Regimurile democratice, bazate pe principiul separării puterilor în stat, vot universal, alegeri libere, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pluripartidism, s-au consolidat în ţările nordice, precum Danemarca, Suedia sau Norvegia, şi în cele mai multe state din vestul Europei.

În Marea Britanie, unde se aplică principiul regele conduce, dar nu guvernează, prim-ministrul, şef al majorităţii parlamentare, are un rol însemnat, îşi alege miniştrii şi are puteri executive extinse.

În perioada postbelică, alt prim-ministru conservator, Margaret Thatcher, s-a afirmat prin acţiunile de consolidare a economiei, prin privatizarea unor întreprinderi şi servicii de stat, cât şi prin cele care au vizat creşterea prestigiului extern al ţării.

 Nazismul. Termenul de „nazism" este o prescurtare de la „national-socialism", ideologie şi mişcare politică apărute şi fondate de Adolf Hitler în Germania interbelică. Ideologia se fundamentează pe ideile expuse de Adolf Hitler în „Mein Kampf („Lupta mea"), publicată în 1925. Ideologia şi regimul politic sunt specifice numai Germaniei hitleriste (1933-1945). Mişcarea politică a fost promovată de Partidul National-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP). Trăsături şi caracteristici ideologice: naţionalism etnic, inclusiv definiţia germanilor drept „rasă stăpânitoare"(Herrenvolk); rasism, antisemitism; anticomunism; anticlericism; eugenia(uciderea raselor „sclave" şi a celor „parazite" pentru a purifica rasa „stăpână"); „principiul conducătorului"(Fuhrerphnzip), conform căruia conducătorul simbolizează întruparea mişcării politice şi a naţiunii; simbolul nazist – zvastica; asigurarea „spaţiului vital" (Lebensraum) pentru „rasa stăpânitoare"; naţiunea este cea mai importantă creaţie a unei rase; politica economică ce viza eliminarea şomajului, eliminarea inflaţiei devastatoare, extinderea producţiei de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăţi standardul de viaţă al claselor de mijloc şi de jos; elitismul; genocidul; fanatism, violenţă. Hitler considera vinovat pentru problemele economice şi sociale ale Germaniei sistemul democraţiei parlamentare. Eşecul internaţional al Germaniei îl punea pe seama politicienilor corupţi şi trădători ai Republicii de la Weimar care au acceptat umilitorul Tratat de la Versailles. 

B.3. Comunismul. Originile ideologiei comuniste o constituie operele lui Marx, în special „Manifestul partidului comunist" (1848), în care este fundamentat principiul „luptei de clasă". Lenin, principalul conducător şl ideolog al bolşevicilor, a fundamentat ideea că şi în Rusia (ţară mai puţin dezvoltată) e posibilă victoria unei revoluţii socialiste, cu condiţia existenţei unei conjuncturi social-economice propice, care să fie exploatată de un partid format din revoluţionari de profesie. Acesta urma să fie partidul bolşevic, aripa radicală desprinsă din Partidul Social-Democrat Rus. Comuniştii declarau că obiectivul regimului lor politic este edificarea societăţii socialiste, ca primă etapă a comunismului, în care oamenii, eliberaţi de exploatare să-şi dezvolte în mod multilateral personalitatea. Temeiul acestor transformări o constituiau desfiinţarea proprietăţii private, pentru eliminarea inegalităţilor economice între oameni, şi instaurarea dictaturii proletariatului, ca modalitate de înfrângere, prin violenţă, a rezistenţei împotriva noii societăţi. 

Cultul personalității lui Ceaușescu se asemăna cu cel comunist practicat în China și Coreea de Nord de unde poate a fost copiat după vizite efectuate în respectivele țări. El este particularizat și de un complex cultural, care face din familia conducătoare nu numai depozitara înțelepciunii politice, dar și a valorilor culturale și științifice ale umanității. Președintele „scrie” cărți de filosofie, economie politică, istorie, este proclamat drept „mare gânditor al contemporaneității”. Soția sa a devenit membră a Academiei RSR și a multor altor academii, doctor în științe chimice, „savant de renume mondial”,

autoare de cărți publicate în toate limbile pământului.[72] Cultul personalității nu a fost practicat de

niciun domnitor, rege sau conducător român din istorie cu excepția legionarilor.[73] La o ședință de deschidere a Marii Adunări Naționale, Ceaușescu a apărut purtând sceptrul prezidențial, similar cu cele folosite de monarhi. Astfel de excese îl determină pe pictorul Salvador Dali să-i trimită dictatorului o telegramă de „felicitare”. 

Asemanarile erau ca ambele erau regimuri opresive cu un singur partid care controla totul si imputernicea un om (fuhrer) respectiv secretar general de partid sa conduca tara...in comunsim economia era centralizata la fel si in nazism, dar nu in totalitate, in nazism a mai existat o mica parte din sectorul privat..comunsimul e de stanga nazismul de dreapta.hitler a jurat sa distruga comunsimul pentru ca acesta insemna o societae eglala intre oameni pe cand nazismul promova rasismul si xenofobia, mai ales impotriva evreilor pe care hitler ii considera niste mafioti care vor sa controleze lumea prin banci, masonerie etc. evreii aveau functii importantele in statele comuniste fapt pentru care nazistii ii urau si mai tare pe bolsevici..ambele ssiteme aveau o politie de stat politica si secreta (gestapou) respectiv securitate