da napoiTe rugãm rãmîi IsuseTu, cu noi.


139 - Îþi mulþumim Isuse Doamne

Îþi mulþumim Isuse Doamnecu ochi scãldaþi în stropi de rouãde-a Tale multe binefaceride tot ce Tu fãcut-ai nouã: de-atîtea lacrimi de durereschimbate-n cînt de bucurie, de-atîtea roade-mbelºugatece-am strîns din frãmîntata-Þi glie, de-atîta adãpost o Doamneºi-atîta binecuvîntarece-aflat-am sub a Tale-aripeîn încercãrile amare, de-atîtea mîngîieri ce-adus-aiîn pribegia-ne sihastrã, de-atîta fericire cîtãai revãrsat-o-n viaþa noastrã.

ªi-acum în astã zi cînd iarãsîntem la altã rãspîntiecînd ne trimiþi s-arãm Pãrintecu alt plug nou vîrtoasa glie, cînd alte ploi ºi vînturi greleºi alte opintiri ne-aºteaptãla-ntîia brazdã, cãtre Tine, întîiul nostru gînd se-ndreaptã.

Precum plugaru-n primãvarãcînd dã sã tragã brazda nouãîngenuncheaþi pe-ogor Pãrinteºi-n Sus cu mîinile-amîndouãÎþi cerem binecuvîntareaºi harul plinãtãþii sfinteºi peste-ogorul nou pe careTu astãzi ni l-ai pus nainte.


Din Mîna Ta avem o Doamneputeri ºi har ºi-nflãcãrareºi umiliþi sub voia-Þi sfîntãÎþi punem totul la picioare. O, foloseºte-Te de-acestesmerite ºi puþine vaseºi du a mîntuirii paceîn mii de suflete ºi case.

Fã s-aruncãm cu plinã poalãsãmînþa rodnicã pe glieiar pentru-a Ta deplinã slavãnoi tot sã dãm cu bucurie. Ca de pe urma jertfei noastrefãcutã-n cînturi ºi suspinetoþi îngerii din cer sã strîngãsnopi plini de roadepentru Tine...

Pag. 156

Poezii - Vol. 1 - Cîntãri Îndepãrtate - Caietul 2 Pag. 157

Cîntãri Îndepãrtate

Caietul 2

Poeziile refãcute din:

- Cîntãri de Pace

- Un Cîntec de Iubire

- Cîntãri Îndepãrtate ºi

- Cîntãrile Întoarcerii

1940 - 1945


Isus HristosMarele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor


Pentru toatã credincioºia dragostei Tale care mi-a rãmas nedespãrþitã ºiocrotitoare,

Pentru toate dovezile puternice ale grijii Tale faþã de sufletul ºi viaþa meaclipã de clipã ºi pas de pas,

Pentru toatã lumina cu care mi-ai însoþit nopþile întunecoase ºi drumurileaspre,

Pentru toatã mîngîierea pe care mi-ai revãrsat-o în toatã fiinþa mea în ceasulmarilor întristãri

ªi pentru toatã strãlucirea cu care ai învãluit sfîrºitul furtunilor noastre,

Slavã veºnicã ÞieMarele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu

Isus Hristos.


00 - Cîntãri Îndepãrtate...

Cîntãri îndepãrtate ne vin în ceas de searãde undeva, din harul trãit odinioarã.

... ne vin în ceasul tainic de dupã rugãciunecînd duhul ºi-aminteºte de oriºice minune,

de orice izbãvire de noapte ºi furtunãprin care-a mers trimisã prin lume Vestea Bunã,

de tot calvarul Crucii cu ºoaptele-i gemuteprin anii-n care toate sînt crîncene ºi mute...

- Cîntãrile acestea-s ca lacrima prelinsãpe chipul singuratic, cu-ntreaga zare stinsã,

ca razele de unde nu-i soare niciodatãmai strãlucit ca fruntea cu sînge asudatã,

ca sfintele ecouri a stãrilor slãvitece-n veci n-o sã mai fie asemenea trãite,

ca umbra ºi lumina acelor cãi divinepe unde-a mers aievea Hristos la pas cu tine...

- Ecoul lor sã-þi fie îndemn pe veci în mintelumina lor din urmã, un soare spre nainte!

Sã urci cu bucurie cã zbori cãtre cununãcã patima cu Slava Hristos þi le-mpreunã,

cã tot ce uzi cu lacrimi din ce sãdeºti cu sîngecu mîini strãlucitoare în veci cîntînd, vei strînge.

ªi-mbrãþiºîndu-þi crucea c-o tainicã plãceresã mori cu-ncredinþarea cã moartea þi-e-nviere!


CÎNTÃRI DE PACE

1940

140 - La Sînul Tãu cel plin

La Sînul Tãu cel plin de paceIsuse binecuvîntatatîta sfîntã mîngîiereºi fericire mi-am aflat.

Atîta liniºte-n furtunãatîta pace-n încercãriºi-atît de dulce alinareîn ceasul grelei zbuciumãri!

La Sînul Tãu Isuse Dulcecînd capul ostenit mi-l plecîmi aflu îndeajuns tãrieoricîte chinuri sã petrec.

O, Sîn Dumnezeiesc, alinulºi pacea sufletului meu, la Tine-mi voi afla odihnaºi-n Cercînd voi veni ºi eu.


141 - Primiþi pe Domnul vostru!

O, vouã celor umili v-aduc o veste nouãce voi, împovãraþii, pîn-azi n-aþi auzit: Isus Hristos, prin Crucea ºi Jertfa Lui ºi vouãiertare, mîntuire ºi har v-a dãruit!

Mulþimea de pãcate atît de mari ºi grelecu care viaþa-ntreagã mereu v-aþi încãrcat, El le-a luat asupra-ªi, S-a-mpovãrat cu eleºi sus pe lemnul Crucii cu Sînge le-a spãlat.

El din osînda morþii, din veºnica pieirecu Jertfa Lui prin Cruce, scãparea v-a adus, cãci prin credinþa-ntrînsul viaþã, mîntuireºi pacea Lui cea dulce v-a dãruit de Sus.

Primiþi pe Domnul vostru!... cu lacrimi de iubireºi inima ºi casa deschideþi-I deplin, cãci unde intrã Domnul, cereasca-I Strãlucireîn casa jalei face un colþ de rai senin!

Primiþi pe Domnul vostru, voi cei ce-aþi tras cu trudãºi fãrã vreo nãdejde, amarele poveri -ºi-atunci în ochii voºtri pe faþa voastrã udãva strãluci lumina cereºtii înfieri!

Primiþi pe Domnul vostru, voi cei ce-aþi stat departede masa veseliei, de praznicul curat, primirea Lui, viaþa pe veci vã va despartede tot ce-i fãrdelege, osîndã ºi pãcat!

Primiþi pe Domnul vostru, cãci numai Lui I-e milãde voi, precum i-e milã pãstorului de oi -o, numai Lui de-a voastrã osîndã nu-I e silãcãci pîn-la starea voastrã El vine dupã voi!

Primiþi pe Domnul vostru, - o, cîtã bucuriear trebui sã umple al vostru suflet az’cînd pîn-la starea voastrã doreºte El sã viesã facã-un veºnic cîntec din veºnicul necaz.


Primiþi pe Domnul vostru! e cea din urmã uºã, e cea din urmã cale, e cel din urmã har, e cea din urmã clipã, - cînd ºi aceasta-i dusãvai, tot ce mai rãmîne e deznãdejde doar!

Primiþi pe Domnul vostru, e cea din urmã punteîntinsã peste-adîncul cel dintre Cer ºi voi, - cînd nu va mai fi-aceasta rãmîne-un veºnic muntede chin amarsub care veþi geme-n veci apoi.


142 - Ce dulce-i pacea Ta Isuse

Ce dulce-i pacea Ta Isusece-o dai la cei ce Te-au primit, cu cîtã mîngîiere umplitruditul suflet chinuit!

Ce-aleasã-i sfînta bucuriece-o dai Tu celui întristat, cu cîtã liniºtire umplitruditul suflet zbuciumat!

Ce fericire faci sã vinãîn duhul cel nefericitºi ce nãdejde-i dai cînd strigãpierdutul deznãdãjduit!

Cum schimbi vieþi din temeliecum nalþi pe cei umili ºi mici, cum pe dispreþuiþii lumiideasupra lumii Tu-i ridici!

Cum dai curaj în focul fricii, cum pui tãrie-n slãbãnogi, cum dai cuvînt la gura mutãºi umblet paºilor ologi!

Cum pui credinþa minunatãîn cel ce-a fost un crunt ateu, cum faci din cel ce-a fost un vameºun slujitor lui Dumnezeu!

Cum creºti iubirea Ta cereascãîn duhul plin cîndva de rãuºi-l fericeºti cu-ncredinþarecã este-un fiu iubit al Tãu!

Încredinþarea dulce caremã face astãzi fericitºi recunoscãtor Isusesã-Þi cînt în veci, - cît m-ai iubit!


143 - Slãvitã-mpãrãþie-a Pãcii

Slãvitã-mpãrãþie-a pãciiºi dulcii fericiri de sustînjind de dorul dupã tine, din suflet te doresc nespus.

Ce oare mi-a schimbat simþireace altãdatã te uraiar astãzi dragostea de tine, de doru-þi, sã suspine-aºa!

O, minunatã þarã-a pãcii, strãin prin lume astãzi trecmereu înalþ spre tine ochii, mereu genunchii mi-i aplec.

Aº vrea la sînul tãu cel dulcecînd calea-mi voi sfîrºi sã vinsã-mi odihneascã-n veci viaþaDumnezeiescul tãu alin.

Sã-mi liniºtesc adînc iubirea, cu ochii fericiþi privindmereu noi forme-a bucurieiºi frumuseþii rãsãrind.

În întunericul luminiice-nvãluie Fiinþa Luieliberat deplin de mine, iubirii-n veci sã mã supui.

ªi-acolo-n pacea fãrã marginipe veci ce nu se mai sfîrºescdesãvîrºirea împãcãriicu veºnicia s-o gãsesc!


144 - Cu Taina-nviorãrii

Cu Taina-nviorãrii, din Sfîntul Tãu Lãcaºîn inima-ntristatã, o Doamne-alin sã laºi.

Cu mirul mîngîierii, din Duhul Tãu Slãvitcoboarã Doamne pacea în cugetul muncit.

Din Slava minunatã a Cerului curatcoboarã Doamne pacea în duhul zbuciumat.

ªi-ascultã-ne Pãrinte oricînd Te vom rugala toþi cei fãrã pace Tu dã-ne pacea Ta.

145 - ªi iar Te naºti

ªi iar Te naºti din nou Isuseºi iarãºi vii ca alte dãþiîn lumea urii neapusecãrarea pãcii s-o arãþi.

Spre-a Tale zãri de pace plinepe-ai urii fii îi vei chemadar vai, îndemnul spre mai bineaºa de greu îl vor urma.

Din Slava dragostei nespusecobori în lumea Ta sã-i iei, cu drag îi chemi spre ea Isusedar ei se sfîºie-ntre ei.

O Doamne, lumea-i astãzi plinãde patimi ºi de fariseiºi totuºi mila Ta divinãmai vine ºi mai stã-ntre ei!

Mai vii, chiar dacã Sfîntu-Þi Numedin nou un an Îl vor huli... - Ce dragoste Te-aduce-n lumecu ce puteri o poþi iubi!


Cobori la ei ºi-i chemi la Tinecu milã-i chemi, de ei Þi-e dor- O, dacã-ar ºti ei cine vineºi cine-aºteaptã-n uºa lor!...

Dar viicãci dintre ei Isusecîþiva primi-vor scumpu-Þi Harîn taina inimii supuse... ªi pentru ei, cu drag vii iar.

146 - O, Sfînt Izvor ce speli pãcatul

O, Sfînt Izvor ce speli pãcatulDumnezeiesc Izvor de harascultã-mi iarãºi vinovatulsuspin ce se cãieºte-amar.

Mi-e iarãºi viaþa-ntunecatã, mi-e iarãºi sufletul pãtat, mi-e iarãºi inima-ntinatã, pãcatul iarãºi m-a-nºelat.

Mi-e-ntunecat din nou seninuldin sufletul ce-a fost sfinþitpãcatul ºi-a vãrsat veninulºi inima mi-a otrãvit.

Ah, unde-i pacea mea plãcutã, seninul gîndului curatºi dulcea fericire-avutãnainte de-a mã fi-ntinat?

Ah, cum mã-nvinse ispitireaºi-n suflet am putut s-o las, cum mi-am pierdut neprihãnireafãcînd nefericitul pas!...

Cãit plîng azi, eu, vinovatulce Te-am lovit ºi Te-am scuipat, - Slãvit Izvor ce speli pãcatulah, fã-mã iar din nou curat!...


147 - Pãrinte-Atotputernic...

Pãrinte-Atotputernic, din Cerul Tãu Preasfîntîndurã-Te priveºte, cu milã spre pãmîntvezi cîtã suferinþã ºi cîte chinuri iarfrãmîntã bieþii oameni ºi-i zbuciumã amar!

Vezi cîtã urã zace în sufletul hain, ºi apãrã-l pe Abel de ura lui Cain!

Vezi cît e neadevãrul în fiecare glasºi apãrã-Þi dreptatea ºi cinstea pas cu pas.

Vezi cîtã necredinþã în inimi s-a-ncuibatºi apãrã-i pe-aceia cu sufletul curatvezi cîtã-i fãrdelegea ce-n suflete s-a pusºi apãrã iubirea, o Tatã Sfînt de Sus! ªi apãrã-ne Doamne de tot ce-i rãu, pe noi, cãci ne rugãm spre Tine din sute de nevoi!

Îndurã-Te Pãrinte de cei ce-n greu se frîngcãci numai Tu ºtii Singur de cîte veacuri plîngîndurã-Te de-aceia zdrobiþi de crucea greamãreºte-le puterea sau crucea lor o ia, îndurã-Te cu milã de cei nemîngîiaþiprea îndelung Pãrinte, Tu nu-i lãsa-ncercaþicoboarã-n al lor suflet oricînd Te vor chemarãbdarea liniºtitã ºi pînã-i vei scãpa.

Atît de multe inimi zac fãrã de puteriîn lanþuri ferecate de sute de dureriascunsã li-e lumina ºi sufletul strãpunsºi nu mai vãd o razã de noaptea ce-au ajunssfîrºitã li-e nãdejdea din sufletul sfîrºit, ... O, ai adîncã milã de duhul lor zdrobit, adu-le-a Ta luminã ºi dã-le pacea Tacãci ºi ei au fost Doamne ai Tãi iubiþi cîndva.


Dar ºi mai mult ai milã, o Tatã Preaiubit, de-acei ce poartã-n lume Cuvîntul Tãu Slãvitde-acei ce-n lumea asta cu-atîþia desfrînaþirãmîn mereu cu Tine smeriþi ºi ne-ntinaþi, uitînd de-a lor povarã, prin sute de dureri, ei duc la alþii Doamne a Tale mîngîieri, de propriile rane uitînd în frãmîntãriei, altor inimi cautã sã ducã alinãri, deºi flãmînzi ei, darnic, pe alþii îi hrãnesc, deºi sãraci, prin Tine, pe mulþi îmbogãþesc, nemîngîiaþi ei înºiºi - duc mîngîieri mereudespovãrînd pe alþii, duc jugul cel mai greu, de toþi cu bunãtate aminte sã-Þi aducicã ei Pãrinte, poartã atît de multe cruci...

Pe umerii lor ºubrezi se reazemã ºi crescpoverile luminii ce pe-alþii-i fericesc: povara de rãspunderi, poveri de grijã greaºi-a celui care-ascultãºi-acelui ce nu vrea... ªi-acelui ce trãieºteºi-acelor care morºi-a neamului acestaºi-a celui viitor. ªi-acelor ce sînt astãziºi-acelor ce-or fi mîini, cãci cheia grea a vieþii e-n slabele lor mîini!

Cuvîntul Sfînt al Slavei, dacã-L vestesc - sau tacei uºa mîntuirii o-nchid sau o desfac. Aduc luminã lumii în bezna grea de-acumsau lasã lumea-n beznã, pe-al prãbuºirii drum! Pot sã deschidã cerul sau pot sã-l lase-nchis - dar nu-i la fel cã-ndrumã la rai sau la abis! - O, nu tot una este sã nalþi, sau prãbuºeºti, cã pierzi pe veci un suflet mãcar, sau mîntuieºti! - O, nu tot una este! - ei ºtiu ce greu rãspunsvor da pentru Cuvîntul nesemãnat de-ajuns, pentru viaþa care n-a fost de-ajuns aºacum slujbaºi chemareaºi locul lor cerea!


Pe-altarul mijlocirii, în rugãciuni ºi-n plînsard inimile-acestea în sfîntul foc nestîns, o Doamne, pentru Tine ºi pe lume arddînd Cerului ºi lumii mireasma lor de nard, dînd Cerului ºi lumii al jertfei lor prinos: cînd pe Hristos la lume, cînd lumea la Hristos!

Cu cîte suferinþe ºi griji ºi jertfe sîntunite toate-acestea acuma pe pãmînt! - În faþa omenirii alãturi de Hristosacopãr ca ºi Dînsul tot ce-i mai pãcãtos, îndurã-nvinuireºi nedreptãþi ºi-amarca-n schimb sã-i poatã-odatã apropia de Har... - ªi-n faþa Ta Cea Sfîntã, de lume-nlãturaþi, sã stea în mijlocire, ei, cei mai apãsaþi, luptînd în rugãciune s-aducã tot mereupe Dumnezeu spre oamenipe ei spre Dumnezeu...

ªi-adesea pe alþii, cu duh mijlocitor, purtînd a lor pãcateplãtesc în locul lor! - Cãci în mãsura-n care un chip sînt cu Hristosi-aºteaptã-aceeaºi cruceºi-acelaºi drum spinos. Împãrtãºesc aceeaºi chemareºi la feli-aºteaptã ºi pãmîntulºi Cerulca pe El...

Ai ºi mai multã milã de aceºti copii ai Tãiºi cînd sînt pentru Tine în faþa celor rãiºi cînd sînt pentru cei rãi plecaþi în faþa Taºi-ajutã-i sã-mplineascã aceastã slujbã grea! Le dã puteri sã poarte poverile privindrãsplata ce-i aºteaptã în Cerul strãlucindsã-ndure nedreptatea silindu-se-a ierta, mai micã vina lumii s-aparã-n faþa Ta! Ducînd a Ta iubire la lumea de miºei, mai strãlucit s-arate ce Bun eºti Tu cu ei!


În zbuciumul acesta ajutã-i necurmatsã facã slujba jertfei la care i-ai chematc-ades pot sã greºeascã în slujba asta greaori lumii pentru Tine, ori Þie pentru ea! ªi-mbracã-i cu iubire, rãbdare ºi puteriTu, care ºtii ce slujbã e-aceasta ce le-o ceri.

ªi iartã cînd se cere sã spunãºi nu spun: pãcatul lor adesea îl face-un duh prea bun. ªi iartã-i cînd se cere sã tacã ºi nu tacpãcatele adesea din dragoste le fac! În cugetul lor Doamne, atît de mult muncitcoboarã-Þi bucuria ºi Duhul liniºtit.

148 - Te rog nu pentru lume

Te rog nu pentru lume Tatãnici pentru fii ei cei rãici pentru turma Ta curatãºi pentru copilaºii Tãi.

Te rog sã nu le-opreºti furtunaºi nici sã-i iei de pe pãmîntMã rog sã-i faci sã fie unaaºa cum Eu cu Tine sînt.

Le cer adînca pãrtãºiecu darul Binelui Suprem, uniþi din inimã sã fieaºa cum Eu ºi Tu sîntem!

Mãrturisirea mîntuiriila fel s-o poarte pe pãmînt, pãrtaºi sfinþeniei iubiriiuniþi cum Eu cu Tine sînt.

Curaþi de oriºice minciunãde-a pururi Tatã sã-i pãzeºti, uniþi sã fie împreunãaºa cum Tu cu Mine eºti!


ªi-ajutã-i Tatã sã trãiascãcerinþa Sfîntului CuvîntIubirea sã-i nedespãrþeascãaºa cum Eu cu Tine sînt!

149 - Noi Te iubim cu dor Isuse

Noi Te iubim cu dor Isuseºi vrem sã Te iubim cu dorca orice piedici ne-ar fi puseºi-orice hule ne-ar fi-adusesã Te iubim mereu IsuseIubit ºi Scump Mîntuitor!

În taina inimii-ncãlzitede focul dragostei dintîi, pe-a ei adîncuri tãinuiteîn toate zilele trãitesã fii Stãpîn doar Tu Iubiteºi Tu Stãpînul sã-i rãmîi!

150 - Noi Te urmãm cu dor Isuse

Noi Te urmãm cu dor Isusefiindcã Te iubim mereude-ntîmpinãm cîntãri sau jalenoi vrem sã mergem pe-a Ta caleºi cînd e-uºorºi cînd e greu.

Fiindcã Te iubim Isusevrem sã-Þi urmãm neîncetatvrem ne-ncetat întreaga viaþãsã Te mãrturisim pe faþãtrãind curaþicu-adevãrat!

Ne-aºteaptã-aici necazuri multenoi ºtim aceasta cã ne-ai spusdar vrem prin oriºice suspinesã Te urmãm mereu pe Tineajutã-neIubit Isus!


151 - Fiindcã Te urmãm

Fiindcã Te urmãm Isuseavem ºi noi de suferit, rãstignitorii Tãi ºi nouãne-adunã spini, necontenit!

Ades ni-e inima rãnitãºi sufletul ni-e-nsîngerat, ei n-aleg cuiele ºi spiniinici milã n-au de cel curat!

Ajutã-i Tu pe-ai Tãi Isusesã poatã ne-ncetat rãbdaiar de s-ar cere ºi-a lor moartesã moarãdar sub Crucea Ta.

152 - Pîrîºii

Atunci cînd ai vãzut IsuseMîntuitorule-ndurat, cum tot poporul Îþi adusefemeia prinsã în pãcat,

Tu-ai cunoscut durerea toatãce bietul suflet i-apãsaºi cã pîrîºii ei din gloatãerau mai vinovaþi ca ea!

ªi Te-ai plecat sã scrii pe vatrãcuvîntul greu ºi-nfiorats-arunce-ntrînsa prima piatrãacela fãrã de pãcat!

Ei au simþit a Ta mustrareºi ruºinaþi Te-au pãrãsitcãci sã arunce piatra-n starenici unul nu s-a socotit.


Dar azi creºtina noastrã gloatã, ºi fiece pîrîº din ea, se crede-n stare prima datãoricînd cu pietre el sã dea!

Se crede-n stare sã arunceîntîi chiar cel mai pãcãtos. - O, de-ai mai scrie ca ºi-atunceaIsuse, un cuvînt pe jos!

153 - Cu tot întregul meu amar

Cu tot întregul meu amarcu munþii de suspine, cu plînsul fãrã de hotar, Isus, eu vin la Tine! - Primeºte-mã cum sîntcu multele-mi greºaleºi spalã-mã Isuse Sfîntprin Jertfa Crucii Tale.

Sînt pãcãtos, sînt vinovatsînt plin de fapte rele, dar vin Isuse-ndureratsub Crucea Ta cu eleºi la picioare-Þi cad smeritcu lacrime amareºi-Þi cer Isuse Preaiubita Sîngelui iertare.

Primeºte-mi toatã viaþa meaºi-n slujba Ta o puneca la sfîrºit sã pot aflaîn ea doar roade bunesã pot fi mulþumit oricîndde slujba ce-Þi aduce, pîn-la sfîrºit mereu purtîndlumina de la Cruce.


154 - Cînd se va întoarce Israel

Atunci cînd se va-ntoarce Israeldin cãile de jaleSlãvite Împãrat Emanuelce sfinte bucurii vor fi în elatunci cînd se va-ntoarce Israella poala Crucii Tale.

Vor lepãda povara lor de aurºi pofta lui pãgînãcînd vor veni la ieslea Ta din staurºi Te-or gãsi Dumnezeiesc Tezaurvor lepãda cu scîrbã orice aurºi vor cãdea-n þãrînã.

O, cînd se vor deschide ochii lorºi Te-or vedea pe Tinecutremuraþi de cel mai sfînt fiorTe-or recunoaºte-al lor Mîntuitoro, cînd se vor deschide ochii lorvor geme cu suspine!

ªi vor veni cum nimeni n-a venitla Tine-aºa vreodatã, din somnul greu ºi-atît de lung, trezitpoporul Tãu veni-va fericitMesia Drag, cum nimeni n-a venitsub Crucea-nsîngeratã!

ªi-Þi vor cînta cum nimeni n-a cîntatîn glas cu-atîta jale, c-au fost pierduþi dar iatã s-au aflatcã ispãºit ºi ºters e-al lor pãcatºi vor cînta cum nimeni n-a cîntatrãscumpãrãrii Tale!

Te vor iubi, cum n-ai mai fost iubitîn vremile apuse - cu focul cît li-e-n suflet grãmãditcu dorul ce de veacuri Te-au doritTe vor iubi cum n-ai mai fost iubitpoporul Tãu Isuse...


155 - Biata inimã sfîºiatã

Biata inimã sfîºiatãlumînare arsã-ntreagãpentru cîþi te frîngi acuma, oare cîþi o sã-nþeleagã?

Te-ai aprins în nopþi cu ploaiepe cãrãri pustii ºi moartesã aduci o razã-n calecelui rãtãcit departe.

Darnic þi-ai rãsfrînt luminaspre bordeiele cu paieca s-aprinzi pe vatra recea nãdejdilor vãpaie.

Într-o zare de luminã, într-o undã la cãldurãtu te-ai împãrþit la alþiidupã-a harului mãsurã.

Cît de liniºtitã-acumate apropii tu de casãcînd din ce eºti mai aproapecalea-i tot mai luminoasã.

Cînd lumina ta spre alþiipas cu pas împrãºtiatãtu þi-o regãseºti acumamai slãvitã, toatã-odatã.

Luminoasã mai puternicarde inimã, mai tarenumai inima aprinsãva fi-n veci strãlucitoare!


156 - Nici o clipã de-ntristare

Nici o clipã de-ntristarenu vreau sã mai am Isusc-am avut a Tale haruriºi puterea-Þi de nespus.

Vreau sã biruiesc de-acumaa-ndoielii chinuirisã alung cu hotãrîrea vrãjmaºului ºoptiri.

Cînd mã va-ncerca ispitacu-a-ntristãrii suferinþefã sã nu uit niciodatãscumpele-Þi fãgãduinþe.

Fã sã nu uit niciodatãcum le-ai împlinit Tu ierica sã ºtiu cã ºi-azi ºi mîineTu-mi vei dãrui puteri.

Nalþã-mi gîndul la Cetateacea cu ziduri de topazca sã nu mã copleºeascãa-ntristãrilor talaz.

ªi-mi-ajutã la-ncercareochii sã mi-i pot þineapîn-la marea izbãviredoar la Tine, Stînca mea.

157 - De ce noi oare nu putem?

De ce noi nu putem Isuseal vieþii greu sã-l biruim, batjocurile ºi prigoanamai rãbdãtori sã le primim?

De ce în valurile vieþiiaºa uºor ne înfundãm? de ce ne copleºeºte somnulde veghe cînd ne pui sã stãm?


... Fiindcã noi privim la valuriºi nu pe Tine Te vedem, fiindcã ne culcãm aleneºi nu cu Tine priveghem!

Fiindcã nu iubim ocaraºi n-am dori sã suferim, cu toatã lumea de pãcatene place-n pace sã trãim.

De-aceea nu putem Isusesã facem lucrul cel mai micºi în aceastã tristã stareîn veci nu vom putea nimic!

O, întãreºte-ne Isuseºi ochii þine-ni-i mereula Tine care eºti putereaºi biruinþa-n orice greu.

158 - Te-am vãzut plîngînd

Te-am vãzut plîngînd asearã

Cã lã tor Strã ine

lîngã poarta cu zãvoarã

Te-am vãzut plîngînd asearã

cine Te-a lãsat afarã

cine?

Stînd în ceaþa friguroasã

Singur pe cãrare

plînsu-n gene Þ i-nghe þasã

stînd în noaptea friguroasã

care nu Te-a dus în casã

care?

Pe cã i triste cu noroaie

ai rãmas Strã ine

ploaia se vãrsa ºiroaie

pe cãi triste cu noroaie

cine Te-a lãsat în ploaie

cine?

Cine Te-a lãsat afarã

Singur sã tînjeºti,

care-i inima avarã

care Te-a lãsat afarã

ºi-a-nchis uºa cu zãvoarã?

- eu sînt!


Doamne-mi recunosc pãcatul

ºi mi-e duhul frînt

numai eu sînt vinovatul

nu e Doamne nimeni altul

cel care-a fãcut pãcatul

- eu sînt!

Dar acum pe veºnicie

via þa mi-o închin

mã predau Isuse Þ ie

vino-n ea cu bucurie

e a Ta pe veºnicie

- vino!...


Cine Te-a lãsat afarãSingur sã tînjeºti, care-i inima avarãºi-a-nchis uºa cu zãvoarã? - tu eºti!

159 - Atunci cînd vei veni Mesia

Atunci cînd vei veni MesiaIsuse Binecuvîntatcînd iarãºi vei veni Mesiace mare fi-va bucuriaacelor ce Te-au aºteptat.

Întîmpina-Te-vor Mesiacu plîns de bucurii ºi cîntTe vor primi cu bucuriacu care n-au primit Mesiape nimeni încã pe pãmînt.

Cu biblice cîntãri, Unuia, cînta-va Ceru-ntreg uimit - ºi-ai Tãi cînta-vor aleluiacum nu se cîntã nimãnuiadecît doar Þie, Cel Slãvit!

Tu vei aduce Rãsãritulvieþii fãrã de apus, vei pune plînsului sfîrºitulºi-ncununa-vei fericitulprinos curat ce Þi-am adus.

ªi-atunci va-ncepe veºniciaacelor ce Te-au aºteptatºi nesfîrºitã bucuriavei face s-o simþim Mesiatoþi ce-aºteptîndu-Te-am rãbdat.


160 - Mîntuitorul meu Iubit

Mîntuitorul meu Iubitdin Slãvile Seninedin lumea plînsului sfîrºiteu vin acum la Tine.

Sfîrºit-am calea pe pãmîntºi slujba Ta cea bunãurmînd Cuvîntul Tãu Cel Buncu fraþii dimpreunã.

Sfîrºit mi-e drumul de dureriºi ceasul scurt de jaleºi-n cerul drag de mîngîierisfîrºeºte dulcea-mi cale.

Ce fericit, ca toþi aceice Te-au urmat prin lumeeu voi cînta pe veci cu eiIsuse Sfîntu-Þi Nume.

Cum Te-om privi Acolo Susîn mutã adorare, Preadulce ºi Preabun Isusîn veci fãrã-ncetare.

O viaþã-ntreagã Þi-am slujitîn cînturi sau suspine, -de-acuma lupta mi-am sfîrºitIsuse, vin la Tine!


161 - Inimã lovitã

Inimã lovitãInimã strãinãpururi chinuitãpururea seninã... ªi din faþã ºi din spateTe-au lovit pe Tinemîini de prieten, mîini de fratemîini haine.

Inimã zdrobitãInimã umilãpururi chinuitãpururea cu milãsîngerînd din mii de raneizvorãºti iertare, rugãciunilor orfaneîndurare.

Inimã rãnitã, Inimã duioasãpururea lovitã, pururea miloasã, cald alin de mîngîiereduhului trimite, cînd nãdejdile-n durerezac zdrobite.

Inimã SlãvitãInimã Divinã, o, de noi zdrobitãpentru-a noastrã vinã, - fii pe veci de veºniciebinecuvîntatãtrist Izvor de Bucurienecurmatã.


162 - Azi cînd anul vechi Isuse

Azi cînd anul vechi Isuse, de la noi se duce iarãºi cînd anul nou aºteaptãmîine-n prag sã ne rãsarã, ca de-atîtea ori ºi-acuma, în genunchi cu umilirenoi Þi-aducem printre lacrimirugãciuni de mulþumire.

... Mulþumire cã ºi-n anul ce se duce, Tu Isusene-ai adus îmbelºugarea bucuriilor nespuseºi ne-ai ocrotit viaþa cu puterea Mîinii Talesã putem urca spinoasa, dar slãvita Crucii calemulþumire cã pe umeri ne-ai pus dulcea Ta dureresã putem simþi duioasa Mîinii Tale mîngîiere, c-ai fãcut mereu sã trecem vãi de moarte ºi tristeþesã putem slãvi pe urmã Slava Sfintei Tale Feþe...

Mulþumiri ºi pentru-acele lacrimi grele ºi amarecare ne-au fãcut mai dulceºi mai scumpã-a Ta cîntare, mulþumiri ºi pentru umbra de necazºi de urgiacare ne-a fãcut pe urmã mai gustatã bucuriaºi cã ne-ai lãsat pe-o clipãîn a lumii joasã pleavãnumai ca sã poþi pe urmãsã ne nalþi spre culmi de slavã, c-ai lãsat sã ne loveascã palme grele de-ncercaretocmai ca sã poþi pe urmã cu-a Ta dulce alinaresã ne schimbi îndurerarea în slãvitã sãrbãtoareºi sã rãsplãteºti puþina noastrã umbrã de rãbdarecu belºug de fericire ºi de binecuvîntarenoaptea pãtimirii noastre s-o faci zi de sãrbãtoare.

O, ºi-acum Isuse Doamnepentru anul care vinecalda noastrã rugãciuneo-ndreptãm smeriþi spre Tinesã-ntãreºti dorinþa noastrã de-a rãmînepîn-la moartepurtãtori ai Vieþii Bune, mai departe, mai departe, sã cãlcãm mereu pe urma urmei Tale-nsîngeratefericiþi fiind atuncea cînd rãbdãm pentru dreptate.


Iar dacã mãrturisirea dragostei ºi Jertfei Talear aduce vieþii noastre alte suferinþi pe cale, Te rugãm atunciîn faþa feþei noastre zbuciumatesã rãsai pe-o clipã slava rãsplãtirii minunate. Cã-i de-ajuns din strãlucirea bucuriei ei o razãpe noptarea suferinþei ºi durerii sã ne cazãca nãdejdea sã ne nalþe, sã ne poarte, sã ne creascãpeste orice-mpotrivire ºi cruzime omeneascã.

Doamne, sîntem slabiºi greul doborî-ne-ar ºi ne-ar frîngepîlpîirea vieþii noastre într-o clipã ni s-ar stîngedacã Mîna Ta cea bunã, dacã grija-Þi iubitoaren-ar veghea asupra noastrã cu o zilnicã-ndurare. De aceea necurmate rugãciuni nãlþãm spre Tineºi de-a mulþumirii lacrimi inimile noastre-s plinecãci în ajutorul nostru Te chemãm în orice vreme, cînd de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de uºa-nchisã a clipitei viitoarenumai Singur Tu o Doamne, a cunoaºte eºti în starenumai Tu, cãci numai Þie viitorul se aratãde aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinþa toatãcã-n atîtea mii de lipsuriºi-n atîtea trebuinþeTu eºti unica-mpãcare a întregilor dorinþe, Tu în ziuaºi în anulºi-n viaþa care vine, dãruieºte-ni-Te nouã sã putem trãi prin Tine. Ne fii Mamãºi Prietenºi Nãdejdeºi Luminã. Fiecare suflet care doar cu Tine se alinãsã fii hranã, bãuturãºi putere liniºtitã, fiecãruia în foameºi în sete ºi-n ispitã. Tu sã fii neprihãnireaºi sfinþirea luminoasãdragostei adînci ce luptãsã-Þi rãmînã credincioasã.


Zilnic sufletul ni-l scaldã în a cerurilor apesã-l simþim în orice searãlîngã Tine, mai aproape. Dã-ne inimii adînca ºi curata pãrtãºiecu mulþimea celor care Te iubesc în curãþie, fã-ne tot mai blînzi, mai darnici, mai cu milã de oricine, schimbã-ne mereu o Doamne, pîn-vom semãna cu Tine. Numai astfel liniºtitã poate inima s-aºtepteViitorul cu rãsplata Judecãþii Tale drepte, numai astfel cu-mpãcare poate inima sã vinãcãtre noul ancu zîmbet de încredere seninã... Cãci cînd astfel toatã viaþazi ºi noapte-ar fi trãitãoriºicare-ar fi din urmã, oriºicare-i fericitã!

163 - Din norii toamnei

Din norii toamnei vînturi recicern stropi mãrunþi de ploaieºi desfrunziþii arbori goismerite crengi îndoaie.

De-un fir atîrnã într-un pomo biatã frunzã moartãprivesc cum vîntul nemiloso zbuciumã ºi-o poartã.

Ce tristã-asemãnare-mi fac: - în vînt cu ploi ºi ceaþãca zbuciumata frunzã-atîrnitrudita mea viaþã!

ªi-ades de-atîtea frãmîntãrigreu plîns mi se desface: - dezleagã-i Doamne slabul firºi dã-i odatã pace!...

Iar clipa asta cînd va fi, sã-i fie fericitã! - sã cadã-ncet ºi liniºtitîn Mîna Ta iubitã!


164 - V-am scris...

V-am scris atîtea nopþi amareºi-atîta viaþã mistuitãam pus în gînduri ºi-n cîntareºi în solia fericitã.

Am semãnat cu plinã poalãseminþe rodnice de slavãºi nu mi-a fost nici mîna goalã, cum n-a fost inima bolnavã!

De-a fost vreo trudã sau osîndãle-a ars a dragostei vãpaie -ºi de-a fost mîna tremurîndãs-a întãrit în vîlvãtaie.

Am dus cu drag aceastã viaþãchiar dacã-am strîns adesea hranãde searã ºi de dimineaþãtãcuta lacrimilor manã.

Chiar de-am vãzut sporindu-mi ºirulcu-atîtea prigoniri de soarteºi-atît de-ntins cã-i cimitirulde visuri ºi speranþe moarte.

Chiar dacã-n orice zi-n tãceream plîns o nouã prieteniemai mult cu încã o durereºi mai puþin c-o bucurie...

- Din tot trecutul se-nfiripãun gînd ce toate le dezleagã: tot ce am semãnat, e-o clipãdar am sã strîng vecia-ntreagã!


UN CÎNTEC DE IUBIRE

1940

165 - Atît de mult, atît de mult

Atît de multatît de multatît de mult, atît iubit-a Dumnezeu, iubit-a lumea asta-ncîtªi-a dat pe Singurul Sãu Fiu ca toþi cîþi cred aºa, sã nu se piardãci sã aibã-n veci viaþa Sa.

Atît de mult, atît de mult, Pãrinte-Þi mulþumimcã Vestea Bunã ai fãcutºi noi s-o auzim!

Atît de multatît de multEl ne-a iubit cã-a datpe Fiul Sãuca noi crezîndsã ºtim cã ne-a iertat... O, fii slãvit, Te preamãrim, Pãrinte Preaiubit! O, fii slãvitÎþi mulþumim, Isus Cel Rãstignit!

Atît de mult, atît de multIsuse-Þi mulþumimcã harul Tãu Tu ai fãcutca ºi noi sã-L primim!


166 - O, pãcãtoºilor iubiþi

O, pãcãtoºilor iubiþice staþi în nesimþiredoriþi voi oare s-auziþiun cîntec de iubire?

Un cîntec cum n-a fost nicicîndºi nici va fi vreodatã, - o, de doriþi, priviþi crezîndspre Crucea-nsîngeratã.

Priviþi mereu... priviþi în Suspãtrunde-I-veþi simþireacã-nsîngerat murind, Isusvã-nvaþã ce-i iubirea.

Priviþi-L ºi-ascultaþi ce sfînt, un cîntec de iubire, cum n-a fost altul pe pãmînte-n sfînta-I pãtimire.

Cît v-a iubit, cît vã iubeao, veþi putea voi oare, mãcar sã bãnuiþi cîndvaiubirea Lui ce mare!

Cît v-a iubit, cît vã iubeapriviþi la rãstignireºi spuneþi cine-ar mai aveao astfel de iubire!

Priviþi, acesta-i preþul datde El rãscumpãrare, aºa aþi fost voi scoºi din iaddin moarte ºi pierzare!

O, cum a fost iubirea Sa, - Golgota-nsîngeratãpe veci de veci va rãmîneadovadã minunatã.


Iubirea Lui e ne-ncetatun cîntec plin de jalel-a scris cu Sîngele-I vãrsatcu lacrimile Sale.

O, ascultaþi-L, o lãsaþiadînc sã vã pãtrundãdin har în har veþi fi schimbaþide Taina Lui profundã.

Trezi-va-n inimile reciiubirea cea adîncã, ºi-n veci de-aþi asculta, în veciaþi tot mai cere încã.

Cãci cine-a fost atras prin harla dragostea-i duioasãsuspinã, luptã, moare, - darde El nu se mai lasã!

167 - De-atîþia ani stã Domnul

De-atîþia ani stã Domnul tãuîn pragul casei taleiar tu-L respingi ºi-alungi mereucu multele-þi greºale!

Aºteaptã Haru-n uºa taiertarea lui sã-þi deietu nu-L primeºti, Îl laºi aºade-atîþia ani sã steie.

Þi-aºteaptã fericirea-n pragsã-þi umple viaþa-ntreagãtu gol ºi trist suspini pribeagpãcatul greu te leagã!

Iertarea stãºi pacea vreaîn viaþa ta sã vinã, sã umple-ntreagã viaþa tacu cîntec ºi luminã.


Dar tu te împietreºti mereu, ah, nu þi-e teamã oarecã s-o sfîrºi ºi harul Sãuºi lunga Lui rãbdare?

C-aceasta poate-n uºa tae ultima-I bãtaieºi cã apoi va mai urmadoar veºnica vãpaie?

Ah, nu te temi c-aceastã zisfîrºitul o sã-þi fieºi noaptea care va veniva fi pe veºnicie?

- Cînd glasul Lui te cheamã iar, iubitul meu, ascultã: primeºte al iertãrii Harcãci vina ta e multã!

Cãci va veni un ceas amarºi-o vreme de obidãcînd uºa dulcelui Sãu Harpe veci o sã se-nchidã.

Iar tu vei rãmînea pe veciîn focul de afarãîn plînsul nesfîrºit sã-þi trecia vecilor povarã.

Dar chinul cel mai greu ºi-amarva fi încredinþareac-a fost ºi pentru tine Hardar I-ai respins iertarea...


168 - Am primit pe toþi Isuse

Am primit pe toþi Isusecîþi în poartã mi-au bãtutºi-am dat bunã gãzduiretuturor cîþi mi-au cerut.

Masa mea a fost întinsãºi din rodu-mbelºugatospãtarã totdeaunacîþi flãmînzi m-au cercetat.

Îmbrãcat-am cu-a mea hainãpe cîþi goi am întîlnitºi pe cîþi mi-au stat în cale, necãjiþi, i-am îngrijit.

Cã de-a fost ori zi ori noapte, cîþi la uºã mi-au bãtutn-a fost unul sã se-ntoarcãfãrã orice-ar fi cerut...

- Doar odatã într-o searãUnul Singur mi-a-ncercatuºa inimii închisãde-o viaþã de pãcat...

ªi Acela Unul Singurdoar Aceluia I-am spuscã n-am loc de gãzduire... - erai Tu, ah Tu, Isus!

169 - O, pãcãtosule cãzut

O, pãcãtosule cãzutîn mlaºtina pieirii, Isus te poate ridicape Stînca mîntuirii!

Ridicã-te atît cît poþisuspinã-amar ºi-L cheamã: - Isuse Doamne - sînt pierdutcoboarã-Te ºi ia-mã!


O, ia-mã de aici pe braþºi scoate-mã din tinã, de rele spalã-mi viaþa meaºi scoate-o la luminã!

- El lîngã tine-I, dragul meunu-i nimeni mai aproape, aºteaptã doar chemarea tasã vinã sã te scape!

ªi de-ai avea pe suflet tupãcate cu grãmadaprin Jertfa Lui vei fi spãlatmai alb decît zãpada.

170 - Tu, acel ce-auzi Cuvîntul

Tu, acel ce-auzi Cuvîntuloare te gîndeºti acumcã-n curînd aici în lumevei sfîrºi al vieþii drum?

Gîndu-acesta ce te-ncearcãvrea sã facã sã-nþelegice viaþã te aºteaptãdupã moartea ce-þi alegi.

Dac-aici tu cauþi slavaCelui care te-a creatdupã moartea trecãtoare, vei fi viu cu-adevãrat.

Însã dacã þie-n viaþãglasul Lui þi-a fost strãindupã azi, te-aºteaptã tristãnoaptea veºnicului chin!

Ah, alege nemurireafericitã cu Hristos, pînã n-ai s-ajungi în chinuride-unde-n veci sã nu fii scos!


171 - Tu ai fãcut pãcate multe

Tu ai fãcut pãcate multee pîn-la nori grãmada lor... - Dar tot mai mare e-ndurareaSlãvitului Mîntuitor.

Þi-e sufletul zdrobit de-atîteapãcate care-ai sãvîrºit? - Prin Sîngele Iertãrii însãtu poþi fi-n totul curãþit!

Þi-e conºtiinþa-mpovãratãcu-atît de multe fãrdelegi? - Dar harul Lui þi-ndepãrteazãpe veci a lor urmãri întregi.

E vrãjmãºie între tineºi Dumnezeul Cel Curat? - O, nu uita, într-o clipirecu Elprin Elpoþi fi-mpãcat!

Eºti vinovat? Te-aºteaptã moartea? la iad pe veci eºti osîndit? - O, ºtii tu oare cã-ntr-o clipãpoþi fi iertat ºi izbãvit?

E clipa cînd, vãzînd cu groazãadînca-þi stare de pãcat, tu vii cu-ntreaga ta fiinþãdorind adînc sã fii scãpat!

Cînd plîngi cãit ºi nalþi privireacãtre Isus Cel Rãstignit, crezînd deplin cã Marea-i Jertfãºi-al tãu pãcat l-a ispãºit...

E clipa cînd pãtruns de-aceastãcredinþã, plîngi îngenuncheat - ºi-ntorci spre El deplin sã-þi spelefiinþa-ntreagã de pãcat!


Cum te ridici apoi cu lacrimi, cum cînþi, cum plîngi, de fericit -

cînd simþi adînc cã eºti prin-ntrînsuliertat, spãlat ºi înnoit!...

172 - Pentru pãcatul tãu

Pentru pãcatul tãu, tu singurtu singur, trebuie sã plînginu poate nimeni, nimeni altul, - tu singur inima sã-þi frîngi!

Pentru pãcatul tãu, tu singurtu singur, trebuie sã gemi, pe-Acel ce-þi poate da iertareatu singur, suspinînd sã-L chemi!

Pentru pãcatul tãu, tu singurplîngînd sã spui cã-þi pare rãu, tu singur, cã pe lume nu esã spunã nime-n locul tãu!

Tu singur numai... ºi-auzi-veiiertarea blîndã-n glasul Luicu-o fericire negrãitã, cum vei vedea cã-n lume nu-i!

Tu singur... cãci pe lume nu enici ochi sã plîngã mai amarnici duh sã simtã, ca ºi tine, cum e-al iertãrii tale har.


173 - Tu eºti pierdut

Tu eºti pierdut, pãcatul multla iad te prãbuºeºte, dar nu uitachiar ºi aºacã Domnul te primeºte!

Tu eºti un rãu, pãcatul tãula iad te osîndeºte, dar nu uitacum eºti aºacã Domnul te iubeºte.

Chiar ºi pierdutºi fãrã scutcînd moartea te-ngrozeºte, o, nu uita, nu dispera -cãci Domnul te iubeºte!

Aºa cum eºti, de te cãieºtide multele-þi pãcateºi vii la El, Cerescul Mielte va ierta de toate!


174 - Tu n-ai fãcut

Tu n-ai fãcut atît pãcatcît sã nu poatã fi iertat! Nu-i nime-aºa de osînditsã nu mai poatã fi primit. Nu-i nime-aºa de-ndepãrtatsã nu mai poatã fi-mpãcatnu-i nime-aºa nelegiuitsã nu mai fie mîntuit, - de vrea, atunci cînd i s-a spus, sã creadã-n Jertfa lui Isus!

Ah, El a fost Cel judecatde-aceea poþi fi tu iertat! ªi El a fost Cel pãrãsit, ca tu sã poþi fi-acum primit! El Cel zdrobit ºi-mpovãratca tu sã poþi fi uºurat! - Cãci El cu Sînge-a ispãºittrecutul tãu nelegiuit.

Ah, El de n-ar fi fost strãpunspe tine-aceasta te-ar fi-ajuns! Acum de crezi, prin harul Sãu, poþi fi scãpat de orice rãu! ªi tu cel mai sãrac aciîntregul cer ai moºteni!... - Dar dacã nu vrei sã-L primeºtiah, cîte-ai mîine sã plãteºti!


175 - Rugã pentru cei osteniþi

Isuse, o Preabun Isuse, adînc din suflet Te rugãmpentru viaþa celor carepe-a noastrã inimã-i purtãm.

Îþi cerem multa Ta-ndurarecu-atîta sfîºiere-n glaspentru acei ce-n urma noastrãcãzuþi pe drumuri au rãmas.

Ne doare-adînc a lor durereºi-n taina plînsului ascunsnoi Te rugãm sã-i scapi Isusedin starea-n care au ajuns.

Cu-acea tãcutã-ndurerarece-o nasc duioasele-amintiriadu-le-aminte bucuriaºi haru-ntîiei lor iubiri.

Adu-le-aminte-nflãcãrareadin vremea dragostei dintîicînd tot ce-i despãrþea de-olaltãera topit de-ai ei vãpãi.

Adu-le-aminte ºi trezeºtedin nou în inimile lorduios ºi miºcãtor întregulneprihãnirii Tale dor.

ªi-adunã-i Tu din zbuciumareade valuri care ne despartcãci sînt ca scîndurile frîntedintr-o corabie ce s-a spart.

ªi umple iar cu-nflãcãrarecu dragoste, cu plîns, cu dorºi cu-a întoarcerii cîntareIsuse, inimile lor!


176 - Vrei sã scapi de pãcat?

Vrei sã scapi de pãcat, vrei sã fii ajutat, vrei sã ai har de Sus, - vino azi la Isus!

Vrei sã fii izbãvit, vrei sã fii mîntuit, vrei s-ajungi în Cer Sus? - vin-acum la Isus!

Vrei sã ai tot în dar, vrei tu har peste har, vrei tu viaþa cea de Sus? - vino, vin-la Isus!

177 - Cum sã nu vrei?

Cum sã nu vrei sã vii la Domnulcînd El e-atîta de-nduratcãci dintre cîþi la El venirãnici unul n-a fost alungat!

Cum sã nu vrei sã-L chemi pe Domnulcînd El e-atît de plin de harcã dintre cîþi Îl aºteptarãn-a plîns nici unul în zadar!

Cum sã nu vrei sã vii la Domnulca sã-L urmezi pe calea Sa, cînd ceru-ntreg e moºtenireaacelor care-L vor urma!


178 - Orice pãcat

Orice pãcat, cît de mare-ai avea, orice pãcat, orice pãcat, Domnul Isus poate azi a-l spãlaorice pãcat, orice pãcat!

O, dragul meu dac-ai fi fãptuitorice pãcat, orice pãcat, azi ai putea tu sã fii mîntuitde-orice pãcat, de-orice pãcat!

De plînge sufletul tãu apãsatde-un greu pãcat, de-un greu pãcat, de arzi în dorul de-a fi uºuratde-al tãu pãcat, de-al tãu pãcat.

- O, vin-cu sufletul tãu chinuitde-orice pãcat, de-orice pãcat, prin Jertfa Crucii vei fi curãþitde-orice pãcat, de-orice pãcat!

Ah, prin Isus, prin Isus, prin Isusorice pãcat, orice pãcat, poate fi ºters ºi uitat ºi apusorice pãcat, orice pãcat!

O, dacã-L crezi, Îl primeºti sã-L urmeziorice pãcat, orice pãcat, Isus Hristos te scapã, ai sã vezide-orice pãcat, de-orice pãcat!

179 - Nu faptele

Nu faptele bune-s calea spre Ceruri Suscalea este numai una, una: e Isus!

Dar pe-aceastã caledacã mergi spre Raitrebuie ºi-acesteatoate, sã le ai!


ªi nu rugãciunea-i calea cãtre Dumnezeucalea este numai una, una: Fiul Sãu.

Nici Biserica nu-i calea care duce la Isuscalea singurã, acolo este doar Isus.

De voieºti s-ajungi în viaþa fãrã de apuscalea este numai una, una: e Isus!

El e calea mîntuirii, harul Jertfei Luialtã cale nu-i nici una, nu-i nici una, nu-i.

180 - De-atîtea ori te-a cercetat

De-atîtea ori te-a cercetat pe tineCuvîntul blînd ºi trist ºi mustrãtor, tu n-ai simþit nici teamã nici ruºineah, cît mai poþi sã stai nepãsãtor?

Cînd Domnul stã la uºa ta ºi batede-atîta timp tãcut ºi rãbdãtor, tu nu-L primeºti... în pofte ºi-n pãcateah, cît mai poþi sã stai nepãsãtor?

Pe tine te-a rãbdat de-atîta vremedeºi-ai pãcãtuit îngrozitor, dar cît s-aºtepte, cît sã te mai chemeah, pînã cînd mai stai nepãsãtor?

Cînd stã deschisã-a harului intrareºi braþul Tatãlui Îndurãtor, o, pînã cînd respingi a Lui chemareºi cît mai poþi sã stai nepãsãtor?

Cînd însã Scaunul harului stropit ecu rugi ºi plîns, de suflete ce vorsã scapi de iadul muncilor cumplite, - tu pînã cînd rãmîi nepãsãtor?

Curînd din nou Stãpînul o sã vies-aducã dreapta platã tuturor, ah, ce vei face-n clipa de urgiecînd tu ºi-acum rãmîi nepãsãtor?


Ce inimã-mpietritã ai în tinede poþi sã fii aºa nesimþitor? Vai vine mîine, mîine moartea vine, ah, cît mai poþi sã stai nepãsãtor?

181 - Suflet cãit ºi-ndurerat

Suflet cãit ºi-ndureratce plîngi neliniºtitte temi cã n-ai sã fii iertat? cã n-ai sã fii primit? - vei fi, vei fi, vei fi primitcãci prin Isus poþi fi primit!

Eºti prea adînc de pãcãtosºi-n rele întinattu crezi cã eºti prea ticãloscã nu poþi fi iertat? - vei fi, vei fi, vei fi iertatcãci prin Isus poþi fi iertat!

N-ai fapte bune cîte-ai vreaºi nici credinþã n-aisã poþi fi mîntuit prin eaºi plîngi pierdutul Rai? - poþi fi, poþi fi, poþi fi în Raicãci prin Isus tu poþi fi-n Rai!

De crezi în El, poþi fi iertatºi poþi fi mîntuit! de tot pãcatul tãu spãlatprin Sîngele-I Slãvit, - vei fi, vei fi, vei fi sfinþitcãci prin Isus poþi fi sfinþit!


182 - Vrei tu pãcãtos pierdut?

Vrei tu pãcãtos pierdutsã fii azi din nou nãscut, vrei iertarea-n dar sã-þi dau? - vreau Isuse, vreau!

ªtii cã multul tãu pãcatcu-al Meu Sînge l-am spãlatºi-am murit sã fii tu viu? - ºtiu Isuse, ºtiu!

Ia acum asupra taizbãvire Jertfa Meaºi iertarea ce þi-o dau- iau Isuse, iau!

Apoi du ºi tu mereuvestea despre harul Meuºi iertarea ce-o aduc, - duc, Isuse, duc!

183 - Domnul Isus

Domnul Isus, pe Cruce sus, rãbdînd supusocara, a sîngeratnevinovat, dar ne-a purtatpovara!

El S-a jertfitcãci ne-a iubitºi ne-a gãtitscãpareaca tu sã vrei, plîngînd sã-I ceiºi-n dar sã-I ieiiertarea!


O, de-ar putea, Iubirea Sa, inima tas-o-nfrîngã, primind în darcerescul harpãcatu-amarsã-ºi plîngã...

- Tu ai vedeacum Jertfa Sapoate spãlape-oricare, ºi-ai sta oricuiplîngînd sã-i spui: ah, Mila Luicea mare!...

184 - Ce-i puterea?

Ce-i puterea ce mã umplecopleºind slãbia, ce e fericirea caremi-a gonit pustia?

- Ce-i lumina ce-mi alungãmulta-ntunecare, marea liniºte ce-alinãmarea-mi frãmîntare?

- Ce-i viaþa care-nghitetot ce-i moarte-n mine? - Ah, cunosc, Isuse Doamne: m-am atins de Tine!


185 - Lucrul care trebuieºte

Marta: Învãþãtorule, iatã a lucrului greuapasã în totul pe umãrul meu! - Pe sora Maria zadarnic aºteptea stã doar ºi-ascultãºi nu este drept! Vezi, eu pentru Tine fac cu bucurietot ce-a Ta cinstire azi îmi cere mie. Dar ºi ei eºti Oaspe, spune-i ca ºi easã-mi ajute-n lucru, - ea de ce sã stea? Dacã-i drept ce spune ea cã mã iubeºtevreau sã-i vãd iubirea cît îi preþuieºte. ªi a ei e casa, nu-i numai a measpune-i sã-mi ajute, - ea de ce sã stea? Maria: O Isuse Doamne, vreau atît de multsã rãmîn cu Tine - lasã-mã s-ascult! inima-mi întreagã asta-a-aºteptatlasã-mã sã-mi satur sufletu-nsetat! Celelalte zile, sora Marta ºtie, tot ce-mi cere dînsa fac cu bucurie. Dar în clipa astasã-Þi stau la picioareeste-a mea dorinþã unicã ºi mare. Voi lucra în urmã iarãºi fericitãtot ce o sã-mi cearã sora mea iubitãdar nu mã trimite, lasã-mã puþinsã ascult sã-mi satur sufletul deplin! Domnul: Marta, scumpã Marta, cît de iubitoareºi neostenitã-i inima ta mare! Fapta ta-i frumoasã, preþul i-l socotdar o Marta, Martanu e asta tot! E frumoasã rîvna ºi dorinþa marede-a fi pentru Mine pururea-n lucraredar ades din asta dragostea lipseºte- ºi-asta-i Marta lucrul care trebuieºte! Dragostea smeritã, blîndã ºi tãcutãchiar cînd nu lucreazã Mie Mi-e plãcutã! - inima Mariei asta dovedeºteºi-asta-i Marta, lucrul care trebuieºte! Prelucrare.


186 - De cîte ori Isuse

De cîte ori Isuseîn urma mea priveºtide-adînca vale-a morþiimereu îmi aminteºti.

Nu uit de clipa-n carespre mine Te-ai plecatºi din adînc de patimiºi moarte m-ai scãpat.

ªi n-am sã uit vreodatãStãpînul meu milosde unde, din ce moarte, prin harul Tãu m-ai scos.

Nu uit din ce, de undeºi cum am fost scãpatcînd marea-Þi bunãtatespre mine S-a plecat.

De-aceea eu cu lacrimimereu Îþi mulþumescde cîte ori Isuse, în urma mea privesc.


187 - Ce mulþi mi-au fost...

Ce mulþi mi-au fost prieteni!... ah, cînd mi-aduc amintecu cîtã dãrnicie tot sufletul le-am datcã n-au fost taine-n gînduriºi-ascunsuri în cuvinteºi n-am avut comoarãsã nu le-o fi-arãtat.

ªi-azi cînd mã uit... dintr-înºii nici unul nu-i cu mines-au dus... ºi vai cu cîtã rãcealã mi-au ieºitnici bun rãmas nici unuln-a spus cum se cuvineºi mi-au lãsat în urmãtot sufletul zdrobit.

Doar Tu Isuse Dulcerãmîi pe totdeaunaAcelaºi Bun Prieten, Statornic ºi Curat, toþi mi-au cerut iubireaºi-n schimb mi-au dat minciuna -Tu n-ai cerut nimicadar Ceru-ntreg mi-ai dat!


188 - Copleºit de frumuseþea

Copleºit de frumuseþeacelor cîte-ai întocmit, Dumnezeul meu, cu lacrimilaud Numele-Þi Slãvit!

Cum poþi oare-atît de darnicrisipi comori de harpeste-o lume care-noatãîn aºa pãcat amar?

Cum poþi marea dãrniciezi de zi sã Þi-o araþipeste-o lume de-ndãrãtnicimincinoºi ºi desfrînaþi?

Cã-n zadar e tot! - pãcatuls-a lãþit ºi s-a întinsºi din toatã frumuseþeaa fãcut un iad aprins.

Unde-i oare fericireadin acest belºug de har? - Doamne-atîta frumuseþe-irisipitã în zadar!

O, dar ºtiu cã pentru-aceiacredincioºi ce Tu-i iubeºti, numai pentru ei în lumeîncã ce-i frumos, gãteºti.

Cînd ei n-or mai fi, întreagafrumuseþe va-nceta, cãci nu va mai fi iubireacãtre Tine, pentru ea.


189 - Ah, cînd mi-aduc aminte...

Ah, cînd mi-aduc aminte Doamnede tot ce mi-a rãmas napoi... - cît de curînd s-au stins atîteanãdejdi înmugurite-n noi.

Cît de curînd s-au ºters atîteaiubiri aprinse ºi fierbinþi, cît de puþin adevãrateau fost a lor fãgãduinþi.

Cu cît de-amare deziluziia lor credinþã-am îngropat, ce viitor clãdeam pe ele- ºi vîntul cum le-a spulberat.

Vai ce curînd frumoºii muguriîn inimi azi se veºtejesc, ce schimbãtor, ce nestatornice bietul suflet omenesc!

Ce-adînc înºelãtoare-i lumeaºi cît sînt oamenii de mici; ce iute trece primãvaraºi vine toamna pe aici!

- Dar cît Îþi datorez eu Doamnecã ºtiu azi locul cel divincu primãveri ce n-or mai trececu toamne care nu mai vin!

190 - Tu scump copil

Tu scump copil al Pãcii rãscumpãrat ºi-alesce-ai fost din valul morþii de harul Sfînt cules.

Ai oare griji tu astãzi, necazuri ºi-ntristãri, te mai frãmîntã teama de-a zilelor urmãri?

- Aruncã tot, ºi grija ºi teama de-orice fella Domnul le aruncã, aºa cum spune El!


Cum, cînd a Lui iubire viaþa-n dar þi-a dat, cînd te-a salvat prin moarte de moarte ºi pãcat.

Cînd mort fiind în patimi, strãin de-al Slavei drum, ºi n-a uitat de tine - te va uita acum?

- Nu-þi va putea El astãzi uºoare griji purtacînd þi-a purtat pãcatul, povara cea mai grea?

Aruncã deci ºi grija ºi teama de-orice felasupra Lui le-aruncã... O, cum le poartã El!

191 - Eu nu ºtiu cum...

Eu nu ºtiu cum Te-ai înduratde m-ai ales ºi m-ai chemat, cãci eu nimic n-am fãptuitsã fiu iertat ºi miluit! - Ce oare sã-Þi fi arãtatcã n-am avut decît pãcat?

Cum oare Tu la un tîlhari-ai dãruit atîta har? - Cum oare-atît Te-ai aplecatºi din adînc m-ai ridicat?

- O Doamne ºtiu: Tu m-ai primitºi m-ai ales, cãci m-ai iubit! - Pe tot întinsul viitordoresc sã-Þi fiu ascultãtor! recunoºtinþã arãtîndiubirii Tale oriºicîndcãci Doamne tot ce Tu mi-ai date numai har nemeritat!


192 - Ce strãin

Ce strãin eºti Tu pe-aicea, ce strãinpe-oriºiunde-aº întreba, nu Te ºtie nimenea, cum nicicînd nu Te-au vãzut! - Ca ºi cum prin locu-acesta de amar ºi de suspinTu nicicînd n-ai fi trecut! Ce strãin eºti Tu pe-aicea, ce strãin!

Dacã le vorbesc de Tineºi le spun, dau din umeri ºi ºoptesccu mirare mã privescca pe-un om de pe-alt pãmîntºi se duc cã n-au ei vremesã asculte pe-un nebun. Totuºi numai despre Tine vreau sã spun, cãci îi iubesc.

Mã gîndesc sã-mi scutur praful, sã mã duc... - Dacã Tu eºti alungatce caut eu întîrziatîntr-o lume de-mpietriþi, dupã-adînca Ta iubire ne-nþeles sã mã usuc? - Dar ei sînt nenorociþipînã nu Te vor cunoaºte, facã-mi orice, nu mã duc!


193 - Cu atîta resemnare

Cu atîta resemnare ºi încredere primescDoamne cele ce din Mînaºi din voia Ta-mi sosesc.

Bucurii de-mi daiori lacrimiori dureriori suferinþede mã porþi prin vãi de-nfrîngerisau pe culmi de biruinþe.

ªtiu cã ºi-a cîntãrii haruriºi-al durerilor ºiragmi le dã Aceeaºi Mînãce mã-nconjurã cu drag.

Cã la fel sînt rînduitebucurii ca ºi-ntristãrisã-mi aducã deopotrivãnumai binecuvîntãri.

ªi cu-ncredere deplinãcînd Pãrintelui Iubitcã-n a Lui credincioºieeste-n veci nemãrginit.


194 - Ce mare har

Ce mare har e sã fii pãcãtosce mare har, ce mare harca sã primeºti prin credinþa-n HristosDumnezeiescul ºi veºnicul dar.

Ce mare dar este iertarea Luice dar ceresc, ce har cerescºi chiar dacã ea e promisã oricuinumai acei pãcãtoºi o primesc.

Ce mare dar este dragostea Sace dar duios, ce dar duiosdar nimeni n-are astfel parte de eaca cel ce-a fost mai adînc pãcãtos!

Ce mare dar este Sîngele Luidar minunat, dar minunatºi chiar de-i la îndemîna oricuiEl spalã numai pe cel întinat!

Ce mare dar este Viaþa Sace veºnic dar, ce veºnic dartotuºi de ea parte-n cer vor aveadoar pãcãtoºiicare-au plîns amar!

Ce mare dar e sã fii pãcãtosce mare dar, ce mare darca sã te-ndrepþi sã-L primeºti pe Hristossã moºteneºti Cerul veºnic de har!


195 - Copilule-al lui Dumnezeu

Copilule-al lui Dumnezeudin calea-þi te opreºtepriveºte-o clipã-n jurul tãucîþi bieþi trãiesc în chinul greuºi mor în deznãdejde!

Cîþi trec pe dinaintea taspre-a morþii-ntunecime, gemînd sub sarcina cea greape care n-o mai pot purtaºi nu le-ajutã nime!

Cîþi plîng la margine de drumîn noaptea disperãriicã-n al iluziilor scrumei nu mai pot sã afle-acumputerea ridicãrii.

Priveºte! - ºi mai poþi sã spuiºi tu cu Cain oare: - mi-e frate, dar în grija-mi nu-iori eu sînt pãzitorul lui? - nu-mi pasã dacã moare!


196 - Tu care-ai aflat lumina

Tu care-ai aflat luminafericitei cãi, - zboarã-n valurile lumiiscapã-þi fraþii tãi!

Nu lãsa sã se-odihneascãtrupul tãu nicicînd, spune-le de moartea careva veni curînd.

Spune-le de Judecatacare va veni, de osînda, de pierzareacare-o va-nsoþi.

Spune-le de-Acela Singurcare i-ar scãpa, spune-le sã-L cheme astãzipîn-vor mai putea!

Spune-le cu lacrimi, strigã-iþine-te de toþi, roagã-i, ei se duc la moartenu-i lãsa cît poþi.

ªtii c-a mîntuirii haruriþie þi s-au datºi pentru-a-ajuta sã scapealþii din pãcat?

Cum cauþi tu a lor salvarede pe-a morþii cãi, ce vei spune la-ntrebarea: - unde-s fraþii tãi?


197 - Toþi cei apãsaþi Isuse

Toþi cei apãsaþi Isusede durerile amarelîngã Crucea Ta se-adunãºi aºteaptã alinareTu le-ai mai rãmas în lupteadãpost ºi mîngîierecãci nu-i nimeni sã-nþeleagãne-nþeleasa lor durere.

Tu flãmînzilor eºti pîineºi-nsetaþilor eºti apã, reazem celor slabi ºi scutulcelor ce la Tine scapãiar la cei ce-n noaptea morþiiºi pãcatelor suspinãTu eºti Singura Nãdejdeºi eºti Singura Luminã.

Fie-Þi milã, fie-Þi milãde sãrmanul care piereaºteptîndu-Þi ajutorulfrînt de cazne ºi durere, de sub greul apãsãriiºi necazului îl scapãla izvoarele luminiiºi odihnei Tu-l adapã.

Sfarmã lanþurile uriiºi ne ia a ei povarãSoarele iubirii iarãºipeste noi fã-l sã rãsarãsã fim iarãºi o credinþã, o nãdejde ºi-o simþire, - de nimic n-avem o Doamnelipsã-atît cît de iubire!


198 - Ai necazuri?

Ai necazuri, te apasã greutãþi fãrã de nume, cine nu le are astãzitoate-acestea oare-n lume? Însã dacã vrei, povara sã nu-þi fie spre pierzarevino la Isus, El este ajutor ºi uºurare! Harul Lui cel mare-þi facea necazului povarãde-ar fi oriºicît de mare, - micã, dulce ºi uºoarã!

Eºti bolnav?... în suferinþã te topeºti ºi te aprinzi, cîþi nu sînt acuma-n lumeºi cu cît mai suferinzi? Boala sufletului însãe mai grea ca orice boalãrari de tot sînt cei ce scapã, rari sînt cei ce se mai scoalã. Vrei sã scapi de boala asta, vrei sã afli vindecare? - Vino la Isus! El Singur poate, ºi-þi va da, scãpare!

Eºti hulit de toþi? - întruna lumea te dispreþuieºte, cu batjocuri ºi ocãripentru Domnul te loveºte? - Nu te necãji! ºtii glasul Evangheliei ce spune: fericiþi sînt prigoniþii pentru-a Domnului cãi bune. Rabdã totul într-o clipã, iar cînd pare grea durereavin-la Domnul, cere-I harul!... - El îþi va mãri puterea!


Eºti tu mîntuit? - Aceasta-i întrebarea cea mai mare, ai aflat tu Jertfa Cruciiºi-a ei veºnicã iertare? Nici necazul, nici prigoana, nici durerea, nici lovireanu-s nimic cînd ai pe Domnulºi te-aºteaptã rãsplãtirea! Mai mult încã: chiar în ele simþi cereasca bucuriecare sufletul þi-l face fericit pe veºnicie!

199 - Isuse, rugãciunea noastrã de-apururi

Isuse, rugãciunea noastrãde-a pururi o strigãm spre Tinedoar Tu cunoºti din ce iubirese nalþã-aceste-adînci suspine!

Isuse, dã-ne Tu tãriecãci Singur ºtii de ce putereavem nevoie pentru-a duceaºa iubire ºi durere.

+

Isuse, Bucuria noastrã, Tu iar din nou la noi coboricu toatã sfînta duioºiea albei Tale Sãrbãtori.

Noi care Þi-ascultãm Cuvîntulcu-ai dimineþii sfinte zorivenim la ieslea Ta acuma, în loc de magi ºi de pãstori.

ªi-n loc de daruri Îþi aducemai dragostei adînci fioriºi inima din noi, cãci n-avemIsuse, mai de preþ comori!


200 - Pe Faþa Ta

Pe Faþa Ta eu vãd Isusdurerea ºi iubireaºi simt cu ce preþ mi-ai aduscu ce preþ, mîntuirea!

Iubirea ºi durerea Ta, cum n-au mai fost sub soare, adus-au pentru viaþa meao veºnicã iertare.

Isuse, fã-mã sã-nþelegdivina Ta tãceresã Te cunosc: Tu eºti întregIubire ºi Durere!

201 - Copii ai mulþumirii

Copii ai mulþumirii, popor de biruinþãcît datoraþi voi oare azi Domnului, o ºtiþi? - ce multã mulþumire ºi ce recunoºtinþãcã-n faþa Lui de-atîtea aþi fost învredniciþi!

Copii dragi ai credinþei, popor de biruinþãsînteþi puþini ºi umili? - fiþi tari ºi-ncrezãtori! - Voi nu pe altã cale, ci numai prin credinþãputea-veþi pîn-la capãt sã fiþi biruitori!

Copii ai rugãciunii, popor de biruinþãsupuºi fiþi ca ºi Domnul ºi blînzi ca niºte mieislãvitã-i rugãciunea fãcutã-n umilinþãputernicã-i aceasta! - voi fiþi copii ai ei!

Copii ai mãrturiei, popor de biruinþã, voi numai cît vesti-veþi pe Domnul, veþi trãiºi veþi pieri în clipa cînd slaba nevoinþãs-ar ruºina, sau teme de El a mai trãi.

Copii ai înfrãþirii, popor de biruinþãuniþi-vã-ntr-un suflet, o inimã avînd, sã-L aºteptaþi pe Domnul ºi-a Lui fãgãduinþãcãci doar atunci staþi bine, cînd sînteþi într-un gînd!


202 - Isuse, Pacea noastrã

Isuse, Pacea noastrãce duhuri ne-nconjoarã, ce valuri, ce primejdiiîn jur ni se-nfãºoarã!

Ne-a-mpresurat vrãjmaºulcît apa mãrii multã, ºi nimeni nu ne scapãºi nimeni nu ne-ascultã.

- O, facã-Þi-Se milãadînc alinã marea, împrãºtie vrãjmaºulºi adã-ne scãparea!

203 - Ne-ai cercetat

Ne-ai cercetat din nou Isuse, la noi iubirea Te-a trimesºi ne-ai vorbit în graiul nostru- noi însã nu Te-am înþeles.

Umblat-ai printre noi aieveaºi nouã-ntreg Te-ai dãruitnoi am primit pe-atîþia alþii- Tu eºti ºi astãzi neprimit!

Ai vrut de-atîtea ori, sub aripisã-Þi strîngi poporu-mprãºtiat, dar noi n-am vrut - iar astãzi alþiial nostru drept l-au cîºtigat!

ªi nici nu vrem sã înþelegemcã sîntem un popor înfrîntcã-n loc sã moºtenim Canaanulumblãm pe-un trist, vrãjmaº, pãmînt.

Isuse, aºteptat Mesia, îndurã-Te din nou de noideschide inimile noastremãcar în ceasul de apoi.


ªi-adu ºi-n sufletele noastreal mîntuirii rãsãritfãcînd ºi bucuria noastrãsã n-aibã margini, nici sfîrºit!

204 - Doresc deplina biruinþã

Doresc deplina biruinþãasupra vieþii de pãcatca-n clipa cercetãrii Tale, în voia Ta sã fiu aflat.

Doresc cununa curãþieipe suflet pururea s-o portpînã cînd glasul Tãu sfãrma-vaal þãrnii mele ºubred cort.

Doresc la capãtul sfinþirii, pe drumul vieþii greu ºi lungschimbat în Chipul Slavei TaleIsuse, fericit s-ajung.

Doresc c-un dor cum nu e altulmai sus de cerul strãveziuîn veci sã-Þi pot privi mãrireaIsuse, cînd va fi sã viu.

Doresc... dar pentru toate-acestea, eu nu am nici un dar ascunsdecît o inimã smeritã, Isuse, oare-o fi de-ajuns?


205 - ªtii tu, biet om?

ªtii tu biet om pribeag prin lume, poþi tu sã ºtii cît te-am iubit? - ºtii oare tu iubirea astace suferinþe-a biruit?

ªtii tu cît te-am cãutat prin lume, poþi tu sã ºtii cît te-am chemat? - poþi oare sã-nþelegi tu chinulcît pentru tine-am îndurat?

ªtii tu cît Eu te-aºtept ºi astãzi, ºtii tu oare cît te doresc? - ºtii oare tu ce-i aºteptareacînd anii tãi þi se sfîrºesc?

ªtii tu cã tot trecutul negrude patimi rele þi-e iertat, ºtii tu ce strãlucitã-i slavacu care-n veci ai fi-mbrãcat?

ªi oare ºtii în ce pierzarede nu te-ntorci acum, te-arunci? ºtii tu ce fericire lepezi? - Zadarnic vei afla atunci!


206 - Isuse-adînc Ocean

Isuse-adînc Ocean de harcu mãrile de pace plinãIsuse-ntins Ocean de har, în al vieþii noastre-amarce lin coboarã pacea iar, cînd ne-adîncim în Tine!

Tu umpli-al Cerului cuprinsºi-a lumilor lumine, Tu umpli-ntregul necuprins, alini adîncul lor nestinsºi focul inimii aprinscînd ne nãlþãm spre Tine!

+

În Tine mi-am aflat odihna, de-atîta trudã fãrã glasºi lupte ce-am trecut prin viaþaatît de fãrã de popas.

În Tine-alin prin mii de valuricu care-atît am stat sã luptca o corabie în larguricu cîrma ºi catargul rupt.

Azi, Soare strãlucit ºi dulcecînd nouã mai curat rãsaiatît de largã fericire, luminã ºi cuprins ne dai!


207 - De-atîta vreme-auzi

De-atîta vreme-auzi ºi tu chemareaspre ceruri, spre luminã ºi spre raidar tot n-asculþi nici plînsul, nici cîntareaºi nu-þi întorci nici gîndul, nici cãrarea- o, pînã cînd, o pînã cînd mai stai?

Vãzut-ai ºi tu lucruri mari ºi carepe alþii mulþi i-a-ntors din calea rea, dar tu rãmîi mereu în nepãsareîn cea mai grea ºi cea mai tristã stare, - o, pînã cînd, o pînã cînd aºa?

O, tu cunoºti cã moartea nu-i departecã iadu-þi stã mereu la cãpãtîiºi totuºi tu rãmîi pe cãi deºarte, rãmîi ºi-aºtepþi aºa sã pleci în moarte- o, pînã cînd, o pînã cînd rãmîi?

O ºtii, ºi de la tine ce aºteaptãde-atîþia ani ºi astãzi Dumnezeu! cunoºti chemarea sfîntã ºi-nþeleaptãcunoºti ºi calea rea ºi calea dreaptã- o, pînã cînd, nehotãrît mereu?

A mai trecut un an din scurta-þi viaþãºi-acesta-i poate ultimul ce-l ai, o, smulge-te din neagra morþii ceaþãºi rupe-þi vãlul morþii de pe faþã- o, pînã cînd, o pînã cînd mai stai?

Curînd solia morþii-o sã te chemerãsplata veºnicã ºi grea sã-þi iei, e vremea hotãrîrilor supreme, acum e-a mîntuirii tale vreme- o, pînã cînd, o pînã cînd nu vrei?


208 - Voi acei ce sã vã-ntoarceþi

Voi acei ce sã vã-ntoarceþihotãrîre aþi luattari fiþi, tari s-o rupeþi astãzicu viaþa de pãcat.

Voi acei ce calea strîmtãs-o urcaþi aþi apucattari fiþi, tari sã nu vã-ntoarcãnimeni iarãºi la pãcat.

Voi acei ce Dulce Prietenpe Isus vi L-aþi aflattari fiþi, tari sã nu vã faceþinicicînd robi la vreun pãcat.

Voi acei ce ani de zilede Hristos aþi ascultattari fiþi, tari, curînd, în slavãveþi scãpa de-orice pãcat.

Voi copii curaþi ai slaveice spre Cer aþi apucattari fiþi, tari , - tot iadul luptãsã vã-ntoarcã spre pãcat.

Tari fiþi tari, priviþi cununa, Slava, Cerul Minunatstînd în Domnul veþi învingeprin El, oriºice pãcat.


209 - Mai este încã har

Puteþi sã ne-alungaþi din casa voastrãputeþi sã ne cãlcaþi ºi prin noroichiar ºi aºa oricît de pãcãtoºi aþi fi sã ºtiþi cãmai este încã har ºi pentru voi!

Puteþi sã ne loviþi cît mai cu urã, puteþi sã nu vã-nduioºaþi de noi, chiar ºi aºa oricît de pãcãtoºi aþi fi sã ºtiþi cãmai este încã har ºi pentru voi!

Puteþi sã ne luaþi ce-avem în lume, puteþi sã ne-alungaþi flãmînzi ºi goi, chiar ºi aºa oricît de pãcãtoºi aþi fi sã ºtiþi cãmai este încã har ºi pentru voi!

Cã mila Domnului e fãrã marginiºi cît nu sunã trîmbiþa de-apoioricît de rãi sînteþi, sã ºtiþi, sã ºtiþi, sã ºtiþi cã uºadeschisã este încã pentru voi!

Noi de-am fi aruncaþi de voi cu scîrbãafarã din cetate pe gunoi, am fi preafericiþi de-am ºti cã ºtiþi mãcar prin astacã este încã har ºi pentru voi!

Goniþi-ne, - nu scuturãm nici prafulvoi ce-aþi ales pierzarea de apoi, vã spunem însã poate pentru cea din urmã oarã: mai este încã har ºi pentru voi!

Dar mîine cînd pe veci ne vom desparteca-n veci sã nu ne mai vedem apoiamar vã veþi aduce-aminte ziua cea de astãzic-a fost odatã har ºi pentru voi!


210 - Nu-i odihnã-n lume...

Nu-i odihnã-n lume, nu-i odihnã-n lumeinima cît bate pururi se frãmîntãca o luntre-n valuri, ca o mare-n spumenu-i odihnã-n lume, nu-i odihnã-n lumeinimãîn Domnul este pacea-þi sfîntã!

Nu-i în lume pace, nu-i în lume paceinima cît bate ne-ncetat suspinão furtunã trece, alta se desfacenu-i în lume pace, nu-i în lume paceinimãîn Domnul pacea ta-i deplinã!

Dacã vine valul, dacã bate vîntulinimã, tu-n Domnul stai adãpostitã! Dumnezeu Îºi þine veºnic legãmîntullas-sã vinã valul, las-sã batã vîntulinimãîn Domnul poþi fi liniºtitã!

Pacea Lui adîncã, pacea Lui adîncãinimã, te þine pururea voioasã, dacã-ai temelia a credinþei stîncãpacea ei adîncã, pacea ei adîncãinimã, îþi face noaptea luminoasã!

Lumea n-are pace, lumea n-are pacezbuciumul ºi lupta tot mai mult se-ntindeglasul deznãdejdii mai greu se desfacelumea n-are pace, lumea n-are paceinimãdar þie harul Sfînt þi-o-ntinde.

Pacea ta cea sfîntã, pacea ta cea sfîntãinimã, pãstreaz-o ne-ncetat pe cale, du-o celor care grijile-i frãmîntãpacea ta cea sfîntã, pacea ta cea sfîntãinimãs-arate taina pãcii tale!


211 - Isuse, Veºnicã Iubire

Isuse, Veºnicã Iubirea Tatãlui în veci iubitIsuse, sufletele noastreiubirea-n veci Þi-au dãruit.

Isuse-ai Tãi sîntem Isuseºi-a noastre inimi vor cîntaacelaºi cîntec de iubirece ne-a-nvãþat durerea Ta.

Ajutã-ne sã spunã viaþaºi moartea cum iubim ºi cîtcãci graiul nostru niciodatãnu a putut sã spunã-atît!


212 - În nãdejdea Ta

În nãdejdea Ta cea tareDumnezeul meuam gãsit mereu scãpareprin necazul greu.

Am trecut prin clipe grelesingur pãrãsitdar nãdejdea Ta prin eleDoamne m-a-nsoþit.

Am privit mereu spre Tinecu credinþã-n Susºi-n durere ºi-n suspinepace mi-ai adus.

Azi cînd iar mã treci Pãrinteprin amar necazmi se varsã iar fierbinteplînsul pe obraz.

Dar în suflet îmi strãluceplin de mîngîierisoarele nãdejdii dulceel îmi dã puteri.

El mi-mprãºtie durereachinului amarºi-mi aduce mîngîiereafãrã de hotar...

Viaþa-ntreagã Þi-o-nchin Þiepentru veci mereu, Sfînta mea Nãdejde vieDumnezeul meu.


213 - Cînd te-or covîrºi

Cînd te-or covîrºi ispitele ce leagã, cînd obosit în lupta cea peste puterivei bea strop cu stropdurerea grea ºi-ntreagãcîrtind contra soartei ºi-atîtor dureritu nu-þi pierde firea, mai sînt încã: Credinþa, Nãdejdea ºi Iubirea.

Cînd inima ta de dor n-o sã mai poatã, cînd va veni vîltoarea zilelor de greu, cînd nu-þi vei afla odihna de-altãdatã, tu ºi-atunci aminte sã-þi aduci mereude aceea ce-ncãlzeºteºi trup ºi duh: Credinþa, Iubirea ºi Nãdejdea.

Cînd vei suferi o pierdere-n viaþãnu plînge niciodatã cu amar dupã easã ºtii c-acest drumde Domnul pus þi-e-n faþãcereasca-I Voinþã a fãcut aºa- ºi-atunci tu-ntãrireas-o cauþi unde-i Credinþa, Nãdejdea ºi Iubirea.

Cînd nu vei mai putea sã învingi durereaºi vei vãrsa ºiroaie lacrime fierbinþimergînd la moarte chiar sã vezi înviereacã-i frumoasã viaþa ºi în suferinþicã nu-i fericiredecît unde-i Credinþã, Nãdejde ºi Iubire.


214 - O, vin-la noi Isuse

O, vin-la noi Isuse cãci azi ne-a obositºi ultima putere de-a aºtepta, în pieptsub chinurile-amare ni-e sufletul zdrobitridicã-ne Tu iarãºi ºi fã-ne drumul drept.

Sau ne mai dã rãbdare în locul cel amarsã mai putem Isuse, întregul chin purtaºi-n ceasul încercãrii un ºi mai mare harsã nu cãdem nici unul înfrînþi sub crucea grea.

Se-aruncã-n noi, Isuse, mai greu ca oriºicîndmai grea-i ameninþarea iar noi mai obosiþivrãjmaºii-s mai puternici, o, vino mai curîndsã nu cãdem Isuse, sã nu fim biruiþi!


CÎNTÃRI ÎNDEPÃRTATE

1941

215 - Tatã Sfînt mulþumiri

Tatã Sfînt mulþumiri ne-ncetateÞi-nãlþãm ºi prin grai ºi prin cînt, pentru-a Tale-ndurãri pentru toatemulþumim, mulþumim Tatã Sfînt!

Mulþumim pentru marea-Þi Iubirecare Fiul pe Cruce ªi-a frîntca sã dea lumii-ntregi mîntuire, mulþumim, mulþumim Tatã Sfînt!

Mulþumim pentru harul Tãu mare, mulþumim pentru Scumpu-Þi Cuvînt, mulþumim pentru marea-Þi iertare, mulþumim, mulþumim Tatã Sfînt!

Mulþumim cã ne-ai dat mîngîiere, cã ne-ai dat ajutor ºi avînt, cã rãbdare ne-ai dat ºi puteremulþumim, mulþumim Tatã Sfînt!

Mulþumim pentru dulcea-nfrãþirecare-ai pus-o-ntre-ai Tãi pe pãmînt, pentru tot ce ne-ai dat prin iubiremulþumim, mulþumim Tatã Sfînt!

Mulþumim cã ne-ai dat bucuriecînd rãbdãm pentru-al Tãu legãmînt, cã vom fi lîngã Tine-n veciemulþumim, mulþumim Tatã Sfînt!


216 - Îþi mulþumim, Îþi mulþumim

Îþi mulþumim, Îþi mulþumim IsuseDumnezeiescul Miel Ispãºitor, cãci prin a Tale suferinþi nespuseTu ne-ai purtat povara tuturor.

Pe veci de veci Þi-aducem mulþumiresub Crucea Ta mereu îngenunchindºi preamãrim cereasca Ta iubirece ne-a rãscumpãrat murind.

O, cum Þi-ai strîns atunci Nemãrginireaca sã încapã-n staulul de oicînd Þi-ai Înomenit Dumnezeireaca sã ne îndumnezeieºti pe noi.

Trãind ne-ai dat prin Viaþa Ta Divinãa dragostei mîntuitoare legi, murind ne-ai dat prin Jertfa Ta deplinãiertare ºi viaþã lumii-ntregi.

Aici ºi-n Cer, acum ºi-n veºnicie, cei credincioºi mereu Îþi vor cîntacãci tot ce-avem Îþi datorãm doar Þieizvorul lor, pe veci, e-n Jertfa Ta!


217 - Din întuneric

Strig de-o zi ºi-o noapte-ntruna, rugãciunea-i fãrã glas, duhu-i fãrã liniºtire, gîndu-i fãrã de popas!

Chem de-o zi ºi-o noapte-ntruna, zidul e de nepãtruns, noaptea-i fãrã de luminã, ceru-i fãrã de rãspuns!

Stau de-o zi ºi-o noapte-ntruna, aºteptarea-i jar aprins, sufletul mi se scufundãsub poveri de necuprins!

Cad de-o zi ºi-o noapte-ntruna, ca-ntr-o mlaºtinã m-afund, mersu-i fãrã de oprire, groapa-i parcã fãrã fund!

Douã lumi, de douã zile, douã ziduri mi le-mpart, nu doi paºi -ci mii de mile, ºi mileniine despart!

Doamne, Doamne, fã-o luminãcît un fir de razã doarsã-mi lumine-o clipã noapteaasta de adînc amar!...

- Nu mã scoate, nu-mi rãspundelas-sã mor aici de crezi, dar aratã-mi sã vãd semnulcã m-auzi ºi cã mã vezi!

Fã sã simt cã rugãciuneapîn-la Tine mi-a ajuns- ºi voi suferi-n tãcerepînã voi primi rãspuns!


218 - O, semnul Lui...

O, semnul Lui... cînd vine-n zbuciumarerãspuns îndelungatei rugãciuni, e marea, sfînta, unica salvarecorãbiei cuprinsã de furtuni.

O, cînd apare-n ceasul chinuirii, la grelele rãscruci de aºteptãri, e farul strãlucit al mîntuiriiîn bezna neºtiutelor cãrãri!

O, semnul Lui, e fulger ce-n primejdiiîþi sparge nori ºi ziduri de mormîntºi în adîncu-amar al deznãdejdiiluminã-aduce sufletului frînt.

E duhul, focul care izbucneºteîn glas atunci cînd vorbele aprind, e strãlucirea sfîntã ce pluteºtepe faþa fericitului murind.

O, semnul Lui e liniºtea deplinãsub mîna-nverºunaþilor duºmanicînd poþi goli cu inima seninãpaharul voii sfinte-n Gheþimani.

ªi e puterea harului ce-aprindeavîntul sufletului dezrobit, cînd renãscut aripile-ºi întindedin lut spre cerul care l-a primit.

O, semnul Lui... cînd neagra-ntunecaredin viaþa mea pe veci a-mprãºtiat, ce pace, ce luminã, ce-ndurare, ce gînduri noi, ce noi simþiri mi-a dat!

O, cînd privirii inimii s-aratãrãspuns la rugãciunea-n ceasul greupier griji ºi rãni ºi temeri - ºi deodatãîntreg coboarã ceru-n jurul meu.


... O, Semnul Lui, pe nori cînd va apareDumnezeiescu-I Semn Biruitorva nimici tot rãul de sub soareprin zorii Veºnicului Viitor.

Puterea Lui va despica morminteunind iubirea adormitã iericu cea de azi schimbatã-n cînturi sfintede strãlucirea-ntîiei Învieri...


219 - Mormîntul meu...

Mormîntul meu cu ziduri grele, cu patru schelete de fier, cu ºapte gratii ruginiteºi-un strop îndepãrtat de cer.

Mormîntul meu! - Cu ce putereai rãscolit viaþa mea! Nu-i glas pe lume sã-mi vorbeascãcum mi-a vorbit tãcerea ta!

În vremea încercãrii taleam cunoscut durerea - ce-i, ce mare-i harul rugãciuniice-adîncã e puterea ei.

În noaptea zbuciumãrii taleaºa am suferit încîtnu sînt strãfunduri sã mãsoareadîncu-n care-am coborît!

Dar nici nu-i culme însoritãºi stãri sã poatã adunaatîta strãlucire cîtãmi-a luminat în noaptea ta.

N-aº fi ºtiut cã pot fi lacrimiatît de-amare pe pãmîntnici cît de-adîncã-i deznãdejdeadin lupta sufletului frînt.

Dar nici n-aº fi aflat ce-aproapee Dumnezeu cu-adevãratde-acel ce-L cheamã, ca acolocînd sufletul e-nmormîntat!...

Mormîntul meu, cu ce luminãai rãscolit viaþa mea! - Nu-i glas pe lume sã-mi vorbeascãcum mi-a vorbit tãcerea ta!


220 - Doar lîngã Tine

Doar lîngã Tine-mi aflu paceacînd totu-n jurul meu e plînsdoar Tu îmi mîngîi zbuciumareacînd sufletul mi-e-n chinuri strîns, doar lîngã Tine-mi aflu-alinulcînd plînge inima amarºi-n ochii-ntunecaþi de lacrimiTu-mi readuci seninul iar!

Doar lîngã Tine-mi aflu-odihnacînd zbucium e-mprejurul meu, cînd vînturi îngrozite suflãºi-i ceasul ispitirii greu, doar Tu-mi împrãºtii norii negriºi-nlãturi tunetul cumplitTu-mi dai odihna cînd povarami-apasã sufletul trudit.

Doar Tu... cînd Faþa Ta rãsareºi glasul Tãu rãsunã blîndstingi lupte lungi de frãmîntare, o pace-adîncã aducînd. ... O vino iar alungã-mi noriiºi-alinã-mi vîntul cel cumplit, doar lîngã Tine-mi aflu paceacînd sufletul mi-e rãvãºit!


221 - O, strop de cer...

Cînd m-au închis trîntind în urmãcu zgomot uºa grea de fier, în noaptea grea, privea spre minepe-un strop de geam, un strop de cer!...

- O, strop de cer, în cîte rîndurispre tine mîinile-am întins, cînd sufletul zãcea-n durerezdrobit ºi doborît ºi-nvins!

În cîte rînduri cãtre tines-a ridicat privirea meacînd întunericul acelade nemaiîndurat pãrea!

De cîte ori în stãri supreme, cînd mii de duhuri mã-nvingeaulegatºi doborîtdoar gîndulºi ochii a privi puteau!

O strop de cer, cu ce putereºi har mã-nviorai atunci, ce liniºte-mi dãdeai în sufletcînd trupul se cãznea în munci!

O strop de cer, tu-ai fost soliaAcelui care m-a iubitsã ºtiu, sã simtcã chiar ºi-acoloEl mi-a rãmas nedespãrþit.

Cînd te-am vãzut, din prima clipã, simþit-am recunoscãtorcã sînt aici, dar nu sînt singur, - în Mîna Lui nu-n mîna lor!


222 - O, dacã tu-ai fi-avut iubire

O, dacã tu-ai fi-avut iubireatunci cînd trebuia sã aice dulce þi-ar fi fost luminace dulce fericitul grai.

Ce valuri de iubire sfîntãcu drag te-nconjurau cîndvadar sufletul þi-a fost de piatrãºi piatrã þi-a rãmas, aºa.

O, dac-ai fi-nþeles atunceaiubirea care-ai întîlnit, de cîtã binecuvîntareºi har te-ai fi împãrtãºit!

Azi e tîrziu, tu eºti o piatrãºi piatrã toate-n juru-þi sînt... - Cum poate vai, ajunge-un sufletnepãsãtor de legãmînt.

O, dacã tu-ai fi-avut iubiren-ai fi-azi ca locul blestematde care, oriºicine-l ºtie, se-ndepãrteazã-nspãimîntat!

O, dac-ai fi primit iubirea- dar tu-ai respins al ei sfînt har -ºi sufletu-þi va fi-n veciepustiu ca recele gheþar.


223 - Astãzi lîngã mine

Astãzi lîngã mine am aflat o frunzã, cine ºtie oare pe-unde-a strãbãtutde-a putut prin ziduri, biata, sã pãtrunzãpîn-aici la mine în mormîntul mut!

- Sora mea iubitã, sora mea de-afarãruptã ca ºi mine de pe-un ram iubit, spune-mi ce anume vînturi te luarãoare ce hainã mînã te-a rãpit?

Te creºteau cãlduþe razele de soare, te-adormeau în zîmbet legãnãri de vînt, þi-nsoþea iubirea cor de surioare- ºi-astãzi stai cu minedoi într-un mormînt!

Unde-þi este ramul plin de surioare, soarele cel dulce, vîntul iubitor... cîntecul de-afarã unde este oare? - þi-a rãmas doar plînsul ºi-amintirea lor!

Sora mea iubitã ce-ai venit de-afarã, ruptã ca ºi mine dintr-un loc iubit, nu-þi mai plînge locul! vine-o primãvarãcînd ne va renaºte mult mai fericit!

Rãsãri-va iarãºi Soarele Iubiriiºi ne va renaºte din acest mormînt, eu în bucuria dulce-a înfrãþirii, tu-ntr-un mugur dulce legãnat de vînt!


224 - Solia vieþii mele-apuse

Solia vieþii mele-apusetot mai în greu cãrarea-ºi suie, cu bine-n Mîna Ta Isusesfîrºitul slujbei sã ºi-l puie!

Ascult cum inima-mi se curmãîn zbateri tot mai osteniteca fîlfîirile din urmãa unei aripe rãnite...

Simt c-am ajuns la o rãscruce, cã mult trudita vieþii calecoboarã-n liniºtea ce-aducesfîrºitul zbuciumãrii sale.

Cã fiecare fîlfîiree-o liniºtitã-apropierede recea þãrnii înfrãþirede dulcea slavei înfiere.

Simt cum se smulge-ncet din minea firii frîntã rãdãcinãºi-n împãcarea care vineîntregul cer mi se-nseninã.

Uit zbuciumul ºi-ndurerareadin lupta-n urma mea rãmasãºi peste toate simt uitareacum albã, ca un vãl se lasã.

Se ºterge-ncet încet din minepãmîntul pãrãsit departe, cu toatã lupta lui fierbintecu toate urile-i deºarte.

Nimic n-am contra nimãnuie, nici gînd, nici dor de rãzbunare, în toatã inima mea nu edecît odihnã ºi-mpãcare!


Numai un dor rãmas fierbintespre voi cei dragi mã cheamã iarãvoi fiii fericirii sfintevoi neuitata mea comoarã.

ªi chiar din Porþile Divinespre voi îmi mai întorc privireacãci ºi-n pãmînt ºi-n cer cu mine, întreagã eu vã duc iubirea!

225 - Noapte în Gheenã

Ca umbra fioroasã a solului osîndeise lasã grea noptarea din zãrile pustiicu noi torturi sã roadã scheletele flãmîndeimulþimi de viermi, ori oameni, înmormîntaþi de vii.

S-a dus o zi... ce bine-i cînd înc-o zi se duce, sfîrºeºte-un veac de foame, de chin ºi de bãtãiºi vine noaptea, noaptea -o de-ar veni sub cruce, sã nu mai vezi doar foame ºi groazã-n ochii tãi.

Baraca-i plinã, plinã... prin gropi ºi prin noroaiepe jos, n-au loc, grãmadã-s cu sutele trîntiþizac unii peste alþii murdari ºi uzi, o claiede putrede cadavre, de monºtri-nvineþiþi!

De-þi vine-n gînd o clipã, în pragul adormirii, trecuta zi, - te zgudui ºi-o izgoneºti avar! ªi-n vis te roade-ntruna tortura-nchipuirii: vezi pîini, vezi mese-ntinse, ºi cînd sã mînci - dispar!


Prin sîrme urlã vîntul cu ger ºi cu zãpadã, vecinul nu mai geme, nici tremurãciudat! - Toþi sar cînd cade, lespezi, tavanul pe grãmadãel nici tresare... doarme, adînc: - s-a liberat!

Abia cînd se alinã infernul gãlãgieiabia atunci s-aude cîþi gem ºi cum tuºesc, te înfiori privindu-i, ca-n spasmele-agonieisînt oameni? dar n-au parcã, nimica omenesc!

Plantonul doar mai miºcã tîrîndu-ºi prin unghereo umbrã uriaºã de schelet strãveziu... Cum trece, parcã-i moartea ce numãrã-n tãcerecinci sute de cadavre închise-ntr-un sicriu.

O Doamne, azi de-aicea vezi nimeni nu mai poatespre cer mãcar sã-ºi nalþe nici gîndul cel mai mic! coboarã-Te-n adîncul acesta Tu ºi-l scoatefã totul doar Tu Singur, ei nu mai pot nimic!


226 - Sub adînc de iarbã verde

Sub adînc de iarbã verdezace-un uriaº sicriu... Vin ºi trec deasupra-i paºii, rîd nepãsãtori urmaºii, pot sã rîdã! - ei nu ºtiu!

Sub o faþã liniºtitã, zace-un suflet ars de viu! - cîntã împrejuru-i alþiibucuroºi, nevinovaþii, pot sã cînte- ei nu ºtiu!

Numai glasul mulþumiriicheamã-n prea adînc pustiu... Cine-ar trebui s-asculteuitã prea ades, de multepîn-odatã!... - prea tîrziu!


227 - Se cerne printre gratii

Se cerne printre gratii zãpada viscolitãprecum se cern pe tîmple ºuviþele-argintiiprecum se cern pe suflet din viaþa rãvãºitãregretul ºi tristeþea apusei bucurii. Trec anii rînd pe rînd eternºi-n scurgerea-ncetinitoarepe ochi, pe gînd, pe vis se cerntãceri de dus ºi de uitare.

Sîntem de veacuri parcã - aici între zãbrelede ne-am uitat ºi fiii ºi mamele cum sînt, de nu mai ºtim cum este un liber cer cu stele, de nu mai ºtim de-i soare sau plouã pe pãmînt... Sîntem bãtrîni dar nu mai ºtimnici nu vedem la noi schimbarea, spre locurile ce iubimde mult am ºi uitat cãrarea...

La fel trec zi de muncã, ori zi de sãrbãtoarela fel trec luni, trec anii, de parcã mii s-au dus, - cînd vom ieºi de-aicea, ah cine ºtie oarece vom mai fi din gîndul ce zi de zi l-am pus! Copiii noºtri n-au avutca alþi copii copilãrie... ºi fãrã vreme ne-au trecutcei dragi zdrobiþi în veºnicie!

- Sus credinþa însã, fraþii mei de pîine! pieptul încã-i tînãr chiar dacã-i slãbit, - a fost ºi mai rãu ieri mai bine-o fi mîine nu-i nimic pe lume fãrã de sfîrºit! Mai vine-o zi cînd orice greuºi orice lacrimi vor fi-uitate, minunile lui Dumnezeuvin însã-atît de neaºteptate.


228 - O, îngeri preaiubiþi...

O, îngeri preaiubiþi ai serii, ai visului ºi-ai Amintirii, vã cheamã-n seara Învieriiuitaþii fii ai Pãtimirii!

- Aduceþi noaptea liniºtitãcu vãlul tainic de-mpãcares-adoarmã inima zdrobitãcu liniºtitã legãnare.

Întindeþi ceaþa care-aºternepe suflet pacea ei adîncã, punînd alinãtoare pernedurerii ce zvîcneºte încã.

Închideþi geana ostenitãce timpul nesfîrºit îl rumpeºi-n biata inimã-amãgitãfiorul locurilor scumpe.

Aduceþi visul care-i scapãdin ziduri ºi de sub zãvoareºi duce dorul de-l adapãla mult doritele izvoare.

Daþi sufletelor revedereafiinþelor nemaiuitatereînnoindu-le putereasã-ºi ducã crucea resemnate.

Sã-ºi creascã-n taina rugãciuneiºi mai aprinsã-n astã searãadînca-ncredinþare-a uneinãdejdi ce va sã-nvie iarã.

ªi-a revederii mult doritece nu va mai fi-atunci pãrerecînd mii de clopote slãvitevesti-vor ºi-a lor înviere.


229 - Rãbdare!

Rãbdare, o încã puþinã rãbdare! - sus ochii ºi gîndul ºi braþul ºi paºii: Slãvita Cetate Cereascã rãsareiar cea mai frumoasã ºi sfîntã intraree-aceea prin care te nalþã vrãjmaºii.

Rãbdare în chinuri ºi-n lipsã rãbdare, în zbucium, în lupte ºi-n dorul fierbinte! - Pe faþa brãzdatã de lacrimi amarevor cerne luminã, rãsfrîngeri de soaredin Slava ce vine... priveºte nainte!

Rãbdare-n viaþã ºi-n moarte rãbdare! - al tãu e triumful din veacul ce vine, cînd noaptea apune, cînd Ziua rãsare... nu moarte-i aceea, ci viaþã ºi har erãsplata rãbdãrii-ndelungi ºi senine!

Rãbdare, o încã puþinã rãbdare! - priveºte rãsplata, sã birui suspinulºi treci peste moarte cu-a vieþii cîntarerãbdare, o încã puþinã rãbdarecãci vine seninul, seninul, seninul!...

230 - Mai þineþi, mai þineþi

Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinseacum ºi mai grele sînt luptele-n valesã creascã nãdejdea oºtirii ne-nvinse, sã biruie steagul Credinþelor Sale!

Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinsemai tare credinþa, mai caldã strigarea! - e ceasul cel mare al luptei aprinsepriviþi Ceru-i gata sã-nceapã cîntarea!

Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinsee vremea cînd mai multã rugã se cere, un ceas doar... ºi-n urmã pe veci necuprinselumini strãluci-vor Întîia Înviere.


Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinse... - doar azi, cãci de mîine cînta-veþi întrunacînd mîinile-acestea cu soare încinsedin Mîinile Slavei, primi-vor cununa!

231 - Zbori dulce înger

Zbori dulce înger al Nãdejdiideparte undeva spre-Apusºi intrã-ntr-o cãsuþã undestã cineva cu gîndul dus...

ªopteºte-i cui aºteaptã-acolocã vremea nu-i fãrã hotar, cã nu se roagã ºi nu plîngeºi nu aºteaptã în zadar!

232 - Dac-ai mai crede

Dac-ai mai crede-n Dumnezeunimica încã nu-i pierdut. ªi astãzi iar te poþi întoarce... ºi iar ar fi ca la-nceput!

Ar mai putea sã-nvie iarãºinãdejdea ce-o doreºti mereu, - ah, totu-i cu putinþã, totuldac-ai mai crede-n Dumnezeu!


233 - Coboarã searã...

Coboarã searã mult doritãcu dulcea Tainei legãnareºi-mi calcã inima zdrobitãîn poala ta odihnitoare.

Acopere pe veci ºi-ascundetot ce-mi atrage-aici privireaºi du-mi fiinþa-ntreagã undese roagã lãcrimînd iubirea...

ªi unde inimi care-aºteaptã, acum, spre-aceste zãri senine, cu lacrimi poate cã îndreaptãpriviri ºi rugãciuni ca mine.


234 - N-am sã uit...

N-am sã uit Isuse Doamne niciodatãdin ce greu, prin ce minune m-ai scãpat, n-am sã uit iubirea Ta nemãsuratã, bunãtatea Ta ºi grija-Þi minunatã, - c-am fost mort ºi dintre morþi m-ai înviat!

N-am sã uit cum, cînd durerea era mare, ºi-am strigat sã nu mã laºi cã nu mai pot, n-am sã uit cu mi-ai rãspuns, cu ce-ndurare, cum în noaptea cea mai neagrã de-ntristaremi-ai umplut de strãlucire cerul tot...

N-am sã uit cum ai rãspuns Tu rugãciuniicînd credeam cã sînt mai singur ºi uitat, cînd cei dragi nu mai ºtiau cã sînt, nici unii, cînd tînjeam de dorul soarelui ºi-al lunii, n-am sã uit, Isuse Doamne niciodat’...

Cît aº vrea sã-Þi pot aduce mulþumiremai curatã decît roua de pe crinºi sã-Þi cînt un dulce cîntec de iubire, revãrsat în stãri de har ºi fericire, din potirul sfînt al rugãciunii plin!

- Cît aº vrea sã pot sã-Þi cînt ca altãdatãcînd era senin-senin tot cerul meu, pînã nu plînsesem încã niciodatã, pînã n-aveam inima împovãratã- recunoscãtor eu Þi-aº cînta mereu!

Dar acum, cînd dupã ani de pãtimire, eu îmi reamintesc de bunãtatea Tavreau sã-Þi cînt un cîntec numai mulþumire, dar, Isuse, Te rog iartã cã-n neºtiremã trezesc cã-mi scaldã lacrimi faþa mea!

O, mai dã-mi Isuse Doamne-o primãvarãfãrã nori ºi fãrã plîns ºi fãrã chinºi dã-mi glasul fericit de-odinioarãsã-Þi aduc întreaga inimii comoarãîn potirul sfînt al rugãciunii plin.


ªi-acest chin doresc sã-Þi fie-o mãrturiepentru toþi cîþi vor mai suferi cîndvaca sã creadã-n Tine Doamne cu tãrieºi sã strige cãtre Tine din urgieca sã-Þi cînte-apoi ca mine slava Ta!

235 - Sã aveþi credinþã

Sã aveþi credinþã ºi s-aveþi rãbdaresuflete iubite care suferiþi, astãzi plîngeþi singuri lacrime amaremîine împreunã veþi cînta slãviþi.

Sã aveþi nãdejde, sã aveþi credinþãsã aveþi iubire, sã aveþi rãbdare, nu uitaþi preadulcea Lui fãgãduinþã: chinul de-azi e-arvuna slavei viitoare!

Paºii noºtri calcã drumuri tot mai grelemai pustii ºi aspre locuri întîlnimdar nãdejdea sfîntã ne-ntãreºte-n elesã avem putere sã le biruim.

O, rãbdaþi durerea cu nãdejde dulceneuitînd Cuvîntul Domnului Isus, cãci precum în lume am purtat o crucevom purta-mpreunã o cununã Sus!

Suflete zdrobite, inimi sfîºiateridicaþi spre ceruri gîndul obosit, nu uitaþi cã mîine toate-or fi uitate -mîine toate-acestea vor avea sfîrºit!

Nu uitaþi cã mîine cîntec veþi culegeceea ce în lacrimi azi aþi semãnatºi abia atuncea veþi putea-nþelegecît de mare-i harul care vi s-a dat.

Suferiþi necazul, biruiþi ispita, mai aprinsã rugã înãlþaþi în Susºi cîntînd, prin chinuri, sã priviþi slãvitarãsplãtire care ne-o va da Isus.


236 - O, bucuraþi-vã de ziua

O, bucuraþi-vã de ziua de astãzicîntaþi ºi veseliþi-vã în eaputerea dragostei ce vã-nconjoarãlãsaþi sã vã cuprindã inima! Cîntaþi, cîntaþi cu toatã bucuriatrãind al fericirii har deplinºi v-adunaþi în suflete comoarãcît cerul vostru încã e senin!

Vã umpleþi inimile cu luminãca sã aveþi belºug în noaptea grea, mai strîns uniþi sã v-alipiþi de Domnulcînd vine greul sã-l puteþi rãbda. Trãiþi, trãiþi puternic orice clipãdin fericita, dulcea, zi de az’zidiþi în voi credinþã ºi rãbdaresã biruiþi în vreme de necaz!

Cãci zile ca acestea nu sînt multeºi ne sînt date doar ca mîngîierisã ne uitãm durerile trecute, sã ne-ntãrim pentru-alte noi dureri! Luaþi, luaþi puteri prin rugãciunes-aveþi mereu tãrie sã vegheaþica-n noaptea grea a luptei viitoaresã nu cãdeþi, sã nu vã lepãdaþi.

Cîntaþi acum, în ziua bucurieiîn dragoste prin har sã vã-ntãriþi, ca-n ziua încercãrii prin credinþãºi prin nãdejde toþi sã biruiþi! Cîntaþi, cîntaþi... dar voi ºi-n bucuriede jertfã gata, oriºicînd, sã fiþicãci chiar de nu va trebui adusãrãsplata ei în Cer o s-o primiþi!


237 - Totdeauna pe-a Domnului cale

Totdeauna pe-a Domnului caleau fost lupte ºi-au fost spini destuicãci acei ce-au urmat voii Saletrebuit-au sã-I semene Lui!

N-a iubit lumea, nu, niciodatãpe-acei cîþi I-au urmat Lui cu zelci c-o urã mereu ne-mpãcatãi-a primit pe pãmînt, ca pe El.

Dar cu ochii-aþintiþi la rãsplatãprin rãbdarea Golgotei privind, n-au cîrtit cei aleºi niciodatãce-ai trãit ºi-au murit biruind.

Nu-i la fel pentru toþi încercarea, nici nu-i vremea la toþi într-un fel, însã toþi, în vreun fel, au chemareala un preþ de dureri pentru El.

Cei ce fug, sau fricoºi, la-ncercareL-au lãsat, sau vîndut pe Isus, ruºinaþi se vor pierde-n uitarealungaþi de blestemul de Sus.

Tu fii tare cã-n ziua-ncercãriie alegerea ta pentru har, strãlucit eºti în haina ocãriicînd te urci rãbdãtor pe calvar!

Tu cãtuºele-atunci le sãrutã, rugãtor pentru cei ce le-au pus, cã-n cereasca rãbdare tãcutãsemãna-vei atunci cu Isus.

Iar prin moarte-nmiit vei culegerãsplãtirea cerescului zel, cãci mereu astfel Domnu-ªi alegepe-acei ce-mpãrãþi-vor cu El.


238 - Cît puteþi, bucuraþi-vã!

Cît puteþi, bucuraþi-vã iarãde al pãcii ºi-al strîngerii harºi-adunaþi-vã-n inimi comoarãde credinþã, tãrie ºi har.

Însã mîine, cînd iar vreo-ncercare, va veni sã aleagã-ntre voi, fiþi statornici, fiþi tari cu rãbdareca nici unul sã nu dea înapoi!

Dacã unii-nfricaþi de ispitãvor privi ºi vor sta tremurînd, le-amintiþi de cununa slãvitãºi de-acei ce-o cîºtigã rãbdînd.

Nu v-abateþi din calea pe carev-aþi legat ºi-aþi pornit la-nceputcu credinþã, mereu, cu rãbdare, vã urmaþi drumul drag, cunoscut.

Dacã unul mai slab s-ar abatevã rugaþi ºi-l chemaþi înapoi, ca uniþi sã rãbdaþi ºi prin toatesã nu piarã nici unul din voi.

Cînd în faþã vor sta Gheþimaniiºi Golgota va cere vieþi, suferind, fiþi mai tari ca duºmanii- nu-i ca jertfa triumf mai mãreþ!

Cãci la capãt lumina-nvieriiºi cununa vieþii de-apoiºi rãsplataºi slava-nfieriivã aºteaptã s-ajungeþi ºi voi!


239 - O, tu mai ai putere, rabdã!

O, tu mai ai putere, rabdã! - de cînd tot spui tu nu mai pot, dar uite-n urma ta ce valuri- ºi-ai biruit pîn-astãzi tot! Mai rabdã, mai rabdã, mai rabdãcãci Domnul te-ajutã mereu, priveºte ce slavã te-aºteaptãfii gata sã-nvingi ºi-acest greu!

O, lacrimi tu mai ai, te roagã, stãruitor, profund, aprins, atît de tare este-acelace-n rugãciune-i neînvins! Te roagã, te roagã, te roagãcãci Domnul te-ascultã curînd, învins nu te da niciodatã, nãdejdea nu-þi pierde nicicînd!

O, tu ai încã foc, iubeºtecurat, statornic, credincios -decît cel iubitor nu-i nimenimai mult, asemeni lui Hristos. Iubeºte, iubeºte, iubeºtemereu cu iubirea dintîi, oricît te-ar costa legãmîntulstatornic cu Domnul rãmîi!

O, tu ai încã glas, vorbeºteCuvîntul Sfînt în jurul tãu, cã-n faþa Domnului nu-i nimenimai scump ca vestitor al Sãu. Vesteºte, vesteºte, vesteºterãscumpãrã ziua de az’, curînd înmiit vei culegece semeni acuma-n necaz.

Mai rabdã azi ºi te mai roagãiubind, fii încã vestitor, cãci lupta care-þi pare-azi lungão vei sfîrºi biruitor! Mai rabdã, te roagã, iubeºteºi fii vestitor ne-ncetat, cu cea mai frumoasã cununãde Domnul tu eºti aºteptat!


240 - Cînd gîndesc la anii mei

Cînd gîndesc la anii mei de-ntunecare, plini de zbucium, de tristeþe ºi de chin, mã vãd singur ca-ntr-o lume fãrã zareca-ntr-o luntre fãrã cîrmã-n larg de mare, rãtãcit ºi singuratic pelerin!...

Cînd gîndesc la starea mea de altãdatã, aruncat în fundul gropilor cu lei, mã vãd pradã la o urã ne-mpãcatãfãrã drept ºi fãrã glas ºi fãrã patãchinuit închis ºi singur printre ei!

Cînd îmi vin în minte luptele trecutecu izbînzile ºi-nfrîngerile lor, vãd întregul preþ al vieþii petrecuteal durerii ºi-ncercãrilor avutepentru Numele în veci Biruitor...

ªi cînd vãd prin toate cum a fost cu minecît de bun ºi cît de-aproape Domnul meu, dîndu-mi pururi mîngîierile-I senineizbãvindu-mã din mîinile haineºi biruitor fãcîndu-mã mereu.

- Toate gîndurile mele, doar iubire, împletite-n rugãciune liniºtit -se înalþã printre lacrimi, mulþumirepeste ceruri, pîn-Acolo, dãruireInimii ce fãrã margini m-a iubit!


241 - Noi avem toþi un Domn

Noi avem toþi un Domn împreunãºi-ntre noi, toþi, prin El, sîntem fraþila un lanþ, la un jug, ºi-o cununãpentru El, ca ºi El, destinaþi!

Noi avem un ogor împreunãsinguratici, adesea, lucrãmdar curînd, fericiþi, roadã bunãîmpreunã o s-o adunãm.

Noi avem toþi o þintã-mpreunãînspre ea, necurmat, sã privimde e vînt, ori senin, ori furtunãîntr-un gînd pentru El, sã trãim.

Noi avem o chemare-mpreunãpentru care rãspundem la fel, pentru ea fiecare sã-ºi punãinima ºi puterea din el!

Sã luptãm totdeauna-mpreunãtot ce facem sã fie-ntr-un gînd, fiecare cu drag se supunãtoþi un duh ºi-o simþire avînd!

Fiþi smeriþi ºi fiþi blînzi împreunã, iertãtori ºi-ntr-un duh credincios, împreunã purtînd lupta bunãdin iubire slujind lui Hristos.

Nu uitaþi, o nicicînd, cã-mpreunãîntre voi, prin Hristos, sînteþi fraþi, pentru-o jertfã ºi-un jug ºi-o cununãla aceeaºi lucrare chemaþi!


242 - O, de nu-L mai iubeºti...

O, de nu-L mai iubeºti pe Domnulce mai iubeºti tu oare az’ce oare cînd priveºti acumamai lumineazã-al tãu obraz?

O, de ce nu mai eºti plin de rîvnãazi, pentru Domnul, cum eraitu pentru cine-alergi în viaþãºi gîndurile cui îþi dai?

Tu astãzi nu mai mergi cu fraþiidar unde duce calea ta? - Ce slavã te-aºtepta în ceruriºi cum te-ai lepãdat de ea!

Zadarnic ai rãbdat tu oareatîta pentru Dumnezeu, - ce lucru-a fost atît de marede l-ai plãtit atît de greu?

Pe ce-ai vîndut a ta avereºi-ai dat tu locul tãu slãvit, cu ce rãmîi cînd moºtenireacereascã þi-ai nesocotit?

De ce-ai dat altuia cununapãstratã pentru tine Sus, cum vei putea-ntîlni odatãprivirea Domnului Isus?

Cutremurã-te-adînc ºi-ntoarcemai poþi ºi-acum a te salva, dar mare, cît a fost cãderea, sã fie pocãinþa ta!...


243 - Aº dori sã pot trimite

Aº dori sã pot trimite pentru tineplin de cîntec, de luminãºi de dor, Adevãrul Frumuseþilor Divine împletit în bucuriile senine: minunat, iubit ºi veºnic mãrþiºor.

ªi-aº dori ca mîna mea sã-þi aºezenu pe inimãci-acolo-adînc în ea, ca frumoasã ºi curatã s-o pãstreze, ca un soare luminat sã-þi luminezeºi sã-þi facã fericitã viaþa ta!

Cã-Adevãrul e podoaba minunatãmai de preþ decît oricare talismancare nu se învecheºte niciodatãºi din ce în ce-i mai binecuvîntatãºi din ce în ce-i mai scumpã, an de an.

Iar în Ziua Rãsplãtirii fericitecînd vedea-vom Veºnicia rãsãrind, cînd ca miile de stele strãlucitestrãluci-vor inimile preaiubite, cerurile minunat împodobind.

- Printre ele ºi-al tãu suflet sã rãsarãminunat ºi binecuvîntat odor, strãlucind ca prima zi de primãvarãpe frumosul sîn a Cerului, comoarã, un curat, iubitºi veºnic mãrþiºor!


244 - Tu nu-i vei pãrãsi

Tu nu-i vei pãrãsi pe fraþirupînd a lor unire, cã n-ai sã poþi sã te desparþide-ntîia ta iubire!

Cum ai putea, cînd azi tu ºtiicuvîntul ce te leagã: aºa cum ai primit sã þiiviaþa ta întreagã?

Cum ai putut sã uiþi aceiani scumpi de bucuriealãturea de fraþii ceide-aceeaºi pãrtãºie?

Cînd împreunã fericiþicu-o dragoste fierbinteluptaþi, umblaþi, rãbdaþi, uniþide-aceleaºi legãminte!

Cãci te-ai gîndi, cînd ai plecala-ntîia ta iubirela locul cîºtigat în eacu-atîta pãtimire.

ªi te-ai gîndi la anii tãi, la lacrimile tale, la lupta ta, la fraþii ceirãmaºi pe-aceastã cale.

ªi nu-þi vei înjosi aºafrumoasa ta credinþãca sã te poþi lãsa de eacu-atîta uºurinþã.

Cãci nu aºa puþin erafrãþeasca pãrtãºiesã poþi sã spui cã n-ar puteacu-ai tãi sã te mai þie!


Chiar de-ai fi slab acum cînd treciprin ceasul de ispitã, grijeºte sã nu-þi pierzi pe vecicomoara preaiubitã!

Alungã amãgirea - staigãseºte-þi iar cãrareasã nu regreþi pe veci cã þi-ainesocotit chemarea.

Tu n-ai sã-i poþi lãsa pe fraþirupînd a lor unire, de poþi, - pe veci tu te desparþide-ntîia ta iubire!...


245 - Ce Mãreþ Biruitor...

Ce Mãreþ Biruitor este Domnulce slãvite biruinþe are El! neclintit ºi-n veci puternic Îi e Tronulpeste vremi ºi peste stãri de-orice fel.

El e-ncet ºi rãbdãtor în lucrare, lasã omul sã facã cum vrea - dar deodatã El îl ia - c-o suflareca s-arate ce nimica era.

Iar acolo unde-mpotrivitorulera mîndru ieri, dar azi zdrobitmai mãreþ ªi-nalþã El, BiruitorulStrãlucitu-I Nume Sfînt ºi Slãvit.

Ca s-arate-n veci la cei ce-L urmeazãîn ce Nume strãlucit au crezutce puternic ºi ce sigur El vegheazãce ne-nvins este-al Sãu Nume Temut.

Slavã veºnicã Þi-aducem Isusepentru tot ce-azi vedem c-ai lucratstrãlucirea biruinþei adusecopleºeºte sufletul reînãlþat.

ªi uitînd de suferinþa-ntîlnitãmulþumim pentru calvarul suitcare-a fost de-o biruinþã slãvitãºi cu-aceastã-nviere sfîrºit.

ªtim cã lupta încã nu-i încheiatãcã s-or cere încã jertfe pe drum, însã Cerul, Þinta noastrã-adoratãmai aproape ºi mai scump ni-e acum!

O Isuse Biruitor, du-n deplinebiruinþe pe-alesu-Þi popor! - Sã intrãm biruitori toþi prin Tineîn mãreþul strãlucit Viitor!


246 - O, om!...

O, om!... ce mari rãspunderi aide tot ce faci pe lume! - de tot ce pui în scris sau grai, de pilda ce la alþii-o dai, cãci ea mereu spre iad sau raipe mulþi o sã-i îndrume!

Ce grijã trebuie sã puiîn viaþa ta, în toatãcãci gîndul care-l scrii sau spuis-a dus... ºi-n veci nu-l mai aduidar vei culege roada luiori viu, ori mort, odatã.

Ai spus o vorbã! - vorba ta, mergînd din gurã-n gurã, va veseli sau va-ntristava curãþi sau va-ntina, rodind sãmînþa pusã-n eade dragoste sau urã.

Scrii un cuvînt! - cuvîntul scrise-un leac sau o otravã! Tu vei muri, dar tot ce-ai zisrãmîne-n urmã-un drum deschisînspre Infern sau Paradisspre-ocarã sau spre slavã.

Spui o cîntare! - viersul tãurãmîne dupã tineîndemn spre bine sau spre rãu, spre curãþie sau desfrîu, lãsînd în inimi rodul sãude har sau de ruºine!

Araþi o cale! - calea taîn urma ta nu piere. E calea bunã sau e rea, va prãbuºi sau va nãlþa, vor merge suflete pe easpre rai sau spre durere.


Trãieºti o viaþã! - viaþa tae una, numai una, oricum ar fi, tu nu uita: cum þi-o trãieºti vei cîºtigaori fericire-n veci prin eaori chin pe totdeauna!...

O, om! - ce mari rãspunderi aitu vei pleca din lume! Dar ce scrii azi, ce spui în grai, ce laºi prin pilda care-o dai, pe mulþi, pe mulþi mereu spre raisau iad o sã-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincioscu grijã ºi cu teamã! - sã laºi în urmã luminosun grai, un gînd, un drum frumos! Cãci pentru toate, ne-ndoios, odatã, vei da seamã!...


247 - Nu-i aici a noastrã bucurie

Nu-i aici a noastrã bucurie, lumea n-are pentru noi decît urgie, tot ce poate sã ne dea-i zãdãrnicie, s-o strãbateþi fraþi iubiþi ca pe-o pustie- nu-i aici a voastrã bucurie!

Nu-i aici a noastrã alinare, pentru noi viaþa-i zbucium ºi-alergare, e-un ºir lung de încercãri ºi renunþares-o sfîrºim cu stãruinþã în lucrare- nu-i aici a voastrã alinare!

Nu-i aici a noastrã mîngîiere, lumea n-are pentru noi decît durere! fraþi iubiþi care priviþi spre Învieren-aºteptaþi aici decît oþet ºi fiere- nu-i aici a voastrã mîngîiere!

Nu-i aici a noastrã fericiretot ce are lumea-i fum ºi amãgire. Fericirea-i doar în jertfã ºi-n iubirepe-un drum lung de luptã ºi de dãruire- nu-i aici a voastrã fericire!

Nu-i aici a noastrã sãrbãtoare, o, priviþi înþelenitele ogoare, holdele ce-aºteaptã mîini secerãtoare, cine sã munceascã ºi sã lupte oare? - nu-i aici a voastrã sãrbãtoare!

Vom afla cîndva ºi noi hodinã, cînd lucrarea ne-o vom fi fãcut deplinã, cînd vom fi ajunºi în Patria Divinã, sã culegem rodul jertfei din luminã! - O, de-atunci avea-veþi voi hodinã!


248 - Un cîntec de slavã

Un cîntec de slavã rãsunã, se zguduie noaptea cea grea, Acuma vestirea cea bunãdin veac împlinirea ªi-o ia:

- Iubirea, Iubirea, Iubireape Sine din Cer S-a adus, ºi lumii sã-i dea nemurireapreþ morþii, pe El, S-a supus!

În noaptea aceasta rãsarea Vecilor Soare Slãvit, ne-aduce lumina din careîntîiul pãcat ne-a gonit.

Pe oameni, salvaþi din pierzare, sã-i ducã-n Edenul pierdutsã-i nalþe la starea din careîntîiul pãcat i-a cãzut!

Un cîntec de slavã strãbate: Iubirea la noi a venit! - de greul atîtor pãcatepãmîntul va fi izbãvit.

Primiþi, o primiþi Vestea Bunãcãci ea pentru noi s-a adus, cu Cerul cîntaþi împreunãmãrire în veci lui Isus!


249 - Acolo unde eu...

Acolo unde euodihnã-mi voi aflaiubirea, somnul meu, pe veci îl va vegheaºi harul ei curatpãstra-mi-va pe pãmîntun nume neuitatca dulcele ei cînt.

Nicicînd nu moare-acelce ºi-a-nchinat voiosîntregul vieþii zeliubirii lui Hristos, cãci El biruitore-ajuns prin jertfireºi-n veci nemuritore-n Cînt ºi-n Iubire.

ªi cine-a-nviorato lume de patimicu cîntecul curatºi-a dragostei lacrimi, în suflete-aprinzîndiubirea lui Hristosnu va fi uitat nicicîndrãmîne-n veci frumos!

De-aceea cît va fiiubirea sub soarela mine vor venimulþimi iubitoare... - simþi-voi ºi-n mormîntiubirea duioasãdin primul legãmîntmereu credincioasã!

Cînd ea nu va mai fiuitaþi-mi mormîntul, la ce mi-aþi pomeninumele ºi cîntul? - Cãci amintirea meadoar va grãi durutde tot ce-a fost cîndva, ºi voi veþi fi pierdut!


250 - Aº dori sã cînt...

Aº dori sã cînt un cîntec pentru Tineplin de dor ºi de-o nãdejde de ne-nvins... - însã pline de tristeþe ºi suspineîmi sînt limpezile ochilor lumineºi strãin sînt - ºi mi-e locul jar aprins.

Aº dori sã Þi-l trimit pe vîntul seriica suspinul lui sã-l cînte-ncetinelºi sã-Þi lase peste ranele tãceriilacrimile trandafirilor dureriicare le-a trimis ºi care vin cu El.

ªi-aº dori sã-l laºi naintea Ta sã-Þi spunãce statornicã iubire l-a trimiscã n-a fost nici despãrþire, nici furtunã, nici dureri ºi nici ispite s-o rãpunã, ci-i curatã ca un crin din Paradis.

ªi-aº dori sã nu mi-l uiþi Tu niciodatãsã-l pãstrezi zãlogul unui legãmîntºi-a iubirii din credinþa neschimbatã, care ºtiu cã va fi mîine-ncununatãde lumina împlinitului Cuvînt.

Fã sã pot avea puterea de-aºteptarecu blîndeþea unei scumpe-ncredinþãri, pîn-la capãt jertfa dînd-o cu-mpãcare, sã întîmpin Mult Dorita Sãrbãtoarecu un cuget neumbrit de remuºcãri.


251 - De-ai avut nenorocirea...

De-ai avut nenorocirea sã-þi legi inima de-o piatrãºi te-ai alipit de dînsa cu puterea ta întreagãcheamã-o, cîntã-i, plînge, roag-o, fã ce vrei, dar niciodatãsã n-aºtepþi ca sã se moaie, sã n-aºtepþi sã te-nþeleagã.

De-ai avut nenorocirea sã-þi legi inima de vîntulnestatornic totdeauna, uºuratic, fãrã stare, suferã, aleargã, cheamã-l, înconjoarã tot pãmîntuldar sã n-aºtepþi ca pustiulsã nu-þi fie ºi mai mare.

De-ai avut nenorocirea sã-þi legi inima de-o floarecare piere-n clipa care ai mai multã trebuinþãpoþi s-o uzi cu rîu de lacrimi, s-o-ncãlzeºti cu-a ta suflarevei rãmîne tot mai singurcu-nºelata ta credinþã.

De-ai avut nenorocirea sã-þi legi inima de oameniai sã plîngi, dar niciodatã nimãnui sã nu bagi vinãcînd pe cãi îndureratemii de lacrimi ai sã semeniºi-a ta inimã cãlcatãnu va mai scãpa de tinã.

Dar dac-ai avut în viaþã harul fãrã preþ de maresã-þi legi inima de Domnul, s-afli dragostea-I curatãfericit va fi-al tãu sufletîn odihnã ºi-mpãcareºi nici inimanici ochiinu-þi vor plînge niciodatã!


252 - O, Doamne, Dumnezeul meu

O, Doamne, Dumnezeul meudã-mi un cãmin ºi miec-aºa-i de greu printre strãiniºi tot în pribegiede-atîþia ani, mi-aºa de greumereu în pribegie.

Fã undeva un adãpostcîndva ºi pentru mine, c-aºa m-am sãturat umblîndmereu la uºi strãine... mi-ajunge Doamne cît am mersmereu prin uºi strãine.

Fã Doamne sã ajung sã potsã simt ºi eu odatãs-am bucuria cã alino viaþã zbuciumatãcu pîinea mea ºi-n casa meao viaþã zbuciumatã.

Dã-mi Doamne-un loc sã simt ºi eucã pot sã stau la mine, sã simt cã nu-s þinut mereusã-mi facã altul binec-aºa-i de greu mereu primindsã-þi facã altul bine.

Sã pot chema-n cãmin ºi eustrãinul fãrã casãsã plece petrecut cu dragde-o inimã duioasãcum plec eu petrecut acumde-o inimã duioasã.


253 - Scrisoare despre jertfã...

Sã vã binecuvînteze, dragii mei, în veci iubireafacã Domnul sã vã fie, ea de-a pururi moºtenireasã vã fie hrana voastrã, sã vã fie bãutura, sã vã fie totdeauna ºi rãcoarea ºi cãldura, sã vã fie perna nopþii de odihnã minunatãºi ogorul muncii voastre ºi sãmînþa semãnatãºi recolta ostenelii ºi rãsplata ei deplinãsã vã fie pururi umbrã ºi de-a pururea luminã, sã vã binecuvînteze ºi Amurgul ºi-AuroraDomnul sã v-o dãruiascã fericitã: tuturora!...

... Mulþumesc de orice datã cînd vã amintiþi de mineºi de toate celelalte fapte de iubire pline, cãci în fiecare faptã vãd de fiecare datãduioºie ºi frumuseþe de iubire-adevãratã, pãrtãºia fericitã a aceleiaºi credinþe, gata la aceleaºi jertfe, pentru-aceleaºi nãzuinþe... ªi-nþelegerea înaltã care numai Duhul poates-o descopere-n adîncul unor cugete curatepentru rostul, pentru preþul jertfei pururi necesareîn lucrarea mîntuirii sufletelor din pierzare.

N-a fost niciodatã altfel! pe Golgota-nsîngeratãdragostea sub cea mai naltã formã: Jertfa, e-arãtatã! Cãci n-a fost o mai înaltã formã-n care sã se-arateadîncimea ºi nãlþimea stãrii ei nemãsurateiar noi n-am fi-aflatca-n ãst fel, unde-am fost ºi-n ce pierzarede-am fost scoºi prin dãruirea unui Preþ Atît de Mare.

De atunci aceasta-i calea: fiecare biruinþãcere preþul ei de lacrimi, de dureri ºi umilinþã. ªi cu cît întinsul luptei ºi izbînzii e mai marecu atît mai multe jertfe ºi mai grele-s necesare. Nu-n acelaºi timp sînt date, nici la fel nu-s totdeauna, însã în vreun fel se cere fiecare sã dea una.

Sînt chemaþi s-aducã-o jertfã, în vreo formã toþi aceiace-o iubesc... ºi în mãsura contopirii cu Ideeaunora se cere jertfã: osteneli ºi dãruirealtora se cere: lacrimi, rugãciune ºi slujire.


Dar sînt unii puºi s-aducã jertfa vieþii personaleãsta-i preþul cel mai mare, asta-i cea mai asprã cale. Rugul jertfei, chinul, moartea! - ce cuvinte-nfricoºateînsã trebuie! se cerefãrã-acestea nu se poate!

Astfel veþi putea-nþelege de ce trebuie sã fieunii întristaþi ca alþii s-aibã-n schimb o bucurie. De ce trebuie ca unii s-aibã mîinile legatepentru ca sã poatã alþii sã lucreze-n libertate! De ce trebuie ca singuri sã stea unii-n depãrtarepentru ca ceilalþi sã aibã har mai mult în adunare!

ªi cu cît pentru-o lucrare e mai mare jertfa datã, cu cît jertfa-i mai totalã, ºi cu cît e mai curatãºi cu cît e de iubire ºi dureri mai mistuitã, cu atîta-i mai plãcutã, cu atîta-i mai primitãºi cu-atîta va atrage dupã ea un har mai marepeste cîmpu-ntins de lucru ºi de luptã din lucrare.

O, fiinþã destinatã pentru jertfã! - ce curatãtrebuie sã-þi fie viaþa ºi slujirea necurmatã! Ce desprins de tot pe lume, gîndul trebuie sã-þi fie, ce divinã lepãdare de oricare bucurie, ce totalã contopire prin rãbdare cu lucrareapentru care urci calvarul întregind rãscumpãrarea! Ce sfinþit de rugãciune trebuie sã-þi fie darulca sã-þi fie la nãlþimea care o pretinde-altarul! ªi sã poatã Sus sã-þi fie arderea de tot primitãiar lucrarea pentru care te aduci, îmbogãþitã!

Jertfã! ce cuvînt! ce tainã cutremurãtor de mare! - N-o rostiþi cu uºurinþã, n-o chemaþi cu nepãsare, n-o doriþi prea mult, n-o cereþi prea grãbiþi, cã nu-i uºoarã! - Mii de doruri sînt în suflet care nu doresc sã moarã, mii de rãdãcini viaþa în fiinþa noastrã are, lupta-i supraomeneascã, crîncenã, îngrozitoare!


Mulþi ajunºi sub rugul jertfei, tremurînd privesc calvarulcîþi pot oare sã-i suporte flãcãrile-arzînd ºi jarul? Cîþi pot suporta-n tãcere, demn ºi nalt sacrificareapentru ca sã fie-asemeni preþul cu rãscumpãrarea? Cine n-are-aici dorinþe cu nãdejde de-mplinirespre-a putea fãrã regrete, sã se ducã la jertfire?

Pentru cîþi e mai înaltã, mai presus acea chemarecare cere categoric, totul, fãrã ezitare, decît setea de viaþã, decît cei dragi, decît toateºi la care, sã renunþe, care suflet oarepoate? Ca pãtruns de conºtiinþa tainei veºnice ce-l ceresã se dãruie-n totalã resemnare ºi tãcere!

Dac-atunci sub Vechea Stare, cînd slujeau cerinþei Legiijertfe, nedesãvîrºite apãreau ca sacrilegii, dacã s-alegea fãptura cea fãrã cusur ºi patãca sã fie la nãlþimea pentru care este datã, fruntea turmei, - floarea holdei, toate-alese sã-ntruneascãfrumuseþea, curãþia, perfecþiunea pãmînteascã, - - O, cu cît mai mult acuma, jertfa dupã Noua Legepentru-a-deplini cerinþa Însuºi Dumnezeu-o-alege, nu dupã-omeneºti criterii, nici pe merite pãruteci dupã cu totul alte gînduri numai Lui ºtiute. Dar fiindcã pe mãsura unei astfel de cerinþe, întrunind desãvîrºirea, nu sînt pe pãmînt fiinþe -hãrãzindu-ªi-le jertfa, Însuºi El le curãþeºte... El fiind Cel care-aduce, El fiind Cel ce primeºte! Cãci doar El e-n stare-o jertfã s-o dea astfel curãþitãîncît ea sã corespundã ca sã poatã fi primitã.

Iatã-atunci, aici e rostul flãcãrii mistuitoarecare trebuie sã facã slujba cea curãþitoare, care trebuie sã ardã pînã la strãfund fiinþaspre-a putea sã facã jertfa deopotrivã cu cerinþa. ªi fiindcã-atîta zgurã, încã-n aur se gãseºtetrebuie ca el sã ardã pînã se desãvîrºeºte. Arderea aceasta-n lupte, zvîrcoliri ºi suferinþãe-un drum greu pe care nimeni n-a umblat cu uºurinþã.


O, dar este în aceastã unicã ºi grea lucrareun hotar la care chinul ºi durerea ta dispare. Este-acel hotar la care înceteazã-n totul fireaînceteazã mãrginitul, începînd nemãrginirea. Înceteazã orice simþuri, piere orice raþiune, înghiþite de luminã, strãlucirea le supune. Nu mai sînt dorinþi sau temeri, sentimente ºi-obligaþii, piere orice legãturã de-nrudire, timp ºi spaþii, piere tot cum niciodatã n-ar fi fost ºi nicãierea, - ºi rãmîne numai una, una singurã: Iubirea!

De-atunci piatra nu rãneºte, de-atunci cuiul nu mai doare, nu dor spinii, nu dor pumnii, toate, toate sînt uºoare... Nu dor oasele zdrobite, þi se pare cã-s strãineºi strãinã-þi pare carnea, rupã fãrã sã suspineºi strãin îþi pare lutul care-þi apãsa fãpturamai curînd aºtepþi sã ardã ca sã-i cadã legãtura. Simþi cum piere greutatea, simþi cereasca uºurare, simþi o tot mai luminoasã ºi divinã transformareºi întîmpini veºnicia cu fãpturã strãlucitã. Þelul e atins, atuncea, Taina Sfîntã-i sãvîrºitã!

... Dacã mai revii pe lume iarãºi dupã-aceastã stare, curãþitã-n suferinþã, faþa ta-i strãlucitoare! Cãci acolo, sus pe munte, aºteptînd supus tãiereapreþul a fost dat chiar dacã n-a mai trebuit junghierea. Prin totala resemnare ºi-acceptare a jertfirii, prin deplina dãruire, prin supunerea iubirii, prin strãina renunþare la viaþã ºi la toate, tu plãtit-ai preþul morþii!... restu-i fãrã-nsemnãtate.

Coborînd napoi calvarul luminatã fi-þi-va faþaîntîlnirea cu Vecia þi-a desãvîrºit viaþa. Pentru restul de trãire porþi pecetea nemuririimai trãieºti ca mãrturie a-ndurãrii ºi iubirii...


Îndurãrii ºi iubirii viaþa ce-o mai ai þi-e datã: altfel înþelege viaþa cel care-a murit o datã! ªi-altfel înþelege moartea cel ce mai trãieºte iarã: ºtie ce-i deºertãciunea ºi cunoaºte ce-i comoarã! Altfel înþelege chinul, altfel plînsul ºi iertarea, doar atunci va ºti ce-nseamnã judecata ºi mustrarea! Doar atunci va ºti ce-i mila, bunãtatea ºi iubirea, doar atunci va ºti ºi scopul care meritã trãirea. Va fi milã ºi iubire. - Cãci cît beznã e ºi moartee nevoie de luminã ºi de jertfa care-o-mparte. ªi cît încã sînt pe lume munþi de greutãþi ºi silãe nevoie de-ndurarede-nþelegere ºi milã! Nesfîrºit de multe lacrimi cînd sînt încã-n lumea largão iubire nesfîrºitã poate numai, sã le ºteargã.

ªi cu orice rînd de oameni, cît va fi pe lume harulnecesarã va fi jertfa, necesar va fi calvarul! Urmînd calea Marii Jertfe ºi mulþind rãscumpãraþiise impune-un preþ de jertfã fiecãrei generaþii! Altora urmînd noi astãzi calea cea de sînge udã, secerãm cîntînd ogorul semãnat de ei cu trudã. ªi la rîndul nostru-n lacrimi facem slujba semãnãriica sã aibã-n urmã alþii bucuria recoltãrii.

Cãci mereu aceasta-i calea: fiecare biruinþãcere preþul ei de lupte, de dureri ºi nevoinþã. ªi cu cît amploarea luptei ºi izbînda e mai marecu atît mai multe jertfe ºi mai mari sînt necesare. ªi invers: cu cît mai mare ºi mai scumpã-i jertfa datãcu atît lucrarea-ntreagã e mai binecuvîntatã!

Te rugãm Isuse Doamne, dãruieºte-i Oastei Talehar ºi binecuvîntare ºi-ajutor pe-a jertfei cale, dã-i Tu suflete de jertfã, suflete de rugãciune, curãþie ºi luminã fã mereu s-o încunune. ªi dã-i suflete sfinþite ca sã poatã fi în staresã dea jertfa necesarã cînd o ceri pentru Lucrareca sã meargã Oastea-Þi Sfîntã, din putere în puteresãvîrºind cu bine slujba care voia Ta i-o cere.


Domnul sã vã dea ºi vouã dragii mei, la toþi, tãriepartea care vã revine, s-o-mpliniþi cu bucurie! Sã urmaþi fãrã abateri pe cãrarea cunoscutã, zi de zi fãcînd lucrarea mai frumoasã, mai plãcutã. ªi cît nu se cere-n alt fel, - sã-I daþi jertfa de iubireostenind pentru izbînda lucrului de mîntuire. Iar dacã v-ar cere Domnul, voi sã-I daþi atunci iubireaºi sub cea mai naltã formã, unic veºnicã: Jertfirea!


254 - O, cînd Hristos vã cheamã

O, cînd Hristos vã cheamã, cînd El vã lumineazãvoi tineri, duceþi pacea în locul urii crunteºi fiþi mereu nainte, cununa vã urmeazã! -chemarea voastrã-i munca ºi locul vostru-i frunte!

Din rîndurile voastre fu primul tînãr caredeschise nesfîrºita martirilor oºtireunind prin Taina jertfei în veci biruitoaresublima tinereþe cu-a lui Hristos iubire.

Cînd liber e Cuvîntul, rãscumpãraþi clipitaneobosiþi purtîndu-L prin arºiþi ºi prin grindini, spre-a strînge prin iubire ce ura risipit-a- chemarea e vestirea iar locul pretutindeni.

Din rîndurile voastre a fost neobositulapostol ce-a dus lumii mai harnic, Vestea Bunãsã vinã ºi Apusul, sã vinã Rãsãritulºi-mbrãþiºaþi sub Cruce sã meargã împreunã!

Cînd norii încercãrii s-or grãmãdi în faþãca-n vremuri fraþii noºtri: uniþi-vã veghereacãci pentru biruinþã, în clipa cea mãreaþã, chemarea-i rugãciunea iar locu-ngenuncherea!

Cînd spre seninul veºnic Hristos vrea sã vã-ndrume, urmaþi-L toþi cei tineri c-o dragoste fierbinte, cãci lumea pentru Domnulºi Domnul pentru lumeaceasta e chemarea, iar voi sã fiþi nainte!

Dupã seninul veºnic al ultimei furtunevoi veþi vedea a vieþii slãvitã rãsplãtire, cãci Însuºi Împãratul Mãririi-o sã-ncununesuprema biruinþã atinsã prin jertfire!


255 - Voi purtãtori...

Voi purtãtori ai steagurilor sfintespre-Acel Mãreþ ºi Veºnic Viitorvoi fãclieri de slove ºi cuvinte, fiþi voi întîi la înãlþimea lor!

Tu care-ai prins în mîna ta condeiulºi vrei sã dai luminã la mulþimio, nu uita cã pilda ta-i temeiulizbînzii-n ridicarea spre nãlþimi!

Tu care porþi în gura ta Cuvîntulºi-ndemnul spre mai bine ºi frumoso nu uita cã pilda ta-i avîntulspre-o slujbã mai curatã lui Hristos.

Tu care ceri poporului puterede jertfã pentru minunatul Þel, tu ce-ai jertfit? ce drept ºi ce plãcere, - sã poþi fi-un far ºi-o pildã pentru el?

O, nu uita cã vorba ta-i scînteia, dar fapta ta e focul uriaº! - doar pilda ta-i va ridica pe-aceiace vrei sã-i vezi mai fericiþi urmaºi!

Doar pilda ta de muncã ºi-nfrînareºi de credinþã-n scopul cel slãvitdã gîndului vorbit ºi scris valoareºi rod mãreþ în cei ce l-au primit!

- Voi purtãtorii steagurilor sfintespre-Acel Mãreþ ºi Veºnic Viitor, voi fãclieri de slove ºi cuvintefiþi voi întîi la înãlþimea lor!


256 - Acolo unde-afla-voi odihnire...

Acolo unde-afla-voi odihnireun veºnic Mai va înflori mereucu cald veºmînt de cîntec ºi iubireacoperind cu drag mormîntul meu.

Acolo liliecii albi în floareºi trandafirii roºii vor vorbimereu, cã dragostea nemuritoarede jertfã nu se poate despãrþi.

De veþi afla acest mormînt vreodatã -mergînd la el, sã v-amintiþi mereucãci va grãi tãcerea-i necurmatã, de tot ce-a spus odatã graiul meu.

Venind acolo sufletul ce-ºi ducea vieþii singuratice poveri, simþi-va-n gîndul odihnit sub crucea Duhului duioase mîngîieri.

Gîndind acolo singur în tãcereva ºti cum sã priveascã la pãmîntce clipã-i singuratica durereºi ce vecie-i al unirii cînt.

Veniþi acolo dragi mulþimi plãcute, cãci ºi-n mormînt vã voi iubi, dorindsã simt cîntãri ºi lacrimi cunoscuteºi duhul dragostei dintîi, trãind...

Cîntaþi acolo-n dragostea-nfrãþiriiºi-n neschimbatul, primul, legãmînt -cîntarea neuitatã a iubiriice ºi-n pãmînt ºi-n Cer doresc s-o cînt!

Eu voi cînta cu voi Acest Scump Numesimþi-mã-veþi alãturea cîntînd, cãci pentru El eu am trãit pe lumeºi pentru El nu voi muri nicicînd!


257 - Drumurile mele

Drumurile mele parcã-slacrime amaresemãnate prin pustiurifãrã sãrbãtoaredar sînt drumuri fericite cãtre-o Sãrbãtoaredar nu-s lacrime ci-s trepte cãtre-o Sãrbãtoare.

Drumurile mele parcã-surme-nsîngeratedin izvorul unor raneprea adînc purtatedar sînt urme de luminã spre nãlþimi purtatedar nu-s rane ci sînt urme spre nãlþimi purtate.

Drumurile mele parcã-splîngeri neºtiuteîngropate-n cimitirulinimii tãcutedar sînt cîntece din taina inimii tãcutedar nu-s plîngeri ci-s cîntarea inimii tãcute.

Drumurile mele-s ziledulci de primãvarãrãsãrite dupã-o lungãiarnã grea ºi-amarãsînt o primãvarã dulce dintr-o iarnã-amarãnu sînt ierni ci zile calde dupã-o iarnã-amarã.

Drumurile mele-s semnede îndemn naintecãtre umbra de odihnãa iubirii sfintespre lumina odihnitã a iubirii sfintenu sînt umbrã ci luminã a iubirii sfinte.


258 - Aº vrea sã plîng

Aº vrea sã plîng un cîntec tristplin numai de durereun plînset deznãdãjduitmai trist de cum e-un loc iubitcînd toþi cei dragi s-au prãpãdit- Aºa un plîns de jale grea, se poate, am sã cînt cîndva!

Dar ºi mai trist sã cînt aº vrea, mai trist de cum e-n ploaieîn toamne triste-un cimitircu tinere morminte-n ºir... - ªi-aºa un plîns de jale grease poate, am sã cînt cîndva!

Dar ºi mai trist aº vrea sã plîngun cîntec de durere, precum e-un leagãn pãrãsitcînd îngeraºul i-a muritcu sufletul pe veci zdrobit... - ªi-aºa un plîns de jale grease poate, am sã cînt cîndva!

Dar ºi mai trist de-aºa aº vreasã pot sã plîng vreodatã... - Aº spune-atunci ce-amar de greue-aici ºi-n veci viaþa tacînd n-are pe Hristos în ea!... - Dar vai, o stare-aºa de reanu-i plîns s-o poatã spune-aºa!


259 - Nu vrei tu-acum...

Nu vrei tu-acum sã mai auzi de Minedar va veni cîndva aºa o zicînd se va rupe inima din tineaºa vei plînge ºi te vei cãi!

Nu poþi acum, tu nu poþi mai departenici sã M-auzi ºi nici sã Mã mai vezi, þi-ntorci scîrbit privirea-n altã parteºi Chipul Meu din gînd sã-L depãrtezi!

Cînd intru Eu pe uºã-þi pleci privireasã nu-ntîlneascã cumva ochii Mei- îþi face rãu sã le priveºti iubireadispreþuitã sîngerînd în ei...

Nu poþi sã mai suporþi Fiinþa careþi-a dat lumina care te-a salvat, þi-e grea, nesuferitã-nduioºareacu care Eu te-nvãlui ne-ncetat!

Dar nu fii trist: pleca-voi n-avea teamãcu starea Mea sã nu te-mpovãrez, nici n-ai sã simþi, nici n-ai sã bagi de seamã- ºi niciodatã n-ai sã Mã mai vezi!

Dar va veni mustrarea nesfîrºitãcu sufletul zdrobit pe veci vei staîn deznãdejdea deznãdãjduitã- ªi-aceasta-n veci, va fi osînda ta!...


260 - Tu care-ai fost unit cîndva

Tu care-ai fost unit cîndva cu Mineprin legãmînt de lacrimi ºi de hartu care-acum alergi pe cãi strãinete-aºtept, aºtept, aºtept mereute-aºtept mereu sã-ntorci la Mine iar.

Atunci cînd ai venit, adu-þi aminteai spus cã niciodatã pe pãmînttu n-ai sã calci pe lacrimile sfintecã ai sã þii, sã þii, sã þii mereucurat pe veci întîiul legãmînt.

Dar ai uitat de tot ce-ai spus odatãcu jurãmînt de lacrimi ºi de har! - Adu-þi aminte dragostea curatãte-aºtept, aºtept, aºtept mereute-aºtept mereu ºi azi sã-ntorci la Mine iar!...


261 - Reîntoarcerea...

Revãd iar casa mea... în carecu mîna-mi toate le-am lucrat, ºtiu fiecare cãrãmidãºi piatrã cum am aºezat!

Privesc cu prietenie totulºi-n fiecare colþ e-un glasce mustrãtor îmi reaminteºtede-un prieten credincios rãmas...

Le înþeleg mustrarea dreaptãºi-mi plec privirile-n pãmînt, ca cel ce ºi-a lãsat un prietenºi ºi-a uitat un legãmînt.

+

Revãd cãrãrile umblatedemult în tinereþea meamai recunosc ºtiute semneatît de prietene cîndva...

Cîte-o fãrîmã din viaþãîn fiecare-am pãrãsitºi numai cînd mã duc pe-acolosã le revãd, mi-e-ngãduit.

Dar ori prea grabnic uitã eleori eu prea tare m-am schimbatcãci eu le recunosc pe toatedar ele, toate, m-au uitat.

+

Revãd prieteni de-altãdatãaºa de-apropiaþi cîndvaatît de-adînc, atunci viaþacu-a lor viaþã se-mpletea.

Iar astãzi trec pe lîngã mineaºa de-ndepãrtaþi, pãrîndcã nici nu ne-am ºtiut pe lumecã nu ne-am cunoscut nicicînd!


Pe veci de ce-aveam drag odatãºi ce iubeam - sînt despãrþit!... ªi toate-acestea pentru Tine, - ªi nu regret, Isus Iubit!


262 - Reîntîlnirea...

Cînd toamna asta cîntã în simfonii cereºti, cînd retrãim minunea uimitelor poveºti, cînd solilor Luminii nu le ajung puterisã-mpartã Pîinea sfîntã mulþimilor ce-i cer, cînd solii Veºtii Bune ce mii de roiuri vin, cînd prin pustiu curg iarãºi izvoarele din plin, cînd morþi ce nu de zile ci de-ani zãceau uitaþimai vii ca-ntotdeauna din groapã-s înviaþipurtînd în trupul ºubred vulcani din focul viuºi dînd vieþii preþul ce numai morþii-l ºtiu, cînd stãm uimiþi ca-n faþa momentului suprem, cînd nu e vis, ci-aievea e ceea ce vedem, - nu se putea un cadru de bucurii mai marila revederea noastrã, iubiþi prieteni rari!

Reverse-ªi Domnul toatã lumina-I peste voiazi cînd privim o clipã viaþa înapoi. ªi din întreg trecutul de patimi ºi de chinsã ne rãmînã numai un nesfîrºit senin! ªi dupã toatã urma amarului paharun negrãit de dulce ºi nesfîrºit nectar!

De cînd ne-am pus viaþa în slujba Lui, vedemcã-n lume ca ºi Domnul aceeaºi cale-avem! Luînd pe umeri jugul aceleaºi chemãrivom fi cu El alãturi în slavã ºi-n ocãri. Purtînd cu El comoara Cuvîntului Slãvitavem ºi noi primirea ce Lui s-a pregãtit. - De n-am fi fost alãturi de El acum în muncicum I-am putea sta oare alãturea, - Atunci?

Azi cînd în cîntec Cerul se bucurã cu noi, vã-mbrãþiºez din suflet, dragi luptãtori eroi! ªi-s fericit din suflet cã sînt cu voi ºi-acumcã ºi aici ºi-n ceruri avem acelaºi drum. Cã-n întîlnirea noastrã adînc doritã az’sãrbãtorim sfîrºitul învinsului necaz! Sãrbãtorim pe Domnul, pe-al Cãrui Nume Sfîntne-am bizuit ºi-n bezna adîncului mormînt. ªi care încã-odatã, a dovedit cã-n veace-alãturea de-aceia ce voia Sa o fac.


O fraþii mei cu care alãturi am luptatcu care-am plîns alãturiºi-alãturi am cîntat, ce-aþi fost cu mine-alãturi în singuratic foc, cu care-alãturi ºi eu muncit-am la un loc, - cãci dragostea ºi Duhul unitu-ne-au mereu: cînd voi eraþi cu mine, cu voi eram ºi eusimþind la fel aceleaºi suspinuri ºi cîntãriîn umbra ºi-n lumina aceleiaºi chemãri... - În veci de Domnul nostru fiþi binecuvîntaþi, de sfînta Lui Iubire în veci sã fiþi purtaþi! De-aceeaºi sfîntã cauzã mereu însufleþiþi, sã fiþi în gîndºi-n sufletºi în cuvîntuniþi! Curaþi sã fiþi în viaþã ca visul cel curat, de-o parte pus de Domnul ºi slavei destinat, curat sã fie lucrul ce voi îl sãvîrºiþiprecum curatã-i jertfa pe care-acum zidiþi! Curat sã fie gîndul, curat cuvîntul spus, curatã pilda vieþii, ca pilda lui Isus!

Cu lacrima iubirii din ochii fericiþivã-mbrãþiºez iubirea cu care mã primiþi! - ªi-ntors cu faþa toatã spre Slava ce-o privimdoresc pe Calea Sfîntã mai hotãrîþi sã fim! Uniþi sã facem lucrul slãvit ºi minunatpe care Domnul nouã acum l-a-ncredinþat. A Lui este Lucrarea... Statornicã-i doar ea, noi rînd pe rînd ne ducem, dar ea va rãmînea! - S-o-ncredinþãm frumoasã la cei ce vor venila fel ºi ei s-o lase cînd ºi ei vor sfîrºi. Curatã sã ajungã la Domnul ei iubitprecum a fost curatã atunci cînd a pornit. La capãt toþi odatã sã fim încununaþi!...

- În Numele Iubirii, fiþi binecuvîntaþi!


CÎNTÃRILE ÎNTOARCERII

1945

263 - Întoarcere!

De sus de pe nãlþimea CruciiIsus Dumnezeiescul Mielne cheamã ne-ncetat sã-ntoarcemîn Sus, spre El, în Sus, la El.

ªi voi de vreþi s-aveþi viaþasã-ntoarceþi pîn-la Cruce Sussã-ntoarceþi pe deplinsã-ntoarceþi pîn-la Isuspîn-la Isus!

Voi care spre-adîncimea morþiiatît de greu v-aþi prãbuºit, voi care-þi mers pe cãi pierduteºi conºtiinþa v-aþi robit.

Voi toþi cei ce-aþi întors din lumelãsînd pãcatul de-orice feldar n-aþi ajuns pîn-la adîncaºi sfînta contopire-n El.

Întoarceþi la Hristos, întoarceþis-ajungeþi Chipul Sãu curat! sã fiþi în El deplin... - Aceasta-iîntoarcerea cu-adevãrat!


264 - De Sus, din dragostea Golgotei

De Sus, din dragostea GolgoteiIsus Dumnezeiescul Mielne cheamã ne-ncetat ne cheamãîn Sus, la El, în Sus spre El.

Din orice neam ai face partedin orice loc te-ai fi suit, dac-ai putut ajunge-Acolo- Apleacã-te: eºti mîntuit!

Cînd toþi ne vom lãsa cu Domnulspre culmea dragostei urcaþiatuncea doar, vom recunoaºteºi vom simþi, cã sîntem fraþi!

Cãci de-L avem pe El nãdejdeºi dac-avem Golgota Þelne vom iubi... ºi prin iubirevom deveni la fel cu El!

Iubiþi-vã! - un gînd ºi-un sufletaprinºi de-o dragoste sã fim, ca sã trãim de-aici frumseþeaCerescului Ierusalim!

ªi fericiþi privind Rãsplataºi Þinta noastrãpe Isus, uniþi mergînds-ajungem unaîn Þara Dragostei de Sus.


265 - Te preamãrim Isuse Doamne

Te preamãrim Isuse Doamneîngenuncheaþi sub Crucea Tapentru Lucrarea Jertfei Taleºi pentru ce ne-ai dat prin ea.

Te vom preamãri mereuo Isuse Dumnezeuºi în Cer ºi pe pãmînt, slavã Numelui Tãu Sfînt! Cît pe pãmînt noi vom trãidoar Sfîntu-Þi Nume vom vestiºi cînd în Cer o sã venimdoar Sfîntu-Þi Nume-o sã-L slujim.

O, pentru ce-am trãi pe lumede n-am trãi spre slava Ta, ce-am fi pe lume fãrã-aceastaºi ce-am fi-n ceruri fãrã ea?

Vom preamãri Isuse Doamneîn veci de veci Iubirea Tacãci noi viaþã-avem ºi paceºi mîntuire doar prin ea.


266 - Isus, Isus, Isus, Isus

Isus, Isus, Isus, Isusce dulce ºi scump Numemai drag, mai dulce, mai presusmai scump ca orice-n lume.

Slãvit sã fii slãvitMîntuitor Iubitpe veci de veci sã fii slãvitIsus Mîntuitor Iubit.

Isus, Isus, Isus, Isusiubirea noastrã cîntãRãscumpãrarea ce-ai adusprin Jertfa Ta Cea Sfîntã.

Isus, Isus, Isus, Isusaici ºi-n veºnicieTe vom slãvi cu dor nespuscîntînd cu bucurie.

267 - Isus, Cuvîntul Þi-e Izvor

Isus, Cuvîntul Þi-e Izvor de viaþã ºi iubireIsus, Cuvîntul Tãu e-alin ºi har ºi fericire.

Isuse, Glasul Tãu e cînt ce inima mi-o leagãIsuse, Glasul Tãu plãcut îmi face crucea dragã.

Isuse, Numele Tãu Sfînt e mireasma cea aleasãIsuse, Numele Tãu Sfînt e dorul meu de-acasã.

Isuse, slava mea eºti Tu ºi-a mea nãdejde vieIsuse, slava mea de-aici ºi cea din veºnicie!...


268 - O, slavã, slavã Þie

O, slavã, slavã Þie Isuse Soare Sfîntce-aduci din Primãvara eternã pe pãmînt.

Prin razele de lacrimi spre Tine cînd privimcereasca Tinereþe în suflete primim!

ªi-n rîuri de putere, prin Duhul Tãu Ceresccredinþa ºi nãdejdea ºi dragostea ne cresc.

Fãcînd sã înþelegem cã-n jertfã doar aflãmsuprema frumuseþe a dragostei sã-Þi dãm.

Fã sfînta Ta-ndrãznealã sã creascã-n noi arzîndiubirea pentru Tine cu jertfa-mpreunînd.

În luptã ºi-n lucrare statornici a-Þi urmaprin umbra ºi lumina ce-o cere Crucea Ta.

269 - Slãvit, slãvit sã fii

Slãvit, slãvit sã fiipe veci de veºniciiPãrinte Preaiubitcãci Mîna-Þi ne-a ziditplecaþi în Faþa Tamereu vom lãudasmeriþi iubirea Tacãci ne-am nãscut din ea.

Slãvit, slãvit sã fiipe veci de veºniciiIsuse Preaiubitcãci Tu ne-ai mîntuitplecaþi în Faþa Tamereu ne vom rugas-avem iubirea Tacãci noi trãim prin ea.


Slãvit, slãvit sã fiipe veci de veºniciiDuh Sfînt din Slãvi Cereºticãci azi Tu ne sfinþeºtiplecaþi în Faþa Tamereu noi vom chemas-avem puterea Tacãci noi rodim prin ea.

270 - Te slãvim o Doamne

Te slãvim o Doamne ºi cu mulþumireinimile noastre cîntã slava Ta, cãci a Ta-ndurare ºi a Ta iubirene-a scãpat viaþa din pierzarea grea!

Te slãvim o Doamne, Te slãvim întrunasufletele noastre Te vor preamãripe pãmînt ºi-n ceruri, azi ºi totdeaunapentru tot ce Mîna Ta ne dãrui.

Te slãvim din suflet cã noi niciodatãnu uitãm ce mare har ne-ai dãruit, - Doamne, viaþa noastrã pururea curatãfã sã-Þi fie darul pururea primit!

271 - Îþi cîntãm Tatã Sfînt

Îþi cîntã Tatã Sfînt cu iubirepentru marea iubire a Taºi Þi-aducem pe veci mulþumirepentru tot ce ne-ai dat Tu prin ea.

Te slãvim, Te slãvim... ºi cîntarede mãrire o Doamne-Þi nãlþãmcãci iubirea ºi harul Tãu marene-a dat starea din care-Þi cîntãm.

Te slãvim, Scump Isus, cu iubirepentru Jertfa ºi dragostea Ta, o, pe veci Îþi vom da mulþumirecãci ºi noi Îþi slujim azi prin ea.


272 - O Duhule Preasfinte Ceresc

O Duhule Preasfinte Ceresc Mîngîietorrevarsã vieþii noastre Tu harul sfinþitor!

Preschimbã viaþa noastrã în Chipul lui Isusºi fã-ne sã ne-ncredem în tot ce El ne-a spus.

Sfinþeºte rîvna noastrã pe drumul Tãu cel sfîntsã creºtem în iubirea curatului Cuvînt.

Sfinþeºte simþãmîntul ce-n inimã-l purtãmsã poþi din partea noastrã primi oricînd ce-Þi dãm.

Sfinþeºte rugãciunea ºi jertfa de cîntãridã roade înmiite iubitei adunãri.

273 - Isuse, o Doamne Isuse

Isuse, o Doamne Isuse Iubit, fii paza iubirii curate, vegheazã-ne-n ceasul cînd duhul slãbitispita din valuri ni-l zbate!

Pãzeºte-n iubirea curatã oricîndviaþa predatã-n lucrare, credinþã, nãdejde ºi dragoste-avîndcu teamã, slujind în rãbdare!

Pãzeºte viaþa pe care ai TãiÞi-au dat-o pe veci cu iubiresã-Þi poarte lumina pe tristele cãide patimi, de plîns ºi pieire.

Pãzeºte prin lume de duhul strãincãrarea Lucrãrii iubite, s-ajungã cu bine, Isuse, dorimla slava cununii primite.


274 - Pe patul suferinþei gem

Pe patul suferinþei gemºi stau fãrã putereo Doamne sã-mi ajuþi Te chemîn marea mea durere.

Sînt apãsat ºi chinuitviaþa mi-e povarã, îndurerat ºi pãrãsitnecazul mã doboarã.

Isus Mîngîietorul meuîndurã-Te de mine, ajutã-mã cã-n ceasul greunu Te-am decît pe Tine.

Ajutã-mã sã nu cîrtesc, sã pot avea rãbdare, sã cred, sã nu mã îndoiescde-a Ta putere mare!

Sã nu mã plîng de chinul meuci sã privesc spre Tine, cãci Tu poþi face ºi-acest greusã fie spre-al meu bine.

275 - Îngenuncheaþi, Isuse

Îngenuncheaþi Isuse, la Tronul Tãu de harnoi umili ºi smeriþi ne rugãm azi iaro dã-ne Tu în inimi un duh curat ºi umilitun duh adînc de rugãciunedin Duhul Tãu neprihãnit.

ªi rugãciunea noastrã ascultã-ne-o curîndcãci uniþi ºi smeriþi ne rugãm crezînddã har Lucrãrii Tale ºi-un duh unit ºi lucrãtorcurat, statornic ºi fierbinteºi slobod ºi biruitor.


Mulþeºte-Þi lucrãtorii ºi fã-i în orice greumai uniþi ºi smeriþi a lucra mereuaprinde-n toþi credinþaºi fã-ne dupã Chipu-Þi Sfîntsã trecem ne-ntinaþi prin lume, copii ai Sfîntului Cuvînt.

În ziua cercetãrii fã sã putem fi aflaþitoþi uniþi ºi smeriþi, aºteptînd curaþiºi sã putem Isuse cu bucurie sã primimîncununarea alergãriicînd lupta vieþii-o s-o sfîrºim!

276 - La Tronul Tãu de har

La Tronul Tãu de harcãdem plîngînd amarcu fruntea la pãmînto Tatã, Tatã Sfînt. Mai dã-ne Te rugãmnãdejde sã rãbdãm, credinþã ºi avînto Tatã, Tatã Sfînt!

De-un chin prea-ndelungatputerea ne-a secat, nãdejdea ni s-a frînto Tatã, Tatã Sfînt... Ni-e sufletul rãnit, ni-e duhul obosit, sfîrºit e-al nostru cînto Tatã, Tatã Sfînt.

Sîntem împrãºtiaþi, rãniþi ºi sfîºiaþiºi-ai noºtri nu mai sînto Tatã, Tatã Sfînt!... Dar dã-ne Te rugãmputere sã rãbdãmlumina aºteptîndo Tatã, Tatã Sfînt.


Tãrie sã veghem, putere sã putempãstra al Tãu Cuvînto Tatã, Tatã Sfînt! Huliþi sã nu cîrtimloviþi, sã nu fugimsã stãm în legãmînto Tatã, Tatã Sfînt!

Sã þinem pururi suslumina lui Isusîn viaþã ºi-n mormînto Tatã, Tatã Sfînt. Ca-n ceruri sã primimcununa ce-o dorimcu-al biruinþei cînto Tatã, Tatã Sfînt.

Cînd chinu-ndelungatse va sfîrºi odat’cînd greul va fi-nfrînto Tatã, Tatã Sfînt, fã-atuncea sã primimodihna ce-o dorimºi-al Cerului veºmînto Tatã, Tatã Sfînt!...

277 - În genunchi, la rugãciune

În genunchi la rugãciuneDoamne vrem sã ne plecãmliniºteºte-al nostru cugetºi-mpãcaþi ne fã sã stãm.

Te rugãm sã ne sfinþeºtiDuhul Sfînt sã ni-L noieºtiviaþa sã ni-o curãþeºtirugãciunea s-o primeºti!

Doamne-alungã-ne din inimiorice duh tulburãtorsã ne poatã fi curatesufletele tuturor.


Învrãjbiþii sã se-mpace, toþi sã ne iertãm deplinca sã fie-un duh ºi-un cugetcîþi la rugãciune vin.

ªi plecîndu-ne genunchiitoþi cu gînd curat sã stãmînaintea Feþei Taleca-ndurare sã aflãm!

278 - S-aude de departe

S-aude de departe un glas duios ºi blîndpe tine, din pãcate, te cheamã suspinîndo suflet fãrã pace ce zaci nemîntuitscãparea ta e numai Isus Cel Rãstignitvino, vinoscãparea ta e numai Isus Cel Rãstignit!

S-aude de departe chemarea Lui mereu, ascultã, vino astãzi: pãcatul tãu e greu! Pierzarea te aºteaptã cît stai nemîntuit, vino, vinoscãparea ta e numai Isus Cel Rãstignit!

Rãspunde de departe: Isuse Doamne-ascultmã-ntorc la Tine, - iartã-mi pãcatul meu cel mult, vreau sã-Þi slujesc de-acuma cu drag pîn-la sfîrºitajutã-mã Isuse, o Domnul meu Iubitvino, vinoajutã-mã Isuse, o Domnul meu Iubit!

... S-aude de departe cerescul cor cîntîndse bucurã de tine cã te-ai întors crezînd. ªi dacã-n curãþie Îl vei urma supuscu drag în Casa-I Sfîntã te va chema Isus: vino, vinocu drag în Casa-I Sfîntã te va chema Isus!


279 - O, de ce tu nu vrei?

O, de ce tu nu vrei sã te-ntorci, o, de ce tu nu vrei ca sã vii, o, de ce tu nu vrei sã te-ntorci la Hristosºi sã laºi calea lumii pustii?

O, de ce tu nu vrei, o de ce tu nu vreisã te-ntorci, sã te-ntorcica sã poþi fi salvat, - nu þi-e teamã cã mori neiertat?

Sîngerînd sus pe Cruce Isus, pentru tine viaþa ªi-a datcum crezi tu c-ai sã scapi la sfîrºit, cînd mereuvrei sã zaci tot aºa în pãcat?

Vino azi nu mai sta în pãcatTatãl Sfînt te primeºte acum, fericit ai sã fii de te-ntorci ºi curatpînã-n cer ai sã mergi pe-al Sãu drum!

280 - Întoarce cît se poate

Întoarce cît se poate, de ce voieºti sã pieriîndepãrtat de Domnul în veºnice dureri? Întoarce cît se poate cã dacã tot amîise poate pe vecie în moarte sã rãmîi!

N-ai ºi tu oare-n ceruri fiinþe dragi ce-au duso inimã curatã pe calea lui Isus, n-ai vrea sã fii Acolo cu-acei ce te-au iubit! - de nu te-ntorci la Domnul pe veci v-aþi despãrþit!

ªi n-ai tu oare-n lume fiinþe dragi ce-acumurmeazã cu credinþã pe-al Domnului sfînt drum? - Curînd ei se vor duce ºi-n veci n-ai sã-i mai vezide nu te-ntorci la Domnul ca ei ºi tu sã crezi!

O,-ntoarce cît se poate, cît este încã zi, cît Uºa nu-i închisã ºi cît mai eºti aci! Cãci Uºa de se închide ºi harul s-ar luachiar dacã-ai mai întoarce, tu n-ai sã poþi intra!


281 - Cînd vrei sã vii?

Cînd vrei sã vii, cînd vrei sã-ntorcicînd vrei sã vii la Dumnezeu, cînd vrei sã-ntorci din calea rea, de ce tot vrei s-amîi mereu?

O vino, o vinoîntoarce sã scapi de la pierzarenu amîna, nu amîna- e poate ultima chemare!

Cînd vrei s-asculþi, cînd vrei sã spui: - acuma vreau sã vin ºi eu, cînd vrei sã spui: acum mã-ntorcnu vreau sã mai amîn mereu?

Mai este loc, mai este haro vin-acum la Dumnezeu, cãci s-ar putea sã pieri pe vecidacã ºi de-azi amîi mereu!...

282 - Isuse Doamne, eu pierdut

Isuse Doamne eu pierdutzãceam în greu pãcatah numai bunãtatea Tadin moarte m-a scãpat.

O, Tu m-ai izbãvitMîntuitor IubitTu, numai Tu m-ai izbãvito fii în veci slãvit.

Departe-am fost de harul Tãuºi-nstrãinat de Cerah numai bunãtatea Tanu m-a lãsat sã pier.

Azi izbãvit ºi fericitÎþi cînt Iubit Isusah numai bunãtatea Taaceasta mi-a adus.


283 - Cu toatã dragostea Te-ascult

Cu toatã dragostea Te-ascultIsuse doar pe Tine, dorind din ce în ce mai multsã luminezi prin mine.

Cu toatã dragostea dorescIsuse numai Þiesã-Þi seamãn ºi sã-Þi dãruiescviaþa-n curãþie!

Cu toatã dragostea voi staîn slujba Ta aleasãdin ce în ce sã-Þi pot cîntao slavã mai frumoasã.

Cu toatã dragostea aºteptsã vii Isuse iarãComoara inimii din pieptºi-a Cerului Comoarã!

284 - Erai cãzut, cãzut...

Erai cãzut, cãzut în patimi grelezãceai în groapa negrului pãcatcînd te-am cãutat... cînd lacrimile Meleºi Sîngele Iertãrii te-au scãpat.

Erai cãzut, cãzut - dar Bunul Tatãn-a vrut sã pieri pe veci nemîntuitºi te-a chematºi dragostea Lui toatãprin Jertfa Mea spre tine a venit.

Erai cãzut, dar Duhul Sfînt în tinelumina Lui cereascã a aprinsºi te-ai vãzut... ºi te-ai întors la Mineºi eºti pe veci în harul Meu cuprins!


Erai cãzut, cãzut, - dar o iertaredeplinã Dumnezeu þi-a dãruitde-acum mereuslujeºte-I cu-ascultareºi vei primi cît nici vei fi gîndit!

285 - Cum sã nu vin eu Isuse?

Cum sã nu vin eu Isuse, cum sã nu vin eu, cînd mã chemi sã-mi iei povaraºi pãcatul greu?

Cum sã nu mã-ntorc la Tine ca sã fiu iertatcînd de-atîþia anicu-atîta milã m-ai chemat?

Cum sã nu primesc Isuse, cum sã nu primescfericirea ce-mi aduceharul Tãu ceresc?

Cum sã nu-Þi aduc cu lacrimi mulþumire-acumcînd mã-ntorci pe calea vieþiide pe-al morþii drum?

Cum sã nu-Þi slujesc cu toatã inima predatcînd în Cer de-atîta slavãeu sînt aºteptat?


266 - Strigã suflete al meu

Strigã suflete al meustrigã cãtre Dumnezeustrigã cînd eºti apãsatdupã harul Sãu bogat.

Cãci prin Jertfa lui Hristosdin pãcate vei fi scos, strigã cãci puterea Sape-al Sãu drum te va pãstra!

Strigã cînd te simþi slãbit, strigã cãci vei fi-ntãrit, strigã-n ispitirea greaharul Lui te va scãpa!

Strigã cînd eºti mulþumitstrigã cînd eºti fericit, strigã cînd ai bucurii, recunoscãtor sã-I fii!

287 - Isus Mîntuitorul meu

Isus Mîntuitorul meueºti Scutul meu iubitpe drumul vieþii-atît de greude Tine-s ocrotitde Tine-s ocrotit, de Tine-s ocrotitcînd cel rãu vine-n contra meade Tine-s ocrotit.

Cînd strig spre Tine, Tu m-asculþiºi-mi vii în ajutorde toþi vrãjmaºii mei cei mulþimã scapi biruitormã scapi biruitor, mã scapi biruitorprin Braþul Tãu cel minunatmã scapi biruitor.


Mã-ncred în Tine ne-ncetatcãci Tu m-asculþi curînd, mergînd pe drumul Tãu curateu nu mã tem nicicîndeu nu mã tem nicicînd, eu nu mã tem nicicîndo, cînd mã-ncred în haul Tãueu nu mã tem nicicînd.

288 - Fiþi voioºi, fiþi voioºi

Fiþi voioºi, fiþi voioºi totdeaunalãudaþi-L pe Domnul mereude ne-ncredem puternic în Domnulnu ne-nvinge nicicînd nici un greu.

Nu-i furtunã sã clatine Stîncacea pe care sîntem noi zidiþi, fiþi voioºi, noi sîntem totdeaunade Isus, de Isus ocrotiþi.

Fiþi voioºi chiar ºi-atunci cînd necazulºi-ncercarea în voi va lovi, mai frumoasã-i cîntarea cu lacrimimai ceresc e rãbdînd a zîmbi.

Fiþi voioºi cã-n curînd pe vecieveþi uita c-aþi mai plîns pe pãmînt, fiþi voioºi cã-n curînd Cerul Slaveirãsuna-va ºi de-al vostru cînt!

289 - Cîntaþi mereu

Cîntaþi mereu, cîntaþi voioºivoi care-aveþi credinþãsã nu vã-nfioraþi învinºide nici o suferinþãcãci lupta voastrã va sfîrºicu-o mare biruinþã!


Cîntaþi mereu voi care-aveþinãdejde neclintitãºi nu vã clãtinaþi învinºide griji ºi de ispitã, cãci vã aºteaptã-n Cer pe vecirãsplata negrãitã!

Cîntaþi mereu, cîntaþi voioºivoi care-aveþi iubireºi nu vã prãbuºiþi învinºide nici o pãtimire, cãci mare va fi-n Cer curînda voastrã rãsplãtire!

290 - Vegheaþi mereu

Vegheaþi mereu, vegheaþi oricîndcãci Domnul va veni-n curîndîn orice zi sã nu uitaþicã voi plecaþi... vegheaþi, vegheaþi.

Vegheaþi mereu, vegheaþi întrunafiþi credincioºi întotdeaunacãci Domnul vine, cãci voi plecaþi -sã nu uitaþi, vegheaþi.

Vegheaþi în mers, vegheaþi ºi stîndvegheaþi în viaþa voastrã-oricîndºi cînd vorbiþiºi cînd lucraþi, fiþi treji mereu, vegheaþi, vegheaþi!

Vegheaþi ai Domnului vegheaþifiþi gata cînd veþi fi chemaþi... de Domnul oriºicînd sã fiþiveghindmereu veghindgãsiþi!


291 - Aleargã, mai aleargã

Aleargã, mai aleargã, curînd ajungi la Þeltot Cerul te aºteaptã biruitor în el.

Aleargã, mai aleargã, nu obosi nicicîndcununa te aºteaptã, de-alergi o iei curînd.

E uneori grea calea, sînt uneori vrãjmaºi? - Credinþa-nvinge totul, nicicînd sã nu te laºi!

Sînt uneori ispite ce-ndeamnã sã te-aºezi? Tu n-asculta, aleargã, ºi calea sã-þi veghezi!

Sînt uneori îndemnuri ce înapoi atrag? Tu surd fiind la toate s-alergi spre Þelul drag!

Sînt uneori ºi piedici ce fac sã cazi amar? Tu iarãºi te ridicã mai dîrz ºi-aleargã iar!

Curînd de-orice primejdii pe veci vei fi scãpatºi de Hristos la capãt vei fi încununat.

292 - O, nu-s mai tari ispitele

O, nu-s mai tari ispitele ca harulce-l vei primi ca sã le poþi rãbdacãci nu se cere-ntîi sã urci calvarulci-ntîi primeºti putere a-l urca! - Credinþã se cere credinþãºi orice ispitã-ai sã-nvingi, credinþã atîta credinþãputerea ispitei s-o stingi!

O, nu-s mai tari durerile-ntîlnitedecît puterea care-o vei primi, cã nu-s întîi poverile sporiteci-ntîi primeºti putere-a suferi! - Nãdejde se cere nãdejdeºi orice dureri ai sã-nvingi, nãdejde atîta nãdejdeputerea durerii s-o stingi!


O, nu-s mai tari vrãjmaºii niciodatãdecît iubirea gata a-i ierta, cã-ntîi nu vine ura-nverºunatãci-ntîi se va mãri iubirea ta. - Iubire se cere iubireºi orice vrãjmaºi ai sã-nvingiiubire, atîta iubireîncît ura-ntreagã s-o stingi!...

293 - Nu este pace pe pãmînt

Nu este pace pe pãmîntºi nici odihnã nu edecît sub Crucea lui Isussub Jertfa Lui din cuie.

Sub Crucea Lui îngenuncheat, cu viaþa Lui predatãtu afli pacea care-apoinu piere niciodatã.

Nu este pace pe pãmînt... dar sufletul ce faceadînca-I voie-a lui Hristosprimeºte-adînca-I pace.

O, fericiþi pe veci aceicu viaþa Lui predatãcãci pacea care ei o aunu piere niciodatã.


294 - O Duhule Preasfinte, adînc Îþi

O Duhule Preasfinteadînc Îþi mulþumimde tot ce noi cu toþiiprin harul Tãu primim.

Îþi mulþumim cã duhuldin moarte ne-ai trezitºi la Isus Cel Dulcene-ai dus ºi ne-ai primit.

Îþi mulþumim cã-n viaþãlumina Ta ne-ai pusºi ne-ai aprins sã ardemîn slujba lui Isus.

Îþi mulþumim cã-n haru-Þine creºti ºi ne sfinþeºticã pentru noi cu multesuspine mijloceºti.

Cã ne-aminteºti întrunace-al nostru Domn a spus, cã ne pãstrezi prin lumecuraþi pentru Isus.

Cã-n orice zi a vieþiiputeri ne dãruieºtiºi-n clipa grea a lupteiºi jertfei ne-ntãreºti.

De tot ce noi cu toþiiprin harul Tãu primimo Duhule Preasfinteadînc Îþi mulþumim!


295 - Cînd cu Tine

Cînd cu Tine, o Isuse, eu trãiescfericit întotdeauna vieþuiesc. Dacã odihnesc atuncea sau muncescfericit eu cînt întruna: Te iubesc.

Fericit eu cînt cu Domnul Sfîntoriºicare-i calea pe pãmînt! Cînd gãsesc al Sãu plãcut Cuvîntfericit mi-e drumul strîmt.

Cînd trãiesc mereu aici cu Domnul meunici un drum ºi nici un lucru nu-mi pare greu. Fericit atunci fac totul cãci mereusînt cu El ºi e cu mine Dumnezeu.

296 - Cîntaþi cu dragoste

Cîntaþi cu dragoste cîntaþivoi cîþi pe Domnul Îl urmaþivoi cîþi pe Dumnezeu iubiþifiþi pururi fericiþi!

Fiþi fericiþi, fiþi fericiþivoi care Îl iubiþivoi care Domnului slujiþiîn veci fiþi fericiþi!

Voi cei scãpaþi, voi cei iertaþipe Domnul lãudaþi! Voi care-aþi fost de El primiþislãviþi-L fericiþi!

Iubiþi, luptaþi, munciþi, cîntaþivoi cei rãscumpãraþi! Cãci în curînd voi o sã fiþiîn ceruri fericiþi!


297 - Îþi mulþumim, o Doamne

Îþi mulþumim, o Domnulºi Dumnezeul nostru Sfîntcãci Tu ne eºti paza noastrãºi-al nostru acoperãmînt.

Fii pururea cu noi, ne scapã din nevoi, ca noi scãpaþi din greusã-Þi mulþumim mereu!

De oriºice primejdiisub adãpostul Tãu ne iaîndepãrteazã rãul, ne scapã de-ncercarea grea.

Întinde-a Tale-aripesub ele sã ne odihnimºi dupã izbãvireajutã-ne sã-Þi mulþumim.

298 - Mulþumim Isuse Doamne

Mulþumim Isuse Domnul, astãzi iarãcã din nou vedem cum bunãtatea Taface-al Pãcii Soare sã rãsarãalungînd întunecata noapte grea.

Doamne-Þi mulþumimcãci noi prin har primimca prin el pe Tinetoþi sã Te slujim. Dã-ne ne-ncetathar tot mai bogatsã-Þi slujim cu gîndulinimii curat.

Curãþeºte-al nostru suflet ca sã fieluminos precum e cerul cel seninºi ne þine ziua-ntreagã-n curãþiesã putem sã facem voia Ta deplin.


299 - Te rugãm primeºte Doamne

Te rugãm primeºte Doamnemulþumirea ce Þi-o dãmslava inimilor noastrecare Þie Þi-o nãlþãm, Te rugãm primeºte Doamnemulþumirea ce Þi-o dãm.

Cu recunoºtinþã-adîncãal Tãu Nume lãudãm, binefacerile Talefã nicicînd sã nu uitãm... cu recunoºtinþã-adîncãNumele sã-Þi lãudãm.

Fã ca-n mulþumirea noastrãcu un cuget bun sã stãm, ca sã poþi primi curatãmulþumirea ce Þi-o dãmfã ca-n mulþumirea noastrãcu un cuget bun sã stãm.

Slavã ºi mãrire Þiedin tot sufletul cîntãm, cu bunãvoinþã-ascultãmulþumirea ce-Þi nãlþãmslavã ºi mãrire Þiedin tot sufletul cîntãm!

300 - O Doamne, legãmîntul

O Doamne, legãmîntul ajutã-mi sã-l pãzesccu orice zi fiinþa mai mult sã-Þi dãruiesc.

Sã pãrãsesc a lumii deºarte frumuseþicãci Te-am ales pe Tine Comoara-ntregii vieþi.

Sã fiu al Tãu Isuse, urmîndu-Þi oriºicînd, o dragoste fierbinte în inimã purtînd.


Cu-o inimã smeritã de Tine sã ascult, silindu-mã, cu Tine, sã seamãn tot mai mult.

Un fiu al rugãciunii, ajutã-mã s-ajungsã pot primi cununa rãbdãrii îndelung.

Rãscumpãrînd cu grijã tot timpul preþiosspre-a face, pentru Tine, mai mult ºi mai frumos.

301 - În noaptea asta S-a Nãscut

În noaptea asta S-a Nãscutîn peºterã strãinã, Acel prin care-am cunoscuta Cerului luminã.

În noaptea asta cor ceresccîntãri alese cîntãpe Dumnezeu Îl preamãresccu bucurie sfîntã.

Cîntãm ºi noi o Tatã Sfîntnespusa Ta iubirece Se-ntrupeazã pe pãmînts-aducã mîntuire.

ªi-L preamãrim pe Cel Venitce-n peºterã rãsarecãci Jertfa Lui ne-a dãruito veºnicã iertare.

Primeºte sfintele cîntãrice-aducem azi spre Tineºi-adu-ne binecuvîntãridin slãvile-Þi senine.


302 - Mai tare, mai tare luptaþi

Mai tare, mai tare luptaþi cu avîntmai tare, mai mare credinþã avîndsus inima! - Domnul e Steagul mãreþComoara aleasã a tinerei vieþi!

Mai sfîntã, mai sfîntã viaþã trãiþimai bine, mai bine sã mãrturisiþifierbinþi în iubire, curaþi în dorinþiurmîndu-L pe Domnul curatei credinþi.

Trãiþi pentru Domnul, muriþi pentru El, sã fie Lumina al inimii Þel! sã fie spre ceruri al gîndului zborIsus sã vã fie iubire ºi dor!

303 - Cu Isus noi pornim

Cu Isus noi pornim voioºiLui voim sã-I fim credincioºiLui voim sã-I slujim cu dragînãlþînd Crucea Lui ca un steag.

Þinta noastrã, Steagul nostru e Isussã-L nãlþãm tot mai puternic, tot mai sus! pentru El noi voioºi muncimpentru El fericiþi ne jertfim!

Fericiþi ºi voioºi muncimslujba Lui tot mai mult iubimmunca Lui mai cu drag fãcîndvom vedea slava Lui mai curînd.

O Isus, o Isus Iubitdã-ne-un har ºi-un avînt slãvitsã-Þi cîntãm, sã muncim voioºibiruind ºi sfîrºind credincioºi.


304 - Noi avem pe pãmînt...

Noi avem pe pãmînt sã luptãm ne-ncetatsã-i salvãm ºi pe-ai noºtri ce zac în pãcatpînã cînd cei iubiþi pe Hristos vor fi-aflattineri dragi sã muncim ne-ncetat.

Tineri dragi sã muncim cu rãbdareca sã vinã ºi cei dragi la Isussã-i rugãmsã-i chemãmne-ncetat sã lucrãm- ºi cei dragi vor veni la Isus!

Noi avem pe pãmînt sã lucrãm ne-ncetatspre-a salva tot poporul ce zace-n pãcatcu credinþa, cu fapta, cu gîndul curatspre Hristos sã-i chemãm ne-ncetat.

Noi avem sã-L rugãm pe Hristos ne-ncetatsã-i ridice pe toþi cei ce zac în pãcat, pînã cînd lumea-ntreagã pe El va fi-aflatpe Hristos sã-L vestim ne-ncetat.


305 - Apãrã Iubit Isus

Apãrã Iubit Isustineretul Tãu supuscã-ndîrjitevin ispitepregãtitea-l lovi, fã mai tareduhul carela-ncercareva slãbi!

Þine-n lumea de pãcattineretul Tãu curatcã-ndîrjitevin ispitepregãtitea-l lovi, fã mai tareduhul carela-ncercareva slãbi!

Du-Þi pe drumul luminostineretul credincioscã-ndîrjitevin ispitepregãtitea-l lovi, fã mai tareduhul carela-ncercareva slãbi!

Fã-l Iubit Mîntuitortineret biruitorcã-ndîrjitevin ispitepregãtitea-l lovi, fã mai tareduhul carela-ncercareva slãbi!


306 - Sã nu fim numai...

Sã nu fim numai pomi cu frunzeºi fãrã rod delocsã nu fim spice fãrã roadãpãstrate pentru foc.

Sã ne ferim de chipul lumii, pe noi sã nu-l purtãmîn Chipul Domnului Cel Dulceºi Sfînt sã ne îmbrãcãm.

În curãþie ºi-n luminãviaþa s-o trãimo bunã mãrturie-n lumedespre Hristos sã fim.


307 - Tineri fraþi porniþi pe calea

Tineri fraþi porniþi pe caleaDomnului plãcutãcredincioºi sã-i fiþi întrunaDomnul Sfînt v-ajutã.

Faceþi slujba Lui cu sufletplin de bucurietot ce faceþi pentru Domnulfericit sã fie.

Cu statornicã credinþãdaþi-I ascultarecu o dragoste fierbinteºi-o nãdejde tare.

Cu rãbdare, cu blîndeþecu o viaþã sfîntãce plãcut e-un suflet tînãrDomnului cînd cîntã!


308 - Cum sã nu Te cînt Isuse?

Cum sã nu Te cînt Isusecum sã nu Te cînt, cum sã nu slãvesc cu lacrimiNumele Tãu Sfînt?

C-am strigat spre Tine Doamneºi m-ai ascultatbucuria ºi luminamie mi le-ai dat.

Cum sã tac? - o, cum cã-mi vinelumii-ntregi sã-i spuncît de bun ai fost cu minecît, o cît de bun!

Unde-s lacrimile, glasul, cîntecul, de-ajuns -sã-Þi slãvesc cu ele milacare mi-a rãspuns?

- Pînã-n veci voi spune Doamnecît de-adevãratºi puternic e CuvîntulTãu Cel minunat!...

Poezii - Vol. 1 - Cîntãri Luptãtoare - Caietul 3 Pag. 318

Cîntãri Luptãtoare

Caietul 3

1934 - 1942

Dupã ediþia II din 1942


Ioan 16,33

Îndrãzniþi, Eu am biruit lumea.

Matei 28,20

Nu vã temeþi, Eu sînt cu voi.

2 Timotei 2,3

Luptã ºi sufere ca un bun ostaº al lui Hristos.

Evrei 12,2

Cu ochii þintã la Cãpetenia ºi Desãvîrºirea noastrã...

Isus Hristos!


Isus HristosMarele nostru Dumnezeu ºi Conducãtor


Tu care ai venit în lume sã zdrobeºti puterea diavoluluistãpînitorul întunericului, vrãjmaºul vieþii, capul rãzvrãtirii, nimicitorul

pãcii, tatãl minciunii, izvorul rãului, sã nimiceºti puterea pãcatului, unealta sataneiºi sã biruieºti Moartea, plata pãcatului.

Tu care, luptînd cu aceste cumplite puteri l-ai biruitpas cu pas, pînã la Triumful Veºnic de pe Crucea Golgotei,

Tu care acum eºti Veºnicul Biruitor ne spui ºi nouã: Îndrãzniþi, cãci Eu am birui!

Tu care în marea Ta grijã de noi, ne-ai dãruit LucrareaOastei Taleprin care ne-ai chemat ºi ne-ai poruncit sã luptãmcu Tine, lîngã Tine ºi pentru Tinepînã la nimicirea pãcatuluiºi Venirea Împãrãþiei Taleîn care va fi mîntuire ºi bucurie veºnicã.

Tu care eºti Singura noastrã Cãpetenie ºiNebiruitul nostru Apãrãtor în aceastã luptã,

Slavã veºnicã ÞieMarele nostru Conducãtor ºi Dumnezeu

Isus Hristos.


000 - Cîntãri Luptãtoare

- Eu n-am vrut sã scriu versuri, poeme ºi cîntãrice gîdilã urechea ºi inima o-nmoaieci-am vrut sã rup zãvoare, am vrut sã sparg cãrãrispre Cer ºi libertate, din iad ºi din noroaie.

Am vrut sã-mbrac oºtire cu numãr nesfîrºitdin fiecare carte sã-mi plece o coloanãde luptãtori cu suflet ºi braþ nebiruitpornind sã spargã încã o linie duºmanã.

Din orice gînd sã-mi iasã o sabie þintindîn cuib viclean de ºarpe, în inimã de iudãºi-n mînã de satanã ce umblã uneltindsã fure munca celui ce plînge ºi asudã.

N-am vrut sã strig cuvinte, ci-am vrut sã trag sãgeþiputernice ºi multe cu negreºitã þintãam vrut sã sun alarma, am vrut sã rup peceþiam vrut sã-mpiedic rãul sã fure ºi sã mintã.

Cîntarea-i numai forma sub care-mi ies plecîndostaºii-acestei lupte de-un suflet ºi-o credinþãca oricîþi sînt, sã meargã coloane rînd pe rîndsã lupte-n orice parte spre-aceeaºi biruinþã.

... O, dragi cîntãri a mele, plecaþi cum v-am doritîn linii largi de luptã pe-ntins din zare-n zareºi nu mai staþi din drumul viteaz ºi strãlucitdecît cînd o sã sune Cereasca Încetare.

Luptaþi sã nu ajungeþi în mînã la vrãjmaººi-ajunse, nu-i daþi sprijin în lupta lui vicleanãpãstraþi-vã ºi scutul ºi spada de ostaºnãlþînd Solia Sfîntã ºi-n tabãra duºmanã.

Plecaþi-mi, rînduri sfinte, mai multe an cu anmai îndrãzneþ, mai sigur, mai ager în miºcarecu fiece sãgeatã sã-nfrîngeþi un duºman- aºa sã vã gãseascã Hristos pe fiecare!


Întrucît Oastea Domnului este o Lucrare pur duhovniceascã,

iar cele scrise aici se referã întru totul numai la lucruri

duhovniceºti,

toate cuvintele scrise trebuiesc luate în înþeles duhovnicesc.

Persoanele vizate sînt duhuri iar nu oameni.

Vrãjmaºii sînt duhuri iar nu trupuri.

o Frãþietate de luptã duhovniceascã, are arme duhovniceºti, are

vrãjmaºi duhovniceºti ºi are fronturi duhovniceºti.

Deci toate trebuie sã nu se înþeleagã trupeºte ci numai

duhovniceºte.

Cele conþinute în cartea aceasta reprezintã o micã pagina din

istoria zbuciumatã ºi strãlucitã a acestei Scumpe Frãþietãþi

Duhovniceºti.

Ele sînt consemnate aici, pentru acei a cãror inimã a fost sau va

fi legatã de Hristos, prin acest minunat lanþ de aur, care s-a lãmurit

ºi se lãmureºte încã printr-un foc atît de înalt ºi atît de frumos.

Toate aici trebuiesc deci înþelese duhovniceºte.

Slãvit sã fie Domnul!


309 - Cu Isus Biruitorul

- dupã Matei 28, 20 -

Fraþi ostaºi, porniþi la luptãcu nãdejde-n Cel de Susînaintea voastrã mergeCel ce vina lumii ºtergedeci priviþi cu toþii Sus, calea lui satan e ruptãînainte fraþi la luptãînainte cu Isus.

Trecem azi prin clipe grelevom avea de suferitdar ostaºu-i pentru luptãcu credinþã ne-ntreruptãîn Hristos Cel Preamãrit. Moartea cade, iadul plîngesatan mîinile îºi frîngeDomnul e nebiruit.

Nu ne-nspãimînteze moarteafrica piarã dintre noiînainte tot poporulcu Isus Biruitorulca ºi marii Lui eroi, cine e ostaº sã vinãiar fricoºii sã rãmînãDumnezeu va fi cu noi.

Lupta nu ne înspãimîntãoriºicîtã-ar fi de duscine vrea sã lupte vinãiar fricoºii sã rãmînãnoi luptãm pentru Isus. Þelul sfînt ºi viitorule Isus Biruitorulînainte cu Isus.


Lupta noastrã grea-i de-acumavom avea de dus nevoidar cît Domnul ei trãieºteOastea Sfîntã biruieºteºi nu dã nicicînd napoicine vrea sã lupte vinãiar fricoºii sã rãmînãDumnezeu e-acum cu noi.

310 - Tinerime rãtãcitã!

- dupã Eclesiast 11, 9 -

Tinerime rãtãcitãprinsã-n lanþul celui rãuOastea Domnului te cheamãsã te-ntorci la Dumnezeu.

Rupeþi lanþul ce vã leagãpe satana-l biruiþipentru slava viitoarelui Hristos ostaºi sã-I fiþi.

Tineri, voi ce pîn-acuman-aþi avut un þel frumosazi sã vã-nrolaþi sub steagulOastei Domnului Hristos.

Tineri, voi pe care lumeala pãcate v-a supusrupeþi-v-acum de toateºi vã-ntoarceþi la Isus.

Pentru Domnu-ncepem luptaplini de rîvnã ºi de zelpentru El toþi înainteºi vom birui cu El.

Tineri dragi avem o luptãºi-un duºman avem de-nfrîntcu Isus Biruitorulfaceþi astãzi legãmînt.


ªi veniþi cu toþi la luptãcu credinþã sfîntã-n voiºi vom birui cãci DomnulBiruinþei e cu noi.

Tineri, voi ce fericireav-aþi cãutat fãrã folosînrolaþi-vã sub steagulOastei Domnului Hristos.

Dacã în aceastã luptãmulþi cãdea-vor dintre noiridica-va Domnul alþiiînsã nu vom da napoi.

Cu Isus începem luptaplini de-avînt încrezãtorCel ce merge-n fruntea noastrãeste-n veci Biruitor.


311 - Tineri fraþi de pretutindeni

- dupã Fap. Ap. 2, 39 -

Tineri fraþi de pretutindeniam pornit în lupta dreaptãgoarna sunã adunareafronturile se deºteaptãînãlþaþi mãreþ drapelulsus, cu mîinile-amîndouã, a sunat mobilizareaºi-a-nceput o luptã nouã.

Þelul nostru e GolgotaBiruinþa lui Isuspentru lupta Lui cea sfîntãsteagul sã-l nãlþãm mai susavîntaþi în lupta sfîntãplini de-aprinsã bãrbãþieînãlþaþi rãspunsul vostrutoþi prezenþi la datorie.

Înaintea noastrã mergeStrãlucitul nostru SteagEl, Isus Biruitoruldupã El noi toþi ºiragcete de ostaºi ai Cruciicredincioºi ai luptei sfintepentru cauza mîntuiriiºi-a credinþei, înainte!

Fraþi iubiþi, din calea Cruciinu clintiþi nici cît e pãrulspuneþi tuturor pe faþãcu-ndrãznealã Adevãrul. Suferi-vom pentru-aceastapoate prigoniri ºi urãne vor face iar în lumetot ce Domnului fãcurã.


Dar sã punã-n calea noastrãpiedici mari ºi lanþuri grele, - înapoi nu vom întoarceoricît ne-am lovi de ele! Fie suferinþi destuleînainte, nu ne pasãcei ce sînt ostaºi sã vinãcei fricoºi sã plece-acasã.

De va trebui cu sîngesã pecetluim credinþane-om jertfi, - din jertfa noastrãse va naºte biruinþa. - A sunat mobilizareasus la luptã tot poporultinerimea rãtãcitãcu Isus Biruitorul!


312 - În Vinerea Patimilor

- dupã Fap. Ap. 2, 23 -

Doamne, ziua ce desparte Moartea ºi viaþa-n douãZiua Patimilor Tale iarãºi ne-ai adus-o nouãînaintea lui Caiafa iar eºti dus la judecatãiarãºi Þi se cautã vinã, martori mincinoºi Îþi catãcautã litere de Lege care sã-l îndreptãþeascãsã Te judece la moarte ºi puterea sã-Þi zdrobeascã, cautã crucea suferinþei sã Þi-o facã cît mai marenimicirea mai deplinã, chinurile mai amare, duhul urii lui Caiafa iar Te scuipã cu ocarãºi-ar dori ca lumea-ntreagã rãstignirea sã Þi-o cearãar dori sã-Þi batã-n palme ºi-n picioare mii de cuie, ar dori sã-Þi vadã rîuri Sîngele curgînd la valeca apoi cu glas de miere ºi cu suflet plin de jale, apãrînd credinþa dreaptã, priceput sã-nvinuiascã.

Ai sã urci din nou Calvarul, Te vor arde iarãºi spiniidar pe umerii Tãi astãzi mii de cruci Îþi pun creºtinii, dupã Tine gloata umblã ºi Te scuipã ºi Te-njurãîndreptînd spre Tine pumnii ºi privirile cu urãºi eºti Singur, nu-s cu Tine nici apostolii, nici Mama, nimeni Faþa-nsîngeratã sã Þi-o ºteargã cu marama, nu-i nici Simon Cirineanul, nici femeile ce-ar plîngenumai ochi aprinºi de urã ºi cãlãi setoºi de sînge.

Sus pe Dealul Cãpãþînii numai Crucea Ta mai esteastãzi pe tîlhari Isuse lumea nu-i mai rãstigneºte, nu-Þi mai plînge lîngã Cruce ucenicul drag ºi Muma, nici Maria Magdalena... Singur, Singur stai, acuma. Iuda nu se mai ucide, nici mãcar un plîns nu-i vinetoþi ai Tãi se tem sã-i ºtie cineva c-au fost cu Tine.

Iatã, însã vin spre Cruce, Doamne fiii Jertfei Talecei nãscuþi în suferinþã ºi crescuþi cu rod de jale, botezaþi cu foc de Duhul, curãþiþi între prigoaneºi rãscumpãraþi cu sînge curs din miile de rane. Alungaþi de lume Doamne fãrã drept ºi fãrã milã, prigoniþi de toþi asemeni ºi priviþi de toþi cu silã, scoºi cu fapte de osînde ºi cu nume de ocarã, gata ºi din Sfînta-Þi Casã sã ajungã daþi afarã.


Iatã-i vin sub Sfînta-Þi Cruce, Scump Mîntuitor, la Tineoile îndurerate ºi lovite ºi puþinecare cred puternic însã în dreptate ºi-nviereºi se bizuiesc pe Marea ºi Eterna Ta Putere.

... Pregãtiþi de suferinþã ridicãm spre Tine glasulnu de cruce ºi de jertfã sã ni se fereascã pasulnici sã ne scuteºti pe lume de prigoane ºi de jale- ci sã vinã mai degrabã Slava Învierii Tale! Sã nu fie întristarea prea amarã ºi-ndelungãpeste marginea puterii nici un chin sã nu ne-ajungãvremea încercãrii grele cît mai grabnic sã sfîrºeascãsã se-ntoarcã iar lumina ºi-nvierea sã soseascã.

- Pînã-atunci ne dã Isuse o credinþã rãbdãtoaresã rãmînem lîngã Tine tari prin oriºice-ncercareºi oricît va sã-ntîrzie, noi sã credem c-o sã vinãdin tristeþea ei sã trecem în eterna ei luminã.

+

... Pe Omul Acesta, dat în mîinile voastre, dupã sfatul hotãrît ºi dupã ºtiinþa maidinainte a lui Dumnezeu, voi L-aþi rãstignit ºi L-aþi omorît prin mîna celor fãrãdelege.

Fap. Ap. 2, 23.


313 - Cînd sunat-a Deºteptarea- dupã Isaia 44, 5 -

Cînd sunat-a Deºteptareaglasul goarnei desluºitne-am sculat din somnul morþiidin pãcate ne-am trezitºi prezenþi la datorielegãmînt ceresc am puscã vom fi ostaºi ai Cruciiluptãtori ai lui Isus.

Domnul ne-a chemat la luptãnoi pe El luîndu-L Scutºi luîndu-L Steag ºi Þintã, lupta sfîntã-am început. Prin credinþã ºi iubirenoi am biruit mereucãci sîntem ostaºii Cruciiºi cu noi e Dumnezeu.

Lupta Domnului e sfîntãsfînt e Þelul ce-l avem, voluntari luptãm în Oaste, voluntari pe veci ne vrem. Steagul biruinþei noastresã se-nalþe tot mai sussã rãsune mai puternicimnul slavei lui Isus.

Lupta-i grea, duºmanu-i taresub loviri mai sîngerãmdar cînd Domnul Scut ne estenu ne temem ºi luptãm. Vrem sã mergem pîn-la capãtcredincioºi prin orice greuvom învinge, vom învingecãci cu noi e Dumnezeu!

Unul va zice: Eu sînt al Domnului!” Altul se va numi cunumele lui Iacov; iar altul va scrie cu mîna lui: “Al Domnuluisînt!” ªi va fi cinstit cu numele lui Israel.

Isaia 44, 5.


314 - Ostaºi ai Domnului

- dupã 2 Tim. 2, 3 -

Ostaºi ai Domnului Isusce Crucea Lui pe steag v-aþi pussã ºtiþi cã-n lumea asta voipurtaþi un lung ºi greu rãzboirãzboiul lui Isus.

În lupta Lui fiind chemaþi, voi lupta dragostei purtaþirãbdarea Lui vã fie þeltãcuþi ºi blînzi ºi buni ca Elºi nu descurajaþi.

Nainte deci prin ploi ºi vîntvestind Cuvîntul Lui Cel Sfîntiar platã pentru cã luptaþinici cinste pentru tot ce daþinu cereþi pe pãmînt.

De lume n-aºteptaþi sã fiþinici lãudaþi, nici preþuiþisã nu v-atragã slava saHristos a suferit în eaºi voi sã suferiþi!


315 - Vreþi zile liniºtite voi?

- dupã 2 Tim. 3, 12 -

Vreþi zile liniºtite voicu cel rãu pace, nu rãzboi? - Atunci ostaºii care-I vreaIsus Hristos în lupta Sasã ºtiþi: nu sînteþi voi!

Dacã doriþi sã cîºtigaþicununã fãrã sã luptaþidacã umblaþi sã izbutiþifiind de suferinþi scutiþi - ostaºi voi n-o sã-I fiþi.

Isus pe Cruce rãstignitprin jertfe mari a biruitpe urma Lui sã ºtiþi ºi voide vreþi sã biruiþi, - apoiaveþi de suferit!


316 - Mai vin, pãrinte drag

- dupã 1 Cor. 4, 15 -pãrintelui Iosif, bolnav.

Mai vinpãrinte drag, aºa strãinºi-atîta de departeºi nu-mi cuprinde-al meu suspincuvîntul spus în carte. - E noapte-afarã ºi tîrziuºi-n jur tristeþe ºi pustiuacum cînd vreau din nou sã-þi scriudeparte.

Un dorm-a dus strãin ºi cãlãtorde-atîþia ani de-a rîndulspre Scumpul meu Mîntuitorºi inima ºi gîndulcu multe lacrimi l-am udatspre Domnul cînd am genuncheatºi I-am cîntat ºi m-am rugatchemîndu-L.

Acum, cînd calc din nou strãinul drumchiar dacã-mi eºti departeprin har pot înþelege cumnimic nu ne despartealãturi, simt cum te frãmînþicu umerii sub cruce frînþidar ne îndemni sã fim ne-nfrînþide moarte.

ªi azi, te vãd fãclie care arzisã luminezi o þarãpe drumul Crucii greu cum cazidar neînvins mergi iarãsã-nalþi un steag pentru veciispre el privirile sã þiipentru Hristos pe veci sã-nviio þarã.


Cîntãri, din Þara de mai sus de zãrine-ai învãþat pãrinte, rãsunã plaiu-ntregii þãride imnul Oastei Sfinteiar Vestea Harului ai dusdin Rãsãrit pînã-n Apusprin roade pentru care nu-scuvinte.

Iar az’o urã fãrã de rãgazca un potop de apepuþinul lut ce þi-a rãmasse luptã sã-l îngroape. Dar Sus e Dumnezeu, ºi Elcunoaºte-a luptei tale þelºi îþi va fi în orice felaproape.

O zi, nu mai e mult, ºi va venicînd Cel ce ºtie toateva judeca ºi va plãticu-o veºnicã Dreptate. Încrede-þi soarta-n Mîna Luicu steagul Sãu mai tare suiEl ºtie cum plãti ºi cui- ºi poate.

Prin hardin Þara cu ceresc hotarne-adu cereºti lumine, de Domnul spune iar ºi iarnoi ascultãm la tine. O þarã, þarã-ntreagã vreas-audã despre Jertfa Sacãci setea, poate numai Eas-aline!

Chiar dacã aþi avea zece mii de învãþãtori în Hristos, totuºi n-aveþi maimulþi pãrinþi; pentru cã eu v-am nãscut în Hristos Isus, prin Evanghelie.

1 Cor. 4, 14.


317 - Vrãjmaºul îþi întinde mreji

- dupã 2 Cor. 11, 3 -

Vrãjmaºul îþi întinde mrejipe veci în ele sã te legisã cazi din nou în rãu sã zacirãzboi cu ele sã nu mai faciºi pacea s-o alegi.

Tu lupta însã n-o lãsacãci asta-i datoria tacît porþi al Domnului rãzboiun pas sã nu te dai napoiºi rob nu te lãsa.

De eºti ostaº al lui Isusºi Crucea lui pe piept ai puspe urma Lui vei biruinaintea ta cît El va fine-nvinse piedici nu-s.

Nainte-n veci cu-acelaºi zelsã biruieºti e sfîntul þeliubitul Domnului poporIsus e-n veci Biruitornainte dupã El!


318 - Ostaºi ai lui Isus

- dupã 1 Cor. 9, 25 -

Ostaºi ai lui Isus Biruitorulce-n luptã pentru El v-aþi înrolatluptaþi mereu, luptaþi neîncetatprecum gornistul nostru ne-a-nvãþat, sã nu vã biruie ispititorulnu pierdeþi dreptul ce v-aþi cîºtigat.

Ostaºi ai lui Isus Biruitorulprigoane peste voi s-au abãtutfiindcã duhul vostru n-a pututsã-ntoarcã iarãºi unde-a fost pierdutfiindcã nu huliþi pe-nvãþãtorulprin care pe Isus L-aþi cunoscut.

Ostaºi ai lui Isus Biruitorulnu daþi napoi din drumul apucatgornistul nostru nouã ne-a lãsatprin pilda lui o cale de urmatprin suferinþe pe Mîntuitorulcã-ntreg calvarul trebuie urcat.

Ostaºi ai lui Isus Biruitorulîn lume trebuie sã suferiþioricît de mult aþi fi batjocoriþica prin rãbdare sã vã-nvredniciþide Domnul Cel hulit, Mîntuitorul, ºi-n slava Lui alãturea sã-I fiþi.

Ostaºi ai lui Isus Biruitorulsã nu vã-ntoarceþi iarãºi la pãcatrugaþi-vã fierbinte ne-ncetatsã nu trãdaþi Cuvîntul Cel curatci sã urmaþi nainte-mergãtorulce-n lupta sfîntã-ntîiul v-a chemat.

Ostaºi ai lui Isus Biruitorulþineþi mereu privirea numai Susvestiþi din Rãsãrit pînã-n Apuspe Cel ce-n moarte viaþã v-a adus. Va trece ca un fum prigonitoruldar neînvins în veci va fi Isus.


319 - De Anul Nou 1936- dupã Apoc. 3, 10-11 -

Azi e Anul Nou - ºi gîndulînapoi mã poartã iarãpeste lupta grea a Oasteiînceputã-n primãvarã, cîte ne-a adus cu sineanul dus în veºniciecîte sfîºieri ºi luptetotuºi, cîtã bucurie.

Grea a fost întîia luptãmulte pierderile greleau venit pe neaºteptatecrunt am suferit în ele, am vãrsat sudori ºi lacrimidin belºug udînd ogoruldar pe urma lor va strîngerod, Isus Biruitorul.

Mai tîrziu cînd mai puternicse-nteþise bãtãlialuptãtori pe turn cu toþiiînsoþeam pe Neemiaºi împrãºtiaþi pe ziduricînd cu spada cînd cu daltaam clãdit mereu c-o mînãºi ne-am apãrat cu alta.

Tãbãrît-au sambalaþii furioºi, peste mãsurãaruncînd spre noi puternicveninos noroi de urã, ne îndurera aceastaprea adînc sãpa trãdareaînsã am rãmas statornicinu puteam lãsa Lucrarea.

Astfel a trecut ºi varapeste holda cît o þarã, harnici strîng secerãtoriiplina spicelor comoarã, este rodnic tot ogorulrodnic dealul ºi cîmpiade-i creºtea de bucurieinima lui Neemia.


Tot ce-am semãnat cu lacrimiºi cu plîns în vijelieseceram cîntînd cu toþiicu cereascã hãrnicieºi veneau spre Turn grãmadãrod de suflete curate: darul lacrimilor noastrepeste-ntinderi semãnate.

Toamna ne-a aflat pe cîmpurica ºi astã primãvarãmai adînc cu plugul jertfeisã arãm întreaga þarã, iar semãnãtorii harnicidarnic semãnau ogorulcu grîu sfînt ºi-ales: Cuvîntullui Isus Biruitorul.

ªi-au pornit atunci vrãjmaºiifurioºi sã strige iarãcã-i eretic Neemiaºi cã Oastea e sectarã. Cît au spus ºi-au scris întrunacîte rele vorbe multe, dar puþini au stat sã creadãiar ºi mai puþini s-asculte.

Scumpul nostru Neemiaprin furtuna cea mai marene-a fost tuturora pildãde-ndrãznealã ºi rãbdareapãrînd Lucrarea Sfîntãºi cãrarea ei curatãs-a jertfit, dar a pãstrat-ocum i-a fost încredinþatã.

... Anul Nou, Isuse Doamnerobul Tãu Te roagã iarãsã rãmîi cu Neemiaºi cu-a Oastei Tale þarã, fã sã-Þi cînte totdeaunape-ale sufletului corziºi Marini ºi Vonicaºi-a Ta slugã, Traian Dorz!


320 - La altar

- dupã Ioan 11, 33 -

În colþul cel mai singur cãzut lîngã altarcu inima zdrobitã mã rog sfios ºi rar:

Ascultã Doamne glasul umilului Tãu sclav, acela ce-l iubeºti Tu e iarãºi greu bolnav.

Îi arde-n suferinþã trupºorul lui slãbitca para lumînãrii ce arde liniºtit.

Se mistuie-n durere pe-al Crucii Tale drumca ceara lumînãrii din mîna mea de-acum.

Ascultã Doamne glasul atîtor zeci de miide fii întorºi din noaptea cãrãrilor pustii.

ªi-auzi-i cînd Te roagã: mai þine-l între noiîl cer al luptei Tale ºi-a alor Tãi nevoi.

El ne-a chemat din patimi, din moarte ºi pãcatel, calea cãtre Tine, întîi, ne-a arãtat.

Noi sîntem slabi Isuse ºi prea puþini, ai Tãi, ogoru-atît de mare, vrãjmaºii-atît de rãi.

ªi-atît de mare încã nevoie-avem de elmai limpede s-ajungem s-avem al luptei Þel.

Iar eu sînt ca o frunzã desprinsã de pe ramºi bun ca el pe lume, Pãrinte, nu mai am...


321 - Scrisoare (lui Vonica)

- dupã Neemia 4, 4-20 -

Lui Nicolae Vonica, cel care împreunã cu Marini ºi cu mine, eram

calfele lui Neemia, .

I-am scris aceasta dupã ce trecuse în tabãra cealaltã, trãdînd

voluntariatul Oastei.

Cînd i-am citit-o pãrintelui Iosif, el mi-a spus plîngînd sfîºietor:

Dacã nici aceasta nu-l va miºca pe Niculiþã, atunci inima lui s-a

împietrit cu totul! Noiembrie 1937.

Dragã frate Niculiþã, de-acolo din cãtãnieeu la ultima-þi scrisoare n-avui vreme a-þi mai scrieastãzi însã-ntors la luptã, îþi spun oriºicît mã doarecã-mi primeºti de data asta, poate ultima scrisoare.

Mai þii minte despãrþirea cînd mã smulserã strãiniibun-rãmas cînd þi-am spus þie ºi lui fratele Marinicînd þi-am spus cã jale multã ºi durere mã doboarãcã vã-mbrãþiºez atuncea poate cea din urmã oarã? - Am spus asta Niculiþã într-o clipã slabã poatede-au putut sã se-mplineascã cum le presimþisem toate...

Din belºug mi-a fost cu spinii semãnatã-a mea cãrare, din belºug vãrsat-am lacrimi singur prin dureri amare, dar oricît mi-au fost de crunte lacrimile ºi urgiami-au rãmas mereu în suflet calfele ºi Neemia. Oricît îmi era pustia de amarã ºi sihastrãm-am rugat adînc de-oriunde pentru biruinþa voastrãs-aveþi voi putere-n luptã ºi nãdejde ºi credinþãºi sã rãmîneþi statornici pîn-la marea biruinþã. Cît de plinã de luminã inima creºtea în minecînd primeam din partea voastrã veºti de biruinþe pline!


... Dar cînd azi mã-ntorc la luptã sã-mi iau sabie ºi daltãte-aflu frate Niculiþã în oºtirea cealaltã, þi-aflu spada ºi mistria pãrãsite ºi-aruncate, iar bãtrînul Neemia luptînd singur pe cetate. ªapte rãni primite-n luptã cu durere îl sfîºiecînd tu-l laºi sã lupte singur ºi fugi - laº - de datorie. Þi-ai cãlcat pe conºtiinþã ºi pe inima-þi slãbitãºi-ai luat aceastã cale dureroasã ºi greºitã, fapta asta Niculiþã oriºicui ar fi iertatãþie însã nu se poate sã se ierte niciodatã. - Tu ºtiai prea bine unde-s adevãrurile sfintedar dreptatea ºi iubirea le-ai vîndut pe-un blid de linteºi cum ai fãcut-o asta nu convins, ci dus de silãbietul fostul meu tovarãº, lasã-mã sã-þi plîng de milã!

Oriºicare zici cã-i cauza care-aici þi-a fost povaþãiatã azi în cîmpul luptei hotãrîþi stãm faþã-n faþãºi desigur cã stãpînii, cu sãgeþi înveninatete-or sili sã tragi în inimi de pãrinte ºi de frate. Tu vei face-o Niculiþã tot mai mult ºi tot mai tareca sã le-mplineºti dorinþa sã nu ieºi din ascultare!

Cînd þi-o porunci a trage eu voi fi pe turn de pazãtu cu grijã-atunci sãgeata otrãvitã-n arc þi-aºeazãeu îmi voi desface pieptul sã-mi vezi inima mai bineinima ce bate încã ºi se roagã pentru tine, iar tu trage... fã-þi stãpînii de plãcere sã tresalte- o poþi face ºi pe asta dupã toate celelalte.

Cînd stãpînii îþi vor cere, ºi de inima te lasãpoþi sã tragi în fiecare dintre cei ce-au stat la masãlîngã tine-n vremuri grele însã binecuvîntatecînd puteai gusta dulceaþa luptei dezinteresate, însã nu-ncerca a trage în bãtrînul Neemien-ar putea sã-þi ierte Domnul - ºi prea mult mi-ai cere mie.

Þi-aº mai scrie nu pot însã, inima cumplit mã doare- asta, frate Niculiþã, cred cã-i ultima scrisoare!...


322 - Pasãre mãiastrã - 1

- dupã 2 Samuel 23, 1 -

Pasãre mãiastrã care ne-ai cîntatºi la umbra Crucii ne-ai îngenuncheatastãzi în durere plîngi ºi te frãmînþiastupat þi-e graiul ºi nu poþi sã cînþi.

Dintr-un loc te-alungã ºi în altul zboricu durerea-n suflet pentru puiºoricînd te-opreºti o clipã sã ne cînþi cu harvin îndatã corbii ºi te-alungã iar.

Cuibul tãu þi-l sparse, puii plîng sãraciºi nu poþi sã-i mîngîi, trebuie sã tacica sã nu se-audã glasul tãu duiosdespre Jertfa Crucii Domnului Hristos.

Astãzi stai tãcutã ºi suspini amargraiul ºi cîntarea þi-s oprite iarmunþii de prigoanã ºi-ale urii vãitot despart departe pe copiii tãi.

ªapte rãni ce poartã slabul tãu trupºornu te dor atîta cît durerea lorcînd suspini în tainã plîns nemîngîiatdintr-un loc în altul pururi alungat.

... Pasãre mãiastrã, nu mai suspinava trece furtuna, se va-nseninarãsãri-va iarãºi mai strãlucitorIsus Cel ce veºnic e Biruitor.

Atunci glasul nostru va nãlþa mai susdupã tine slavã Domnului Isuslîngã El odatã ne vom bucuraPasãre mãiastrã, nu mai suspina!



- 12 februarie 1938 -

Pasãre mãiastrã care ne-ai cîntatºi la umbra Crucii ne-ai îngenuncheatai zburat spre ceruri, ne-ai lãsat orfanisinguri în prigoane ºi între duºmani.

Multã ni-e durerea fãrã de hotargrea e suspinarea plînsului amarmare-i încercarea care ne-a lovitpasãre mãiastrã, pãrinte iubit.

Lîngã cãpãtîiul tãu, îndureraþifiii tãi cu lacrimi plîng nemîngîiaþifiii tãi pe care i-ai nãscut de Suspentru-mpãrãþia Domnului Isus.

Pasãre mãiastrã care ai cãzutpentru mîntuirea neamului pierdutjertfa ta adîncã, chinul tãu ascunsnu le poate nimeni preþui-ndeajuns.

Þi-ai sfîrºit lucrarea ºi te-ai ridicatla Cerescul nostru Dulce Împãratnoi aici în lume plîngem cu amarºi urcãm întregul Domnului Calvar.

Pasãre mãiastrã noi solia taniciodatã-n lume nu o vom uitaprin oricîte lupte vom nãlþa mereupentru tine rugã cãtre Dumnezeu.

Pasãre mãiastrã zboarã tot mai suspîn-acolo-n faþa Domnului Isusspune-I tot ce sufãr copilaºii Sãialungaþi de lume ºi de oameni rãi.

Spune-I cã oricîte piedici ni s-au pusam urcat calvarul Lui mereu în susspune-I lupta noastrã, spune-i ce-ndurãmpentru cã pe Domnul vrem sã-L ascultãm.


Pasãre mãiastrã spune-n faþa Salacrimile noastre, suferinþa greaspune hotãrîrea cã pe lume nu-imoarte sã ne-ntoarcã, de pe drumul Lui.

ªi sã nalþi spre Domnul rugãciunea tapururi sã ne poarte doar pe calea Sadupã El sã mergem pînã la sfîrºitcredincioºi ca tine, pãrinte iubit!



Pasãre mãiastrã, sol trimis de Susvestitor al Jertfei Domnului Isustrîmbiþã cereascã, credincios strãjerneuitat pãrinte odihneºte-n cer.

Pasãre mãiastrã cu duios cîntatde iubirea Crucii ne-ai apropiatdin valul lumii ne-ai chemat cu zeltot mai lîngã Domnul, tot mai lîngã El.

Sol trimis de harul Dragostei de Sussã aduci poporul nostru la Isusºi vestind lumina Sfîntului Cuvîntîn întunecatul neamului mormînt.

Vestitor al Jertfei Domnului Hristosneamului deschis-ai drumul luminosal redeºteptãrii noastre din pãcatcãtre viitorul binecuvîntat.

Trîmbiþã cereascã, sunet desluºitcare din robia morþii ne-ai trezitla lumina Crucii lui Isus ne-ai scossã gustãm viaþa slobozi în Hristos.

Bun strãjer de veghe ce pe turn ai statplin de stãruinþã ne-ai înºtiinþatcredincios chemãrii ne-ncetat lucrîndars pe rugul jertfei te-ai sfîrºit luptînd.

Neuitat pãrinte, suflet neuitatodihneºte-n cerul binecuvîntat, dulcea-I fericire Domnul sã þi-o deaºi cununa slavei pentru jertfa ta.

Pasãre mãiastrã, sol trimis de Susvestitor al Jertfei Domnului Isustrîmbiþã cereascã, credincios strãjerscump pãrinte Iosif, odihneºte-n Cer!

Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri care v-au vestit vouã Cuvîntul luiDumnezeu, uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire - ºiurmaþi-le credinþa. Evrei 13, 7.


325 - Noi nu te vom uita pãrinte

- dupã Evrei 13, 17 -

Noi nu te vom uita pãrintecãci glasul tãu cel fermecatpe mii de suflete pierdutene-a scos din moarte ºi pãcat.

Ne-om aminti mereu pãrintede glasul ºi de scrisul tãucãci el ne-a-ntors din calea morþiiºi ne-a adus la Dumnezeu.

Te vom iubi mereu pãrinteºi-n drumul sfînt o sã-þi urmãmcãci tu ne-ai spus cum pentru Domnulsã suferim ºi sã luptãm.

Te vom urma mereu pãrintepe calea Domnului smeriþicãci fãrã glasul tãu cu toþiiam fi ºi astãzi rãtãciþi.

Statornici vom iubi Lucrareaºi glas strãin nu vom urmaci totdeauna dupã Domnulvom merge toþi, pe urma ta.

Vom duce toþi, cît mai departe, spre Rãsãrit ºi spre Apus, solia ta iubit pãrinteLucrarea Oastei lui Isus.

Ascultaþi de mai marii voºtri ºi fiþi-le supuºi, cãci eiprivegheazã asupra sufletelor voastre, ca unii care au sãdea socotealã de ele; pentru ca sã poatã face lucrul acestacu bucurie nu suspinînd, cãci aºa ceva nu v-ar fi de nici unfolos!

Evrei 13, 17.


326 - Neuitat pãrinte Iosif

- dupã psalm 116, 15 -

Neuitat pãrinte Iosif astãzi te-ai nãlþat spre slavãa cãzut sub greul crucii biata-þi inimã firavãºi te-ai stins ca o luminã pusã-n sfeºnic arsã-ntreagã. - Mare-a fost iubirea sfîntã ce pe veci de veci ne leagã. Mare ni-e durerea astãzi cînd te duci în veºnicieºi ne laºi în lupte singuri scumpul nostru Neemiecînd ne laºi pe umeri nouã toate crucile ºi spiniiºi-apãsaþi de greutate, plîngem Dorz ºi cu Marini, calfele ce-n vremuri grele ºi prigoane-au fost cu tinesprijinindu-te în lupte, mîngîindu-te-n suspine, ºi toþi fiii care-n luptã þi-au fost credincioºi, pãrintecare nu-ºi vîndurã dreptul pentru nici un blid de linteci-au þinut a tale braþe ridicate spre Tãrienetrãdînd a Oastei cauzã, nefugind de datorieci statornici lîngã tine în vestire ºi-n urgieau fost credincioºi chemãrii - scumpul nostru Neemie.

Astãzi plîngem ºi vom plînge vreme îndelungã încãcã-i atît de dureroasã rana noastrã ºi adîncãe atît de mare preþul care-l pierdem noi, cu tinecã nici lacrimi, nici cuvinte n-avem cîte se cuvineºi de-aceea plîngem astãzi împrejurul tãu grãmadãtoþi acei ce ºtiu cã-n lume faþa n-au sã þi-o mai vadã. Lîngã jertfa ta deplinã ne legãm pe veºniciesã pãºim pe calea Crucii ne-ncetat la datorie, ne legãm sã nu ne-abatem nici un pas în altã parteci sã þinem sus Cuvîntul semãnîndu-L mai departeºi sã spunem Adevãrul pînã-n temniþi ºi-n morminteAdevãrul pentru care ai cãzut luptînd pãrinte, Adevãrul cã credinþa este viaþã ºi tãriefãrã care nu-i putere, nici avînt, nici mîntuire... Cãci avem naintea noastrã pildã vie jertfa mareºi curajul tãu puternic pînã-n clipa de plecare. Vom nãlþa prin noaptea lumii mai aprinsã-a ta luminãtoþi cei depãrtaþi s-o vadã ºi la Dumnezeu sã vinãlîngã Cruce sã-ngenunche, legãmînt pe veci sã punãcã vor asculta de Domnul ºi de Vestea Lui cea Bunã.


ªtim cã vor veni ºi vînturi ºi furtuni ºi mai haineca sã stingã torþa sfîntã pusã-n sfeºnic sã luminevor veni porniri vrãjmaºe sã-ntineze-n rãutateamintirea ta cea sfîntã ºi cãrãrile-þi curatevor cerca cu-ameninþare ºi cu-argint ºi cu renumesã lãsãm cãrarea Oastei renunþînd la scumpu-i nume, sã ne-abatã de pe cale ori în care altã parteca sã poatã duce Oastea la ruºine sau la moarte. Dar decît s-ajungem Doamne trãdãtorii Cauzei sfintee mai bine sã ne stingem pîn-la-unul în morminte, Domnul sã ne facã-n stare a muri în orice vremepentru marea-I biruinþã dacã El o sã ne cheme.

... Domnul te-a chemat pãrinte la odihna-I minunatãcredincios sfîrºit-ai calea ºi lucrarea-ncredinþatãþi-ai sfîrºit de-acuma lupta, osteneala ºi-alergareaca o slugã credincioasã împlinindu-þi ascultareaºi mergînd la rãsplãtire Sus în Cer sã te primeascãcu cîntãri de biruinþã toatã Oastea Lui cereascã. - Bucurie strãlucitã umple cerurile toatevine-n ele-un suflet mare neînvins de rãutate! Un viteaz al luptei sfinte, un apostol, o luminãce-a cãzut, dar cauza sfîntã n-a-ncetat mai sus s-o þinã!

Slavã Þi-a adus el Doamne, - slava dã-i-o moºteniremîntuire-a dus la alþii, - ea sã-i fie rãsplãtire, fericiþi fãcînd pe alþii - fericirea s-o gãseascã, veselia împãrþit-a - veºnic sã se veseleascã, mult iubind, - de-a Ta iubire veºnicã sã aibã parteîn lumina negrãitã ºi-n viaþa fãrã moarte.

+

Stãm acum aici pãrinte, calfele ce-am stat în casãºi-am purtat cu tine-alãturi lupta Domnului frumoasã, cei ce-au stat cu tine-n lucru nopþi ºi zile nedormitemartorii lucrãrii tale ºi-a rãbdãrii negîndite, despãrþindu-ne pe-o vreme te petrecem în hodinãºi-þi dorim s-o ai la Domnul fericitã ºi deplinã.


Noi rãmînem sã ne ducem încã lupta mai departesã purtãm ºi noi solia ca ºi tine pîn-la moarte. Dar oricum ne-ar fi ºi drumul ºi rãsplata de la lume, vrem ca tine, pîn-la moarte Jertfa Crucii sã ne-ndrume, vrem Isus Biruitorul sã ne fie Steag ºi Soarelumea-ntreagã sã-I priveascã Faþa Lui strãlucitoare, lumea-ntreagã sã-I audã a iertãrii Lui vestireasta-i þinta vieþii noastre, pînã la a ei sfinþire.

Pentru noi ºi tu pãrinte, cere-I Domnului putereca sã nu ne poatã-nfrînge nici o luptã sau dureresã învingem ºi-ndoiala ºi ispitele ºi spiniisã fim iarãºi lîngã tine veºnic, Dorz ºi cu Marini.

327 - Praznicul Rusaliilor 1938

- dupã Matei 16, 24-27 -

Neuitat pãrinte Iosif, azi la Praznic de Rusaleiatã-ne întîia datã împrejurul crucii taledupã cum ne-ai spus în viaþã iatã fiii tãi din þarãcare nici într-o prigoanã Cauza sfîntã n-o lãsarãcare-au mers mereu prin lupte ºi prin încercãri naintedupã pilda ta înaltã, dupã-ndemnul tãu fierbinte, au venit aici ca astãzi sã-þi aducã fiecaredupã cum þi-a fost dorinþa cîte-o lacrimã ºi-o floareneuitînd recunoºtinþa cu iubire neschimbatã ºi fierbinte.

Sîntem mai puþini la numãr cãci mai mare e prigoanamai aprinsã-i contra noastrã astãzi ura lui satanaºi mai mulþi sînt cei ce Lupta pentru Domnul o trãdarãduºi în oastea cealaltã, sau mergînd în lume iarã.

Prea era pustia mare, prea erau prigoane multesau prea mare pofta cãrnii, n-au putut sã nu le-asculteprea era cãrarea strîmtã dupã Domnul sã mai meargãs-au întors spre loc mai neted ºi spre calea cea mai largã, au întors din nou acolo unde-i liniºte ºi pace -unde nici satan nici lumea greutate nu le face.


ªi fiindcã noi pãrinte nu urmãm a lor dorinþãne-aduc tot mai multe piedici, strîmtorãri ºi suferinþãne iau totul numai ochii pentru lacrimi ni-i mai lasãastãzi iatã ne alungã pînã ºi din Sfînta Casãne alungã fãrã milã, fãrã teamã, plini de urã, ca sã se-mplineascã astfel tot Cuvîntul din Scripturã, nimeni nu vrea sã ne-asculte, nu vrea nimeni sã ne vadãºi dreptatea cauzei noastre nu vrea nimeni sã ne-o creadã, nu e pentru noi pe lume nici un loc ºi nici o casã, noi lãsãm pe toþi în pace, pe noi nimeni nu ne lasã, neþinînd azi nime-n seamã ce e drept ºi libertatecel mai tare-ºi face singur legea-n voie ºi dreptate.

Alungaþi de toþi cu urã ºi-n privire ºi-n cuvinteiatã, am venit aicea la mormîntul tãu pãrintecãci sub glia ta-nverzitã ºi sub crucea ta sihastrãe-ngropatã-n lume-o parte scumpã din fiinþa noastrã, tu ne-ai fost pe lumea asta mult mai drag decît un tatãde la tine toþi întors-au cu durerea mîngîiatãºi cu inima aprinsã gata de orice dureredacã lupta pentru Domnul ºi mai mare ne-o va cere.

Dar tu eºti în Cer pãrinte, iar durerea noastrã multãDomnului o spunem numai, cãci doar El ne-o mai ascultãMîna Lui ne izbãveºte cãci urechea Lui ne-audecînd cãzuþi ajuns-am pradã la caiafe ºi la iude. Azi sub scutul crucii tale de sãgeþile duºmane, unii altora-mpreunã ne legãm atîtea raneºi-ndemnîndu-ne-mpreunã ne-ntãrim în lupta sfîntãlîngã crucea ºi mormîntul care-atîta ne cuvîntã, ºi-ntãriþi în legãmîntul ce ne strînge pe vecievrem ºi mai înalt sã-þi ducem luminoasa ta solievrem mai mult curaj în luptã s-arãtãm. ªi mai curatãsã trãim mãrturisirea ce ne-a fost încredinþatã, vrem mai sus purtînd solia ce-am primit-o de la tineOastea Domnului s-ajungã pe nãlþimi de slavã pline.

Lîngã crucea ta spre Domnul ne rugãm cerînd tãrieºi-ajutor sã ducem lupta neclintiþi cu vrednicie, roagã-L ºi tu Sus pe Domnul sã ne dea credinþã tareºi-ndrãznealã sã învingem orice greu ºi strîmtorareca Isus Biruitorul sã ne dea puteri ne-nvinsesã-I trãim cu fapta voia ºi cu suflete-aprinse, iar în clipa cînd vom trece la rãsplata Lui slãvitãsã-I lãsãm Lucrarea tare, luminoasã ºi unitã.


328 - Prin lupte

- dupã Luca 13, 24 -

Dumnezeule Puternic, Tatãl nostru Cel Cerescn-am nici lacrimi nici cuvinte îndeajuns sã-Þi mulþumesccã-ntre fraþii mei de luptã ºi de lacrimi mã gãsesc, cã Oºtirea Ta trãieºte ºi cã rîndurile cresc, cã ai Tãi þin legãmîntul, cã Te-ascultã ºi iubesc, cã-n mãrturisirea sfîntã sufãr, însã biruiesccãci prin orice încercare lupta nu Þi-o pãrãsescnu dau înapoi chiar dacã lacrimile se-nmulþescci-n vîltoarea luptei sfinte mai puternic se-nfrãþesccu curaj ºi cu credinþã ne-nfricaþi mãrturisescprin cuvînt ºi prin trãire harul Tãu Dumnezeiesc.

Lãudat sã fii de-a pururi Tu al Cerului Pãrintecã-mplineºti ºi-n viaþa noastrã profeþia Cãrþii Sfintecã ne porþi prin lupte grele, cã ne þii între suspinesã ne-nveþi ce dulce-i lupta cînd e sufletul cu Tine, sã-ne-araþi din suferinþã ce e dulcea-Þi bucurieºi din moartea firii lumii, ce-i viaþa pe vecie. Fii slãvit în veci de-a noastre calde lacrimi de iubirecã-n necazurile toate ne-ai fost scut ºi întãrirene-ai crescut mai mult în suflet sfîntã flacãra nãdejdiiºi ne-ai sprijinit sã trecem peste sute de primejdiicãci Te-ai folosit de-atîtea slabe mîini ºi slabe vaseca sã-Þi duci biruitoare lupta Cauzei luminoaseºi uimiþi cu toþi sã vadã cã nu noi cu-a noastrã minte, nu puterea noastrã slabã - ci Tu biruieºti Preasfinte. Numai Tu, cãci numai Tu eºti neînvins pe veºniciede aceea toatã slava, toatã slava numai Þie!

Azi cînd iar loviþi din faþã ºi din spate ºi din coastecad pe foile Scripturii calde lacrimile noastrelasã-Þi binecuvîntarea ºi-ntãrirea peste Oaste.

ªtii cã n-aºteptãm în lume nici dreptate ºi nici milãºtim cã peste-ai Tãi în lume numai scîrbã e ºi silãºi dispreþ ºi nepãsare ºi-o nemãrginitã urãtoate-n contra ta pãrinte, cum se spune în Scripturã, de aceea dacã totuºi noi rãzbim mereu nainteºi avem atîtea zile pline de petreceri sfintedatorãm acestea toate numai îndurãrii Talecare ne-nsoþeºte pururi scut ºi ajutor pe cale.


Cînd privim acuma-n urmã peste-atîtea lupte grelecu vrãjmaºi aºa puternici, - ce fãceam, doar noi, prin ele? ce fãceam sã fi fost singuri în noianul de durerece-ar fi fost de-a noastre braþe fãrã marea Ta putere, ce-ar fi fost de-al nostru umãr fãrã-a Ta tãrie mare, am fi ajuns noi astãzi biruinþa asta oare?

Însã astãzi cînd dovadã Tu ne-ai dat cu-aºa tãriecã Tu Însuþi eºti în frunte ca sã-nvingi cu mãreþiecînd ne spui sã nu ne temem cã ne-ajuþi în orice vreme, - ce pãcat am face Doamne de-am ajunge-a ne mai teme! Cînd purtaþi de-a Tale braþe ºi scutiþi de-a Ta aripãde ce-osîndã-am fi noi vrednici de ne-am îndoi o clipã! Cînd ne-ajutã haru-Þi mare ºi ne scapã-a Ta puterece pãcat am face Doamne pacea lumii de ne-am cere! ªi-am dori sã mai întoarcem de pe calea slavei sfinteiar din nou la starea tristã ce-o avusem înainte!

De aceea chiar cînd plîngem lacrimi grele ºi amareîn a luptei Tale zbucium ºi-n a lumii apãsareTe rugãm mãreºte Doamne harul ce ne trebuieºtepe mãsura-n care lupta ºi povara noastrã creºteca s-avem întotdeauna ochii aþintiþi spre Tineinimile mai unite, drumul luminat mai bine, lumea mai puþin plãcutã ºi pãcatul mai cu groazãiar Lucrarea mai frumoasã cu-orice pas ce-nainteazã, toarnã peste rana noastrã untdelemnul milei Taleîntãrire-n suferinþã ºi-alinare-n ceas de jale.

Celor slabi ce-Þi poartã-n lupte printre spini ºi printre ranedã-le inimã sã-nfrîngã uneltirile duºmane, celor ce uºor se leagã amãgiþi de cãi strãinedã-le grijã legãmîntul pîn-la moarte a ºi-l þine, nimiceºte-a morþii curse puse de cel rãu în calefã-i biruitori prin toate pe toþi fiii Jertfei Tale.


O Isuse Doamne astãzi cînd din nou strigãm spre Tinede pe-ntinsul cîmp al luptei prin cîntãri sau prin suspinedin izbînda ce ne-nalþã, sau din chinuri ce ne-apasãlasã-n inimile noastre Duhul Tãu - ºi pacea-Þi lasã, duh puternic de-ndrãznealã ca-ntr-o dragoste fierbinteneprivind deloc în urmã, noi sã mergem tot nainte, sã nu-Þi cerem nicicînd lucruri rele-n faþa Ta curatãnici liniºtea ºi nici tihna ce-n pãcate-aveam odatãci mai bine-n lupta sfîntã sã murim pe meterezedecît sã lãsãm ca lupta cu pãcatul sã-nceteze, nu vrem pace cu pãcatul ce ne-nchide pururi gurasã nu spunem Adevãrul ce ne-a poruncit Scriptura. Chiar de-ar fi sã ne sfîrºeascã viaþa-n chinuri ºi-n suspinesã nu cerem pacea care ne-ar îndepãrta de Tine.

Vrem sã ne urmãm gornistul ce-a cãzut în lupta sfîntãdã-ne harul ca-n-spre Tine inimile ni le-avîntãcu rãbdare în prigoane, cu-ndrãznealã prin pustiesã nu dãm povara Crucii pentru nici o bucurie, sã nu vrem în lume slavã fãrã Tine, ci prin toatesã purtãm cu Tine-alãturi hula lumii lepãdate, sã purtãm cu Tine jugul ºi ocara ºi lovireasã ne poþi cunoaºte vrednici sã-Þi împãrtãºim mãrireasã putem cu bucurie ºi senini veni la Tinesã-Þi vedem în Ceruri Faþa fãrã teamã sau ruºine.

Te rugãm ºi mai departe ori prin cîte ne vei treceFaþa Ta asupra noastrã iubitoare sã Se-apleceDuhul Tãu sã ne conducã, glasul Tãu ne sfãtuiascãbunãtatea Ta ne mustre, Mîna Ta ne sprijineascãsã ne ducem pîn-la capãt pe o tot mai sfîntã caleprin cuvinte ºi prin fapte, flacãra iubirii Talebiruind prin orice luptã sã ajungem Þinta Mareºi la capãtul pustiei sã intrãm în Sãrbãtoare!

Nevoiþi-vã sã intraþi pe uºa cea strîmtã. Cãci vã spun cã mulþi vor cãuta sã intre,ºi nu vor putea!

Luca 13, 24.


329 - Spre Canaan

- dupã Romani 8, 38-39 -

Ostaºii Domnului, poporulce glasul sfînt am ascultatºi pe Isus Biruitorulpe drumul Crucii L-am urmat, ajuns-am iarãºi o pustiede încercãri ºi de nevoinecaz ºi valuri ºi urgieîn contra noastrã vin ºuvoi.

Cãci înainte-mergãtorulal nostru Moise mult iubitce cu Isus Biruitorulspre Þinta Sfîntã ne-a pornitîn lupte ºi-ncercãri se stinsepe-un Nebo undeva sfîrºitcu mîinile-arãtînd întinsespre Canaanul strãlucit...

El pildã ne-a lãsat de dorulcu care jertfã s-a aduspentru Isus Biruitorulºi pentru Patria de Sus, el jertfa ne-a lãsat avere, ºi parte-ndemnul: suferiþi, comoarã: sfînta mîngîiereºi þelul: în Hristos uniþi.

Privind mereu la-nvingãtorulcuvîntul lui sã-l ascultaþiºi pe Isus Biruitorulpe drumul Crucii, sã-L urmaþicu-o dragoste mereu fierbintecu-o inimã curatã-n noimereu sã mergem înainteºi niciodatã înapoi.


Vor fi ºi trãdãtori ca norultrecînd în slujba lui satande la Isus Biruitoruldin drumul cãtre Canaan, dar noi sã mergem înainteprin orice rãni ºi suferinþespre moºtenirea Þãrii Sfintespre slava Marii Biruinþe.

Cu faraon, cu-nºelãtorulnoi pace-n veci sã nu dorimIsus Hristos Biruitorulne vrea ostaºii Lui sã-I fim, oricine-n lume sã ne chemenapoi sã nu întoarcem iarcãci nici o legãturã nu eîntre Hristos ºi Veliar.

Ostaºi ai Domnului, poporulce-n jertfa Lui ne-a curãþitpentru Isus Biruitorultot mai avem de suferit, dar vinã orice suferinþãºi spumege oricît satanvedea-vom Marea Biruinþãºi-ajunge-vom în Canaan.


330 - Domnul ne-a chemat

- dupã Psalmul 91 -

Domnul ne-a chemat la luptãnoi urmãm al Lui Cuvîntam pornit acum cu toþiila rãzboiul Lui cel sfînt.

Nu ne-nfioreazã moarteade s-o cere sã murimpentru Domnul sîntem gataviaþa noastrã s-o jertfim.

De vrãjmaºi noi nu ne tememoriºicîtã-i ura lorcãci naintea noastrã mergeIsus Cel Biruitor.

El Se luptã pentru OasteEl Biruitor va fipe toþi rãii cu rãbdareadragostei va birui.

Cei cu inima-mpãrþitãcei ce n-au nici un temeicei fricoºi sã stea acasãnu e lupta pentru ei.

La Mîntuitorul nostrutoþi privirile s-avemîn furtuni ºi-n prigoniresus Cuvîntul sã-L þinem.

Catacombe sînt destuleGheþimani, Golgote sînt, chiar dac-am ajuns în elesîntem tari prin Duhul Sfînt.

Sã cîntãm în faþa morþiide s-ar cere sã murim, Domnul ne va da putereºi vom ºti sã ne jertfim.


331 - Mereu prin lupte

- dupã Isaia 41, 10-12 -

Neuitat pãrinte Iosif la alt Praznic de Rusalestãm veniþi din toatã þara iar în jurul crucii taleîmplineºte-ne o mare ºi neºtearsã datoriea recunoºtinþei care þi-o pãstrãm pe veºnicie. Azi simþim mai sfîntã pilda ºi prezenþa ta mai tarecalea ºi mai desluºitã, Þinta mai strãlucitoareºi-adãpîndu-ne din duhul de curaj ºi de credinþãcare-a-nsufleþit firava ºi puternica-þi fiinþã, în aceastã-adînc-simþitã ºi cereascã Sãrbãtoarecînd þi-aducem iar la cruce o iubirii noastre floareni se schimbã în luminã marea despãrþirii jaleîntãrindu-ne în lupta sfîntã pildã-a vieþii tale.

Nu ne dor acum pãrinte nici ocãrile nici uracãci putere sã le ducem îndeajuns ne dã Scripturaºi nici miile de rane de cununi de spini ºi cuie, nici atîtea cruci cu care lung ºi greu calvar ne suie, nici chiar gîndul cã desearã sau cã mîine dimineaþãalt pilat sau alt caiafã ne-ar scuipa, rînjind în faþã, ori la altã judecatã sau la altã Cãpãþînã ne-ar sui pe altã cruce rãzbunarea lor pãgînã, - nu pãrinte, cã nu þinem la vreo cinste sau renumeºi nici preþ prea mult nu punem pe viaþa asta-n lumeci-alta e durerea noastrã azi cînd drum îºi fac la valerîuri, lacrimile noastre, peste þãrna gropii tale... Tu ºtii care-i! Ai simþit-o, acolo sub glia rececînd simþi umbra cea mai neagrã peste faþa ta cum trece.

Ai simþit pe piept pãrinte grea a paºilor povarãcînd fiinþele nãscute din viaþa ta amarãau trecut peste-al tãu suflet fãrã fricã ºi ruºinesã se-alãture de-aceia ce te-au rãstignit pe tine.

Cînd trãdãrile acestea tot mai multe sînt pãrinteºtie pulberea udatã cît ni-e plînsul de fierbinte, ºtiu doar drumurile þãrii ne-ncetat cutreieratecu ce dunãre de lacrimi de-ale noastre sînt udatecãci aceasta-i moºtenirea ce ne-a fost încredinþatãnerodind decît cu lacrimi ºi cu jertfã îngrãºatã.


Dar nu plîngem cã ne doare faþa arsã ºi lovitãnici de jalea cîtã poartã umbra noastrã chinuitãci ne doare lepãdarea fraþilor ce-au fost odatãfericiþi cu noi alãturi pe cãrarea cea curatã, a lor pierdere ne doare, ale lor sãgeþi sînt grelenici o ranã, nici o cruce nu ne dor atît cît ele.

Ne sînt martori ochii noºtri cum în Numele Cel Marea lui Dumnezeu ei cautã sã sugrume-a Lui Lucrarecum în numele iertãrii ºi iubirii din Scripturãrãstignit e Adevãrul cel mai sfînt - cu-atîta urã, cum minciuna se îmbracã în podoabe fariseieascunzînd sub masca sfîntã fãrdelegile sã steiepatimile, lãcomia ºi pornirile hidoasesub cuvinte mãiestrite ºi miºcãri evlavioaseamãgind pe-atîþi din cei ce au pornit spre Þara Sfîntãle-ntineazã conºtiinþa, le ia ochii de la Þintãsã-i întoarcã iar în lume de-ºi pierd viaþa ºi iertareaei, cei ce-au gustat odatã harul ºi rãscumpãrarea.

Asta e durerea noastrã! - pentru sufletele-acelece se pierd neºtiutoare ºi-amãgite-n neguri grelede rãmîn pe veci pierdute ºi de Dumnezeu departeei, aceia pentru care Domnul suferit-a moarte.

O, noi ºtim cã peste toate o Dreptate e stãpînãºi-a ei dreaptã rãsplãtire chiar cînd ani ºi ani s-amînãtot nu lasã pîn-la urmã fapta crudã ºi pãgînãfãrã-o dreaptã judecatã ºi pedeapsã sã rãmînã... În Dreptatea cea Cereascã noi ne-ncredem cu tãrieDumnezeu din Ceruri vede ºi pe fiecare-l ºtieiar rãsplata Lui cea dreaptã oricît fi-va sã-ntîrzienegreºit o va aduce fiecui pe veºnicie.

Neuitat pãrinte Iosif, azi mormîntul tãu ni-e doarãlocul unic de-unde încã n-am fost alungaþi afarã... N-am fost pînã astãzi încã, - însã mîine, cine ºtie, poate ºi puþinii de-astãzi care-þi sîntem mãrturievom fi-ndepãrtaþi cu urã de la crucea ta pãrinte, - ucigaºilor li-e fricã ºi de morþii din morminte.


N-o sã mai putem sã plîngem la mormîntul tãu iubiterãzbunarea ºi minciuna nici atît nu va permitenici n-o sã-þi putem aduce ca-n aceastã Sãrbãtoaredupã cum þi-a fost dorinþa, la mormînt mãcar o floare, sau sã-þi mai cîntãm la cruce dulcea pasãre mãiastrã din adînca ta odihnã sã auzi cîntarea noastrãºi sã simþi ca altãdatã, cînd erai cu noi pãrintecã iubirea noastrã-ntreagã þi-o pãstrãm mereu fierbinte. Depãrtaþi vom fi de þãrna ºi de crucea ta iubitãtoþi acei ce-am dus alãturi lupta asta neslãbitã, ºi-au sã vinã-aicea oameni care poate niciodatãn-au simþit cu lupta Oastei ºi cu cauza ei curatã, nici n-au pus un strop de jertfã ori de lacrimã pe lumeurmãrind numai cîºtiguri pãmînteºti sub al tãu nume, oameni care, dacã-n lume ai mai fi ºi-acum în viaþã, cu noroi ar da în tine ºi din spate ºi din faþãdupã cum ar fi cîºtigul mîrºav al acestor zileliber frîu lãsînd la patimi nemaiascultîndu-ºi-lepe sub mãºti evlavioase ºi glas plin de duioºie ascultîndu-ºi cît mai bine hîda lor fãþãrnicie.

Tu i-ai cunoscut pãrinte, cã-n viaþa ta sãracãþi-au fãcut atîtea rele, cîte þi-au putut sã-þi facãpînã-n clipa morþii tale, pînã dincolo de moarteþi-au purtat atîta urã cîtã þi-au putut sã-þi poarte. Din atîþia, ei sau alþii, poate mai rãi, au sã vinãºi-aici unde fiii-þi astãzi îngenunche ºi suspinãei cu pumnii-n piept s-or bate pe cei slabi sã-i amãgeascãfolosind tot ce se poate spun-n formã omeneascã.

Iar tu-ndurerat pãrinte de a lor fãþãrniciedin tãcerea ta de-acolo greu vei suspina sub glie.

Noi vom merge mai departe ducînd lupta înainteprin izbînzi ºi prin înfrîngeri dupã pilda ta pãrintechiar dacã ne-aºteaptã-n cale mîine crucea sau mormîntulnu dorim decît statornici sã ne þinem legãmîntulca oriunde-n orice clipã ar fi Domnul sã ne chemesã fim gata ºi de jertfã ºi de plug în orice vreme. Mai puþini la numãr astãzi sînt copiii tãi pãrintedar credinþa-i mai adîncã ºi iubirea-i mai fierbinte. E mai cald ºi mai puternic duhul jertfei ºi nãdejdii, legãmîntul ºi mai tare pentru ºi mai mari primejdii, hotãrîrea înnoind-o, vrem pe moarte ºi pe viaþãsus sã þinem Adevãrul, mai puternic, mai pe faþã, cu Isus Biruitorul ne legãm sã stãm întrunaoriºicare ne-ar fi soarta pe pãmînt, pe totdeauna!


332 - Noi am rãmas

- dupã 2 Tim. 4, 5 -

Noi am rãmas urcînd pe culmecalvarul ºi mai greu de-acumcînd voi vã-ntoarceþi în pãcateºi singuri ne lãsaþi pe drum.

Nu vrem sã vã urmãm cãrareape care-ntoarceþi înapoideºi ne-aþi dus atîtea lacrimiºi-atîtea amintiri cu voi.

De-acum amestecaþi în gloatede iude sau de fariseiveþi cere rãstignirea noastrãsau ne veþi vinde ca ºi ei.

Noi vom simþi povara cruciimai grea pe umãrul zdrobitºi dintr-o sutã vom cunoaºtecã frate-a fost cel ce-a lovit.

ªi vom întoarce-n altã parteprivirea sufletului strînsacoperindu-ne durereasã nu puteþi vedea c-am plîns.

Dar cînd va fi sfîrºit calvarulºi-n veci cînd ne-om fi despãrþitva-ncepe veºnicia noastrãcãci ceasul vostru s-a sfîrºit.

Oricît de grea ne va fi cruceaoricît va geme duhu-n noioricît de grea-i uitarea voastrãnoi nu ne-ntoarcem înapoi.

Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdã suferinþele, fã lucrul unuievanghelist ºi împlineºte-þi bine slujba.

2 Tim. 4, 5.


333 - La o îngropãciune

- dupã 1 Împ. 11, 4 -

Peste sicriu-n care-nchidem poate veºnico sfîntã prietenie crescutã-n lovituriîmi plînge-ndurerarea cu lacrimi ca pe sfeºnicrãºina bietei inimi cu mii de tãieturi.

Pãtrunsu-mi-a durerea adînc la rãdãcinãca gura de secure în trunchiul de stejarºi doare dezbinarea, o frate de tulpinã, cãci ne-a-nfrãþit odatã acelaºi unic jar.

Sub lespedea uitãrii de-acum se-nmormînteazãun drum din cale-afarã de sfînt ºi de frumosiar sufletele noastre de el se depãrteazãîn sus luînd-o unul, iar celãlalt în jos.

Dar îþi aduc aminte cînd dragostea se curmãºi rupem unitatea, cu vinã, amîndoi: - bãnuþii amintirii îngroapã-þi-i în urmãsã-þi mai plãteºti vreodatã cãrarea înapoi.


334 - Prin umbre ºi lumini

- dupã Ioan 15, 11 -- la Cluj 3 septembrie 1939 -

Fraþii mei mã bucur astãzi cu-aºa mare bucuriecã nici inima nici graiul n-au putere sã descrienici nu pot cum se cuvine s-aduc marea mulþumireCelui ce ne-aduce-aceste stãri de har ºi fericireCelui care-atîta grijã ºi iubire ne aratãPreaputernicul, Preabunul ºi Cerescul nostru Tatãprin Isus Biruitorul care-n fruntea Oastei Saleduce lupta mîntuirii tot pe-a biruinþei cale.

Cãci privind napoi cu gîndul peste cãile umblatepeste vremile trecute, peste luptele purtatenumai chinuri, numai lupte, numai urme-nsîngerate, numai lacrimi ºi durere au umplut mãrturisireaca sã poatã fi înaltã ºi puternicã vestirea, ca sã poatã fi þinutã sfînta flacãrã curatãîmpotriva tuturora celor ce s-o stingã catã, pentru ca aceastã micã Oaste care se alegesã rãzbeascã împotriva unei lumi de fãrdelege, ca mãnunchiul cald de inimi din aceastã înfrãþiresã rãzbeascã împotriva unei lumi de uneltire. De te-ntrebi privind la toate valurile-nvolburateca-ntr-o urã-atît de mare vin din faþã ºi din spatecînd ºi fraþii ºi strãinii împotriva noastrã-s unasã ne rupã, sã ne-mpartã cu-nvrãjbire ºi minciuna, cu unire gîndul nostru, Dumnezeule se-ntreabã: - ce s-ar fi ales prin toate de fiinþa Oastei slabãdacã nu i-ai fi fost Doamne ocrotire-atît de tareAjutorul ºi Puterea, Stînca Sfîntã de scãpare? Cum ne-ar fi-nghiþit deodatã rãutatea lor cea marecu lovirile nedrepte, cu batjocuri ºi trãdare!...


O, dar noi mereu simþit-am ºi simþim Isuse Dulcepeste toate ºi prin toate Braþul Tãu cum ne conducegrija Ta cum ne ajutã prin necazurile greleca sã nu cãdem în luptã doborîþi ºi-nfrînþi de ele, cãci trãind în dulcea pace ºi-n umblarea ta cea sfîntãmîngîierea Mîinii Tale sufletul ni-l înveºmîntã, ºi în cele mai amare lupte, lacrimi ºi durerenoi simþim cum Tu Isuse ne dai har ºi-aduci putere, cum în mijlocu-ncercãrii care sufletul ne-apasãbunãtatea Ta atîtea binecuvîntãri ne lasã. O, ºi-atunci cînd plin ni-e Doamne sufletul aºa de Tinecînd vedem a Ta putere cum prin toate tari ne þineºi cînd zi de zi dovadã Tu ne dai în Mîna-Þi tarenuma-n biruinþi ne poartã peste valuri de-ncercare, cînd avem cãlãuzirea ºi-ajutorul voii Tale- ce pãcat am face Doamne de ne-am îndoi pe cale!

Nu Isuse, nu întoarcem de pe Calea-Þi niciodatãTu ai pus în noi fierbinte pãrtãºia Ta curatã, Tu ne faci sã ne încredem viu, în Tine-n orice vremenici de oameni nici de duhuri niciodat-a ne mai teme, nici de ura cuiva-n lume, nici de frica suferinþeisã nu vindem sau sã pierdem bucuria biruinþei.

De aceea azi sub Cruce cu smeritã-ncredinþarene-ndreptãm spre Tine glasul ºi-n aceastã sãrbãtoareTe rugãm în sfînta-Þi cauzã tot mai tare ne cuprindefocul duhului de jertfã tot mai mult în noi l-aprindepune-n noi puterea sfîntã ºi curaj de-apostoli punesã Te urmãm mereu pe Tine biruind prin rugãciuneºi sã mergem mai puternici, mai curaþi ºi buni pe caleviu trãind Cuvîntul Vieþii în lumina voii Tale.

Rugãciunea noastrã Doamne, în adînca umilinþãfie-Þi astãzi o primitã jertfã de recunoºtinþãpentru harul Tãu cel mare dat în marea Ta iubireOastei Tale pînã astãzi, în a ei mãrturisire. ªtim cã mai avem a trece încã multe valuri grelefii cu noi întotdeauna sã ne izbãveºti de ele, fã Lucrarea Oastei Tale tot mai sfîntã ºi mai maresã rodeascã ºi sã-nvingã mai frumoasã ºi mai tareºi-o ajutã ca prin toate sãnãtoasã-n gînd ºi-n faptãsã priveascã doar la Tine ºi sã þinã calea dreaptãpururea avînd credinþa ºi nãdejdea tare-n Tineslujba ei slãvitã-n lume isprãvindu-ºi-o cu bine, ca-mplinind cu prisosinþã Doamne voia Ta divinãsã se bucure la Tine, de cununã ºi luminã.


335 - Mai departe


Scumpii, mult iubiþii noºtri în Hristos surori ºi fraþi, din atît de multe locuri iar aicea adunaþi, sã slãvim adînc pe Domnul cãci cu Mîna tare-ntinsãtoarnã-n inimile noastre bucuria necuprinsã. ªi prin Sfînta Lui Prezenþã o luminã mare lasãpeste-ntreaga luptã-a Oastei ºi lucrarea ei frumoasã.

Doamne, din adînc de suflet turma Oastei Tale micãrugãciunea mulþumirii cãtre Tronul tãu ridicãºi stropim a noastre jertfe cu a lacrimilor rouãpentru tot ce pînã astãzi zi de zi fãcut-ai nouã, pentru marea Ta iubire, pentru mila Ta cea mare, pentru ajutorul zilnic ce ni-l dai cu mînã tare, pentru roada ºi lumina care-o dai Lucrãrii Tale, pentru fiece izbîndã ce ne-o dai pe-a luptei cale, pentru dragostea cu care ne-ai unit pe veºniciesã-mpãrþim în viaþa noastrã ºi dureri ºi bucuriesã-mpãrþim cu drag ºi-amarul ºi dulceaþa de-o potrivãsocotindu-le trimise de-a Ta mînã Milostivã.

Cãci cu-atîta bucurie în oricare strîmtoraredacã ne-am rugat spre Tine ne-ai dat grabnic ascultareviaþa noastrã ne-ai pãstrat-o pe cãrarea Ta cea sfîntãºi mereu a Ta iubire sufletul ni-l înveºmîntã, ne aprinzi tot mai înaltã flacãra credinþii-n Tineºi ne-ajuþi ca Adevãrul tot mai sus ºi tare-a-l þinebunãtatea ºi puterea Ta le-ntinzi ca o aripãsã pãzeºti viaþa noastrã ºi s-o scapi în orice clipãluminînd cãrarea Oastei, Faþa-Þi Binecuvîntatãpeste noi rãmîne dulce, fericitã ºi curatãca prin miile de piedici ce mereu ni-s puse-n caleOastea Ta sã nu se-abatã din lumina Crucii Tale. Duhul Tãu revarsã-n toate vasele din ea tãrieca din plînsul lor sã scoatã pentru alþii apã vieºi din mîinile lor slabe ai fãcut toiag din caremii de vieþi sã afle sprijin pe îngusta Ta cãrarecã nespusa Ta putere Doamne-aºa puternic facelucruri mari ºi minunate cu unelte-aºa sãraceºi Cerescul Foc în ele pune-aprinsele-I cuvintecã în morþi de altãdatã creºte-o viaþã-aºa fierbinte...


Doamne, ochii ni se pleacã, biruiþi de strãluciresufletul ni-l copleºeºte slava Ta mai sus de Fireºi recunoºtinþa pentru negrãita Ta-ndurareaducîndu-Þi mulþumirea rugãciunii de-adorare. Toate lacrimile noastre adunate-n rugãciunedragostea ºi mulþumirea nu Þi-o pot întreagã spune. Nici nu pot recunoºtinþa s-o mãrturiseascã toatãcîtã-Þi datorãm Isuse, pentru grija-Þi minunatã, pentru harul Tãu pe care l-ai vãrsat cu dãrniciepeste lupta Oastei Tale în lucrarea ei cea vie, cã ne-ai împlinit nãdejdea ce-o pusesem noi în Tinemult mai mult decît crezusem, ºi mai grabnic, ºi mai bine.

De aceea azi cînd iarãºi Doamne dragostea ne strîngecînd în ochii plini de lacrimi zîmbetul iubirii plînge, toatã Oastea Ta Isuse într-un glas ºi-ntr-o simþireÎþi aduce rugãciune de adîncã mulþumireaºteptînd ºi mai departe cu aceeaºi bunãtatesã dai Oastei Tale multe biruinþe minunate, sã torni sufletelor noastre binecuvîntatã paceºi rãbdare-n oriºicîte nedreptãþi ni s-ar mai face. Sã ne þii nedezbinatã unitatea-n clipe greleca sã trecem cu credinþã ºi izbîndã peste ele. Mai puternicã ne-aprinde flacãra iubirii sfintefã mãrturisirea noastrã mai curatã ºi fierbinte, contopeºte-ne prin Duhul în o unicã trãireca s-avem cu toþi acelaºi fel de gînd ºi de simþireînmulþind mereu comoara ce ne-ai dat-o spre pãstraresã culegem pentru Tine rod întreaga lume mareomenirea-ntreagã-odatã sã-Þi dea slavã numai Þieca oºtirile din ceruri, Doamne, ºi pe veºnicie.

La Poiana Blenchii, în 7 ianuarie 1940.


336 - Înainte, tot înainte


Voi ostaºii Jertfei Sfintecare legãmînt aþi puscu o dragoste fierbinteînainte, tot nainteascultîndu-L pe Isus.

Inimile voastre poarteDuhul Sfînt primit de Susneînspãimîntaþi de moartemai departe, mai departeduceþi Steagul lui Isus.

Apãraþi ºi mai departeAdevãrul neapuspîn-la cruci ºi la morminteînainte, tot nainteneclintit lîngã Isus.

Nu priviþi nici într-o parteþineþi drept ce vi s-a spuspeste grijile deºartemai departe, mai departepentru slava lui Isus.

Harul sfintelor cuvintesã vã þinã ochii susspre cununa slavei sfinteînainte, tot naintepînã v-o va da Isus.

Peste tot ce ne despartecu un duh ºi mai supuscredincioºi pînã la moartemai departe, mai departesã rãmînem cu Isus.

Sus în Þara Slavei Sfintene aºteaptã-un har nespusmai presus de orice minteînainte, tot naintesã-l primim de la Isus.


Pentru viaþa fãrã moartepentru slava fãrã-apus pentru-a Biruinþei partemai departe, mai departe- vom învinge cu Isus.


337 - Cu nãdejde mai departe

- dupã Coloseni 2, 6-7 -- la Rusaliile lui 1940 -

Neuitat pãrinte Iosif la alt Praznic de Rusalesîntem azi a treia oarã împrejurul crucii tale.

Dar nu stãm ca altãdatã prea zdrobiþi de-ndurerarechiar dacã-ntristarea noastrã e ºi-acum la fel de mare, chiar dac-ale noastre lacrimi nu sînt astãzi mai puþineºi la fel de trist e golul între noi lãsat de tine, nu mai stãm fãrã nãdejde în durerea fãrã zareca în clipele prea grele de poveri apãsãtoarecînd nãlþimea pildei tale de credinþã ºi rãbdarepe deplin a o-nþelege nu putem sã fim în stare...

Nu mai stãm înfrînþi de teamã, deznãdãjduiþi în luptãdeºi astãzi de necazuri faþa ºi mai mult ni-e suptã. Nu mai tremurãm de groaza celor plini de-ameninþare, altfel înþelegem astãzi sfînta harului lucrare, cu alþi ochi privim acuma neînvinsa ta tãriecare apãrã ºi poartã tot mai nalt lucrarea-þi vie. ªi înþelegînd mai bine viaþa ta de biruinþã, toþi avem acum spre toate o mai limpede priviremai adînc simþim lumina tainicã din noua Firemai slãvitã revãrsarea dragostei nemãsuratecu cît stãm sub apãsarea crucii mai împovãrate.

Nu mai vrem sã plîngem lacrimi de cîrtire sau durereci privim tot viitorul cu nãdejde ºi putere. Duhul Sfînt ne întãreºte ºi puterea ªi-o pogoarãpeste sufletele gata pentru Cauza Lui sã moarã, cum sînt gata sã trãiascã pentru-a duce mai departeslava Lui ºi Vestea Bunã ºi prin viaþã ºi prin moarte. Azi simþim ºi mai puternic fericirea fãrã seamãce-o dã Duhul celor care Îl ascultã cînd îi cheamãºi slãvita-ncredinþare a mereu prezenþei Salece ne sprijineºte lupta, luminînd a noastrã cale. Altãdatã-n lovitura ºi-n furtuna de la Oastevedeam numai pe satana ºi zdrobirea pãcii noastre, azi vedem ºi-o altã Mînã, Doamne, Mîna Ta înaltãcare n-a lãsat minciuna cu-Adevãrul laolaltã, n-a lãsat fãþãrnicia însoþitã cu luminagrîul pentru totdeauna laolaltã cu neghina, curãþia laolaltã cu trufia necuratãtrebuie sã se aleagã binele din rãu odatã!


Altãdatã, ca pedeapsã ne pãrea orice-ncercareînsã azi bãgãm de seamã cã-i o binecuvîntare. Cîndva ne temeam pãrinte cã pieri-vom prin pustiedacã vom urma cãrarea cea de Domnul spusã þieînsã azi vedem c-aceasta-i ºcoala cea mai minunatãfãrã care n-am cunoaºte multe taine niciodatã. Cã nicicînd în altã parte n-am fi fost aºa în staresã cunoaºtem, ca-n necazuri, marea Domnului Lucrare. Niciodatã-n altã stare n-am fi-aflat aºa de binece duios în suferinþe ºtie Domnul sã alinenici cum valul cel mai tare, poate El sã-l stãpîneascãnici ce har, ca-n ceasul crîncen, poate El sã dãruiascã, cîte rane ca o umbrã într-o clipã pot fi ºterseºi ce binecuvîntare El e-n stare sã reverseîn lucrarea sau în duhul ce-L urmeazã ºi-L iubeºtecînd curatã mãrturia ºi cãrarea ºi-o pãzeºte.

Niciodatã-n altã parte ochiul nostru stînd sã creadãnu vedea minunea care nu-i dat tuturor s-o vadãnici nu se scãlda în slava strãlucirii minunatece luminã dimineaþa zilei nemaiînnoptate. Nu ne-am fi nãlþat spre-atîta negrãitã strãlucire, n-am fi-nfioraþi de-atîta greutate de iubire, n-am vedea atît de clarã Faþa Lui Strãlucitoareca în felul plin de slavã ºi de har, din încercare...

Cît de minunat lucreazã Dumnezeu cu noi pãrintezilnic noi dovezi ne-aratã de iubirea Lui fierbinteca sã creascã-n noi puternic o încredere mai marepentru vremi de luptã - poate mai adînci ºi mai amare, pentru suferinþi mai grele, pentru ºi mai mari primejdiiunde va lipsi mai tare scutul tainic al nãdejdii, pentru vremi de alte piedici ºi mai mari ce ne vor þinepentru lupte ºi mai grele, pentru mai adînci suspine.


Duhul Sãu Cel Sfînt ne umple de putere ºi credinþãsã privim plini de nãdejde spre mãreaþa Biruinþãs-ardã-n noi ºi mai puternic sfînta Flacãrã Cereascãorice gheaþã de-ndoialã sau de teamã s-o topeascã, orice slãbiciuni sã fie înghiþite de putereºi-n cîntare sã se schimbe toatã marea de durere, depãrtãrile sã schimbe în frãþie ºi-n iubirezbuciumarea cea adîncã în adînca liniºtireºi sã creascã uriaºã din rãbdare ºi credinþãneclintitã-ncredinþarea în Suprema Biruinþã, neclintitã-ncredinþarea cã oricîtã e prigoanaDomnul va zdrobi odatã, sub noi, veºnic pe satana, cã puterea Lui cea mare ne va întãri fiinþamai slãvitã arãtîndu-ªi prin aceasta Biruinþa, cu cît slãbiciunea noastrã Îi aratã-a Lui tãrieaducîndu-ªi de-orice datã altã slavã-n veºnicie.

Ce înaltã e pãrinte taina asta minunatãce de Duhul Sfînt prin tine ne-a fost nouã arãtatã! Ce recunoºtinþã-adîncã, cît de multã mulþumiredatorãm noi pentru toate Domnului - ºi ce iubire!

Chiar de-i strîmtã calea Crucii, chiar de se mai ºi strîmteazã, chiar de-ar fi mai grea vegherea celor care privegheazã, chiar de-ar fi mai neagrã noaptea urii ce ne va cuprindechiar de ºi mai mult puterea necredinþei se va-ntinde, - noi ne-ncredem cu tãrie în al Domnului Sfînt Numeºi-n puterea Lui ce toate ªi le va supune-n lume, El va face-n orice vreme ca Oºtirea Sa-ncercatãsã-ºi pãstreze prin credinþã mãrturia neschimbatãEl, în orice neagrã noapte o sã ne trimitã-o razãsã ne lumineze calea toþi lumina Lui s-o vazã.


ªi cu cît va merge rãul tot mai jos cãtre pierzareOastea mai desãvîrºitã sã se-nalþe mai spre soarecã nespusã bucurie are Domnu-n veºniciede toþi cei ce-I þin Cuvîntul ºi-I fac voia-n curãþie. Tu o ºtii iubit pãrinte cãci o guºti cu prisosinþãce-i rãsplata fericirii pentru-o viaþã de credinþã, de aceea azi cu ochii la cununa slavei talene legãm din nou ca tine, sã urcãm a jertfei caleºi rugãm pe Domnul Oastei sã ne dea mereu tãriesã-I urmãm cãrarea dreaptã cu curaj ºi curãþieþinînd sus în noaptea lumii Adevãrul Lui cel dulceîndurînd pentru aceasta cu rãbdare orice cruce. Ca ºi noi sã fim odatã lîngã El ºi lîngã tinesã ne-mpãrtãºim de-aceleaºi binecuvîntãri divine.

Sibiu, 5 iunie 1940.

Astfel dar, dupã cum aþi primit pe Hristos Isus, Domnul, aºa sã ºi umblaþi în El, fiind înrãdãcinaþi ºi zidiþi în El, întãriþi prin credinþã, dupã învãþãturile care

v-au fost date ºi sporind în ea cu mulþumiri cãtre Dumnezeu.

Coloseni 2, 6-7.


338 - Din mii de inimi


Din mii de inimi fericiteun cîntec nou a izbucnitdin nou Isus Biruitorula înviat, a biruit.

Slãvit sã fii o Domnul nostrudin toatã inima-Þi cîntãmce fericiþi sîntem cã iarãºiCuvîntul Tãu Îl ascultãm!

Ne-a fost împrãºtiat furtuna, atîþi din noi s-au rãtãcit, mulþi ºi-au pierdut credincioºiape drumul greu ºi chinuit.

Ce fericiþi eram odatãºi cîte biruinþe-aveamcînd Tu mergeai în fruntea noastrãiar noi cu-n suflet Te urmam!

Prin cîte lupte ºi învingeriatîta vreme ne-ai conduscînd nu voiam sã ºtim de nimenidecît de Tine, Scump Isus.

Dar azi eºti iar în fruntea noastrãBiruitor ºi Strãlucitsã-nsufleþeºti din nou la luptãpoporul trist ºi obosit.

Un clocot izbucneºte-n inimi: - venim, Isuse, Te-ascultãmde Tine-am însetat, pe Tinevrem ne-ncetat sã Te urmãm.

Adunã-ne din nou în juru-Þi, ne umple iar din nou cu harºi du-ne-n marea Biruinþãce-ncheie ultimul calvar.


339 - Fraþi ostaºi rãsunã iarã


Fraþi ostaºi rãsunã iarãgoarna luptei sfintedupã o-ncercare-amarãglasul Lui ne cheamã iarãpentru Sfînta Slavei Þarã, înainte!

Astãzi marea Lui chemareeste mai fierbintedupã-o lungã înnoptaresoarele din nou rãsarepentru Numele Sãu Mareînainte!

Dupã lupta cea trecutãmulþi sînt azi mormintedar Hristos din Cer ne-ajutãcu puterea-I nevãzutã, înainte!

La chemarea-nflãcãratãazi luaþi amintesã ne ridicãm deodatãcu voinþa ne-nfricatãbiruinþa-i cîºtigatã, înainte!

Fraþi viteji, se vede-n faþãÞinta luptei sfintepentru slava ei mãreaþãpentru veºnica viaþãpentru tot ce-avem în faþãînainte!

Duceþi peste tot fiorulnou al luptei sfintecãtre cer ne cheamã dorulsteagul sus - ºi tot poporulcu Isus Biruitorulînainte!


340 - Martor credincios

- dupã Fap. Ap. 22, 20 -La moartea lui Ioan Marini

Martor credincios al Jertfei lui Hristossol al Vestei Bune, vrednic credinciosþi-ai sfîrºit lucrarea, lupta þi-ai sfîrºitai plecat la Domnul care L-ai iubit.

Pildã de luminã ai trãit mereurob al rugãciunii cãtre Dumnezeujertfã a chemãrii, strigãt desluºitsuflet de apostol, frate preaiubit.

Mare-a fost credinþa care te-a purtatluminoasã calea care-ai arãtatlimpede Cuvîntul care L-ai adusmartor sfînt al Oastei Domnului Isus.

Drumul sfînt pe care tu l-ai arãtatduce-n Canaanul binecuvîntatîn Ierusalimul sfînt ºi luminosprin solia Oastei Domnului Hristos.

Sus în fericirea ce-a nãdãjduitdã-i Isuse Doamne locul strãlucitlîngã toþi aceia care Þi-au urmatºi cu strãlucire i-ai încununat.

Iar pe noi Isuse cînd ne vei chemalîngã ei ne-aºeazã Sus la Dreapta Taºi ne dã cununa lor de mucenicitot aºa-mpreunã, cum am fost aici.

Martor credincios al harului Slãvitroagã-te la Domnul nostru Preaiubitsã ne-ajute-n drumul greu ºi luminossã-l sfîrºim cu bine, martor credincios.

Scumpã este înaintea Domnului moartea celor iubiþi de El.

Psalm 116, 15.


341 - În focul luptei

- dupã Exod 17, 15 -

În focul luptei încleºtateîn care iarãºi ne gãsimIsuse, Tu eºti Steagul nostruajutã-ne sã biruim.

Cînd mii se pierd în orice clipãde-a lor pierzare ne-ngrozimIsuse-n ceasul greu de-acumaajutã-ne sã biruim.

Cînd cu privirile la Tinecu-avînt ºi sete nãvãlimIsuse, mergi naintea noastrãºi-ajutã-ne sã biruim.

Noieºte-ne mereu avîntulºi nu lãsa sã obosimIsuse, creºte-ne credinþaºi-ajutã-ne sã biruim.

Sã mergem ne-ncetat naintespre-al Tãu mãreþ IerusalimIsuse, Tu eºti Steagul nostruajutã-ne sã biruim!

342 - Noi sîntem ostaºii

- dupã Iuda 1-3 -

Noi sîntem ostaºii Credinþiiîn Tatãl Ceresc Dumnezeuprecum au þinut-o pãrinþiitrãind al Scripturii credeu- Lucrînd ºi luptînd cu credinþãgrãbim viitorul frumostrãind-o cu-ntreaga fiinþãslujim ºi vestim pe Hristos.


Noi sîntem ostaºii Nãdejdiiputernice-n Domnul Isusstatornici prin orice primejdiinãlþãm Steagul Lui tot mai sus- Lucrînd ºi luptînd cu nãdejdegrãbim viitorul frumosun gînd fericit ne-ntãreºte: slujim ºi slãvim pe Hristos!

Noi sîntem ostaºii Iubiriiaprinsã de Domnul Cel Sfîntsã ducem solia-nfrãþiriila toþi în Hristos pe pãmînt- Lucrînd ºi luptînd cu iubiregrãbim viitorul frumosvestindu-L cu-o sfîntã trãireslujim ºi slãvim pe Hristos.

343 - Am îngropat un înger... - dupã Ioan 6, 66 -

Am îngropat alt înger dragpe cel mai drag vieþii mele- pe albul prieteniei steago mare cruce neagrã tragºi-o scald cu lacrimile mele.

La harfa inimii s-a ruptchiar coarda cea mai minunatãîmi arde sufletul ºi luptsã nu mã-ngroape dedesubto jale nemaiîncercatã.

... Te-ai rupt amãgitoare steaîndoliind în prãbuºirefrumosul cer ce-ncununaîn nimb senin icoana tacu-o mare unicã iubire.

O, cum sã cred c-am fost minþitºi moartea e adevãratã!... - Îngrop cu sufletul zdrobittot ce-a purtat ºi ce-a simþito pãrtãºie sfîºiatã.


344 - Te-am aºteptat


Te-am aºteptat cu-ndurerareatîta timp sã-ntorci cãitspãlînd cu lacrimi de-mpãcarepãcatul ce te-a despãrþit.

Dar n-ai voit sã-ntorci cît încãîn calea ta priveam din pragºi cît iubirea noastrã-adîncãte-ar fi primit cu-ntîiul drag.

Azi cînd pe rînd se sting ºi-aceledureri ce ne-ai pricinuitdoar mila stãrii tale relene va durea necontenit.

Veni-vor zile-ndureratecînd toate-ai sã le plîngi cu-amarcînd lacrimile lumii toatele-ai da sã poþi întoarce iar.

- Dar dragostea prea greu rãnitãºi legãmîntul prea cãlcatca floarea prea adînc zdrobitãîn veci n-o-nvii cînd s-a uscat!

345 - Cum ne-ai putut minþi?

Cum ne-ai putut minþi cîntîndcîntarea dragostei curateºi cum ne-ai înºelat pãrîndcã eºti un prieten bun ºi-un frate?

Cum ai putut sã ne-amãgeºticu vorbe dulci ºi iubitoareºi nu-þi pãsa cã sãvîrºeºtipãcatul fãrã de iertare?


Cum ai putut cina cu noiîn stãri Dumnezeieºti de sfintesã cînþi, sã lãcrimezi - ºi-apoisã calci pe duh ºi legãminte?

Cum ai putut aºa uºorsã faci dezbin ºi tulburarenu te-ai gîndit la viitorla Judecatã ºi pierzare?

E-ngrozitor sã-þi legi de gîto piatrã sã te-arunci în ape- dar mai uºor ar fi decîtaºa o viaþã sã te-ngroape!

346 - Mã leg

- dupã Psalm 55, 12-14 -

Mã leg cu legãmînt cumplitsã nu mai fac cum am fãcutsã nu mai tac ce-i de vorbitsã nu vorbesc ce-i de tãcut.

Sã nu mai cruþ ce-i de lovitsã nu lovesc ce-i de cruþatsã nu mai leapãd ce-i sfinþitsã nu sfinþesc ce-i lepãdat.

Sã nu mai fiu nici lãsãtornici blînd cu nici un duh strãinc-acestea numai spre omorºi prãpãd ºi ruinã vin...

În pãrtãºie bun venit grãbit la nimeni sã nu spunpe nimeni mîinile grãbitnici inima sã n-o mai pun.

Nãpîrci la sîn sã nu mai strîngnici taina s-o mai spun uºoram plîns de-ajuns - sã nu mai plîngiubiþi uciºi de-otrava lor.


... Cãci nu un hoþ ne-a jefuit, nu ne-a strãpuns un braþ pãgînºi nu vrãjmaºii ne-au zdrobitci fraþi vicleni crescuþi la sîn!

347 - Mãrturisesc

- dupã Psalm 32, 5 -

Mãrturisesc Stãpînului Temutºi fraþilor, cu sufletul zdrobittot ce-ar fi trebuit, ºi n-am fãcuttot ce-am fãcut ºi n-ar fi trebuit.

Mãrturisesc cã n-am fost veghetoratunci cînd cel strãin se strecuracu glas viclean ºi chip înºelãtorsã poatã mai din frunte dezbina.

Mãrturisesc c-am fost atît de multspre vorbele frumoase aplecatc-am stat sã cred în tot ce-am stat s-ascultde-aceea mulþi vicleni m-au înºelat.

Mãrturisesc cã n-am fost credinciosîn lucrul sfînt, cît ar fi trebuit, de-aceea am adus prea mic folosdobînzii Cauzei cãrei am slujit.

Mãrturisesc cã n-am grijit s-ascultîntocmai de porunca lui Hristosori mai puþin fãcut-am, ori mai mult- ºi iatã rodul trist ºi dureros.

Mãrturisesc, mã leg ºi vã promitde azi, de-aici din flãcãri, pînã morsã nu mai fac nimic din ce-i opritsã nu mai las nimic din ce-s dator.

Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdã suferinþele, fã lucrul unuievanghelist ºi împlineºte-þi bine slujba.

2 Tim. 4, 5.


348 - N-ai sã ne-nvingi! - dupã Psalm 25, 3 -

N-ai sã ne-nvingi cu toatã luptacurajului de urã-aprins- dar cu un duh de frate sincero, ce uºor ne-ai fi învins!

N-ai sã ne-ndupleci niciodatãcu orice vicleºug din grai- dar c-un cuvînt de frate sincero, ce uºor ne-nduplecai!

Ce rãu ai sã sfîrºeºti tu caleacea rea pe care eºti pornit- dar cu un mers de frate sincero, ce frumos ai fi sfîrºit!

349 - Cine-ºi va alege frate- dupã 1 Cor. 5, 11 -

Cine-ºi va alege fratepe oricine ºi oricumºi va crede tot ce-i spuneun necunoscut pe drum.

Cine va primi în casãºi în inimã pe-acelce se laudã ºi plîngeºi se face-n fel ºi fel.

Cine-ºi pune cu grãbiremîini de frate ºi de soþpeste-un nime bun de gurã, - îºi dã inima la hoþ!

Sã-nþeleagã de voieºtepînã nu e prea tîrziu, pînã nu-i rãmîn din casãºi din suflet un pustiu.

Iar de nu vrea sã-nþeleagãºi sã-nveþe tot nu vrea, - meritã sã-i ardã casaºi sã-i fure tot din ea!


350 - Cine va primi-n Lucrare

- dupã Galateni 1, 8-9 -

Cine va primi-n Lucrareprea grãbit pe toþi cîþi vinori ne va deschide uºalargã pentru duh strãin, ori va mai rãbda pe-acelacare tulburã pe fraþiori pe-acei care dezbinãori pe-acei necumpãtaþi, ori va-coperi pe-acelavinovat ºi necinstit, ori va mai bãga-n Lucrareslujitor nelegiuit, ori va ocroti pe-acelapurtãtor de gînd strãinori va-mparte-nvãþãturãcare duce la dezbin, ori va încãlzi la sînu-isufletul linguºitorori primind strãine duhurise va face sluga lor, ori va fi cu neascultaremai milos ca Dumnezeu, ori nu va goni pe-acelacare tulburã mereu, ori nu va-nvãþa nimicadupã tot ce-am îndurat,

sãvîrºind cu ºtirea rãul, - fie anatemizat!

Dar chiar dacã noi înºine sau un înger din cer ar veni sã vãpropovãduiascã o Evanghelie deosebitã de aceea pe care v-am propovãduit-onoi, sã fie anatema!

Cum am mai spus, o spun ºi acum: dacã vã propovãduieºte cineva oEvanghelie deosebitã de aceea pe care aþi primit-o, sã fie anatema!

Galateni 8-9.


351 - N-aþi spus voi oare?

- dupã Galateni 4, 17 -

N-aþi spus voi oare Adevãrulatît de clar ºi de-nþeles, n-aþi arãtat voi care-i caleaatît de limpede ºi des?

N-aþi scris în faþa multor martori, n-aþi spus ºi n-aþi adeveritce-nvãþãturã, ce-ndrumareºi ce solie aþi primit?

Nu ne-aþi lãsat voi pe vecieun clar cuvînt îndreptãtorºi nu ne-aþi spus: aºa sã þineþipîn-la sfîrºit! - ºi tuturor?

Sau poate sã greºeascã Duhul? ori poate Domnul n-a ºtiut? - De-ar fi fost altul Adevãrulnu vi-l spunea de la-nceput?

Cum poate-atunci sã ni se-arateatît de strîmb tot ce-aþi grãit, de ce spun ei c-aþi vrut sã faceþichiar voi, ce voi aþi osîndit?

- O, înþeleg pe-nºelãtoriice spun acestea despre voidar cum pot sã-nþeleg pe-aceiace-i mai ascultã, dintre noi!

Nu cu gînd bun sînt plini de rîvnã ei pentru voi, ci vor sã vãdezlipeascã de noi, ca sã fiþi plini de rîvnã faþã de ei!

Galateni 4, 17.


352 - Deci, te-ai despãrþit!

- dupã 1 Ioan 2, 19 -

Deci, te-ai despãrþit de-acumade Lucrare ºi de fraþite-ai unit cu-acei potrivniciºi ca ei vrãjmaº te-araþi. Lupþi în contra-nvãþãturiice-ai fãgãduit s-o þii, calci credinþa cãrei veºnicte-ai legat ostaº sã-i fii. Strici Cuvîntul Sfînt, ca astfelsã-þi acoperi fapta rea, cu-ndrãznealã cauþi pe alþiisã-i atragi pe calea ta. Plîngi ºi minþi ca sã te creadãcei încrezãtori curat, te-amãgeºti cã rabzi prigoanã ºi loviri nevinovat. Cu vorbiri despre iubireºi despre-Adevãr strecorifin, otrava rãtãciriicelor lesne crezãtori...

- Cu ºtiinþa faci aceastaºi cu gînd nelegiuitsuflet dezbinat ºi trufaºpe dreptate osîndit! Dar vei da odatã seamapentru toate-aceste viniºi lui Dumnezeu ºi celorcare-i tulburi ºi-i dezbini!


353 - Sculaþi voi toþi

- dupã 2 Cor. 6, 14 -

Sculaþi voi toþi fiii Credinþeide Adevãrul Sfînt aprinºiºi datoria conºtiinþeisã vã-ntãreascã neînvinºi!

Vã lepãdaþi de necredinþãdescãtuºaþi cãtre Hristosurîþi cu-ntreaga-vã fiinþãtot ce-i nedemn ºi ruºinos.

Deplin crezînd, nãlþaþi privireaºi inima spre Dumnezeuîndepãrtînd din voi pornireade robi ce trag pãcatul greu!

Deschideþi ochii viu, sã vazãºi sã urmeze ce-i frumos -ºi pînã viaþa nu-nceteazãnu staþi din lupta lui Hristos!

Ne-nvinºi în numele Luminiiluptaþi în Sfîntul Crucii Semnnu staþi cît încã-n marea viniimai piere-un singur om, nedemn.

354 - Izvor slãvit


Izvor slãvit þîºnit din luptede-adînc dinspre pãrinþi sãrmani, ai curs cu jertfe ne-ntrerupteprin rãzvrãtiri ºi bolovani.

Tu n-ai aflat croitã Caleaci singur ai trudit ne-nfrîntºi îndelung sã cureþi Valeape care-a curs Trecutul Sfînt.


Dorim cu unde-mbelºugateîn cîntec clar sã curgi frumosumplînd cîmpii nemãsuratecu dulce rod pentru Hristos.

În Ziua Lui cea strãlucitãcînd va veni, mãrit, Isuscu toatã slujba ta-mplinitãsã mergi la slava lui de Sus.

Ferice de cei ce-ºi pun tãria în Tine, în a cãror inimã locuieºte încrederea. Cînd strãbat aceºtia Valea Plîngerii, o prefac într-un loc plin de izvoare ºi

ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntãri.

Psalm 84, 5-6.

355 - Eu merg luptînd nainte

- dupã 1 Tim. 6, 1 -

Eu merg luptînd nainte spre Þinta arãtatã, cu spada goalã-n mînã, cu moartea pas de pas, ºi-n marea luptã sfîntã cu inima-ncleºtatãn-am timp sã vãd în urmã cu cîþi am mai rãmas.

Simt fraþi luptînd alãturi, dar cîþi sînt, mii ori suteori zeci, - mi-acum tot una: vãd numai de vrãjmaº, cã ºi-n loviri pe faþã ºi-n vorbe prefãcutestrãinul duh e-acelaºi: viclean ºi ucigaº.

Eu voi lupta nainte, oricîþi au sã rãmînã! - cum mi-am primit solia, aºa vreau sã mi-o-nchinchiar de-aº rãmîne singur, sã mor cu spada-n mînãdoresc s-ajung la Domnul ºi la ai mei senin!


356 - Sîntem nevinovaþi


Noi n-am fugit cînd noaptea veneaþi conduºi de iudecu sãbii ºi ciomege ºi slugi sã ne legaþine-am aplecat obrazul ºi gura palmei crudeºi n-am lovit pe nimeni - sîntem nevinovaþi!

Noi n-am cîrtit cînd pîinea ºi haina greu munciteºi le-aþi rãpit ºi-ai noºtri în drum ni-i aruncaþipriveam fãrãdelegea ororii sãvîrºiteºi ne-ngrozeam ce faceþi - sîntem nevinovaþi!

Am ascultat a voastre învinuiri nedrepteputeaþi oricît de tare ºi greu sã ne-apãsaþiurcãm cu resemnare a chinurilor trepteºi n-acuzãm pe nimeni - sîntem nevinovaþi!

Privim la judecata formalã ºi grãbitãnu ne mirãm de felul în care vã purtaþin-avem nici o dorinþã s-o cerem împlinitãºi nu vrem apãrare - sîntem nevinovaþi!

Puteþi sã ne ºi spuneþi cum vreþi orice sentinþãºtim legea dupã care puteþi sã judecaþinoi n-avem azi dreptate, voi n-aveþi conºtiinþãdar veþi vedea odatã! - sîntem nevinovaþi!

Voi nu ºtiþi, dar ºi-acolo însîngeraþi, cînd uniivom fi munciþi cu urã iar alþii îngropaþin-o sã-ncetãm spre ceruri nãlþarea rugãciuniisã nu vã þinã-n seamã, - sîntem nevinovaþi!


357 - Conºtiinþa misiunii

- dupã 2 Cor. 4, 16 -

Conºtiinþa misiunii pentru care te-ai nãscutmisiunea ta ºi-a Cauzei care-þi este steag ºi scutmisiunea pentru care legãmînt de jertfã-ai pussfîntã trebuie sã-þi fie cum e soarele de sus.

Þelul unic pentru care ai rostit solemn cuvîntclar ºi-aprins ºi drept sã-þi fie, luminos ºi nalt ºi sfîntviaþa ºi puterea-n lume pentru-aceasta þi s-au datmisiunea Cauzei sfinte þinã-þi sufletul legat.

Pentru tine tot ce-i viaþã ºi religie ºi crezîn trãirea misiunii Cauzei sfinte sã le vezistrîns legat de-ai tãi, spre Þintã fii cu legãturi de fiermisiunea ta sã-þi fie sfîntã cãci o ai din cer.

358 - Conºtiinþa unitãþii

- dupã 1 Cor. 12, 27 -

Conºtiinþa unitãþii cu toþi fraþii tãi de-un gîndsã trãiascã-n tine-aprinsã pînã-i inima bãtîndpîinea ta, viaþa însãºi, jertfa ta pe-a luptei cãinu-s nimic pe lîngã preþul unitãþii cu ai tãi.

Pentru unitate luptã, rabdã ºi jertfeºte totunitatea ºi credinþa orice-nving ºi orice potfãrã-aceasta nici izbîndã, nici rodire, nici har nu-iDumnezeu stã numai unde-i unitate între-ai Lui.

Nu-þi permite-nvãþãturã diferitã de ai tãinici pãrere dezbinatã, nici umblare pe-alte cãinici cuvinte, nici prieteni, nici nimic din ce nu þinfraþii tãi cu care una trebuie sã fii deplin.

Pentru dragul unitãþii luptã-te sã ai oricîndcu ai tãi acelaºi cuget, crez ºi inimã ºi gînddacã Dumnezeu aceeaºi cale v-a lãsat s-aveþiconºtiinþa unitãþii sã vã fie mai de preþ!


359 - Conºtiinþa datoriei

- dupã Romani 9, 3 -

Conºtiinþa datoriei sã-þi lumine calea taoriºicît de grele vremuri ºi vrãjmaºi te-ar înfrunta! nu-i o mai presus onoare cît va fi pe lume graidecît treazã conºtiinþa datoriei sã þi-o ai.

Conºtiinþa datoriei între-ai tãi ºi-ntre strãinisã n-o-mpiedice cununã nici de aur nici de spinisã n-o cumpãneascã banul ºi nici sîngele nicicîndveºnic preþul cel mai mare decît oriºice avînd.

Conºtiinþa datoriei pentru Cauza lui Hristospentru Adevãr ºi Cinste, pentru Bine ºi Frumospentru slava ºi triumful lui Hristos în veci sã-þi steamai presus de tot ce-n lume va iubi fiinþa ta.

360 - Conºtiinþa ascultãrii

- dupã Filipeni 2, 5-8 -

Conºtiinþa ascultãrii þi-e puterea de-a purtacea mai strãlucitã cruce de pe lume: crucea ta! þi-e puterea de-a rãmîne pîn-la moarte credinciosîn învãþãtura-n care te-a nãscut întîi Hristos.

Conºtiinþa ascultãrii îþi dã harul ca sã poþiîn iubire sã fii una, gînd ºi duh cu-ai tãi cu toþicãci smerenia e harul cel mai nalt ºi mai frumosce-þi pãstreazã pãrtãºia cu-ai tãi fraþi ºi cu Hristos.

Conºtiinþa ascultãrii fie-þi treazã ne-ncetatardã-n candela vieþii ca oleiul cel curatºi cãlãuzeascã-þi duhul ºi trãirea-ntre cei mulþi, fericit eºti doar atîta cît iubeºti ºi cît asculþi.


361 - În templul sfînt al Oastei

- dupã 1 Cor. 7, 24 -

În templul sfînt al Oastei Hristos întîi v-a puscînd din pierzarea lumii la viaþã v-a adusacolo de iertare întîi v-aþi bucuratacolo-mpãrtãºirea cu harul v-aþi aflatacolo din iubirea dintîi gustînd, aþi pusun legãmînt statornic ºi veºnic cu Isusdin vase necurate, acolo curãþiþiaþi fost chemaþi, acolo, pe Domnul sã-L slujiþi!

Dar ce-aþi fãcut voi oare acolo ajungînd? satanice ispite în suflet ascunzînd, primit-aþi ce Cuvîntul spunea sã nu primiþicãlcat-aþi legãmîntul jurat sã vi-l pãziþitrãdat-aþi cauza sfîntã de care-aþi fost legaþiºi duºi de neascultare v-aþi dezbinat de fraþi.

Iar dupã ce credinþa, netrebnic, v-aþi cãlcatv-aþi pus în slujba dusã de duhul dezbinatºi-ajunºi mai rãi ca rãii de care-aþi fost atraºiloviþi acum în Oaste mai crud ºi mai vrãjmaºiºi nu-i de-ajuns pãcatul ce-l faceþi, ci apoiademeniþi pe alþii sã-i pierdeþi ca pe voi. Pãrinþi v-atrageþi fiii, - soþi vã-ndemnaþi pe soþiiar fraþi vã duceþi fraþii, - ca voi sã piarã toþi!...

Tot Sfînt-Cuvîntul-Veºnic, condamnã ce-aþi fãcut! blestemul faptei voastre v-apasã greu ºi mutaþi fost doar stînci ascunse la mesele de fraþi, pomi smulºi ºi fãrã roadã, de douã ori uscaþi, rãtãcitoare stele pãstrate pentru-abis- minciunã-a fost în totul tot ce-aþi vorbit ºi-aþi scris! Minciunã-a fost iubirea ce-aþi spus-o, s-a uscatminciunã legãmîntul fãcut, cãci l-aþi cãlcat, minciuni a voastre predici, cîntãri ºi rugãciuni, minciuni ºi spumã, - toate v-au fost niºte minciuni. Minciunã e ºi noua credinþã care-aveþio veþi lãsa cu-aceeaºi ruºine ºi dispreþ. N-aþi fost în stare prima credinþã s-o pãstraþi, în veci nu veþi fi-n stare sã þineþi ce juraþi.


Mai bine-ar fi Cuvîntul sã nu-L fi cunoscutcã orbi fiind, atuncea nici vinã n-aþi fi-avutdecît aºa cum astãzi voi sã-L stricaþi ºtiindpãcatul cel cu voia întreagã sãvîrºind.

Stigmat etern rãmîne pe fruntea voastrã mutºi cine-o sã mai ºteargã pãcatul ce-aþi fãcut?

362 - N-am drept sã stau

- dupã 1 Petru 5, 8-9 -

N-am drept sã stau, nici sã privesc în urmãcît am un steag ºi-un duºman înrãitnu-n perii albi ºi-n anii ce se curmãci-n jertfa mea s-arat, cît am trãit.

Vrãjmaºii vin nãvalã ne-ntreruptãhotarul lor se-ntinde an de an, ºi rînd pe rînd cei buni cãzurã-n luptãcu fruntea sus, cu faþa la duºman...

Tot mai grãbiþi trec anii înainteºi-s tot mai rari vitejii luptãtori, în loc de fraþi îmbrãþiºãm mormintejelind pe steaguri fãrã purtãtori.

... N-am drept sã stau, nu m-ar primi la moartenici în pãmînt ºi nici în Cer ai meide n-aº lupta sã treacã mai departesolia lor, cum au adus-o ei.

- N-am drept sã stau, o torþã-mi fac fiinþaarzînd s-arat pericolul strãinsã pot trezi eroic conºtiinþaîn toþi ai mei, cîþi sînt ºi cîþi mai vin...

- Cînd voi vedea cã-nfrînt vrãjmaºul zaceºi-ai mei uniþi cã merg desãvîrºitabia atunci voi ºti ºi eu cã-n paceam drept sã merg spre-odihnã liniºtit!


363 - O, florile Lucrãrii- dupã Filipeni 5, 3 -

O, florile Lucrãrii Sfintece-ncununaþi un Chip Slãvitspre cinstea Celui ce v-aºteaptãpurtaþi-vã desãvîrºit.

Dac-aþi primit chemarea sfîntãsã fiþi podoabe la altarfrumos în suflet ca luminapãstraþi al curãþiei har.

Pãziþi mai mult ca ochii voºtrial sufletului alb veºmîntmai bine renunþaþi la viaþãdecît cãdeþi din legãmînt.

Dac-aþi ajuns cununa Celuiîn veci Ales ºi Preaiubitpentru cinstirea Lui eternãpurtaþi-vã desãvîrºit!

364 - Cînd cu vorbiri...

Cînd cu vorbiri viclenestrãinul vã încîntã, cînd laudã iubireaºi rîvna voastrã sfîntã, cînd limba i-e de miereºi vorbele i-s unse, - fiþi cu luare-amintela cursele-i ascunse!

El nu pentru folosullui Dumnezeu vã catã, nici spre folosul vostruîn tot ce vã aratã, ci mintea v-o adoarmeºi ochii vi-i astupãca lupul care lingenainte ca sã rupã.


365 - Cu ce-ai ieºit!

- dupã 2 Cor. 13, 5 -

Cu ce-ai ieºit din flãcãri mai bun decît eraicînd ai intrat în marea ºi ultima-ncercare, sfîrºind cu tine însuþi eroica-nfruntarecu ce-ai rãmas din toate? ce-ai ars ºi ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine din cîte cãi aveai, ce-ai lepãdat din toatã zadarnica strînsurã, cît ai ales ce-i aur, cît ai lãsat ce-i zgurã? cît ai avut atuncea, ºi-acuma cît mai ai?

Nu anii suferinþei urcaþi cu-atîta vai, nu perii albi, nici plînsul, nici pierderile greleci cîtã-nþelepciune ºi tîlc ai scos din ele, aceasta e-ntrebarea! - ce-ai ars ºi ce mai ai?

Cãci dacã tot acelaºi te-ntorci precum eraicînd ai intrat în marea ºi ultima-ncercarezadarnicã þi-e jertfa ºi chinurile-amarenimic n-aveai nainte, nimic nici astãzi n-ai!

366 - Un steag ceresc


Un steag ceresc se-nalþã peste zaredesfãºurat mãreþ ºi gloriosdivin îndemn arzînd cu-nflãcãrarespre Numele ºi Cauza lui Hristos.

Aºa este Lucrarea Saºi Adevãrul nalt din eaviaþa ei este HristosEl Þelul ei cel luminos.


Ard peste ea Cuvîntul ºi Luminadescoperite unic pentru noispre cel din urmã har pentru deplinamãrturisire-n vremea de apoi.

În numele vieþii viitoarea voastre ºi-a urmaºilor, priviþicerescul steag ºi Þinta nãlþãtoare- ºi-nflãcãraþi sub umbra lui veniþi.

Simbol al biruinþei ºi al lupteise nalþã steagul Lui victoriosspre-avîntul sfînt ºi jertfa ne-ntrerupteitrãiri cereºti în slujba lui Hristos.

367 - Sabie cereascã

- dupã Efeseni 6, 17 -

Sabie cereascã înãlþatã dreptadevãr puternic, clar ºi înþelepthotãrîre sfîntã spusã îndrãzneþpentru moºtenirea veºnicei vieþi.

Aceasta fie Oastea Saºi Domnul e slujit de eaviaþa ei este HristosEl Þelul ei cel luminos.

Propovãduirea Sfîntului Cuvîntluptã ºi-apãrare de-un curaj ne-nfrîntînfruntarea vie faþã de cel rãupentru Cauza Crucii ºi Cuvîntul Sãu.

Stai în veghe sfîntã totdeauna treazbraþul tãu sã fie pururea viteazmijlocul sã-þi fie pururea încinsºi statornicia dreaptã de ne-nvins.

Nici o tînguire, nici un pas napoinici o ºovãire cînd e lupta-n toipîn-la biruinþã luptã gloriossabie viteazã-n slujba lui Hristos!


368 - O trîmbiþã cereascã

- dupã Ezechiel 33, 2-6 -

O trîmbiþã cereascãce sunã-nflãcãratun strigãt de chemarespre Cel Adevãrat.

Aceasta fie Oastea Saºi El va fi slãvit de eaviaþa ei fiind HristosEl Þelul ei cel luminos.

Un sunet de treziredin somnul ucigaºun semn de îngrozirevicleanului vrãjmaº.

Semnal de-avînt puternicspre Þinta de atinsîndemn ºi-mbãrbãtarespre cel prea greu cuprins.

- Cu sunet clar vesteºteºi cheamã curajosdin moarte ne trezeºtespre slujba lui Hristos.

369 - Îndrumãtor cu vie faptã

- dupã Isaia 40, 3 -

Îndrumãtor cu vie faptãplug sfînt, adînc ºi credincios, cu brazdã unicã ºi dreaptãspre Þelul demn ºi luminos.

Aceasta este Oastea Saºi harul Sãu lucreazã-n eaviaþa ei este HristosEl Þelul ei cel luminos.


Deschizãtor de drum ºi razãpe urma crezului strãbunadîncitor a-nþelepciuniiCuvîntului curat ºi bun.

Frumos ºi drept brãzdînd hotarulurmînd pe marii-naintaºiduci spre-mplinire legãmîntuldrept-credincioºilor ostaºi.

Prin lupta rodnicã-n tãcereplineºte-þi rostul luminosre-nvie iarãºi cu puterecredinþa-n slujba lui Hristos!

370 - Un rug al iubirii

- dupã 1 Ioan 4, 12 -

Un rug al iubirii arzînd ne-ncetatputernic ºi dulce ºi marespre suflet de frate adînc ºi curatcrezut, l-ai primit pe oricare.

Aceasta eºti Lucrarea Saºi Domnul e mireasma taviaþa ta este HristosEl Þelul tãu cel luminos.

Avutul credinþei curate muncitcu larg dãruita jertfirel-ai dat chiar ºi celui cu duh necinstitvrãjmaº de-adevãr ºi simþire.

În focu-ncercãrii-ndelungi þi-ai sfinþiteroic rãbdarea tãcutãai ars ce-a fost zgurã, dar nalþi strãlucitcredinþa prin flãcãri trecutã.

Pe calea iubirii mergînd credinciosplineºte-þi chemarea slãvitãoºtire de jertfã slujind lui Hristoscu viaþa cucernic trãitã.


371 - Fãclie-arzînd strãlucitor


Fãclie-arzînd strãlucitorîn miezul nopþii grelechemînd trãirea tuturorspre drum ferit de rele.

Aºa eºti tu Lucrarea Saºi Domnul e lumina taviaþa ta este HristosEl Þelul tãu cel luminos.

Luminã aºteptînd spre zoriveghind tãcut rãbdareacînd aspru vînt ºi negri norifac tot mai grea-ncercarea.

Putere-n ceasul ispititºi scut în lupta durã, împãrþitor neobositde raze ºi cãldurã.

Înalþã-þi para mai frumoscu cît mai grea-i furtunacuratã-n slujba lui Hristosarzînd întotdeauna.

372 - Candelã de rugãciune


Candelã de rugãciunegînd spre ceruri nãlþãtorduh smerit trudind s-adunemîntuire tuturor.

Aºa eºti tu Lucrarea Saºi Domnul e rãsplata taviaþa ta este HristosEl Þelul tãu cel luminos.


Îndelung ispãºitoaredin abateri ºi din vinidarnic înþelegãtoarepentru prieteni ºi strãini.

Rãsplãtind cu bunãtaterãul îndelung purtat, pentru zãri descãtuºaterugãtoare necurmat.

Nu-nceta sã arzi fierbintecãtre Cer cu foc duiospentru tot ce-aºtepþi naintespre slujirea lui Hristos.

373 - Cunosc duºmanul care...

- dupã 1 Petru 5, 8 -

Cunosc duºmanul care se þine dupã minesimt ochiul lui de sînge la orice pas pîndindadeseori uitîndu-l pe neaºteptate vinecu sete sã ucidã, în inimã þintind.

Dar ºtiu cã Bunul Prieten viaþa nu mi-o lasãsãgeþile desigur mã dor dar nu mã frîngiar rãnile fãcute se vindecã, nu-mi pasãm-avînt din nou în luptã ºi n-am de ce sã plîng.

Eu îmi cunosc duºmanul ºi ºtiu ce-mi poate facedar nu-ncetez nici lupta nici cîntecul voiosnu el mã va ucide ci voi muri în pace, nu el o sã m-opreascã ci-odihna lui Hristos!

Fiþi treji ºi vegheaþi! Pentru cã potrivnicul vostru, diavolul, dã tîrcoale ca un leucare rãcneºte ºi cautã pe cine sã înghitã.

1 Petru 5, 8.


374 - Tu n-ai sã poþi uita


Tu n-ai sã poþi uita cã Domnul pe calea Oastei te-a chematc-aici ai auzit Cuvîntul, cã ochii-aici þi-ai luminat, c-aici întîia datã-n suflet iubirea sfîntã ai simþitc-aici întîia rugãciune ºi fericire þi-ai trãit, c-aici ai cunoscut cîntarea, cuvîntul cald ºi luminosºi setea dulce ºi duioasã a dragostei pentru Hristos, c-aici ai pus, sfinþit în lacrimi, cu Domnul veºnic legãmîntºi-aici juraºi sã-I fii statornic, acelaºi pînã în mormînt, c-aici sînt fraþii cei cu care te-ai bucurat ºi-ai plîns atunci, c-aici au fost ºi sînt cei care þi-au spus curatele porunci, c-aici, statornici, merg ºi sufãr toþi fraþii tãi înaintaºiºi-aici e tot ce niciodatã n-ar trebui sã poþi sã laºi...

Tu n-ai sã poþi sã uiþi c-aici sînt cei ce la Domnul te-au adus, nici harul cel dintîi, nici pacea, nici pãrtãºia cu Isusnici drumurile fericite, nici bucuriile ºi nicinimic din tot ce niciodatã tu n-ai sã uiþi c-au fost aici.

Atunci cum poþi acum cu alþii ca sã te duci pe-un drum strãin, de dragul cui lãsat-ai calea cãlcînd Cuvîntul Cel Divin? De ce-ai trãdat Lucrarea Sfîntã ºi legãmîntul ce l-ai pus, de ce-ai batjocorit cãrarea pe care te-a chemat Isus? Nu vezi cã de-ar fi alta calea pe care Domnul te-a doritte-ar fi-ndreptat dintîi acolo- ºi nu apoi, dac-ai pornit!

Tu n-ai sã uiþi cã nu acolo e calea ºi credinþa ta, cã nu aceia îþi sînt fraþii, cã n-ai primit, nici simþi aºa, o, n-ai sã uiþi chiar dacã astãzi te amãgeºti cã ai uitatvor reveni mai greu regretul ºi dorul, dupã ce-ai lãsat...

Nici Dumnezeu sã nu te lase-n veci sã-i poþi uita pe-ai tãisã-þi fie-aducerea aminte chemarea de pe-acele cãica-ntors cu pocãinþã-adîncã din nou în casa-n care-ai fostsã-þi afli dragostea ºi-n fraþii dintîi, adevãratul rost...

- Cãci neîntors, pe conºtiinþã îþi va rãmîne-n orice locîn veci rozînd-o ca un viermeºi-n veci arzînd-o ca un foc.


375 - De ce-aþi uitat?

- dupã Filipeni 3, 18 -

De ce-aþi uitat porunca ce-aveaþi de la-nceputsã mergeþi pîn-la Þintã pe drumul cunoscutsã vã-nfruntaþi vrãjmaºii sub orice nume-ascunºide sfînta datorie care-o aveaþi, pãtrunºi?

De ce-aþi stat cu vrãjmaºul de vorbã s-ascultaþiviclenele-i cuvinte prin care-aþi fost legaþi? - priviþi, voi n-aveþi astãzi nici sabie nici scutiar moºtenirea voastrã la dînºii v-a cãzut.

Priviþi mãcar în urmã la roade... la ruini, la dezbinãri, la certuri, la fraþii-ajunºi strãiniºi veþi vedea ce duhuri sînt cele ce-au venitla voi cu chip de înger ºi glas neprihãnit.

- Nu numai desfrînarea ºi necredinþa sîntvrãjmaºii noºtri-n lupta cea sfîntã pe pãmîntcredinþele pãgîne cu chip viclean-smeritla fel ni-s de vrãjmaºe, la fel ne-au nimicit.

Sã ne trezim sã rupem ucigãtorul laþprin care-am fost de ºarpe minþiþi ºi dezbinaþiviteji sã punem mîna pe sabia de focpãcatul cel potrivnic sã nu-l cruþãm deloc.

Pãcatului sã-ntoarcem mãsura înapoinu ne-a cruþat el fraþii, sã nu-l cruþãm nici nois-avem mãcar atîta curaj sã-l înfruntãmcît are el, vrãjmaºul, sã fure ce-apãrãm.


376 - Cu mîini însîngerate


Cu mîini însîngerate de cãtuºecu sufletul împovãrat ºi-nfrîntdin ziduri care-ngheaþã ºi-nãbuºenãlþãm spre Tine Doamne, legãmînt.

Luminã ochii noºtri sã cunoascãºi mintea sã-nþeleagã voia Taºi inima sã nu se îndoiascãde tot ce-ai rînduit spre bine-aºa.

Pãtrunºi de-ncredinþãrile divinesã le trãim fiind la toþi ai Tãiputere ºi-ndreptare cãtre Tinecînd calea Þi-o acopãr mii de cãi.


377 - Unde-þi este unitatea?


Unde-þi este unitatea, dacã eºti ostaº cum spui, care-þi este misiunea, cui asculþi ºi te supui? unde-i steagul tãu ºi locul, care-i haina ta acum, care-i þinta ta, spre unde trebuie sã mergi? ºi cum? unde-i sabia ºi scutul, semnul tãu cã eºti ostaº, unde-þi este conºtiinþa? cum te lupþi? cu ce vrãjmaº? unde eºti acum? ºi unde trebuie-n sfîrºit sã fii? care-i drumul? unde-s fraþii? dacã-i ai ºi dacã-i ºtii?...

Dacã nu le ºtii pe-acesteahotãrît ºi luminos, nu te înºela, tu nu eºtiun ostaº al lui Hristos! Nu-s ai Domnului ostaºiidezertori ºi nesupuºi, nici acei ce nu ascultãºi-s de orice valuri duºi. De eºti astfel - fãrã þintã, fãrã cale, fãrã fraþi, tu eºti fiul rãtãcirii, prins de cel viclean în laþcãci ostaº curat e-acelacare ºtie oriºicîndunde-i steagul lui ºi fraþiiunitatea-n veci pãstrînd. ªtie care-i sînt vrãjmaºiiºi se luptã nebãtutcredincios sub steagul cares-a-nrolat de la-nceput.


378 - Pãziþi credinþa

- dupã Efeseni 2, 10 -

Pãziþi credinþa ce-aþi primitîntîi, pe totdeaunacãci Dumnezeu v-a dãruitaceasta numai una.

Pãstraþi întocmai ºi trãiþiînvãþãtura datãcãci doar aºa vã mîntuiþi: - de-o þineþi neschimbatã!

Aþi pus odatã-un legãmîntºi-aceasta-i mãrturie, cãci legãmîntul este sfîntºi stã pe veºnicie.

Într-o Lucrare-aþi fost chemaþicu Domnul s-aveþi parte, în ea rãmîneþi ºi luptaþistatornici pîn-la moarte!

Aºa e pentru voi HristosBisericã, Credinþãºi Cale, care ne-ndoiossfîrºeºte-n biruinþã.

- Dar dacã voi nu le pãstraþicum le-aþi primit, pe toate -zadarnic aþi crezut, - voi staþiîn ºi mai mari pãcate.

Treziþi-vã ºi vã veniþicum se cuvine-n fire, rupînd vicleanul laþ, fugiþide curse ºi-amãgire!


379 - Loviþi am fost


Loviþi am fost cu urã ºi prigoniþi avartrecutul vieþii noastre e-un lung ºi greu calvarfiindcã-am vrut sã-i ducem pe-ai noºtri la Hristossã-i facem sã cunoascã un cer mai luminos...

Dar nu vrem sã ne plîngem cãci ºtim ce ni s-a spuscã-n calea mîntuirii necazuri sînt de duscã-adînc vom fi de lume loviþi ºi sfîºiaþi... - De lume da, dar cine credea cã ºi de fraþi!

O, am ºtiut cã lumea strãinã de Hristosnu poate sã iubeascã Cuvîntul luminosn-am aºteptat primire la ea, nici gînd curat- dar de la cei ce strigã cã-s fraþi - am aºteptat!

Cei prigoniþi au dreptul la cinstea tuturorei sufãr pentru Domnul, - e sfînt avutul lor! ºi nimeni n-are-n lume vreun drept sau vreun temeisã-l ia - ci sã respecte în totul tot ce-au ei.

- Dar ce-aþi fãcut voi oare cei ce vã spuneþi fraþi - cã suferiþi alãturi de noi vã prefãceaþicînd aþi vãzut cã sîntem bãtuþi ºi risipiþiv-aþi dus la fraþii noºtri sã-i rupeþi ºi-amãgiþiv-aþi dus vorbind de milã, de dragostea de fraþidar vã gîndeaþi la turmã s-o rupeþi, s-o furaþiv-aþi dus vorbind fãþarnic cã suferiþi cu noisã fiþi primiþi în casã, sã dezbinaþi apoi!...

Am fost luaþi de-acasã lãsînd tot ce-am avut, - un sfînt respect de toate s-aveþi s-ar fi cãzut. Cu-atît mai mult aceasta cu cît v-aþi adãpatºi v-aþi hrãnit cu toþii de-aici îndelungat.


- Dar ce-aþi fãcut voi oare cu ce-a rãmas de noi? - v-aþi nãpustit sã rupeþi ca lupii între oide-aþi nimicit frumseþea întregului ogornãlþînd spre Cer pãcatul unui cumplit omor. O, nici mãcar respectul lumesc nu l-aþi avutci-n numele credinþei tot rãul ne-aþi fãcutîn numele credinþei vrãjmaºul v-a-nºelatsã-ndreptãþiþi pãcatul cã furtul nu-i pãcat, cã a fura un suflet ºi-a-l rupe de ai sãi, a nimici-o lucrare, nu-i faptã de cãlãi!...

În numele durerii adînci ce ne-aþi produsstrigãm dupã dreptate ºi platã la Isusvã acuzãm de furturi, de pradã ºi-nºelãriºi-aducem mãrturie pustiuri ºi-ntristãri, vã acuzãm de umblet nedemn ºi-amãgitorºi-aducem mãrturie dureri ce-n veci ne dorvã acuzãm de vina coruperii de fraþiºi-aducem mãrturie pe toþi cei dezbinaþi.

Sã ia aminte Domnul la tot ce-aþi fãptuitcînd noi zãceam în lanþuri cu sufletul zdrobitsã ia aminte Domnul la tot ce-aveþi furatdin rodul pentru care am plîns ºi-am sîngeratsã ia aminte Domnul la cei ce i-aþi uciszdrobindu-le credinþa, trãgîndu-i spre abissã ia aminte Domnul sã judece apoiºi drept sã rãsplãteascã tot ce-aþi fãcut cu noi.


Aþi fost în casa noastrã! ºtiþi toþi! -spuneþi din plin: - dac-am adus vreodatã la noi ceva strãin, dac-aþi vãzut vreodatã ceva nedrept luatceva muncit de alþii ºi-apoi de noi furat! Spuneþi de-am fost la alþii, spuneþi dac-am rîvnit, luînd mãcar al nostru-napoi, ce-au jefuit, de strigã-n casa noastrã vreo grindã sau vreun cuifurate de la alþii din munca oarecui! - Dar voi de-atîta vreme trãiþi doar din furatspunîndu-i nedreptãþii cîºtig de drept luat. ªi dupã toate acestea tot voi vã supãraþicã noi n-avem iubire, cã nu vã spunem fraþi. Dar fãrã osebire cu toþii-aþi fost aºav-aþi întrecut de lacomi nedrept a v-adunadovadã ni-e pustiul ºi multele ruinicît ne-aþi cãlcat de lacomi, de cruzi ºi de haini. Priviþi în jurul vostru toþi snopii adunaþiau fost munciþi de alþii, de alþii seceraþiprezenþa lor v-acuzã, cãci nu de la pãcatci jefuind pe alþii, prin furt i-aþi adunat. I-aþi rupt nedemn cu ºoapte viclene ºi i-aþi dussã-ºi calce legãmîntul cel unic ce l-au pusle-aþi nimicit credinþa fãcînd din ei apoifii ai Gheenei încã mai rãi chiar decît voicãci nu i-aþi dus la Domnul la El erai dintîi, - ci i-aþi fãcut netrebnici ºi fãrã cãpãtîi. I-aþi dus pe-a voastre rele ºi-amãgitoare cãiºi nu mai buni sînt astãzi, ci înzecit mai rãi.

Sã vã plãteascã Domnul cum meritaþi la toþicã nu vi-e templu casa ci peºterã de hoþi!

1942.


380 - Sînt vinovat!

- dupã 2 Cor. 12, 19 -

Mi-ascult învinuirile vrãjmaºecuvîntul lor viclean ºi vinovatºi toatã ura gurii lor trufaºe- ºi iatã, recunosc: sînt vinovat!

Da, vinovat cã nu mai rabd minciunacã nu ascund pãcatul cel vrãjmaºcã þintuiesc la stîlp pe totdeaunape iudã, pe tîlhar ºi ucigaº!

Sînt vinovat cã-l spun pe cel ce mintecã scot de piept pe-acela ce furacã-i rup acoperiºul de cuvintecã nu-l mai las sã facã tot ce-ar vrea.

Sînt vinovat cã-mi apãr conºtiinþacã vreau sã stau în ce-i adevãratcã-mi þin învãþãtura ºi credinþasub steagul cel pe care am jurat!

Sînt vinovat cã-i fac pe fraþi sã vadãprimejdia vrãjmaºã - ºi treziþiîndemn sã punã mîna iar pe spadãsã lupte sã se apere, uniþi...

- Dar faþã de credinþa-adevãratãºi de Lucrarea, cãrei m-am predatnu, fraþii mei! de Cauza Sfîntã iatã: în faþa lui Hristos: Nu-s vinovat!


381 - Voi nu-mi sînteþi în urmã...


Voi nu-mi sînteþi în urmã, înaintaºi eroiprivind spre voi eu faþa nu mi-o întorc napoicum aº putea eu oare pe urme-a vã cãlcade v-aº avea în urma ºi nu naintea mea?

De-a pururi pilda voastrã în faþã-avea-voi eutrãirea ºi credinþa sã v-o urmez mereu, cum aº putea odatã în ochi a vã privide n-aº fi demn de-aceasta în fiecare zi?

382 - Eu n-am fost un trup


Eu n-am fost un trup pe lumenici un chip cum se pãreanici o carte, nici un nume- am fost misiunea mea.

N-am fost scrisul sau cuvîntuln-am fost viaþa mea, ci-n easteagul, sabia ºi cîntulam fost misiunea mea.

Cînd am ars, luptînd, trãind-odãruit ºi-aprins în ea, mi-am primit-o înãlþînd-oºi-am fost misiunea mea.


383 - La fel am suferit


La fel am suferit mereuca-n prima clipã de durerecalvarul tot, suit din greucu stropul ultim de putere!

La fel am dus ca-n primul ceastoþi anii grei ai despãrþirii, întregul urcuºul, pas cu pas, simþit-am crucea pãtimirii!

- Dar n-a durut nimic nespusca înþelegerea greºitãa celor pentru care-am dusatîta cale pãtimitã.

La fel ne doare ºi acumcînd inimile-s înºelatesã înþeleagã cã alt drumºi rost au jertfele-ndurate.

Rãbdãm ºi azi la fel de greudurerea crîncenã ºi plinãdar numai pentru Dumnezeu sã ºtiþi cã n-avem altã vinã.

Din pricina Ta sîntem daþi morþii toatã ziua: sîntem socotiþi ca niºteoi de tãiat.

Romani 8, 36.


384 - Un înger mãreþ se ridicã


Un înger mãreþ se ridicãsolia cereascã purtîndTãria întreagã despicãslãvita chemare strigînd:

Hristos porunceºte: porniþiîn lupta credinþei uniþi! s-ajungã pe-ntregul pãmîntEl Domn, Crucea Lui Steagul Sfînt.

Un steag se ridicã spre soaremai sus mai mãreþ strãlucinde Crucea în veci salvatoarecereasca poruncã vestind:

O goarnã cereascã rãsunãmai larg, mai adînc strãbãtîndîn lume-mpãrþind Vestea Bunãpe toþi pentru ea-nflãcãrînd.

O sabie sfîntã strãluceºi-ndeamnã viteaz: îndrãzniþiHristos ºi credinþã ºi Cruceiubind ºi slujind, mai uniþi.

Credinþa strãbunã v-aºteaptãuniþi, sã slujiþi credincioso singurã cale: cea dreaptãºi-o singurã Þintã: Hristos!

Mã rog ca toþi sã fie una, cum Tu Tatã eºti în Mine ºi Eu în Tine, ca ºi ei sãfie una în Noi, pentru ca lumea sã creadã cã Tu M-ai trimes.

Ioan 17, 21.


385 - Dar inima...

- dupã Marcu 7, 6 -

Frumoasã-a fost vorbirea voastrãmiºei ce ne-ncîntaþi cîndvafrumoasã ºi înfãþiºarea- dar inima n-a fost aºa!

Frumos ne-aþi spus de prieteniede tot ce-i cald ºi sfînt în eafrumos ºtiaþi vorbi de toatedar inima n-a fost aºa!

Frumos cîntaþi despre iubirefrumos zîmbeaþi, frumos pãreatot ce fãceaþi sã cucereascã- dar inima n-a fost aºa!

Ce trist plãtim acum frumseþea minciunii ce ne încîntavi le-am crezut frumoase toate- doar inima n-a fost aºa!


386 - De ce, de ce, de ce, de ce?


De ce ne prigoniþi cu urã ºi-n pace nu ne mai lãsaþide ce ne bateþi ºi ne-nchideþi ºi ne ucideþi torturaþi, de ce rãpiþi puþinul nostru cu greu ºi cu sudori muncit, de ce-alungaþi pãrinþii noºtri bãtrîni, cu sufletul zdrobit, de ce ne chinuiþi copiii ºi bateþi fetele turbaþi, de ce ucideþi fraþii noºtri ºi-i chinuiþi nevinovaþi, de ce nici drept, nici libertate, nici pîine numai noi n-avem, de ce cu teamã zi ºi noapte privim mereu tot ce vedem, de ce sã fim pîndiþi întruna ºi-n muncã ºi în aºternut, - de ce, de ce, de ce? - rãspundeþi, la cine ce rãu am fãcut?

N-am vrut nici bunurile voastre, nici ranguri, nici mãriri, nici bani, nu v-aþi temut c-a voastre locuri au sã le ia niºte sãrmani, n-am fost duºmanii vieþii voastre, n-am vrut sã vã rãpim ce-aveaþi, nici piedici nu v-am pus în calea spre þinta care-o urmãreaþi, nici n-am cãutat prin uneltire în contra voastrã vreun folosn-am lãcomit nici locul vostru ºi nici belºugul de prisos, nimic n-am vrut din ce-ai al vostru, nici n-o sã vrem nimica, ºtiþi! atunci de ce, de ce? - rãspundeþi de ce, de ce ne prigoniþi?

Cui i-am fãcut vreun rãu vreodatã, cui i-am rãpit ceva ºi cuinoi i-am fãcut vreo nedreptate, nedîndu-i ce era al lui? pe cine am fãcut sã plîngã, pe cine-am prigonit ºi-nchis, pe cine-am alungat pe drumuri sau am bãtut sau am ucis, cui i-am luat vreodatã casa sau pîinea lui muncitã dreptsau cui i-am îngrozit copiii în miezul nopþii prins de piept, sau cine ar putea sã spunã cã i-am fãcut mãcar ceva? - de ce atunci, de ce, rãspundeþi, de ce umblaþi cu noi aºa?

Sau am greºit în contra þãrii? - N-am mers atunci cînd ne-a chemat, n-am apãrat-o, n-am slujit-o, cinstit în tot ce-am datorat? am dat noi mîna cu vrãjmaºii, avut-am noi vreun gînd strãin, am fost gãsiþi cu trãdãtorii purtînd în suflete venin, nu-s moºii ºi strãmoºii noºtri sub glia asta îngropaþiºi nu-s între eroii þãrii, de-ai noºtri soþi, pãrinþi ºi fraþi? Ce-aþi dovedit în contra noastrã, vreo faptã rea sau gînd urît? - de ce, de ce atunci? - rãspundeþi, de ce ne duºmãniþi atît?


Sau contra Templului greºit-am? - Noi oare n-am dorit mereucurat ºi sfînt sã fie templul aºa cum cere Dumnezeu? n-am vrut noi oare ca pãcatul din el sã fie-afarã scos, n-am vrut ca-n el deplin sã fie Stãpîn slujit de toþi Hristosºi n-am luptat noi ca altarul sã nu mai fie profanatci slujitorii ºi poporul sã aibã sufletul curat? n-am vrut noi s-ascultãm de Domnul trãind cinstit Cuvîntul Sãu? - de ce atunci, de ce, rãspundeþi, de ce ne vreþi atîta rãu?

Dac-am aflat în rugãciune ºi-n duh plãcerea de Hristos, dac-am umblat sã facem totul cu setea dupã mai frumos, dac-am cãutat al nostru suflet sã-l mîntuim de la pãcat, dac-am iubit ce-a fost cucernic, ce-a fost frumos ºi-adevãrat, dac-am dorit ca fiii noºtri sã fie fericiþi crezînd, dac-am rãbdat iertînd cruzimea ºi urii i-am rãspuns iertînd, dac-am aflat plãcerea-n lacrimi ºi-n dulcile cîntãri cereºti, dac-am jertfit pentru credinþã iubiri ºi lucruri pãmînteºti, dac-am mãrturisit lumina în jurul nostru ºi-am aprins, dac-am adus lucirea vieþii în ochii celui prea învins, dac-am luptat s-aducem pacea în viaþa celor învrãjbiþi, dac-am trudit sã fim cu toþii mai buni, mai harnici, mai cinstiþi, dac-am voit s-ajungã lumea întreagã-n slujba lui Hristosce-a fost în asta rãu? - rãspundeþi! ºi ce-a fost oare duºmãnos?

De n-a fost rãu, ºi nici o vinã din toate nu ne dovediþide ce, de ce, de ce? - rãspundeþide ce, de ce ne prigoniþi?

... Dar sînteþi tari ºi nu vã pasã, nici seamã nu daþi nimãnui, - Hristos Cel Viu însã vã vedeveþi da odatã-n faþa Lui!

1943.


387 - Nimeni altul decît Domnul


Nimeni altul decît Domnuln-a putut sã dea scãparela ai Sãi în încercareºi-n necazul lor cel mare.

Nimeni altul, nimeni altulnimeni altul n-a pututsã ne fie-n grea urgiesteag ºi sabie ºi scut.

Cînd s-au nãpustit vrãjmaºiiplini de urã ºi cruzimenici un loc de izbãvirepentru-ai Lui n-a fost la nime.

N-a fost nimeni sã-i audãºi sã-i scape-n încercarenici s-aline chinul crîncennici sã-nfrunte valul tare.

Numai Domnul ne-a fost sprijinnumai Lui sã-I dãm mãrirepentru marea ºi slãvitaºi deplina-I izbãvire.


388 - Pe patul morþii mele

- dupã 2 Tim. 2, 14 -

Pe patul morþii mele voi spune tot aºa: uniþi, pãstraþi iubirea, nimica nu-i ca ea! - nu-ngãduiþi credinþe ºi-nvãþãturi ce vins-aducã-n adunare ºi-n suflete dezbin, nu mai primiþi în casã ºi nici un loc nu daþila cei ce fac lucrare, strãinã printre fraþica de tîlhari ce umblã cu gîndul de omoraºa feriþi Lucrarea de ei ºi toþi ai lor.

Priviþi ce fac acolo pe unde au intratde dezbinãri, ce jale ºi prãpãd au lãsatîntre acei ce-odatã erau cu duh unit, - ºi veþi vedea mai bine ce duh i-a-nsufleþit. Cuvîntul lor cel dulce ºi bine-l potrivescsã parã adevãrul cel mai înalt cerescce dragoste curatã, ce rîvnã, ce zîmbirice nemaiauzite ºi-adînci descoperiri de stai s-asculþi, îþi pare cã noi lumini þi-aparcurînd le cazi în curse prin adevãrul clar!

Apoi uºor te lepezi de tot ce pîn-acumfusese pãrtãºie cu fraþii tãi de drumºi-ncepi sã calci cu urã satanic de-ndrãzneþpe tot ce-aveai nainte mai scump ºi mai de preþ, batjocoreºti Lucrarea în care-ai cunoscutpe Domnul ºi lumina ºi harul la-nceputtrecînd peste-ascultarea de-al Domnului Cuvîntte lepezi de credinþã ºi uiþi de legãmîntînlocuind aceste Dumnezeieºti comoricu-o spumã-nºelãtoare, minþit de-amãgitori.

- Cum crezi, cãlcînd porunca ce-aveai ca sã rãmîistatornic pîn-la moarte credinþei cei dintîi, - cã poþi schimba Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Sfîntcãlcînd peste Lucrare, uitînd de legãmînt- ºi sã mai scapi acuma ºi-n veacul viitorde-osînda ºi de focul în veci mistuitor?


Botezul ºi credinþa sînt unice pe vecicum crezi cã peste-acestea poþi, nelovit, sã treci? cum crezi, sucind Cuvîntul (sã-þi aperi ce-ai fãcut)cã n-ai sã fii odatã pe veci de veci bãtut? O, noul crez va þine atîta pînã iarvicleanu-þi va trimite un alt duh mai tîlharºi-n altã amãgire vei fi fãcut sã treciºi-apoi în alta iarãºi -ca sã te pierzi pe veci!...

Aºa lucreazã felul vrãjmaº cînd îl primeºticînd stai s-asculþi la vorbe ºi nu la duh priveºti! - Cum vrei sã spunã hoþul cã-i hoþ ºi nu-i cinstit, de-ar spune el cã-nºealã, de cine-ar fi primit? - Cu vorbã dulce însã ºi glas amãgitorel ºtie cã-l învinge pe lesne-crezãtorpe cel purtat întruna de orice-nvãþãturifiindcã stã s-asculte viclenele lor guri.

... O, cum sã spun mai tare sã mã-nþeleagã toþipãcatul ºi minciuna ºi lauda cã sînt hoþivicleni vorbesc de pace ºi dragoste, dar vins-aducã-n adunare ºi-n suflete dezbin. Nu-i credeþi cînd vã-ncîntã cu biblice vorbiricã-n gînd li-e interesul ºi-n suflet uneltiri, pe urma lor ruinã ºi prãpãd vor lãsaoriunde-nvãþãtura ºi duhu-ºi vor purta. Oricine le va spune vreodatã bun venit pãrtaº cu ei se face, la fel va fi-osîndit!

Voi fraþii mei, feriþi-i, cãci oriunde-au intratdurere, dezbinare ºi prãpãd au lãsat, nici nu le pasã preþul durerii care-o faccu-o lacomã trufie îºi cautã bunul plac. Feriþi-vã de dînºii de-a pururi fraþii mei, nimic, nici rãu, nici bine, sã nu aveþi cu ei, uniþi, pãstraþi Iubirea, cã nu-s comori ca ea- pe patul morþii mele voi spune tot aºa!

Pãziþi-vã de cîinii aceia, pãziþi-vã de lucrãtorii aceia rãi, pãziþi-vã de scrijelaþiiaceia.

Filipeni 3, 2.


389 - Nu vi-i milã oare?

- dupã Iacov 2, 13 -

Nu vi-i milã oare sã cãlcaþi aºao Lucrare sfîntã într-o clipã grea, nu vi-i milã oare cînd o dezbinaþiºi-i furaþi ºi-i rupeþi suflete de fraþi? Nu vi-i milã oare de iubirea lorranele ce faceþi cã-i ucid ºi-i dor? cã întreg ogorul piere nerodind, cã ruini ºi prãpãd dupã voi se-ntind, cã pe urma voastrã strigã cãtre Cervina ºi pustiul... ºi pedeapsã cer? Nu vi-i milã oare, fii de ucigaºcã ei gem ºi sufãr sub cãlcîi vrãjmaº? - Va veni rãsplataveþi vedea apoicum o s-aibã milã focul ºi de voi!

Nu vi-i teamã oare sã furaþi aºao Lucrare sfîntã într-o clipã grea? credeþi cã nu vede Dumnezeu, ºi nu-ivine-odatã vremea Judecãþii Lui? credeþi cã pãcatul mare ºi cumplitcare-l faceþi astãzi nu va fi plãtit? Credeþi voi cã astãzi dacã jefuiþifãrã nici o teamã - n-aveþi sã plãtiþi? credeþi cã de tace Dumnezeu rãbdîndn-are sã v-ajungã plata Lui curînd?

Încã n-a fost nimeni ca sã-L fi-nfruntatºi sã nu plãteascã greu ºi-ndelungat! Veþi vedea odatã ºi voi toþi cã nu-icrimã neºtiutã de mînia Lui, va veni rãsplata, veþi vedea apoicum o sã se poarte focul ºi cu voi.

Sã vorbiþi ºi sã lucraþi ca niºte oameni care au sã fie judecaþi de olege a slobozeniei: cãci judecata este fãrã milã pentru cel ce n-a avutmilã, dar mila biruieºte judecata.

Iacov 2, 12-13.


CARTEA NEAGRÃ

390 - ªase - 6 - 6 - 6 - cel fãrã

- dupã Apoc. 13, 18 -

Tatã al minciunii, capul rãzvrãtirii, taina fãrdelegii, duhul ispitirii, ivitor de blestem, - tot blestemul þie!

Gurã numai hule, negru-abis de urã, suflu rãutãþii, duºmanul sfinþirii, tu eºti Anticristul, - Hrist te nimiceascã!

Cel fãrã credinþã, împotrivitorul, falsa-ncredinþare, capul prigonirii, zdrobitor de Cruce- Crucea te zdrobeascã!

Cel fãrã odihnã, fãrã sãrbãtoare, zbucium, luptã, grijã, veºnicã-agitare, tu eºti chinul muncii, - fii muncit în chinuri!

Cel fãrã de Duhul, cel fãrã iubire, cel fãrã de milã, cel fãrã de pace, ucigaº din ceruri, - Cerul te ucidã!


Numãr-fãrã-Unufii fãrã-mplinire! din tine-i tot rãul, fie tot în tine! ºi sã pieri odatãcu tot ce-ai creat tu!

391 - Cain

- dupã Facere 4, 10-15 -

Primul braþ satanic ucigaº de fratefiu în care ura s-a-ntrupat întîizãmislitul vinei, zãmislind pãcatetatã, fiu, ori frate - ucigaº rãmîi.

De eºti fiu netrebnic îþi ucizi pãrinþii, de eºti tatã mîrºav îþi ucizi copiii, frate, chinui fraþii - monstru-al conºtiinþei- sã te-alunge morþii, sã te-alunge viii!

Gheara ta întruna cautã gît de frate, nesãtul de sînge, fiul lui satana, ori loveºti prin faþã, ori loveºti prin spatecrima ºi teroarea fãrã saþ, þi-e hranã.

Duh flãmînd de sînge eºti aceeaºi fiarã, deºi treci prin veacuri cu alt chip ºi nume -- sã te-nsemne Domnul inimã tîlharãtoþi sã te alunge ca sã ieºi din lume!


392 - Iuda


Viperã de frate, ucenic tîlhar, puiul linguºirii plin de viclenie, pîntece fãþarnic lacom ºi avar -- chipul ºi sãmînþa nimicite-þi fie!

Frate ºi tovarãº monstrului Cainvînzãtor de viaþã celui ce ucideºarpe cu otravã, cîntec cu venin, - îþi întinzi cu zîmbet cursele perfide!

Îndrumînd cãlãii, victima sãruþiºi predînd la moarte, vii urînd de bine, ca sã nu priceapã cei ce-au fost vînduþi, sã te creadã-acelaºi cei ce-au fost cu tine.

Viperã de frate, ucenic tîlhartu porþi toatã vina crimelor de fraþi! - ardã pe-a ta frunte semn de veºnic jarmia ta de gîturi, în acelaºi laþ!

393 - Cãldãrarul

- dupã 2 Tim. 4, 17 -

Þi-ard ca douã palme pe-un obraz curaturmele ºi fapta veºnic osînditã! - tu te-ai dus în flãcãri, dar al tãu pãcata rãmas eternã patã ºi ispitã.

Suflet mic, dar pururi ros de patimi mariom al tulburãrii nesãtul de rele, gurã de balaur, frate de tîlhari, mergi pe veci cu soþii vinei tale rele!

Pieri rãufãcãtorul sfîntului trimis, bîrfitorul celui care-þi face bine, - locul tãu e pururi veºnicul abisla un loc cu-acela ce-a fãcut ca tine.


394 - Diotref

- dupã 3 Ioan 9-12 -

Nume de ruºine ºi etern pãcat, fiul îngîmfãrii trufaº ºi-apostat, limbã-nveninatã, gînd nelegiuit -cum ai dat în faþa care te-a iubit?

Cum ai spus cuvîntul rãu ºi-nfricoºat? nu te-a ars pe gurã focu-i blestemat? - cum te-a ros pãcatul pînã într-atîtsã nu vezi tu cine-i cel ce l-ai urît?

Peste chipu-þi trufaº, peste duhul tãu, peste graiul gurii bîrfitor ºi rãu, peste-a tale fapte frate dezbinat, ºarpe ºi iscoadã- un etern stigmat!

395 - Nerecunoscãtorul

- dupã Psalm 109 -

Ai primit atîta milã ºi iubireinima ta însã a rãmas uscatãrelele fãcute de-ngîmfata-þi firenici a le cunoaºte n-ai vrut niciodatã.

N-ai recunoºtinþã pentru nici un binecum n-ai nici cãinþã pentru rãtãcire, - nu mai e nãdejde veºnic pentru tine, cu ºtiinþa, trufaº, mergi la nimicire!

Nu-þi aduci aminte dragostea primitãdar pãstrezi neºterse, tot ce crezi cã-s rele- inimã uscatã, de-orice har lipsitã, du-te sã te ardã plata faptei tale!


396 - Nu existã moarte!


Nu existã moarte! nu vã temeþi voicare faceþi bine ºi trãiþi frumos -gînduri, vorbe, fapte, urmele cinstitetoate au rãsplatã, veºnic, la Hristos.

Nu existã moarte! - temeþi-vã ceicare faceþi rãul ºi trãiþi urît! crimele ascunse veºnic au sã strigeºi-o sã vã sugrume tot ce-aþi omorît!

Nu existã moarte! veþi vedea-n curîndvoi ce rîdeþi astãzi veºnicu-i temeicînd sfîrºi-va visul ce vã pare viaþãveþi vedea cu groazã veºnicia ei!

Nu existã moarte! - nu speraþi nimicnu-i ce sã vã ºteargã crimele de-acum! focul unde mergeþi nu e nimicireare veºnic flãcãri, niciodatã scrum!

397 - Cine va primi pe-acela

- dupã 2 Ioan 10-11 -

Cine va primi pe-acela care Dumnezeu l-alungãblestemul ºi anatema ce-l apasã sã-l ajungã.

Cine va ierta pe-acela care Dumnezeu nu-l iartãapãsarea ºi pedeapsa de el n-au sã se despartã.

Cine va-nsoþi pe-acela care Dumnezeu îl lasãcu pãcatul se-nsoþeºte ºi cu rãul face casã.

Nu fii mai milos spre nimeni decît Dumnezeu vreodatãcãci unindu-te cu rãul vei purta a lui rãsplatã.


398 - Suflet dezrãdãcinat

- dupã Iuda 12 -

Suflet dezrãdãcinatdus ºi-ntors de vremenu e, cît e zarea-n latnimeni, sã te cheme.

Eºti strãin ºi unde-ai fostºi-unde te vei duce, fãrã loc ºi fãrã rostsingur la rãscruce.

Suflet rupt de lîngã-ai tãiunde-ai fost odatãva pieri pe triste cãiviaþa ta sfãrmatã.

Nechemat ºi nedoritrãtãceºti prin lumenu te-aºteaptã mulþumitnimenea anume.

Suflet gol ºi de pripasluntre sfãrîmatãtrebuia sã fi rãmasunde-ai fost odatã!

Nu te va cruþa nicicîndplata neascultãrii, c-ai lovit pe-ai tãi luîndcalea dezbinãrii!


399 - N-asculþi


N-asculþi, fiindcã ai dreptateci fiindcã ai mîndrie, cîndºi fraþii tãi ºi-a tale faptete-adeveresc ieºit din rînd.

N-asculþi fiindcã ai credinþãsau dar mai mare decît ein-asculþi fiindcã ai mîndrieºi ea te face sã nu vrei.

N-asculþi cã ai avea mai multãînþelepciune decît toþici nu asculþi cã ai mîndrieºi ea te face sã nu poþi!

N-asculþi cã ai avea iubiremai mare de-Adevãr ca ei, n-asculþi fiindcã ai mîndrianeascultãrii-n care piei.

N-asculþi acum decît de tineca Iuda ºi ca Lucifer- n-asculþi, dar vai cum neascultareate va cãdea pe veci din cer.

Vã îndemn, fraþilor, sã vã feriþi de cei ce fac dezbinãri ºi tulburareîmpotriva învãþãturii pe care aþi primit-o. Depãrtaþi-vã de ei.

Romani 16, 17.


CÎNTÃRI ÎNDURERATE

400 - Eu nu gonesc pe nimeni...

- dupã 1 Cor. 5, 13 -

Eu nu gonesc pe nimeni oricît e de sãraccu drag îl chem la masã sã ospãteze-n voienu mã feresc de zdrenþe ci frate drag mã faccu cei ce n-au pe nimeni ºi sufãr în nevoie.

Eu nu gonesc pe nimeni din cîþi îmi cer sãlaºmi-mpart cu ei cãldura ºi locul de hodinãnu-ntreb cã nevoiaºul mi-a fost sau mi-e vrãjmaºchiar cînd mi-e gol hambarul l-aºez la masã plinã.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

... Dar Dumnezeu, El Însuºi, a poruncit sã daiafarã mincinosul ºi-n graba cea mai marecãci altfel el ucide ºi-þi furã tot ce ai- la viperã ºi fiarã nu-i milã nici cruþare.


401 - Eu Doamne nu ºtiu dacã...


Eu Doamne nu ºtiu dacã ºi-altecãrãri mai duc la Cer vreodatãdar ºtiu pe-aceea ce de veacurie Calea Ta adevãratã!

Eu nu ºtiu dacã ºi-alte casesînt de-ale Tale, cum le spunedar ºtiu pe-aceea ce de veacurie Casa Ta de rugãciune!

Eu nu ºtiu dacã cei ce altfelmãrturisesc ºi cred ºi-nvaþãvor mai ajunge ºi în ce felsã vadã veºnica viaþã.

Dar ºtiu cã cei ce-nvãþãturade la-nceput o þin întrunafãgãduinþa mîntuiriideplin o au pe totdeauna.

Dar dacã nu ºtiu celelaltecãrãri ce duc la Cer vreodatãeu vreau mereu sã merg pe-aceeace-o ºtiu cã este-adevãratã.

ªi dacã nu ºtiu alte casede-a Tale, chiar dacã le spune, eu nu mã las de-aceea caree Casa Ta de rugãciune!


402 - Un strigãt de durere

- dupã Psalm 43 -

O Doamne Dumnezeul meuTe strig din grea durerecînd zac zdrobit ºi mulþi îmi dausã beau oþet ºi fierepriveºte Dumnezeul meu la ura lor cea tarecum uneltesc, cum merg ºi vincu sete sã omoareascultã cum rostesc minciuni cu limba otrãvitãcum întineazã pe nedrept viaþa mea zdrobitãvezi cum se strîng, se sfãtuiescºi-apoi se duc prin þarãs-arunce peste anii mei batjocuri ºi ocarã.

Priveºte-i Doamne, ei sînt tari ºi-s liberi sã se ducãeu stau pe pat legat ºi-n plîns durerea mã usucãpriveºte Dumnezeul meu ºi ia la toate-amintevezi ce nedrept sînt asuprit prin fapte ºi cuvintecum se-nþeleg cu cei cãlãi la planuri ucigaºepunînd mereu pe calea mea capcanele vrãjmaºecum sapã groapa mea cînd zacîn loc fãr-apãrare, cînd cinstea mea ºi lupta mea n-au glasºi n-au crezare.

Priveºte-i Dumnezeul meu cãci mulþi erau odatãla sînul meu crescînd hrãniþicu pîinea mea curatãerau orfani, necunoscuþi ºi nevoiaºi pe lume, iar eu cu milã i-am cules ºi le-am fãcut un nume, ce slabi erau atunci, iar azi cum au primit tãriece mici erau atunci acei ce astãzi mã sfîºie. Priveºte Dumnezeul meuTu, singura-mi scãpare, ce rãu le fac, cu ce-i opresc în pofta de nãlþarecu ce-i împiedic eu legat, pe ei cei fãr-oprirecu ce-i nedreptãþesc, cu ce le-aduc vreo asuprire?


- ªi vino-n ajutorul meu, dreptate fã-miºi scapãTu cinstea mea ºi cauza Ta, de-aceia ce le sapã.

Tu mã cunoºti, ºtii calea mea din fragedã pruncieºi ºtii cã tot ce-avui mai scump, Þi-am dat din suflet, Þieiubirea mea, cîntarea mea ºi lacrimile meleîn slujba Ta le-am pus deplin toþi anii vieþii greleºtii c-am cãutat sã Te urmezîn orice-mprejurarenedespãrþit, nepãrãsind nicicînd a Ta Lucrare...

... Am Doamne-atîtea vini ºi euºi-abateriºi greºales-a prãbuºit ºi duhul meu de-atîtea ori pe cale, dar faþã de-Adevãrul Tãuºi scumpa Ta Lucrarede fraþii mei, de Cauza Ta, de-ntîia mea chemare, de legãmîntul meu dintîi, de calea Ta divinã -încearcã-mã, cã nu gãseºti în mine nici o vinã.

- N-am vrut s-abat Lucrarea Tadin calea-i rînduitãci-am apãrat-o ºi-am luptat cu-o inimã smeritãnu Þi-am stricat Cuvîntul Tãu umblînd dupã foloasenu m-am temut sã lupt cu mii de fiare furioase, n-am urmãrit cîºtig lumesc ºi n-am cãutat scãparevînzînd pe alþii sau minþind cu-o faþã zîmbitoare, n-am odihnit pe perne moi, cînd alþii n-aveau paieºi n-am cãutat sã mã ridic pe-a altora vãpaie. De bani pãtaþi cu greu pãcat, ori sînge fãrã vinã, mi-a fost curatã mîna mea, iar inima strãinã.

Mai bine-am suferit nedrept necazuri ºi suspinedecît sã scap c-un preþ plãtit de altul pentru mine. Mai bine-am vrut sã mor flãmînddecît sã mînc o pîineprimitã-n chip nelegiuit pe-o slujbã ca de cîine. Mai bine-am vrut sã fiu zdrobit cu-ai mei cãlcat în tinãdecît cu cei rãi petrecînd pe-un ban pãtat cu vinã. Mai bine-am vrut sã mor umil ºi neºtiut de lumedecît slujind un duh strãin sã-mi dobîndesc renume.


Tu Doamne care totul vezi, cunoºti c-acestea toatesînt potrivite pe-adevãr ºi spuse pe dreptate. Cunoºti cã stau în faþa Ta cu mîna aºezatãpe-o conºtiinþã ce-a luptat sã poatã fi curatã. Tu Doamne ºtii cã tot ce-ndure pentru-a Ta Lucrare, cei ce-o pîndesc mã vãd în drumcînd cautã s-o doboare. Mã vãd cã eu aº fi, nu Tu, acela ce nu-i lasãs-o rupã ºi s-o-nghitã cei cu gura mincinoasã. Mã vãd cum eu aº fi nu Tu, ce drumul le deschidede mã pîndesc ºi se reped aºa a mã ucide...

O, Mare Dumnezeu din Cer ce vezi aceste toatedin milã de Lucrarea Ta, grãbeºte fã-i dreptate! Înalþã-Þi Numele cãlcat de cel rãu în picioareºi-al Tãu Cuvînt batjocorit, cu rîs ºi nepãsare. Fã drum pentru Lucrarea Ta ce-aºteaptã ºi suspinãîntoarce cîntec fericit în gura fãrã-vinã, înalþã-Te mãcar atît cît s-a-nãlþat minciunasã nu se bucure cel rãu de rãu pe totdeauna. Nu-l pãrãsi pe cel pîndit de ura celui tarefii pentru cel nevinovat dreptate ºi scãpare. Ridicã sufletul cãzut în gheare fãrã milã, zdrobeºte tot ce e nãlþat pe urã ºi pe silã. Fii Doamne ºi-apãrarea mea, lucreazã pentru minecãci eu nu pot vorbi ca ei, ºi sila mã reþine.

Dreptate cinstei mele fã-i, cãci numai Tu-i poþi faceopreºte gura lor cea rea ºi tot ce nu-mi dã pacepãzeºte-Þi Doamne Oastea Taca sfînta Ta Luminãnu-i mai rãbda pe cei ce-o rupºi-o stricãºi-o dezbinã. Dã-i turmei Tale-ndrumãtori cu mintea sãnãtoasãºi-Þi întãreºte focul sfînt c-o flacãrã frumoasãdã-i Cauzei Tale luptãtori c-o inimã curatãpurtînd mereu biruitori credinþa neschimbatã, dã-i tineret ascultãtor ºi mame credincioase, dã-i mîini de jertfã ºi genunchi de rugãciuni pioase, dã-i prieteni ºi sprijinitori, dã-i suflete-nzestrates-aducã Numelui Tãu Sfînt cinstiri înflãcãrate. Adu-i doritul timp de har cu-o zare larg curatãTu ce-ai deschis de-atîtea ori, deschide înc-o datã!


O Dumnezeule ce-ai pus la orice lucru vreme, mai nalþã ºi pe cei zdrobiþi- sã cînte cel ce geme...

403 - Am fost clopot


Am fost clopot de furtunã tras a-nºtiinþarecînd se adunau grãmadã norii peste zare. Am dorit atunci puternic sã feresc de moartepînã nu se înnopteazã zarea prea departe.

ªi-am fost clopot de alarmã tras, sunînd în dungã, sã vã pot trezi din vreme foc sã nu v-ajungãam dorit atunci ca ochii toþi sã se închidãcã vrãjmaº viclean întinde curse sã ucidã.

ªi-am fost clopot de chemare, glas de mamã bunãcãtre inima ºi vatra caldã ºi strãbunãam dorit atunci sã-ntoarcã minþi împrãºtiatespre-ndreptãrile frumoasei cãi adevãrate.

Astãzi sun a rugãciune ºi a sãrbãtoarepregãtire pentru ceasul Zilei Viitoarepriveghere-n aºteptarea Mirelui ce vine- cine mai aude încã, sã-nþeleagã bine!

Luaþi seama la voi înºivã, ca nu cumva sã vi se îngreuieze inimile cu îmbuibarede mîncare ºi bãuturã ºi cu îngrijorãrile vieþii acesteia ºi astfel Ziua aceea sã vinãfãrã veste asupra voastrã.


404 - Sfîrºit de bãtãlie

- dupã Matei 24, 9-13 -

Ce greu a fost în noaptea asta... ce lupte crîncene-am trãitce-nfuriat a fost vrãjmaºulºi ce sãlbatic a lovit!... - Acum cînd se ridicã fumulºi cînd putem privi napoivedem mulþimea grea de pierdericîþi sînt cãzuþi ºi morþi din noi.

Ne binecuvîntãm martiriide moarte sfîntã-nvredniciþicinstim eroii luptei sfinteºi mîngîiem pe cei rãniþidar înfierãm pe totdeaunaspre Judecata de Apoipe toþi cei dovediþi iscoadeºi slugi strãine printre noi.

Sfînt înger al Recunoºtinþei, înalþã-o cruce pîn-la cercu numele ºi jertfa celor biruitorice-n veci nu pier! sã fie-n veci la toþi urmaºiiîndemn înalt ºi luminoscum se trãieºte ºi se moareîn lupta cauzei lui Hristos.

Dar du-te înger al Uitãriiadu un munte de pãmîntºi pune-n veci pe cei netrebniciun nemaiînviat mormîntcei rupþi ºi morþi duhovniceºtesã moarã ºi-n uitare-apoinici nume-n veci, nici amintiresã nu mai aibã printre noi.


O, fii ºi strãnepoþi, urmaþi-ipe cei biruitori mereueroic sã vã pomeneascãIstoria ºi Dumnezeu, dar scîrbã sã vã fie veºnicde trãdãtori ºi de miºeimai bine morþi decît s-ajungeþivreunii dintre voi ca ei.


DIN PSALMII PÃTIMIRII

405 - Întunecarea

- dupã Psalm 22, 14-16 -

ªiroaie neoprite de lacrimi, mai fierbinþimai grele ºi amare vãrsãm ca niciodatãcãci lespezi de durere ºi munþi de suferinþizdrobesc al nostru suflet bucatã cu bucatã.

Vin una dupã alta mereu mai negre ºtiri, vin una dupã alta mereu dureri mai grele, ºi ceas cu ceas ne piere lumina din priviriºi pas cu pas ne pierdem puterile sub ele.

Pe tot întinsul zãrii cîntarea a-ncetats-aude numai plînsul mai tainic sau mai tarecu mîinile lãsate ºi capul aplecatpriveºte ca-ntr-o ranã în suflet fiecare.

Ieri cît de minunatã ºi dulce rãsunafrumoasa Ta cîntare pe-ntinderea seninã, azi curge numai sînge ºi plîns din rana greaiar cupa suferinþii-i departe de-a fi plinã.

Ca peste-o vie scumpã cînd floarea leagã rods-a nãpustit furtuna pe scumpa Ta Lucrareºi-acum priveºte Doamne cum macinã ºi rodsã-ntindã pustiirea, puteri nimicitoare.

Frumoºii stîlpi cãzurã legaþi ºi duºi pe rînd, frumoasele mlãdiþe zac rupte ºi zdrobiteºi-acum priveºte Doamne cum pribegim plîngîndprin jalea ºi pustiul ruinelor iubite...

Zac harfele uitate alãturi pe pãmîntnoi unii lîngã alþii stãm muþi în grea tãcerefrumoaselor speranþe sãpatu-le-am mormîntºi-i moartã parcã iarãºi credinþa-n vreo-nviere.

- întîia oprire -


406 - Rugãciunea

- dupã Psalm 27, 9-11 -

ªi totuºi Doamne noi n-avemalt Dumnezeu decît pe Tine- spre cine altul sã cãdemacum cînd ardem în suspineºi inimile noastre gemde rane ºi de lacrimi pline?

Pe nimeni altul noi nu ºtimºi nimeni altul nu ne ºtiela cine altul sã venimºi cui sã-i spunem decît Þiece nedreptate suferimce pierderi ºi ce silnicie?

Cãci nimãnui noi n-am cîntatcîntãri atît de minunatece Þie, Unuia, Þi-am datcomoara inimii curatecînd frunþile ni s-au plecatpe mîinile împreunate.

Pãrinþii noºtri s-au sfîrºitca jertfe pentru-a Ta Lucrarenoi ani de chin am pãtimitprin lupte ºi-ncercãri amare. - Iar astãzi Doamne ce cumplitse calcã totul în picioare...

- Dar Dumnezeule Slãvitîn muta noastrã tînguirenu-i plînsul deznãdãjduitdin necredinþã ºi cîrtireci-i jalea unui duh zdrobitde-o prea-ndelungã pãtimire.

E jalea unui prea duiosºi prea-ncãrcat trecut Pãrintece n-a avut în el frumosdecît o dragoste fierbinteºi cîntecul ºi plînsul scosdin cer, din vis ºi din morminte.


Cãdem spre Tine rãmînîndcu faþa de nãdejde plinãsuim calvarul aºteptîndfãgãduinþa ce-o sã vinãdin toatã inima crezîndîn Biruinþã ºi-n Luminã.

- a doua oprire -


407 - Trezirea

- dupã Proverbe 28, 13 -

Greºit-am Doamne toþi ºi fiecare... - Cuvîntul Tãu nici unul n-am þinutne-ai dat în grijã Sfînta Ta Lucrarenoi lucrul Tãu nevrednici l-am fãcut.

ªi-acum cînd toate ºi-au umplut mãsuraºi-o dreaptã rãsplãtire ispãºim, prin palme grele ce ne-astupã gurapãcatele cu gura le plãtim.

Plãtim prin urme de cãtuºi ºi bîteazi urmele pãcatelor de ieri, prin zdrenþele ocãrii mohorîtetrecutele podoabelor plãceri.

Plãtim ce vorbe grele-am spus în viaþãprin grelele ocãri ce ne-auzimºi lacrimile-aduse pe vreo faþãcu lacrimile-amare, le plãtim.

Plãtim cu morþi pãcatele de moarteºi vina grea cu preþ nevinovat, - dar Cumpãna Dreptãþii-i tot pe-o partecu talerul din stînga aplecat!

- Mai sînt pãcate încã neplãtiteºi inimi necurate în strãfundºi conºtiinþe încã netreziteºi iude încã printre noi s-ascund!

Arzi foc ceresc, sã mistui vina toatãtot ce e-n noi ºi printre noi strãinsã-Þi faci deplin Lucrarea iar curatãºi drumul ei, ca la-nceput, senin.

ªi-apoi spãlaþi de urmele trecute, plãtiþi deplin de tot ce datoram, - s-atingem iar nãlþimile pierdutespre unde-am fi demult, de nu cãdeam.

- a treia oprire -


408 - Pocãinþa


La fereastra cu zãbreleinimi frînte-n lanþuri grelese ridicã ºi se-alinãspre Iertare ºi Luminã. Mîini cu rãni ºi vînãtãise tîrãsc spre ochii Tãi, mute gemete - mãnunchi -cad spre Faþa Ta-n genunchi...

Faþã Veºnicã ºi Sfîntãgreu mustrarea ne frãmîntã, greu ni-e duhul frînt de jalepentru starea Oastei Talecãci pe scumpul ei cuprinsgrea osîndã s-a aprinsfoc ºi jar au nimicitrod cu sînge sfînt muncit...

Dar nu-s lacrimile-amarecît ni-e vina din Lucrare, nici cãtuºa nu-i fierbintecît aducerea aminte, cã de jalea dintre fraþinoi sîntem cei vinovaþi, n-am fost treji ºi n-am luptatºi pãcatul n-a cruþat.

La fereastrã cu zãbreleochii plîng cu lacrimi grele... - gîndul s-ar lega de-o razãpocãinþa nu cuteazãnumai duhul cel lovitrabdã crucea umilitsã plãteascã pas cu passfîntul izbãvirii ceas.

- a patra oprire -


409 - Mãrturisirea

- dupã 1 Ioan 1, 9 -

Iertare Îþi cerem Pãrinte-nduratcu lacrimi Îþi cerem iertarecã-n totul greºindu-Þi, adînc vinovatse simte din noi fiecare.

Iertare îi cerem Lucrãrii pustiilãsatã pe mînã strãinãajunsã sã-ºi plîngã pierduþii copiiºi-altarele-ajunse ruinã.

Iertare Îþi cerem cã noi n-am aprinsmai viu focul sfînt ºi mai tareci vînturi strãine-am lãsat de-au întinsîngheþ ºi pustiu ºi-ntristare.

Iertare îi cerem întîiei iubiriºi-ntîiei frãþii fericitedin vremea cînd toate-ale noastre simþirierau de-o credinþã sfinþite.

Iertare Îi cerem Cuvîntului Sfîntprimit cu cãinþã curatãiertare acelui dintîi legãmîntce-n lacrimi l-am pus prima datã.

Iertare le cerem cã nu le-am pãstrataceleaºi dintîi, neschimbateci-n inima noastrã-au pãtruns cu pãcatstrãine chemãri ascultate.

Iertare le cerem pãrinþilor duºice-ntîi ne-au chemat spre luminãcã-n slujba Lucrãrii le-am fost nesupuºirãbdîndu-i pe-acei ce dezbinã.

Iertare Îþi cerem Pãrinte-ntristatcu lacrimi Îþi cerem iertarecã-n toate greºit-am ºi-adînc vinovatsuspinã din noi fiecare.

- a cincea oprire -


410 - Legãmîntul


Doamne Dumnezeul clipelor solemnelîng-a patruzecea piatrã de hotar, jertfa Oastei Tale vine-acum sã-nsemnelegãmînt de sînge pe-un trecut amar.

Cînd sfîrºind robia grea ºi-ndelungatãaºteptam Canaanul fãrã de duºmania venit pustia mai înfricoºatãcu calvarul celor patruzeci de ani.

Lipsa mîngîierii, lipsa hranei sfinte, lipsa îndrumãrii, multele nevoi, au topit în lacrimi tot ce-a fost naintedragoste, credinþã ºi nãdejde-n noi.

Mãcinaþi de toate au venit duºmaniicu vorbiri de înger, vinovat mijloc... - ºi-nºelaþi vitejii, au crezut sãrmaniide-a rãmas în urmã scrum, ca dupã foc.

Dar cuptorul astãzi, fãrã de cruþarecurãþind ce-i aur ºi-alegînd ce-i lutsapã-adînc hotarul ultim de la carevom lua eroic drumul cunoscut.

La hotaru-acesta, pentru tot ce vinepunem Doamne astãzi stîlp de legãmînts-ascultãm în totul-totului de Tineºi sã-i dãm Lucrãrii primul ei avînt.

Arãtîndu-i Þinta care s-o atingãarãta-i vom drumul clar prin voia Taºi pe toþi vrãjmaºii care sã-i învingãca s-ajungã-odatã ce-ai dorit din ea.

- a ºasea oprire -


411 - Lumina - a sosit


A sosit, a sosit izbãvireaa cãzut, a cãzut lanþul greusã nãlþãm, sã nãlþãm mulþumireane-a scãpat, ne-a scãpat Dumnezeu.

Legãmînt, legãmînt de credinþãlui Isus, lui Isus înnoimîntr-un duh, într-un duh ºi-o fiinþãslujba Lui, slujba Lui s-o-mplinim.

Mulþumim, mulþumim numai ÞieDoamne Sfînt, Doamne Sfînt ºi-ndurat, Te slãvim, Te slãvim pe vecienumai Tu, numai Tu ne-ai scãpat.

Înãlþãm, înãlþãm cu tãriesteagul Lui, steagul Lui glorioscredincioºi, credincioºi pe vecielãudãm, lãudãm pe Hristos.

Jertfa grea, jertfa grea e primitãDuhul Sfînt, Duhul Sfînt S-a-nduratOastei Lui, Oastei Lui izbãvitãcîntã-n cor, cîntã-n cor minunat.

Strînºi uniþi, strînºi uniþi mai departepe Isus, pe Isus sã-L slujimvoia Lui, voia Lui pîn-la moartefericiþi, fericiþi s-o-mplinim.

A sosit, a sosit ziua maresîntem iar, sîntem iar la un locîntr-un gînd, într-un gînd ºi-o umblaresã-L iubim, sã-L vestim mai cu foc.

- a ºaptea oprire -


412 - Închinare


Hristos ne-a dat biruinþaprin Numele Sãu strãlucitcîntaþi-I cu toatã fiinþaîn veci fie El preamãrit.

Isus, mai presus slavã Þie, cu-avînt neînfrînt Þi-nãlþãmIsus, noi am pus pe vecieun sfînt legãmînt sã-Þi urmãm.

Hristos ne-a dat izbãvireacînd noi suspinam greu legaþicîntaþi-I, cîntaþi-I mãrireaºi-al Lui Nume Sfînt lãudaþi.

Hristos ne-a adus înviereacînd noi toþi zãceam ca-n mormîntcîntaþi-I, cîntaþi-I putereaºi-al Lui minunat Nume Sfînt.

Hristos ne-a trezit conºtiinþachemãrii ce-aveam pe pãmîntjertfindu-I întreagã fiinþaluptãm pentru-al Lui Nume Sfînt.

Hristos ne-a adus libertateaºi-avîntul în lupta spre ÞelLucrãrii pãstrînd unitateasã-i ducem pe toþi cãtre El.

Hristos ne va da rãsplãtirearãbdãrii ºi luptei curîndºi-n veci vom gusta fericireaal Lui Nume Sfînt lãudînd.

- sfîrºitul -


413 - De nu primeºti nimic strãin

- dupã 2 Cor. 3, 18 -

De nu primeºti nimic strãinîn duhul tãu ºi-n mintelumina gîndului seninîþi va luci-n cuvinte.

De nu-þi pãtezi cu nici un rãua cugetului undetot mai adînc lãuntrul tãusfinþirea-l va pãtrunde.

De nu-þi arunci nepãsãtorclipita niciodatãcu rod etern strãlucitorduci viaþa ta-ncãrcatã.

De nu-þi laºi fraþii-ndureraþisã plece sau s-aºteptemereu mai drept ai sã strãbaþicãrãrile-nþelepte.

De nu-þi laºi duhul ispititsã cadã-n neascultareîn chip curat ºi liniºtitte-mbraci spre sãrbãtoare.

De nu te-abaþi din legãmîntci-l þii în gînd ºi-n faptãnu ºtie minte ºi cuvîntce slavã te aºteaptã.

Ferice de cel ce rabdã ispita. Cãci dupã ce a fost gãsit bun, va primicununa vieþii pe care a fãgãduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Iacov 1, 12.


414 - Cel mai greu cuvînt

- dupã 2 Tim. 3, 14 -

C-o mînã pe Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Dreptcu cealaltã mînã pe viaþa mea din piept, în faþa conºtiinþei, în Faþa Celui Sfîntºi-n faþa tuturora - spun cel mai greu cuvînt.

N-am vrut întîietate, mi-e martor Dumnezeun-aº fi-ndurat pentru-asta un ceas din chinul meu. N-am vrut cu nimeni ceartã de vorbe fãrã rostci apãr adevãrul aºa cum ºtiu c-a fost. N-am vrut sã fac partidã, nu vreauºi nu voi vreaci vreau sã-mi þin statornic ºi dreptcredinþa mea. Nu m-am atins de-avutul nici celui mai hainci vreau solia sfîntã cum mi-am primit, s-o þin, cum ºtiu cã ne-a lãsat-o înaintaºul sfîntpe patul morþii sale cu ultimu-i cuvînt. N-am vrut nici sã mã apãr oricît am fost cãlcatci nu pot sã-mi las steagul pe care am jurat, cãci am o conºtiinþã ºi-n faþa Celui Sfîntam sã rãspund odatã de-un bun ºi-un legãmînt.

Eu ºtiu cum ne-a fost calea, cãci de copil am statla cot cu-naintaºul, ºi-alãturi am luptat, el m-a-nvãþat: - aºa e! aºa sã ºtii sã spuiHristos aºa-þi va cere rãspuns în faþa Lui. - De-aceea strig, de-aceea nu voi tãcea nicicînd, cum aº scãpa de-osîndã, dac-aº trãda tãcînd? cum aº scãpa cînd astãzi vãd bine cã se vreaschimbatã-nvãþãtura aºa cum n-a fost ea? schimbatã calea Oastei, schimbat al ei duh bunºi rostul ei, ºi þinta- iar eu sã nu v-o spun? Sã tac? Sã nu le apãr, trezind pe fraþii mei? - dar cum aº fi-atunci faþã de Domnul ºi de ei?


N-am interes, nu caut nici laude nici bani, nu m-au tocmit în slujbã nici prieteni nici duºmaninu urmãresc cîºtiguri din drumul sfînt sã-mi facn-am fost bogat vreodatã, dar azi sînt mai sãrac. Sînt învãþat cu foamea ºi munca cea mai greanu þin la-mbrãcãmintea ºi nici la viaþa mea, nici nu þin la pãrerea ce lumii i-o trezesceu cinstea ce stã-n hainã, puþin o preþuiesc. Nimic n-am ce sã-mi apãr nici prieteninici ideimai scump mi-e adevãrul ca toþi cei scumpi ai mei.

Nu sînt gelos pe nimeni oricît ar fi-nzestratcãci fiecare-ºi are rãspunsul lui de dat. Nu contrazic pe nimeni, nu asta urmãresc, ci apãr pîn-la moarte un bun nepãmîntesc. Nu fac vreo nedreptate nici celui mai strãinci lupt sã-mi apãr fraþii de-abateri ºi dezbin, nu duºmãnesc pe nimeni oricît mi-ar fi vrãjmaºci vreau sã-mi nalþ solia ºi steagul de ostaº, nu vreau sã am nici prieteni, nici gîndstrãin de-ai meici vreau, mergînd cu fraþii, sã fiu în tot, ca ei. Nu vreau sã iau nici platã nici dar de la strãinmai bine rabd de foame decît cu ei sã-nchin. Nu vreau s-aduc iscoade strãine printre fraþi, nu vreau s-ascund ce curse ne-ntind cei vinovaþi, nu vreau sã seamãn urã, - n-au drept cei ce bîrfesc, nu-i nimenea pe lume sã nu pot sã-l iubescaducã-ºi fiecare aminte în ce fela fost faþã de mine - ºi eu faþã de el... Nu vreau sã-mi apãr viaþa, nici numele- aveamdestule cãi sã le-apãr dac-asta urmãreamcãci martor mi-este Domnul cã ºi-astãzi pas cu pastrec numai prin primejdii în fiecare ceas.


Ci astãzi cînd vãd glasuri plãtite vinovatsã strîmbe calea Oastei cu sunet încurcat, cînd fraþi ce nu-ºi dau seama, un drum greºit alegcînd minþi neluminate nu vãd ºi nu-nþeleg, cînd mulþi, chiar ºi din fruntenu vãd spre ce-s împinºiºi mulþi pe drumuri strîmbe în mreji strãine-s prinºi- doresc sã strig cu toatã puterea mea acum: treziþi-vã! - acesta e-al morþii voastre drum! Treziþi-vã! - e ceasul, e clipa sã vedeþicît de strãini de Oaste ºi drumul ei sînteþi! Treziþi-vã! - ºi-ntoarceþi la primul crez ºi gîndcu lacrimi, fiecare, întîiul drum luînd, o inimã ºi-o cale s-avem cu toþii iaraceasta va aduce Lucrãrii foc ºi har.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

... Dar, o sã treacã Oastea ºi peste-acest impascãci Dumnezeu, El Însuºi, o poartã pas cu pasvor trece ºi-aste valuri cum ºi-altele-au trecutci Oastea va rãmîne pe drumu-i cunoscut, ca ieri vor fi ºi mîine atîþia dintre noice ne-ascultînd, pieri-vor prin curse ºi noroisînt scrise toate acestea demult cã vor fi-aºa- ci Oastea va învinge cãci Domnul e cu ea.

Pieri-vor ºi-acei ce-astãzi pun piedicide vreun felci Oastea mai departe va merge cãtre Þel. Se va vorbi de dînºii ca de-un trecut amarci Oastea strãluci-va crescînd din har în har. Pieri-vor toþi cei care-i fac rãu fãrã temeici Oastea cea curatã va-nvinge peste ei. Hristos aºa a vrut-o dintîi, ºi-aºa o vreaaºa luptînd va creºte ºi va învinge-aºa. Sînt mulþi în ea nevrednici, vor fi ºi-n viitor! - ei vor pieri, ºi alþii lua-vor locul lor, nu Oastea o sã piarã, - n-o lasã Dumnezeupieri-vor cei nevrednici ce-o tulburã mereu.


... Voi care veþi ajunge Mãreþul Timp, sã ºtiþide-aceste adevãruri atunci sã v-amintiþic-atunci o sã-nþelegeþi ce scump a fost plãtitcu jertfe Adevãrul ce voi l-aþi moºtenitºi cã de ce, puterea sau duhul cel mai rãupe ea n-a fost s-o poatã clinti din drumul sãu.

Hristos ºi Adevãrul o sã plãteascã-atuncila cei ce-au strîns cu lacrimi, cu jertfe ºi cu muncila cei rãmaºi statornici ce-au ars dar n-au lãsatLucrarea sã se-abatã din drumul ei curat, - dar va plãti cu flãcãri pe merit ºi pe-aceice-au pãgubit Lucrarea cãutînd foloase eiºi s-au fãcut unelte viclenilor vrãjmaºivînzîndu-ºi moºtenirea ºi crezul de ostaºi. Atunci o sã se vadã cã azi în tot ce-am spusdreptatea ºi-adevãrul ºi sufletul mi-am pus...

... Cui vrea sã înþeleagã, cu cugetul curati-nfãþiºez acestea cu adevãr jurat. Cu singura dorinþã: a binelui folossã fim ºi noi ºi Oastea pe voia lui Hristossã biruie Lumina, cel rãu sã fie-nvinssã fim un gînd ºi-un sufletpe-ntregul þãrii-ntins. Sã-ndepãrtãm din cuget tot ce-i strãin primit, sã fim ºi noi ºi Oastea aºa cum am pornitsã ne-mplinim cu toþii curatul legãmîntde care vom rãspunde în faþa Celui Sfînt...

- Cui nu vrea sã-nþeleagã, priveascã-mã nebunºi strice mai departe, nimic n-am sã-i mai spunva rãsplãti odatã Dreptatea ne-ndoios,

- acesta mi-e cuvîntul- în faþa lui Hristos!


415 - Cînd era credinþa bunã

- dupã Apoc. 2, 4-5 -

Cînd era credinþa bunãmergea noaptea fãrã lunãpe ninsoare ºi furtunãnumai sã fie-mpreunãpe-ntuneric ºi pe tinãnu era nimic s-o þinã.

Erau fraþii peste munteºi-i pãrea cã-s ici la punte, erau fraþii peste þarãºi-i pãrea cã-s ici afarã, era rugãciunea lungãºi-i pãrea cã nu-i s-ajungãerau lacrimi nu ºtiu cîte, erau uºi nezãvorîte, erau gînduri fericite, zilele numa-nsorite, ochii numai împreunã, gîndul numai voie bunã. Dintr-o pîine cît eraluau toþi ºi s-ajungea, era casa plinã-plinãºi tot mai doreau sã vinã. Era lumea cît un satnu vedea nici un pãcat. Cãci din cîþi treceau pe pragDumnezeu era mai drag...

... Dar de cînd credinþa moarenu mai merge nici pe soare. Vremea-i dulce, calea-i bunãea nu merge nici pe lunãnu-i nici noapte, nu-i nici tinãdar ea tot gãseºte vinã.


Fraþii-s numai peste valedar ea nu-ºi mai face cale. Fraþii-s numai în grãdinãdar ea n-are timp sã vinã. Altul sufere ºi moaredar ea ºade ºi n-o doare. Rugãciunea-i pare lungãlenevia i-o alungã, lacrimile-s tot mai rareuºa-i tot mai cu zãvoare, gîndurile-s tot mai grelenoaptea-i tot mai fãrã stelevorbele-s tot mai deºarteinima-i tot mai departeºi din cît belºug s-ar strîngepentru Domnul nu s-ajunge. Þara-ntreagã de-ar strãbaten-ar vedea decît pãcate. - Cãci din cîþi se duc ºi vinDumnezeu i-e mai strãin...

416 - Lãudãm pe Domnul nostru


Lãudãm pe Domnul nostru cãci în veac El este Bun! laude pe Domnul toate cîte Lui I se supuncîþi ascultã voia-I sfîntã, cîþi porunca Lui o þinlaude cu bucurie al Lui Nume-n veci, amin.

Lãudãm pe Domnul nostru cãci nu-i dumnezeu ca ElEl e Cel Prea Naltºi toate Lui se-nchinã-n orice felLui se-nchinã cerul veºniccãci ca Domnul nimeni nu-itoþi conducãtorii lumii sã se-nchinenumai Lui.

Numai laudele Sale sã rãsune peste totcãci Prea Nalt ºi Preaputerniceste Domnul Savaotºi în veac þine-ndurarea ce-o aratã tuturorlãudat sã fie Domnul Cel Preabun ºi-ndurãtor.


Lãudãm pe Domnul care este-al domnilor Stãpîndupã voia Lui sînt toate cîte vinºi cît rãmîndupã-a Lui înþelepciune-s rînduite cîte sîntlãudãm pe Domnul care este Nepãtruns de Sfînt.

Lãudãm pe Domnul, numai al Lui Nume-L lãudãmcãci doar Lui I se cuvine toatã laudasã-I dãmtoatã cinsteaºi-nchinareaºi cîntarea pînã-n veacnumai Domnului s-o nalþetoþi cîþi voia Lui o fac.

Lãudãm pe Cel ce Singurface-atît de mari minunicare face sã rãsarã soare peste rãi ºi bunicare-aduce ploaie rodnicpeste tot pãmîntul Sãucare-aratã-o nesfîrºitã milã chiar spre cel mai rãu.

Lãudãm pe Domnul care este veºnic Credincioscare poate sã ridicechiar din locul cel mai joscare poate sã doboarechiar ºi locul cel mai suscare poate sã-mplineascã totdeaunatot ce-a spus.

Lãudãm pe Domnul carepentru toþi ai Lui a fostStînca Tare în primejdii, Zid puternic de-adãpostUmbrã dulce-n foc ºi-n arºiþiºi cãldurã-n viscoliritoþi ne datorãm viaþa marii Lui milostiviri.

Lãudãm smeriþi pe Domnulcãci doar Domnul a fãcuttot ce este, tot ce poate fi vãzut ºi nevãzuttot ce vine ºi rãmîne, tot ce-a fost ºi n-a rãmastot ce creºte sau se uscãse supune sfîntu-I glas.


Lãudãm cu drag pe Domnulîn al serii ceas plãcutîn al nopþii timp de veghe sau de somnsub sfîntu-I scutîn a dimineþii vremecînd un nou har aºteptãmtoatã ziua, toatã viaþa noi pe Domnu-L lãudãm.

Lãudãmu-L ºi cu lacrimi, lãudãmu-L ºi cîntîndcãci prin toate ni Se-aratã milostivºi bunºi blîndºi prin toate nu doreºte decît bine sã ne deachiar ºi celui care-ºi are inima nespus de rea.

Lãudãmu-Te pe Tine Dumnezeule-nduratce nespusã bunãtate pentru noi ai arãtatcare le-ai fãcut pe toate cîte sîntºi le privimtoate pentru cîteÞie, numai Þie-Þi mulþumim.

Te rugãm întotdeauna dã-ne duh ºi dã-ne glassã Te lãudãm pe Tine în oricare zi ºi ceassã Te lãudãm pe Tine cu oricare pas ºi gîndtoatã lauda se cade numai Þie, oriºicînd.

Numai Þie, sã-Þi înalþe laudele lor în veacnecuprinsurile toate ce se fac sau se desfactot nenumãrul acelor care trec ºi care vinde-a Ta laudã sã fie Doamne, Universul plin.


417 - Te lãudãm pe Tine MîntuitorSlãvit


Te lãudãm pe TineMîntuitor Slãvitcãci Jertfa Ta cea Sfîntãdin iad ne-a izbãvit.

Te lãudãm pe TineCel pogorît de Susce Vestea Izbãviriiºi Pãcii ne-ai adus.

Te lãudãm pe Tinece Te-am vãzut smeritcã patima trufieiºi-n noi ai biruit.

Te lãudãm pe Tinecare-ai trãit curatcã dorul curãþieiºi nouã ni l-ai dat.

Te lãudãm pe Tinece-ai vrut s-asculþi mereu, - învaþã-ne-ascultareacu drag de Dumnezeu.

Te lãudãm pe Tinece-ai fost mereu cu noice ne-ai adus scãpareadin grelele nevoi.

Te lãudãm pe Tinece-ai ascultat pe-ai Tãiscãpîndu-i totdeaunadin mîna celor rãi...

Te lãudãm pe Tinecãci braþul Tãu întinsa despicat pustiuriºi ziduri a învins.


Te lãudãm pe Tinece-ai despãrþit furtuni- din lunga-mprãºtierepe cei iubiþi s-aduni.

Te lãudãm pe Tinece poþi sã-nvingi ºi-acumoricîte piedici încãva fi s-avem pe drum.

Te lãudãm pe Tinece poþi sã birui totce-ai Tãi, cu toatã jertfase luptã, dar nu pot.

Te lãudãm pe Tineprin care-o sã primimcum mult mai mult cît credemºi cît nãdãjduim.

Slãvit sã fii Tu veºnicMîntuitor ºi steagpe Tine-a noastrã OasteTe laudã cu drag.

ªi Te rugãm vegheazãasupra alor Tãisã-i izbãveºti puternicpe veci de toþi cei rãi.

Cã pînã-n veºniciecu-al cerurilor cor, Te lãudãm pe TineMãreþ Mîntuitor!

Pag. 452

Slãvit sã fie Domnulcãci El ne-a dãruitLumina ºi-Ajutoruls-ajungem la...

. . . S F Î R ª I T.

- Cuprinsul în ordine - Vol. 1 - Pag. 453

Cuprinsul în ordine

Nr. Titlu Strofe Versete Volum -Caiet Pag.

Cîntãrile Dintîi - Caiet 1 1-dintîi 311 001-Cîntãrile Dintîi 7 28 1-dintîi 512 Isuse, cîntecele mele 5 20 1-dintîi 623 Tinereþe, leagãn dulce 5 22 1-dintîi 734 Jos pe crucea... 6 42 1-dintîi 745 În pacea serii - Doamne Sfinte 9 93 1-dintîi 956 Am fost o harfã - 1 6 25 1-dintîi 1167 Mama - mi-ai cîntat 14 28 1-dintîi 1278 ªi cu cît privesc 8 32 1-dintîi 1389 Suferinþã - crin din care 5 33 1-dintîi 14910 Poporul Meu... 8 57 1-dintîi 15

1011 O, Isuse Milostive 11 22 1-dintîi 171112 Cu Domnul spre Golgota - 1 15 98 1-dintîi 181213 ªi mã duc strãin Isuse 8 45 1-dintîi 211314 În aceastã clipã Doamne 11 22 1-dintîi 221415 La Tine vin Isuse iar 8 32 1-dintîi 231516 Fiu pierdut 6 24 1-dintîi 241617 Blîndul Pãstor 10 40 1-dintîi 251718 Douã mii de ani Isuse... 11 106 1-dintîi 261819 Toamnã - a cãzut murind 9 54 1-dintîi 291920 Strãinã-a fost viaþa mea 7 29 1-dintîi 312021 Noaptea Naºterii 6 42 1-dintîi 322122 O, iubire cîntec dulce 6 50 1-dintîi 332223 Primãvarã - toatã firea 6 32 1-dintîi 352324 Rugãciune - Doamne Tu 9 27 1-dintîi 362425 O, Isuse Domnul Slavei 4 33 1-dintîi 37

Pe drumul Crucii - 1936-1937 0 0 1-dintîi 382526 Eu eram copil Isuse... 7 28 1-dintîi 382627 Samaritene!... 6 58 1-dintîi 392728 O, voi copii ai Domnului 6 24 1-dintîi 402829 În bisericã ºi-n ºcoalã 4 20 1-dintîi 412930 Cînd zãceam în grea durere 6 24 1-dintîi 423031 Spre Tine strig Doamne 4 36 1-dintîi 433132 De vrei pe Domnul 5 20 1-dintîi 443233 Însetat dupã dreptate 6 25 1-dintîi 443334 Cînd Te-ai coborît în lume 5 20 1-dintîi 453435 Tu omule ce-þi faci 3 24 1-dintîi 463536 Suflet chinuit de patimi 3 19 1-dintîi 463637 Voi cei orbi 3 24 1-dintîi 473738 Cina Domnului e gata! 4 27 1-dintîi 483839 Bogãþie, lanþ al morþii 3 22 1-dintîi 493940 Miezul nopþii... 7 28 1-dintîi 504041 De la nunta cea din Cana 7 30 1-dintîi 514142 Lacrimi - vã cunoaºte 5 28 1-dintîi 524243 Copil iubit 8 58 1-dintîi 53



4344 Eram copil în zorii vieþii 8 32 1-dintîi 554445 Plîngea tîlharul 11 76 1-dintîi 564546 Voi copilaºii Mei din lume 8 32 1-dintîi 584647 Noi ºtim c-avem un scop 3 12 1-dintîi 594748 Isus, Tu iar cobori 5 35 1-dintîi 594849 Doamne, iarã-mi plec genunchii 5 24 1-dintîi 604950 E noapte grea 7 29 1-dintîi 615051 Isuse, pentru Tine plîng 8 32 1-dintîi 625152 Cu nãdejdile apuse 3 15 1-dintîi 635253 Te-am minþit! 8 32 1-dintîi 645354 Cînd pierdut eram Isuse 7 28 1-dintîi 655455 La toþi mi-am spus 7 28 1-dintîi 665556 Atuncea cînd am fost 4 16 1-dintîi 675657 Cãzut ca oaia 4 16 1-dintîi 675758 Am fost copilul rãtãcit 4 16 1-dintîi 685859 Duhule Preasfinte Doamne 8 64 1-dintîi 685960 De-ai lua pe umãr crucea 6 24 1-dintîi 706061 Dintre cîte mîini lovirã 5 20 1-dintîi 716162 Plînge datornicul 11 44 1-dintîi 716263 Durerea iar m-a cercetat 6 24 1-dintîi 736364 Sfîºiat de chinuri grele 10 40 1-dintîi 736465 Isuse, Veºnic Cãlãtor... 12 36 1-dintîi 756566 An Nou 6 24 1-dintîi 766667 Depãrtare... 7 40 1-dintîi 77

Doina Golgotei - 1938 0 0 1-dintîi 796768 Sub Cruce, azi... 6 27 1-dintîi 796869 Cînta o pasãre mãiastrã 5 37 1-dintîi 806970 Aceasta-i Golgota 8 64 1-dintîi 817071 Prin multe þãri frumoase 6 26 1-dintîi 837172 Eu n-am avut nici mamã 7 49 1-dintîi 847273 Atîta sfîntã curãþie 8 32 1-dintîi 857374 Cînd mi-este greu 5 20 1-dintîi 867475 ªi din nou cobori... 12 51 1-dintîi 877576 Geme inima din mine 6 44 1-dintîi 887677 Tatãl nostru Cel din ceruri - glasul 27 136 1-dintîi 907778 Stînca Vieþii 5 20 1-dintîi 947879 Isuse, Doamne, o Isuse 7 28 1-dintîi 947980 Cînd Þi-am înþeles chemarea 5 20 1-dintîi 958081 Atîtea stele... 9 36 1-dintîi 968182 Noi L-am aflat pe-Acela 7 31 1-dintîi 978283 Cînd eram copil Isuse 3 24 1-dintîi 988384 De cînd la Cinã 8 35 1-dintîi 998485 De cînd ispita 8 33 1-dintîi 1008586 Plînge ucigaºul 6 54 1-dintîi 1018687 Eram copil cînd prima datã 11 44 1-dintîi 1028788 Ghimpe de durere mutã 4 16 1-dintîi 1048889 Geme sub poveri nespuse 5 20 1-dintîi 1048990 Pentru Tine vreau Isuse 5 27 1-dintîi 105



9091 Tu eºti ºi azi Isuse 10 21 1-dintîi 1069192 Doamne, altã dimineaþã 5 36 1-dintîi 1079293 Vei veni Isuse 5 20 1-dintîi 1089394 Minunatã ºi frumoasã 10 23 1-dintîi 1089495 Cãlãul 9 39 1-dintîi 1099596 Cu Domnul spre Golgota - 2 11 81 1-dintîi 1119697 Isuse, marea vieþii 4 16 1-dintîi 1139798 Hristos a Înviat din morþi - ce bucurie 12 48 1-dintîi 1149899 Cînd ai trimis Isuse 8 18 1-dintîi 11599100 Tu Singur plîngi ºi azi Isuse 6 24 1-dintîi 116

100101 Am fost copil aºa curat 6 24 1-dintîi 117101102 Carte Sfîntã, Mînã Sfîntã 13 50 1-dintîi 118102103 Vorbea Isus de pe colinã 7 35 1-dintîi 120103104 Ridicã-þi ochii ºi priveºte 4 36 1-dintîi 121104105 Din locul Liniºtii 8 32 1-dintîi 122

Darul lacrimilor - 1939 0 0 1-dintîi 123105106 Demult, din frageda pruncie 4 33 1-dintîi 123106107 Lacrimi, lacrimi coji amare 3 12 1-dintîi 124107108 Astãzi cînd cobori Isuse 8 32 1-dintîi 124108109 Adeseori în rugã... 4 16 1-dintîi 125109110 Preasfinte Duh de viaþã darnic 4 28 1-dintîi 126110111 Cît pãcatul m-a purtat... 6 29 1-dintîi 127111112 Doamne Dumnezeul nostru Prea 9 116 1-dintîi 128112113 Isuse Pîinea Vieþii 4 16 1-dintîi 131113114 Isus e Calea 3 14 1-dintîi 131114115 Hristos e Adevãrul 4 16 1-dintîi 132115116 Isus Hristos e Viaþa 3 12 1-dintîi 132116117 De-atîtea ori Isuse 4 33 1-dintîi 133117118 Cu Domnul spre Golgota - 3 13 87 1-dintîi 134118119 E ziua bucuriei azi 5 30 1-dintîi 136119120 Hristos a Înviat! - cãzut-au 5 21 1-dintîi 137120121 O Pãrinte-al mîngîierii... 6 24 1-dintîi 138121122 Mi-e inima bolnavã 2 16 1-dintîi 138122123 Glasul Domnului te cheamã 5 25 1-dintîi 139123124 Tu om pierdut... 5 20 1-dintîi 140124125 O suflete ce-n rãu apuci 11 22 1-dintîi 141125126 Îndurerat Izvor... 8 32 1-dintîi 142126127 Bolnav de dorul Tãu 5 20 1-dintîi 143127128 O apostolii-mbuibãrii 8 32 1-dintîi 144128129 Apostoli binecuvîntaþi 5 20 1-dintîi 145129130 Pleacã-Þi iar urechea Doamne 6 31 1-dintîi 146130131 Psalm... 4 32 1-dintîi 147131132 Ce dulce eºti Isuse 3 11 1-dintîi 148132133 Ce mare eºti! 2 20 1-dintîi 148133134 Ce Drept eºti Tu!... 4 30 1-dintîi 149134135 Ce ochi mi-ai dãruit... 3 13 1-dintîi 150135136 În prag de cimitir 7 28 1-dintîi 150136137 Octombrie - în lacrimi dese 4 17 1-dintîi 151



137138 Nu Te duce de la noi 6 31 1-dintîi 152138139 Rãmîi cu noi 3 30 1-dintîi 153139140 Îþi mulþumim Isuse Doamne 5 49 1-dintîi 154

Caietul 1 = 140 poezii 927 4,667Cîntãri Îndepãrtate - Caiet 2 1-îndepãrtate 157

2141 002-Cîntãri Îndepãrtate... 12 24 1-îndepãrtate 159Cîntãri de Pace - 1940 0 0 1-îndepãrtate 160

140142 La Sînul Tãu cel plin 4 17 1-îndepãrtate 160141143 Primiþi pe Domnul vostru! 10 43 1-îndepãrtate 161142144 Ce dulce-i pacea Ta Isuse 8 33 1-îndepãrtate 163143145 Slãvitã-mpãrãþie-a Pãcii 7 28 1-îndepãrtate 164144146 Cu Taina-nviorãrii 4 8 1-îndepãrtate 165145147 ªi iar Te naºti 7 29 1-îndepãrtate 165146148 O, Sfînt Izvor ce speli pãcatul 6 24 1-îndepãrtate 166147149 Pãrinte-Atotputernic... 15 129 1-îndepãrtate 167148150 Te rog nu pentru lume 6 24 1-îndepãrtate 170149151 Noi Te iubim cu dor Isuse 2 12 1-îndepãrtate 171150152 Noi Te urmãm cu dor Isuse 3 18 1-îndepãrtate 171151153 Fiindcã Te urmãm 3 13 1-îndepãrtate 172152154 Pîrîºii 6 24 1-îndepãrtate 172153155 Cu tot întregul meu amar 3 24 1-îndepãrtate 173154156 Cînd se va întoarce Israel 6 36 1-îndepãrtate 174155157 Biata inimã sfîºiatã 7 28 1-îndepãrtate 175156158 Nici o clipã de-ntristare 6 24 1-îndepãrtate 176157159 De ce noi oare nu putem? 6 24 1-îndepãrtate 176158160 Te-am vãzut plîngînd 4 23 1-îndepãrtate 177159161 Atunci cînd vei veni Mesia 5 25 1-îndepãrtate 178160162 Mîntuitorul meu Iubit 6 24 1-îndepãrtate 179161163 Inimã lovitã 4 32 1-îndepãrtate 180162164 Azi cînd anul vechi Isuse 8 102 1-îndepãrtate 181163165 Din norii toamnei 5 20 1-îndepãrtate 183164166 V-am scris... 7 28 1-îndepãrtate 184

Un cîntec de iubire - 1940 0 0 1-îndepãrtate 185165167 Atît de mult, atît de mult 4 25 1-îndepãrtate 185166168 O, pãcãtoºilor iubiþi 12 50 1-îndepãrtate 186167169 De-atîþia ani stã Domnul 11 45 1-îndepãrtate 187168170 Am primit pe toþi Isuse 6 24 1-îndepãrtate 189169171 O, pãcãtosule cãzut 5 20 1-îndepãrtate 189170172 Tu, acel ce-auzi Cuvîntul 5 20 1-îndepãrtate 190171173 Tu ai fãcut pãcate multe 10 38 1-îndepãrtate 191172174 Pentru pãcatul tãu 5 21 1-îndepãrtate 192173175 Tu eºti pierdut 4 24 1-îndepãrtate 193174176 Tu n-ai fãcut 3 26 1-îndepãrtate 194175177 Rugã pentru cei osteniþi 8 34 1-îndepãrtate 195176178 Vrei sã scapi de pãcat? 3 12 1-îndepãrtate 196177179 Cum sã nu vrei? 3 12 1-îndepãrtate 196178180 Orice pãcat 6 24 1-îndepãrtate 197179181 Nu faptele 6 14 1-îndepãrtate 197



180182 De-atîtea ori te-a cercetat 7 29 1-îndepãrtate 198181183 Suflet cãit ºi-ndurerat 4 24 1-îndepãrtate 199182184 Vrei tu pãcãtos pierdut? 4 16 1-îndepãrtate 200183185 Domnul Isus 4 32 1-îndepãrtate 200184186 Ce-i puterea? 3 12 1-îndepãrtate 201185187 Lucrul care trebuieºte 3 43 1-îndepãrtate 202186188 De cîte ori Isuse 5 20 1-îndepãrtate 203187189 Ce mulþi mi-au fost... 3 22 1-îndepãrtate 204188190 Copleºit de frumuseþea 7 29 1-îndepãrtate 205189191 Ah, cînd mi-aduc aminte... 6 24 1-îndepãrtate 206190192 Tu scump copil 7 16 1-îndepãrtate 206191193 Eu nu ºtiu cum... 3 18 1-îndepãrtate 207192194 Ce strãin 3 25 1-îndepãrtate 208193195 Cu atîta resemnare 5 21 1-îndepãrtate 209194196 Ce mare har 6 25 1-îndepãrtate 210195197 Copilule-al lui Dumnezeu 4 20 1-îndepãrtate 211196198 Tu care-ai aflat lumina 7 28 1-îndepãrtate 212197199 Toþi cei apãsaþi Isuse 4 32 1-îndepãrtate 213198200 Ai necazuri? 4 49 1-îndepãrtate 214199201 Isuse, rugãciunea noastrã de-a pururi 5 20 1-îndepãrtate 215200202 Pe Faþa Ta 3 12 1-îndepãrtate 216201203 Copii ai mulþumirii 5 21 1-îndepãrtate 216202204 Isuse, Pacea noastrã 3 12 1-îndepãrtate 217203205 Ne-ai cercetat 6 24 1-îndepãrtate 217204206 Doresc deplina biruinþã 5 21 1-îndepãrtate 218205207 ªtii tu, biet om? 5 20 1-îndepãrtate 219206208 Isuse-adînc Ocean 5 25 1-îndepãrtate 220207209 De-atîta vreme-auzi 6 30 1-îndepãrtate 221208210 Voi acei ce sã vã-ntoarceþi 6 24 1-îndepãrtate 222209211 Mai este încã har 7 28 1-îndepãrtate 223210212 Nu-i odihnã-n lume... 6 36 1-îndepãrtate 224211213 Isuse, Veºnicã Iubire 3 12 1-îndepãrtate 225212214 În nãdejdea Ta 7 28 1-îndepãrtate 226213215 Cînd te-or covîrºi 4 26 1-îndepãrtate 227214216 O, vin-la noi Isuse 3 13 1-îndepãrtate 228

Cîntãri îndepãrtate - 1941 0 0 1-îndepãrtate 229215217 Tatã Sfînt mulþumiri 6 24 1-îndepãrtate 229216218 Îþi mulþumim, Îþi mulþumim 5 21 1-îndepãrtate 230217219 Din întuneric 8 35 1-îndepãrtate 231218220 O, semnul Lui... 10 42 1-îndepãrtate 232219221 Mormîntul meu... 8 32 1-îndepãrtate 234220222 Doar lîngã Tine 3 24 1-îndepãrtate 235221223 O, strop de cer... 7 31 1-îndepãrtate 236222224 O, dacã tu-ai fi-avut iubire 6 24 1-îndepãrtate 237223225 Astãzi lîngã mine 6 26 1-îndepãrtate 238224226 Solia vieþii mele-apuse 10 40 1-îndepãrtate 239225227 Noapte în Gheenã 8 42 1-îndepãrtate 240226228 Sub adînc de iarbã verde 3 18 1-îndepãrtate 242



227229 Se cerne printre gratii 4 33 1-îndepãrtate 243228230 O, îngeri preaiubiþi... 8 32 1-îndepãrtate 244229231 Rãbdare! 4 16 1-îndepãrtate 245230232 Mai þineþi, mai þineþi 4 17 1-îndepãrtate 245231233 Zbori dulce înger 2 8 1-îndepãrtate 246232234 Dac-ai mai crede 2 8 1-îndepãrtate 246233235 Coboarã searã... 3 12 1-îndepãrtate 247234236 N-am sã uit... 8 40 1-îndepãrtate 248235237 Sã aveþi credinþã 7 28 1-îndepãrtate 249236238 O, bucuraþi-vã de ziua 4 32 1-îndepãrtate 250237239 Totdeauna pe-a Domnului cale 8 32 1-îndepãrtate 251238240 Cît puteþi, bucuraþi-vã! 7 28 1-îndepãrtate 252239241 O, tu mai ai putere, rabdã! 5 40 1-îndepãrtate 253240242 Cînd gîndesc la anii mei 5 25 1-îndepãrtate 254241243 Noi avem toþi un Domn 7 28 1-îndepãrtate 255242244 O, de nu-L mai iubeºti... 7 29 1-îndepãrtate 256243245 Aº dori sã pot trimite 5 30 1-îndepãrtate 257244246 Tu nu-i vei pãrãsi 11 44 1-îndepãrtate 258245247 Ce Mãreþ Biruitor... 8 32 1-îndepãrtate 260246248 O, om!... 9 54 1-îndepãrtate 261247249 Nu-i aici a noastrã bucurie 6 30 1-îndepãrtate 263248250 Un cîntec de slavã 6 24 1-îndepãrtate 264249251 Acolo unde eu... 5 40 1-îndepãrtate 265250252 Aº dori sã cînt... 5 25 1-îndepãrtate 266251253 De-ai avut nenorocirea... 5 34 1-îndepãrtate 267252254 O, Doamne, Dumnezeul meu 5 30 1-îndepãrtate 268253255 Scrisoare despre jertfã... 23 211 1-îndepãrtate 269254256 O, cînd Hristos vã cheamã 7 29 1-îndepãrtate 275255257 Voi purtãtori... 7 30 1-îndepãrtate 276256258 Acolo unde-afla-voi odihnire... 8 32 1-îndepãrtate 277257259 Drumurile mele 5 30 1-îndepãrtate 278258260 Aº vrea sã plîng 4 27 1-îndepãrtate 279259261 Nu vrei tu-acum... 6 24 1-îndepãrtate 280260262 Tu care-ai fost unit cîndva 3 15 1-îndepãrtate 281261263 Reîntoarcerea... 9 38 1-îndepãrtate 282262264 Reîntîlnirea... 6 77 1-îndepãrtate 284

Cîntãrile întoarcerii - 1945 0 0 1-îndepãrtate 286263265 Întoarcere! 5 24 1-îndepãrtate 286264266 De Sus, din dragostea Golgotei 6 26 1-îndepãrtate 287265267 Te preamãrim Isuse Doamne 4 20 1-îndepãrtate 288266268 Isus, Isus, Isus, Isus 4 16 1-îndepãrtate 289267269 Isus, Cuvîntul Þi-e Izvor 4 8 1-îndepãrtate 289268270 O, slavã, slavã Þie 6 12 1-îndepãrtate 290269271 Slãvit, slãvit sã fii 3 24 1-îndepãrtate 290270272 Te slãvim o Doamne 3 12 1-îndepãrtate 291271273 Îþi cîntãm Tatã Sfînt 3 12 1-îndepãrtate 291272274 O Duhule Preasfinte Ceresc 5 10 1-îndepãrtate 292273275 Isuse, o Doamne Isuse 4 16 1-îndepãrtate 292



274276 Pe patul suferinþei gem 5 20 1-îndepãrtate 293275277 Îngenuncheaþi, Isuse 4 21 1-îndepãrtate 293276278 La Tronul Tãu de har 9 48 1-îndepãrtate 294277279 În genunchi, la rugãciune 5 20 1-îndepãrtate 295278280 S-aude de departe 4 23 1-îndepãrtate 296279281 O, de ce tu nu vrei? 4 16 1-îndepãrtate 297280282 Întoarce cît se poate 4 16 1-îndepãrtate 297281283 Cînd vrei sã vii? 4 16 1-îndepãrtate 298282284 Isuse Doamne, eu pierdut 4 16 1-îndepãrtate 298283285 Cu toatã dragostea Te-ascult 4 16 1-îndepãrtate 299284286 Erai cãzut, cãzut... 4 20 1-îndepãrtate 299285287 Cum sã nu vin eu Isuse? 5 15 1-îndepãrtate 300286288 Strigã suflete al meu 4 16 1-îndepãrtate 301287289 Isus Mîntuitorul meu 3 21 1-îndepãrtate 301288290 Fiþi voioºi, fiþi voioºi 4 16 1-îndepãrtate 302289291 Cîntaþi mereu 3 18 1-îndepãrtate 302290292 Vegheaþi mereu 4 23 1-îndepãrtate 303291293 Aleargã, mai aleargã 7 14 1-îndepãrtate 304292294 O, nu-s mai tari ispitele 3 24 1-îndepãrtate 304293295 Nu este pace pe pãmînt 4 16 1-îndepãrtate 305294296 O Duhule Preasfinte, adînc Îþi 7 28 1-îndepãrtate 306295297 Cînd cu Tine 3 12 1-îndepãrtate 307296298 Cîntaþi cu dragoste 4 16 1-îndepãrtate 307297299 Îþi mulþumim, o Doamne 4 16 1-îndepãrtate 308298300 Mulþumim Isuse Doamne 3 16 1-îndepãrtate 308299301 Te rugãm primeºte Doamne 4 28 1-îndepãrtate 309300302 O Doamne, legãmîntul 6 12 1-îndepãrtate 309301303 În noaptea asta S-a Nãscut 5 20 1-îndepãrtate 310302304 Mai tare, mai tare luptaþi 3 12 1-îndepãrtate 311303305 Cu Isus noi pornim 4 16 1-îndepãrtate 311304306 Noi avem pe pãmînt... 4 18 1-îndepãrtate 312305307 Apãrã Iubit Isus 4 40 1-îndepãrtate 313306308 Sã nu fim numai... 3 12 1-îndepãrtate 314307309 Tineri fraþi porniþi pe calea 4 16 1-îndepãrtate 315308310 Cum sã nu Te cînt Isuse? 5 20 1-îndepãrtate 316

Caietul 2 = 140 poezii 925 4,522Cîntãri Luptãtoare - Caiet 3 3-luptãtoare 317

3311 003-Cîntãri Luptãtoare 8 32 1-luptãtoare 320309312 Cu Isus Biruitorul 5 40 1-luptãtoare 322310313 Tinerime rãtãcitã! 10 40 1-luptãtoare 323311314 Tineri fraþi de pretutindeni 6 48 1-luptãtoare 325312315 În Vinerea Patimilor 7 51 3-luptãtoare 327313316 Cînd sunat-a Deºteptarea 4 32 3-luptãtoare 329314317 Ostaºi ai Domnului 4 20 3-luptãtoare 330315318 Vreþi zile liniºtite voi? 3 15 3-luptãtoare 331316319 Mai vin, pãrinte drag 8 72 3-luptãtoare 332317320 Vrãjmaºul îþi întinde mreji 4 20 3-luptãtoare 334318321 Ostaºi ai lui Isus 6 36 3-luptãtoare 335



319322 De Anul Nou 1936 10 80 3-luptãtoare 336320323 La altar 10 20 3-luptãtoare 338321324 Scrisoare (lui Vonica) 8 54 3-luptãtoare 339322325 Pasãre mãiastrã - 1 7 28 3-luptãtoare 341323326 Pasãre mãiastrã - 2 10 40 3-luptãtoare 342324327 Pasãre mãiastrã - 3 8 32 3-luptãtoare 344325328 Noi nu te vom uita pãrinte 6 24 3-luptãtoare 345326329 Neuitat pãrinte Iosif 8 83 3-luptãtoare 346327330 Praznicul Rusaliilor 1938 7 61 3-luptãtoare 348328331 Prin lupte 11 103 3-luptãtoare 350329332 Spre Canaan 7 56 3-luptãtoare 353330333 Domnul ne-a chemat 8 32 3-luptãtoare 355331334 Mereu prin lupte 13 116 3-luptãtoare 356332335 Noi am rãmas 7 28 3-luptãtoare 359333336 La o îngropãciune 4 16 3-luptãtoare 360334337 Prin umbre ºi lumini 6 73 3-luptãtoare 361335338 Mai departe 5 68 3-luptãtoare 363336339 Înainte, tot înainte 8 40 3-luptãtoare 365337340 Cu nãdejde mai departe 11 116 3-luptãtoare 367338341 Din mii de inimi 8 32 3-luptãtoare 371339342 Fraþi ostaºi rãsunã iarã 6 35 3-luptãtoare 372340343 Martor credincios 7 28 3-luptãtoare 373341344 În focul luptei 5 20 3-luptãtoare 374342345 Noi sîntem ostaºii 3 24 3-luptãtoare 374343346 Am îngropat un înger... 4 20 3-luptãtoare 375344347 Te-am aºteptat 5 20 3-luptãtoare 376345348 Cum ne-ai putut minþi? 5 20 3-luptãtoare 376346349 Mã leg 6 24 3-luptãtoare 377347350 Mãrturisesc 6 24 3-luptãtoare 378348351 N-ai sã ne-nvingi! 3 12 3-luptãtoare 379349352 Cine-ºi va alege frate 5 20 3-luptãtoare 379350353 Cine va primi-n Lucrare 2 28 3-luptãtoare 380351354 N-aþi spus voi oare? 6 24 3-luptãtoare 381352355 Deci, te-ai despãrþit! 2 28 3-luptãtoare 382353356 Sculaþi voi toþi 5 20 3-luptãtoare 383354357 Izvor slãvit 4 16 3-luptãtoare 383355358 Eu merg luptînd nainte 3 12 3-luptãtoare 384356359 Sîntem nevinovaþi 6 24 3-luptãtoare 385357360 Conºtiinþa misiunii 3 12 3-luptãtoare 386358361 Conºtiinþa unitãþii 4 16 3-luptãtoare 386359362 Conºtiinþa datoriei 3 12 3-luptãtoare 387360363 Conºtiinþa ascultãrii 3 12 3-luptãtoare 387361364 În templul sfînt al Oastei 6 42 3-luptãtoare 388362365 N-am drept sã stau 6 24 3-luptãtoare 389363366 O, florile Lucrãrii 4 16 3-luptãtoare 390364367 Cînd cu vorbiri... 2 16 3-luptãtoare 390365368 Cu ce-ai ieºit! 4 20 3-luptãtoare 391366369 Un steag ceresc 5 20 3-luptãtoare 391



367370 Sabie cereascã 5 20 3-luptãtoare 392368371 O trîmbiþã cereascã 6 24 3-luptãtoare 393369372 Îndrumãtor cu vie faptã 5 20 3-luptãtoare 393370373 Un rug al iubirii 5 20 3-luptãtoare 394371374 Fãclie-arzînd strãlucitor 5 20 3-luptãtoare 395372375 Candelã de rugãciune 5 20 3-luptãtoare 395373376 Cunosc duºmanul care... 3 12 3-luptãtoare 396374377 Tu n-ai sã poþi uita 6 36 3-luptãtoare 397375378 De ce-aþi uitat? 6 24 3-luptãtoare 398376379 Cu mîini însîngerate 3 12 3-luptãtoare 399377380 Unde-þi este unitatea? 2 38 3-luptãtoare 400378381 Pãziþi credinþa 7 28 3-luptãtoare 401379382 Loviþi am fost 11 90 3-luptãtoare 402380383 Sînt vinovat! 6 25 3-luptãtoare 405381384 Voi nu-mi sînteþi în urmã... 2 8 3-luptãtoare 406382385 Eu n-am fost un trup 3 12 3-luptãtoare 406383386 La fel am suferit 5 20 3-luptãtoare 407384387 Un înger mãreþ se ridicã 6 24 3-luptãtoare 408385388 Dar inima... 4 16 3-luptãtoare 409386389 De ce, de ce, de ce, de ce? 8 65 3-luptãtoare 410387390 Nimeni altul decît Domnul 5 20 3-luptãtoare 412388391 Pe patul morþii mele 8 70 3-luptãtoare 413389392 Nu vi-i milã oare? 3 31 3-luptãtoare 415

Cartea neagrã 0 0 3-luptãtoare 416390393 ªase - 6 - 6 - 6 - cel fãrã 6 36 3-luptãtoare 416391394 Cain 4 16 3-luptãtoare 417392395 Iuda 4 16 3-luptãtoare 418393396 Cãldãrarul 3 12 3-luptãtoare 418394397 Diotref 3 13 3-luptãtoare 419395398 Nerecunoscãtorul 3 12 3-luptãtoare 419396399 Nu existã moarte! 4 20 3-luptãtoare 420397400 Cine va primi pe-acela 4 8 3-luptãtoare 420398401 Suflet dezrãdãcinat 6 24 3-luptãtoare 421399402 N-asculþi 5 20 3-luptãtoare 422

Cîntãri îndurerate 0 0 3-luptãtoare 423400403 Eu nu gonesc pe nimeni... 3 12 3-luptãtoare 423401404 Eu Doamne nu ºtiu dacã... 6 24 3-luptãtoare 424402405 Un strigãt de durere 12 123 3-luptãtoare 425403406 Am fost clopot 4 16 3-luptãtoare 428404407 Sfîrºit de bãtãlie 5 41 3-luptãtoare 429

Din Psalmii Pãtimirii 0 0 3-luptãtoare 431405408 Întunecarea 7 28 3-luptãtoare 431406409 Rugãciunea 7 42 3-luptãtoare 432407410 Trezirea 8 32 3-luptãtoare 434408411 Pocãinþa 4 32 3-luptãtoare 435409412 Mãrturisirea 8 32 3-luptãtoare 436410413 Legãmîntul 7 28 3-luptãtoare 437411414 Lumina - a sosit 7 28 3-luptãtoare 438



412415 Închinare 7 28 3-luptãtoare 439413416 De nu primeºti nimic strãin 6 24 3-luptãtoare 440414417 Cel mai greu cuvînt 13 142 3-luptãtoare 441415418 Cînd era credinþa bunã 4 52 3-luptãtoare 445416419 Lãudãm pe Domnul nostru 14 90 3-luptãtoare 446417420 Te lãudãm pe Tine Mîntuitor Slãvit 15 60 3-luptãtoare 449

Caietul 3 = 110 poezii 648 3,763Cuprinsul în ordine 452Cuprinsul alfabetic 462Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 472Caietul 1 = 140 poezii = 927 strofe = 4.665 verseteCaietul 2 = 170 poezii = 925 strofe = 4.522 verseteCaietul 3 = 110 poezii = 648 strofe = 3.763 versete

Total Vol. 1 = 420 poezii = 2.500 strofe = 12.950 versete

10-XI-2002

- Cuprinsul alfabetic - Vol. 1 - Pag. 463

Cuprinsul alfabetic


691 Aceasta-i Golgota 8 64 1-dintîi 812562 Acolo unde-afla-voi odihnire... 8 32 1-îndepãrtate 2772493 Acolo unde eu... 5 40 1-îndepãrtate 2651084 Adeseori în rugã... 4 16 1-dintîi 1251895 Ah, cînd mi-aduc aminte... 6 24 1-îndepãrtate 2061986 Ai necazuri? 4 49 1-îndepãrtate 2142917 Aleargã, mai aleargã 7 14 1-îndepãrtate 3044038 Am fost clopot 4 16 1-luptãtoare 4281009 Am fost copil aºa curat 6 24 1-dintîi 117

5710 Am fost copilul rãtãcit 4 16 1-dintîi 68511 Am fost o harfã - 1 6 25 1-dintîi 11

34312 Am îngropat un înger... 4 20 1-luptãtoare 37516813 Am primit pe toþi Isuse 6 24 1-îndepãrtate 189

6514 An Nou 6 24 1-dintîi 7630515 Apãrã Iubit Isus 4 40 1-îndepãrtate 31312816 Apostoli binecuvîntaþi 5 20 1-dintîi 14510717 Astãzi cînd cobori Isuse 8 32 1-dintîi 12422318 Astãzi lîngã mine 6 26 1-îndepãrtate 23825019 Aº dori sã cînt... 5 25 1-îndepãrtate 26624320 Aº dori sã pot trimite 5 30 1-îndepãrtate 25725821 Aº vrea sã plîng 4 27 1-îndepãrtate 27916522 Atît de mult, atît de mult 4 25 1-îndepãrtate 185

7223 Atîta sfîntã curãþie 8 32 1-dintîi 858024 Atîtea stele... 9 36 1-dintîi 965525 Atuncea cînd am fost 4 16 1-dintîi 67

15926 Atunci cînd vei veni Mesia 5 25 1-îndepãrtate 17816227 Azi cînd anul vechi Isuse 8 102 1-îndepãrtate 18115528 Biata inimã sfîºiatã 7 28 1-îndepãrtate 175

1629 Blîndul Pãstor 10 40 1-dintîi 253830 Bogãþie, lanþ al morþii 3 22 1-dintîi 49

12631 Bolnav de dorul Tãu 5 20 1-dintîi 14339132 Cain 4 16 1-luptãtoare 41737233 Candelã de rugãciune 5 20 1-luptãtoare 39510134 Carte Sfîntã, Mînã Sfîntã 13 50 1-dintîi 118

Cartea neagrã 0 0 1-luptãtoare 4169435 Cãlãul 9 39 1-dintîi 109

39336 Cãldãrarul 3 12 1-luptãtoare 4185637 Cãzut ca oaia 4 16 1-dintîi 67

13338 Ce Drept eºti Tu!... 4 30 1-dintîi 14913139 Ce dulce eºti Isuse 3 11 1-dintîi 14814240 Ce dulce-i pacea Ta Isuse 8 33 1-îndepãrtate 16318441 Ce-i puterea? 3 12 1-îndepãrtate 20113242 Ce mare eºti! 2 20 1-dintîi 14819443 Ce mare har 6 25 1-îndepãrtate 21024544 Ce Mãreþ Biruitor... 8 32 1-îndepãrtate 260



18745 Ce mulþi mi-au fost... 3 22 1-îndepãrtate 20413446 Ce ochi mi-ai dãruit... 3 13 1-dintîi 15019247 Ce strãin 3 25 1-îndepãrtate 20841448 Cel mai greu cuvînt 13 142 1-luptãtoare 441

3749 Cina Domnului e gata! 4 27 1-dintîi 4834950 Cine-ºi va alege frate 5 20 1-luptãtoare 37935051 Cine va primi-n Lucrare 2 28 1-luptãtoare 38039752 Cine va primi pe-acela 4 8 1-luptãtoare 420

9853 Cînd ai trimis Isuse 8 18 1-dintîi 11529554 Cînd cu Tine 3 12 1-îndepãrtate 30736455 Cînd cu vorbiri... 2 16 1-luptãtoare 39041556 Cînd era credinþa bunã 4 52 1-luptãtoare 445

8257 Cînd eram copil Isuse 3 24 1-dintîi 9824058 Cînd gîndesc la anii mei 5 25 1-îndepãrtate 254

7359 Cînd mi-este greu 5 20 1-dintîi 865360 Cînd pierdut eram Isuse 7 28 1-dintîi 65

15461 Cînd se va întoarce Israel 6 36 1-îndepãrtate 17431362 Cînd sunat-a Deºteptarea 4 32 1-luptãtoare 32921363 Cînd te-or covîrºi 4 26 1-îndepãrtate 227

3364 Cînd Te-ai coborît în lume 5 20 1-dintîi 457965 Cînd Þi-am înþeles chemarea 5 20 1-dintîi 95

28166 Cînd vrei sã vii? 4 16 1-îndepãrtate 2982967 Cînd zãceam în grea durere 6 24 1-dintîi 426868 Cînta o pasãre mãiastrã 5 37 1-dintîi 80

Cîntãri de Pace - 1940 0 0 1-îndepãrtate 160Cîntãri îndepãrtate - 1941 0 0 1-îndepãrtate 229Cîntãri Îndepãrtate - Caiet 2 0 0 1-îndepãrtate 157

2o69 Cîntãri Îndepãrtate... 12 24 1-îndepãrtate 159

Cîntãri îndurerate 0 0 1-luptãtoare 4233o70 Cîntãri Luptãtoare 8 32 1-luptãtoare 320

Cîntãri Luptãtoare - Caiet 3 0 0 1-luptãtoare 3171o71 Cîntãrile Dintîi 7 28 1-dintîi 5

Cîntãrile Dintîi - Caiet 1 0 0 1-dintîi 3Cîntãrile întoarcerii - 1945 0 0 1-îndepãrtate 286

29672 Cîntaþi cu dragoste 4 16 1-îndepãrtate 30728973 Cîntaþi mereu 3 18 1-îndepãrtate 30211074 Cît pãcatul m-a purtat... 6 29 1-dintîi 12723875 Cît puteþi, bucuraþi-vã! 7 28 1-îndepãrtate 25223376 Coboarã searã... 3 12 1-îndepãrtate 24736077 Conºtiinþa ascultãrii 3 12 1-luptãtoare 38735978 Conºtiinþa datoriei 3 12 1-luptãtoare 38735779 Conºtiinþa misiunii 3 12 1-luptãtoare 38635880 Conºtiinþa unitãþii 4 16 1-luptãtoare 38620181 Copii ai mulþumirii 5 21 1-îndepãrtate 216

4282 Copil iubit 8 58 1-dintîi 5319583 Copilule-al lui Dumnezeu 4 20 1-îndepãrtate 21118884 Copleºit de frumuseþea 7 29 1-îndepãrtate 20519385 Cu atîta resemnare 5 21 1-îndepãrtate 209



36586 Cu ce-ai ieºit! 4 20 1-luptãtoare 3911187 Cu Domnul spre Golgota - 1 15 98 1-dintîi 189588 Cu Domnul spre Golgota - 2 11 81 1-dintîi 111

11789 Cu Domnul spre Golgota - 3 13 87 1-dintîi 13430990 Cu Isus Biruitorul 5 40 1-luptãtoare 32230391 Cu Isus noi pornim 4 16 1-îndepãrtate 31137692 Cu mîini însîngerate 3 12 1-luptãtoare 39933793 Cu nãdejde mai departe 11 116 1-luptãtoare 367

5194 Cu nãdejdile apuse 3 15 1-dintîi 6314495 Cu Taina-nviorãrii 4 8 1-îndepãrtate 16528396 Cu toatã dragostea Te-ascult 4 16 1-îndepãrtate 29915397 Cu tot întregul meu amar 3 24 1-îndepãrtate 17334598 Cum ne-ai putut minþi? 5 20 1-luptãtoare 37630899 Cum sã nu Te cînt Isuse? 5 20 1-îndepãrtate 316285100 Cum sã nu vin eu Isuse? 5 15 1-îndepãrtate 300177101 Cum sã nu vrei? 3 12 1-îndepãrtate 196373102 Cunosc duºmanul care... 3 12 1-luptãtoare 396232103 Dac-ai mai crede 2 8 1-îndepãrtate 246385104 Dar inima... 4 16 1-luptãtoare 409

Darul lacrimilor - 1939 0 0 1-dintîi 123251105 De-ai avut nenorocirea... 5 34 1-îndepãrtate 267

59106 De-ai lua pe umãr crucea 6 24 1-dintîi 70319107 De Anul Nou 1936 10 80 1-luptãtoare 336207108 De-atîta vreme-auzi 6 30 1-îndepãrtate 221116109 De-atîtea ori Isuse 4 33 1-dintîi 133180110 De-atîtea ori te-a cercetat 7 29 1-îndepãrtate 198167111 De-atîþia ani stã Domnul 11 45 1-îndepãrtate 187375112 De ce-aþi uitat? 6 24 1-luptãtoare 398386113 De ce, de ce, de ce, de ce? 8 65 1-luptãtoare 410157114 De ce noi oare nu putem? 6 24 1-îndepãrtate 176

84115 De cînd ispita 8 33 1-dintîi 10083116 De cînd la Cinã 8 35 1-dintîi 99

186117 De cîte ori Isuse 5 20 1-îndepãrtate 20340118 De la nunta cea din Cana 7 30 1-dintîi 51

413119 De nu primeºti nimic strãin 6 24 1-luptãtoare 440264120 De Sus, din dragostea Golgotei 6 26 1-îndepãrtate 287

31121 De vrei pe Domnul 5 20 1-dintîi 44352122 Deci, te-ai despãrþit! 2 28 1-luptãtoare 382105123 Demult, din frageda pruncie 4 33 1-dintîi 123

66124 Depãrtare... 7 40 1-dintîi 77217125 Din întuneric 8 35 1-îndepãrtate 231104126 Din locul Liniºtii 8 32 1-dintîi 122338127 Din mii de inimi 8 32 1-luptãtoare 371163128 Din norii toamnei 5 20 1-îndepãrtate 183

Din Psalmii Pãtimirii 0 0 1-luptãtoare 43160129 Dintre cîte mîini lovirã 5 20 1-dintîi 71

394130 Diotref 3 13 1-luptãtoare 41991131 Doamne, altã dimineaþã 5 36 1-dintîi 107



111132 Doamne Dumnezeul nostru Prea 9 116 1-dintîi 12848133 Doamne, iarã-mi plec genunchii 5 24 1-dintîi 60

220134 Doar lîngã Tine 3 24 1-îndepãrtate 235Doina Golgotei - 1938 0 0 1-dintîi 79

183135 Domnul Isus 4 32 1-îndepãrtate 200330136 Domnul ne-a chemat 8 32 1-luptãtoare 355204137 Doresc deplina biruinþã 5 21 1-îndepãrtate 218

17138 Douã mii de ani Isuse... 11 106 1-dintîi 26257139 Drumurile mele 5 30 1-îndepãrtate 278

58140 Duhule Preasfinte Doamne 8 64 1-dintîi 6862141 Durerea iar m-a cercetat 6 24 1-dintîi 7349142 E noapte grea 7 29 1-dintîi 61

118143 E ziua bucuriei azi 5 30 1-dintîi 136284144 Erai cãzut, cãzut... 4 20 1-îndepãrtate 299

86145 Eram copil cînd prima datã 11 44 1-dintîi 10243146 Eram copil în zorii vieþii 8 32 1-dintîi 55

401147 Eu Doamne nu ºtiu dacã... 6 24 1-luptãtoare 42425148 Eu eram copil Isuse... 7 28 1-dintîi 38

355149 Eu merg luptînd nainte 3 12 1-luptãtoare 38471150 Eu n-am avut nici mamã 7 49 1-dintîi 84

382151 Eu n-am fost un trup 3 12 1-luptãtoare 406400152 Eu nu gonesc pe nimeni... 3 12 1-luptãtoare 423191153 Eu nu ºtiu cum... 3 18 1-îndepãrtate 207371154 Fãclie-arzînd strãlucitor 5 20 1-luptãtoare 395151155 Fiindcã Te urmãm 3 13 1-îndepãrtate 172288156 Fiþi voioºi, fiþi voioºi 4 16 1-îndepãrtate 302

15157 Fiu pierdut 6 24 1-dintîi 24339158 Fraþi ostaºi rãsunã iarã 6 35 1-luptãtoare 372

75159 Geme inima din mine 6 44 1-dintîi 8888160 Geme sub poveri nespuse 5 20 1-dintîi 10487161 Ghimpe de durere mutã 4 16 1-dintîi 104

122162 Glasul Domnului te cheamã 5 25 1-dintîi 13997163 Hristos a Înviat din morþi - ce bucurie 12 48 1-dintîi 114

119164 Hristos a Înviat! - cãzut-au 5 21 1-dintîi 137114165 Hristos e Adevãrul 4 16 1-dintîi 132161166 Inimã lovitã 4 32 1-îndepãrtate 180267167 Isus, Cuvîntul Þi-e Izvor 4 8 1-îndepãrtate 289113168 Isus e Calea 3 14 1-dintîi 131115169 Isus Hristos e Viaþa 3 12 1-dintîi 132266170 Isus, Isus, Isus, Isus 4 16 1-îndepãrtate 289287171 Isus Mîntuitorul meu 3 21 1-îndepãrtate 301

47172 Isus, Tu iar cobori 5 35 1-dintîi 59206173 Isuse-adînc Ocean 5 25 1-îndepãrtate 220

1174 Isuse, cîntecele mele 5 20 1-dintîi 6282175 Isuse Doamne, eu pierdut 4 16 1-îndepãrtate 298

78176 Isuse, Doamne, o Isuse 7 28 1-dintîi 9496177 Isuse, marea vieþii 4 16 1-dintîi 113

273178 Isuse, o Doamne Isuse 4 16 1-îndepãrtate 292



202179 Isuse, Pacea noastrã 3 12 1-îndepãrtate 21750180 Isuse, pentru Tine plîng 8 32 1-dintîi 62

112181 Isuse Pîinea Vieþii 4 16 1-dintîi 131199182 Isuse, rugãciunea noastrã de-a pururi 5 20 1-îndepãrtate 215

64183 Isuse, Veºnic Cãlãtor... 12 36 1-dintîi 75211184 Isuse, Veºnicã Iubire 3 12 1-îndepãrtate 225392185 Iuda 4 16 1-luptãtoare 418354186 Izvor slãvit 4 16 1-luptãtoare 383

13187 În aceastã clipã Doamne 11 22 1-dintîi 2228188 În bisericã ºi-n ºcoalã 4 20 1-dintîi 41

341189 În focul luptei 5 20 1-luptãtoare 374277190 În genunchi, la rugãciune 5 20 1-îndepãrtate 295212191 În nãdejdea Ta 7 28 1-îndepãrtate 226301192 În noaptea asta S-a Nãscut 5 20 1-îndepãrtate 310

4193 În pacea serii - Doamne Sfinte 9 93 1-dintîi 9135194 În prag de cimitir 7 28 1-dintîi 150361195 În templul sfînt al Oastei 6 42 1-luptãtoare 388312196 În Vinerea Patimilor 7 51 1-luptãtoare 327336197 Înainte, tot înainte 8 40 1-luptãtoare 365412198 Închinare 7 28 1-luptãtoare 439369199 Îndrumãtor cu vie faptã 5 20 1-luptãtoare 393125200 Îndurerat Izvor... 8 32 1-dintîi 142275201 Îngenuncheaþi, Isuse 4 21 1-îndepãrtate 293

32202 Însetat dupã dreptate 6 25 1-dintîi 44280203 Întoarce cît se poate 4 16 1-îndepãrtate 297263204 Întoarcere! 5 24 1-îndepãrtate 286405205 Întunecarea 7 28 1-luptãtoare 431271206 Îþi cîntãm Tatã Sfînt 3 12 1-îndepãrtate 291139207 Îþi mulþumim Isuse Doamne 5 49 1-dintîi 154216208 Îþi mulþumim, Îþi mulþumim 5 21 1-îndepãrtate 230297209 Îþi mulþumim, o Doamne 4 16 1-îndepãrtate 308

3210 Jos pe crucea... 6 42 1-dintîi 7320211 La altar 10 20 1-luptãtoare 338383212 La fel am suferit 5 20 1-luptãtoare 407333213 La o îngropãciune 4 16 1-luptãtoare 360140214 La Sînul Tãu cel plin 4 17 1-îndepãrtate 160

14215 La Tine vin Isuse iar 8 32 1-dintîi 2354216 La toþi mi-am spus 7 28 1-dintîi 66

276217 La Tronul Tãu de har 9 48 1-îndepãrtate 294106218 Lacrimi, lacrimi coji amare 3 12 1-dintîi 124

41219 Lacrimi - vã cunoaºte 5 28 1-dintîi 52416220 Lãudãm pe Domnul nostru 14 90 1-luptãtoare 446410221 Legãmîntul 7 28 1-luptãtoare 437379222 Loviþi am fost 11 90 1-luptãtoare 402185223 Lucrul care trebuieºte 3 43 1-îndepãrtate 202411224 Lumina - a sosit 7 28 1-luptãtoare 438335225 Mai departe 5 68 1-luptãtoare 363209226 Mai este încã har 7 28 1-îndepãrtate 223



302227 Mai tare, mai tare luptaþi 3 12 1-îndepãrtate 311230228 Mai þineþi, mai þineþi 4 17 1-îndepãrtate 245316229 Mai vin, pãrinte drag 8 72 1-luptãtoare 332

6230 Mama - mi-ai cîntat 14 28 1-dintîi 12340231 Martor credincios 7 28 1-luptãtoare 373346232 Mã leg 6 24 1-luptãtoare 377347233 Mãrturisesc 6 24 1-luptãtoare 378409234 Mãrturisirea 8 32 1-luptãtoare 436331235 Mereu prin lupte 13 116 1-luptãtoare 356121236 Mi-e inima bolnavã 2 16 1-dintîi 138

39237 Miezul nopþii... 7 28 1-dintîi 5093238 Minunatã ºi frumoasã 10 23 1-dintîi 108

160239 Mîntuitorul meu Iubit 6 24 1-îndepãrtate 179219240 Mormîntul meu... 8 32 1-îndepãrtate 234298241 Mulþumim Isuse Doamne 3 16 1-îndepãrtate 308348242 N-ai sã ne-nvingi! 3 12 1-luptãtoare 379362243 N-am drept sã stau 6 24 1-luptãtoare 389234244 N-am sã uit... 8 40 1-îndepãrtate 248399245 N-asculþi 5 20 1-luptãtoare 422351246 N-aþi spus voi oare? 6 24 1-luptãtoare 381203247 Ne-ai cercetat 6 24 1-îndepãrtate 217395248 Nerecunoscãtorul 3 12 1-luptãtoare 419326249 Neuitat pãrinte Iosif 8 83 1-luptãtoare 346156250 Nici o clipã de-ntristare 6 24 1-îndepãrtate 176387251 Nimeni altul decît Domnul 5 20 1-luptãtoare 412225252 Noapte în Gheenã 8 42 1-îndepãrtate 240

20253 Noaptea Naºterii 6 42 1-dintîi 32332254 Noi am rãmas 7 28 1-luptãtoare 359304255 Noi avem pe pãmînt... 4 18 1-îndepãrtate 312241256 Noi avem toþi un Domn 7 28 1-îndepãrtate 255

81257 Noi L-am aflat pe-Acela 7 31 1-dintîi 97325258 Noi nu te vom uita pãrinte 6 24 1-luptãtoare 345342259 Noi sîntem ostaºii 3 24 1-luptãtoare 374

46260 Noi ºtim c-avem un scop 3 12 1-dintîi 59149261 Noi Te iubim cu dor Isuse 2 12 1-îndepãrtate 171150262 Noi Te urmãm cu dor Isuse 3 18 1-îndepãrtate 171293263 Nu este pace pe pãmînt 4 16 1-îndepãrtate 305396264 Nu existã moarte! 4 20 1-luptãtoare 420179265 Nu faptele 6 14 1-îndepãrtate 197247266 Nu-i aici a noastrã bucurie 6 30 1-îndepãrtate 263210267 Nu-i odihnã-n lume... 6 36 1-îndepãrtate 224137268 Nu Te duce de la noi 6 31 1-dintîi 152389269 Nu vi-i milã oare? 3 31 1-luptãtoare 415259270 Nu vrei tu-acum... 6 24 1-îndepãrtate 280127271 O apostolii-mbuibãrii 8 32 1-dintîi 144236272 O, bucuraþi-vã de ziua 4 32 1-îndepãrtate 250254273 O, cînd Hristos vã cheamã 7 29 1-îndepãrtate 275222274 O, dacã tu-ai fi-avut iubire 6 24 1-îndepãrtate 237



279275 O, de ce tu nu vrei? 4 16 1-îndepãrtate 297242276 O, de nu-L mai iubeºti... 7 29 1-îndepãrtate 256252277 O, Doamne, Dumnezeul meu 5 30 1-îndepãrtate 268300278 O Doamne, legãmîntul 6 12 1-îndepãrtate 309294279 O Duhule Preasfinte, adînc Îþi 7 28 1-îndepãrtate 306272280 O Duhule Preasfinte Ceresc 5 10 1-îndepãrtate 292363281 O, florile Lucrãrii 4 16 1-luptãtoare 390228282 O, îngeri preaiubiþi... 8 32 1-îndepãrtate 244

24283 O, Isuse Domnul Slavei 4 33 1-dintîi 3710284 O, Isuse Milostive 11 22 1-dintîi 1721285 O, iubire cîntec dulce 6 50 1-dintîi 33

292286 O, nu-s mai tari ispitele 3 24 1-îndepãrtate 304246287 O, om!... 9 54 1-îndepãrtate 261166288 O, pãcãtoºilor iubiþi 12 50 1-îndepãrtate 186169289 O, pãcãtosule cãzut 5 20 1-îndepãrtate 189120290 O Pãrinte-al mîngîierii... 6 24 1-dintîi 138218291 O, semnul Lui... 10 42 1-îndepãrtate 232146292 O, Sfînt Izvor ce speli pãcatul 6 24 1-îndepãrtate 166268293 O, slavã, slavã Þie 6 12 1-îndepãrtate 290221294 O, strop de cer... 7 31 1-îndepãrtate 236124295 O suflete ce-n rãu apuci 11 22 1-dintîi 141368296 O trîmbiþã cereascã 6 24 1-luptãtoare 393239297 O, tu mai ai putere, rabdã! 5 40 1-îndepãrtate 253214298 O, vin-la noi Isuse 3 13 1-îndepãrtate 228

27299 O, voi copii ai Domnului 6 24 1-dintîi 40136300 Octombrie - în lacrimi dese 4 17 1-dintîi 151178301 Orice pãcat 6 24 1-îndepãrtate 197314302 Ostaºi ai Domnului 4 20 1-luptãtoare 330318303 Ostaºi ai lui Isus 6 36 1-luptãtoare 335322304 Pasãre mãiastrã - 1 7 28 1-luptãtoare 341323305 Pasãre mãiastrã - 2 10 40 1-luptãtoare 342324306 Pasãre mãiastrã - 3 8 32 1-luptãtoare 344147307 Pãrinte-Atotputernic... 15 129 1-îndepãrtate 167378308 Pãziþi credinþa 7 28 1-luptãtoare 401

Pe drumul Crucii - 1936-1937 0 0 1-dintîi 38200309 Pe Faþa Ta 3 12 1-îndepãrtate 216388310 Pe patul morþii mele 8 70 1-luptãtoare 413274311 Pe patul suferinþei gem 5 20 1-îndepãrtate 293172312 Pentru pãcatul tãu 5 21 1-îndepãrtate 192

89313 Pentru Tine vreau Isuse 5 27 1-dintîi 105152314 Pîrîºii 6 24 1-îndepãrtate 172129315 Pleacã-Þi iar urechea Doamne 6 31 1-dintîi 146

61316 Plînge datornicul 11 44 1-dintîi 7185317 Plînge ucigaºul 6 54 1-dintîi 10144318 Plîngea tîlharul 11 76 1-dintîi 56

408319 Pocãinþa 4 32 1-luptãtoare 4359320 Poporul Meu... 8 57 1-dintîi 15

327321 Praznicul Rusaliilor 1938 7 61 1-luptãtoare 348



109322 Preasfinte Duh de viaþã darnic 4 28 1-dintîi 12622323 Primãvarã - toatã firea 6 32 1-dintîi 35

141324 Primiþi pe Domnul vostru! 10 43 1-îndepãrtate 161328325 Prin lupte 11 103 1-luptãtoare 350

70326 Prin multe þãri frumoase 6 26 1-dintîi 83334327 Prin umbre ºi lumini 6 73 1-luptãtoare 361130328 Psalm... 4 32 1-dintîi 147229329 Rãbdare! 4 16 1-îndepãrtate 245138330 Rãmîi cu noi 3 30 1-dintîi 153262331 Reîntîlnirea... 6 77 1-îndepãrtate 284261332 Reîntoarcerea... 9 38 1-îndepãrtate 282103333 Ridicã-þi ochii ºi priveºte 4 36 1-dintîi 121175334 Rugã pentru cei osteniþi 8 34 1-îndepãrtate 195

23335 Rugãciune - Doamne Tu 9 27 1-dintîi 36406336 Rugãciunea 7 42 1-luptãtoare 432278337 S-aude de departe 4 23 1-îndepãrtate 296235338 Sã aveþi credinþã 7 28 1-îndepãrtate 249306339 Sã nu fim numai... 3 12 1-îndepãrtate 314367340 Sabie cereascã 5 20 1-luptãtoare 392

26341 Samaritene!... 6 58 1-dintîi 39321342 Scrisoare (lui Vonica) 8 54 1-luptãtoare 339253343 Scrisoare despre jertfã... 23 211 1-îndepãrtate 269353344 Sculaþi voi toþi 5 20 1-luptãtoare 383227345 Se cerne printre gratii 4 33 1-îndepãrtate 243404346 Sfîrºit de bãtãlie 5 41 1-luptãtoare 429

63347 Sfîºiat de chinuri grele 10 40 1-dintîi 73380348 Sînt vinovat! 6 25 1-luptãtoare 405356349 Sîntem nevinovaþi 6 24 1-luptãtoare 385269350 Slãvit, slãvit sã fii 3 24 1-îndepãrtate 290143351 Slãvitã-mpãrãþie-a Pãcii 7 28 1-îndepãrtate 164224352 Solia vieþii mele-apuse 10 40 1-îndepãrtate 239329353 Spre Canaan 7 56 1-luptãtoare 353

30354 Spre Tine strig Doamne 4 36 1-dintîi 4377355 Stînca Vieþii 5 20 1-dintîi 9419356 Strãinã-a fost viaþa mea 7 29 1-dintîi 31

286357 Strigã suflete al meu 4 16 1-îndepãrtate 301226358 Sub adînc de iarbã verde 3 18 1-îndepãrtate 242

67359 Sub Cruce, azi... 6 27 1-dintîi 798360 Suferinþã - crin din care 5 33 1-dintîi 14

181361 Suflet cãit ºi-ndurerat 4 24 1-îndepãrtate 19935362 Suflet chinuit de patimi 3 19 1-dintîi 46

398363 Suflet dezrãdãcinat 6 24 1-luptãtoare 421390364 ªase - 6 - 6 - 6 - cel fãrã 6 36 1-luptãtoare 416

7365 ªi cu cît privesc 8 32 1-dintîi 1374366 ªi din nou cobori... 12 51 1-dintîi 87

145367 ªi iar Te naºti 7 29 1-îndepãrtate 16512368 ªi mã duc strãin Isuse 8 45 1-dintîi 21

205369 ªtii tu, biet om? 5 20 1-îndepãrtate 219



215370 Tatã Sfînt mulþumiri 6 24 1-îndepãrtate 22976371 Tatãl nostru Cel din ceruri - glasul 27 136 1-dintîi 90

344372 Te-am aºteptat 5 20 1-luptãtoare 37652373 Te-am minþit! 8 32 1-dintîi 64

158374 Te-am vãzut plîngînd 4 23 1-îndepãrtate 177417375 Te lãudãm pe Tine Mîntuitor Slãvit 15 60 1-luptãtoare 449265376 Te preamãrim Isuse Doamne 4 20 1-îndepãrtate 288148377 Te rog nu pentru lume 6 24 1-îndepãrtate 170299378 Te rugãm primeºte Doamne 4 28 1-îndepãrtate 309270379 Te slãvim o Doamne 3 12 1-îndepãrtate 291

2380 Tinereþe, leagãn dulce 5 22 1-dintîi 7311381 Tineri fraþi de pretutindeni 6 48 1-luptãtoare 325307382 Tineri fraþi porniþi pe calea 4 16 1-îndepãrtate 315310383 Tinerime rãtãcitã! 10 40 1-luptãtoare 323

18384 Toamnã - a cãzut murind 9 54 1-dintîi 29237385 Totdeauna pe-a Domnului cale 8 32 1-îndepãrtate 251197386 Toþi cei apãsaþi Isuse 4 32 1-îndepãrtate 213407387 Trezirea 8 32 1-luptãtoare 434170388 Tu, acel ce-auzi Cuvîntul 5 20 1-îndepãrtate 190171389 Tu ai fãcut pãcate multe 10 38 1-îndepãrtate 191196390 Tu care-ai aflat lumina 7 28 1-îndepãrtate 212260391 Tu care-ai fost unit cîndva 3 15 1-îndepãrtate 281173392 Tu eºti pierdut 4 24 1-îndepãrtate 193

90393 Tu eºti ºi azi Isuse 10 21 1-dintîi 106174394 Tu n-ai fãcut 3 26 1-îndepãrtate 194374395 Tu n-ai sã poþi uita 6 36 1-luptãtoare 397244396 Tu nu-i vei pãrãsi 11 44 1-îndepãrtate 258123397 Tu om pierdut... 5 20 1-dintîi 140

34398 Tu omule ce-þi faci 3 24 1-dintîi 46190399 Tu scump copil 7 16 1-îndepãrtate 206

99400 Tu Singur plîngi ºi azi Isuse 6 24 1-dintîi 116Un cîntec de iubire - 1940 0 0 1-îndepãrtate 185

248401 Un cîntec de slavã 6 24 1-îndepãrtate 264384402 Un înger mãreþ se ridicã 6 24 1-luptãtoare 408370403 Un rug al iubirii 5 20 1-luptãtoare 394366404 Un steag ceresc 5 20 1-luptãtoare 391402405 Un strigãt de durere 12 123 1-luptãtoare 425377406 Unde-þi este unitatea? 2 38 1-luptãtoare 400164407 V-am scris... 7 28 1-îndepãrtate 184290408 Vegheaþi mereu 4 23 1-îndepãrtate 303

92409 Vei veni Isuse 5 20 1-dintîi 108208410 Voi acei ce sã vã-ntoarceþi 6 24 1-îndepãrtate 222

36411 Voi cei orbi 3 24 1-dintîi 4745412 Voi copilaºii Mei din lume 8 32 1-dintîi 58

381413 Voi nu-mi sînteþi în urmã... 2 8 1-luptãtoare 406255414 Voi purtãtori... 7 30 1-îndepãrtate 276102415 Vorbea Isus de pe colinã 7 35 1-dintîi 120317416 Vrãjmaºul îþi întinde mreji 4 20 1-luptãtoare 334



176417 Vrei sã scapi de pãcat? 3 12 1-îndepãrtate 196182418 Vrei tu pãcãtos pierdut? 4 16 1-îndepãrtate 200315419 Vreþi zile liniºtite voi? 3 15 1-luptãtoare 331231420 Zbori dulce înger 2 8 1-îndepãrtate 246

Caietul 3 = 110 poezii 648 3,763Cuprinsul în ordine 452Cuprinsul alfabetic 462Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 472Caietul 1 = 140 poezii = 927 strofe = 4.665 verseteCaietul 2 = 170 poezii = 925 strofe = 4.522 verseteCaietul 3 = 110 poezii = 648 strofe = 3.763 versete

Total Vol. 1 = 420 poezii = 2.500 strofe = 12.950 versete

10-XI-2002

- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 473

Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz: Traian Dorz

În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:

Vol Nr. Caiet Nr. poezii

11 Cîntãrile Dintîi

420 poezii2 Cîntãri Îndepãrtate3 Cîntãri Luptãtoare

24 Cîntãrile Bibliei

313 poezii5 Cîntãrile Psalmilor6 Poemele lui Solomon

37 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe

versificate ºicomentate

8 Comori Universale9 Pe cãrãrile Luminii

4

10 Osana, Osana320 poezii ilustratepentru copii

11 Cîntarea îngeraºilor12 Cîte-o povestire micã13 Cîntã-mi mamã

5 -Cîntãrile Domnului colecþia de cîntãri a Oastei Domnului

2088 poezii

614 Cîntãrile Anilor

592 poezii15 Cîntãrile Roadelor16 Cîntãri de Drum

717 Cîntarea Cîntãrilor mele

664 poezii18 Cîntãri Nemuritoare19 Cîntãrile din Urmã

820 Cîntarea Învierii

712 poezii21 Cîntarea Veºniciei22 Cîntarea Biruinþei

923 Cîntãri Uitate

601 poezii24 Cîntãri de Sus25 Cîntãri Noi

1026 Cîntãrile Cãinþei

602 poezii27 Cîntãrile Eterne28 Cîntarea Viitoare

1129 Biblia Versificatã

306 poezii30 Minune ºi Tainã31 Eternele Poeme - neterminatã


Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:

Prozã: ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU

Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan

Vol. Cap Titlu caiet

1

1 Hristos - Dumnezeul nostru

2 Hristos - Sfinþitorul nostru

3 Hristos - Înnoitorul nostru

2

4 Hristos - Izvorul nostru

5 Hristos - Binefãcãtorul nostru

6 Hristos - Pîinea noastrã

3

7 Hristos - Învãþãtorul nostru

8 Hristos - Luminãtorul nostru

9 Hristos - Vindecãtorul nostru

4

10 Hristos - Pãstorul nostru

11 Hristos - Învierea noastrã

12 Hristos - Împãratul nostru

5

13 Hristos - Modelul nostru

14 Hristos - Adevãrul nostru

15 Hristos - Viaþa noastrã

6

16 Hristos - Pacea noastrã

17 Hristos - Mijlocitorul nostru

18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru

7

19 Hristos - Jertfa noastrã

20 Hristos - Mîntuitorul nostru

21 Hristos - Slava noastrã

HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anuluide la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.

HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi

Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunieVol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie


Cugetãri Nemuritoare

Vol Nr Caietul

11 Prietenul tinereþii mele2 Mãrgãritarul Ascuns3 Piatra scumpã

24 Lumina iubitului fiu5 Calea bunului urmaº6 Avuþia sfîntului moºtenitor

37 Pãºunile dulci8 Sãgeþile biruitoare9 Cununile slãvite

410 Poruncile Iubirii11 Rãsplata Ascultãrii12 Strãlucirea Biruinþei

513 Crucea mîntuitoare14 Eterna iubire15 Mãrturisirea strãlucitã

616 Porþile Veºniciei17 Numele biruitorului18 Garanþia netrecãtoare

719 Lupta cea bunã20 Alergarea cea stãruitoare21 Credinþa cea încununatã

822 La Þãrmul Întîlnirii23 La Ospãþul Veºniciei24 La Strãlucirea Viitoare

925 Întîi sã Fim26 Dorim sã Fim27 ªi acum sã Facem

10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

Pag. 476

- Îndrumãri nemuritoareNr Caietul1 Cãrarea Tinereþii curate2 Scumpele noastre surori3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase

5

Trei zile ºi adevãruri istorice- 12 septembrie 1937- 12 februarie 1938- 7 noiembrie 1976

6 Sfinþii noºtri înaintaºi

- Povestiri nemuritoareNr Caietul1 Pe genunchii lui Isus2 Leagãnul de Aur3 Þara Minunatã4 Cireºul Înflorit

- HRISTOS - puterea apostolieiMeditaþii la Apostolele Anului

Vol Caietul1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului

- HRISTOS - Taina Evangheliei - meditaþii la evangheliile anului

Vol Caietul1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului

- Piese ºi montaje religioaseVol Caietul

Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copiiVol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de CrãciunVol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti

- Surorile noastre sfinte -Petrecere duhovniceascã pentru surori

- Pentru Istoria unei JertfeNr Caietul Durata Din La1 Grãuntele 12 ani 1923 19352 Cernerea 12 ani 1935 19473 Rugul 30 ani 1947 19774 Pîrga 12 ani 1977 1989

Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Pag. 477

Astãzi, 10-XI-2002, am terminat de corectat Vol. 1 din Cîntãri Nemuritoare476 pag. = 13.706 rînduri reale scrise

5,600 MB385.171 caractere = 80.756 cuvinte

24.894 rînduri total = 19.284 propoziþii = 19.189 fraze

Am început cartea în 8-X-2002

ºi am terminat-o în10-XI-2002.

34 de zile.

Ediþie transcrisã ºi îngrijitãde

Ion Lupiþa

- ostaº al Domnului -

C A N A D A

Slãvit sã fie Domnul !

Ast|zi în 10-XI-2002 am corectat Õi aranjat definitiv aceast| versiune a c|rÛiiCîntãri Nemuritoare - Vol. 1

Ion LupiÛa

Printed in Canada.

Nemuritoare1

Spiritual

Transcript of Nemuritoare1