Nebun in Torontopersonale[Jurnal]schita- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -deAdria Martin[adria]2003-10-26 | |

(Vedi Toronto e poi mori)

Un biet chinez, batran si nebun,Cu buza de jos rasfranta si groasa,Cu parul alb si tenul brun,Isi poarta-n carouri o haina soioasa.

Ce afectat vorbeste-n limba lui!Vreo-intelepciune oarecare, de nebun,Cu mintea-n rucsac si- atarnata-n cui,Ramasa-n China, printr-un vechi catun.

Nebun strain, intr-un oras cumplit,Cu emigranti veniti din lumea toata,Cat frunza si iarba aici au venit,Ca bietul meu chinez, candva, odata...

Numai ca azi el e in lumea lui,Le tot vorbeste si nici ca-l asculta,Tu poti orice, chinezule, sa spui,Ca nebunia ta e, pentru ei, e insulta.

Suntem fantome ambulante, fiecare,Nici nu ne stim si nu ne mai pasa,Intr-un oras strain si-atat de mare,Care nu ne este, nu ne este, casa...

Nimeni nu stie ca treci sau ca esti,Ca trupu-ti mai este in viata,Esti doar o fantoma, te fa ca zambesti,Pana si zambetul, pe-aici, se-nvata.

Ce exoduri debarca si ce nebunie!E-un fel de Mecca pe- aici, dar pagan,Al cui acest Mecca, dar cine sa stie?Vin valuri si valuri, se mira, raman...

Ce de nostalgice fantome zambitoare!Vin toti atat de vii si mor incet aici,Intr-un oras care e mult prea mare,Si care calca orb si surd peste furnici.

Langa chinez sta o negresa-n lumea ei,Tot da din cap, pesemne ca-i vreun tic,Poate ca predica sau mustra vreo doi zei,Cu mana se ajuta si bombane peltic.

Poate ca are sot pe-acasa sau copii?Doar parul e albit si maini are zbarcite...Poate nepoti sau stranepoti, mai stii?Care s-au plictisit si sa o tot evite...

Si iata-i, stau asa straini, vorbesc,Cu patos, fiecare, cuiva strain in sine,Habar n-au ei ca plag mocnit cand ii privescSi ma-ntreb, fara sa vreau, daca mi-e bine.

De-atata dor poate-i urmez, mai am putin...Ma si vad catinel, mergand intre cei doi,Si-atatea avalanse-n minte imi tot vin,Doar dorul mi-e nebun si ochii imi sunt goi...

E... doar o dunga oarecare, doar atat,Intre actori si spectatori la nebunie,Un gand razlet, un flash, un nod in gat,O vorba aiurea, un gest la manie...

Uitam mereu cat de fragil e tot ce-avem!Cum ne-amagim mereu ca suntem zmei!Mi-s caii toti acasa si totusi ma temCa nu e greu deloc s-ajungi strain ca ei...