Hanu Ancutei este un volum aparte în creatia scriitorului, care însumeaza noua povestiri, legate prin atmosfera deosebita creata în cadrul unui spatiu izolat parca de întreaga lume, unde poposesc oameni de diferite profesii, dornici însa de comunicare. Povestirea este o specie a genului epic de dimensiuni medii comparabile cu ale nuvelei, in care accentul se pune pe situatie si pe modalitatea specifica a nararii.

Tema operei Negustor Lipscan este calatoria. Aceasta devine o necesitate reprezentand o sursa de venit prin negot. Deasemenea poate duce la cunoasterea unor locuri noi , observarea unor diferente intre lumea autohtona (conservatorie, arhaica) si lumea occidentala (avansata - in plin progress).

In timp ce cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea in vale se auzii mare taraboi, Ancuta iesi si il invita pe noul oaspete sa intre. Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era un om cu voie buna si pe deasupra si un negustor Lipscan pe nume Daiman Cristisor. Acesta se invoi sa le spuna celor de fata cum a calatorit el prin tara nemteasca. Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si se hotari sa mearga si el in tara nemteasca sa cumpere marfuri. Si asa a pornit el spre Husi, a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde a cumparat cinci sute de batalii. Apoi a trecut din nou granita pe Nistru, ajuns la Cernauti si de acolo la Liov. Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg si a vandut marfa la niste negustori care o duceau la Paris cu trenul; si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de poveste. Spunandu-le ca acolo casele au etaj, ca femeile poarta palarie, ca toata barbatimea are ceasornice si ca mancarea lor e diferita decat cea de la noi, le mai spusese ca toti mergeau la scoala, chiar si femeile si ca legea era respectata. Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se intoarca. Ajuns la granita Tarii Moldovei el a dat granicerilor,pentru al lasa sa treaca, doua baidere rosii. In lunca Moldovei i-a iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia dat si lui un baider ros. Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un baider. Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iasi cu marfa si in cele din urma acasa.Povestirea spre deosebire de celelalte se sfarsi cu veselie si voie buna.

Damian Cristisor este un personaj principal, individual si pozitiv al povestirii. Acesta este un negustor lipscan, ce poposeste intr-o seara la hanul Ancutei.Din caracterizarea indirecta, din felul sau dea vorbi, reiese ca era un om placut, vessel: “ rosti cu voie-buna”. Naratorul prezinta direct trasaturi ale portretului fizic: „un barbat cu caciula si giubea. Barba-i era astamparata si rotunjita de foarfece ; radea cu obraji plini si bogati de crestin bine hranit. ”. Din reactiile pe care le starneste in sufletele celorlalte personaje, prin caracterizarea indirecta, deducem ca era un om calduros, carismatic: „glasul ii crescu si scazu cu desmierdari”. Acesta este caracterizat si direct de catre celelalte personaje: „om caruia ii plac povestile”, „omul care rade [...] din cea dintaia clipa cand te-a vazut [...] se va arata pururea blajin si cu prietenie”. Din felul in care el se prezinta, prin caracterizarea indirecta reiese ca era un om modest („va rog sa ma socotiti ca cel mai umil rob al domniilor voastre”) si responsabil(„mai intai insa [...] sa vad de hrana vitelor ”). E credincios, trasatura ce rezulta din caracterizarea indirecta si din cuvintele acestuia: „ziua nasterii mele a vrut Dumnezeu sa fie 18 iulie.” Supus , el marturiseste ca aduce marfa de la Lipsca. Naratorul il caracterizeaza direct, ca fiind „vesel si prietenos” si bun tovaras.Faptul ca Damian Cristisor este negustor, dovedeste faptul ca este un bun cunoscator de oameni le intelege vorba, nu face decat sa ispraveasca iscusinta povestirii

Din dialogul celor prezenti la han se observa conservatorismul moldovenilor, acestia dovedind prejudecati in aprecierea lumii occidentale. Ciobanul Motoc este printre cei mai inversunati critici ai lumii occidentale, lui alaturandu-se mos Leonte. Comisul intra si el in polemica, mai ales din dorinta de a intretine o conversatie alerta si vioaie. Negustorul incearca sa prezinte lumea occidentala intr-o forma clar mai credibila si intr-un limbaj accesibil. In timp ce ascultatorii sunt foarte curiosi dar si ostili.

Concluzia ar fi ca situatia Moldovei e privita usor ironic pentru a ilustra gradul de inapoiere in raport cu Occidentul.