Preţul unui număr 3 Lei.

B l a j , Duminecă, la 31 Ianuarie 1926. Nr. 5.

A B O N A M E N T U L : Ua an 150 Lei P e jumătate, v . . . 75 Lei ia America pe an 3 dokri.

Iese odată ia săptămână Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , Jud. Târnava-mică

Director: ALEXANDRU LUPEANU-MELIN

ANUNŢURI ŞI RECLAME se primesc la Administraţie ; şl se

plătesc: un şir mărunt odată 4 Lei

a doua şi a treia oră 2 Lei.

Încep luptele politice. Vin a leger i le comunale şi v o r veni , mai târziu, şi a leger i le celea mari,

din cari va trebui să iasă noul guvern al ţării.

Se apropie primăvara şi vin zile de zbu­cium şi de frământări omeneşti. Politica este ca glia, ca ogorul; iarna odihneşte, ca să-şi adune puteri şi vlagă pentru un nou soroc de viaţă ;şi de lupte. Când creapă mugurul în pomi, vuiesc şi furnicarele omeneşti de hăr­ţuieli şi de năzuinţi spre mai bine.

Aşa este acum şi în ţară la noi. Telegramele sosite din capitală spun, că

partidele politice se înşirue la luptă. Se scot armele de prin sertare, se ascut glasurile, se aşază ostile potrivnice în rânduri de bătaie. Guvernul se propteşte cu tărie în podelele pu­terii, iar opoziţia se sufulcă din greu şi strigă cu curaj: acum ori niciodată! Ca mâine, ţara va răsuna dela un capăt la altul de cuvântări şi de alegeri, de dăscăliri şi de trageri de mânecă. „Ca la noi Ia nimeni!" vor striga eu glasuri asurzitoare oamenii feluritelor tovărăşii politice. Şi va fi lolot şi deslănţuiri de patimi fi de uri, ca în toate mişcările politice.

In ţară la noi, politica din primăvara asta se frământă în jurul plecării guvernului, care şi-a împlinit sorocul de patru ani şi trebue să facă loc altuia. Legile spun, că tot la câte I patru ani, trebue întrebată ţara prin alegeri de deputaţi şi senatori, că ce cârmuitori îşi doreşte? In care dintre partidele politice are mai mare încredere, spre a fi îndrumată spre mai multă fericire pământească şi cetăţă-nească?

Vom înţelege deci, că la prilejuri ca a-cestea, vânzoala dintre partide este mai aprinsă decât oricând. Cei cari pleacă ar dori să vie iarăşi, ori nici să nu mai plece; cei cari au stat până acum în opoziţie, vreau să arete ce pot face dânşii, luând în mână frânele cârmei. Şi de-aici sfară mare, trântă, întrecere pe viaţă şi pe moarte.

Acum, liberalii, înainte de-a pleca dela putere, mai vreau să mai arate odată, că ţara este cu dânşii. Şi de aceea au hotărît ţinerea aşanumitor alegeri comunale şi judeţene, în cari dacă vor izbuti, vor putea să spună: iată, gla­sul obştilor este de partea noastră! Prin urmare de vom vrea, vom pleca, de nu, vom şedea şi mai departe ia cârmă, căci puterea şi tăria nu ne lipsesc.

Opoziţia zice: voi, liberalii, nu mai aveţi încrederea ţării, cum s'a dovedit aşa de limpede când cu alegerile agricole, deci, să vă luaţi tălpăşiţa şi să vă rugaţi Iui Dumnezeu să vă ierte păcatele. Voi aţi murit! Acum trebue să venim noi Ia rând, că numai noi mai putem ferici această îţară, trudită şi chinuită. Mai

vreţi alegeri? N'aţi avea cădere să le mai faceţi. Dar fie ! Vă vom dovedi, că ţara este cu noi. Iată, ne dăm mâna cu toţii, cei ce suntem în împotrivire cu voi şi, vă vom curaţi dela putere, încât nici pomenirea să nu vă mai rămână .. !

Aşa îşi zic ostile astăzi, când se simt mi-rezme primăvăratice şi se porneşte marele şivoi al luptelor politice. Cum se va sfârşi această luptă mare? Şi ce va ieşi la urma urmelor?

In faţa unor frământări ca acestea, ţara va fi chemată să-şi spună cuvântul. Deocam­dată în alegerile din Februarie, apoi în celea-lalte alegeri, celea mari, de mai târziu, cari şi ele trebue să vină.

Ne gândim, ce furnicar are să se îndrepte spre sate, din prilejul acestor lupte..! Vor roii cortesii de toată mâna ca albinele, vor coborî oratori peste oratori, domni mari şi mici, sluj­başi de-ai statului, trepăduşi, şi politiciani cu nume şi fără nume. Toţi vor cere voturile po­porului, vor făgădui marea cu sarea, vor ame­ninţa, vor trage cu ochiul, şi vor face semne cu înţeles din mână. E deprins poporul cu a-semenea obiceiuri de alegeri şi de propagandă.

Noi ee să ştim face, pe ce cărare va tre­bui să mergem ? — se vor întreba cu drept cuvânt bunii noştri săteni, afundaţi prin satele de pe la subsuori de dealuri şi prin văi. Noi, ca fii din popor, pe cari ne doare de bi­nele părinţilor şi al fraţilor noştri, precum, mai presus de toate, ne doare şi de binele şi fericirea scumpei noastre ţări, vă trimitem, fraţi săteni, acest cuvânt răspicat şi dela suflet pornit:

— Fiţi cu ochii In patru, şi gândiţi-vă bine ce faceţi, cui vă încredinţaţi voturile şi drepturile voastre! Nu vă luaţi după guri lău-dăroase şi tăgăduitoare, ci alăturaţi-vă de oa­menii pe cari ii cunoaşteţi şi ştiţi că nu v'au tras pe sfoară nici odată. Mai presus de toate, fiţi însă blânzi ca porumbii şi înţelepţi ca şerpii; ascultaţi în pace pe toţi şi faceţi după celea mai sfinte graiuri ale inimilor voastre. Nu vă tulburaţi, nu vă lăsaţi împinşi de uri şi de patimi, nu vă faceţi curaj prin cârciume, şi nu vă puneţi In calea baionetelor, dacă s'ar întâmpla, Doamne fereşte, să ajungă undeva treaba şi la acest soi de rătăciri. Strângeţi-vă în jurul conducătorilor voştri fireşti, cari sunt preoţii, şi ţineţi tot satul una. Mai bine, toţi chiar într'o părere greşită, decât sfâşiaţi şi certat In dujmănii, cari mistuie pacea satelor şi ucid traiul bun între fraţi şi vecini.

Şi să ştiţi: că fericirea satelor noastre şi a ţării, atârnă dela felul cum veţi înţelege să

jj vă faceţi datoria în primăvara asta. Şi că jj drepturile se câştigă prin trezvie şi cuminţenie,

nu prin năzuinţi de căpătuieli mărunte! Vai de poporul care alunecă pe povârnişul pati­milor şi al lăcomiei!

* Cine are drept de v o t ?

Bărbaţii trecuţi de 21 de ani, cari locuesc în comună de cel puţin 1 an (Art. de lege 156), dacă sunt trecuţi în lista electorală pentru co­mună şt judeţ. Funcţionarii publici au drept să fie luaţi în liste, şi dacă locuesc de mai puţin de 1 an în comună. Nu vor putea fi trecuţi în listă cei loviţi de incapacitate, nedemnitate şi incompatibilitate.

Loviţi de incapacitate sunt: cei puşi sub curatelă (sub povăţuitor pentru uşurătate); cei ce sufăr de nebunie, constatată oficial; cei ce sunt în stare de faliment (bancrot) şi cei ee trăiesc din milă, afară de invalizii de răsboi. Nedemni sau nevrednici sunt: cei osândiţi la închisoare pentru fapte necurate, apoi trădă­torii de ţară şi cei cari ţin case de femei stricate.

Cine face lista alegătorilor?

Lista pentru celea dintâi alegeri, făcute după publicarea Legii pentru Unificarea Ad­ministrativă din 24 Iunie 1925, o compune: la sate, primarul cu notarul, în timpul hotărît de Ministerul de interne (până în 1 Februar 1926), iar la oraşe primarii sau preşedinţii Comisiilor Interimare (Art. 382). La alegerile ce vor urma după acestea, lista o va face Delegaţia perma­nentă comunală (Art. 157).

I Când se afişează lista spre vedere?

Lista făcută trebue să fie afişată (lipită pe uşa primăriei) spre vedere şi controlare, în ter­men de 10 zile dela data publicării decretului (acum între 1—10 Februarie). Cei cari au drep­tul de alegător şi totuşi nu sunt trecuţi, vor face cereri la judecătorul de ocol de care se ţin, cerând se fie luaţi. Acestea cereri sunt scutite de timbru (Art. 201) şi trebuesc făcute în 10 zile dela afişarea listei. Judecătorul tre-. bue să hotărască asupra cererilor primite în timp de 8 zile dela primire. Termenul de ju­decare nu se face cunoscut prin citaţie, ci prin afişare. Deci, alegătorii lăsaţi afară din liste, făcând cereri, să urmărească termenele de ju­decată, lipite la uşa judecătoriei şi să-şi caute drepturile garantate prin lege.

Cine poate fi candidat pentru consiliile comunale?

Toţi cetăţenii trecuţi de 25 de ani,, cari sunt luaţi în listele-electorale şi ştiu * scrie şi ceti. Nu pot fi aleşi: militarii activi; crişmarii

de prin sate; călugării; arendaşii pământurilor sau proprietăţilor comunei sau judeţului; între­prinzătorii, cari au ei, s'au întrepuşii lor, lu­crări s'au furnituri, ale comunei ori judeţului, şi funoţionarii plătiţi de comună, judeţ sau stat, sau stabilimentele puse sub controlul lor.

Când se depun listele de candidare? Şi unde?

Propunerea de candidatură se depune la judecătorul de ocol, cu cel puţin 8 zile îna­inte de ziua alegerii. (Acum alegerile sunt fixate pe zilele de 18, 19, şi 20 Februar!). Propunerea de candidare se face în două exemplare (parii). Pentru sate ea trebue să cuprindă câte 9 can­didaţi ordinari şi 3 supleanţi. Va fi bine să se anunţe totodată şi 2 asistenţi (bărbaţi de încre­dere) şi 2 delegaţi. Ele trebuesc subscrise, la sate, de cel puţin 25 alegători (e bine să fie însă 30—40), iar pentru judeţ şi municipii (o-raşe mari) de 50 alegători. Lista de candidare, alegătorii trebue să o iscălească în faţa nota­rului comunal. Când comuna se compune din mai multe sate, trebue să fie pe listă din fie care sat cel puţin câte-un candidat.

Propunerea de candidare o duc la jude­cătorie unu sau doi dintre alegătorii sbscrişi, cari trebue să aibă împuternicire dela ceialalţi alegători subscrişi, cumcă cel trimis este încre­dinţatul lor pentru a depune lista. In cazul că notarul din sat nu vrea să legitimeze subscrie­rile, atunci cei 25 de alegători cari propun candidarea, se duc cu toţii la judecătorul de o-col şi fac în faţa lui declaraţia.

Candidaţii de pe listă, trebue să facă o declaraţie în scris, că primesc candidatura. Şi această declaraţie trebue iscălită în faţa nota­rului. Apoi ea trebue să fie în mâna judecăto­rului cu cel puţin 8 zile îninte de ziua alegerii.

Oamenii să bage de seamă, că cinezi tre­cut candidat pe-o listă, nu mai poate fi candi­dat şi pe alta! (Arh 176).

Cum se fac votările şi alte lămuriri de ştiut, in legătură cu noua lege administrativă, vom publica în numerele viitoare ale gazetei noastre.

S'au turburat mări le . . 1 In săptămânile trecute aproape toate mă­

rile de pe rotogolul pământului, au fost turbu­rate de furtuni grozave. începând dela Marea Neagră., din graniţa ţării noastre, şi până la Oceanul Pacific din afuuzimile Răsăritului, de pretutindeni s'au vestit furtuni ne mai pomenite pe apele celea mari.

La Sulina noastră, prin 20 lanuar a fost un viscoi turbat cu zăpadă şi cu vânt dela Miază-noapte, încât pe vârful farului (turnul lu­minător) s'a arborat steagul negru de mare pri­mejdie. In apropiere de ţărm se opriseră 11 mari vapoare şi nu cutezau să se apropie de port, că le-ar fi sfărmat vântul de diguri. Despre alte vapoare se spune, că s'ar fi înecat în larg cu oameni cu tot.

In apele turceşti încă s'au prăpădit mai multe corăbii, iar altele au fost aruncate pe bancuri de nisip, de unde nu se mai pot mişca. Acelaş lucru s'a întâmplat la malurile Spaniei. Un mare vapor englezesc s'a Înţepenit pe neşte bancuri şi matrozii, cari căutau să scape cu lun­trile, au fost înghiţiţi de valuri, cu ofiţeri şi cu căpitani cu tot.

In Oceanul Pacific uraganul a fost atât de grosav, încât insula Takiti, un adevărat colţ de rai, s'a pustiit aproape cu totul. Poate să fi fost şi ceva cutremur de pământ pe fundul Oceanu­lui, că jumătate din insulă s'a cufundat în mare şi cufundată a rămas. Insula Tahiti a fost vestită ca cel mai frumos şi mai roditor colţ de pământ din toată lumea. Azi n'a ma rămas dintr'ânsa decât o bucată mică, spălată de valurile fu­rioase ale Oceanului.

Citiţi şi răspândiţi: „UNIREA POPORULUI"

Evanghelia Duminecii. Luca 15, 11-32.

Fără îndoială că cea mai frumoasă şi mai mângăitoare asemănare a Domnului nostru Isus Hristos este aceea despre fiul cel rătăcit. Chiar de aceea o dau aici în întregime: „Zis-a Dom­nul pilda aceasta; Un om avea doi feciori. Şi a zis cel mai tânăr tătâne-său: iată, dă-mi partea ce mi-se cade din avuţie. Şi le-a împăr­ţit lor avuţia. Şi nu după multe zile, adunând toate feciorul cel mai tânăr, s'a dus într'o ţară departe, şi acolo a risipit toată avuţie sa, vie­ţuind întru desmerdări. Şi cheltuind el toate, fost-a foamete mare întru aceea ţară, şi el a început d se lipsi. Şi a mers de s'a lipit lângă un locuitor din aceea ţară, şi l-a trimis pe el la satul său să pască porcii. Şi doria să-şi sature pântecele său de rădăcinele ce le mâncau porcii; şi nimeni nu-i da lui. Iară venindu-şi în sine, a zis: câţi argaţi ai tătâne-meu se satură de pâine, iară eu pierde foame! Scula-mă-voiu şi mă voiu duce la tatăl meu, şi-i voiu zice: tată, greşit-am Ia ceriu şi înaintea ta, şi nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău: fă-mă ca pe iinul din argaţii tăi\ Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Iară încă departe fiind el, l-a văzut tatăl lui, şi i-s'a făcut milă; şi alergând a căzut pe grumazii lui, şi l-a sărutat. Şi i-a zis lui feciorul: tată greşit-am la ceriu şi îna­intea ta, şi de acum nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău. Şi a zis tatăl cătră slugile sale: aduceţi haina cea dintâiu şi-l îmbrăcaţi; şi daţi inel în mâna lui ţi încălţăminte în picioare; şi aduceţi viţelul cel gras de-l junghiaţi; şi mân­când să ne veselim; căci fiul meu acesta mort era şi a înviat, şi pierdut era şi s'a aflat. Şi au început a se veseli.

Iară feciorul cel mai mare era la câmp, şi când a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri, şi chemând un fecior, l-a în­trebat: ce sunt acestea? Iară el a zis lui: pen-trucă a venit frateiele tău, a junghiat tatăl tău viţelul cel gras, căci l-a văzut sănătos. Şi s'a mâniat şi nu vrea să între. Iară tatăl său a ieşit şi l-a rugat pe el. Iară el răspunzând, a zis tătâne-său: iată de atâţia ani slujesc ţie, şi nici odată porunca ta nu am călcat, şi mie nici odată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc şi eu cu prietinii mei. Iară când a venit fiul tău acesta, carele şi-a mâncat cu curvele avuţia sa, junghiaşi viţelul cel gras. Iară el a zis lui: fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt: ci se cade să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, şi pierdui era şi s'a aflat".

Să fie omul cât de păcătos şi de ticălos şi, citind această pildă, trebue să i-se umple inima de dragoste curată faţă de acest părinte, atât de iertător. Atâta dragoste nu poate avea numai singur Dumnezeu. Şi de fapt Dumnezeu este acest părinte preamilostiv, acest tată plin de dragoste faţă de fiul său cel păcătos şi rătăcit.

In icoana fiului rătăcit nu-ţi recunoşti şi tu, drag cetitor, icoana ta? Oare nu ai fost şi tu feri­cit, până când erai în casa tatălui tău, până când te aflai adecă In statul harului sfinţitor? Dar ţi-s'a urît de binele acesta, nu ţi-ai dat seama de fericirea ta aceasta. Şi ţi-ai cerut partea ce ţi-s'a căzut din avuţia tătâne-tău şi te-ai dus într'o ţară departe, în ţara păcatului şi desfrâului. Acolo ţi-ai risipit toată avuţia ta, vieţuind In­

tru desmerdări. Nu ţi-a mai rămas nici o virtute nici un strop de har sfinţitor. Şi tu ai începe poate a te lipsi. Şi tu te-ai lipit lângă un i 0 . cuitor din aceea ţară, lângă un argat al diavo­lului, care te-a dejosit de tot.

Văzând starea ta aceasta tristă şi vred­nică de compătimire, văzând uriciunea păca­tului, poate şi tu te-ai desgustat de viaţa aceea josnică şi îţi vei fi zis: Scula-mă-voiu şi mi voiu duce la tatăl meu. Vei fi avut şi tu poate vreodată propus de îndreptare.

Fiul rătăcit însă şi-a dus în deplinire planul. EI s'a scHlat şi a venit la tatăl său, pentrucă şi-a dat seamă de spurcăciunea si nefericirea păcatului.

Şi tu ai vreme destulă, ca să vezi această spurcăciune şi nefericire. Aşadară hotăreşte-U odată şi vină odată şi tu la tatăl tău. Şi vei vedea, cât de bine te va primi, cum te va îm­brăţişa, cum te va aşeza Ia masa sa — altarul — şi-ţi va da de mâncare, nu din carnea viţelului celui gras, ci din carnea unuia născut fiului său. Intoarce-te numai dela păcatele tale şi vei vedea, ce fericit vei fi.

IULIU MAIOR.

Sfinţii Trei Ierarhi. 30 Ianuarie.

In ziua de 30 Ianuarie sărbătorim amin­tirea celor dintre sfinţi părinţilor noştri marii ierarchi, Vasile cel Mare, Grigorie-Teologul şi loan Gurădeaur. -

Sf. Vasile cel Mare s'a născut la anul 329 în Cesarea din ţara Capadocia (Asia Mică). El şi-a făcut învăţăturile în Constantinopol şi Atena, apoi a fost advocat. Aşa era însă de cuminte şi de bun creştin, încât cetăţenii din Cesarea l-au ales, împotriva voiei sale, să fie episcop, dupăce mai înainte s'a fost retras In pustie şi a scris rânduielile după cari trăiesc călugării noştri până în ziua de astăzi. A scrii mai multe cărţi minunate şi a predicat aşa de frumos încât sf. Efrem II numeşte cartea cea curată a înţelepciunii, pământul cel mănos al împărăţiei cereşti şi valea împodobită cu florile cele mai frumoase, al căror miros se ridică la ceriuri. A trăit o viaţă de înger, postind şi a-junând toată viaţa, aşa că era numai piele şi oase. El a scris şi făcut sfânta liturgie, care se ceteşte în Duminecile postului mare, afară de Dumineca Floriilor, In sfânta şi marea Joi, în Sâmbăta cea mare şi în ajunul Crăciunului şi al Bobotezii.

Sf. Grigorie Teologul sau Nazianzenul s'a născut la 329 în Nazianzul Capadoeiei (Azia Mică) şi a fost episcop In Nazianz şi Constantinopol, dar aici, făcândui-se greutăţi, s'a retras în singurătate. A scris şi el mai multe cărţi şi a fost şi un mare poet. Vorbirile sale sunt de toată frumseţea, mai ales aceea în care-şi ia rămas bun din Constantinopol. A murit la anul 390. Biserica noastră îl sărbă­toreşte In ziua de 25 Ianuarie. Are şi el o sfântă liturgie, numită a înaintesfinţitelor, care se ceteşte în fiecare Miercure şi Vinere a pos­tului mare, afară de Vinerea Mare, la aflarea capului sf. Ioan Botezătorul (24 Febr.), Ia 40 de mucenici (9 Martie), Joi în a cincea săptă­mână din postul mare, în ajunul Bunei Vestiri, şi Luni şi Marţi din săptămâna mare.

Sf. Ioan Gurădeaur s'a născut la anul 344 în Antiochia din Frigia (Asia Mică). Intâiu » voit să se faeă advocat, dar neplăcându-i sg°" moţul lumii, -s'a retras în pustie şi s'a sfinţi' de preot. Episcopul său l-a numit predicator al catedralei din Antiochia, unde aşa de fru­mos pedica, încât poporul I-a numit Gurădeatir-Cum împărăteasa Eudoxia şi ministrul Eutropi» nu trăiau o viaţă chiar creştinească, sf. Ioan G«* rădeaur i-a atacat mai de multe ori în predicii»

Nr. 5. U N I R E A P O P O R U L U I Pag 3

sale. Urmarea a fost că împărăteasa 1-a sur­ghiunit de două ori. Obosit de drumul cel greu al surghiunului a murit pe drum în anul 407 zicând cuvintele: Mărire lai Dumnezeu pentru toate. Biserica noastră îi prăznuieşte pomenirea Ia 27 Ianuarie. Are şi el o liturgie, care se ceteşte In fiecare zi, afară de zilele în cari se cetesc liturgiile celoralalţi doi sfinţi.

Aşa de mari au fost toţi trei sfinţii a-ceştia şi aşa de mult ţineau la ei grecii, încât dela o vreme s'au făcut în Constantinopol trei mari partide, unul al sf. Vasile, altul al sf. Origorie şi al treilea al sf. Ioan Gurădeaur. Aceste trei partide se mâncau între sine, sus­ţinând fiecare, că sfântul lor e mai mare. Pe vremea împăratului Alexiu Comnen vrajba din­tre partide ajunsese atât de mare, încât oamenii au început să se chiar bată pe stradă. înşişi sfinţii au pus capet frecărilor. Ei s'au arătat adecă episcopului din Teodoropol (Pont, Asia Mică) şi I-au îndemnat, să spună la Constantinopol, că toţi trei sunt pe o formă de mari înaintea Sui Dumnezeu, şi astfel să le prăznuiască săr­bătoarea deodată. Astfel s'a hotărît, ca sărbă­toarea tor să se ţină deodată, la 30 Ianuarie, ceeace s'a şi întâmplat la anul 1081, şi de atunci încoace regulat In fiecare an.

era In biserica din Ierusalim un preot bătrân cu numele Simeon, căruia i s'a făgăduit că nu va muri până nu va vedea pe Mântuitorul lumii. Când a văzut-o Simeon pe P. V. Măria cu pruncul în braţe, a zis: „Acum slobozeşte pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea ta, care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi mărire poporului tău Israil". Preacuratei Vergure Măria i-a spus: „Iată acesta este pus spre căderea şi scu­larea a mulţi din Israil şi spre semnul căruia se va zice împotriva. Şi prin singur sufletul tău va trece sabie, ca sâ se descopere dela multe inimi cugetele". Şi era acolo şi profe-teasa Ana, care îmbătrânise în zile multe, care locuise cu bărbatul său şepte ani din fecioria sa. Şi a fost văduvă la 84 de ani, carea nu se depărta de biserică, cu posturi şi rugăciuni, slujind ziua şi noaptea. Şi aceasta întru aceea ora venind, s'a mărturisit Domnului şi a grăit pentru dânsul tuturor celorce aşteptau mântuire.

Intimpinarea Domnului. 2 Februarie.

Legea lui Moisi porunceşte: „Sfinţeşte mie pe tot cel dintâiu născut, carele întâiu des­chide pântecele întru fiii lui Israil". Că apoi cum să se facă această sfinţire, ne arată tot Moisi, spunând: „Când se vor plini zilele cu­răţirii ei (adecă la 40 de zile după naşterea unui fecior), va aduce un miel de un an, curat, pentru arderea de tot şi un puiude porumb sau o turturea pentru păcat, înaintea uşii cortului mărturiei, la preot. Şi-1 va duce înaintea Dom­nului şi se va ruga pentru ea preotul şi o va curaţi pe ea de curgerea sângelui ei. Iară de nu va afla mâna ei miel, va lua două turturele sau doi pui de porumb, unul pentru arderea de tot şi unul pentru păcat şi se va ruga pen­tru ea preotul şi se va curaţi".

De aceea a mers Preacurata Vergură Măria la 40 de zile după naşterea Iui Isus la ierusalim, ea să plinească legea lui Moisi. Şi

Câţi consilier} aleg Judeţele şi ora­şele diu A r d e a l ? Judeţele Bihor, Timiş, Arad, Hunedoara, Sătmar, Sălaj, Cluj, Mureş, Someş şi Caraşău, aleg câte 30 ordinari şi 10 supleanţi^ la cari se mai adaog câte 20 de drept. (Aceştia nu se aleg, ci sunt consilieri din oficiu). — Judeţele Alba, Turda, Târnava mare, Târnava mică, Sibiu, Năsăud, Mara­mureş, Odorhei, Ciuc, Treiscaune, Braşov şi Făgăraş, câte 24 ordinari şi 8 supleanţi (16 de drept). Oraşele Oradea mare, Cluj, Timi­şoara, 30 ordinari 10 supleanţi (20 de drept şi 5 femei cooptate, designate pe urmă, de con­silierii aleşi). — Sibiiu, Târgu-Mureş, Braşov, Arad, 24 ordinari, 8 supleanţi (16 de drept şi 3 femei). — Lugoj şi Sighet, 18 ordinari, 6 supleanţi (12 de drept şi 2 femei).— Deva, Baia mare, Zâlau, Dej, Alba Iulia, Turda, Si­ghişoara, Bistriţa, Odorhei, Sf. Gheorghe, 15 or­dinari, 5 supleanţi (10 de drept şi 2 femei).— Blaj, Miercurea ciuc şi Făgăraş, 12 ordinari, 4 supleanţi (8 de drept şi 2 femei).— Toate o-raşele arătate mai sus, suat scaune de judeţ.

Fraţi săteni gageta voastră este „UNIREA POPORULUI",. Blaj, jud. Târnava mică.

DE PRIN SATE.

„Băgăm fauru în biserică". Doamne fereşte şi apără! Cine mai poate

scăpa aşa vorbe păgâneşti ? Te şi îngrozeşti să le pui pe hârtie. Şi totuşi aşa a grăit un creştin român din comuna Boarta, lângă Sibiiu. A şi plătit însă scump vorba asta grea, a plă­tit-o cu viaţa.

Ascultaţi numai oameni buni: Mai în anii trecuţi creştinii din Boarta nu

aveau preot, cum au astăzi, căci cu războiul acesta parecă s'au împuţinat nu numai oame­nii de rând ci chiar şi slujitorii altarului. De aceea şi la Boarta, ca în alte sate fără preot, venea preotul din satul vecin. Venea când putea şi când îi lăsau năcazurile de acasă, că egreu de-abunăseama să faci slujbe In două sate şi să împlineşti toate lipsele sufleteşti Ia două turme. Şi mulţi înţelegeau lucrul acesta şi erau împăcaţi şi ziceau: Să ne mulţămim şi cu atâta, şi sâ ne împărţim frăţeşte aceste două sate, până când ne-a rândui Dumnezeu şi nouă păs­tor sufletesc. Erau însă vreo câţiva, cari tul­burau poporul şi strigau în gura mare: Să vie popa şi să facă slujba, că plata o ştie lua! Ori să vie, ori să se lase! Ba omul despre care vorbim, se încruntă şi mai tare şi zice: Dacă nu vine popa, băgăm tauru în biserică, să nu steie biserica pustie! Vorbe grele de pe buzele unui creştin. Dar parecă Dumnezeu l-ar fi iertat dacă se pocăia şi parecă a aşteptat vre-o doi trei ani, să-şi tragă pe seamă şi să se îndrepte. Dar de unde. A făcut un păcat şi mai mare. S'a lăpădat şi de biserică, şi împreună cu un frate de a lui al învrăjbit tot satul şi a făcut gâlceava între oamenii păcii de odinioară.

Acuma pe Opriş din Boarta I-a zdrobit un taur de bivol, nu departe de biserica aceea, în care a voit el să bage taurul satului, şi a mu­rit între chinuri îngrozitoare.

La întâmplarea aceeastastai şi te gândeşti şi te întrebi: Ce să fie şi asta, Doamne sfinte? Nu poate să fie altceva decât aceea ce spune Psalmistul: «Dreapta ta Doamne va afla pe toţi cei ce te urăsc pe tine". Dreapta Iui Dum­nezeu află ori cât de târziu şi loveşte fară milă In aceia, cari cutează să-şi bată joc de casa

oiţa „UNIRII POPORULUI". ll)itlll«tIltll!l!t«!IIIIIIIIUIIIItll!lllllllllll<ll!IIHIIIII!lilll!ll{I![ailIUlt.f[!ll!IUIi!lllllllilll

P r â n z u l Ţiganului. Cică o baragladină de Ţigan umblând pe

câmp razna, numai ce dete peste o coşcogea­mite movilă de galbeni aurii ca şi sfântul soare într'asfinţit, Ia rădăcina unui spin. De dus de cap ce era crezu că-i altă dihanie de mâncări, încercă să-i mănânce dar nu putu. înfuriat îi lăsă cioara naibii în pace şi se depărta mânios.

întâlni un cioban care îşi păştea oile, cân­tând din fluer, culcat eam într'o râpă lângă un şipot cu apa ca lacrima. „Bre! Românico, îi aî8e Ţiganul, eu poci să-ţi daa ţie bani de aur, pe cari nici câinii nu-i mănâncă, să-ţi umpli gluga ta, da să-mi dai şi tu mie o oaie, bre, într'alese".

Românul văzu că cinstita păsărică îi proastă de dă tn nas şi-i mancă câinii din traistă, ca Ia toţi cei din stolul lor, şi se învoi cu Ţiga­nul. Rămânea lucrul la alegere. Da şi aici o păli ca Irimia cu oiştea în gard pasărea noastră. El se chiti ta tigva lui aşa: „s'o iau pe cea din frunte, e prea slabă, că de aceea fuge tare. S'o iau pe cea din mijloc nu-i cea scofală". Ochii cioroiului se aţintiră atunci spre coada turmii, unde o oaie rebegită de iarnă abia ve­nea după celelalte, de slabă ce era, şi mucii II curgeau pe nas.

— „La-so! la-so! croncăni balaurul, aceea e de mine, ia te uită dumneata, de grasă ce-i abia se mai târăieşte şi untura îi curge pe nas".

Se învoi cu ciobanul şi o luă. O duse acasă şi o trânti dinaintea bordeiului. Aici ţi­ganii o jupuiră şi o fripseră întreagă în sobă, mai câştigară de undeva şi o doniţă de vin, dar povestea ceea: prostia din născare nici­odată leac nu are; îşi aduseră aminte înainte de a se pune la masă că n'au peşte — mă rog dumnitale, tabiet boieresc. Hai eu toţii Ia peşte. Pe drum se întâlniră cu un afurisit de Român. Cioara nici una nici două începu:

— „Bre Românico, să nu te duci bre acasă la mine, că-i eheea deasupra uşii, oaia friptă în cuptor şi doniţa cu vin sub masă, auzi bre!?" Românul bun mehenchi răspunse:

— „Cum nu! Se poate să facem una ca asta?„. Dar In inima lui nu-şi putea stăpâni râsul şi picioarele până la bordeiul Ţiganului. îşi mai luă vre-o doi tovarăşi, se duse la bordeiul cioarei şi a lăsat gol prin sobă şi prin doniţă. Sătul de puteai ucide puricele pe pântecele lor o luară Ia fugă.

Şleahta de Ţigani fiecare cu câte un spin de măcieş se întoarseră şi se vârâră In casă. Când colo pace, nici tu oaie, nici tu vin, nici miros măcar, ţipenie nu se auzea, numai un bondar din cei cari bâzâea ca Totoi al nostru dia cobză. Nici una nici două Ţiganul nostru

cade pe bietul bondar, cum că el şi nimeni al­tul i-a făcut acest necaz. Amandea la baros şi fuga după bondar. Bondarul se aşează pe horn, Ţiganul pliosc eu barosul şi dărâmă hornul; mai dărâmă şi un perete şi numai parcă l-ar fi

.învăţat cineva, se pun» pe nasul Ţigăncii. Ţ i ­ganul clipi din ochi şi trosc cu barosul în capul Ţigăncii de o culcă lată la pământ.

După ce văzu balaurul că a făcut cotorba, pune iute un cerc de cofă în capul Ţigăncii şi prinde a bate pe de jur împrejur ca să nu iasă sufletul; apoi trimese repede pe danciucul cel mai mare la popa din sat ztcându-i: Du-te de chiamă pe taica părintele să pricistuească pe mă-ta, şi spune-i că i-oi oţeli şi eu un topor" Danciucul se duse şi găsi pe popa Ia masă, mâncând brânză cu mămăligă caldă, de i s'a făcut poftă puradeului. Cu ochii la popa şi cu gândul la brânză zise : „Moş Brânză, a zis tata ca să mergi să oţeleşti pe mama, că ţi-o pri-cistui şi el vreun topor".

Vn 11An 1 li <*c ke n* z i n ă şi p e t r o l ,

a fost folosit numai 6 luni, se află la Emerich Mayer mecanic, Blaj.

1-6. (133).

P a g . 4 U N I R E A P O P O R U L U I Nr.. 5-

Cum stă lumea şi ţara ? lui, chiar şi numai cu vorba, ori să grăiască în chip necinstit despre lucrurile sfinte.

Să învăţăm din păţania aceasta jalnică a cinsti biserica şi să nu ne facem judecători peste preoţi, căci preoţii îşi au mai marii lor, cari îi trag la răspundere dacă nu-şi fac slujba cum se cade.

„Astra" în comuna Bradu. In ziua de 17 Ianuarie, noi poporenii din

comuna Bradu, de lângă Avrig (pe Olt), am avut o mare bucurie. Atunci au venit la noi domnii dela „Astra" din Sibiu, de unde se scriu cărţile pentru popor şi se împart învăţă­turile. Noi am fost auzit mai din vreme că vin, şi ne gătiserăm să-i aşteptăm cu alai şi cu călăreţi in gară la Avrig. Dar Dumnealor ne-au luat pe dinainte şi au chicat pe neaşteptate, cu nişte trăsuri. Bine că ii vedem şi aşa, ne-am zis. Cu toate că noi am fi vrut să le facem un piculeţ de paradi, cum se şade la zile aşa de însemnate şi atât de mult dorite. Erau d. Silviu Ţeposu inspector şcolar în Sibiu şi directorul despărţământului „Asociaţiunii", dimpreună GU 4. Dr. Horia Petra-Petr eseu, secretarul sAstrei". Din partea satului i-a întâmpinat d. primar Irimie Motoc, d. învăţător-diriginte Nicolae Ursu şi Ştefan Dan în numele tine­retului.

Dl director al Despărţământului ne-a grăit foarte frumos, arătând programul pe care vrea să-1 înfăptuiască „Astra" noastră prin sate. Nu

v mai puţin cu şart ne-a vorbit şi d. Horia Petra-Petrescu, mai cetindu-ne şi neşte lucruri foarte bune de gândit şi de urmat.

învăţătorii noştri s'au arătat cu cântece şi cu declamaţii de şcolari, cari ne-au făcut multă cinste satului. Laudă se cuvine să aibă şi d. dirigent Nic. Ursu şi d-şoara învăţătoare Măria Bughia. Nici noi sătenii nu ne-am lăsat mai pe jos: ne-am înscris membrii la „Aso-ciaţiune", plătind câte 50 de lei. Şi am primit în schimb cărţi frumoase de cetit şi o biblio­tecă pentru folosul „Cercului cultural", care se înfiinţează acum.

Domnii dela „Astra" s'au dus mângâiaţi din Bradu, iar noi am rămas cu sufletele înăl­ţate şi cu multe grăunţe de mai bine în inimi. Dumnealor cu mângâierea, noi cu învăţătura. Şi cu dorul de-ai vedea cât mai adeseori în­tre noi!

Brădeanul

Marea nenorocire din Graiova. O prăvălie s'a prăbnşit peste vânzători şi cumpără­

tori. — Mai mulţi morţi şi răniţi.

Prăvălia de manufactură a fraţilor Braun s'a prăbuşit peste vânzători şi cumpărători în ziua de 21" Ianuarie. Proprietarul prăvăliei a ăsat să se dărâme un perete, voind să facă din două camere una singură. Casa find însă veche şi cam crepată, la câteva zile s'a pră­buşit, acoperind sub dărâmături pe toţi câţi se aflau In vremea aceea în prăvălie. Până a-cuma au fost scoşi de sub dărâmături 4 morţi şi 3 răniţi. Mai lipsesc vreo 6 oameni, cari vor fi murit până acuma şi ei cu siguranţă, mai cu seamă fiindcă săpăturile se fac cu foarte mare greutate şi încetineală.

A v e m p r e a puţ ini p r e o ţ i . In jumăta­tea a doua a anului trecut, adecă din 1 Iulie până la 31 Decemvrie 1925, au murit în Arhi-dieceză 11 preoţi şi s'au penzionat 5. S'au hi­rotonit 17 inşi, aşadară numai cu unul mai mulţi, decât s'au penzionat şi au murit. Paro­hii s'au dat în concurs, tot în această jumătate de an, 55, aşadară lipsa de preoţi este foarte mare. *•<•••*• • " • • ! V î ; - f > '

Ce mai e nou în politică?

Parlamentul a ţinut câteva şedinţe, în cari opoziţia a făcut aspre înfruntări guvernului pentru cenzura la cari au fost supuse un timp, marile jurnale dela Bucureşti. Fie pentru a-cestea înfruntări, fie pentru hotărîrea gazetelor dea nu mai tipări nimic până stă censura, mă­sura aceasta a fost înlăturată şi gazetele dela Bucureşti au ajuns iarăş la libertatea cuvân­tului scris.

* începutul luptelor.

In aceleaşi şedinţe ale Parlamentului s'au ridicat interpelări asupra pagubelor pricinuite de revărsările de ape şi a ajutoarelor cari tre-bue să se împartă celor năpăstuiţi. Intre cei cari au cerut refacerea drumurilor şi podurilor stricate de şivoaie, a fost şi Păr. Dr. Ioan Bălan, deputatul Blajului. Unul dintre luptă­torii Partidului Naţional, a ridicat glas răspicat pentru necazurile Moţilor.

Inafară de şedinţe, în secţiunile Senatului, s'a luat în desbatere noua lege bisericească, în care biserica noastră unită este greu loviţi. Chiar şi Ungurilor şi Saşilor, se spune că li-se face pe plac, numai Românii uniţi trebue să lupte mai greu pentru drepturile lor. Suntem convinşi însă, că arhiereii noştri vor duce lupta cu toată puterea, ca biserica unită din ţara asta să fie recunoscută cu adevărat biserică naţională, aşa cum este, şi cum se recunoaşte şi în Constituţie.

* In timpul din urmă aflăm, că în vederea

alegerilor şi a schimbării de guvern, Partidul Naţional a ajuns în sfârşit la deplină înţelegere cu Partidul Ţărănesc de sub conducerea Dlui Ion Mihalache. După ştirile sosite Miercuri di­mineaţa, celea două partide vor fi alături şi în alegeri şi la cârma puterii, pe care au nădejde să o capete după liberali.

Falsificatorii dela Budapesta. 27 Ianuarie.

Lumea s'a cam săturat acum de falsifica­torii de bani dela Budapesta şi începe să-i mai şi închine. Din cercetări s'a putut vedea deo­camdată atâta: că afacerea e tare deochiată şi că nici unii dintre cei mai înalţi dignitari ai Ţârii Ungureşti nu sunt străini de banii falşi. Urmează acum să se vadă din proces, până unde se întind răspunderile? Lucrul acesta pare însă a fi foarte greu,ckci însuşi prim-ministrul Bethlen a chemat la sine pe deputaţii opoziţiei ungureşti şi i-a rugat să nu facă vâlvă prea mare, atunci când se va aduce falsificarea în faţa Parlamentului, căci e în jos cinstea şi o-menia Ungariei! Destul că zbiară toată lumea şi ocăreşte Ungaria pentru un lucru atât de urît, deci barămi ei s'o lase mai pe jos cu ur­letele . . ! Şi cu interpelările.

. Groful Bethlen caută să spele din ruşine.

Adecă treaba iasă cam acolo: — Tăceţi măcar voi, opoziţie ungurească,

— zice contele Bethlen — şi haideţi, mai bine, sâ potromoşim afacerea şi s'o scoatem cum vom putea mai spălată, că altfel ne toacă lu­mea în oapl

Cum se vor mai fi Înţeles ungurii între ei, cum nu, adevărul e, că în Parlament, opo­ziţia, foarte furioasă şi pornită mai înainte, şi-a

retras interpelaţiile. Astfel că s'au mulţumit cu toţii, şi guvern şi opoziţie, numai cu „lămuri­rile" date de groful Bethlen în cuvântarea sa. Fireşte, în această cuvântare, capul guvernului unguresc a căutat să netezească „dăndănaia* şi s'o înfăţişeze, ca fiind numai pornirea unor borfaşi de rând, cari n'au vrut decât să-şi facă averi din hârtiile false, şi nimic mai mult!

Ori, chiar dacă unii dintre falsificatori, ea de pildă ebredistul Windischgraetz, vor fi avut în gând şi scopuri patriotice, de-a ridica Un­garia pe căi necinstite, nu-i de mirare, — de­clară groful Bethlen. După o pace „apăsătoare* pentru unguri, ca cea dela Trianon, unde Un­garia a fost „ciuntită" atât de rău, e firesc să se găsească patrioţi desperaţi, cari să caute toate căile de-a reface ceeace s'a pierdut. €e nu face mândria naţională strivită!

Mai pe şleau: noi ungurii ş'acum suntem foarte întristaţi de pacea dela Trianon şi îi putem înţelege pe aceia dintre noi, cari s'ar fi greşit spre păcat, cu patriotismul lor rănit t

Ce mai zic Francezi i? Francezii se para că vreau să limpezească

treaba cu o apucătură şireată. Ei au zis: - Noi nu cerem despăgubiri dela Statul

unguresc, dacă Wmgischgraetz se hotăreşte să descopere toată afacerea, chiar aşa precum s'a petrecut! Dacă Windischgraetz este „patriot" taman aşa de mare precum vrea să se arete, atunci, ca să mântuie Ungaria de despăgubirile pe cari am avea dreptul să le cerem, n'are decât să grăiască. Şi noi, Francezii, abzicem de dreptul la despăgubiri faţă de Ungaria!

Francezii se dovedesc a fi tare isteţi. Ei ştiu că vinovaţii cu falsificările sunt mai mulţi decât cei cari zac până acum în temniţă, şi vreau să-i scociorască chiar din gura lui Win­dischgraetz. Acesta insă, încă nu s'arată a fi chiar aşa de bătut la cap, precum s'ar părea. Mai de curând el face pe nebunu' şi votbeşte într'aiurea, dimpreună cu Nâdossy cu tot. Şi nu dau afară pe ceialalţi vinovaţi. Spun ştirile mai proaspete, că din pricina asta poliţiştii francezi au mare ceartă cu poliţia ungurească a lui Bethlen, care nu îi prea ascultă şi nu-i lasă nici pe ei, pe francezi, să scormouească mai adânc după cei ce ar mai fi deochiaţi...

»

Tunelul dela Sârospatak. Hârtiile false ieşean pe snb pământ în Ceho-SIovacia...

In legătură cu falsificatorii dela Buda­pesta, poliţia Cehoslovacă îndreaptă ochii lumii spre o hurubă subpământeană, care ar fi între Ungaria şi Cehoslovacia, pe unde miile fran­ceze ar fi găsit un loc minunat de scurgere, fără să mai fie purtate peste graniţi...!

Iată ce spun Cehoslovacii: Contele Windischgraetz are un castel

foarte mare şi vechiu la Sârospatak, în apro­piere de graniţa Slovacilor. Acest castel a fost cândva al marelui erou ungur Râkotzy, din vremile lui Pintea Viteazu, al nostru. Şi paluta asta bătrână, cică are un tunel lung sub pă­mânt, a cărui ieşire răspunde, pe sub graniţa ungurească, în Cehoslovacia.

Şi Cehoslovacii îşi aduc acum aminte, că, mai prin toamnă, pe dealurile lor de către Ungaria, s'au văzut adeseori .turişti" (domni hoinari); cari, chipurile, umblau să vadă munţii şi să se desfăteze în frumseţile ţării cehoslo­vace. Numai că aceşti turişti nu se ştie cum au ajuns în ţara Cehilor, ;că pe la graniţi nu fuseseră văzuţi; Ba, de vreo câteva dri, când jandarmii Cehoslovaci au Căutat să le deie

Nr. 5 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 5,

„bunăziua" şi să-i întrebe de nume şi de pa­şapoarte, tainiGii turişti au intrat totdeauna ca „în pământ". N'au aşteptat să deie faţă cu gră-niţerii Cehi. De ce? Şi cum de i-a înghiţit pă­mântul totdeauna?

Mai spune poliţia cehoslovacă şi că, de* îndatăce au fost puşi soldaţi la gura unui tunel de cale ferată dinspre Ungaria, turiştii n'au mai fost văzuţi de loc! Pe semne huruba subpă­mânteană dela paiuta Iui Windischgraetz răs­pundea chiar în tunelul de cale ferată dela

: Borş . . . ! (Borş e prima haltă în ţara Cehilor). I Şi zic Cehii: turiştii aceia au fost oamenii

lui Windischgraetz, cari cărau bancnotele false prin tunelul tainic dela Sârospatak. Şi dela Borş le răspândeau frumuşel în toată Slovacia şi mai departe spre ţările Apusului!

Prepunerile acestea ale Cehoslovacilor au aer de întâmplări din vremile neguroase ale veacurilor de demult. In orice caz, de se va dovedi, oă tunelul tainic dela Sârospatak este în fiinţă, prepunerile Cehilor pot să fie ade­vărate. . .

A murit cardinalul Mercier .

După o boală îndelungată şi răpus de a-dânci bătrâneţe a încetat din viaţă vestitul car­dinal Mercier al Belgienilor. Fieiertatul cardi­nal era cea mai înaltă fiţă bisericească a Belgiei catolice şi ps timpul ocupaţiei nemţeşti, la în­ceputul răsboiului, s'a arătat mare luptător pa­triot pentru deplina libertate a poporului său. Moartea lui a cuprins în durere adâncă în treagă ţara.

Grecii s'au săturat de republică. In Grecia precum arată toate semnele,

; Generalul Pangalos, primministuî de azi al Grc-' ciei, pregăteşte schimbarea republicei de uzi

iar în regat, cum fusese mai înainte. Ca să ! poată pregăti cu uşurinţă acest lucru, a luat . asupra-şi întreagă conducerea armatei şi porun-i ceste în ţară numai cu ajutorul baionetelor. Iu l chipul ăsta socoate, că în scurtă vreme va fi I desfiinţat partidul republican şi va fi gata ca­

lea noului rege. Generalul Pangalos e partiza­nul prinţului Andrei, fratele reposatului rege Constantin. Prinţul Andrei e susţinut tare de de către Angliuşi, fiind în legătură da nemşug cu ei, având de soţie o prinţesă englezoaică. De vre-o câţiva ani trăieşte în Anglia şi aş­teaptă clipa binevenită când să plece în fosta lui ţară, dar acum, ca stăpân şi domnitor al eil

De-o fi să fie aşa, atunci lucrurile nu vor merge chiar uşor, că nici fostul rege Gheorghe nu va sta cu manile în sân. Partizanii lui încă .se pregătesc în taină ca să-1 aducă din nou ne el, pe tronul Greciei. Vor fi mari frământări şi lupte grele şi nu se poate prevede cine va învinge.

Răsboiui din Maroc. Credea toată lumea, că iarna va grăbi

sfârşitul luptelor din îndepărtatul Maroc, dintre ostaşii lui Abd-el-Krim şi dintre ostile franceze şi spaniole.

Dar mai nou vin ştiri de lupte noui prin ţinuturile muntoase pe unde armatele europene înaintează cu greu şi nu uşor pot răsbi îndă­rătnica împotrivire a Marocanilor,f cunoscători buni ai locurilor.

Multă vreme nu vor putea însă să mai stea împotrivă, căci dacă se desprimăvârează * r a n cez i i şi spaniolii îşi vor aduce trupe noui si bieţii marocani, vrând nevrând, vor trebui să se dea plainici, cum au fost mai înainte, supu-nându-se iar stăpânirii franceze şi spaniole.

Ştirile Săptămânii. Căsă to r ia P r in ţ e se i I leana. Iarăşi se

vorbeşte cu multă stăruinţă despre căsătoria prinţesei Ileana cu regele Boris al Bulgariei.

24 I anua r i e fa B l a j . Pomenirea Unirii Principatelor Române la 1859, s'a serbat şi de data asta Ia Blaj cu toată pompa cuvenită. Şcolarii şi cărturarii Blajului au ascultat sf. li­turghie în Catedrală, de unde întreg publicul a trecut în Sala de gimnastică a liceului de băieţi, la serbarea festivă a institutelor de în­văţământ din Blaj. Aici Păr. Nicolae Popp, pro­fesor la şcoala normală, a ţinut o foarte lim­pede şi însufleţită conferenţă despre însemnă­tatea zilei, iar elevi şi eleve au spus poezii naţionale, frumos tivite de corurile Liceului|de băeţi şi al celui de fete. Ne-am depărtat înăl­ţaţi sufleteşte dela această inimoasă serbare!

Nouă şcoala Ia CJuj. La Cluj s'a des­chis zilele trecute o şcoală nouă de pictură, adecă de zugrăvit icoane. La această şcoală vor învăţa ceice au de gând să se facă pro­fesori de desemn.

Preotul Polului Nordic. Aproape de Polul Nordic, acolo unde este iarnă veşnică şi noaptea ţine peste un jumătate de an, locuesc aşanumiţii eschimoşi, adecă nişte oameni mă­runţei, îmbrăcaţi în cojoace groase, a căror mâncare sunt focile şi peştii, iar lumina li-o dă unsoarea de focă. Când a fost astă vară prin părţile acelea învăţatul norvegian Amund-sen, a aflat pe pământul Lary's Igloc, care este cel mâi apropiat de pol, nu numai oameni dar şi un preot catolic, care se îngrijea de mântui­rea sufletelor acestor eschimoşi. Acest preot se numeşte Bernard. El trăieşte de 10 ani între eschimoşi şi are 12 câini, cari îl poartă cu sania dintr'un ţinut într'altuî.

Pni de j i d o v i umblând cu steaua Ia Crăc iun . Oraşul Iaşi din Moldova e plin de Ovrei, ca stupu' de albine. Uliţi întregi sunt locuite numai de ei, cari sunt săraci, nespălaţi şi flocoşi ca ăl necurat. In sărbătorile Crăciu­nului s'au putut vedea prin Iaşi puradăi de-ai Jidovilor, umblând şi ei cu steaua, pe la casele creştinilor, şi colindând colinda celor „Trei Cra i" . . ! Ce nu face Ovreiul pentru parale?

I n o â un mitropolit la temniţă, ta Rus ia . Bolşevicii ruşi nu mai vreau să ştie de Dumnezeu, nici de biserici. Ei se închină azi lui Iuda cel din Iscariot, vânzătorul de Dum­nezeu. Prin urmare, nu mai vreau să ştie nici de slujitorii Domnului, ci îi alungă, îi trimit Ia temniţă şi îi supun la toate caznele. Sute şi mii de preoţi au fost răpuşi până acum în fe­lul acesta. Ne mai aducem aminte de ce-au făcut cu Patriarhul Tichon. Ştiri sosite peste Riga, spuri, câ mai de curând bolşevicii au tri­mis la temniţă şi pe Mitropolitul Petru, singu­rul conducător al bisericii celei vechi ruseşti. Astfel, astăzi, în Rusia nenorocită, biserica pravoslavnică rusească a rămas fără căpetenie, ca o biată corabie fără cârmaciu. Să ne mai mirăm deci, că Rusia nu-şi mai poate veni de loc în fire, după grozava sguduire cu bolşe­vismul?

I sprava unni beţiv. M. Popazu din Iaşi era beţiv vestit. In urma multei beuturi a căpătat boala aceea grozavă, numită „delirium tremens"i care-i ca o nebunie. Zilele trecute venind acasă dela cârciumă a fost ca turbat, iară într'o clipită de nebunie a luat sticla cu petrol şi a vărsat petrol pe jos, voind să aprindă casa. Nevastă-sa a strigat după vecini, cari numai eii niare greu l-au putut prinde şi duce lapoliţie. •*•—-„' — «• *•" >

Moartea unul mare grădinar . Zilele trecute s'a stins la Cluj profesorul Dumitru Ştefănescu dela Academia Agricolă din Cluj. Fiu de ţăran din satul Strâmba de jos, jud. Vlaşca, el şi-.a făcut învăţătura Ia Bucureşti şi Paris şi a fost unul dintre cei mai pricepuţi profesori de grădinărit. II deplânge mamă-sa văduvă, două surori şi toţi plugarii cu învăţă­tură de plugărie.

Un nou neam de sălbatici. Neşte în­văţaţi americani, cari au cercetat în timpul din urmă Pustiurile Kalahari din Africa de miazăzi, au descoperit un soi nou de sălbatici din se­minţia Buşmamlor, cari n'au fost cunoscuţi până acum. Aceşti sălbatici, sunt un fel de pi­tici, cari samănă mai mult cu moimele decât cu oamenii. Trăiesc mai cu seamă prin copaci şi se hrănesc cu rădăcini şi cu gândaci. Ei n'au nici o ştire că mai este o lume afară de dânşii şi graiul lor e ca răgetul fiarelor.

O furtună groaznică ţine 72 ore . Din Madrid, capitala Spaniei, vine ştirea, că furtuna care a nimicit localitatea Los Palmas a ţinut nu mai puţin ca 72 de ore. Nici o casă n'a rămas întreagă. Cele mai multe străzi ale oraşului stau încă şi astăzi sub apă.

Comoară într'un sac de fasole. O parte de sat din eomuna Băbăseşti, judeţul Satu-mare, a fost mistuită mai dăunăzi de-un foc grozav. Pârjolul s'a iscat din cuptorul de pită al unui locuitor* S'au prăpădit 16 gospo­dării, cu bucate, cu nutreţuri cu tot. Bieţii oa­meni au ajuns pe drumuri în vreme de iarnă. Mai rău a păţit-o creştinul Ion Tiu, căruia încă i-s'a aprins casa şi hambarul de bucate. Pe când era bobotaia mai mare, sărmanul om îşi aduce aminte, că într'un sac cu fasole din găbănaş are ascunşi 85 mii da lei, pe cari îi adunase cu mare trudă de ani de zile. Insă focul fiind Jncins peste tot, n'a mai putut răzbi la mica lui comoară şi ea s'a prăpădit în ce­nuşă, cu fasole, cu hambar şi cu casă cu tot . . !

O nouă easă „sgărie nori" fn JVew-Y o r k . Nişte misionari creştini s'au apucat de zidirea — unui „zgărie-nori" în New-York. Casa va avea 65 etaje şi o înălţime de 121 metri.

In Japonia sunt prea mulţi oameni. Pânăcând la noi în Europa ne-am împuţinat deabinelea, în Japonia oamenii s'au înmulţit de minune. Japonia are 60 de milioane de locui­tori, aşa că pe un kitometru pătrat se vin 400 de locuitori. Ţara japonezilor, fiind mică, nu e în stare să hrănească atâta amar de om, aşa că conducătorii Japoniei sunt foarte năcăjiţi şi nu mai ştiu ce să facă.

Scumpi rea hârtiei . Fabricele de hârtie dela noi din ţară au ridicat iarăş preţul hârtiei cu 3 lei la kilogram. Ridicarea aceasta de preţ n'are nici o îndreptăţire, aşa că dl deputat Ioaniţeseu, din partidul naţional, a întrebnt gu­vernul, ce măsuri are de gând să ia împotriva acestor fabrici hapsine?

Mort din b e ţ i e . Şatenul Dumitru Marcu Gârlea din lşamiţa de lângă Craiova a băut la cârciuma din sat până s'a îmbătat. Plecând spre casă a căzut într'un şanţ, unde l-au aflat dimineaţa mort.

Ştiinţa î m p a c ă duşmăniile. Cetim în gazetele nemţeşti, că în ziua de 21 Ianuarie au fost sărbătoriţi în Paris doi mari învăţaţi ger­mani: Thomas Mann şi Aîfred Kerr, cari sunt acuma la Paris. La sărbătorirea lor au luat parte, afară de marii învăţaţi francezi, şi mai mulţi miniştri francezi.

Asta-i cea dintâie sărbătorire a vreunui german în Franţa, dela război încoace. Şi cee-ace este mai frumos e, că tocmai ştiinţa a apropiat mai întâiu pe aceste popoare dnş-mane.

Pag- 6 0 N I R E Â P O P O R U L U I N r . 5 i

V ă d u v a unuţ episcop protestant se l a c e catolică. Doamna Bidwell, văduva unui episcop protestant, s'a întors anul trecut la credinţa catolică. Ea spune că a făcut această faptă, citind cărţile bune, scrise de preoţii ca­tolici. Ceeace a făcut-o să treacă a fost, după cum spune dânsa faptul, că biserica protestantă este împărţită în mai multe credinţe, cu dife­rite păreri, pe când biserica catolică este una, «fantă, catolică şi apostolică. Iară Hristos nu a întemeiat mai multe biserici, ci numai una, pentru toţi oamenii.

Şi bucătarii fac grevă. In Riviera din Franţa, o parte de ţeară foarte frumoasă, aşe­zată la malul mării, bucătarii au intrat in grevă, fiindcă nu li-se dă plata dorită şi au prea mult de lucru. Atât proprietarii otelurilor cât şi mai ales oaspeţii sunt desnădăjduiţi, dar bucătarii au rămas neclintiţi în hotârîrea lor.

Via ţă lungă. In cătunul Chizărai a! co­munei Golăeşti din judeţul Iaşi a fost înmor­mântat ţăranul Tănase Fiorian, care a trăit 115 ani.

Bo l şev i c i i i a r au mai lăsat c e v a din 48. Bolşevicii sunt duşmanii oricărei averi. Ei spuneau, că nimenea n'are voie să aibă avere, căci averea e a statului. De aceea, de câteoFi muria cineva şi lăsa după sine moşte­nire, urmaşilor li-se lua toată moştenirea care era mai mare de 10 mii ruble aur.

Văzând bolşevicii că locuitorii sunt peste măsură de năcăjiţi pentru aceasta, s'au hotărît să dea voie locuitorilor ca să poată moşteni şi până la 500 mii de ruble aur, dar în schimb trebue să plăteescă 6tatului 90 la sută din averea moştenită.

Aşadară bolşevicii recunosc, că şi în Bol-şevicia poate avea omul avere; deşi mai pu­ţină, dar totuşi.

M a r e explozie în P o l o n i a . La Varşo­via, capitala Poloniei, s'a întâmplat în ziua de 21 Ianuarie o mare explozie. Intr'o fabrică de granate s'a aprins sârma care conducea lumina eleetrică şi din acela s'au aprins granatele, cari au omorît 40 de fete lucrătoare.

C e lace b e ţ i a ? Ţintar Ion din Sâtitana de Mureş, ducându-se mai dăunăzi la târg la Osorhei, spre seară s'a înfundat într'o cârciumă, de' unde nu s'a mai urnit până în ceealaltă zi spre seară. Atunci şi-a închiriat o trăsură, care să-1 ducă acasă. Nu şi-a mai văzut însă nici satul, necum casa, căci a murit în drum, ucis de băutura cea multă. II plâng doi copii şi nevasta.

Şi la noi s'au prins nişte f a l s i f i ca ­tori de bani . La Iaşi 17 jidani, între ei un fotograf, un fost funcţionar, un ceasornicar şi mai mulţi comercianţi, falsificau din greu bani de câte 100, 500 şi 1000 de lei, precum şi do­lari. Poliţia le-a dat de veste şi a înhăţat pe 11; pe 6 îi caută cu zor.£

Nou t r ibuna l l a Orav i ţa . Oraviţa este capitala noului judeţ Caras, şi astfel acuma are drept la tribunal. Noul tribunal s'a deschis zilele trecute.

Câtă d a r e plăteşte astăzi fiecare francez. Nici prin minte nu ne trece cât sun­tem noi Românii de fericiţi pe lângă alte po­poare. Ne plângem şi noi că plătim dare multă, dar noi nu plătim nimica pe lângă fran­cezi bunăoară.

Ştiţi câtă dare plăteşte astăzi un francei, socotind darea egală pentru fiecare cap de fa­milie? Nu mai puţin de 900 franci la an. Dacă socotim acuma cât fac aceştia în bani româ­neşti, vom vedea că astăzi cade pe un francez 7795 lei dare la an. Aşadară să nu. ne mai tânguim, ci să ne bucurăm că plătim foarte puţină dare faţă de alţii.

Tot beţia. Markus Ferenţ, în vârstă de 53 ani, din comuna Erneiul mare, fiind beat, s'a culcat deasupra unui cazan din fabrica de firez a comunei Salasdru, de unde a căzut în cap dela o înălţime de 5 metri. A rămas mort pe loc.

Puşcăriaş poet. Un puşcăriaş din ora­şul Kosiţa, Cehoslovacia, cu numele Damiano-vici, a scris mai multe poezii, pe cari le-a publicat în volum. Din venitele acestui volum | se va ajutora familia sa. j

f Mati lda Nistor n. P o p a , soţia Pă- g rintelui protopop Iuliu Nistor din Mediaş, după ş lungi şi grele suferinţe, împărtăşită cu sf. taine I ale muribunzilor, a repausat în Domnul, Joi în \ 21 Ianuarie, în vârstă de 59 de ani şi în al \ 40 lea al fericitei sale căsătorii. Rămăşiţele'pă- i mânteşti ale repausatei, după prohodul slujit la ] Mediaş, au fost aduse la Blaj, unde au fost | aşezate spre odihnă veşnică, Duminecă, în 24 Ianuarie, petrecute la groapă de toţi prietinii şi cunoscuţii familiei. Fie-i ţărâna uşoară!

• A v i z . Se aduce la cunoştinţa generală că sosind medicul primar titular al spitalului din Blaj, Dr. Ioan Stoia, se dau zilnic con-suitaţiuni de orice natură, în camera de con­sultaţie a spitalului.

* L a Percepţia din Blaj se primesc 3 funcţionari. Se recere absolvirea alor 4 clase secundare. Salar lunar Le i 2000. V o r fî preferiţi cei cu praxă.

P R E Ţ U L B A N I L O R :

1 franc francez se plăteşte cu 8 Lei 72 b. 1 liră sterlină , „ 1130 » 1 dolar „ , 231 » 25 „ 1 franc elveţian „ „ 44 » 87 „ 1 liră italiană „ „ 9 40 , 1 franc belgian „ „ 10 » 58 , 1 coroană cehoslovacă se plăteşte 6 » 90 n 1 marcă aur se plăteşte 53 25 „ 1 dinar se plăteşte cu 3 50 „

100 coroane ungare se plătesc cu — 31 „

Cărfi nouă. Duşmanii omului sau vrăjmaşii să­

nătăţii şi ai averii. Sfaturi practice de Ion Pop-Câmpeanu, Biblioteca poporală a „Asociaţiunii", nr. 131. Preţul 5 Lei.

Scriitorul cărticelei de mai sus, d. Ioan Pop-Câm-peanu este o bună şi veche cunoştinţă a cetitorilor ga­zetei noastre. De ani de zile » Unirea Poporului* publică aproape în fiecare număr, cunoştinţe folositoare din peana harnicului profesor din Blaj, care este şi unul dintre cei mai preţuiţi tovarăşi de muncă ai noştri. învăţăturile cuprinse în cartea pe care i-o tipăreşte acum »Astra«, au fost lăudate în cuvinte foarte frumoase de d. Călu-găreann profesor la Universitatea din Cluj, precum şi de

. alţi pricepători in materie. Acestea laude se răsfrâng deci şi asupra gazetei noastre, care le-a publicat mai întâi. Suntem mândri de colaboratorul nostru şi îndem­năm cu toată căldura pe cetitori, să nu Ipregete nici o clipă a-şi cumpăra o carte atât de limpede scrisă şi de fo­lositoare, cum este această cea mai nou broşură a dlui Pop-Câmpeanu. Ea se capătă la librării şi la »Asocia-ţiune* în Sibiu, Str. Şaguna nr. 6.

Capit lu l M i t r o p o l i t a n g r . - c a t . B l a j .

Nr. 10-1926.

Concurs. Pentru ocuparea postului de Actuar la

Administraţia Centrală Capitulări, publicăm con­curs cu terminul de 15 Februarie 1926. Retri­buţia lunară 3000 Lei.

Refiectanţii la acest post îşi vor înainta cererea însoţită de acte.

Blaj 25 Ianuarie 1926. \ Iacob Popa

j (134) 1—2 prepoiit capitular

Cunoştinţe folositoare.

- Ce lucrează un gospodar cuminte? Pe acasă şi în curte. Mai sunt câterj

săptămâni şi e aici primăvara, când se începe lucrul în toate părţile.

Când are vreme, alege sentinţa pentru se­mănăturile de primăvară. Curăţă seminţa de neghină. Sfârşeşte sfârmitul cucuruzului. p (

vreme limpede, trage vinul de pe drojdii ş curăţă buţile de mucezeală.

In grajd. E vremea fătatului. Caută dei vacile şi le grijeşte să nu să întâmple vre-i nenorocire şi să lapede. Le dă nutreţ bui Boilor le dă uruială de orz cu paie tăiaţi Face aşternut bun vitelor, iar dacă viţeii a urdinare, le pune în iesle cretă să lingă.

In stupină. Pregăteşte locul de vai pentru stupi şi repară coşnitele.

In grădină. Curăţă cuiburile de ornic cu frunze cu tot şi le arde de cu vreme. Dai le lasă pe mai târziu, nu mai scapă de ele îi fac multă păgubi.

Pe timp moale, sapă în grădină şi seamâi salată, şi ridichi de lună.

Pe cămp. Risipeşte gunoiul cărat de m îaalste. Curăţă locurile depietrii. Sapă părăuaş prin cari să se scurgă apa din zăpada ce topeşte.

Repară şanţurile. Ară locurile destin: pentru hemei. Procură viţă de vie pentru pla taţiuniîe noul, ce doreşte să le facă la p măvară.

Isprăveşte cu tăiatul lemnelor de lucn de foc.

Cornul secării. Este o ciupercă mică. Se găseşte în s

cele de secară. Se iveşte în formă de grău mari, negre vineţii. Oamenii îi mai zio Mama secării, Pintenele secării, Cio babei.

Cum a ajuns în spicele de secară? AJ semănată deodată cu seminţa de secară. In mânt nu încolţeşte, ci dă mai multe fire, i cresc în sus. Acestea fire au în vârf mici | burele în formă de eupe,1 numite peritece. fiecare peritecă sunt alte fire, foarte numero numite asce, în cari sunt sporii, un praf runt şi fin.

Când sporii sunt copţi, se împrăştie. Aj pe spicul de secară. Dacă se nimereşt ploaie căldicică, cresc şi fac mai multe foarte rămurate — miceliu — cari încun grăunţul încă tinăr de secară.

Din miceliu ies conidii eu spori. Aci sunt sporii de vară. Miceliul conţine şi o terie dulce ca mierea, ceeace ademeneşti fluturii şi albinele, cari duc sporii şi pe spice. După ce s'a isprăvit cu formareî eonidii şi spori, miceliul intră în miezul gr ţului, se încolăceşte de mai multe ori, fon o ţăsătură albă, învălită într'o pieliţă ne vineţie. Seamănă cu un pintene albastru. E tenele sau cornul secării. Ţine mai mulţi asigurând viaţa ciupercii.

Cornul secării conţine o materie ol cioasă, numită ergotină.

Dacă mâncăm pâine din făină mest cu eornul secării, ne îmbolnăvim. Boala s cepe cu mâncărime de piele şi se sfârşeş moarte.

Totdeauna să grij im, ca să nu seffi secară mestecată cu Cornul secării. Fir* Cornul secării să le alegem şi să le arde

Nr. 5. U N I R E A P O P O R U L U I

Fel de fel.

ti

Câte animale de casă sunt asi in Româ­nia? Cai sunt un milion opt sute cincizeci mii, dintre cari o sută douăzeci de mii sunt in ser­viciul armatei. Boi şi vaci sunt cinci milioane şapte sute cincizeci şi cinci de mii. Oi şi capre sunt treisprezece milioane, cincizeci de mii, dintre acestea oi de muls sunt nouă mi­lioane opt sute de mii. Porci sunt trei mi­lioane cincizeci de mii. Bivoli şi bivoliţe sunt două sute de mii.

Armata ţării noastre. Sunt cu totul în ţară şapte corpuri de armată, fiecare cu câte 3 divizii la cari se mai adaug trupele nedivi-zionate; un corp al vânătorilor de munte; 3 di­vizii de cavalerie. Cu totul 21 de divizii de infanterie, fiecare având 3 regimente de infan­terie, un regiment de artilerie şi 1 regiment de obuziere, 2 divizii de vânători de munte, fie­care cu câte trei grupe de vâaători, cu arti-

•lerie, pioneri şi tren. Trei divizii de cavalerie subîmpărţite pe regimente de roşiori, regimente de călăraşi şi artilerie călăreaţă.

* Câte cereale s'au produs în 1926 în

lumea întreagă. Grâu. In Europa 5516 mi­lioane de chintale (miji metrice), în America 3659 milioane chintale, în Asia 1018 milioane chintale, în Africa 316 milioane chintale, în Australia 272 milioane chintale. Secară. In Europa 4402 milioane chintale, în America 180 milioane chintale. Or3. In Europa 1986 mi­lioane chintale, în America 779 milioane chin­tale, în Asia 268 milioane chintale, In Africa 230 milioane chintale, Ovăs. In Europa 3441 milioane chintale, în America 3062 milioane chintale, în Africa 30 milioane chintale. Po­rumb (cucuruz). In Europa 1665 milioane chintale, în Asia 155 milioane chintale.

* Motoare mânate cu cartofi. Oricât căr­

bune s'ar găsi în pământ, dela o vreme totuşi trebue să se gate. Mulţi oameni sunt chiar în­grijoraţi, ce va fi dacă nu vor mai fi cărbuni şi se va slei şi păcura?

învăţaţii şi-au bătut mult capul cu aceasta şi au şi găsit mijlocul de scăpare. Anume au stors spirt din cartofi şi au construit motoare pe cari au început să le poarte cu acest spirt şi merg ca şi când se pune în ele benzină, pă -cură sau cărbuni. Astfel, cartofii pe cari la în­ceput nu voiau oamenii nici să-i mănânce, vor ajunge cu vremea o bogăţie nepreţuită, culti­vată în lanuri întinse pe întreagă faţa pămân­tului.

* Falsificarea ceaiului. Cu frunze de ceai

se pregăteşte o beutură plăcută, pe care se o-bicinuesc oamenii s'o beie mai ales iarna. Adeseori însă, ori câte frunze pui în apă fiartă, totuşi beutura nu-i plăcută. Cauza este, falsi­ficarea. Cea dintâi încercare se face, vânzân-du-se frunze odată folosite. In 1850 în Londra erau opt fabrici, sari nu făceau altceva, decât pregăteau frunze de ceai odată folosite, pe cari le vindeau din nou. Se mai falsifică ceaiul punându-se în loc de frunze adevărate, frunze de măcieş, de prunişor, de frasin şi de fragi. Chinezii îl falsifică cu murdăria viermilor de mătasă. Dacă luăm câteva frunzuliţe din ceaiul fiert, le spălăm şi le întindem pe masă; numai decât putem să Ie cunoaştem, cari sunt frunze adevărate, ori sunt frunze de alte plante.

• Ce greutăţi poate ţinea ghiaţa? Ghiaţa

groasă de 4 cm. poate ţinea un om. Dacă are grosime de 9 cm. poate ţinea patru oameni. O

.ghiaţa groasă de 12 cm. ţine un călăreţ cu cal

1

cu tot. Iar ghiaţa groasă de 16 cm. ţine o tră­sură cu patru cai şi cu şase oameni. Niciodată să nu ne încredem însă în grosimea gheţei, căci şi cea mai groasă ghiaţa încă ne poate înşela.

* Vindecarea degeraturilor. De multe ori

iarna, din pricina frigului, uşor degeră urechile, nasul, şi mai ales degetele dela mâni şi picioare. Când degerătura e uşoară, pielea întâi îngăl-bineşte, apoi se înroşeşte, părţile degerate întâi te dor, apoi te mănâncă şi crapă. Dacă dege­rătura e mai grea, din partea degerată se scurge un soiu de apă galbină; pielea e umflată şi când o apeşi ta doare rău. La orice soiu de degerătura nu trebue pus bolnavul dintr'odată dela frig la căldura. Mai întâi se freacă părţile degerate cu zâpadă, apoi se pun cârpe udate în apă rece şi la urmă udate în apă caldă. Părţile degerate e bine să se ungă cu glicerina sau cu său de luminare. Dacă s'a făcut rană, trebue cerut şi sfatul doctorului. Cei cari sufer adeseori de degeraturi, se facă des băi de frunze de nuc, să se mai întărească pielea şi să nu fie aşa simţitoare la frig.

* Când tte mor găinile! Auzim, că în iarna

asta, In multe părţi a fost prăpăd mare printre găini! Chiar şi în oraşul nostru au fost multe pagube în orătenii. Boala de care mor celea mai multe paseri de casă, este Anghina sau Ţâfna. Cumse arată această boală?

Capul găinii bolnave se umflă într'o parte la un ochiu, la guşă, ori la bărbie. Creasta se îngălbineşte, e palida. Pe nas curge o zeamă veninoasă. Găina ţine ciocul deschis, suflă greu, are călduri, nu mai mancă.

Boala se lăţeşte prin scursoarea nasului, prin balele ce curg din gură şi prin găinaţul lăsat prin curte, pe care îl râcăie găinile să­nătoase.

Când simţim că boala s'a furişat între găi­nile noastre, le mutăm numaidecât culcuşul în altă parte şi coteţul cel vechiu îl dăm bine cu zeamă de var, ori cu piatră vânătă topită in apă. Pe celea bolnave le închidem deosebit şi le lecuim în felul următor:

Stoarcem zeamă de lămâie într'un vas in care presarăm praf de zăhar şi cu leacul a-cesta ungem, cu o peana, ciocul, guşa şi gâtul găinilor bolnave. La umflături le ungem cu tinctură de iod cumpărată din farmacie. In gât le presarăm su floare de sulf, care ajută la răsuflare. In loc de mâncare, le băgăm pe grumazi aluat din miez de pase, ceapă verde tocată mărunt şi puţin prav de pucioasă, frământate laolaltă. Aşa le facem dimineaţa la amiazi şi seara In câteva zile găinile se în­dreaptă şi nu mai mor.

#

Cttm umblă vremea? In România. Cerul mai mult senin. Vân­

turi slabe dela miazăzi-apus. In părţile de mia­zăzi şi ?pus s'a desgheţat binişor. Frigul a scă­zut. Termometrul în Oltenia arată plus 2 grade In părţile de mizănoapte frigul mai stă, arătând termometrul 5—9 grade sub zero.

Se prevede timp frumos, cerul senin şi seara ceaţă, vânt mai slab din diferite părţi. Ziua mai oald, noaptea mai rece.

Í Poşta gazetei. P i . Iosf Pop, Galtiu. Pe noul abonament l-am

Înregistrat. Lui Va»ile Nechimiş în Totoiu îi merge ga­leta de aici regulat, avâad adresa tipărită şi numărul 2770. S i caute la poştă ori la măciucaşul, acolo trebue să fie pricina. Mulţămita pentru Interesul pe care ni-1 porţi. Daca toţi preoţii ar face asemenea, >Unirea Po­porului» ar putea apărea şi în 10 pagini.

. Păr. Victor Almăşan. — Cu Începutul anului ad­ministraţia noastră a fost atât de cuprinsă cu lucrul, incât abia acum * ajuns la rând scrisoare Prea Onor-Of. prot. din Sanmartín. Gazeta merge pe amândouă adresele, >Octoichul< se trimite prin librărie. '

Gregoriu Pop, T. Am primit pe anul 1926 Le 160.—

Ionel Rusa, T. A m primit 120 Lei. losn Aliman, T. Am primit 6o Lei. Pop Gforge , Sânca. — Despre Cursul de cantor\

din Blaj cetiţi nr. 2 al gazetei noastre, unde la Poşta Gazetei V'am spus ce trebue să faceţi. Foaia V'am tri­mis-o tot atunci; ne mirăm că n'aţi primit-o ! A doua ori am mai trimis de-odată 3 numere, (2,3,4) în ziua de 21 Ianuarie. Credem, că le-aţi primit măcar pe acestea i

Redactor responsabi 1ULIU M A I O R .

M e d i c u l d e n t i s t Dr. ERNST THULLNER deschide în 21 Ianunrie, în casele Blăjan stf. Regina Măria 194 etaj I.

C A B I N E T D E N T A R unde se dau consultaţii şi se fac toate lucrările de medic den­tist şi de tehnică dentară. Se lucrează conştienţios, solid şi

cu preţuri moderate. Extrageri de măsele, fără dureri, plombe, co­roane, poduri (după sistemul american), regu­lari de dinţi, tratament de gingii pentru Întă­rirea dinţilor cari se mişcă, înlocuirea dantu­

rilor (Proteze).

Cabinetnl e deschis: Lunea, Miercu­rea, Joia şi Sâmbăta dela orele

8—13 a. m. şi dela 2—3'/, p. m.

Anunţările prealabile rugăm să se facă la prăvălia de fier

C. Binder. 2 - 2 (131)

5_70 niare reducere 5

GAZIN R O M A N E S C S I B I E N E S C

) Z A ş i M A R C U Aducem Ia cunoştinţă Onor. Public că ne^a sosit un mare transport de mărfuri pentru

orice sezon precum: Ştofe engleae pentru dame şi domni; stofe de lână pentru uniformă de fete şi băieţi şi

pentru orice îmbrăcăminte.

Mare asortiment de mărfuri din Cehoslovacia:

Zefire, delinuri, satinuri, toate colorile. Barehete-şifoane, pânzeturi, pânză de cearceafuri, gra, del, schirting, perdele, basmale cu şi fără ciucuri, ciorapi pentru dame şi domni şi patent pentru copii, gulere, cravate, cămăşi, pălării, eăeiuli,

fhete din cea mai renumită fabrică „Derby". lapume confecţionate în ţară, orice calitate.

Mare alegere în haine gata pen^ tru dame, domni, fete şi băieţi:

tricotaje pentru dame şi domni, triconri de orice mărime şi calitate. Chipiuri pentru eleve şl elevi calitate snperioară. Bucata Le i 120.

Totodată facem cunoscut că Ia orice mărfuri cumpărate pen*

tru eleve şi elevi cu începere din 15 Octomvrie 1925 şi pe tot tinv

pul duratei şcoalelor, reducem, la o cumpărare până la 1000 Lei 5 % iar dela 1000 Lei în sus 10%. încercaţi şi vă yeţi convinge de redusele preţuri şi buna • calitate a mărfurilor. •

HOZA şl MARCU -i <»«0 Blaj, Piaţa I . M . Clain 12,

Ip "/„ mare rertnetre 10 •/„

Pag. 8.

C a p i t l u l M i t r o p o l i t a n g r . - ca t . B l a j .

N r . 12—1926.

Inchinare In casa Aziiuiui de bătrâni N. Pepeiovici

Si soţia Ana născută Gyulai, din strada Regele Ferdinand, cu începerea dela 15 Februarie 1926, se dă în chirie localul de prăvălie cu o cameră, pe lângă oferte închise. Terminul de oferte 10 Februarie 1926 Informaţiuni cu pri­vire la închinare se dau la Administraţia Centr. Capitulară între orele 3—4.

Blaj, 35 Ianuarie 1926. Iacob Popa

(135) 1—2 prepozit eapitular

IBBBBSB BB BB ìau BB BB BB Biă

„DACIA-ROMÂNIA" SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE

ÎN BUCUREŞTI. ÎNTEMEIATĂ LA 1871.

Capital de acţii deplin vărsat Lei 30,000,000

Rezerve şi fonduri de garanţie Lei 180,000,000

Dacia-România ^ J l ™ ! ™

şi mai puternic Insti­tut de asigurare din România-Mare, şi oferă asiguraţilor cele mai bune garanţii. Intr'un singur an, 1924, acest institut a

plătit despăgubiri în suma de Lei 100,430,727.

Pentru Ardeal, Banat, Orişana şi Maramnrăş, dă informaţiuni: Oficiul regional din Cluj, Calea Victoriei Or, 27 (Palatul propriu) Telefon 5-27

Agentul Societăţii în Blaj este dl Ni-colae Baciu. Strada Subpromenadă

Nn 190. 1-2 (132)

BB QB B0 BB BCIv^ BB BB BBBS BB"

l e e e e e e e e o e e e e e e Preoţ ime! NOU apărut! învăţători I

Comandaţi imediat cea mai frumoasă şi bogată carte de rugăciuni:

„Cărarea Fer ic i r i i " de preotul G. Mâneai, care conţine 368 pag. cu 26 ca­pitole mari şi diferite rugăciuni acomodate pentru orice ocaziune, fiind aprobată de I. f. S. S. dl Episcop de

Gherla Dr. Iuliu Hossu sub Nr. 581—1925. S'a pregătit în următoarele legături:

In carton tare > 85"— » pânză fină cu cruce aurită » 140*— > piele lux, pe hârtie velină pentru dame > 280*— şi 350. —

Pentru şcolari se recomandă cele cartonate, â 85 lei

La librăria ANCA Cuj. Preoţii Cereţi:

„Predici la Morţi" 1 1 de Prot. I . Marga. Preţul 55 lei.

L a comandă anticipaţi preţul piu» 10 Lei porto. 18 -20 (76)

a e o e e o o o o e e e e e e e i i • • T > T ? n T A "TOT A • •

• • R E C L A M A • •

U N I R E A P O P O R U L U I

I I Marele magazin

Stefan N y e r g e ş « Î S s?« » « ss» «ss au «ss au « S S S * « « S S

88 ss» «ss su

Blaj, (Str. T. Cipariu)

«ss»ssss»« « « s s » » s s «

« Î S « « nu ssss # « ss ss ss« un SS« ss» un ss» uu ssss uu vinde pălării pentru D a m e , ssss

Domni şi copii, precum - ' ~ ~ s i «ss S S «

§ | toate hăineturile cu preţuri | | | | tare reduse din cauza mu* | | a» tării magazinului. « |

§ 1 Grăbiţi nu scăpaţi ocazia. l i

g | (129)6 i 88

Nr. 5.

— — mieatpj

A l t o i d e v i e cei mai buni şi din

celea mai alese so.

turi, se găsesc îft

toată vremea îa

Curtea mitropolitană din Blaj .

Nimenia să nu-şi facă vie până nu vedt pipinierele Curţii mitropolitane din Blaj

^wtm-tp^mlfr ^B?̂ RrnS?̂ ^# ^ag^ss^s^^^

(119) 7—?

P r e ţ u l foi i n o a s t r e î n a n u l a c e s t a .

Cei mai mulţi dintre cetitorii de gazete nu prea pot să-şi dea seama cu câte greutăţi ai de luptat o foaie. Foaia, ca să ajungă împăturată frumos în mâna cititorului, multe vămi are c trecut! Ea mai înainte de toate trebue gândită şi scrisă. Trebue vreme scumpă şi trebue mâr bună, cu meşteşug greu muncit. Apoi trebue hârtie, care se scumpeşte aproape tot Ia câ 3—6 luni. Si trebue culegători de slove, cari să ferece în plumb şi'n fier scrisul redactorilc

Trebue tipar, cerneală, fete la maşini. Trebuesc împăturătoare şi mărci poştale, trebuei adrese şi poşte orânduite, căci altfel foile pot zăcea claie peste grămadă, tipărite gata, în cai celaría redacţiei, până la ziua de apoi. Trebuesc 10—12 oameni, cari asudă din greu 4 zile săptămână, ca cetitorii să aibă foaia acasă la vremea sorocită...!

Si toate celea înşirate mai sus cer bani, bani şi iarăşi bani! Că fără bani astăzi nu-miscă ni'menia nici degetul cel mic. Precum e şi cu cădere. Căci muncitorii tipografiilor oame suñt si ei, cari nu pot trăi din vânt. Singuri redactorii săracii, aici la noi, n'au chip să se poa gândi'la vre-o răsplată oarecare pentru munca lor istovitoare. Şi asta de ani îndelungaţi!

Toate ca toate, dar năcazul cel mare e, că materia şi lucrul foii, se scumpesc an de t Ba dela Anul Nou încolo, se scumpeşte şi preţul Poştei. Pentru o gazetă dată la Poştă i trebui să plătim de 5 ori preţul de până acum! Unde mai este sporul de plată al lucrătorii şi preţul hârtiei?

Acestea împrejurări ne silesc şi pe noi să urcăm cu ceva preţul foii pe an care vine. Aşa au urcat toate foile poporale. Urcarea pe care o facem n< nu este mare. Nimica toată, în ziua de azi, 30 de lei faţă de trecut. Deci

Noul preţ de abonament va f: Pe un an întreg. •* . 150 Lei; Pe trei luni . . . 40 iei. Pe o jumătate de an . 75 Lei; In America . . . . 3 dolari.

Faţă cu această scumpire a foii, vom face şi noi o nouă opintire din partea noastră: Dela Anul Nou încolo vom căuta să tipărim gazeta mai mare deo

până acum, aşa ca să fim la rând ou toate foile poporale din Ardeal Banat. Şi vom introduce şi alte îmbunătăţiri, în folosul cetitorilor!

Nimeni să nu se afle deci bănuit de ridicarea de preţ pe care o face O sută cincizeci de Lei pe an, nu sunt bani astăzi! . Nu vă lăsaţi deci de foi care va slujit ani de-arândul cu cinste şi cu omenie.

Folosiţi mandatele alăturate la numărul de faţă şi trirr teti abonamentul chiar acum la început.

A L L O , A L L O . . I V I N E E L E C T R I C A L A B L A J I

H E N R I C T R E H C S I N E R

> : este sufletul comerţului > :

La firma

au s o s i t c e l e a m a i m o d e r n e şi m a i e l e g a n t e n a w n r T AttTtV P e n t r u prânzitoare, odăi de lucrn şi cancelarii, dela celea mai simple şi GABiMJt*L,£l.BMS,JU m a i ieftine până la celea mai luxoase. : ; ; \-

C A N D E L A B R E de sticlă, de porţelan, argint de china şi alpaca.

L A M P E S I M P L E pentru birouri şt mese de scris particulare. Magasin;bine asortat fi inepuisabil

T O T ACMDYLO""?. î n

t ™ d r e » e * t a

1

b! o u7'. i ' 8 6 P « n geamnri la fereşti şi se găseşte orice marfă de »vwnvSticlărie. Pretori ieftine,.serviciu prompt. • ,

pp* I z v o r d e c a d o u r i p e n t r u C r ă c i u n şi A n u l n o u

7-? (115) Blaj, Ştr. Regina Măria.

bBssb

Tipografia Seminarului teologic greco-catolic. Blaj.