Nedreaptă este atât împărtășirea fără Spovedanie cât și refuzarea

neîntemeiată de a primi Sfânta Euharistie

Sursa: Sfânta Mănăstire Pantocrator

Nedreaptă este atât împărtășirea fără Spovedanie cât și refuzarea neîntemeiată de a primi

Sfânta Euharistie

,,Pâinea”, care într-adevăr ,,întărește inima omului”, ne va da tăria de a petrece în legea

Domnului și va stârpi din sufletul nostru orice lenevie ce a prins rădăcini acolo. Aceasta este

,,Pâinea care s-a pogorât din cer”, ca să ne aducă viață și pe care va trebui să ne străduim

pe orice cale să o mâncăm, iar Cina aceasta tainică va fi bine să fie pururea ținta strădaniei

noastre, pentru a ne feri ca de ciumă de a ne slăbi sufletul și de a ne primejdui sănătatea

din pricină că nu ne-am apropiat de Sfânta Masă mai des decât s-ar fi căzut. Totuși, numai

după ce am stat de vorbă cu preotul despre păcatele noastre, numai atunci să bem din

acest Sânge curățitor. Și să nu ne temem că vom fi atât de vinovați încât am putea fi dați

afară de la acest ospăț, dacă în sufletul nostru apar astfel de gânduri. Căci, pe cât e de

nedrept să te împărtășești din aceste Sfinte Daruri dacă ai săvârșit păcat și nu te-ai spovedit

la preot, tot pe atât de mare greșală ar fi să fugi de această ,,Pâine” când n-ai

greșit de moarte.

Nu este mai puțin adevărat că cei ce se îndărătnicesc și nu vor să se apropie de foc e bine

să stea departe de el, mai ales înainte de a se fi împăcat în sufletul lor cu cei față de care au

greșit. Însă, pentru aceia care au conștiința dreaptă, dar totuși simt chinuri și

remușcări, va trebui să se dea un leac de întărire, și anume vor trebui să se

apropie de izvorul sănătății, de Acela care a luat asupra Lui neputințele noastre și

fierbințelile noastre le-a stins, ca nu cumva, de frica bolii, să fugă de doctor, singurul în

stare să-i facă sănătoși. Pentru că, de fapt, Sângele acesta e ca un paznic la poarta

simțurilor noastre: nu lasă să treacă prin ele nimic ce ar putea spurca sufletul. Mai mult, El

dă semnalul de primejdie și scoate afară pe dușman, schimbând inima – în care s-a vărsat –

în templu al lui Dumnezeu, cu ziduri mai întărite decât acela al lui Solomon. Acest Sânge,

împlinire a tuturor făgăduințelor, nu lasă să se sălășluiască în suflet nici un idol necurat, ca

o ,,urâciune a pustiirii la locul cel sfânt”, ci cu Duh stăpânitor întărește voința și cugetul, trupul îl pune sub ascultarea minții, iar omul se bucură de o pace adâncă.

Dar de ce să lungesc vorba despre această Taină, ale cărei lucrări asupra celor credincioși

le-am arătat pe larg mai înainte? Trăind și unindu-ne cu Hristos prin sfintele slujbe, prin

rugăciuni, prin laude și prin cugetarea la legea Lui, ne strunim sufletul și-l pregătim pentru

orice virtute, păzind depozitul, cum ne poruncește Sfântul Apostol Pavel, și ne păstrăm darul

ce ni s-a împărtășit prin lucrarea Sfintelor Taine. Căci tot Domnul e și Cel ce săvârșește, și

ceea ce se săvârșește în Sfintele Taine, ba încă și Cel care păzește în noi, întregi, darurile

împărtășite și tot El, Cel care ne pregătește să rămânem în harul Său, precum Însuși zice:

,,căci fără Mine nu puteți face nimic”.

Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, p. 212-214